NYTBR 67 | 31 august 2009 by Editura Univers

Preţ: 2,5 lei

Ediţia în limba română, nr. 67 – 31 august 2009

Pachet România liberă + Book Review

Se distribuie numai împreună cu ziarul România liberă.

Cu ochii larg deschişi de Jonathan Lethem A GATE AT THE STAIRS de Lorrie Moore 322 pag. Alfred A. Knopf. 25.95 $

Ştiu un cititor – doar unul – căruia nu îi place Lorrie Moore, dar până şi el are o atitudine uşor defensivă în privinţa asta. „Prea se întrece cu calamburul“, explică el, recurgând la ideea de calambur de parcă ar fi hipnotizat chiar de tendinţa care îi declanşează opoziţia. Pentru alţii, ea este cea mai irezistibilă scriitoare americană: isteaţă, caldă, prietenoasă şi lipsită de aroganţă; lirică aparent fără nici un efort; la fel de amuzantă ca Lily Tomlin. Dar mai presus de toate, Moore este capabilă nu numai să trezească simpatia noastră, ci şi să dea glas durerilor noastre. Precedenta ei carte, volumul de povestiri Birds of America, apărut în 1998, includea o poveste de neuitat despre un copil bolnav de cancer, cu titlul People Like That Are the Only People Here, o uvertură tulburătoare Continuare în pagina 9

OLAF HAJEK

EL I ZA BE TH H AWE S D E S PRE J. M. G. LE CLÉZIO PA GI NA 11

RON S US KI ND DESPR E TRACY KIDDER PAG INA 4

31 august 2009

Ficţiune & Poezie 1

THE LOST CHILD:

A Mother’s Story de Julie Myerson Recenzie de Dominique Browning 15

CROW PLANET:

Essential Wisdom From the Urban Wilderness de Lyanda Lynn Haupt Recenzie de Liesl Schillinger

BORDER SONGS

de Jim Lynch Recenzie de Philipp Meyer 8

A GATE AT THE STAIRS

de Lorrie Moore Recenzie de Jonathan Lethem 6

THE SKATING RINK

CRONICA DE NONFICŢIUNE LIFE ASCENDING:

de Roberto Bolaño Recenzie de Wyatt Mason

The Ten Great Inventions of Evolution de Nick Lane

DESERT

NAMING NATURE:

de J. M. G. Le Clézio Recenzie de Elizabeth Hawes

The Clash Between Instinct and Science de Carol Kaesuk Yoon

A VILLAGE LIFE

DARWIN’S ARMADA:

Four Voyages and the Battle for the Theory of Evolution de Iain McCalman

de Louise Glück Recenzie de William Logan 16

GET REAL

THE LINK:

de Donald E. Westlake Recenzie de Marilyn Stasio 16

THE THING AROUND YOUR NECK

de Chimamanda Ngozi Adichie Recenzie de Jess Row 19

Uncovering Our Earliest Ancestor de Colin Tudge with Josh Young Recenzii de Peter Dizikes 19

NO QUARTER:

The Battle of the Crater, 1864 de Richard Slotkin Recenzie de Mark Lewis

I’M SO HAPPY FOR YOU

de Lucinda Rosenfeld Recenzie de Laurie Winer

Eseu Nonficţiune 4

STRENGTH IN WHAT REMAINS

Lecturi pe puncte de Susan Straight

de Tracy Kidder Recenzie de Ron Suskind

Articole & Bestselleruri

GILDED YOUTH:

Bestselleruri cărţi pentru copii

Bestselleruri ediţii cartonate

Selecţia editorilor

Three Lives in France’s Belle Époque de Kate Cambor Recenzie de Miranda Seymour 7

THE SIXTIES

de Jenny Diski Recenzie de Elsa Dixler

TBR: Din culise

Bestselleruri ediţii broşate

Raftul cu ediţii broşate

Conţine secţiune specială dedicată ştirilor şi cărţilor apărute la editurile din România. www.nytbr.ro. The New York Times Book Review, ediţia în limba română (ISSN 1937-920X) apare săptămânal, publicat de Universe Publishing House Inc. Copyright © 2008-2009 The New York Times. All Rights Reserved. Toate drepturile rezervate. Director editorial: Cristian Teodorescu; Redactorşef: Virginia Costeschi; Editor: Anda Ciurte; Traducători: Ioana Popa, Ştefan Bodea, Cristiana Vişan, Cătălin Pruteanu, Irina Adrian, Cătălina Sevastre; Advertising sales: virginia@nytbr.ro, 0745 773 764; PR: ARENA Communications, cecilia@arenacommunications.ro; Machetare şi prepress: Antal Angyal, CMYK Pro, Budapesta; Tipar: G. CANALE, Bucureşti; Abonamente: difuzare@romanialibera.ro.

Editorial

„Personajele aparent inconsecvente sunt adesea exact cele care dau substanţă unei poveşti“, spunea Ron Suskind într-o conversaţie telefonică recentă. Suskind, care a petrecut mai mult de două decenii cugetând asupra provocărilor naraţiunii de nonficţiune, a câştigat un premiu Pulitzer în 1995 pentru seria sa de reportaje despre elevii unui liceu aflat în dificultate din Wasington, D.C., publicată în Wall Street Journal. „Cel mai dificil obstacol a fost să-mi îngădui să mă confund cu fundalul şi să am răbdare, să-mi croiesc drum pe îndelete în materialul reportajului şi să încerc să nu intervin cu indicaţii regizorale“. Suskind recenzează, la pagina 4 a numărului de faţă, volumul Strength in What Remains al lui Tracy Kidder, pe care îl numeşte un maestru al acestei abordări de tipul „a nu sta nimănui în cale“. „În cazul lui Kidder, acesta l-a întâlnit pe un tânăr care este el însuşi, în felul lui, invizibil pentru restul lumii – un imigrant care livrează produse de băcănie în New York City pentru 15 $ pe zi, bântuit de amintiri ale ororilor din Burundi şi Rwanda care ar părea aproape imposibil de înţeles oricui nu a participat la ele. Kidder ne arată ce se poate face când întâlneşti un tip care e aproape inobservabil şi îi zici: «Spune-mi povestea ta». Şi cu asta a dat lovitura“. În ultimii ani, Suskind a scris trei cărţi de mare succes. În fiecare din ele, şi-a propus „să-mi folosesc reportajele pentru a deveni cât mai empatic cu putinţă, pentru a înţelege de ce fac ceea ce fac cei prinşi în ţesătura dramelor istorice ale epocii noastre. Încerc să merg pe urmele liderilor politici, dar şi ale refugiaţilor pakistanezi sau ale agenţilor C.I.A. – oameni ale căror nume nu le-aţi auzit niciodată, dar pe care, până la finalul cărţii, ajungeţi să-i cunoaşteţi îndeaproape“. Editorii

Online

Săptămâna aceasta vor apărea: Ron Suskind, cu o discuţie despre cartea lui Tracy Kidder, „Strength in What Remains“, Elsa Dixler, despre volumul „The Sixties“ al lui Jenny Diski, Motoko Rich cu însemnări din teren şi Jennifer Schuessler cu veşti despre bestselleruri. Gazda va fi Sam Tanenhaus, redactorul-şef al Book Review. Emisiunea este, de asemenea, transmisă şi în New York, vineri la ora 18:05, la postul de radio WQXR, 96,3 FM, sub titlul „Inside the New York Times Book Review“. PAPER CUTS: Blogul Book Review prezintă cărţi şi alte materiale tipărite. SELECŢIUNI: Fragmente din „Strength in What Remains“, de Tracy Kidder, „The Thing Around Your Neck“, de Chimamanda Ngozi Adichie, şi din alte cărţi. E-MAIL CU NOILE APARIŢII: Primiţi în fiecare vineri o trecere în revistă a recenziilor noilor cărţi şi apariţii. PODCAST:

nytimes.com/books ILUSTRAŢII DE JOE CIARDIELLO (SUS) ŞI CHRISTOPH NIEMANN

Împotriva tuturor şanselor Tracy Kidder reconstituie evadarea din Burundi a unui student şi viaţa sa în America. DE RON SUSKIND

APTUL că, la 63 de ani, Tracy Kidder a scris probabil cea mai reuşită carte a sa – una din cărţile cu adevărat şocante pe care le-am citit anul acesta – dovedeşte că secretul scriiturii de nonficţione memorabile este adeseori disponibilitatea autorului de se lăsa surprins. Bineînţeles, majoritatea scriitorilor, de la reporterii de la cotidiene şi până la autorii de bestselleruri, sunt plătiţi pentru altceva: trebuie să ştie de la început ce vor să obţină, să pună mâna pe marfă şi apoi să

STRENGTH IN WHAT REMAINS

de Tracy Kidder 277 pag. Random House. 26 $

o transforme înfriguraţi în ceva ce merită citit. Motivul pentru care acest model riscă mai degrabă să rateze decât să dea lovitura este că cele mai preţioase nestemate adunate în orice periplu jurnalistic sunt deseori cele aflate la periferia poveştii. Kidder a devenit un mare maestru al artei narative plonjând în explorarea unor subiecte sau personaje neverosimile pornind doar de la ceva mai mult decât o intuiţie despre ce ar putea descoperi în final. Din 1981, când The Soul of a New Machine – povestea unei echipe care construia cel mai inovator computer al momentului – i-a adus un Pulitzer şi succesul comercial, el a lucrat neobosit pentru a perpetua tradiţia lui John McPhee, sublimându-şi egoul într-o căutare neobosită a unui ascunziş, a unui subiect în care să se dizolve şi să trăiască, uneori ani de-a rândul. Puţini au reuşit asta mai bine decât Kidder. El a scris povestea unei echipe de constructori de case (Home, 1985), a unui profesor la clasa a V-a (Among Schoolchildren, 1989) şi a unor casnice care îşi îngrijeau bebeluşii (Old Friends, 1993) şi în fiecare caz a reuşit să producă – epuizat, mânjit până peste cap şi clipind surprins de lumina zilei – nişte cărţi iluminate de un umanism iradiant. Această realizare e tot mai dificilă pe măsură ce devii tot mai faimos. Tranzacţia dintre scriitor şi subiect e uşor de regizat pentru obţinerea efectului vandabil – momente exagerate pentru a provoca lacrimile cititorilor sau măgulirea lor pentru revelaţii planificate –, iar proza se încarcă deseori cu un surplus de sentimentalitate, marele inamic al literaturii de calitate care, în formularea lui J. D. Salinger, dă unui lucru „mai multă duioşie decât cea cu care l-a dăruit Dumnezeu“. Ce s-a întâmplat în cazul de faţă? În timp ce se documenta pentru bestsellerul său din 2003, Mountains Beyond Mountains, o carte onestă şi adecvată despre un personaj de care e aproape imposibil să nu te ataşezi – Dr. Paul Farmer, conducător al unei campanii globale de eradicare a bolilor ce pot fi prevenite –, Kidder a dat peste un scheletic

Ron Suskind a scris, printre altele, cărţile „The Way of the World“ şi „A Hope in the Unseen“. 4

refugiat african care semnase adeziunea la organizaţia doctorului, Partners in Health, ca om bun la toate, un asistent care răspundea la e-mail-uri şi „îndeplinea toate slujbele de care era nevoie“. Numele său era Deogratias, „mulţumesc lui Dumnezeu“ în latină. Strength in What Remains (Putere pentru ce ţi-a mai rămas) este povestea lui Deo. Şi încă ce poveste, debutând pe un loc dintr-un avion care decolează în Burundiul sfârtecat de război, ducându-l pe Deo, pe atunci în vârstă de 24 de ani, departe de ceea ce părea la un moment dat o viaţă promiţătoare în Africa pentru un student în anul trei la medicină. Era 1994. În Burundi şi învecinata Rwanda izbucneau războaiele civile în care populaţiile Hutu şi Tutsi s-au măcelărit reciproc, într-unul din cele mai oribile conflicte ale secolului al XX-lea. Cu ajutorul familiei privilegiate a unuia din colegii săi de la facul-

Kidder plonjează în explorarea unor subiecte neverosimile pornind doar de la ceva mai mult decât o intuiţie despre ce ar putea descoperi în final. tatea de medicină, Deo reuşeşte să scape din carnagiu, îndreptându-se spre America. În curând, cu doar 200 $ în buzunar şi fără a vorbi engleza, Deo ajunge să se lupte pentru supravieţuire pe străzile New York-ului. Cu remarcabilă claritate, Kidder pune cititorul în pielea tânărului bărbat, urmărindu-l în timp ce doarme într-o clădire părăsită din Harlem şi este plătit cu 15 $ pe zi (da, aţi citit suma corectă!) ca să livreze produse de băcănie

pentru lanţul de supermarketuri Gristedes. Kidder permite poveştii să se desfăşoare, fără a interveni, lăsând dezvoltarea fiecărui paragraf în seama reacţiilor şi revelaţiilor lui Deo. Deşi cititorul este informat că Deo a asistat la orori în Burundi şi că acestea îl bântuie, fragmentele din trecut sunt dezgropate numai pentru a ne arăta pe ce se bazează ca să supravieţuiască – priviri în urmă care demonstrează rezistenţa sa.

CUM, când mii de africani fug în America din calea tot mai amplelor coşmaruri de pe continentul lor, experienţa lui Deo poate fi percepută ca versiunea actualizată a emigraţiei din insula Ellis – o poveste, atunci ca şi acum, despre traume şi depăşirea lor. Cititorul e purtat peste tot, simţind furie atunci când directorul de la Gristedes îl împunge pe Deo cu un băţ, „uneori, aparent, doar din amuzament“, şi ruşine atunci când omul rămâne fără bacşiş, zi după zi, în urma livrărilor făcute pe luxosul Park Avenue. „Trebuie să primeşti bacşiş“, îi explică un prieten din magazin. „Te dai cu greu dus de la uşă, îţi dregi glasul, uneori ceri direct un bacşiş. Dar asta era totuna cu a cerşi, se gândea Deo“. Cititorul simte şi o stranie uşurare când Deo intră în Central Park, îl vede cu ochii cuiva care a crescut în păduri şi găseşte un petec de iarbă ascuns, ideal ca loc de somn. Intră într-o rutină, muncind ziua şi trăind noaptea în parc, cu un baldachin de stele care îi amintesc de câmpurile din Africa şi de tot ceea ce cunoscuse odinioară. Povestea pare să se depene singură, dar nu se întâmplă niciodată exact aşa. Trebuie luate decizii strategice, iar Kidder pare a opta pentru cele potrivite, mai întâi pur-

tând cititorii într-o rememorare a vieţii din Burundi, înfăţişând peisajul rural în care familia lui Deo cultiva pământul şi îngrijea vaci şi pe bunicul care i-a spus că va dobândi prima vacă doar „după ce vei termina şcoala“ – toate, bineînţeles, imagini ale unei lumi care avea să fie distrusă în curând. Urmează mijlocul anilor ’90 în New York, unde o măicuţă, Sharon McKenna, se preocupă de soarta vagabondului Deo. El este recunoscător, deşi se îngrijorează că acumulează datorii faţă de ea – „a împrumutat sare“, în exprimarea lui –, şi rămâne cu o copilăroasă nevoie de afecţiune. Într-o zi, când ea îi arată păsările şi florile din Central Park, el bombăne în surdină: „Nu am 5 ani. Ştiu ce e aia o pasăre. Da, ştiu că asta e o floare. Şi cunosc Central Park mai bine decât tine. Eu dorm aici“. Asta este marea realizare a lui Kidder, una care nu i-a reuşit în unele din scrierile recente: are suficientă încredere în cititor pentru a-i prezenta personajele în toată revărsarea complexităţii lor tulburătoare. Cartea nu este prezentarea unui om sfânt sau a unui erou. Protagonistul ei este îndrăzneţ, nesigur, nesăbuit, motivant şi, pe măsură ce amintirile tânărului i se îmbulzesc în urmă, apar indicii că în curând vor fi revelate încă şi mai multe faţete ale personalităţii sale. După ce McKenna îi găseşte un adăpost lui Deo în Manhattan, alături de un cuplu în vârstă, un sociolog şi soţia sa artistă, cititorul nu poate să nu subscrie la cauza lui Deo. Într-un act de uimitoare generozitate, cei doi îi plătesc în cele din urmă taxele de înscriere la departamentul de studii generaliste al Universităţii Columbia. Deo este, adesea, mânat doar de pura sa voinţă, iar victoriile sale – ca, de exemplu, nota maximă obţinută la testul de matematică pentru admiterea la Columbia – evocă o senzaţie de încredere restaurată în natura umană şi în şansa americană pe care o sugerează călătoria lui Deo. Aici, la jumătatea cărţii, Deo pare a intra în contact cu un viitor promiţător. Apoi plonjăm în iad. După ce ni s-au oferit doar străfulgerări ale trecutului lui Deo, ni se prezintă dintr-o dată un portret complet – generând un efect care e încă şi mai puternic datorită reţinerii anterioare a autorului. Relatarea lui Kidder despre lucrurile pe care le-a suferit şi cărora le-a supravieţuit Deo chiar înainte de a se îmbarca pe avionul de New York constituie unul din cele mai puternice pasaje din literatura modernă de nonficţiune. Mulţi cititori au imagini neclare despre ce s-a petrecut în Rwanda şi Burundi, unde au murit aproximativ un milion de persoane. Prin ochii lui Deo, vedem cum diferenţele aproape indescifrabile între Tutsi şi Hutu transformă presupusele distincţii etnice într-o bătaie de joc îngrozitoare. Hutu şi Tutsi încep să se măcelărească reciproc, gospodărie cu gospodărie, casă cu casă, în spitale precum cel în care Deo, de naţionalitate Tutsi, îşi efectuează rezidenţiatul. E salvat, pierdut şi apoi iar salvat de nenumărate ori, o siluetă scheletică năpustindu-se printre clădiri incendiate, luciri de machete şi înfiorătoarele incantaţii ale miliţiilor Hutu, făcând să pară „ca şi cum în FOTO: FRED R. CONRAD/THE NEW YORK TIMES (1999)

Cupluri Trei dinastii literare franceze interconectate aruncă lumină asupra poverilor grandorii moştenite. lume nu mai era decât nebunie şi tăcerea cadavrelor“. „Singura percepţie a timpului pe care o avea era cea a momentelor“, scrie Kidder. „Îşi petrecea aproape fiecare moment îngrijorându-se pentru următorul. Şase luni păreau un minut, iar momentele în care simţea că timpul viitor nu mai există păreau o eternitate“. Fugind la ţară alături de refugiaţi terorizaţi, se întâlneşte cu un asistent medical dintr-un camion cu însemnele Médecins Sans Frontières. Deo îi şopteşte disperat că e student la medicină – răspunsul e „E riscant pentru mine. Mi-e frică“. E imposibil să nu-ţi vină să strigi: „Scoate-l de-acolo!“. Dar tot ce poate face omul este să-l conducă pe Deo până la altă tabără de refugiaţi, dintre care majoritatea sunt doar ţarcuri în care sunt închişi Tutsi în aşteptarea măcelului. Deo ştie că trebuie să fugă din astfel de locuri, dar e pus în faţa unor orori demoralizante. Un bebeluş, aşezat în poala mamei sale moarte într-o livadă de bananieri, îi fixează privirea. „Probabil că se întreabă unde e“, se gândeşte Deo, în relatarea lui Kidder. „Probabil că e la fel de îngrozit ca şi el. Dar nu putea ajuta copilul. Nu se putea ajuta nici măcar pe el însuşi“. Deo nu poate decât să plece împleticit mai departe, copleşit de disperare, iar apoi să cadă într-un somn profund. O zi mai târziu, e trezit de zguduielile unei femei Hutu cam de vârsta mamei sale. Ea îl trage pe Deo afară din tufiş, descoperă că e Tutsi şi apoi, riscând enorm, îl salvează de la decapitare spunându-le gărzilor Hutu că e fiul ei. Scena sugerează cum, în faţa coşmarelor născute din diferenţieri superficiale – sau din forţa care îşi exercită toate prerogativele distrugătoare –, sămânţa supravieţuirii umanităţii se ascunde în neaşteptatele acte de bunătate şi compasiune.

IDDER însuşi apare abia în ultima treime a cărţii, povestindu-ne întâlnirea dintre el şi Deo, pe orbita lui Paul Farmer, iar apoi alăturându-se tânărului în călătoria sa de întoarcere în Burundi. Deo a renunţat la facultatea de medicină de la Dartmouth în 2006 pentru a se dedica unui vis de multă vreme trecut sub tăcere, acela de a deschide o clinică medicală în Burundi – altă povestire plină de aventuri –, purtând astfel cititorii până la ultimele pagini ale cărţii. E fascinant să vezi doi oameni, scriitor şi subiect, alături, Kidder permiţându-i lui Deo să preia iniţiativa. Abordarea lui Kidder aminteşte care sunt ingredientele care fac literatura americană de nonficţiune atât de măreaţă, chiar dacă, în ultima vreme, ele sunt rare. E vorba de acea trăsătură „de jos în sus“ care sfidează marketingul, calculele de bugete generoase şi căutarea prin survolare a „chestiilor sigure“. În această epocă a comunicării, schimbarea destructivă – şi revelaţiile transformatoare – izbucnesc virulent din cele mai implauzibile locuri. Kidder a văzut această rază de energie pornită de jos în sus în zâmbetul unui om de la periferia societăţii. Suntem h norocoşi că a observat-o.

