nr. 57
2014
PreĹŁ:
8 lei
Marele Voievod de Alba-Iulia, viitorul Rege Mihai I, a primit o educaţie demnă de un purtător de Coroană. Deşi propaganda comunistă a încercat, timp de decenii, să denatureze faptele, documente din Arhiva Naţională a României, la care cercetătorii au acum acces, scot la iveală adevărul: Principele moştenitor Mihai a primit o educaţie solidă, echilibrată, care l-a ajutat să îşi cunoască bine ţara şi s-o înţeleagă. Regele Mihai, copil -1927
Dacă pentru primii ani de şcoală, Mihai, regele-copil, a primit lecţii private, începând cu gimnaziul, Regele Carol al II-lea, tatăl principelui, a luat o hotărâre inedită: el s-a opus modelului britanic de educaţie, caracterizat prin sistemul şcolilor-internat, model îmbrăţişat de multe familii regale, şi a stăruit ca principele moştenitor să îşi continue studiile în ţară, sub îndrumarea profesorilor români. Astfel, în anul 1932, a luat fiinţă clasa Marelui Voievod de Alba Iulia, titlul oficial al Principelui Mihai după detronarea sa de către propriul tată în anul 1930. Clasa Marelui Voievod aparţinea de Colegiul „Sfântul Sava” din Bucureşti, dar întrucât cursurile se desfăşurau la Palatul Regal, aceasta a devenit cunoscută sub numele de Clasa Palatină. Principele Mihai avea 11 colegi de clasă, proveniţi din toate colţurile ţării şi din straturile sociale cele mai diverse: unul era fiu de director de editură, altul era fiu de plugar din Basarabia; unul era fiu de ofiţer, altul era fiu de profesor maghiar. Printre elevi se numărau şi un fiu de avocat şi un fiu de ţăran din Olt, copilul unui învăţător sas din Banat şi fiul unui diplomat, cât şi fiul unui profesor sas din Braşov, un copil de ceferist şi un fiu de ţăran din Bucovina. Prin configuraţia clasei, Regele Carol al II-lea urmărea ca fiul său să dezvolte relaţii armonioase, de prietenie, cu copii proveniţi din toate mediile sociale şi provinciile ţării, unii dintre aceştia fiind şi reprezentanţi ai minorităţilor naţionale. Astfel, Principele Mihai a cunoscut şi s-a familiarizat treptat cu realităţile ţării într-un mod profund şi autentic. Noutatea manierei de educare a principelui moştenitor a stârnit rapid interesul presei, existând mii de ziare româneşti şi străine care periodic publicau ştiri despre şcoala Principelui Mihai al României.
Materiile de studiu erau cele cuprinse în programa şcolară naţională, la care se adăugau câteva impuse de viitorul statut al principelui moştenitor. Se studiau limba română şi limbile străine (germana şi franceza), istoria, geografia, filozofia, religia, matematica, ştiinţele fizico-chimice şi ştiinţele naturale. În cadrul orelor de sport se luau lecţii de echitaţie, conform tradiţiei şi cerinţelor regale. De asemenea, Principele Mihai studia şi Istoria Dreptului, materie necesară în educaţia unui viitor monarh, cât şi Istoria Familiei Regale. Materiile la care Marele Voievod excela erau matematica şi ştiinţele fizico-chimice, la care lua în general note foarte bune, de 9 şi 10. La limba română şi la limbile străine, notele erau de 9, printre care se mai strecura, uneori, un 8. Filozofia era o altă materie pentru care principele moştenitor arăta un interes real. Elevii Clasei Palatine studiau şi mecanica pentru îmbunătăţirea abilităţilor tehnice. Fiecare dintre elevi trebuia să lucreze câteva ore săptămânal într-un atelier mecanic din Bucureşti, muncă pentru care erau plătiţi. Astfel, elevii învăţau valoarea banilor şi faptul că banii se câştigă prin muncă. Carnetul de Note al Principelui Mihai ilustrează serozitatea tuturor celor implicaţi în activitatea şcolară: a profesorilor Clasei Palatine, a Regelui Carol al II-lea, şi nu în ultimul rând, a principelui moştenitor. Notele erau mereu trecute în carnet de către profesori, aceştia neezitând, de exemplu, să taxeze şi cea mai mică abatere de la comportamentul aşteptat din partea unui principe, cu scăderea unui punct la purtare. Carnetul de note cuprindea şi un tabel în care era trecut orarul şcolar, cât şi rubrici unde trebuiau trecute temele pentru lecţiile viitoare, rubrici pe care principele le completa conştiincios. Fiecare filă a carnetului de note purta semnătura Regelui Carol al II-lea, semn că tatăl principelui urmărea îndeaproape evoluţia fiului şi moştenitorului său. Interesant este că printre elevii Clasei Palatine nu exista practica chiulului. Atunci când lipsea, Principele Mihai avea întotdeauna autorizaţia tatălui său.
