6 lei : ţ e nr.22 Pr 2009
Totul începe cu o legendă...
În cazul atletismului este vorba de mai multe legende. Fiind sportul nucleu al Jocurilor Olimpice vom începe cu o legendă despre aceste competiţii milenare. Se spune că prin secolul al IX-lea înainte de Chritos, preoteasa Pitia, cea care reprezintă vestitul oracol din Delfi, după o epidemie de ciumă, recomandă oamenilor exerciţii fizice şi spune că zeii vor fi aliaţii oamenilor dacă vor reîncepe Jocurile Olimpice. Din această legendă tragem concluzia că Jocurile Olimpice erau cu mult înainte de secolul al IX-lea î.H. Festivalul forţei, al armoniei şi frumuseţii trupului omenesc, Jocurile din Olimpia, cele mai importante din antichitate se desfăşurau din patru în patru ani, în săptămâna cu lună plină din luna august, la sanctuarul lui Zeus. Grecii antici au iniţiat Jocurile Olimpice cu 1000 de ani înaintea naşterii Mântuitorului şi au continuat aproape 400 de ani după răstignirea lui. Era nevoie de încă 1494 de ani ca tradiţia întreruptă să reînvie. Baronul Pierre de Coubertin este cel care a avut tenacitea de a duce planul la bun sfârştit iar noi ne bucurăm astăzi de rodul cel mai de preţ al părintelui Jocurilor Olimpice Moderne şi anume: “a înnobila şi a întări sportul, pentru a-i asigura independenţa şi longevitatea şi pentru a-l ajuta să-şi îndeplinească rolul său educativ într-o societate modernă”. Dincolo de spectacolul extraordinar pe care Olimpiadele ni-l oferă cu generozitate, acestea pun în evidenţă şi astăzi, din patru în patru ani, calităţile omului, agerimea trupească, dorinţa de a învinge pentru onoarea ţării pe care o reprezintă. Ştim că o disciplină sportivă nelipsită atât din anticele cât şi din modernele jocuri olimpice este atletismul cu multiplele lui probe sportive. Acestea au fiecare în parte legenda lor şi s-au născut cum este firesc din experienţa omului, dar mai ales a acelor oameni capabili să-şi depăşească limitele. Dacă ne gândim numai la proba de maraton ea evocă o epocă în care oamenii se bazau mult pe forţa lor fizică. Totodată aceasta duce mai departe povestea uluitoare a curierului Pheidippides care şi-a salvat poporul de la moarte. Dacă istoria consemnează anul 490 î.H. ca un an în care grecii antici câştigă o nemaipomenită victorie în faţa perşilor, este un fapt care în bună măsură se datorează acestui extraordinar atlet. Incredibil, a alergat mai întâi 240 de km pentru a-i anunţa
12
pe spartani de pericolul iminent ce se abătea asupra lumii elene. Aceştia s-au decis să se alăture luptătorilor atenieni. Câştigarea bătăliei de la Marathon l-a provocat pe curierul antic la o nouă cursă de 43 de km până la Atena. El anunţă locuitorilor acesteia victoria grecilor - replica „Am învins”, rămând celebră - şi apoi moare răpus de oboseală. Este o poveste impresionantă. Astăzi, atletismul este un sport practicat în peste 200 de ţări din întreaga lume.
Atletismul românesc un capitol important al atletismul mondial
În România, la Bucureşti, în anul 1815, s-au organizat “alergări de durată pe stradă”. Primul concurs s-a organizat după regulile vremii, în 1882, la Bucureşti, prin grija lui Loui Schmettau, care studiase la Viena. În 1911, un grup de atleţi a concurat la Torino, iar în 1912 a luat fiinţă primul for atletic român. Primele Campionate Naţionale ale României au avut loc la Bucureşti, în 1914, iar cele dintâi campionate ale “României mari” s-au desfăşurat la Cluj, în 1921. În 1923, Comisia de atletism de la Bucureşti s-a afiliat la Federaţia Internaţională de Atletism Amator. Românii au înţeles importanţa atletismului şi a crescut numărul participanţilor selectându-se talentele şi obţinându-se recorduri europene şi mondiale. Debutul olimpic s-a făcut în 1928. Din 1952 s-a înregistrat o prezenţă permanentă a atleţilor. În 1960, la Roma, s-au obţinut primele medalii şi recorduri olimpice, care ulterior au fost din ce în ce mai numeroase. Tinerii atleţii români au repere de marcă şi de mândrie în istoria atletismului românesc. Repere pe care le respectă o lume întreagă. Şi un asemenea reper este doamna Iolanda Balaci – Söter “o legendă vie, o fată ca o pasăre plutind”, cum spunea Fănuş Neagu.