ILUSTRAŢIE DE GRADY MCFERRIN

DE MIRANDA SEYMOUR

TUDIUL dramatizat al lui Kate Cambor despre tinerii moştenitori a trei giganţi ai Franţei secolului al XIX-lea aminteşte puţin de „Jules şi Jim“ – acel film al noului val avant-la-lettre despre o femeie fatală şi doi prieteni foarte buni care se îndrăgostesc de ea. Léon Daudet îi iubeşte pe Jean-Baptiste Charcot şi Jeanne Hugo; Léon se ceartă cu Jean-Baptiste şi se căsătoreşte cu Jeanne; Jeanne divorţează de Léon şi se mărită cu Jean-Baptiste. Diferenţa e următoarea: în timp ce filmul lui Truffaut oferă cadrul în care trei vieţi fictive se despart şi se reunesc, mereu împletite pentru a respecta designul ingeniosului lor creator care le manipulează, personalităţile lui Léon Daudet, JeanBaptiste Charcot şi Jeanne Hugo au fost suficient de puternice şi de diferite pentru a garanta că ruptura dintre ei, când s-a produs, a fost totală. Cartea lui Kate Cambor, Gilded Youth: Three Lives in France’s Belle Époque (Tinereţe aurită: trei biografii de Belle Époque, în Franţa), este, de aceea, mai puţin un studiu de grup şi mai degrabă însumarea a trei monografii legate şi reunite de o bine aleasă înşiruire de evenimente dramatice: funeraliile impresionante ale lui Victor Hugo, scandalul care a însoţit dezastruosul faliment al Companiei Canalului Panama, afacerea Dreyfus, moartea, în circumstanţe misterioase, a fiului adolescent al lui Daudet, ultima expediţie, din 1936, a lui Charcot, exploratorul polar care s-a înecat când nava i s-a scufundat în timpul unei furtuni, în largul coastelor Islandei. Sentimentul grandorii moştenite percepută atât ca bolovan legat de gât, cât şi ca o coroană, este cel mai bine redat în relatarea lui Cambor despre uniunea a două Cea mai recentă carte de Miranda Seymour este un volum de memorii, „Thrumpton Hall“.

dinastii literare, petrecută pe 12 februarie 1891. Léon Daudet, student la medicină care tocmai picase un examen decisiv, era fiul celebrului scriitor Alphonse Daudet. Mireasa sa, nepoata lui Victor Hugo, cu un chip luminos, fusese camerista bătrânului impostor infatuat (Cambor nu ascunde propriul ei dispreţ pentru un om al cărui scaun favorit purta inscripţia: „Ego Hugo“). Ceremonia nupţială a fost un dezastru. Familia Charcot, printre ai cărei membri se numărau şi unii din cei mai apropiaţi prieteni ai familiei Daudet, a boicotat evenimentul. Mama lui Léon îi ultragiase susţinând

GILDED YOUTH

Three Lives in France’s Belle Époque de Kate Cambor 323 pag. Farrar, Straus & Giroux. 26 $

că Jean-Martin Charcot, cel mai important neurolog francez, influenţase comisia care îl picase la examenele de medicină pe fiul ei (în timp ce pe fiul lui îl promovase) pentru că Léon îi suflase mireasa de sub nas tânărului Charcot. La biserică, familia Daudet a fost obligată să asculte imnuri de bombastică idolatrie pentru Hugo. „Sărbătorim azi celebrarea lui Homer,... spiritul marelui poet, care e printre noi“, a croncănit un politician bătrân, îndemnând-o pe Jeanne să se bucure de potenţialul ei de a aduce pe lume un stol de mici Hugo: „Ai în tine o adevărată comoară“, a declarat el, „iar această comoară, copila mea, nu trebuie să sece vreodată“. Reuniţi în principal de o dorinţă ardentă pentru recunoaştere publică, tinerii căsătoriţi Daudet s-au despărţit la scurtă vreme. Mariajul următor al lui Jeanne Hugo, început în 1896, cu admirabilul şi modestul JeanBaptiste – care o iubea încă din copilărie – a fost în egală măsură sortit eşecului. În 1905, când el s-a întors din prima sa expediţie po-

lară, Jeanne, deja sătulă de solitudinea conjugală, a dat curs ameninţării sale cu divorţul. În ciuda numeroaselor mărturii despre frumuseţea şi blândeţea ei şi despre loialitatea faţă de moştenirea familiei (ca femeie căsătorită, semna cu numele Charcohugo), Jeanne nu poate scăpa de imaginea de răsfăţată insipidă. Iar Jean-Baptiste capătă contur doar prin relatările însufleţite ale lui Cambor despre călătoriile sale.

NFLEXIBIL, de o emotivitate agresivă şi extrem de reacţionar, Léon Daudet ocupă un loc atât de dominator în cartea lui Cambor încât m-a făcut să-mi doresc ca ea să se fi ocupat doar de familia Daudet: Alphonse cel promiscuu, sifilitic, inspirat (şi extrem de iubit), precum şi fiul său Léon, propria sa reflectare distorsionată, moştenitor al tuturor defectelor tatălui şi al niciunei calităţi. Léon Daudet personifică un aspect al culturii franceze care rămâne insuficient aprofundat. După ce şi-a petrecut primii ani ai vieţii adulte ca medic ratat şi romancier mediocru, s-a orientat către politică şi jurnalism. Virulent contestatar al cauzei lui Dreyfus, a jubilat când vechiul prieten al tatălui său, Émile Zola, a fost judecat şi condamnat la detenţie. Devotat cu pasiune cauzei naţionaliste regaliste, a înfiinţat, alături de cea de-a doua soţie, cotidianul mişcării politice de extremă dreapta Action Française. Ideile sale, structurate în articolele de ziar şi prelegerile frecvente, au contribuit la pregătirea terenului pentru partidul nazist în Franţa lui Pétain. E greu de crezut că Daudet, dacă n-ar fi murit de anevrism în iunie 1942, ar fi rezistat tentaţiei de a colabora, şi nu oricum, ci asiduu, cu ocupantul patriei sale. Monştrii garantează o lectură captivantă. Portretul de grup al lui Cambor este temeinic documentat şi narat cu aplomb şi stil. Dar vedeta din Gilded Youth, care-şi pune cu uşurinţă în umbră competitorii, este caph tivant de antipaticul Léon Daudet. 5

Paradisul proscrişilor O poveste care are loc la graniţa dintre America şi Canada. DE PHILIPP MEYER

EI mai mulţi dintre noi, când se gândesc la problemele întâlnite de-a lungul graniţelor Statelor Unite, au în vedere graniţa din sud, acolo unde înălţăm garduri iar cetăţenii se alătură poliţiei pentru a împiedica accesul imigranţilor ilegali. Jim Lynch a scris un roman despre graniţa de nord, de a cărei existenţă obişnuim să uităm, în ciuda faptului că e de două ori mai lungă, iar hotarele îi sunt mult mai

BORDER SONGS

de Jim Lynch 291 pag. Alfred A. Knopf. 25.95 $

vag delimitate. Border Songs (Cântece de frontieră) e amplasat în orăşelul Blaine, Washington şi în împrejurimile acestuia, un loc în care vecinii de alături pot locui în ţări diferite, atât spiritual cât şi din punct de vedere legal. Brandon Vanderkool, personajul central al romanului, este un uriaş dislexic, un om sortit să „nu înveţe niciodată să scrie sau să citească mai bine decât un elev de clasa a patra“, un om atât de stângaci când vine vorba să socializeze încât ori de câte ori e în public îşi bălăngăne incontrolabil braţele şi când e nevoit să lege mai mult de două cuvinte nu poate să se oprească din bâlbâit. Brandon relaţionează mult mai bine cu păsările decât cu oamenii; doar singur, în pădure, e cu adevărat în largul lui. Totuşi, tocmai această dragoste pentru natură îl face să fie un agent eficient, deşi un pic cam tăntălău, pentru Patrula de Frontieră. În adormitul Blaine, care ne aminteşte de Mayberry1, colegii de breaslă ai lui Brandon se înscriu în două categorii: îi avem pe de o parte pe „roadies“ (prescurtare de la „retired on active duty“ 2), care rareori coboară din maşini, evită să recurgă la arestări şi orice alte gesturi care ar putea tulbura liniştea oraşului şi, pe de altă parte, o mână de înveteraţi care aşteaptă ore în şir când e vorba de

Primul roman al lui Philipp Meyer, „American Rust“, a fost publicat primăvara trecută în Statele Unite. 1 Orăşelul fictiv din Carolina de Nord în care se desfăşura acţiunea din îndrăgitul sitcom The Andy Griffith Show, difuzat între anii 1960-1968. (n.tr.). 2 Joc intraductibil de cuvinte. „Roadie” = „pantofar“, „retired on active duty“ (r.o.a.d.) = „în prag de pensionare“. (n.tr.).

o ambuscadă de contrabandişti sau imigranţi ilegali, colecţionând cele mai multe onoruri din departament. Brandon e printre aceştia din urmă cel mai implauzibil căutător de scandal şi asta numai pentru că nu suportă să şadă liniştit în maşină în timp ce ar putea să stea în pădure. Perspectiva narativă alternează între Brandon şi alte câteva personaje, printre care şi tatăl lui, Norm, un incompetent lucrător la o fermă de vaci care a tocat economiile familiei ca să-şi construiască o barcă cu pânze care nu va vedea niciodată luciul apei, Madeline, o fumătoare de iarbă şi contrabandistă din Canada de care Brandon e îndrăgostit, tatăl lui Madeline, Wayne, un profesor ieşit la pensie, consumator de narcotice, care îşi umple timpul luptând contra războiului dus de americani împotriva drogurilor, şi Dionne, arogantul mentor al lui Brandon de la Patrula de Frontieră, care se ataşează tot mai mult de el, cu fiecare arestare pe care o face. Această cotitură neaşteptată a poveştii – arestarea unor traficanţi de marijuana, a unor indivizi suspectaţi de acte teroriste şi a unor camioane întregi de prostituate străine – constituie însăşi intriga romanului. Odată ce FBI ajunge să fie implicat, izbucneşte o adevărată nebunie mediatică: „Reporterii năvălesc unii peste alţii în căutarea unor noi unghiuri, portretizând limita de vest a graniţei ca pe un paradis al ţăranilor, al pensionarilor şi al proscrişilor“. Un grup de congresmeni descinde pentru o şedinţă informativă. În cele din urmă, pentru a supraveghea străzile acestui liniştit oraş, în care nu s-a întâmplat niciodată mai nimic, au fost activaţi roboţi autonomi şi turnuri cu camere de supraveghere. Farmecul romanului este dat de personaje şi de dragostea evidentă pe care Lynch o resimte faţă de ele. La fel ca Annie Proulx, el ne creează senzaţia puternică că noi citim un roman în care Lynch-autorul, înarmat cu metaforele sale inteligente, pândeşte de după fiecare din personajele sale. Deşi relatările lui mai divaghează pe alocuri, Border Songs nu te aruncă brusc în acţiune, dar te determină să ţii pasul cu ea. Ciudăţenia personajelor poate fi un pic copleşitoare, iar uneori îţi va fi greu să îţi dai seama cât de în serios e cazul să le ei, dar chiar şi aşa, ele continuă să ne captiveze. În final, ele sunt cele care fac din romanul lui Lynch o descriere atât de captivantă h a traiului în regiunile din nord. FOTOGRAFIE THREE LIONS/GETTY IMAGES

Ieri O scriitoare britanică se întreabă: „Au schimbat oare ceva anii ’60?“

Protestele din Piaţa Trafalgar împotriva Războiului din Vietnam – 24 martie 1968. DE ELSA DIXLER

CUM, când am ajuns la cea de-a 40-a aniversare a festivalului Woodstock, s-a dovedit deja foarte clar că tinereţea e mult mai amuzantă decât vârsta mijlocie. Deci mai avem oare nevoie de The Sixties (Anii ’60), carte scrisă de Jenny Diski în colecţia Big Ideas/Small Books de la Picador? Adevărul este că da. Născută la Londra în 1947, Diski a scris până acum opt romane, două volume de călătorii, două antologii de eseuri şi una de proză scurtă. În această carte, autoarea îşi rememorează (uneori extrem de amuzant) experienţa proprie din anii ’60, punând însă accentul pe ideile epocii: despre sex, educaţie, boli psihice şi, în mai mică măsură, despre politică. Nu spune prea multe lucruri noi, dar le spune cu inteligenţă şi haz, cu atenţie la detalii şi cu o extraordinară capacitate de a râde de persoana care a fost în tinereţe, respectând totodată speranţele şi strădaniile acelei persoane. E complet nesentimentală: nici vorbă de romanţări la Diski. Autoarea îşi permite, cel mult, un scurt elogiu pentru o rochie perfectă de la Biba, pe Kensington Church Street, şi pentru un „costum de damă cu pantaloni şi jachetă, în dungi argintii şi negre, la preţul de 7 lire“. Cea mai importantă dintre ideile profunde ale lui Diski e că „emanciparea şi libertarianismul nu erau deloc unul şi acelaşi lucru“, că „probabil propria noastră gândire indolentă“ a dat „un punct de sprijin retoric“ pen-

Elsa Dixler este redactor al Book Review. FOTOGRAFIE DE JIM GRAY/KEYSTONE – GETTY IMAGES

tru „noua lume a individualismului fanatic şi a sfinţeniei profitului“ din anii ’80. „Afirmaţia întemeietoare“ a lui Margaret Thatcher, cum că „societatea nu există“ ar putea „decurge cu uşurinţă din «egocentrismul»“ anilor ’60. „Poate că, fără să ştim, am pregătit cu entuziasm calea pentru extrema dreaptă“. Apoi ne dăm seama încotro bate Diski: „libertatea“, un termen crucial în ambele epoci, şi-a schimbat sensul, de la „explorarea nelimitată a posibilităţii“ la „capitalism dezlănţuit“. Şi e fără doar şi poate adevărat că mulţi tineri din anii ’60 au crescut şi, din va-

THE SIXTIES

de Jenny Diski 143 pag. Picador. Broşată. 14 $

rii motive, au devenit tineri capitalişti. Însă administraţiile Reagan şi Thatcher au avut nişte rădăcini economice şi filosofice atât de adânci şi au făcut un apel atât de conştient la oamenii stânjeniţi de schimbările din anii ’60 încât te-ai putea înşela dacă ai interpreta totul prin prisma vocabularului comun. Diski are lucruri fascinante şi interesante de spus despre diferenţele dintre generaţia tinerilor anilor ’60 şi cea a părinţilor lor („noi chiar nu făceam diferenţa dintre muncă şi distracţie care le-a modelat viaţa părinţilor noştri“), despre droguri (în cele din urmă, „când mă drogam nu mai simţeam că fac ceva“), despre revoluţia sexuală („sexul era un mod de a fi politicos cu cei care sugerau această activitate

sau care ţi se urcau în pat“), despre comune („punerea la comun a spălatului vaselor şi a amanţilor“ aducea „un haos îngrozitor şi foarte multă furie“) şi despre diferenţa dintre America şi Anglia ei natală („noi nu aveam de purtat decât un război între generaţii“). Pentru cititorul american, această diferenţă e frapantă. Mişcările pentru câştigarea drepturilor civile şi emanciparea negrilor au fost cruciale în modelarea politicii americane din anii ’60, oferind energie morală şi lecţii de organizare. Diski aproape că nu se referă la aceste aspecte. Mişcarea antirăzboi din America, alimentată de studenţii pe care îi păştea înrolarea, a avut o replică mult mai redusă în Marea Britanie, lucru lesne de înţeles. Autoarea are un capitol puternic în care descrie protestele din Trafalgar Square din martie 1968, care au degenerat în violenţe (Diski a fost doborâtă din picioare în timp ce mulţimea a trecut gardul care împrejmuia Grosvenor Square, unde se afla ambasada americană. „M-am dus acasă, zguduită de violenţa poliţiei şi, poate mai mult, de organizarea militară a demonstranţilor“). Diski afirmă de câteva ori că nu avea înclinaţii politice, lucru prin care parcă ar vrea să spună că „nu mă convinsese nici una dintre soluţiile oferite, oricât de adevărate şi reciproc exclusive.... N-am reuşit să mă integrez în nici o mişcare“. Însă această poziţie este infirmată tocmai prin interesul ei faţă de reformele din învăţământ şi din spitalele de boli psihice, care fac subiectul celor mai bune capitole din cartea sa. Făcând cu greu faţă depresiei şi impulsurilor sinucigaşe după o copilărie îngrozitoare, Diski a fost internată de trei ori înainte de vârsta de 21 de ani. Autoarea dezbate mişcarea anti-psihiatrie, faţă de care încă mai manifestă un anumit grad de simpatie, şi ideile lui R. D. Laing (totuşi, atunci când descrie un episod în care Laing s-a dezbrăcat ca să susţină un pacient care făcuse acelaşi lucru în timpul unei şedinţe, Diski scrie cu ironie: „Tind să mă îndoiesc acum că nebunii chiar îşi doreau ca doctorii lor să fie la fel de nebuni ca ei“). În 1971, în timp ce se pregătea să devină cadru didactic, a pus bazele unei şcoli gratuite în apartamentul ei din nordul Londrei. Relatarea acelui episod şi critica autoarei la adresa ideilor radicale despre educaţia alternativă promovate de Ivan Illich merită fiecare câte o cărticică proprie. Diski declară că ea încă mai crede că „nimic nu e mai important... decât să reuşeşti în educaţia copiilor“, deşi „încrederea mea în posibilitatea acestei reuşite e aproape redusă la zero acum“. The Sixties e o carte impregnată cu o puternică nuanţă de dezamăgire. Diski conchide că acest deceniu n-a produs mai nimic sub aspectul artei transcendente – „totuşi, muzica a fost fără îndoială atât de grozavă cum o consideram noi“ – şi că, în ciuda sloganului, „domeniul personal era personal“ adesea. Deşi observă câteva efecte durabile ale anilor ’60 şi în mod special ale mişcării de emancipare a homosexualilor, autoarea ajunge la concluzia că „oriunde te-ai uita, în ultimii 40 de ani au triumfat naţionalismul şi capitalismul“ şi că „mai toţi cei care au avut norocul să facă parte din anii ’60 sunt complet descurajaţi“. Totuşi, „zâmbind uşor către imaginea proprie din tinereţe, reuşeşti cumva să faci faţă uluitoarei lipse de schimbare“, iar această strategie a funcţionat la Diski. Scriitoarea îţi dă destule teme de gândire şi te face să-ţi h doreşti mai mult. 7

Dând târcoale Acest roman de la începutul carierei lui Bolaño are trei naratori care s-ar putea să fi ucis o patinatoare. Enric Rosquelles, un psiholog arogant şi supraponderal care conduce direcţia de servicii sociale a oraşului Z. Fiecare dintre ei vorbeşte de parcă ar răspunde la întrebările directe ale unui agent de poliţie, oferind opinii solide despre ceilalţi bărbaţi. Iată ce spune Morán despre Rosquelles, de pildă: „Respingător. Un tiran-jucărie plin de frici şi de obsesii, care se credea buricul lumii şi când colo nu era decât un sac de untură scârbos“, în vreme ce Rosquelles spune despre Morán că „a înjosit, a jefuit şi a mânjit tot ce-a atins... Nu m-a păcălit cu manierele lui blazate, de om care le-a văzut pe toate. Ce să-ţi spun, a trecut printr-un război. A fost la televizor de vreo două ori... Şi să vă mai spun un secret pe care l-am descoperit demult: mărimea nu e totul“.

Bolaño respectă convenţiile genului literar poliţist, deşi le aruncă în aer în acelaşi timp.

