nr. 54
2014
PreĹŁ:
8 lei
continuare din pagina 5
Piatra Craiului este un masiv muntos din Carpaţii Meridionali. Rocile predominante sunt calcarul şi, în proporţie mai mică, rocile cristaline. Altitudinea maximă e atinsă la vârful „La Om”.
O nouă zi, o nouă drumeţie Marţi, a doua zi de tabără, avea să ne aducă o drumeţie interesantă în acest masiv. Porneam spre Rezervaţia Piatra Craiului. Ne-am echipat corespunzător, am primit prânzul, am urcat cu toţii în autocar şi, hai, la drum! Când am coborât un aer proaspăt şi curat ne-a trezit simţurile. Din toate părţile, ne înconjura frumuseţea naturii, măreţia munţilor şi sălbăticia stâncilor.
6
În aproximativ o oră am ajuns pe un drum forestier. Începea adevărata provocare. Doamna profesoară de geografie ne-a explicat traseul, iar apoi am pornit pe drumul marcat cu banda galbenă (nivel mediu de dificultate). Am mers puţin timp, până am urcat spre Prăpastiile Zărneştilor, un loc superb. Prăpastiile Zărneştilor sunt de fapt nişte chei spectaculoase, accesibile oricui, oricând. Pereţii abrupţi ai cheilor servesc drept trasee pentru alpinism, astfel că stâncile au denumiri ciudate şi, din loc în loc, sunt panouri informative pentru cei ce practică escaladatul. La început, urcuşul este destul de abrupt prin pădure, iar unii oboseau uşor După vreo jumătate de oră panta se domoleşte. Ca să uităm de efort, vorbeam între noi, spunem glume şi povesteam vrute şi nevrute.
Măreţie, linişte şi frumuseţe sălbatică După ce am ieşit din pădure, crestele Pietrei Craiului începeau să se arate una câte una. Mai aveam o jumătate de oră până la cabana Curmătura.
Cu un ochi după o stâncă părăsită şi bătută de vânturi, după pâraie întreţinute de ploi, şi cu celălalt după marcaj... iată-ne ajunşi. Ne-am odihnit în jur de o oră, timp în care am servit pachetul şi am admirat priveliştea. Printre atracţiile locului s-au numărat şi cei doi dulăi ai cabanei, care au fost alintaţi şi au primit de mâncare de la cutezători. La întoarcere, am ales drumul prin Poiana Zănoaga şi în aproximativ o oră şi jumătate am ajuns din nou de unde am plecat iniţial. Drumul prin poiană era bătut de paşii altor călători, semn că traseul, pe care noi, Cutezătorii, l-am parcurs, e preferat, poate şi datorită peisajului, dar şi datorită nivelului de dificultate scăzut, traseul fiind marcat cu bandă albastră . În sfârşit, am zărit la orizont autocarul. Se auzeau exclamaţii de bucurie. Ne-am aşezat pe scaunele autocarului precum în cel mai odihnitor pat. Chiar dacă, după ce am ajuns la hotel, toţi eram foarte obosiţi, a fost o expediţie pe cinste! Pentru mulţi dintre noi, acea zi, a fost una dintre cele mai bune! Recomandăm acest traseu datorită însuşirilor aparte: măreţie, linişte, frumuseţe, altitudine şi sălbăticie. Sergiu Bumbăcea şi Mădălin Ivaşcu
7