Noi şi Şcoala
Teste, Concursuri
Învatã sã Înveti
Sã Experimentãm...
Un om educat... ...un om câştigat Educaţia înseamnă sistemul planificat de influenţe de durată asupra individului spre a-i modela şi orienta dezvoltarea către idealul de om, de care are nevoie societatea (cuprinzând educaţia fizică, educaţia estetică, educaţia tehnică şi educaţia profesională), după definiţia dată de dicţionarul limbii române. Termenul din dicționar este explicat într-un sens „rece”, care nu ne atrage și nu ni se pare decât o grămadă de cuvinte aruncate aiurea spre a ne face să părem mai inteligenţi. Academia Română și-a făcut doar treaba: a explicat termenul într-un mod ştiinţific şi deloc atrăgător. Dar dacă am explica cu cuvintele proprii ce este educaţia? Atunci, am spune că este modul în care eşti pregătit pentru viața de adult, pentru greutăţile care te vor pune la încercare și cum să acționezi asupra lor. Un exemplu de educație proastă este un personaj din schiţa „Vizita”,
a lui Ion Luca Caragiale, cunoscut drept Ionel. Acestuia nu i se face observaţie atunci când se poartă urât cu musafirul, când face gălăgie (în mai multe momente), când nu-şi respectă mama şi, cel mai prost exemplu, atunci când fumează. Mulţi copii şi adolescenţi se cred „adulţi şmecheri” dacă beau, fumează, sunt nerespectuoși și exemplele pot continua. Multe astfel de comportamente pornesc dintr-o educaţie greşită sau din anturaje neadecvate. În concluzie, aceste exemple pornesc de la o educaţie neglijată şi ar trebui să ne ocupăm mai mult de propria educație decât de „atracţiile” care ne fac să scădem în ochii societăţii. Eu cred că educația este cel mai valoros lucru, deoarece aceasta te valorifică și te recomandă în viaţă. Simte-te bine, dar cu o limită, numită educaţie! Ionescu Codruţa Gabriela, clasa a VII-a, Şcoala nr. 1 Gruiu, Ilfov
Şcoala trebuie să urmărească tot timpul ca tânărul să părăsească băncile ei nu ca un specialist, ci ca o personalitate armonioasă. [...] Valoarea unui om trebuie văzută însă în ceea ce dă, şi nu în ceea ce e capabil să primească. Imboldul cel mai important pentru muncă în şcoală şi în viaţă este plăcerea de a munci, plăcerea produsă de rezultatul muncii şi conştiinţa valorii acestui rezultat pentru comunitate. Sarcina cea mai importantă a şcolii eu o văd în trezirea şi întărirea acestor forţe psihologice ale tinerilor. Numai un asemenea fundament psihologic duce la o năzuinţă fericită spre cele mai înalte bunuri ale omului – cunoaşterea şi creaţia artistică. „Cum văd eu lumea” Albert Einstein
C
olaboratori
Berceni, Ilfov: prof. Nicoleta Cimpoca, prof. Valentina Iordache; Slobozia, Ialomiţa: director adjunct, prof. Elena Paraschiv; Ploieşti: prof. Aurelia Burlan, prof. Laura Calotă; prof. Ramona Popovici; Braşov: înv. Dana Mândreanu
Supliment