nr. 62
2015
PreĹŁ:
8 lei
Versiunea
Alexandrei Ne îndreptăm plini de voioșie către primul obiectiv vizitat de noi, câștigătorii Taberei Cutezătorii, care pare foarte interesant după datele culese. Nori amenințători se ridică la orizont, dar noi nu ne lăsăm intimidați și luăm „cu asalt” drumul care duce la cetate. După aproximativ 15-20 minute de urcuș, în fața noastră se arată în toată splendoarea ei, Cetatea Râșnov. Intrăm pe o poartă mare (aflăm mai târziu că sub ea se ascundea „Capcana Gură-de-Lup”), unde suntem întâmpinați de ghidul nostru (o persoană foarte amabilă și plăcută). Povestea ghidului începe cu istoricul și originea numelui, apoi ne lăsăm purtați prin cetate, impresionați de lucrurile noi și minunate pe care le vedem și le auzim. Aflăm că atunci când sașii au venit să ridice această cetate, pe acest deal nu exista vegetație, ci numai
6
versiunea
Mihaelei Mulți cred că pentru a fi impresionat de frumusețile lumii trebuie să treci granițele țării. Ei bine: eu am curajul să îi contrazic! Pentru a vedea lucruri frumoase, e nevoie doar de o plimbare până la munte, mare, în orașe sau în sate pline de tradiții. În tabăra „Cutezătorii” avem de fiecare dată ocazia de a redescoperi locurile cu adevărat frumoase ale României. În acest an am avut norocul ca printre obiectivele pe care le-am vizitat să se afle și Cetatea Râșnov, o cetate care datează din timpuri străvechi (mai exact, Cetatea a fost construită între anii 1211 și 1225). Cetatea a fost construită de sași care i-au pus mai întâi numele de Rosemarin deoarece zona din jurul cetății era împodobită de foarte mulți trandafiri. Acesta este și motivul pentru care pe stema cetății se regăsesc trandafirii. Această cetate minunată a fost cucerită doar o dată de Principele Transilvaniei Gabriel Bathory în 1612. Locuitorii cetății aveau un izvor secret, afară din cetate, dar principele, cu oamenii lui, au acoperit izvorul și astfel cei din cetate, însetați
fiind, s-au predat. În iunie 1613, cetatea a fost recuperată de râșnoveni, plătindu-se 3000 de florini. Vizitând cetatea, am aflat o mulțime de legende, așa că m-am gândit să vă împărtășesc și vouă două dintre cele pe care le-am aflat de la ghidul nostru. Din interiorul cetății se vede un deal foarte înalt. Legenda acelui deal spune că râșnovenii și cristolovenii s-au luptat 400 de ani pentru cucerirea lui. Când se judecau pentru acel deal, ambele tabere trebuiau să jure că sunt pe pământul lor. Cei din Cristian nu puteau să jure, pe când râșnovenii, care aveau pământ în cizme, fiecare din curtea lor, au putut să jure. Astfel, cu toate că dealul se află pe teritoriul comunei Cristian, în acte apare ca teritoriu al Râșnovului. Fântâna din cetate are și ea o legendă care seamănă destul de mult cu cea a fântânii din Castelul Huniazilor. Legenda spune că unor prizonieri turci li se promisese că vor fi eliberați dacă sapă o fântână. Nu mai este legendă faptul că această fântână a fost săpată manual, timp de 17 ani. În 1850, fântâna a secat, iar unele săpături arheologice au adus la suprafață două ghiulele și monezi. Deoarece fântâna nu a fost curăţată de mult timp, cei care au grijă de cetate încearcă să o recondiționeze pentru că se crede că la fundul fântânii ar fi un tunel, căci în adâncul fântânii este curent, un curent care nu ar putea exista, dacă nu ar mai fi o ieșire undeva. Vizitând această cetate, Cutezătorii au avut parte și de o lecție de geografie, căci dintr-un