nr. 55
2014
PreĹŁ:
8 lei
Cu o imensă moştenire spirituală, dar şi istorică, cu un decor natural unic în întreaga lume, cu insule frumoase înconjurate de ape albastre precum cerul, Grecia este întotdeauna surprinzătoare. De acest lucru m-am convins şi eu în circuitul turistic pe care l-am făcut vara trecută. Şi sper că v-am convins şi pe voi în ediţiile trecute. De data aceasta, m-am gândit să vă povestesc despre cea mai frumoasă zi a circuitului, ziua în care am fost într-o croazieră pe Marea Egee.
Hydra sau „insula artiştilor” Drumul pe mare până în prima insulă Hydra a durat în jur de trei ore, timp în care am putut face plajă, dansa şi asculta muzică grecească. Timpul a trecut pe nesimţite şi deodată, în depărtare, s-a zărit silueta unei insule. Era Hydra sau „insula artiştilor”. O văzusem în fotografii, dar nu îmi imaginasem că poate fi atât de frumoasă. Emoţiile m-au cuprins imediat ce am păşit pe acest tărâm. Totul părea a fi desprins dintr-un tablou pictat cu grijă de un artist grec. Oraşul se distingea de celelalte prin arhitectura unică a clădirilor, care aveau acoperişurile roşii şi pereţii albi, iar porţile şi uşile vopsite în albastru. Timpul era foarte scurt aşa că m-am grăbit să păşesc şi eu pe câteva din multitudinea de străduţe înguste, care erau invadate de superbe flori crescute în ghivece. Am rămas surprins să văd că în această insulă nu există maşini, ar fi fost oricum imposibil deoarece clădirile sunt dispuse în
formă de amfiteatru, pe stânci. Dacă nu vrei să mergi pe jos în Hydra, în port găseşti localnici care transportă turiştii sau bagajele acestora pe măgari. Această insulă nu este deloc „ieftină”, dar merită vizitată pentru frumuseţea şi unicitatea ei. Mi-aş fi dorit să rămân mai mult timp. Dar cele 50 de minute de vizită erau pe sfârşite şi m-am grăbit spre port pentru că se auzea semnalul de plecare al vaporului. Era timpul să pornim mai departe, spre insula Poros.
Dimineaţa, după un mic dejun copios luat la hotelul din Atena unde eram cazaţi, am pornit spre principalul port al Greciei, Pireu, de unde urma să ne îmbarcăm pe feribotul care promitea o croazieră de vis cu oprire în insulele din Golful Saronic: Hydra, Poros şi Egina. Ajunşi în port am fost întâmpinaţi la coborârea din autocar chiar de comandantul vaporului, care, spre surprinderea noastră, ne-a salutat şi ne-a urat bun venit pe vaporul lui în limba română. Începea ziua în care am descoperit unele dintre cele mai frumoase insule.
Insula lui Poseidon, Poros Următoarea insulă a fost Poros. Frumuseţea acestui loc te lăsa fără grai, vegetaţia luxuriantă se îmbina cu albastrul mării de la ţărmurile insulei, dându-ţi senzaţia că eşti într-un mic paradis. Punctul de atracţie al insulei, la care am ajuns şi eu, este Turnul cu ceas, construit în 1927. Acesta este situat pe cel mai înalt deal, chiar în zona portuară şi este vizibil din orice parte ai veni. De la port până sus nu am făcut mai mult de 10 minute, ce-i drept drumul a fost puţin obositor pentru că am avut de urcat câteva zeci de trepte, dar a meritat! Răsplata a fost o panoramă impresionantă a întregii insule de care au parte doar cei care urcă până la el. Timpul rămas l-am petrecut pe străduţele liniştite
şi pitoreşti, plimbându-mă pe faleza unde erau înşiruite cafenele, florării, buticuri cu suveniruri şi multe alte magazine, în care te-ai putea perinda o zi întreagă, dar eu nu am zăbovit mai mult de o oră. Urma să ajungem la Egina.
Egina (Eghina), insula fisticului Ultima oprire a fost pe insula Egina. O insulă mare, care este vestită atât prin plantaţiile de fistic cât şi prin celebrul Templu închinat zeiţei Aphaea, datând din secolul al V–lea î.Hr. Pentru a putea ajunge la templu a fost nevoie de închirierea unui autocar, templul aflându-se la 12 km depărtare de port. Templul dedicat zeiţei a fost ridicat în vârful unei coline de aproximativ 160 m. Am fost impresionat de frumuseţea locului, de coloanele construite din calcar care au rezistat trecerii timpului. Tot pe insula Egina sunt foarte multe biserici şi clădiri istorice. La întoarcerea de la templu, la sugestia ghidului român, am poposit pentru puţin timp şi la Catedrala Sfântul Nectarie unde se păstrează Moaştele Sfântului Nectarie Taumaturgul (1846-1920), unul dintre cei mai iubiţi sfinţi ortodocşi contemporani din Grecia, cunoscut pentru miracolele înfăptuite de-a lungul timpului. Din păcate timpul de îmbarcare sosise, aşa că am fost nevoit să mă reîntorc la feribotul care urma să ne aducă înapoi în portul Pireu. Ziua se apropia de sfârşit, şi odată cu ea şi croaziera. Când credeam că le-am văzut pe toate, un curcubeu şi-a făcut apariţia chiar din zona în care se afla catedrala pe care o vizitasem. Pe drumul de întoarcere spre Pireu am avut parte de o petrecere surpriză, în care toţi turiştii din toate colţurile lumii şi-au dat mâna cântând şi dansând. Ar mai fi fost multe de povestit despre aceste insule minunate din Grecia care au puţini ,,rivali”, prin bogăţia şi varietatea impresiilor pe care le lasă în memoria fiecărui turist. De aceea, vă invit şi pe voi să le descoperiţi.
Mihai Asofie
35