nr. 61
2015
PreĹŁ:
8 lei
Mădălin Ivaşcu
Pe un picior de plai pe o gură de rai…
O nouă zi de tabără la orizont și un cer noros. Am luat micul dejun şi am urcat în autocar. Ţinta noastră era Șinca Veche, de unde vom privi Munții Făgăraș, Munții Perșani și de unde vom porni către Mănăstirea Rupestră și Schitul Sfântul Nectarie Taumaturgul, pe Dealul Pleșu, un loc sfânt și binecuvântat cu o istorie milenară.
O vatră de cult străveche
6
Eram curios. Vizitasem multe mănăstiri şi biserici, dar niciuna săpată într-o stâncă, un lăcaș sfânt într-o grotă cu două altare rupestre ortodoxe. Discutând cu colegii, am aflat că puţini dintre ei vizitaseră ceva asemănător. Am ajuns în satul Șinca Veche, am mers câțiva kilometri pe jos și am ajuns la poalele dealului Pleșu. Urcând preț de câteva minute printre străjerii înalți ai unei păduri minunate, am zărit în fața noastră puțin mai spre dreapta Mănăstirea Rupestră. Localitatea Şinca Veche este una dintre cele mai vechi din Ţara Făgăraşului. Se află pe traseul E68 Brașov – Făgăraș, la 54 de kilometri de Brașov și 24 de kilometri de Făgăraș. În ciuda originilor sale străvechi, Şinca Veche a fost atestată în documente scrise abia în secolul al XV-lea. Filologul, istoricul și preotul greco-catolic român Gheorghe Șincai, reprezentant de marcă al Școlii Ardelene își avea rădăcinile în această localitate. El a adus la lumină informații despre vestigiile localității.
Citisem că lăcașului de cult pe care îl vom vizita – Mănăstirea Rupestră de la Șinca Veche, actualmente sit archeologic, i s-a dus vestea. Este un monument unic în Transilvania. Este cunoscut și ca „Templul Ursitelor”, „Mănăstirea Săpată în Piatră” sau „Templul de la Șinca Veche”, loc de reculegere, de împlinire a dorințelor bune, dar și de spațiu în care au loc fenomene paranormale ‒ după părerea unora. Oricum în cei 7.000 de ani, de când se pare că servește oamenilor din diferite epoci ca loc sacru, în jurul său circulă atâtea și atâtea povești și legende. Șinca Veche adăpostește și un alt sit arheologic, o așezare dacică situată tot pe Dealul Pleșu. În trecutul medieval a fost localitate de graniță, între Țările Române și Imperiul Habsburgic, iar istoria i-a fost influențată de comunitățile care s-au perindat de-a lungul vremii pe aici. Odată cu interzicerea bisericilor ortodoxe de către administrația imperială, pe vremea prigoanei religioase din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, la Mănăstirea
Rupestră, activitatea religioasă s-a intensificat. Iată ce am citit pe site-ul crestinortodox.ro: „Istoricii spun că templul este unic în lume, însa locul este controversat, iar opiniile sunt diverse. A fost folosit ca loc de refugiu și rugăciune de către călugarii ardeleni hăituiți de Maria Tereza în anii 1700, pentru a trece la catolicism. Cu toate acestea, în niciuna din încăperi nu există vreun semn al crucii. Deci, toată lumea e de acord că avem de-a face cu ceva unic. Ascunsă privirilor de un pâlc de pădure, descoperi o adevărată biserică subterană. Pângărită și parțial distrusă, de-a lungul timpului, din cauza prostiei și a lacomiei.” Străvechiul lăcaș de cult este astăzi un monument istoric de interes național. Așezământul istoric ortodox-cultural de la Șinca Veche și întreaga zonă au trecut printr-un complex proces de restaurare și protejare care va continua și în anii care urmează prin eforturile Fundației Ortodox-Culturală „Maica Sfântă – Bucuria Neaşteptată”, în colaborare cu autoritățile și instituțile locale.