DE WYATT MASON

IN cariera postumă aparent inepuizabilă a scriitorului chilian Roberto Bolaño, vom avea parte în curând de un important act secund, care-i va face pe unii cititori să aplaude entuziasmaţi, în vreme ce alţii se vor da bătuţi: numărul mare de cărţi de Bolaño deja disponibile urmează să se dubleze. Pe lângă cele opt care au apărut rapid în traducere în engleză în cei şasi ani scurşi de la moartea autorului, survenită în 2003, la vârsta de 50 de ani, încă patru cărţi de Bolaño sunt pregătite pentru publicare în 2010 (două romane şi două culegeri de povestiri) cu alte trei promise pentru 2011. Mai mult chiar, potrivit informaţiilor proaspăt sosite din Spania, printre hârtiile lui Bolaño au mai fost descoperite încă două romane terminate, precum şi o parte a şasea, necunoscută până acum, din romanul său 2666, care numără deja peste 900 de pagini. Deşi un asemenea morman de noi materiale va face cu siguranţă să tresară inimile literate, pe vârful lui flutură un steguleţ roşu: când vine vorba de publicarea autorilor morţi, de obicei cele mai bune texte nu

Wyatt Mason este editor colaborator la Harper’s Magazine. 8

sunt publicate la final. Dată fiind excelenţa aproape uniformă a prozei lui Bolaño publicate până acum, pare puţin probabil ca vreunul dintre titlurile din calendarul de apariţii să egaleze calitatea excepţională a romanelor Nocturnă în Chile, Detectivii sălbatici sau 2666, care concurează deja pentru statutul de capodoperă a operei lui Bolaño. Cititorii care trebuie să se mai familiarizeze cu stilul autorului chilian – cu varietatea şi verva sa

THE SKATING RINK

de Roberto Bolaño Traducere: Chris Andrews 182 pag. New Directions. 21.95 $

narativă, cu bogăţia lingvistică, împletirea neobişnuită a registrelor grav şi ludic, combinaţia dintre brutalitate şi tandreţe – se vor confrunta tot mai mult cu o problemă practică: vor trebui să ghicească ce carte de pe raftul tot mai greu de cărţi scrise de Bolaño să citească mai întâi. The Skating Rink (Patinoarul), singurul roman de Bolaño apărut în engleză anul acesta, nu le va uşura alegerea: această carte scurtă şi desăvârşită e o altă capodoperă incredibilă, la fel de aparte ca toate cărţile chilianului apă-

rute până acum. Publicat iniţial în spaniolă, în 1993, The Skating Rink este primul roman tipărit al lui Bolaño şi ar putea să pară, pe scurt, un modest roman poliţist. Într-un oraş de pe litoralul spaniol, denumit simplu Z, are loc o crimă: o femeie este ucisă cu brutalitate. După cum dictează acest gen literar, romanul înşiră succesiunea de întâmplări care pune crima în mişcare şi o ia pe urmele însângerate până când, în ultimele pagini, ni se dezvăluie identitatea surprinzătoare a criminalului. Prima trăsătură care ridică The Skating Rink peste nivelul unui roman poliţist oarecare este strategia memorabilă pe care o adoptă Bolaño în relatare. La fel ca în romanul Detectivii sălbatici, în care avem peste douăzeci de voci ce narează povestea din jurul celor două personaje principale şi pe care chilianul avea să-l scrie mai stufos decât pe acesta şi să-l publice ulterior, The Skating Rink are parte tot de un cor de naratori, deşi unul ceva mai intim. Romanul e alcătuit din declaraţii scurte şi alternate, pe care le dau – din câte ajungem să pricepem – trei dintre principalii suspecţi de crimă. Aceştia sunt Remo Morán, un poet devenit romancier şi proprietar judicios al unei firme turistice din Z; Gaspar Heredia, originar din Mexico City, un poet devenit paznic de noapte în campingul lui Morán şi vechi prieten al acestuia, şi

Interesul lui Rosquelles pentru Morán se datorează fascinaţiei amândurora faţă de aceeaşi femeie frumoasă: Nuria Martí. „Toate adjectivele din lume“, ne spune Rosquelles după ce o vede prima oară, „sunt inutile în descrierea formei luminoase a Nuriei“. Rosquelles, pe care cel de-al treilea narator, Heredia, îl numeşte „grasul“ – nu se amăgeşte că trupul său ar putea s-o atragă pe Martí, aşa că preferă să-şi folosească măruntele talente birocratice. Patinatoare, Martí tocmai a fost eliminată din echipa naţională a Spaniei şi nu mai are unde să se antreneze. Rosquelles se hotărăşte să canalizeze nişte fonduri de la buget către un proiect secret: un patinoar olimpic amplasat în inima unui palat părăsit. Acolo se antrenează Martí, în vreme ce Rosquelles o priveşte, Morán dă târcoale, Heredia spionează şi tot acolo are loc vărsarea de sânge şi, mai târziu, dezvăluirea criminalului. Care, la urma urmei, e cel mai improbabil dintre toţi. Ţinând cont de cum se joacă Bolaño cu genul poliţist, nu te aştepţi ca cei trei naratori să fie atât de bine evocaţi. „Nu ştiu, tipul avea ceva care-l făcea simpatic“, spune Heredia despre Rosquelles. Acel „ceva“ pomenit de Heredia este tocmai ceea ce are fiecare dintre noi, deşi ceilalţi n-au cum să vadă: o inimă complexă şi imperfectă. Dacă Denis Johnson, în recenta sa incursiune pe teritoriul literaturii noir – Nobody Move, a reuşit să producă un amuzant exerciţiu de însuşire a genului, în care gloanţele zboară şi sentimentele nu reuşesc să se materializeze, Bolaño reuşeşte, în The Skating Rink, să respecte convenţiile genului poliţist, deşi le atuncă în aer în acelaşi timp, creând o operă plină de un dor intens şi intangibil. „Lucru imposibil de înţeles“, ne spune Morán, „mi s-au umplut ochii de lacrimi şi m-am simţit singur şi pierdut“. Nevoia imperativă de a prezenta sursele acestei emoţii rămâne o trăsătură principală în raftul tot mai amplu al ficţiunilor uluitoare ale lui Bolaño, izvoare nesecate de sentimente imposibil de înţeles care se ash cund până şi în cel mai abject nebun. ILUSTRAŢIE DE HOLLY STEVENSON

Cu ochii larg deschişi Continuare din pagina 1

pentru o tăcere lungă de un deceniu – ca şi când Beatles ar fi ieşit din scenă după „A Day in the Life“. Pentru mulţi cititori, faptul că Moore a pus acum capăt unui hiat de 11 ani în suita cărţilor publicate este un motiv suficient pentru a căuta pe Google Maps drumul către cea mai apropiată librărie. Dacă autorii americani de ficţiune sunt încadraţi în mod plictisitor şi previzibil în categoria „talent înnăscut“, indiferent dacă scriu proză scurtă sau romane şi indiferent dacă sunt dedicaţi sau nu prozei, Moore, apreciată pe bună dreptate pentru cele trei volume ale sale de povestiri, a fost catalogată ca miniaturistă. Noua carte ar trebui să înlăture această percepţie restrictivă. A Gate at the Stairs (O poartă la scări) este mai amplu decât cele două romane anterioare: suplul şi nabokovianul Who Will Run the Frog Hospital? şi ameţitorul roman-ca-o-succesiune-de-variaţiuni Anagrams. Totodată, noul roman abordează sfidător mai multe teme „mari“ – rasismul, războiul etc. –, chiar dacă în maniera nonşalantă specifică lui Moore.

ROTAGONISTA şi naratoarea romanului, Tassie Keltjin, este studentă la un fel de Mecca a colegiilor din Midwest. Fiica unui cultivator de cartofi care are o afacere de mici dimensiuni, Tassie îşi găseşte de lucru ca bonă de onoare pentru un cuplu inteligent pe cale de a adopta un copil. Această slujbă ambiguă se află în fundalul poveştii axate pe viaţa casnică şi pe viaţa amoroasă a lui Tassie – cuibul din care tocmai a zburat şi cuibul înspre care speră să dea din aripi. Diagnosticele pe care Moore le aplică claselor sociale sunt atât de precise, încât ne pot face să înţelegem nu numai jena dintre locuitorii de la ţară şi cei de la oraş din acelaşi stat, ci şi dintre diferitele tipuri de fermieri de pe parcele vecine. Acţiunea cărţii se desfăşoară în toamna anului 2001. Pe parcursul primelor 200 de pagini, Moore are răbdarea de a sugera doar acest lucru, iar apoi de a face prestidigitaţie cu el, astfel că cititorii se vor gândi cum acest capitol (încă neînchis) al vieţii americane a fost în alte ocazii tratat cu o asemenea brutalitate încât a semănat cu o operaţie pe cord realizată cu un baston de crichet. Într-un interviu din 2005, Moore a făcut aluzie la acest aspect care s-a dezvoltat în roman după evenimentele de la 11 septembrie: „Mă interesează felul în care acţiunile autorităţilor şi ale oficialilor aleşi se infiltrează în viaţa şi minţile unor oameni care, în general, se simt la adăpost de efectele imediate ale acestor acţiuni“. Delicateţea acestei observaţii nu ascunde claritatea scopului său, iar chestiunile externe nu sunt singura sursă de „intruziune“ din A Gate at the Stairs. Interesul constant al lui Moore faţă de modalităţile în care dezechilibrele de putere se fac simţite în întâlnirile dintre oameni se concentrează aici pe birocraţia kafkiană a agenţiilor pentru adopţie şi a căminelor de copii. Împreună cu

portretele imaculat de tandre pe care le face copiilor – atât de reale, încât îţi vine să dai mai departe fiecare instantaneu cu ei –, acest aspect al romanului vă va merge la inimă într-o asemenea măsură încât vă veţi dori ca unui chirurg să i se facă milă şi să vă lovească cu un baston de crichet. Ansamblul de personaje din roman este mai mare decât s-ar crede iniţial (Moore e ca un atlet care se dovedeşte mai rapid sau mai puternic decât te-ai aştepta). Oricare dintre relaţiile lui Tassie – de pildă, cea cu femeia care a angajat-o şi care încearcă să adopte un copil, Sarah Brink, sau cu fratele ei mai mic şi mai nătâng, sau cu primul ei iubit, exoticul Reynaldo (pe care-l întâlneşte la cursul de Introducere în Sufism) – poate părea cea mai importantă relaţie din carte, cel puţin când se află în centrul acţiunii. Dar adevărata esenţă a romanului este tocmai faptul că mută reflectoarele de pe o relaţie pe alta, astfel că fiecare personaj şi element este învăluit în sensibilitatea interogativă a lui Tassie. Un exemplu este momentul în care se duce din nou împreună cu fratele ei într-un loc preferat din copilărie: „Când nu erau prea mulţi ţânţari, îl însoţeam uneori, stăteam lângă el în iarba înaltă până la talie, locul era colorat cu florile de ruji-galbene, iar eu îi povesteam un film de Sam Peckinpah, să zicem, pe care nu-l văzusem niciodată, dar despre care citisem cândva un articol în The Dellacrosse Sunday Star. Greieri de mărimea degetului meu mare cântau din tufiş cu o dulce monotonie. Uneori zăream un fluture atât de frumos şi perfect, încât părea un accesoriu de petrecere pe care să-l prinzi în păr. Deasupra şi împrejurul nostru, frunzele verzi străluceau umede de lumina apusului. În acest golfuleţ înverzit repovesteam «Straw Dogs»... Acum stăteam pe marginea izvorului rece, aruncând o piatră în el şi ascultând cu atenţie cum face

pleosc. Eram pe punctul de a spune: «Îţi aduci aminte când...» Dar de cele mai multe ori, când le puneam faţă în faţă, poveştile din copilăria noastră nu se potriveau. Eu vorbeam despre o excursie, o masă sau o vizită făcută de un văr în timpul căreia se întâmplase ceva, iar Robert se uita la mine de parcă aş fi povestit aventurile unei trupe rock albaneze. Aşa că am stat tăcută lângă el. Oamenii care şi-au petrecut copilăria împreună pot face aşa cu uşurinţă. Uneori e de preferat vorbitului, care se întâmplă tot cu uşurinţă. Am mai găsit nişte pietre şi le-am aruncat. «Piatra nu se îneacă», spuse fratele meu în cele din urmă. «E deja înecată». «Ai început să citeşti poezii?», l-am întrebat zâmbind“. Cât priveşte calambururile, ele nu mi se par atât expresia dorinţei de a amuza, cât o adevărată obsesie scriitoricească. Poznaşa Moore dă şanse egale tuturor: eroii şi ticăloşii se ţin deopotrivă de glume cu o vivacitate chandleriană, aşa că inteligenţa nu poate fi folosită ca indicator moral. Recursivitatea imperfectă a

Eroii şi ticăloşii lui Moore se ţin deopotrivă de glume. În proza ei, inteligenţa nu poate fi folosită ca indicator moral. limbajului ei pare să se stabilească la nivelul conştienţei înseşi, la care Moore solicită atenţia cititorilor faţă de cuvintele ca obiecte. Acest lucru include maleabilitatea lor în jocuri de cuvinte, stranietatea izvorînd din numele de alimente, plante şi produse – de pildă, faptul că nici un burlac n-a purtat vreodată florile numite „bachelor buttons“ (trad. lit. butoni de burlac) sau că nuanţa neutră a unui material poate avea denumiri extrem de variate, de la

porumbel şi parmezan la platină şi pietriş –, dar şi din potenţiala lor folosire în necomunicarea deliberată: „«Sună bine», am rostit în întunericul din maşină. Sună bine, acelaşi răspuns uşor speriat al fetei din Midwest. Părea să definitiveze o înţelegere şi era menit să sune la fel ca mai soldăţeasca exprimare Gata de atac, numai că acest răspuns nu includea nici o promisiune, era o simplă descriere afirmativă“.

U în cele din urmă, această carte sondează adâncimile pentru că are rădăcini adânci într-un sistem de imagistică naturală la fel de riguros organizat precum cel din ciclul de poeme Crow al lui Ted Hughes. Motivul este reprezentat de naştere, gestaţie şi înmormântare, o sămânţă sau un fetus dezvăluindu-se în secret, un sicriu fiind oferit pământului. Motivul se declină pe verticală în cartofii tatălui lui Tassie, care se dezvoltă în întuneric precum celulele teroriste, iar apoi îşi asumă nume după ce sunt scoşi din pământ: Klamath, Fingerlings, Purple Peruvians şi Rose Finns. În A Gate at the Stairs, nu numai cartofii se adaptează la lumea înconjurătoare protejaţi de numele asumate, ci şi copiii şi maturii. Marii scriitori ne confruntă, de obicei, cu mistere, dar misterul cu care ne confruntă Lorrie Moore este acela că pare blândă, mucalită şi sinceră în acelaşi timp – cu alte cuvinte, lipsită de mistere şi totuşi o mare scriitoare. Este o autoare deconcertantă, uneori chiar furioasă, ascunsă după o mască de cordialitate. După ce am terminat A Gate at the Stairs, m-am întors către cititorul aflat cel mai aproape de mine şi l-am convins să jure că va citi imediat cartea (de fapt, era un câine între noi, dar el nu citeşte prea mult şi niciodată o carte recomandată de mine). S-ar putea chiar să fac presiuni h asupra prietenului meu disident.

Cel de-al optulea roman al lui Jonathan Lethem, intitulat „Chronic City“, va fi publicat în octombrie în Statele Unite. FOTOGRAFIE DE LINDA NYLAND

Nebunia marijuanei O scriitoare britanică se confruntă cu fiul său adolescent care a căzut pradă unui soi puternic de marijuana. DE DOMINIQUE BROWNING

RICE părinte care a trebuit să se confrunte cu abuzul de droguri al copilului său cunoaşte agonia lungă a disperării, neputinţei, fricii, suferinţei şi speranţei – câtă vreme mai există o şansă de recuperare. Dintre toate, speranţa este, probabil, cea mai devastatoare. Speranţa înseamnă că nu ai devenit destul de amorţit, că încă nu te-ai împăcat cu haosul în care s-a transformat viaţa ta, că încă nu eşti atât de înfrânt şi de furios încât

THE LOST CHILD

A Mother’s Story de Julie Myerson 326 pag. Bloomsbury. 26 $

să nu mai poţi încerca să ajuţi. Julie Myerson, o romancieră din Londra şi mamă a trei copii, s-a văzut nevoită, în cele din urmă, să-l dea afară din casă pe fiul său cel mare – şi să schimbe yalele – când dependenţa de canabis l-a afectat atât de mult încât a început să recurgă la violenţă fizică. Avea 17 ani. „Mă simt descurajată, amorţită. Nu mă gândesc decât la gaura adâncă şi neagră pe care mi-a lăsat-o pierderea copilului meu“, scrie autoarea în The Lost Child: A Mother’s Story (Copilul pierdut: Povestea unei mame). Myerson face un curs intensiv despre droguri. Fiul ei fumează skunk, despre care scriitoarea află că e o varietate de canabis cu un conţinut de THC mult mai puternic decât cel al marijuanei de cultură obişnuită, dar care a devenit deja o cultură obişnuită. Nici eu nu mai auzisem despre skunk înainte, dar la o căutare rapidă pe internet am descoperit un întreg bazar de seminţe pentru cultivatorul casnic, unele promiţând un conţinut toxic de 22% THC (tetrahidrocannabinol) în anumite soiuri. Coşul meu de cumpărături a rămas gol în timp ce căutam fără să-mi vină să cred ochilor. În timp ce se cultivă şi se vând soiurile mai puternice, cercetările medicale fac legătura dintre consumul de canabis şi anumite modificări comportamentale şi cognitive care amintesc de tulburări psihice precum schizofrenia, tulburarea bipolară, depresia profundă şi anxietatea. Totuşi, societatea încă dezbate dacă marijuana dă dependenţă, dacă e cumva un drog care poate face trecerea la consumul de alte substanţe sau dacă ar trebui legalizată. Ne pierdem minţile în mod colectiv. The Lost Child e un strigăt de ajutor şi o pledoarie pentru o recunoaştere clară a ravagiilor pe care acest drog le provoacă în rândul copiilor noştri. Myerson se mai gândeşte la ceva în vreme ce viaţa fiului său se năruie. Autoarea scrie, în acest timp, o carte despre o tânără pe nume Mary Yelloly, care a murit de ftizie în 1838, la vârsta de 21 de ani. De pe urma sa a rămas un „extraordinar“ album de peste 200 de acuarele despre viaţa unei familii Noua carte a lui Dominique Browning, „Slow Love“, este o autobiografie şi va apărea în primăvara anului viitor în Statele Unite. 10

fictive din Anglia la pragul dintre secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. (Centrul pentru Artă Britanică de la Yale deţine alte trei tomuri de schiţe atribuite surorilor lui Mary.) Myerson se apucă să o aducă la viaţă pe Mary Yelloly, dând de urma descendenţilor familiei sale, vizitând case vechi, descoperind jurnale şi suvenire ascunse în cutii de carton. Între aceste date intercalează descrieri ale nebuniei care se dezlănţuie în propria casă. Fiul ei s-a repezit la fratele său de 13 ani. Doarme pe canapelele din casele prietenilor, dispare de acasă cu săptămânile, doar ca să se întoarcă buimac, bolnav, apatic şi încă drogat. Mary şi băiatul formează o pereche ciudată şi dificilă. Alternarea continuă a celor două poveşti este iritantă, derutantă – dacă Mary are parte de tutuiri, referirile la „băiat“ (căruia nu i se dă numele) sunt mereu la persoana

a treia – şi enervantă. Poate că mai există şi o problemă în diferenţele culturale dintre britanici şi americani. Eu nu reuşeam să înţeleg de ce ar trebui să-mi pese de Mary Yelloly: povestea ei păleşte pe lângă cea a băiatului. Acest efect conţine o doză de apatie. Mi-am dat seama în ce direcţie bătea Myerson. Mamele din orice secol îşi plâng copiii pierduţi. Mamele din orice secol păstrează mici simboluri ale dragostei lor. Fiecare epocă vine cu propriile năpaste. Însă povestea unui copil bolnav (a unui copil bolnav din prezent) are un caracter urgent atât de presant încât a trebuit să mă străduiesc puternic să nu sar paginile despre Mary ca să urmăresc povestea băiatului. Myerson intensifică latura iluzorie a eforturilor sale într-o scenă emoţionantă în care apelează la atuurile sale de romancieră: o conversaţie cu

fantoma lui Mary, purtată într-o biserică. „E foarte singur“, îi spune Mary. „Se va întoarce“. Mamele îşi găsesc alinare oriunde pot.

NSĂ, fireşte, Myerson nu are parte de nici o păsuire în imaginaţia sa. Descrie cu brutalitate tipurile sfâşietoare de iad prin care trece împreună cu familia sa. Merg cu toţii la un psihiatru care le explică apoi că efectele THC-ului din skunk „pot provoca daune nemăsurate şi ireversibile“. Se prezintă la întrunirile asociaţiei Familii Anonime. Ascund bani de fiul lor, care refuză să meargă la dezintoxicare, dar apoi o lasă mai moale. Ciclul se repetă de câteva ori, cu urmări îngrozitoare. Printre momentele mai chinuitoare se află şi o încăierare cu băiatul care vrea cheia de la casă şi-şi loveşte atât de tare mama peste cap încât îi perforează timpanul. Însă scena şi mai uluitoare e că la întoarcerea ei din spital, familia iese să ia cina în oraş, unde „s-a vorbit despre altele. S-a vorbit şi s-a râs. Băiatul nu mi-a cerut scuze şi nici eu nu i-am cerut s-o facă“. „Tu vorbeşti serios?“, am scris atunci pe marginea paginii apăsând atât de tare încât am străpuns foaia cu creionul. Căzusem în capcana creşterii pasive a copiilor. Myerson avea motive s-o facă: motive bune, pline de compasiune. După cum ne dă de înţeles, nimeni nu e mai dur cu părinţii unui copil pierdut decât tocmai acei părinţi care, înţelegând mai târziu în ce situaţie dificilă se află, îşi analizează compulsiv toate deciziile, critică toate întorsă-

Mă simt descurajată, amorţită. Nu mă gândesc decât la gaura adâncă şi neagră pe care mi-a lăsat-o pierderea copilului meu. turile de situaţie, îşi sondează toate frânturile de amintire în căutarea unui indiciu: de ce s-a întâmplat aşa ceva? Myerson descrie un telefon insultător primit de la o cunoştinţă al cărei fiu e de aceeaşi vârstă cu al ei: acea mamă îi spune scriitoarei că e un părinte nechibzuit şi iresponsabil, care, cu iubirea sa apăsătoare, şi-a împins fiul în prăpastie. „Ce-i de făcut?“, se întreabă neîncetat tatăl şi mama băiatului. E o întrebare care înfloreşte (din păcate) în toată literatura amplă despre copii şi abuzul de droguri. Ridicaţi mâna dacă aţi sunat vreodată un părinte spunându-i: „Copilul tău are necazuri. Copilul tău ia droguri. Prietenii copilului tău îşi fac griji pentru el“. La asta mă şi aşteptam: nu văd prea multe mâini ridicate. The Lost Child le va plăcea cititorilor cărţii Beautiful Boy de David Sheff, care e încă port-drapelul acestei literaturi, însă asta nu-i de ajuns. Aceste cărţi sunt pentru toţi părinţii, indiferent în ce ape ar crede ei că se scaldă copiii lor. De fapt, aceste cărţi sunt pentru toţi oamenii interesaţi de măsurile publice legate de droguri. De ce am prefera să nu vedem ce se întâmplă în jurul nostru? Aceste cărţi semnalează începutul conştientizării problemei – şi apariţia h speranţei că ne putem ajuta copiii. FOTOGRAFIE DE COLIN MCPHERSON/CORBIS

Preţul colonialismului Nomazii ajunşi din deşert în mahalalele oraşelor constituie subiectul romanului lui J. M. G. Le Clézio. DE ELIZABETH HAWES

Le Clézio este un povestitor neobişnuit, considerat adesea dificil sau imposibil de încadrat într-o categorie, dar pentru el aceasta este condiţia firească a romancierului şi a amestecului de idei cunoscut sub numele de roman. Opera sa, care numără peste 40 de volume de ficţiune şi nonficţiune, a fost modelată de propriile sale origini şi de călătoriile personale. Născut în

NAINTE să primească Premiul Nobel pentru Literatură în luna octombrie a anului trecut, J. M. G. Le Clézio era o prezenţă extrem de discretă pe piaţa de carte din America. Poate câţiva cititori şi-l aminteau ca fiind un tânăr chipeş franco-mauritian, care a câştigat, în perioada de început a „noului roman“, Prix Renaudot pentru romanul său de debut, un experiment fără miză, dar incitant, intitulat Le Procès-Verbal (Procesul verbal, Editura Univers). La sfârşitul anilor ’70, Le Clézio, care fusese în multe ţări, îşi folosea obiceiul de a călători ca sursă de inspiraţie pentru

Comitetul Nobel îl consideră pe Le Clézio un explorator al „unei umanităţi aflate dincolo de şi sub civilizaţia dominantă“.