anumit punct al cetății se vedeau patru dintre cei mai importanți munți (Postăvaru, Bucegi, Piatra Craiului și Făgăraș). Astfel, ghidul ne spunea cum se numesc, iar noi trebuia să răspundem până la ce înălțime ajunge cel mai înalt punct. Țin neapărat ca, valorificând informațiile primite de la ghidul nostru, să îi contrazic și pe cei care cred că Râșnovul are doar cetatea ca punct de atracție, dar și pe cei care cred că pentru a avea parte de distracție trebuie să părăsești țara. În primul rând, Râșnovul se poate mândri și cu peștera Valea Cetății în interiorul căreia au loc concerte de muzica clasică în fiecare sâmbătă și cu o Capelă Evanghelică, în care au loc concerte de orgă. În al doilea rând, la Râșnov s-au organizat două etape de cupă mondială căci în acest loc minunat există o pârtie cu patru trambuline de diferite înălțimi. În Cetatea Răşnov se organizează an de an, diverse festivaluri printre care, în perioada 1-10 august are loc un festival de film istoric (în plus, la Râșnov s-au filmat ,,Dacii”, ,,Columna” și ,,Nemuritorii”), au loc festivaluri de filme polițiste, de scurt metraje, festivalul pentru copii Folkmania, cel mai mare festival de rock din țară Rockstat, festivaluri cu muzică pentru copii, Liga Campionilor și nenumărate concerte. Mihaela Caciur
trandafiri sălbatici, măceși (de unde numele cetății), că lipsa copacilor oferea o poziție strategică și o făcea de necucerit în fața cotropitorilor. În cetate existau 86 de locuințe, în care locuiau cca 400 de persoane, în general oamenii bogați, dar în caz de război, se puteau refugia și oamenii din împrejurimi. Cel mai important om din cetate era preotul, care era și dascăl (preda religia, aritmetica etc). În cetate turnurile nu erau numeroase, dar aveau roluri de bază: Turnul Arcașilor, care oferă o vizibilitate foarte bună asupra întregii văi, Turnul Pentagonal, care, atunci când o ghiulea era aruncată, aceasta ricoșa. Ca în orice cetate, legendele sunt vii și foarte frumoase. Cea despre „camera divorțaților” mi s-a părut și foarte interesantă. Se spune că cei care doreau să divorțeze, locuiau singuri timp de două săptămâni în această cameră, unde aveau doar o singură furculiță, lingură, farfurie, un singur cuțit etc. Se spune că doar un singur divorț a existat, în schimb celelalte cupluri s-au împăcat. În anul 1427, Cetatea devine târg fortificat, negustorii venind aici săptămânal cu mărfurile lor. Ajungem la punctul cel mai înalt al cetății, și suntem fascinați de ceea ce vedem: orașul Râșnov de la poalele cetății și celelalte localități din împrejurimi; cu ajutorul telescopului privim munții, care se înalță semeți în zare, apoi ghidul ne arată Măgura Codlei, un deal în formă de căciulă și cel mai eficient „barometru” pentru oamenii locului (când acesta este acoperit de nori-plouă, lucru verificat și de noi a doua zi). Mulțumind și luându-ne „la revedere” de la ghid, nu ne-am despărțit de cetate fără să ne luăm fiecare câte un suvenir, vederi, băieții și-au luat chiar și arcuri cu săgeți, grozăvindu-se în Turnul Arcașilor și imitând cavalerii, spre hazul tuturor. Ne întoarcem la autocar fericiți că am văzut și am aflat lucruri minunate (și că nu ne-a prins ploaia). Aruncăm o ultimă privire către Cetatea Râșnov care, văzută din depărtare, pare chiar un trandafir înflorit pe vârful de deal și ne îndreptăm spre tabară, cu gândul la alte aventuri, sau cu speranța că ne vom mai întoarce aici. Alexandra Raluca Radu