Schitul „Sfântul Nectarie”
Noi am vizitat mai întâi Schitul „Sfântului Nectarie” ridicat, în 2006, puțin mai sus de Mănăstirea Rupestră tot în mijlocul naturii, departe de ochii și zgomotul lumii. Paraclisul în care se oficiază slujbele poartă acest hram și păstrează și o părticică din Moaștele Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul dăruită de Mănăstirea „Grigoriu” din Muntele Athos. Am aflat amănunte şi informaţii despre acest mic şi neasemuit de frumos loc. De aici minunile sfântului ajung și la credincioșii români și nu sunt puține. La plecare, unii au luat mir şi alte suveniruri cu caracter religios din magazinul de obiecte bisericești deschis discret în interiorul unei coline, cu acoperiș și pereți verzi, parcă nedorind să deranjeze cu ceva frumusețea naturii.
În Templul dorinţelor împlinite
Am coborât apoi spre grotă. Am dat de un indicator şi ştiam că suntem pe drumul cel bun. Să nu uităm de izvorul „Buna Vestire” unde ne-am răcorit cu toţii şi nici de Troița Tuturor Sfinților, de icoana Maicii Domnului și de pădurea care, cu foşnetul ei, ne spunea, parcă, o poveste de demult. Am ajuns apoi la mănăstirea din grotă. Am pășit încet şi în linişte, de teamă să nu tulburăm liniştea şi energia spirituală, care este emanată în acest loc.
Mănăstirea Rupestră de la Şinca Veche este o incintă săpată într-o gresie nisipoasă şi foarte uşor de străpuns, fiind inițial o grotă care a trebuit să fie lărgită cu ciocanul. V-aţi gândit cum au reuşit cei de pe vremuri să sape în stâncă doar cu dalta şi ciocanul? Greu de înţeles pentru noi, cei din era tehnologiei…! Originile acestei grote sunt incerte şi se pierd în negura timpurilor. E foarte posibil, însă, ca originile să fie mult mai vechi, de pe vremea dacilor. Poate că această grotă a servit drept loc de închinare, templu pentru strămoşii noştri daci. Cert este că cele două biserici de aici au fost scobite în stâncă încă din secolele XIV-XV, iar locașul de cult a funcționat cu viață monahală de rit orthodox între secolele XIV-XVIII. Se dorește ca după amenajare, să se ţină din nou slujbă doar în noaptea de Înviere şi în ziua Naşterii Domnului. Grota e formată din două incinte ce reprezintă două biserici săpate în piatră. Locul e strâmt, iar încăperile mici. Deasupra pronaosului e o scobitură rotundă în forma unei spirale – turla bisericii - pe unde pătrunde lumina. Localnicii spun că pe acolo coboară energiile divine. Fiecare colţişor ascunde o taină greu de descifrat pentru noi, oamenii din prezent. În perete sunt săpate nişe, care se presupune c-ar fi servit ca suport pentru icoane. Una dintre doamnele însoțitoare ne-a spus că acest loc este supranumit şi „Templul dorinţelor împlinite”. Ne-a sugerat să ne punem câte o dorinţă. Eu o spun cu voce tare („să dureze tabăra muuuuult”), lucru care i-a făcut pe ceilalți să zâmbească. Poate că dorinţa nu s-a împlinit pentru că a fost rostită cu voce tare, nu în taină. Ne întoarcem de la Mănăstirea Rupestră și intrăm din nou în timpul nostru curgător, care ne poartă neobosit prin lume. Să reţinem că bisericile rupestre din complexul monahal de la Şinca Veche se înscriu în lista celor mai vechi monumente feudale româneşti. Deci, în următoarea vacanță de vară, dacă nu ați făcut-o până acum, faceți o excursie la Șinca Veche. Veți aduna amintiri extraordinare.
7