DESERT

de J. M. G. Le Clézio Traducere de C. Dickson. 352 pag Verba Mundi/David R. Godine. 25.95 $

proza sa şi explora ţinuturi îndepărtate şi culturi primitive în cărţi ca Désert (Deşert), care a câştigat un alt premiu prestigios în Franţa. Acest roman nu a fost însă publicat în engleză. Înainte de a deveni laureat al Premiului Nobel, primele sale romane, experimentale, nu se găseau de cumpărat, iar operele mai recente, care aveau ca punct de plecare copilăria sa şi grijile lui faţă de mediu, erau menţionate în treacăt. Le Clézio însuşi este cunoscut ca un om rezervat, căruia nu îi place să atragă atenţia asupra lui. Vizibilitatea lui bruscă este, aşadar, surprinzătoare. Publicarea în America a romanului Desert reprezintă un eveniment, care apropie cititorii de unul dintre cei mai importanţi scriitori din Franţa. Desert este un roman bogat, sinuos, iscoditor, poetic, provocator, istoric în sensul larg al cuvântului şi exigent şi, tocmai pentru că este aşa, dezvăluie esenţa lui Le Clézio. Citit ca o reflecţie despre colonizare şi urmările sale, romanul apare ca dureros de relevant la 30 de ani de la apariţia sa. Întreţesând două poveşti ce se întind de-a lungul secolului al XX-lea, Le Clézio vorbeşte despre ultimele zile ale tuaregilor – luptători, „oameni albaştri“ ai deşertului, alungaţi de pe pământurile lor din Africa de Nord de armata franceză şi de „noua ordine“ – şi, ca un contrapunct, despre tribulaţiile unei generaţii ulterioare, captivă în periferiile din Tanger şi Marsilia. Personajele lui principale sunt un băiat robust, Nour, care în 1909 migrează spre nord de-a lungul Saharei de Vest, într-o caravană de triburi berbere nomade, şi o orfană visătoare cu pielea arămie, Lalla, urmaşă a oamenilor albaştri, pe care ascendenţa biologică o ajută să suporte viaţa de imigrantă în anii ’70. Printre personajele secundare se numără figuri istorice ca legendarul şeic Ma al-Ainine, venerat de poporul său, dar demonizat de francezii care-l considerau un fanatic, precum şi personaje imaginare ca cele două suflete-pereche ale Lallei (Hartani, Noua carte a lui Elizabeth Hawes, un volum biografic şi de memoralistică intitulat „Camus: A Romance“, tocmai a apărut.

un cioban mut care poate să comunice cu animalele, şi Naman, un pescar bătrân care îi spune poveşti înţelepte) sau chipeşul ţigănuş Radicz, instruit să devină hoţ pe străzile din Marsilia. Totuşi, într-un fel semnificativ, forţa care domină romanul este pământul însuşi. După cum sugerează omiterea articolului hotărât al substantivului din titlu, deşertul – cu ale sale stânci crestate şi a sa căldură năucitoare, cu labirintul de dune şi valurile de spaţiu deschis, un tărâm „atemporal“, „care a pătruns adânc în trupurile lor“ – nu este un simplu cadru de desfăşurare a acţiunii, ci un regat, o resursă şi o stare de spirit. Romanul înaintează lent, ritmul lui fiind stabilit la început de deplasarea istovitoare prin Sahara a personajelor şi de felul lui Le Clézio de a scrie – descrieri în filigran ale suferinţei, imagini recurente ale cerului, păsărilor, vântului şi luminii, pasaje lungi de proză meticuloasă menită să te facă pe deplin mulţumit şi să te înconjoare din toate părţile, ca muzica. Repetiţiile sunt premeditate şi ritmi-

FOTOGRAFIE DE JANERIK HENRIKSSON/AGENCE FRANCE-PRESSE – GETTY IMAGES

ce, metaforele au rolul de a lumina şi de a reflecta. „Bărbaţii iau drumul deşertului şi par nişte corăbii pe mare: nimeni nu ştie când se vor întoarce“. Le Clézio scrie despre oameni apropiaţi de pământ şi de mare, ale căror poveşti îşi au acolo obârşia, şi, totodată, despre măreţia naturii şi despre forţa care o susţine. Legătura dintre pământ şi toate vietăţile sale – oameni, plante, animale, insecte – a fost o temă preferată de Le Clézio în romanele sale ulterioare şi este lecţia pe care o învaţă Nour şi, mai direct decât el, Lalla, care pentru a scăpa de realitatea crudă se refugiază în lumea mistică a strămoşilor ei, hrănindu-se cu imagini ale vântului neliniştit şi ale nisipului strălucitor şi cu a sa comuniune cu al-Ser, spiritul luptătorului tuareg, „un vis venit de departe“. Al-Ser are lumina deşertului în ochi şi la fel şi Lalla, ceea ce explică succesul ei ca model în lumea internaţională a modei, sub numele Hawa – o carieră pe care o va abandona însă pentru a se întoarce în vechiul ei cartier din Tanger şi pentru a da naştere unui copil.

Franţa într-o familie care a trăit timp de generaţii pe Insula Mauritius din Oceanul Indian, el a crescut convins că locul său de baştină se află, de fapt, altundeva. Scrie din experienţă, depunând mărturie pentru cele văzute, dar, după cum spune el, fără a transmite mesajul în maniera lui Camus sau Sartre. Numele lui Camus, laureat şi el al Premiului Nobel şi, totodată, un scriitor care a crescut în Algeria franceză, îţi vine în minte când citeşti Desert, datorită descrierilor sale lirice ale deşertului, mării şi invizibilităţii celor săraci, dar şi datorită sentimentelor autorului faţă de colonialism şi cultura algeriană. La fel ca Le Clézio, Camus scria despre experienţa sa, dar şi despre ceea ce Le Clézio numeşte contradicţia experienţei, referindu-se în special la dilema lui Camus din anii războiului algerian, când era incapabil să aleagă între independenţă şi dragostea faţă de pământul natal. Tragedia războiului algerian, la fel ca amintirile sale despre grupurile de africani legaţi între ei cu lanţuri în timp ce construiau o piscină în Nigeria sau, mai târziu, despre cei patru ani petrecuţi alături de indienii Emberá în pădurile din Panama, se află la baza atitudinii pline de compasiune a lui Le Clézio faţă de lumea a treia şi a empatiei sale cu oamenii albaştri şi cu alte culturi indigene. El este suma imaginilor culese de pretutindeni, după cum a mărturisit în interviuri. „Cărţile mele îmi seamănă cel mai tare“. Există o latură misionară în Le Clézio, aşa cum există şi una rebelă. El caută un nou roman şi încearcă să se rupă de chingile tradiţionale ale ficţiunii pentru a oglindi o lume mai mare – după cum spune motivaţia Comitetului Nobel, să exploreze „o umanitate aflată dincolo de şi sub civilizaţia dominantă“. Sub panteismul şi latura etnologică a operei sale se află şi o critică serioasă a civilizaţiei occidentale contemporane şi a raţionalismului său, Le Clézio subliniind conflictul dintre natură şi oraş, dispariţia legăturii dintre om şi mitologie. În Desert, furia lui reiese din descrierea pe care o face părţilor vulnerabile ale Marsiliei şi oamenilor pierduţi pe care sărăcia i-a adus în Franţa, oameni care „nu există pentru că nu lasă nici o urmă a trecerii lor pe pământ“. Le Clézio, care are şi paşaport de Franţa, şi de Mauritius şi care stă câteva luni pe ani în New Mexico, se consideră el însuşi un exilat, a cărui casă este limba h franceză. 11

Nout i de septembrie DE VIRGINIA COSTESCHI Gata, amor eala verii a trecut, ne întoarcem la programul citadin, la ritmul cotidian alert, din care nu trebuie s lipseasc momentele de lectur .

APOLOGIA PLAGIATULUI

ISTORIA CORPULUI

de Jean-Luc Hennig În curs de apariţie la Editura Art

Vol. III. Mutaţiile privirii. Secolul XX Alain Corbin, Jean-Jacques Courtine, Georges Vigarello (coord.) Volum coordonat de Jean-Jacques Courtine În curs de apariţie la Editura Art

Concepută ca o „estetică“ sau „erotică“ a plagiatului, cartea analizează fenomenul de la etimologie până la exemple concrete de (mari) scriitori care „au furat“. Plagiatul atrage prin caracterul său clandestin, prin farmecul duplicităţii sale. Toată lumea plagiază sau a plagiat, mai devreme sau mai târziu. Plagiatul este cel mai răspândit lucru. La urma urmelor, plagiatul este o artă poetică. Arată că încântarea produsă de un text nu este decât efectul unor manevre şi ocolişuri, că literatura nu este decât o muncă de croitorie, de butăşit sau de „umplutură“ (Montaigne), iar originalitatea, în materie de creaţie, nu e decât o momeală, o înşelăciune. NOILE MITOLOGII

Volum coordonat de Jérôme Garcin În curs de apariţie la Editura Art După cincizeci de ani de la publicarea Mitologiilor lui Roland Barthes – un portret splendid şi acid al societăţii franceze de consum de la acea vreme –, e momentul să deschidem şi noi bazarul anilor 2000. De la Michel Houellebecq la Zidane, de la Smart la 4 x 4, de la Kate Moss la trupul dezgolit al lui Emmanuelle Béart, de la google la blog, de la Botox la 9/11, de la geanta XXL la taiorul lui Ségolène etc. – texte scurte, incisive şi nonşalante care dau măsura Franţei, în special, şi a întregii lumi, în general. Un demers bine-venit. Pentru că merităm... Romancieri, sociologi, filozofi, istorici, economişti, psihanalişti francezi (printre care Jean-Paul Dubois, David Le Breton, Philippe Delerm, Catherine Millet, Daniel Sibony, Charles Dantzig, Philippe Sollers, Gilles Lipovetsky, Frédéric Vitoux, Jacques Drillon, Patrick Rambaud, Boris Cyrulnik, Pascal Bruckner, Georges Vigarello) continuă proiectul mitologic al lui Barthes. 12

Legitimitatea acordată plăcerii, precum şi noile norme şi noile puteri, biologice şi politice; căutarea fericirii individuale şi violenţa dusă la extrem, viaţa intimă şi spaţiul public saturat de simulacrele sexuale – iată câteva dintre paradoxurile şi contrastele prin care s-a constituit raportul dintre subiectul contemporan şi corpul său. Aceste transformări profunde sunt tot atâtea mutaţii ale privirii îndreptate asupra corpului. Istoria corpului abia începe. Amploarea cercetării şi anvergura intelectuală a autorilor (Alain Corbin este profesor de istorie la Universitatea Paris I, Jean-Jacques Courtine este profesor de antropologie culturală la Universitatea Paris III, iar Georges Vigarello este membru al Institutului universitar din Franţa şi profesor de istorie la Universitatea Paris V) au arătat încă din primele două volume că o asemenea apariţie constituie un eveniment. BUCUREŞTI-ARHIPELAG

Demolările anilor ’80: ştergeri, urme, reveniri de Cristian Popescu Cu colaborarea lui Adrian Majuru Editor Adina Kenereş 112 pag. Editura Compania. 70 lei Cunoscut de aproape două veacuri ca «oraş al contrastelor», Bucureştiul a devenit de două decenii şi «un arhipelag», adică o alcătuire de insule, şi acestea prea puţin asemănătoare. În anii ’80, ţesutul străvechi al Capitalei, deja pestriţ, a fost găurit cu bună ştiinţă, dar fără voia lui: i-au dispărut cartiere, grădini, i-au fost dărâmate sau ascunse biserici. S-au ridicat în loc clădiri noi sau au rămas mai-

dane; unele artere, renovate în grabă, şerpuiesc şi azi printre ruine; s-au făcut şi restaurări, au supravieţuit şi colţuri aproape neschimbate. Un îndrăgostit de Bucureşti i-a fotografiat suferinţa în anii demolărilor, dar şi peticele de farmec. Acestui album deja vechi de douăzeci de ani i s-au pus apoi în oglindă imaginile actuale ale aceloraşi locuri. Intrăm astfel într-un tunel al timpului la scara vieţii şi percepţiei noastre. Şi, poate, privind pur şi simplu, învăţăm să preţuim ceea ce se mai poate salva şi pune în valoare. Căci spaţiul Bucureştiului merită azi mai mult decât bătălii la primărie şi proiecte faraonice inadaptate firii lui. Merită, cu siguranţă, câteva ore de meditaţie pe marginea fotoromanului dintre aceste coperţi.

a unei comori. Curând, Matt traversează continente, descifrează coduri şi explorează ruine antice – urmărit de duşmani monstruoşi. Dacă vrea să-şi mai revadă tatăl, Matt trebuie să descopere primul comoara. Toate drumurile par să-l conducă în acelaşi loc – o piramidă magnifică, ascunsă în jungla peruviană. Lumea încă nu este pregătită pentru ceea ce Matt este pe cale să descopere – un secret ce va rescrie cărţile de istorie şi va dezvălui cel mai măreţ mister posibil: Atlantida. CÂNTURILE DIVINE ALE LUI ZARATHUSTRA (GATHA)

176 pag. Editura Herald Preţ catalog: 21 lei. Preţ librărie: 16.80 lei

Auzim de câţiva ani nu doar mult hulitele manele «moderne», ci şi vechi cântări româneşti, zise «de lume» sau «de la lăutari». Unele îşi leagã cumva numele de Anton Pann sau provin în chip declarat din culegerea sa – celebră şi de negăsit – intitulată Spitalul amorului. Iată, în fine, după mulţi ani, această faimoasă sursă reeditată, pusă la îndemâna tuturor celor ce vor să cânte ca prin Bucureştii de acum cel puţin 150 de ani sau măcar să-şi facă o idee despre cum sunau dorul şi petrecerea pe atunci.

Paradoxal, Zarathustra este mai cunoscut europenilor graţie celebrului eseu al filosofului german Friedrich Nietzsche. Un rebel metafizic a confiscat în istoria culturală semnificaţia unui gânditor mesianic. Potrivit orientalistului Max Muller, Zarathustra ar fi determinat evoluţia credinţelor politeiste ale vechilor iranieni spre un monoteism primar, henoteism. În versetele din Gatha (poem, cânt, psalm) se împletesc proslăviri ale atributelor divinităţii, ca dreptatea, înţelepciunea şi bunătatea, cu reflecţii filosofice caracteristice gândirii vechilor iranieni şi cu elemente autobiografice ale vieţii profetului Zarathustra. Acest text are ceva din măreţia epopeilor homerice ori a Bibliei iudeo-creştine.

CODUL HAOSULUI

SCRIERI SACRE ALE JAPONIEI

de Justin Richards 447 pag. Editura Corint Junior. 49.9 lei

(Kojiki, Nihon shoki, Engishiki) 240 pag. Editura Herald Preţ catalog: 24 lei. Preţ librărie: 19.20 lei

SPITALUL AMORULUI

sau Cântătorul dorului de Anton Pann 360 pag. Editura Compania. 40 lei

Tatăl lui Matt a dispărut. Părintele, un eminent arheolog, i-a lăsat băiatului doar un mesaj criptic şi câteva instrucţiuni bizare – indicii care îl conduc către un misterios Julius Venture şi îi călăuzesc paşii în căutarea deosebit de primejdioasă

Chiar şi aşa, există câteva texte sacre, cum sunt Kojiki (Cartea lucrurilor vechi), Nihon shoki (Nihongi) (Cronica vechii Japonii) şi Engishiki (Preceptele erei Engi). Aşa cum reiese din ele, Shintoismul este un politeism care glorifică ritualic o mulţime de zei mărunţi şi locali, numiţi kami, deşi există şi divinităţi ce întrupează fenomene naturale sau cosmice, cum sunt Amaterasu, zeiţa soarelui, sau Muntele Sfânt Fuji. În esenţă, Shinto este un sistem de credinţe animist, care a coexistat în Japonia cu riturile şi arhetipurile buddhiste.

Lipsită de texte sacre, religia Shinto nu are parte de excelenţa unei origini cvasi-divine. Nimeni dintre zei nu a comunicat niponilor antici mesajul dreptei credinţe, după cum nici un scrib nu a consemnat primele ziceri sacre Shinto.

DAO DE JING – CARTEA DESPRE DAO ŞI VIRTUTE

(ediţie bilingvă) de Lao Zi 160 pag. Editura Herald Preţ catalog: 19.00 lei. Preţ librărie: 15.20 lei Dao De Jing, textul atribuit lui Lao Zi, continuă să fascineze şi astăzi, la mai bine de 2500 de ani de când a fost scris. Numai în limba engleză există 44 de versiuni, semn că suntem în prezenţa unui text de o complexitate ieşită din comun. Filosofie de viaţă, mai apropiată de poezia sapienţei extrem-orientale decât de caracterul abstract-categorial al metafizicii occidentale, daoismul implică şi o etică particulară, asemănătoare stoicismului roman, căci recomandă neutralitatea şi prudenţa excesivă, fara privirea fatalistă tipică latinului. De la altitudinea unei asemenea detaşări spiritul se concentrează mai tăios asupra adevărului esenţial, ignorând impuritatea detaliilor ce falsifică posibilitatea cunoaşterii. Iar a şti este sinonim cu a fi fericit. CRONICILE MARŢIENE

de Ray Bradbury 272 pag. Editura Leda. 35.90 lei Cronicile marţiene este declaraţia de dragoste a lui Ray Bradbury pentru o lume pe care nu o poate atinge, dar după care poate tânji de departe. El creează o imagine tulburătoare a unei planete Marte distruse de coloniştii umani şi – mult mai înspăi-

mântător – a unei civilizaţii marţiene îngenuncheate de microbii aduşi de om (într-un revers clar al Războiului Lumilor de H. G. Wells). Autor a nenumărate povestiri, romane, piese de teatru, scenarii de film şi poezii, Bradbury este cunoscut îndeosebi datorită Cronicilor marţiene (1950) şi distopiei Fahrenheit 451 (1953), ambele adaptate pentru radio, teatru şi film. SECRETUL SUCCESULUI

Carte de bucate Reţete esenţiale din gastronomia modernă de Chuck Williams 464 pag. Editura Corint. 139.9 lei Modul de a găti a evoluat considerabil în ultimele decenii: putem găti din ce în ce mai uşor, mai rapid, mai gustos şi mai sănătos. Găsim în magazine şi în pieţe orice fel de ingrediente, de calitate superioară, fie ele locale sau exotice. Cu puţină răbdare, putem găti mâncăruri după reţete thailandeze, sud-americane, franţuzeşti sau chinezeşti, iar rezultatul obţinut poate fi atât de gustos, de parcă totul a fost gătit de bucătari profesionişti. Printre cele peste 370 de reţete propuse există multe clasice, testate în timp, dar şi unele recent elaborate şi inedite, culese din meniurile restaurantelor, altele care se referă la mâncăruri cu specific etnic, precum şi zeci de reţete pentru micul dejun şi desert, de la cea mai simplă până la cea mai spectaculoasă. MAREA CARTE A JOCURILOR MINŢII

de Ivan Moscovich 420 pag. Editura Litera Corn al abundenţei matematice, Marea carte a jocurilor minţii este o sursă inepuizabilă de inspiraţie şi încercări pentru mintea noastră. Răsfoind-o, vei descoperi probleme

raţionale, provocări vizuale, enigme logice, ghicitori şi iluzii, într-o adevărată enciclopedie istorică a frumuseţii matematice. Cuprinzând atât probleme originale, cât şi adaptări după clasici, cartea este scrisă de un om pe care revista americană Wired l-a numit „o sursă vie de inspiraţie pentru noi toţi“. Ivan Moscovich este un binecunoscut inventator, creator de probleme matematice şi artist. Este considerat unul dintre cei mai inovativi creatori din industria de jocuri, iar computerul său Harmonograph a fost o multipremiată premieră mondială în grafica pe calculator.

m oh i c a n i i . Cum să înfăş copilul. Cum să mă lupt cu un aligator...Vrei să înveţi, pas cu pas, să faci un foc de tabără, să coşi o pereche straşnică de mocasini sau să te coafezi retro? Deschide această carte! Învaţă-mă! nu este un manual de supravieţuire, o carte despre decoraţiuni interioare sau un curs scurt despre broderii sau tricotat. Este câte puţin din toate acestea şi, mai presus, o lecţie practică de viaţă, un abecedar al supravieţuirii în jungla urbană şi în cea amazoniană, pe creasta valului sau în deşert. O enciclopedie vizuală scrisă într-un stil glumeţ, colocvial şi, totodată, bine informat.

