Exploratori mici cutezatorii 47

nr. 47

2013

8 lei : ţ e Pr

Viaţa celui mai inteligent locuitor al planetei, contrar aşteptărilor şi ambiţilor sale, depinde de tot ceea ce-l înconjoară. Poate că nu dăm bineţe şi nici atenţie unor pietre, apei, aerului, plantelor sau animalelor, dar împreună cu ele formăm o comunitate interesantă. În primul rând, ar trebui să fim foarte recunoscători soarelui.

un izvor de energie vie Dincolo de căldura şi lumina, pe care, cu generozitate, soarele le răspândeşte, acesta se află şi la baza unui proces care antrenează dioxidul de carbon şi apa. Fabricantul, cu tradiţie, este planta. Aceasta are o metodă proprie: fotosinteza, proces care se produce în prezenţa luminii solare. Plantele reuşesc să transforme apa şi dioxidul de carbon în resurse de oxigen şi carbohidraţi necesare vieţii.

14

Specia umană (Homo Sapiens) se poate lăuda cu o înzestrare peste cea a celorlalte vieţuitoare, în special atunci când ne referim la caracteristicile anatomice ale creierului uman.

Totuşi, treptat trebuie să conştientizeze rolul şi locul său în comunitatea din care face parte. Această comunitate poartă numele de ecosistem. Pe Pământ coexistă mai multe ecosisteme. Generic vorbind, întreaga noastră planetă este un vast ecosistem. Conceptul a fost introdus de botanistul britanic Arthur Tansley, unul dintre primii ecologişti, în 1935.

inteligent Pentru a înţelege cât de importantă este coordonarea componentelor ecosistemului în realizarea unui proces cum este fotosinteza, vom apela la inteligenţa acestuia în a media activitatea lor. Realizarea fotosintezei depinde de factorii de mediu: de cantitatea de lumină care ajunge la plantă (plantele umbrite de alte plante sunt limitate în acţiunea lor), de nivelul de dioxid de carbon care ajunge la cloroplaste pentru ca fotosinteza să se producă, de accesul plantei la sursele de apă, de o temperatură potrivită.

Natura este un artist dibaci. A ţesut între componentele ei însufleţite şi neînsufleţite o reţea indestructibilă de legături. Aşa a creat opera sa perfectă, la cel mai uimitor război de ţesut...

În ecosistem organismele vii interacţionează ca verigi în lanţul trofic. Cuvântul trofic derivă din limba greacă (trophē) şi denumeşte hrana sau procesul de hrănire. Oganismele vii se află fiecare pe câte un nivel în acest lanţ al hranei şi se întreţin unul pe celălalt.

Pe primul palier regăsim producătorii - plantele, pe al doilea consumatorii - animalele erbivore, pe al treilea – animalele carnivore, de asemenea consumatori.

Lanţul trofic este însă mult mai complex decât atât. Omul ocupă un loc de top. Deşi omnivor (consumă atât plante cât şi animale), vulnerabil fără arme, totuşi marea parte a vieţuitoarelor evită să-l întâlnească pentru că le surclasează prin inteligenţă.

Elemente precum mineralele din sol, apa, dioxidul de carbon din atmosferă, soarele sunt utilizate de plante pentru a produce energie şi hrană. Consumatorii pe care i-am amintit în lanţul trofic depind de mecanismele productive ale plantelor. În final, o dată cu moartea vieţuitoarelor intervin organisme care descompun substanţele din fiecare şi, acestea fiind eliberate, procesul se reia.

Relaţiile între vegetaţia, fauna, factorii climatici, caracteristicile topografice, structura solului se pot forma indiferent de dimensiunea ecosistemelor. Acestea se diferenţiază între ele prin anumite aspecte specifice. Ecosistemele pot fi clasificate în mai multe tipuri. Ecosistemul uman, de pildă se referă la ansamblul planetar în interacţiune, al populaţiilor umane, împreună cu factorii de mediu.

Totalitatea ecosistemelor formează biosfera.

Varietatea formelor de viaţă dintr-un ecosistem dă măsura sănătăţii acestuia.