38
O caracterizare a Marelui Voievod la cincisprezece ani, făcută de profesorii săi, scoate la iveală trăsături pe care le vom întâlni mai târziu la suveranul Mihai I: „[...] judecată sănătoasă, exprimare limpede şi strânsă, [...] spirit remarcabil de observaţie. Disciplinat şi ascultător, modest în toate împrejurările. Caracter foarte bun”. Fiecare an şcolar se încheia cu aşa-numitele excursii de sinteză. Elevii Clasei Palatine, însoţiţi de profesorii lor, se urcau în trenul regal şi vizitau diverse regiuni ale ţării, pe care le analizau la faţa locului din perspectiva cunoştinţelor însuşite pe parcursul anului şcolar. Aceste excursii erau minuţios pregătite de profesori iar elevii aveau obligaţia de a ţine un jurnal personal în acest răstimp. Astfel, legături strânse s-au putut cristaliza între elevi şi profesori, pe de o parte, şi între principele moştenitor şi profesorii şi colegii săi pe de altă parte.
Principele moştenitor a susţinut examenul de Bacalaureat în perioada 24-27 iunie 1940. Probele scrise au fost la limba română (nota 9), franceză (nota 9), şi matematică (nota 10) şi s-au desfăşurat la Palatul Cotroceni. Probele orale s-au desfăşurat în Sala Tronului din Palatul Regal, în prezenţa tuturor profesorilor Clasei Palatine şi a regelui Carol al II-lea. Elevii au fost examinaţi la şase materii, la care Principele Mihai a luat următoarele note: Limba Română (9), Istoria Dreptului (10), Geografie (9), Filozofie (10), Matematică (10), Ştiinţele Fizico-Chimice (10). Media generală a principelui moştenitor a fost 9,50, acesta clasându-se primul. Imaginile de arhivă ni-l înfăţişează pe Principele Mihai în timpul probelor orale de Bacalaureat purtând un costum elegant: smoking, cămaşă şi vestă albă şi papion alb, o ţinută care îi amplifica eleganţa naturală. Impusă probabil de protocolul regal, ţinuta sublinia în acelaşi timp respectul şi seriozitatea cu care candidaţii tratau acel moment din educaţia lor.
Diana Mandache, Regele Mhai. Album Istoric, Bucureşti: editura Litera, 2013, pp. 40, 44, 54 (pentru caracterizarea Principelui Mihai), 55, 62, 64, 66, 70, 72, 76, 83, 86-87, 91-97. Tudor Vişan-Miu, Radion Chiaburu, Povestea vieţii lui Radion Chiaburu, coleg de clasă cu Marele Voievod de Alba Iulia, Mihai al României (în clasele I-V de liceu, între 19331937), Bucureşti: Memoriae, 2014. Nicolae Iorga, Mircea Vulcănescu, Mihail Polihroniade, Constantin Moisil, Mircea Ionniţiu, S. Teşu, Regii României. O Istorie Adevărată, Bucureşti: Editura Tess Expres, 1998. Conferinţa „Regele Mihai Şcolar – Anii Formatori” susţinută de către istoricul Diana Mandache, în data de 15 ianuarie 2014, în Bucureşti, conferinţă la care autoarea acestui material a participat.
lector univ. dr. Marina Rotaru, Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti
39