GHIDUL CULORILOR

de Anna Starmer 251 pag. Editura Litera Culorile dau lumină şi strălucire lumii în care trăim. Cu toţii iubim primăvara lalelelor roşii, zilele galbene de vară, nopţile albastre ale unei ierni geroase. Culori calde sau reci, puternice sau estompate, combinate în milioane de nuanţe diferite, fiecare la fel de frumoasă, fiecare transmiţând un alt tip de emoţie. Înainte de a începe să vă decoraţi casa, cel mai important lucru este stabilirea culorii dominante, în funcţie de spaţiu, lumină şi, bineînţeles, de preferinţele proprii. Ghidul culorilor vă oferă 200 de combinaţii inedite pentru un design de interior remarcabil, fiind cea mai bună sursă de inspiraţie pentru decoratori, designeri de interior şi amatori. ÎNVAŢĂ-MĂ!

În curs de apariţie. Editura Litera Află cum să faci 492 de lucruri pe care toată lumea ar trebui să ştie să le facă... şi alte 8 lucruri pe care nu le-ar face nici o persoană cu scaun la cap! Cum să fac un câine dintr-un balon. Cum să uimesc pe toată lumea cu un sabrage. Cum să arăt ca

CARTEA MICULUI MAGICIAN

Trucuri nemaipomenite 120 pag. Editura Litera. 54.90 lei Abracadabra! Cu un strop de îndemânare şi câteva obiecte de recuzită, vei reuşi să pătrunzi tainele magiei şi să creezi adevărate spectacole de iluzionism, cu care săţi impresionezi prietenii şi colegii. Uimeşte-ţi spectatorii cu cele mai tari scamatorii cu cărţi de joc! Transformă apa în gheaţă, în doar câteva secunde! Învaţă cum poţi citi gândurile voluntarului tău! Fă cunoştinţă cu cei mai mari magicieni din toate timpurile! ASOCIATUL

de John Grisham 400 pag. Editura RAO. 59.99 lei Viitorul lui Kyle McAvoy pare să fie unul luminos. Dar Kyle are un secret întunecat – un episod petrecut în timpul colegiului, pe care a încercat din răsputeri să-l uite. Însă secretul cade în mâinile cui nu trebuie şi Kyle este

obligat să accepte o slujbă pe care o urăşte – chiar dacă este o slujbă pe care majoritatea studenţilor la drept o consideră de vis. La trei luni după absolvirea facultăţii la Yale, Kyle devine asociat la cea mai mare firmă de avocatură din lume, unde, în afară de practicarea dreptului, trebuie să mintă, să fure şi să ia parte la un plan care l-ar putea trimite la închisoare – asta dacă nu-şi pierde chiar viaţa. Personajele memorabile, descrierea realistă a competiţiilor acerbe şi de cele mai multe ori lipsite de fair-play din lumea avocaţilor, răsturnările neaşteptate de situaţie şi acţiunea plină de neprevăzut fac din Asociatul un thriller juridic clasic, marca Grisham. TIGRUL ALB

de Aravind Adiga 256 pag. Editura RAO. 39.99 lei Tigrul Alb este compus sub forma unor scrisori trimise de către Balram Halwai, un om de afaceri din Bangalore, lui Wen Jiabao, primministrul chinez. Halwai este un bărbat complicat. Servitor. Filosof. Întreprinzător. Ucigaş. De-a lungul a şapte nopţi, la lumina unui candelabru de poveste, el ne spune istoria extraordinară şi înspăimântătoare a succesului său în viaţă, un om care nu a primit niciodată ajutorul nimănui. Balram este un autodidact care trebuie să-şi înfrunte propriile gânduri negre, el este întruparea contradicţiilor inerente în societatea indiană modernă, în care opulenţa coexistă cu sărăcia lucie. Imoral, ireverenţios, adorabil şi cu totul contemporan, Tigrul Alb este un roman de debut senzaţional şi plin de provocări, care a trezit interesul editorilor şi cititorilor din întreaga lume. AL ZECELEA DAR

de Jane Johnson 416 pag. Editura RAO. 44.99 lei Anul 1625, piraţii iau cu asalt o biserică din Cornwall de unde, în timpul slujbei de duminică, iau o pradă bogată: 60 de bărbaţi, femei şi copii şi îi obligă să plece cincizeci de mile

şi două continente distanţă, spre Maroc, unde urmează să fie vânduţi pieţelor de sclavi albi în Souq el Ghezel. Printre cei răpiţi se află şi Catherine Anne Tregenna, o tânără şi talentată brodeză. Dar după cum demonstrează jurnalul ei, Cat este orice, mai puţin sclava la care se aşteptau răpitorii... Şi cum coasta britanică rămâne în urmă, aventura capătă proporţii dramatice. În prezent, într-un restaurant select din Londra, Julia Lovat primeşte un dar care îi va schimba viaţa. Cartea străveche cu broderie o farmecă, dar încercând să o citească îndeaproape, descoperă cu uimire jurnalul scris de o tânără al cărei strigăt străbătea secolele. Destinele celor două femei se întrepătrund în mod neaşteptat, deşi le despart patru sute de ani. ANATOMIA MINCIUNII

de Lawrence Goldstone 384 pag. Editura RAO. 24.99 lei Doctorul Ephraim Carroll soseşte la Philadelphia pentru a studia cu un profesor strălucit,William Osler, convins că astfel va căpăta cunoştinţele necesare pentru a salva nenumărate vieţi. În vreme ce America se îndreaptă spre noul secol XX, medicina cunoaşte schimbări rapide, datorate în parte legalizării autopsiilor – o infracţiune cu numai câţiva ani mai înainte. Însă nişte morţi ciudate îl determină pe Carroll să declanşeze propria investigaţie şi, curând, doctorul este nevoit să penduleze între elita medicinei, înalta societate din Philadelphia şi lumea criminalităţii şi depravării sexuale. Tânărul Caroll este astfel pierdut într-un labirint de crime, secrete şi fapte inimaginabile, fiind obligat, în final, să se confrunte cu o opţiune morală complicată – între dezvăluirea unui criminal, îndreptarea unui rău şi, poate, chiar protejarea viitorului medicinei înseşi. Anatomia minciunii este romanul de debut al scriitorului. 13

„Din dragoste nu rămâne nimic“ În cele mai recente poezii ale sale, Louise Glück adoptă un stil mai lejer, păstrându-şi totodată tipica nuanţă de dezolare. DE WILLIAM LOGAN

a dispărea, a se încăiera, a da târcoale, a colinda. Acest mimesis refuzat îi dă cititorului o foame îngrozitoare: intensitatea lui Glück e adesea o formă de înfometare. E ca şi cum te-ai uita la un film alb-negru: peisajul e trasat în clarobscur. Dacă o lume poetică e atât de îngustă, dorinţele poetului trebuie să fie extrem de austere. Cu alte cuvinte, lumea reală e atât de copleşitoare încât trebuie editată. La Glück toate dorinţele sunt prudente, toate plăcerile sunt suspecte, iar ea e aproape o poetă funestă, care îşi priveşte lung prada înainte să facă o remarcă devastatoare: ambuscada e forma ei de salut preferată. Totuşi, această precauţie trădează un dor senzual teribil, susţinut în ciuda dezamăgirilor inevitabile. Până şi consumarea unei roşii e un act străvechi, plin de pericole:

HIAR înainte de stihuitorul necunoscut din profeţiile lui Isaia, poeţii probabil că priveau o pajişte luxuriantă şi vedeau un cimitir. Poeziile prudente şi laconice ale lui Louise Glück au reprezentat multă vreme rezultatul logic al unui tip de vers confesiv: despuiate de adjective, reduse la o serie nervoasă de verbe, intense aproape dincolo de limita suportabilului, poeziile ei au fost mereu întunecate, vătămate, atât de dificile încât nu-ţi puteai întoarce privirea de la ele. Făpturi ale rutinei, poeţii tind să se oprească la un anumit stil în jurul vârstei de 30 de ani şi apoi ară acest teren de parcă l-ar fi moştenit de la părinţii părinţilor părinţilor lor. N-aveţi decât să citiţi cea de-a doua sau de-a treia carte a unui poet şi-i veţi observa stilul ramolit. Poeţii care sunt neliniştiţi în

Sunt încă frumoase pe dinafară unele perfect rotunde şi roşii, soiuri rare diforme, individuale, ca nişte creiere de oameni acoperite cu o muşama roşie – Înăuntru, sunt petrecute. Negre, mucegăite – nu poţi lua o îmbucătură fără nelinişte.

A VILLAGE LIFE

de Louise Glück 72 pag. Farrar, Straus & Giroux. 23 $

adoptarea propriilor forme, cei care nu vor să adopte adevărurile de ieri ca pe o evanghelie, sunt rari ca un trandafir albastru, însă şi mai rari sunt poeţii ca Eliot, Lowell şi Geoffrey Hill, care şi-au schimbat stilul în mod convingător la jumătatea carierei. A Village Life (Viaţa la ţară) este o desprindere subversivă pentru o poetă obişnuită să lase să se înţeleagă mai multe decât poate spune. În toţi anii în care Glück şi-a scris versurile sterpe şi emaciate, în ea a vibrat o autoare de proză scurtă care de-abia aştepta să se dezlănţuie. (Reclama declară optimist noul stil drept „romanesc“, dar aici nu e vorba de nici un roman, ci doar de petice de prolixitate.) Rândurile sunt lungi, poeziile sunt împroşcate uneori pe pagini întregi până când, în cele din urmă, rămân fără combustibil, de parcă ar fi primele schiţe dintr-o după-amiază toropită. Chiar şi aşa, discursul ei păstrează o nuanţă de încredere, precum şi o generozitate instinctuală, aparentă în aceste versuri tărăgănate, deşi cititorului i-ar putea fi iertate gândurile că anumite acte de milostenie sunt, de fapt, nişte sarcini impuse. Ca în Spoon River Anthology, de Edgar Lee Masters, Glück foloseşte lumea rurală ca pe o lupă potrivită ca să analizeze viaţa la ţară, în contrapunct cu amintirile vieţii ei din afara acestei sfere. Spre deosebire de Masters, Glück scrie fără să facă morală, deşi o face cu aceeaşi convingere fermă că destinaţia noastră finală e mormântul („Ca să te naşti, trupul tău face un pact cu moartea / şi din acel moment, nu încearcă decât să trişeze“). Din păcate, cel mai rapid drum către morgă este, din câte se pare, căsătoria: El şi-a găsit pe altcineva – nu chiar o persoană,

Cea mai recentă carte de poezii a lui William Logan este „Strange Flesh“. 14

ci un suflet care detestă intimitatea, de parcă intimitatea căsniciei ar fi o uşă pe care doi oameni o închid împreună şi nici unul nu mai poate ieşi singur, nici soţia şi nici soţul, iar căldura se adună acolo până când cei doi se sufocă, de parcă ar trăi într-o cabină telefonică. Poate că nu sunt eu singurul cititor care se amuză cu stilul vampiric al lui Glück, care mi se pare uneori un moroi dintr-un soi de stand-up comedy. Poveştile care se dezvăluie treptat din acest târg de provincie (ce e bârfa dacă nu o parte din întreg?) poartă cicatricile vieţii cotidiene: ale copilăriei încărcate de secrete nearticulate, ale maturităţii trăite mereu la limita adulterului, vieţi pline de resentimente şi de furie reprimată, vieţi lipsite de pasiune sau de cunoaştere de sine. Lumea din acest sat pare atât de reprimată încât te miri că locuitorii nu se omoară între ei doar ca să aibă ceva de făcut – sau ceva de vorbit. Câmpurile monotone se întind dincolo de sat, stăpânite de animalele lor familiare, liliacul şi râma (cărora li se dedică nişte poeme proprii), făpturi oarbe şi lacome prin natura lor. Măslinii înfloriţi sugerează că acest loc de suferinţă obştească se află undeva în Italia sau Grecia, ţări pline de mituri din lumea antică.

Acest sat al lui Glück este, fireşte, unul inventat. Are maşini, filme şi televiziune, deci nu e medieval, oricât de atemporale ar fi atitudinile locuitorilor; însă lumea celularelor, a iPod-urilor şi a computerelor a ocolit acest loc. De fapt, nu e limpede dacă poeta a proiectat anumite scene dintr-o copilărie americană direct pe acest ecran fictiv (în această carte, vocea poetei e greu de deosebit de invenţiile sale). Glück a creat în aceste pagini un model de sterilitate şi inutilitate, un loc ridiculizat prin obiceiurile sale străvechi şi prin trecerea disperării de la adult la copil, un peisaj kafkian marcat de arderea frunzelor toamna, un holocaust anual. Aici morţii par aproape vii, iar vii – pe jumătate morţi: „Nimic nu-mi dovedeşte că trăiesc. / Nu există decât ploaia, ploaia e nesfârşită“. Până şi panorama, cu frumuseţea pasivă şi îngheţată a unui pergament japonez, e insuportabilă: „de parcă această frumuseţe te-ar sufoca, te-ar împiedica să respiri“. Poeta s-a împotrivit îndelung să-şi descrie amplu lumea interioară: poeziile sale conţin trimiteri la ploaie, mare, nori, oi, un munte, dar totuşi nu afli mai nimic dincolo de aceste substantive goale. Când te ciocneşti de o comparaţie e ca şi cum autoarea ar fi declarat brusc o sărbătoare publică (mi-aş goli cardul de credit pentru câteva adjective). Însă ceea ce alege ea să dezvăluie din această pastorală statică se produce prin incursiunile sau evaziunile verbelor: a inunda, a scăpa, a se înfiora,

Ca nişte creiere de oameni! După ce citeşti asemenea versuri, nu numai că nu vrei să mănânci roşii stricate, dar nu mai vrei să mănânci nici măcar roşii bune. Lumea lui Glück e mai asemănătoare cu lumea bestială a lui Darwin decât la orice poet de până acum (psihicul ei sub formă de fiară cu colţi şi gheare), dar ar fi o greşeală să nu observăm cât de vulnerabilă e autoarea dincolo de observaţiile ei brutale. Într-o poezie despre o mamă care încearcă să-i explice fiicei sale cum e cu sexul, femeia e plină de un penibil chinuitor şi îi dă fetei o carte insuportabilă care transformă sexul în ceva mai greu de înţeles decât un manual de instrucţiuni pentru asamblarea unei biciclete. Oricare ar fi legătura dintre fiinţele omeneşti, n-are cum să semene cu acele diagrame reci, în alb-negru care indicau, printre altele, că poţi să simţi plăcere doar cu o persoană de sex opus, deci de-aia nu primeşti două mufe, să zicem, dar nici o priză. Îngrozitoarea nevoie de a nu se minţi singură („Din dragoste nu rămâne nimic“, spune Glück pe un ton sumbru, „doar înstrăinare şi ură“) o obligă să enumere poveşti străvechi ca să vadă unde a început dezastrul. Glück este, poate, cea mai populară poetă literară din America. Nu are publicul câştigat de Mary Oliver sau de Billy Collins, ale căror cărţi ajung în vârful topurilor de bestselleruri de poezie (până şi poeţii rămân surprinşi când află că există un asemenea top) şi rămân acolo, de parcă şi-ar fi închiriat locul pe termen lung. Glück e o poetă prea retrasă şi prea vicleană ca să-şi facă mulţi prieteni – de fapt, într-o oarecare măsură,

FOTOGRAFIE DE SIGRID ESTRADA/BIBLIOTECA CONGRESULUI, VIA ASSOCIATED PRESS (2003)

se distinge tocmai prin faptul că scrie poezii ca pe nişte mesaje secrete pentru iniţiaţi. Poeziile de la începutul carierei sale erau dure, amintind de cele ale Sylviei Plath, dar cu o nuanţă zveltă, pline de jocuri de cuvinte şi de ritmuri compacte de jazz. Glück a făcut minimalismul minimalismului, devenind o autoare cu toane, neliniştită până în vârful degetelor. Încă de la începutul modernismului s-a conturat dezbaterea despre cât de puţine poate conţine o poezie înainte ca prea multe încărcături de sens să se transmită de la autor la cititor. Poeziile dintr-un singur cuvânt au făcut valuri pentru scurtă vreme, în anii ’60 (una dintre cele mai faimoase a fost „oxigen“ de Aram Saroyan, adică tocmai elementul lipsă din respectivul poem) şi au consacrat faptul că un gest ironic nu are nevoie decât de un singur

cuvânt ca să-şi demonstreze ideea: din păcate, argumentul s-a dovedit prea meschin şi neinteresant. Însă Glück a îndesat o întreagă lume într-un glob cu zăpadă, iar frazele ei au căpătat o bogăţie aparte, prin trădările lor. Îţi trebuie curaj sau disperare ca să revii după câteva decenii la un model discursiv mai puţin stiptic: uneori, să descoperi un nou ritm e ca şi cum ai descoperi o nouă viaţă, cumva. Ce bine e să vezi un poet destul de în vârstă ca să încaseze pensie încheind noi contracte cu limbajul. Din păcate, Glück nu controlează încă aceste măsuri lungi: versurile sunt dezlânate, ficţiunile sunt vlăguite şi momentele de atenţie maximă par nişte oaze într-un deşert nesfârşit (poeziile ei nu susţin nimic, ci doar acumulează informaţii). Fără energia versurilor ei scurte şi a toanelor tă-

ioase, autoarea dovedeşte că are o imaginaţie la fel de convenţională ca toţi ceilalţi. Glück e încă o poetă care se bazează mai curând pe sensibilitate decât pe raţiune, ceea ce înseamnă că presiunea mortală a versurilor sale îi depăşeşte capacitatea de a produce fraze memorabile. Autoarea oferă recompense din ceea ce ea denumeşte, sec, „ruşine şi nelinişte normale“, chiar şi atunci când conţinutul cam lipseşte. Deşi nu se apropie mai deloc de cele mai interesante sau mai tipici cărţi ale lui Glück, A Village Life e o carte personală într-un mod ciudat, ca o şoaptă interminabilă pe scenă (cu ecouri bizare din distopia de acum cinci ani a lui Shyamalan, „The Village“). Glück a învăţat foarte mult de la Plath şi ştie cum să aducă nervii în centrul poeziei (ambele poete îi sunt cam datoare lui

Eliot), dar, la urma urmei, Plath este o poetă pentru care lumea era prea plină, iar Glück – o poetă pentru care lumea nu e un loc sigur până când nu se goleşte de tot. Glück rămâne una dintre marile poete ale anihilării şi dezgustului, semizeiţa depresiei. În punctul ei maxim de incomoditate, autoarea mă trimite cu gândul la nimeni altul decât Rilke, un poet care a avut şi el probleme cu nervii şi care a ales, la rândul său, să trăiască aproape de miturile străvechi. Deşi s-a eschivat în comentariile referitoare la el, dintre toţi americanii care scriu acum, Glück are cele mai multe şanse să devină mitografa lui secretă. Tăcerile ei se pogoară uneori ca o împotrivire morală, iar cele mai frapante versuri din discursul ei sunt la fel de copleşitoare h ca o elegie dedicată sie înseşi.

trecut lumea naturală, precum Thoreau şi Louis Agassiz şi îşi modelează propria tehnică de cercetare pornind de la obiceiurile de lectură atentă ale Sf. Benedict, lăsând ca un „flux contemplativ“ să se suprapună peste activitatea sa de observaţie. Haupt spune că, asemeni oamenilor, ciorile reprezintă una dintre „puţinele specii remarcabile, dominante şi de succes“, care prosperă în lumea modernă. Vigoarea lor demonstrează că vor trăi mai mult decât speciile mai fragile. Autoarea susţine că, înainte să le înjurăm, ar trebui să înţelegem că există atâtea ciori tocmai pentru că există atâţia oameni. Au venit pentru că noi am construit, iar ciorile şi oamenii trebuie să coexiste azi în „zoopolis“, „intersecţia dintre geografia umană şi animală“. Într-o proză lirică ce îmbină ştiinţa şi conştiinţa, Haupt deplânge încălcările

aduse de urbanizare, dar preţuieşte crâmpeiele de sălbăticie rămase. A învăţat să aprecieze, „deşi nu chiar să iubesc“, ciorile. Şi chiar dacă ezită să antropomorfizeze această pasăre, nu se poate abţine, la un moment dat, să n-o caninizeze, comparând cu nişte căţeluşi labrador jucăuşi nişte puişori de cioară care au aterizat pe peluza ei şi i-au smuls din rădăcini răsadurile de morcovi. Atunci, Haupt a stropit uşor ciorile tinere cu un furtun, sperând să le pună pe fugă şi să-şi salveze recolta. „În schimb, toate patru s-au adunat sub jetul de apă, au fluturat din aripi şi au deschis ciocul, părând din cale afară de încântate. Am râs, dar cu acel hohot uşor dezechilibrat care se poate transforma imediat în plâns dacă cineva se uită urât la mine“. În următoarele zile, a ieşit din nou cu furtunul ca să se mai h joace cu ciorile.