Dominaţia Iolandei Balaş Söter
În jocurile Olimpice de la Melbourne, 1956 nu obţine decât un modest loc cinci cu 1,67 m. Titlul olimpic este cucerit de americanca Mildred McDaniels cu o săritură de 1,76 m. După o periodă de deprimare, la începutul anului
Iolanda Balaci Söter, marea doamnă a atletismului românesc
S-a născut la 12 decembrie 1936 în Timişoara, într-o familie de etnie maghiară, în care domnea cultul muncii şi al seriozităţii. Lupta pentru supravieţuire o educă de mică, la o vârstă fragedă (12 ani) vinde ziare pentru a contribui la bugetul familiei după puterile ei. Are şansa de a locui în acelaşi imobil cu o familie de campioni atleţi, familia Lupşa şi de a studia la o şcoală cu profil sportiv. Aici este îndrumată spre atletism de profesorul Iovănescu, directorul şcolii, un iubitor al acestei discipline sportive. Odată ce intră în atmosfera Stadionului “Electrica” şi cunoaşte aici alţi atleţi între care viitorul ei antrenor, campionul Ion Söter, impulsul de moment al copilului se transformă în muncă şi performanţă. La vârsta de 14 ani este selecţionată în echipa de juniori, care pleacă la Budapesta. La 15 ani realizează un record pentru România. următor reia antrenamentele şi la propunerea lui Söter renunţă la săritura “foarfecă” adoptând “rostogolirea ventrală”. După câteva luni constată că schimbarea a fost foarte inspirată. Munceşte cu îndârjire şi în 1957 sare 1,76m. După o lună atleta chineză Feng-Jung Cheng reuşeşte la Pekin (Beijing) 1, 77 m doborând recordul României. Iolanda Balaş nu se lasă şi intensifică antrenamentele cu haltere şi în 1958 după 6 luni reuşeşte pe rând la Bucureşti 1,78 m, apoi pe 22 iunie, la Cluj, 1,80 m. La 31 iulie reuşeşte 1,81 m, iar în octombrie acelaşi an săritura sa atinge înălţimea de 1,83 m. În anul următor sare 1,84 m. La campionatele internaţioanle de atletism ale României sare 1,85 m, iar la 10 iulie 1960 realizează 1,86 m. La ediţia a XVII-lea a Jocurilor Olimpice de vară din 1960, pe o vreme ploioasă începe cursa luptându-se de una singură şi cu o săritură în înălţime de 1,77m doboară recordul olimpic de la Melbourne, iar cea de-a doua săritură va fi de 1,81 m, după care ridică stacheta la 1,85 m. Devine campioană olimpică având în urma ei trei concurente cu 1,71 m. Întoarsă în ţară continuă antrenamentele şi în 1961 stabileşte al XIlea record mondial cu 1,87 m. În iunie, la Varşovia, la Memorialul Kusocinski sare 1, 88, iar la 8 iulie, la Bucureşti, 1,90, în Bulgaria face o săritură senzaţională de 1,91 m, pe care nu a mai egalat-o. Are 14 recorduri mondiale de la 1,75 m la 1,91. La ediţia a XVIII-a a Jocurilor Olimpice, pe 15 octombrie 1964 sare 1,90 m şi cucereşte a doua medalie de aur la olimpiade.
O viaţă dedicată atletismului
În 1967 s-a căsătorit cu cel care a antrenat-o toată viaţa. Împreună devin antrenori Iolanda Balaş Söter actualul preşedinte de onoare al Federaţiei Române de Atletism a fost preşedintele executiv al acesteia imediat după revoluţie până în anul 2005. Eforturile dânsei, ale Liei Manoliu, o altă mare atletă şi ale echipei actuale de la conducerea federaţiei s-au concretizat prin ridicarea în Bucureşti a unui sediu care poate rivaliza cu cele ale federaţiilor străine şi a unui modern stadion care îi poartă numele şi aparţine federaţiei. În acest moment lucrările se apropie de final iar stadionul va găzdui în viitorul apropiat grand-prix-uri internaţionale de atletism. Întâlnirea cu marea sportivă, a avut loc recent la sediul Federaţiei. Acolo am cunoscut un om minunat, fericit ce ne-a oferit o memorabilă lecţie de modestie. Doreşte copiilor de azi să facă sport “sportul înseamnă mişcare şi mişcarea înseamnă sănătate. Eu doresc actualei generaţii de copii să fie o generaţie sănătoasă. Să facă sport pentru ei în primul rând, dar nu numai pentru ei. Sper ca actuala generaţie de copii, pentru că noi avem copii foarte talentaţi să ducă mai departe tradiţia performanţelor din sportul românesc: a gimnasticii, atletismului, a înotului. Visaţi, munciţi cu perseverenţă, cu dăruire şi sigur visul vi se va împlini”. înv.
in Mar a ţ u Olg
13