Biodiversitatea este la rândul ei influenţată de climă; în regiunile tropicale varietatea este foarte mare, în timp ce regiunile polare permit existenţa a doar câtorva specii.

De la începutul vieţii pe pământ sunt în jur de 3,5 miliarde de ani de evoluţie. Această evoluţie se caracterizează prin perioade de maximă înflorire şi prin evenimente care conduc la extincţii. Una din acestea ar putea fi extincţia holocenă, înregistrată după apariţia omului pe pământ, în epoca geologică denumită Holocen. Termenul derivă din limba greacă în care însemna holos, întreg, total. Această epocă a început acum 11.700 de ani şi continuă în prezent, fiind cuprinsă în perioada geologică Cuaternar. Pe durata unei extincţii, dispar unele specii, iar altele sunt ameninţate cu dispariţia.

15

Biodiversitate

a

sau etatea de pla

cuprinde vari

tificat Biologii au iden ii de tu ac ală 4.327 spec şi catalogat la ora t pe toate), il că le-au identifica mamifere (şi probab de păsări, peşti, 9.672 specii de ii ec sp de 0 i şi...

22.00 00 de specii amfibien 4.0 , ile pt re de ii ec 6.500 sp vie vegetală de insecte. Lumea 950.000 de specii de specii. aproximativ 270.000 de in pr cu ) le te lan (p rte din prezintă doar o pa re ri lo va te es ac t Eviden te pe glob existente, în realita numărul speciilor nd mult mai mare. numărul estimat fii

Medii de viaţă

nt trei (2), cerul (3) – su Pământul (1), apa pentru e medii de viaţă ui tit ns co re ca ” re „sfe bacterii. ante, animale chiar toate formele vii: pl rită. emelor poate fi dife Dimensiunea ecosist ncţie de le delimitează în fu ţă iin şt de ii en am O udieze. ceea ce doresc să st fluviu

diversitatea

biologică într-un med care trăiesc iu, mai exac t într-un ec osistem.

Pe Pământ tr ăiesc aproxim a ti v 30 de mil de specii d ioane e plante şi a n im a le .

O m dintre ele, ul este una iar despre activitatea spune că are sa se poate cel mai mare im p act asupra c specii, acţiu elorlalte nile sale du când chiar unor plante la dispariţia şi animale. Î n u ltimii ani ex preocupare a istă o ccentuată a o a m e n il o r de ştiinţă a găsi metod de e de păstrare a biodiversit ăţii.

1

nte şi animale

2

3

ibis roşu

maimuţă

Ecosistemul - pădurea amazoniană

16

Este mediul de viaţă cu biodiversitatea cea mai bogată din lume. El înumără mai mult de 40.000 de specii de plante, 3.000 de specii de peşti, 1.290 specii de păsări, 420 specii de mamifere şi peste 400 de amfibieni.

pădure

crocodil

Rezervaţia biosferei Delta Dunării

Delta Dunării adăposteşte cea mai mare biodiversitate din Europa. Mozaicul de ecosisteme pe care îl adăposteşte Delta Dunării cuprinde o varietate de plante şi animale apreciat la peste 5.500 de specii. Ea este renumită mai ales pentru fauna ornitologică: peste 330 de tipuri de păsări, dintre care unele foarte rare: pelicanul, cormoranul, lopătarul, vulturul, egreta, gâsca cu gât roşu şi multe altele pe cale de dispariţie, protejate şi declarate monumente ale naturii.

Corpul omenesc, el însuşi un ecosistem

Chiar dacă nu ne dăm seama, miliarde de bacterii trăiesc în corpul nostru: pe piele, în intestine, în nas etc. Marea majoritate au un rol util în funcţionarea organismului şi păstrarea sănătăţii.

Ecosistemul - furnicar

Ecosistemul - arbore tucan

Reprezintă „casa” pentru o comunitate întreagă de vietăţi.

Pentru unele poate oferi hrană sau adăpost, pentru altele, amândouă.

Milioane de furnici trăiesc în acest furnicar, un adevărat oraş – labirint, fiecare având un rol bine stabilit.

insecte

găndăcel furnică

ciuperci regină

broască furnici lucrătoare ouă

17