Păsări deştepte Tot ce voiai să ştii despre ciori, dar ţi-a fost teamă să întrebi. DE LIESL SCHILLINGER

ÂND s-a apucat să scrie despre ciori – oile negre ale lumii aviare –, naturalista Lyanda Lynn Haupt n-a prea savurat iniţiativa. „N-am avut niciodată de gând să mă uit neapărat la ciori“, recunoaşte autoarea în Crow Planet (Planeta ciorilor), cartea sa ciudat de personală, care te pune pe gânduri imediat. „Ori de câte ori întreb pe cineva despre prihori, măcălendri, ciocănitori sau alte păsări obişnuite... răspunsul e aproape mereu monoton,

CROW PLANET

Essential Wisdom From the Urban Wilderness de Lyanda Lynn Haupt Ilustrată. 229 pag. Little, Brown & Company. 23.99 $

evaziv sau, în cel mai bun caz, vag voios“. Totuşi, ciorile stârnesc nişte discursuri aiuritoare („Sunt atât de inteligente! Şi de frumoase!“), dar cel mai adesea e vorba de insulte („gălăgioase“, „se găinăţează tot timpul“, „ameninţător de îndrăzneţe“, „soli ai morţii“). Haupt cunoştea istoria neagră care alimenta acest dezgust. Pe vremea când ciuma decima Europa medievală, ciorile „ciuguleau din cadavrele care zăceau neacoperite pe străzi“. Autoarea scrie că, în 1666, după marele incendiu din Londra, asupra victimelor s-au pogorât atâtea ciori

Liesl Schillinger este colaborator permanent la Book Review. ILUSTRAŢIE DE ANDREA DEZSÖ

încât Carol al II-lea a poruncit să fie stârpite ca să calmeze mulţimile de supuşi îngroziţi. Totuşi, în timp ce stătea în propria curte şi se uita cu binoclul la aceste făpturi binecunoscute, dar fantomatice, Haupt a descoperit aspecte ale familiei corbilor care impun mai mult respect. Ştiaţi cumva că ciorile recunosc chipurile oamenilor? Autoarea scrie că, pentru a demonstra asta, un cercetător de la Universitatea Washington a făcut un experiment. Voluntarii care prinseseră şi legaseră ciorile (lucru pe care aceste păsări îl detestă) deghizaţi în oameni ai cavernelor au fost trataţi cu croncăneli şi zboruri în picaj ori de câte ori aceştia au reintrat în zona lor. Dar când aceiaşi voluntari au traversat zona ciorilor cu feţele acoperite de măşti cu chipul lui Dick Cheney, „ciorile i-au lăsat în pace“. (Probabil că asta vrea să indice lipsa unor părtiniri politice.) Cu afecţiune, Haupt descrie „funeraliile ciorilor“, în care în jurul păsării moarte se păstrează „neclintirea“, în vreme ce celalalte ciori „se adună în jurul ei în tăcere absolută“, şi înregistrează probe ale ciorilor care se joacă: se tolănesc la soare, „se întind pe o parte, cu aripile larg deschise... ca nişte Madame Bovary cu pene negre“ sau cum prind petale de flori de cireş care se scutură pe pământ. Autoarea ştie că publicarea acestor observaţii implică riscul criticilor din partea comunităţii ştiinţifice: studiile „nu trebuie să recurgă la anecdote“ sau „să-şi antropomorfizeze subiectul“, se dojeneşte autoarea. Totuşi, Haupt susţine că nu poate descrie cu precizie lumea împletită a oamenilor şi ciorilor fără asemenea povestioare. Preferă analizele mai descuiate şi mai profunde, specifice celor care au studiat în

Despărţirea de Dortmunder În ultimul roman al lui Donald E. Westlake, banda sa de pungaşi nepricepuţi face reality TV. DE MARILYN STASIO

UPĂ ce aţi văzut un dentist cu pieptul gol străbătând jungla la lumina torţei pentru a agita o suliţă către un contabil ars de soare cu zdrenţe în jurul coapselor, aţi putea crede că emisiunile de televiziune reality au trecut dincolo de satiră. Dar asta ar însemna să subestimaţi inteligenţa ştrengărească a lui Donald E. Westlake, care a

GET REAL

de Donald E. Westlake 278 pag. Grand Central Publishing. 23.99 $

murit în urma unui atac de cord la revelionul trecut, dar ne face încă să râdem cu ultimul său roman, un exuberant policier, care ia în zeflemea industria de reality TV. Get Real (Pe bune) îl readuce în prim-plan pe John Dortmunder, creierul unei găşti de escroci à la Damon Runyon care până acum au făcut boacăne pe parcursul a 14 romane, începând din 1970, cu The Hot Rock. Sub propriul nume şi diverse pseudonime,

Marilyn Stasio e titulara rubricii de roman poliţist a Book Review.

Westlake a scris aproape o sută de romane, colecţii de povestiri şi scenarii, pe parcursul unei cariere de aproape 50 de ani. Dar când oamenii vorbesc despre personajele lui „îndrăgite“, acestea sunt potlogarii cu pricina. Există un abil tipar al loviturilor pe care le dau adorabilii lui pungaşi – cu toate că tipii, care se consideră oameni ai muncii, preferă să le numească „slujbe“. Şi anume: banda află de o comoară fabuloasă (adică teancuri de bani) păstrată într-o fortăreaţă inexpugnabilă (adică o bancă) şi, după ce execută câteva splendide manevre inteligente pentru a fura prada, sunt scoşi din joc printr-o incredibilă lovitură de ghinion ilar. Dar, în vreme ce formula e clară şi cunoscută, doar Westlake pare capabil să pună în funcţiune combinaţia perfectă de ingeniozitate tehnică şi nervozitate intensă. Cu cât devine mai revoltat de unele absurdităţi sociale sau politice, cu atât îi este mai tăios spiritul satiric. Întărâtat aici până la repulsie fascinată de stupidele reality show-uri ce zburdă în voie la televiziune, Westlake extinde raţional conceptul, imaginând consecinţele în cazul în care pungaşi profesionişti ar fi fi angajaţi în a-şi ilustra priceperile la ore de maximă audienţă („Infractori adevăraţi săvârşind o infracţiune adevărată, chiar în faţa ochilor tăi!“). Doug Fairkeep, un

producător al unor astfel de emisiuni, e încântat de idee când o aude de la o simpatică taximetristă (mama veteranului şofer al bandei, Stan Murch), care-l ia de la Aeroportul Kennedy. Şi, fără întârziere, „Toată banda e aici“, primul dintre multele titluri provizorii amuzante, primeşte undă verde pentru a intra în producţie. Dortmunder, „individul cu umeri lăsaţi, cu figură posomorâtă“, al cărui rol e de creier al echipei, nu poate înţelege pe deplin logica inversată a unui reality show. „Când comiţi o infracţiune“, îi explică răbdător mamei lui Stan, „ideea e că nu vrei să ai martori. Vrei intimitate“. Dar ea îi arată că progresele tehnologice („Securitate. Metode de identificare. Sisteme de urmărire. Înregistrarea a orice. Localizarea prin satelit. Emiţătoare radio“) leau îngreunat atât de mult practicarea profesiei, că ar fi înţelept să ia în considerare o schimbare de carieră. Pentru a justifica trecerea în legalitate, Dortmunder născoceşte un plan pentru ca banda să dea două lovituri paralele – una în faţa camerei şi alta în care pătrund în sediul securizat al studioului de producţie al companiei de televiziune pentru a sustrage banii strânşi pentru retribuţiile secrete. Odată ce banda începe producţia serialului, Westlake îşi temperează dispreţul amuzat pentru produsul creativ realizat de Doug

Fairkeep cu un fel de admiraţie temătoare pentru flerul sfidător al metodelor exploatatoare ale lui Doug. Flecăreala în contradictoriu dintre Doug şi Marcy Waldorf, scenarista care nu e din punct de vedere tehnic o „scenaristă“ (altfel, ar putea intra într-un sindicat şi i s-ar plăti un salariu onorabil), ci doar o sursă de sugestii utile, are o savoare voioasă. „Eşti tânără şi sănătoasă“, spune Doug, explicându-i pe îndelete. „N-ai nevoie de toate obstacolele alea, asigurare medicală şi schemă de pensionare“.

RICÂT s-ar distra Westlake cu ipocrizia ireverenţioasă a reality showurilor „nescenarizate“, acest mare maestru ştie să preţuiască şi munca grea implicată în producţia unor asemenea porcării. Şi, contrafăcute sau nu, există şi ceva încântător la mândria pe care Dortmunder şi tovarăşii lui pungaşi o au pentru munca lor. Chiar şi Tiny, gorila solidă şi bătută în cap a bandei, e „impresionat“ de autentica lor muncă de echipă. „I-am privit pe băieţii ăia din încăperea din spate, i-am crezut“, spune el despre rolurile pe care le joacă când se află la OJ, barul din Upper West Side unde gangsterii se întâlnesc întotdeauna. Şi unde, fir-ar să fie, îşi plănuiesc următoarea h lovitură chiar acum.

African/American Povestiri ce ilustrează experienţele unui imigrant pe două continente. DE JESS ROW

A mijlocul primei antologii de povestiri a lui Chimamanda Ngozi Adichie, The Thing Around Your Neck (Ce ai în jurul gâtului), un distins profesor britanic care a organizat o tabără pentru scriitorii africani într-o staţiune de lângă Cape Town declară că o poveste tanzaniană despre masacrele din Congo este exact ce are nevoie pentru revista sa. „Era stringentă şi relevantă“, scrie Adichie. „Furniza infor-

THE THING AROUND YOUR NECK

de Chimamanda Ngozi Adichie 218 pag. Alfred A. Knopf. 24.95 $

maţii de actualitate“. Profesorul continuă spunând că povestea pe care a propus-o o scriitoare nigeriană – despre o funcţionară bancară din Lagos căruia i se cere să ofere favoruri sexuale pentru a atrage un client nou – este „scriere la comandă“. „Femeile nu sunt niciodată victime în acest sens Jess Row este autor al antologiei de povestiri „The Train to Lo Wu“ şi predă la College of New Jersey. 16

crud“. Tânăra îl întrerupe pentru a spune că povestea a fost, în realitate, propria ei experienţă, iar apoi pleacă, lăsându-i în urmă privirile pofticioase. Tensiunile întruchipate în acest moment – între ficţiune şi autobiografie, aşteptările observatorului şi experienţa martorului, fără a mai aminti valoarea anumitor experienţe pe piaţa globală a literaturii – se infiltrează practic în paginile acestei antologii. În ansamblu, urmăreşte călătoria făcută de însăşi Adichie. Crescută în oraşul universitar nigerian Nsukka, după războiul pierdut pentru independenţa Biafrei ce i-a ucis doi bunici, s-a mutat în Statele Unite la 19 ani pentru a merge la facultate şi a avut de la început succes literar cu romanele Purple Hibiscus şi Half of a Yellow Sun (Jumătate de soare galben, Editura RAO). Toate aceste identităţi sunt reprezentate aici: copilul protejat, imigrantul vulnerabil din Philadelphia şi Brooklyn, studentul străin dezorientat într-un internat de la Princeton, tânăra scriitoare africană căreia i se cere să se exteriorizeze în faţa unui public incapabil să înţeleagă. În acest fel, Adichie parcurge un peisaj şi un procedeu stilistic pe care le-am mai întâlnit, de exemplu, în opera lui Bharati Mukherjee, Amy Tan, Chitra Divakaruni şi Jhumpa Lahiri. Şi, ca în cazul acestor scriitori, avem

ocazional senzaţia că aceste povestiri se epuizează prea devreme; se prăbuşesc sub greutatea a tot ce nu poate fi spus în propoziţiile succinte, monocromatice ale povestirii convenţionale anglo-americane. Situaţia e întâlnită mai ales în două povestiri despre femei nigeriene prinse în Statele Unite de captivitatea căsătoriei, „Imitation“ şi „The Arrangers of Marriage“. În ambele cazuri, naraţiunea dezvăluie atât de puţine despre vieţile lăuntrice ale protagoniştilor, că începem să simţim, un pic neplăcut, că Adichie relatează „ştirile“ pe care Vestul vrea să le audă despre Africa: victime nefericite, ticăloşi incorigibili, supravieţuitori înălţători.

Din fericire, această senzaţie nu durează mult. „Ghosts“, în care un profesor în vârstă din Nsukka întâlneşte un vechi coleg despre care a crezut că a murit în războiul din Biafra, este o povestire aproape perfectă, concentrând oboseala şi umorul cinic al unei vieţi în câteva pagini. „Tomorrow Is Too Far“, un fel de povestire cu fantome din care lipsesc fantomele, cercetează strălucit straturile decepţiei din jurul morţii accidentale a unui băiat, rememorată de o tânără nigeriano-americancă care vrea cu disperare să fugă de propria vinovăţie. Şi avem aici o întreagă suită de povestiri în care Adichie diseacă cu calm pretenţiile occidentalilor al căror interes pentru Africa maschează o venalitate acaparatoare, auto-măgulitoare. Adichie e foarte conştientă de dificultăţile specifice care apar odată cu succesul literar pentru un scriitor imigrant, un aşa numit american corcit. Cu toate că în această carte realizează un compromis dificil – expunând şi uneori exploatând prejudecăţile publicului ei – ne despărţim de The Thing Around Your Neck binedispuşi de conştiinţa de sine şi de imprevizibilitatea ei. Ştie ce înseamnă să stai la aceeaşi masă şi de asemenea de ce e nevoie pentru h a întoarce spatele. FOTOGRAFIE DE BEOWULF SHEEHAN/PEN AMERICAN CENTER

Cronica de ştiinţă

Peter Dizikes

LIFE ASCENDING

McCalman face observaţii importante care prefigurează raţionamentele evoluţioniste mature ale fiecăruia din ei. Dar stilul lui narativ e atât bildungsroman cât şi analiză ştiinţifică, arătându-ne cum cei patru călători au fost căliţi şi transformaţi de dificultăţile pe mare şi de ineditul minunat al vieţii pe ţărmuri îndepărtate. Există câteva viniete captivante: Hooker fusese cât pe-aci să naufragieze în Antarctica, iar Huxley, îndrăgostit până peste cap, prefera să rămână la bord, deprimat, în loc să exploreze Marea Barieră de Corali. Desfătându-ne în paralel cu toate aceste călătorii, ni se reaminteşte că Darwin s-a diferenţiat doar ca cel mai de succes călător naturalist dispus să renunţe la ipotezele privind caracterul fix al speciilor. Dar structura acestei lucrări ne limitează inevitabil abilitatea de a urmări de-a lungul timpului aceste patru traiectorii intelectuale diferite. Totuşi, McCalman are meritul de a fi produs o introducere accesibilă a călătoriilor maritime mai puţin cunoscute ale lui Hooker şi Huxley, cât despre incredibilele aventuri ale lui Wallace, ele nu-şi vor pierde niciodată abilitatea de a ne fascina.

The Ten Great Inventions of Evolution de Nick Lane Norton, 26.95 $ De aproximativ 150 de ani, ştim cum evoluează speciile. Dar apariţia vieţii însăşi rămâne încă nedesluşită. Însă, aşa cum Lane arată în mod clar şi hotărât în Life Ascending, subiectul a beneficiat din belşug de studii fascinante. Specializat în biochimie, Lane foloseşte firesc argumente din genetică, proteomică (studierea proteinelor), paleontologie şi geofizică pentru a demonstra cum componentele şi mecanismele critice ale formelor de viaţă complexe – de la ADN şi fotosinteză până la sex şi văz – s-ar fi putut dezvolta. Deoarece „o reacţie chimică se întâmplă spontan dacă toate părţile moleculare caută să participe“, el exclude varianta conform căreia supa primordială, „neinteresantă din punct de vedere termodinamic“, ar fi fost punctul de pornire al vieţii, căutând în schimb metode prin care hidrogenul şi oxigenul s-ar putea alătura. Într-o bună zi, s-ar putea să avem nevoie de o ilustraţie secvenţială care să ni-l arate pe om stând în picioare după ce a prins viaţă din roci poroase şi vânturi hidrotermale, acolo unde mai multe cercetări semnificative indică apariţia primelor semne de molecule complexe şi ADN. Această carte nu e un manual comprehensiv, iar capitolelor concluzive despre conştiinţă şi moarte le lipseşte semnătura biochimică ce validează cele mai bune secţiuni. Chiar şi aşa, Lane ne arată în amănunt, fie doar şi pentru o bucată de timp, cum am putea reconstrui etapele evoluţiei. Descifrarea vremurilor de demult „e o ştiinţă de sine stătătoare, una care ar putea să ne ajute să înţelegem mai bine viaţa“, pledează el. NAMING NATURE

The Clash Between Instinct and Science de Carol Kaesuk Yoon Norton, 27.95 $ Teoria evoluţionistă a provocat cutremure şi în cadrul ştiinţei, nu doar în afara ei. Ingenioasa Naming Nature a lui Yoon dezbate tensiunea de proporţii istorice dintre biologia evoluţionistă şi taxonomie. În evoluţie, speciile sunt mutabile. Dar Linnaeus, cel care în secolul al XVIII-lea a fondat taxonomia, cu siguranţă nu era de acord cu asta, iar taxonomiştii secolului al XX-lea s-au luptat, din câte spune Yoon, să definească speciile prin prisma evoluţiei, bazându-se însă în continuare pe raţionamentele intuitive, vizuale. Taxonomia nu a fost cu adevărat modernizată decât în ultimele decenii, susţine Yoon, când s-a renunţat la cercetările de teren în favoarea celor de laborator, s-au adoptat metode statistice şi genetice de comparaţie şi s-a repoziţionat, ţinând cont de schimbările evoluţioniste. Şi totuşi, ceea ce intrigă cel mai mult în această lucrare e sprijinul categoric pe care Yoon îl oferă abordărilor

Peter Dizikes a scris despre ştiinţă pentru The Boston Globe şi Slate, precum şi pentru alte publicaţii.

THE LINK

ASYLUM: Inside the Closed World of State Mental Hospitals

Fotografii de Christopher Payne. Eseu de Oliver Sacks 216 pag. MIT Press. 39.95 $ Payne, fotograf şi architect, a vizitat în decursul ultimilor şase ani 70 de instituţii psihiatrice abandonate din treizeci de state, documentând declinul unor clădiri cândva splendide, în interiorul cărora, în vremuri de demult, pacienţii „îşi permiteau să fie nebuni, dar în siguranţă“, aşa cum scrie Sacks. (Cartea lui Sacks, Awakenings, a fost inspirată de perioada în care acesta a lucrat într-un spital din Bronx.) Deasupra, periuţele de dinţi care încă mai există în spitalul de stat Hudson River, din Poughkeepsie, New York.

taxonomice timpurii. Taxonomia de laborator, susţine ea, produce rezultate contrare intuiţiei, în timp ce clasificările vizuale exprimă în mod logic predispoziţia noastră de a organiza lumea după criterii informale şi raţionale. Yoon emite în mod oficial argumente care susţin universalitatea aproape totală a instinctului de clasificare, ce ţinteşte spre o „viziune a ordinii naturale“ care „adesea contravine cu ordinea ştiinţifică şi evoluţionistă a vieţii“. Dar ea evită să insiste asupra faptului că o clasificare abstractă ne-ar putea lumina. Recunoaşterea păsărilor drept dinozauri sau a asemănărilor dintre salamandre şi vaci – supoziţii recente pe care Yoon le priveşte ca pe nişte afronturi aduse bunului simţ – ne-ar putea obişnui cu relaţia dintre un organism şi mediul înconjurător într-o lume aflată în schimbare. Cunoştinţele practice locale şi ştiinţa codificată nu sunt neapărat incompatibile, cum recunoaşte şi autoarea uneori. În cele din urmă, Yoon susţine că atunci când vine vorba de concesii privind autoritatea ştiinţifică a taxonomiştilor, am renunţat la aptitudinile noastre de observaţie şi la gândirea critică, pierzând orice legătură cu lumea naturală. Ea speră că proiecte precum

Enciclopedia Vieţii a lui Edward O. Wilson vor restabili legătura între ştiinţă şi observarea atentă. Fie că îi împărtăşiţi sau nu punctele de vedere, cartea este un amestec captivant de istorie ştiinţifică populară şi critică culturală, conţinutul însuşi sfidând clasificările simple. DARWIN’S ARMADA

Four Voyages and the Battle for the Theory of Evolution de Iain McCalman Norton, 29.95 $ Charles Darwin nu a fost nici pe departe singurul gânditor evoluţionist important al epocii sale care să plece într-o călătorie maritimă de studiu. Acesta era un ritual de trecere pentru naturaliştii aspiranţi, aşa cum relatează McCalman în Darwin’s Armada, care urmăreşte atât călătoriile lui Darwin cât şi pe cele ale lui Joseph Hooker, Thomas Henry Huxley şi Alfred Russel Wallace, fiecare dintre ei petrecând ani întregi explorând emisfera sudică. Pentru a-i cunoaşte pe pionierii teoriei evoluţioniste, această carte susţine că ar trebui să cunoaştem aventurile timpurii ale acestora.

Uncovering Our Earliest Ancestor de Colin Tudge with Josh Young Little, Brown, 25.99 $ Cu ocazia celei de-a 150-a aniversări a lucrării Despre originea speciilor care are loc anul acesta, Ida, cea mai veche rudă a lui Darwin, a ajuns la rândul ei o vedetă media. Pentru a fi mai exacţi, Ida este fosila unei maimuţe asemănătoare lemurianului, în vârstă de 47 de milioane de ani, descoperită în această primăvară şi posibil cel mai îndepărtat strămoş al omului cunoscut până în prezent. Bineînţeles, se poate să nu fie aşa. Echipa care a descoperit-o pe Ida, condusă de paleontologul norvegian Jörn Hurum, a prezentat-o pe aceasta ca fiind o „verigă lipsă“ între predecesorii omului şi alte primate timpurii. În The Link, parte din debutul răsunător al Idei în faţa publicului (alături de un documentar şi un tur mediatic), colegul lui Hurum, Jens Franzen spune că impactul acestei fosile va fi „asemănător cu cel al prăbuşirii unui asteroid pe Pământ“. Dar alţi savanţi sunt rezervaţi în privinţa acestor afirmaţii, susţinând că Ida ar putea fi o rudă îndepărtată şi nu un strămoş direct al omului. Cartea e un compromis între promovarea acestei fosile şi recunoaşterea incertitudinilor legate de ea. Tudge subliniază curajos relevanţa istoriei mediului, geologice şi paleontologice, consemnând natura inexactă a multor ipoteze privind fosilele; iar în capitole separate, Young descrie felul în care Ida a fost descoperită şi primită. Dar cea care lipseşte în mare parte din The Link este tocmai Ida. Analiza caracteristicilor fosilei şi a rolului pe care aceasta îl joacă în evoluţie nu ocupă decât scurte fragmente. În prezent, Ida nu este o verigă, dar este fără doar şi poate cea mai completă fosilă a unei primate din acea perioadă. Dar chiar şi aşa, semnificaţia purtată cu ea de orice fosilă depinde de prezenţa altor exemplare. În evoluţie nu există one-man shows, ci doar reprezentaţii de ansamblu. h 17

Ţinerea scorului Un roman despre frământările din prietenia feminină. DE LAURIE WINER

Teren nesigur Cum au fost scoşi soldaţii negri ţapi ispăşitori pentru un dezastru al Uniunii. DE MARK LEWIS

OLDAŢII negri au contribuit enorm la cauza Uniunii în timpul Războiului Civil, dar nu au avut victorii celebre care pot fi folosite pentru dramatizarea realizării lor. Acesta e motivul pentru care Hollywoodul a folosit o înfrângere glorioasă – bătălia de la Fort Wagner – pentru punctul culminant al filmului „Glory“. În No Quarter (Fără cruţare), istoricul Richard Slotkin se foloseşte într-un mod asemănător de abil de bătălia de

NO QUARTER

The Battle of the Crater, 1864 de Richard Slotkin 411 pag. Random House. 28 $

la crater, în care soldaţi negri aproape au dat o lovitură fatală Confederaţiei, dar au sfârşit prin a fi ţapii ispăşitori pentru un dezastru ruşinos al Uniunii. În iulie 1864, Ulysses S. Grant a aprobat un plan ingenios de atac asupra avanpostului Elliot, parte a liniei fortificate pe care Robert E. Lee o ridicase în apărarea oraşului Petersburg, Virginia. Trupele Uniunii au săpat un tunel sub terenul dintre fronturi, au escavat o cavernă şi au umplut-o cu pulbere explozivă. La 30 iulie, au declanşat o explozie enormă care a distrus avanpostul. Când praful s-a aşezat, se căsca o gaură în fortificaţiile confederaţilor. Mii de soldaţi unionişti, inclusiv o divizie de soldaţi negri, au umplut breşa. Însă explozia produsese un crater de circa 9 metri adâncime, iar trupele de asalt s-au blocat în timp ce o ocoleau cu grijă. Între timp, Lee a grăbit rezervele pentru a umple breşa. Ambele părţi au comis atrocităţi, în timp ce negri şi albi strigau „fără cruţare“ şi ucideau prizonierii. Până la sfârşitul zilei, peste 500 de soldaţi ai Uniunii erau morţi sau muribunzi pe câmpul de luptă, iar camarazii lor se retrăseseră pe poziţiile iniţiale. „A fost cel mai trist eveniment la care am fost martor în acest război“, spunea Grant. Dacă Grant ar fi ieşit victorios în acea zi, cea mai mare parte a gloriei ar fi fost a soldaţilor negri, care au pătruns cel mai adânc în teritoriul confederat. Dacă aceşti Mark Lewis scrie o carte despre experienţa colonială a Americii în Filipine.

bărbaţi ar fi cucerit Cemetery Hill şi s-ar fi năpustit asupra Petersburgului, apărarea Richmondului ar fi devenit de nesusţinut. Bătălia de la crater ar fi intrat în tradiţie ca lovitura care a pecetluit soarta Confederaţiei, aplicată de foşti sclavi ce luptau, literalmente, pentru libertate. În schimb, soldaţii albi şi ziarele din nord au învinuit soldaţii negri pentru înfrângere, alături de generali incompetenţi ca Ambrose Burnside. Regresul a fost dezastruos de inoportun pentru Abraham Lincoln, care candida pentru realegere. Pentru a contracara criticile democraţilor nordici adepţi ai supremaţiei albe, Lincoln „trebuia să prezinte o legătură ineluctabilă între păstrarea Uniunii, emanciparea şi extinderea libertăţilor civile la negri“, scrie Slotkin. „Acea legătură a fost simbolizată de soldatul negru“. Criticii lui Lincoln au citat înfrângerea de la crater ca dovada faptului că se înşela asupra emancipării. Dar el a fost salvat de la înfrângerea electorală de victoria senzaţională a lui Philip Sheridan la Cedar Creek şi de cucerirea Atlantei de către William Tecumseh Sherman. Paradoxal, triumful lui Sherman continuă să există în memoria naţională mai ales ca scenă dramatică din filmul „Pe aripile vântului“, care are o perspectivă foarte blândă asupra Confederaţiei. Acest gen de lucruri îl deranjează pe Slotkin. În Gunfighter Nation (1993), le-a cerut istoricilor cu gândire progresistă să respingă „nostalgia după un trecut fals idealizat“ şi să rescrie miturile Americii pentru a reflecta o perspectivă istorică mai cuprinzătoare. Este mai ales interesat de posibilităţile dramatice prezentate de bătălia de la crater, care i-au inspirat romanul din 1980 The Crater. Dar Slotkin e un istoric prea scrupulos pentru a scrie materiale de propagandă. No Quarter oferă o naraţiune captivantă şi fair play pentru ambele tabere, în timp ce scoate un episod important dintr-o relativă obscuritate. Cartea lui Slotkin vine la momentul oportun. Un grup de istorici a făcut vâlvă în această primăvară solicitându-i preşedintelui Obama să renunţe la coroana pe care Casa Albă o trimite în mod tradiţional la un monument confederat cu ocazia Memorial Day. Obama totuşi a trimis-o, dar a mai trimis una la un monument ce-i cinsteşte pe soldaţii negri din Războiul Civil – inclusiv h pe cei care au luptat la crater.

ILUSTRAŢIE DE SPARROW V. SWALLOW; FOTOGRAFIE DE LIZZIE HIMMEL

N ciuda unui extrem de popular serial HBO şi a unui întreg gen literar aparent dedicat lor, prieteniile feminine rămân ciudat de neexplorate, spre deosebire de căutarea dragostei adevărate (despre tine vorbesc, Jane Austen) pentru care sunt în mod obişnuit date la o parte. Lucinda Rosenfeld îşi concentrează atenţia asupra acestui lucru în noul ei roman, I’m So Happy for You (Mă bucur atât de mult pentru tine) şi răsplata e pe măsură. Cartea explorează un filon deosebit de bogat al prieteniei – iubirea unei femei obişnuite pentru amica ei mai frumoasă şi mai fermecătoare, de genul celei ale cărei încurcături amoroase consumă cea mai mare parte a oxigenului prieteniei, care întârzie mereu în ciuda faptului că are un job part-time ocazional, a cărei aură ameţitoare te face să ierţi o mie de scăpări şi care, când îşi aminteşte să-ţi trimită o carte

vească prânzul... meritele granitului faţă de materialul Corian“. Numai Wendy se simte îngrijorată de direcţia acestei schimbări, cu toate că uneori suspectează că aceasta e doar pentru că nu-şi poate permite nici granit, nici Corian. Însă, câtă vreme viaţa amoroasă a lui Daphne seamănă întrucâtva cu tablourile lui Hieronymus Bosch, Wendy se simte în centrul întâmplărilor şi, în acelaşi timp, plăcut de superioară. Dar după ce Daphne întâlneşte un avocat potrivit şi pare să-şi pună viaţa în ordine, o viaţă ce promite a avea tot ceea ce-i lipseşte lui Wendy, aceasta îşi pierde siguranţa şi e obligată să analizeze unele fundamente mai profane ale relaţiei de prietenie. Rosenfeld trece dincolo de aspectele evidente ale invidiei şi de pericolele substituirii emoţionale pentru a examina un derivat fascinant al empatiei feminine: tocmai abilităţile care le fac pe femei atât de bune în intimitate, încurajările şi cuvintele de susţinere pe care prietenele şi le oferă din reflex le ajută

I’M SO HAPPY FOR YOU

de Lucinda Rosenfeld 268 pag. Back Bay Books/ Little, Brown & Company. Broşată. 13.99 $

poştală, îţi scrie greşit numele de familie. Nu că aş şti prea multe în privinţa asta. Wendy Murman este redactor la Barricade, o revistă de stânga care instigă nu atât la controversă, cât la despicarea firului în patru printre adeptele sale, cărora le ţine predici pe subiecte de o previzibilitate comică. Biroul e plin de haine mototolite şi tunsori urâte; e o activitate în care pixurile rollerball depăşesc limita bugetului (Bic-uri pentru toată lumea!). Wendy petrece tot atât timp trimiţându-le e-mailuri prietenelor ei cât pentru redactarea numerelor speciale despre istoria violenţei poliţiei. Acasă, încearcă atât de mult să rămână însărcinată, că începe să-i provoace repulsie soţului ei. Între timp, majoritatea prietenilor ei scoate copii pe bandă rulantă. Existenţa devine mai însufleţită prin prezenţa lui Daphne, cea cu ochii ca albăstrelele, pielea ca de marmură şi gâtul de gazelă, o femeie al cărei farmec face ca hainele jerpelite să arate ca piesele din colecţia Marc Jacobs. Daphne e o narcisistă încântătoare, implicată într-o aventură cu un bărbat mai în vârstă şi, desigur, însurat. Wendy, în calitate de cea mai bună prietenă a lui Daphne, e prima care aude poveştile despre viaţa aventuroasă şi dezastruoasă a acesteia, despre care îşi imaginează că o situează în vârful ierarhiei din cercul ei de prietene. Femeile tocmai au trecut de acea plăcută perioadă lipsită de griji când erau ca „actori în aceeaşi piesă existenţială în care lumea materială se înfăţişa ca un simplu decor pentru propria lor anomie“. Conversaţiile lor „au trecut de la Naked Lunch a lui William Burroughs la tăblii ale meselor de bucătărie pe care să ser-

Laurie Winer este scriitoare şi critic şi trăieşte în Los Angeles.

Mici resentimente se adună până în ziua în care explodează într-o izbucnire emoţională wagneriană. să evite confruntarea şi să formeze un strat peste rănile cotidiene. Micile resentimente se strâng până când, într-o zi, poate din cauza unei ofense neînsemnate, ele explodează într-o izbucnire emoţională wagneriană. Rosenfeld construieşte o intrigă solidă, întregită cu o pistă falsă şi cu un punct culminant care, chiar dacă e convenabil pentru izbăvirea eroinei, nu e încheiat într-o modalitate facilă sau sentimentală. Ca şi protagonista – a cărei idee de a se relaxa e să se bage în pat cu un exemplar din revista OK! pe care l-a şterpelit dintr-un salon de manichiură, însă nu ultimul număr, pentru că acest lucru ar fi imoral – romanul deviază un pic în superficial. Poate că I’m So Happy for You nu-şi depăşeşte genul literar, dar este un specimen pe de-a întregul plăcut şi oarecum neobişnuit de chick lit, a cărui atenţie h rămâne îndreptată asupra femeilor. 19

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

CĂRŢI ILUSTRATE

Săpt. în top

GOLDILICIOUS scrisă şi ilustrată de Victoria Kann 12 (Harper/HarperCollins, 17.99 $) O fată căreia îi plac culorile roz şi mov îşi îndreaptă atenţia către auriu. (Vârsta: 5 – 8 ani)

LISTEN TO THE WIND: THE STORY OF DR. GREG AND „THREE CUPS OF TEA“ de Greg Mortenson şi Susan L. Roth (Dial, 16.99 $) O şcoală se dezvoltă în Pakistan. (Vârsta: 4 – 8 ani)

Cărţi pentru copii Săpt. aceasta

31 august 2009

LECTURI UŞOARE

Săpt. în top

L.A. CANDY de Lauren Conrad (Harper/ 9 HarperCollins, 17.99 $) Fascinaţia lumii TV descrisă de cineva care a fost implicat în acest fenomen. (Vârsta: de la 14 ani)

DANIEL X: WATCH THE SKIES de James Patterson şi Ned Rust (Little, Brown, 19.99 $) Un tânăr erou se luptă cu un răufăcător ieşit din comun. (Vârsta: de la 12 ani)

GALLOP! scrisă şi ilustrată de Rufus Butler Seder 92 (Workman, 12.95 $) Animalele par să se mişte la răsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 – 8 ani)

SHIVER de Maggie Stiefvater (Scholastic Press/ Scholastic, 17.99 $) Despre dragostea pentru un lup. (Vârsta: de la 12 ani)

MARLEY GOES TO SCHOOL de John Grogan, ilustra- 3 tă de Richard Cowdrey (HarperCollins, 17.99 $) Un căţeluş loial aduce haos într-o sală de clasă. (Vârsta: 3 – 8 ani)

THE HUNGER GAMES de Suzanne Collins (Scholastic, 49 17.99 $) Într-un viitor distopic, o fată luptă pentru supravieţuire în direct la TV. (Vârsta: de la 12 ani)

EXPLORER EXTRAORDINAIRE! de Jane O’Connor, 16 ilustrată de Robin Preiss Glasser (HarperCollins,12.99 $) Fancy Nancy în natură, în cea mai bună tradiţie a marilor exploratori. (Vârsta: 4 – 7 ani)

ALONG FOR THE RIDE de Sarah Dessen (Viking, 9 19.99 $) O vară pe două roţi în care o fată se maturizează prin învăţarea de lucruri noi despre sine şi despre cei apropiaţi. (Vârsta: de la 14 ani)

TEA PARTIES de Jane O’Connor, ilustrată de Robin Preiss Glasser (Harper/HarperCollins, 12.99 $) Fancy Nancy, cu degetul mic mărit. (Vârsta: 4 – 7 ani)

THE GRAVEYARD BOOK de Neil Gaiman, ilustrată 46 de Dave McKean (HarperCollins, 17.99 $) Ca să evite un asasin, un băiat locuieşte în cimitir. (Vârsta: de la 10 ani)

LLAMA LLAMA MISSES MAMA scrisă şi ilustrată de Anna Dewdney (Viking, 16.99 $) O creatură mică merge la grădiniţă. (Vârsta: de la 2 ani)

THIRTEEN REASONS WHY de Jay Asher (Razorbill, 43 16.99 $) Înainte de a se sinucide, o fată trimite mesaje audio explicative către 13 persoane. (Vârsta: de la 14 ani)

SWING! scrisă şi ilustrată de Rufus Butler Seder (Workman, 12.95 $) Copiii par să se mişte la răsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 – 8 ani)

TWILIGHT: DIRECTOR’S NOTEBOOK de 22 Catherine Hardwicke (Little, Brown, 17.99 $) Despre modul în care a fost filmat „Twilight“. (Vârsta: 9 – 12 ani)

ELEPHANTS CANNOT DANCE! scrisă şi ilustrată de 10 Mo Willems (Hyperion Books for Children/Disney, 8.99 $) Elefantul şi porcuşorul des vizitaţi de autor acceptă o nouă provocare şi învaţă din aceasta. (Vârsta: 4 – 8 ani)

THE AWAKENING de Kelley Armstrong (HarperCollins, 17.99 $) O fată cu modificări genetice, care vede fantome, jonglează cu un set complicat de încercări ale adolescenţei. (Vârsta: de la 12 ani)

THE CURIOUS GARDEN scrisă şi ilustrată de Peter 17 Brown (Little, Brown, 16.99 $) Un băiat, Liam, îngrijeşte o grădină părăsită, transformând-o într-una roditoare. (Vârsta 4 – 8 ani)

WHEN YOU REACH ME de Rebecca Stead (Wendy Lamb, 15.99 $) O fată de-a şasea din New York începe să primească bilete misterioase. (Vârsta: 9 – 12 ani)

CĂRŢI BROŞATE

SERII

THE BOOK THIEF de Markus Zusak (Knopf, 11.99 $) 101 O fată salvează cărţi de la o incendiere nazistă. (Vârsta: de la 14 ani)

THE TWILIGHT SAGA de Stephenie Meyer (Megan 106 Tingley/Little Brown, ed. cart. şi broş.) Vampiri şi vârcolaci la liceu. (Vârsta: de la 12 ani)

BLUE MOON de Alyson Noël (St. Martin’s Griffin, 9.99 $) 6 Un nemuritor găseşte secretul timpului. (Vârsta: de la 12 ani)

PERCY JACKSON & THE OLYMPIANS de Rick 110 Riordan (Disney-Hyperion, ed. cart. şi broş.) Luptând cu monştrii mitologici. (Vârsta: 9 – 12 ani)

THREE CUPS OF TEA: YOUNG READERS EDITION de Greg Mortenson şi David Oliver Relin (Puffin, 8.99 $) Un fost alpinist ridică şcoli în satele din Pakistan şi Afganistan. (Vârsta: 9 – 12 ani)

THE 39 CLUES de mai mulţi autori (Scholastic, doar ed. broş.) Un frate şi o soră călătoresc prin lume în căutarea sursei de putere a familiei lor. (Vârsta: 9 – 12 ani)

EVERMORE de Alyson Noël (St. Martin’s Griffin, 9.95 $) Nemuritori la şcoală. (Vârsta: de la 12 ani)

THE DANGEROUS DAYS OF DANIEL X de James 6 Patterson şi Michael Ledwidge (Vision/Grand Central, 7.99 $) Un vânător extraterestru îl caută pe Cel ce se roagă, un călugăr ucigaş. (Vârsta: de la 12 ani)

HARRY POTTER de J. K. Rowling (Arthur A. Levine/ 225 Scholastic, ed. cart. şi broş.) Un tânăr vrăjitor îşi creşte puterile luptând cu răul. (Vârsta: de la 10 ani)

HOUSE OF NIGHT de P. C. şi Kristin Cast (St. Martin’s 51 Press, ed. broş. şi cart.) Vampiri la şcoală. (Vârsta: de la 14 ani)

DIARY OF A WIMPY KID scrisă şi ilustrată de Jeff Kinney (Abrams, doar ed. cart.) Despre pericolele adolescenţei, în caricaturi. (Vârsta: 9 – 12 ani)

RANGER’S APPRENTICE de John Flanagan (Philomel, ed. cart. şi broş.) Un băiat se luptă cu răul. (Vârsta: 9 – 12 ani)

VAMPIRE DIARIES de L. J. Smith (HarperTeen, ed. 16 cart. şi broş.) Vampiri la şcoală, implicaţi într-un triunghi amoros. (Vârsta: de la 12 ani)

THE MORTAL INSTRUMENTS de Cassandra Clare 21 (McElderry/Simon & Schuster, ed. cart. şi broş.) O lume a demonilor şi a războinicilor. (Vârsta: de la 14 ani)

WARRIORS de Erin Hunter (HarperCollins, ed.cart. şi broş.) Patru clanuri de pisici războinice doresc să îi întâlnească pe cei din StarClan. (Vârsta: 10 – 14 ani)

LOCK AND KEY de Sarah Dessen (Speak, 8.99 $) O fisură apare în cinismul unei fete. (Vârsta: de la 12 ani)

THIRST NO. 1 de Christopher Pike (Simon Pulse, 2 9.99 $) O reeditare a trei romane: The Last Vampire (1994), Black Blood (1994) şi Red Dice (1995). (Vârsta: de la 14 ani)

THE MYSTERIOUS BENEDICT SOCIETY de Trenton Lee Stewart, ilustrată de Carson Ellis (Megan Tingley/Little, Brown, 6.99 $) Copii cu har într-o misiune. (Vârsta: 9 – 12 ani)

THE BOY IN THE STRIPED PAJAMAS de John 41 Boyne (David Fickling/ Random House, 8.99 $) Un băiat îşi pierde inocenţa în vremuri grele. (Vârsta: de la 12 ani)

THE ABSOLUTELY TRUE DIARY OF A PART-TIME 21 INDIAN de scrisă de Sherman Alexie, ilustrată de Ellen Forney (Little, Brown, 8.99 $) Un băiat pleacă din rezervaţia de indieni la o şcoală de copii albi. (Vârsta: de la 12 ani)

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna care s-a încheiat pe 15 august, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes. com/ books. Toate cele patru liste de cărţi pentru copii apar în fiecare săptămână pe site-ul Book Review. Editorii au furnizat categoriile de vârstă pentru titlurile respective.

TBR: Din culise À LA MODE: Se pare că toată lumea îşi încinge cuptoarele în această fierbinte lună august sau cel puţin se prefac că o fac. Primul volum din clasicul Juliei Child, Mastering the Art of French Cooking, intră pe locul 1 în topul de sfaturi şi cărţi practice, în această săpămână, fiind prima ei apariţie în oricare din topurile New York Times de la publicarea ei iniţială, în 1961. (Merci, Meryl Streep!) Julia’s Kitchen Wisdom, culeasă din carneţelele din bucătăria autoarei, scrise de mână şi pătate de ulei, publicată pentru prima dată în 2000, ocupă locul fruntaş în topul de sfaturi, ediţii broşate. Între timp, pentru cei care nu au pretenţii de autodidact, Julie & Julia a lui Julie Powell şi My Life in France a Juliei Child încă mai zăbovesc în fruntea topului de nonficţiune, ediţii broşate.

Săpt. aceasta

HARRY POTTER, ANUL ZERO: Că tot vorbeam de Harry Potter, iată cele zece titluri pe care adulţii le citeau când Harry Potter şi Piatra filozofală, prima carte din serie, şi-a făcut debutul (pe locul 16) în lista de bestselleruri pentru adulţi, ficţiune, în ediţie cartonată, pe 27 decembrie 1998. Observaţi că în listă nu există decât un singur roman cu vampiri.

A Man in Full de Tom Wolfe Bag of Bones de Stephen King The Simple Truth de David Baldacci Mirror Image de Danielle Steel Rainbow Six de Tom Clancy The Poisonwood Bible de Barbara Kingsolver 7) When the Wind Blows de James Patterson 8) All Through the Night de Mary Higgins Clark 9) The Vampire Armand de Anne Rice 10) Memoirs of a Geisha de Arthur Golden JENNIFER SCHUESSLER

1) 2) 3) 4) 5) 6)

FICŢIUNE

Săpt. trecută

Săpt. în top

SOUTH OF BROAD de Pat Conroy (Nan A. Talese/ Doubleday, 29.95 $) Despre prietenia improbabilă a unui grup, din anii ’60 până în anii ’80, din Carolina de Sud până în San Francisco; volum de autorul The Prince of Tides.

SMASH CUT de Sandra Brown (Simon & Schuster, 26.99 $) Un avocat aflat în căutare de publicitate încearcă să descopere cine l-a omorât pe un director prosper.

THE HELP de Kathryn Stockett (Amy Einhorn/Putnam, 24.95 $) O tânără albă şi două servitoare de culoare în Mississippi anilor 1960.

THAT OLD CAPE MAGIC de Richard Russo (Knopf, 25.95 $) Un cuplu căsătorit de mult se luptă cu insatisfacţiile în timpul unui weekend la Cape Cod; de la autorul romanului Empire Falls.

THE GIRL WHO PLAYED WITH FIRE de Stieg Larsson (Knopf, 25.95 $) O hackeriţă suedeză devine suspecta unei crime.

THE ELEVENTH VICTIM de Nancy Grace (Hyperion, 25.99 $) O fostă procuroare, în prezent terapeută, este târâtă înapoi în lupta împotriva crimelor atunci când clienţii săi încep să fie omorâţi unul câte unul.

BĂIATUL-MINUNE: Romanul lui Lev

Grossman, The Magicians, aterizează pe locul 9 în topul de ficţiune, ediţii cartonate, lăsând în urma sa un nor de praf de zână şi cronici puternice. Etichetat drept un fel de Harry Potter pentru adulţi, romanul urmăreşte viaţa unui puşti mai tocilar din Brooklyn, pe nume Quentin Coldwater, de la admiterea la prestigiosul Colegiu Brakebills de Pedagogie Magică şi până la aventurile sale în New York şi în ţinutul fermecat Fillory de după absolvire. (Pe site-ul Hogwarts Professor, bloggerul John Granger spunea despre poveste că descrie un arc între „banalitatea snoabă a lumii reale şi Harvardul colegiilor magice, între lumea ireală din Studio 54 şi tărâmul fabulos din Narnia, toate prin prisma unor Holden Caulfield şi prietenii, doar că ceva mai în vârstă – sau poate un mai tânăr Alexander Portnoy? – cu un deznodământ în lumea reală“. Aţi priceput?) Pe Nerd World, blogul revistei Time dedicat tehnologiei, Grossman, care este şi criticul de carte al publicaţiei, povesteşte cum a început să-şi pună întrebări în legătură cu toate lucrurile care lipseau din seria de cărţi pentru tinerii adulţi semnată de J.K. Rowling, de la sex şi băutură până la, ei bine, romane fantastice. „Niciodată nu am înţeles cum de Harry nu era un cititor avid“, scrie Grossman. „Dacă aş fi crescut într-un dulap de sub scări, înconjurat de abuziva mea familie adoptivă, aş fi fost obsedat de poveşti despre puteri supranaturale, evadări şi magie. Ce vreau să spun e că eram oricum, dar în astfel de circumstanţe aş fi fost şi mai şi“.

Ediţii cartonate

Bestselleruri The New York Times Book Review

Săpt. aceasta

NONFICŢIUNE

Săpt. trecută

Săpt. în top

CULTURE OF CORRUPTION de Michelle Malkin (Regnery, 27.95 $) Despre preşedintele Obama şi echipa sa evazionistă, mici pungaşi, traficanţi de influenţă şi acoliţi de pe Wall Street.

OUTLIERS de Malcolm Gladwell (Little, Brown, 27.99 $) De ce unii oameni au succes – de la autorul volumului Blink.

LIBERTY AND TYRANNY de Mark R. Levin (Threshold Editions, 25 $) Un manifest conservator scris de gazda unui talkshow, preşedinte al Landmark Legal Foundation.

IN THE PRESIDENT’S SECRET SERVICE de Ronald Kessler (Crown, 26 $) Despre agenţi de securitate şi despre preşedinţii pe care îi păzesc.

CATASTROPHE de Dick Morris şi Eileen McGann (Harper/ HarperCollins, 26.99 $) Despre cum poate fi împiedicat preşedintele Obama să transforme America într-un stat socialist. (†)

THE WILDERNESS WARRIOR de Douglas Brinkley (Harper/HarperCollins, 34.99 $) Cruciada lui Theodore Roosevelt pentru conservarea naturii.

A BOLD FRESH PIECE OF HUMANITY de Bill O’Reilly (Broadway, 26 $) Comentatorul de la Fox News despre educaţia primită în copilărie şi despre cariera sa.

THE BATTLE FOR AMERICA, 2008 de Dan Balz şi 16 Haynes Johnson (James H. Silberman/Viking, $29.95) Despre alegerile americane din 2008.

MY JOURNEY WITH FARRAH de Alana Stewart (Morrow/HarperCollins, 23.99 $) Jurnalul prieteniei de 30 de ani cu Farrah Fawcett, despre dragoste, credinţă şi boală.

IN FED WE TRUST de David Wessel (Crown Business, 26.99 $) Despre modul în care Ben Bernanke şi colegii săi de la Federal Reserve au lucrat pentru a preveni declanşarea unei noi Marii Crize.

MICHAEL JACKSON de J. Randy Taraborrelli (Grand Central, 10 18.99 $) O versiune actualizată a biografiei din 1991 care acoperă acum ultimii ani din viaţa lui Jackson, precum şi moartea sa.

BORN TO RUN de Christopher McDougall (Knopf, 24.95 $) Secretele alergării pe distanţe mari dezvăluite de un trib indian din Mexic.

31 august 2009

BEST FRIENDS FOREVER de Jennifer Weiner (Atria, 26.99 $) Prietene în copilărie, înstrăinate la liceu, se reunesc după ani, când cea populară are nevoie de ajutorul tocilarei.

SWIMSUIT de James Patterson şi Maxine Paetro (Little, Brown, 27.99 $) Un fost poliţist, acum reporter la The Los Angeles Times, investighează dispariţia unui supermodel.

THE MAGICIANS de Lev Grossman (Viking, 26.95 $) După absolvirea colegiului de vrăjitorie, un tânăr trăieşte o viaţă de hedonist în Manhattan, confruntându-se cu crize existenţiale şi alte probleme.

THE DEFECTOR de Daniel Silva (Putnam, 26.95 $) Când un dezertor rus care i-a salvat cândva viaţa dispare, Gabriel Allon, un restaurator de artă şi ocazional spion pentru Serviciile Secrete israeliene, încearcă să îl salveze.

INHERENT VICE de Thomas Pynchon (Penguin Press, 27.95 $) Un detectiv consumator de droguri în Los Angelesul anilor 1970.

BAD MOON RISING de Sherrilyn Kenyon (St. Martin’s, 24.99 $) A 18-a carte din seria paranormală Dark-Hunter.

13*

ZEITOUN de Dave Eggers (McSweeney’s, 24 $) Travaliul prin care trec un bărbat sirian-american şi familia sa după uraganul Katrina.

10 DEAD AND GONE de Charlaine Harris (Ace, 25.95 $) Sookie Stackhouse îl caută pe ucigaşul unui vârcolac-panteră.

THE ACCIDENTAL BILLIONAIRES de Ben Mezrich (Doubleday, 25 $) Cum doi studenţi de la Harvard au creat Facebook, de autorul cărţii Bringing Down the House.

BLINDMAN’S BLUFF de Faye Kellerman (Morrow/ HarperCollins, 25.99 $) Decker şi Lazarus sunt implicaţi în cazul uciderii unui magnat al mall-urilor.

BOBBY AND JACKIE de C. David Heymann (Atria, 26 $) Legătura dintre Bobby şi Jackie Kennedy.

15*

INTERVENTION de Robin Cook (Putnam, 25.95 $) O descoperire arheologică, cu potenţial exploziv, reuneşte un cercetător în domeniul medicinei, un expert în teologie şi un episcop din New York, care au fost demult colegi de clasă.

COLOSSAL FAILURE OF COMMON SENSE de 16* ALawrence G. McDonald şi Patrick Robinson (Crown Busi-

ness, 27 $) Povestea din interior a colapsului Lehman Brothers, relatată de un fost vicepreşedinte al firmei.

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna încheiată pe 15 august, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile de gen); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes.com/books.

Selecţia editorilor Cărţi recente care ne-au stârnit interesul LOSING THE NEWS: The Future of the News

BITTER SPRING: A Life of Ignazio Silone de

THE CONFESSIONS OF EDWARD DAY de Valerie

That Feeds Democracy de Alex S. Jones (Oxford University, 24.95 $) Jones aruncă o privire la golul în care vom trăi dacă rolul fundamental al ziarelor dispare odată cu hârtia pe care sunt tipărite.

Stanislao G. Pugliese (Farrar, Straus & Giroux, 35 $) Ficţiunea lui Silone, văzută prin prisma unei vieţi dedicate politicii de stânga, îi invocă pe ţăranii italieni din copilăria sa şi lupta lor împotriva greutăţilor vieţii.

Martin (Nan A. Talese/Doubleday, 25 $) Un actor salvat de la înec de un rival insipid află pe propria-i piele că recunoştinţa nu are nici o legătură cu umilinţa.

INHERENT VICE de Thomas Pynchon (Penguin Press, 27.95 $) Psihedelică, dar în acelaşi timp riguroasă

WHY THIS WORLD: A Biography of Clarice

MAKING AN ELEPHANT: Writing From Within de

intelectual, această ficţiune poliţistă dă uitării era detectivilor particulari şi o anticipează pe cea a supravegherii publice, care nu închide ochii la nimic. BORN ROUND: The Secret History of a Full-Time

Eater de Frank Brun (Penguin Press, 25 $) Memoriile fostului critic de restaurante de la The Times, care scrie despre mâncare, familie, prietenie şi cum e să fii gras.

Lispector de Benjamin Moser (Oxford University, 29.95 $) Scriitoarea braziliană a avut remuşcări, a fost zguduită de traume şi cuprinsă de un adânc sentiment de alienare. AWAIT YOUR REPLY de Dan Chaon (Ballantine, 25 $) Trei fire narative clare, cu personaje principale

înfricoşător de alienate, se întâlnesc la sfârşitul romanului întunecat şi provocator al lui Chaon.

Graham Swift (Knopf, 26.95 $) Romancierul îşi trece în revistă operele pentru a-şi urmări evoluţia ca scriitor. GLOVER’S MISTAKE de Nick Laird (Viking, 25.95 $)

Această stufoasă poveste moralizatoare e populată de duşmani, prieteni, precum şi de alţii care nu fac diferenţa între cei doi termeni. Recenziile acestor cărţi şi ale altora recent apărute pot fi găsite pe internet la adresa nytimes.com/books.

Raftul cu ediţii broşate THE HOUSE ON FIRST STREET: My New Orleans Story de Julia Reed

(Ecco/Harper Perennial, 13.99 $) Reed, originară din Mississippi, a închiriat un bungalou în New Orleans la începutul anilor ‘90, dar abia în 2005 s-a căsătorit şi şi-a cumpărat o casă – un conac în stil neo-grec în istoricul Garden District. Relatările ei despre ororile renovării şi maturizarea vârstei a doua sunt întrerupte de uraganul Katrina, care a lovit coasta la patru săptămâni după ce ea s-a mutat acolo. „Ne spunem unii altora că încă suntem în viaţă, şi, mai mult decât atât, că încă suntem aici, în New Orleans, pentru că aşa am ales“, scrie ea. THE HOUSE AT SUGAR BEACH: In Search of a Lost African Childhood de Helene Cooper (Simon & Schuster,

15 $) Cooper, acum reporter The Times, a locuit împreună cu familia sa în casa din Sugar Beach, având parte de o copilărie privilegiată în Liberia. Acea perioadă idilică s-a încheiat însă în 1980, când nişte soldaţi rebeli i-au violat mama, iar familia a fost nevoită să plece în exil. După o experienţă la limita morţii într-o misiune în Irak, Cooper s-a întors în Liberia după 20 de ani. „Memoriile lui Cooper sunt fascinante, ilustrând o Liberie pe care puţini o cunosc“, scrie criticul nostru Caroline Elkins; „cât despre descrierea dezastrului psihologic, produs de pierderile însemnate, aceasta este la fel de captivantă“.

Săpt. aceasta

THE SHADOW FACTORY: The Ultra-Secret NSA From 9/11 to the Eavesdropping on America de James Bamford (Anchor, 16 $) Ultima apariţie

din lunga serie N.S.A. a lui Bamford (începută în 1982 cu The Puzzle Palace) se concentrează asupra ascultării neautorizate a telefoanelor sau, altfel spus, interceptarea tuturor mediilor de comunicaţie, iar apoi utilizarea unui software sofisticat care filtrează materialul. „Acum există posibilitatea ca tirania să capete proporţii universale în America“, spune Bamford. I SEE YOU EVERYWHERE de Julia Glass (Anchor, 15 $) Cel

de-al treilea şi cel mai autobiografic roman al lui Glass, care în 2002 a câştigat The National Book Award pentru Three Junes, descrie complexa legătură emoţională dintre două surori – una precaută şi cerebrală, cealaltă vioaie şi aventuroasă – şi ruptura ei dureroasă. Romanul de faţă, sincer şi profund emoţionant, e scăldat în tristeţe: „înainte să moară, credeam că Clem îmi aparţine... dar asta nu mi-a permis cu nimic să-i schimb soarta“. O altă scriitoare care încearcă să înţeleagă sinuciderea unei persoane dragi este Joan Wickersham. Minunatele ei memorii, THE SUICIDE INDEX: Putting My Father’s Death in Order (Mariner/Houghton Mifflin Harcourt, 14.95 $), sunt scrise sub forma unui index („Sinucideri, în accepţiunea literară a lui...“) împletind amănunte personale şi informaţii generale. Wickersham începe cu moartea tatălui ei din 1991 („S-a dus în birou, a închis uşa şi s-a împuşcat“) şi urmăreşte repercusiunile acesteia pentru următorii 15 ani. THE LIBERAL HOUR: Washington and the Politics of Change in the 1960s

de G. Calvin Mackenzie şi Robert Weisbrot (Penguin, 18 $) Între 1963 şi 1966, un tsunami de reforme legislative sociale şi economice a transformat Statele Unite: e vorba de două proiecte de drept civil şi programe anti-sărăcie, Medicare şi Medicaid. „E mai distractiv să citeşti despre Abbie Hoffman decât despre Edmund Muskie“, scrie Barry Gewen în The Times, dar această carte oferă o „rectificare a multor perspective răsuflate asupra importanţei anilor ‘60“. Printre subiecţii eseurilor lui Mikal Gilmore se numără Beatleşii, Bob Dylan, Jim Morrison şi alte personalităţi. În STORIES DONE: Writings on the 1960s and Its Discontents (Free Press, 16 $), autorul memoriilor Shot in the Heart etalează „un dar de a reconstrui atmosfera acelei perioade printr-o scriitură bogată, viscerală“ în timp ce explorează „legăturile dintre mişcările sociale... şi eforturile artiştilor de a explora oportunităţile“ rock’n’roll-ului, spune Michiko Kakutani în The Times. SAY YOU’RE ONE OF THEM de Uwem Akpan (Back Bay/

Little, Brown, 14.99 $) Fiecare dintre povestirile şi nuvelele din colecţia acestui preot iezuit nigerian este amplasată într-o altă ţară africană şi toate descriu ororile din perspectiva unui copil care suferă de pe urma sărăciei, a dislocării şi a altor probleme mai grave. Akpan combină cunoaşterea condiţiilor de trai africane cu o abordare literară a telentului de a povesti. EVERYTHING IS CINEMA: The Working Life of JeanLuc Godard de Richard Brody (Metropolitan/Holt,

20 $) Brody, critic de film şi redactor la The New Yorker, a scris o biografie critică exhaustivă (şi pe alocuri extenuantă). El tratează în amănunt viaţa lui Godard, atacând metodic fiecare film în parte şi acordând atenţia cuvenită perioadei de opt ani de inovaţie culminaţi cu „La Chinoise“, dar fără să ezite să-şi manifeste entuziasmul pentru operele de după 1967. THE WORLD IN SIX SONGS: How the Musical Brain Created Human Nature

de Daniel J. Levitin (Plume, 16 $) Muzica este „coloana sonoră a civilizaţiei“, o forţă care ne-a modelat ca specie, scrie Levitin, muzician şi fost producător de discuri, în această carte ambiţioasă şi captivantă. Tot el împărtăşeşte anecdote personale care ELSA DIXLER ilustrează rolul pe care îl joacă cântecele în vieţile noastre.

FICŢIUNE FORMAT CLASIC

Săpt. în top

Săpt. aceasta

31 august 2009

FICŢIUNE FORMAT DE BUZUNAR

Săpt. în top

THE QUICKIE de James Patterson şi Michael Ledwidge 3 (Vision, 7.99 $) Încercarea unui ofiţer de poliţie de a se răzbuna pe soţul ei ia o turnură periculos de greşită.

DEAN KOONTZ’S FRANKENSTEIN: DEAD AND ALIVE de Dean Koontz (Bantam, 9.99 $) Al treilea volum din seria ce reimaginează povestea clasică.

DEAD UNTIL DARK de Charlaine Harris (Ace, 7.99 $) Sookie Stackhouse se îndrăgosteşte de un golan vampir.

SMOKE SCREEN de Sandra Brown (Pocket, 9.99 $) 4 Decese scandaloase împiedică investigarea unui incendiu fatal la sediul poliţiei din Charleston, Carolina de Sud.

FROM DEAD TO WORSE de Charlaine Harris (Ace, 7.99 $) După o explozie mortală la un summit al vampirilor, Sookie Stackhouse se confruntă cu un pericol.

CHOSEN TO DIE de Lisa Jackson (Zebra, 7.99 $) Detectivul Regan Pescoli este răpit de criminalul la al cărui caz lucra de mai multe luni.

MY SISTER’S KEEPER de Jodi Picoult (Washington 13 Square, 14 $) O fată îşi dă părinţii în judecată după ce află că ei doresc ca ea să îşi doneze un rinichi surorii sale.

THE TIME TRAVELER’S WIFE de Audrey Niffenegger (Harvest/Harcourt, 14.95 $) Viaţa alături de un bibliotecar curajos care călătoreşte înainte şi înapoi în timp.

THE SHACK de William P. Young (Windblown Media, 14.99 $) Un bărbat a cărui fiică a fost răpită este invitat, aparent de Dumnezeu, într-o cabană izolată. (†)

THE GIRL WITH THE DRAGON TATTOO de Stieg Larsson (Vintage, 14.95 $) O hackeriţă şi un ziarist investigheză dispariţia unei moştenitoare suedeze.

THE WEIGHT OF SILENCE de Heather Gudenkauf (Mira, 3 13.95 $) Când o fată care suferă de muţenie selectivă şi cea mai bună prietenă a sa dispar, secrete de familie ies la iveală.

THE ART OF RACING IN THE RAIN de Garth Stein 10 (Harper Paperbacks, 14.99 $) Un câine inteligent, parte labrador, parte terrier, îl ajută pe stăpânul său, un pilot de curse cu probleme.

MY NAME IS WILL: A Novel of Sex, Drugs, and Shakespeare de Jess Winfield

(Twelve, 14.99 $) În acest roman de debut lubric şi năucitor, al cărui autor este un fost membru al companiei de teatru Reduced Shakespeare, actualmente producător de animaţie, un tânăr William Shakespeare alternează capitolele cu alter-egoul său american, un absolvent fumător de haşiş de la Universitatea California, Santa Cruz.

Ediţii broşate

Bestselleruri The New York Times Book Review

THE GUERNSEY LITERARY AND POTATO PEEL 15 PIE SOCIETY de Mary Ann Shaffer (Dial, 14 $) O jurnalistă îi întâlneşte pe bătrânii membri ai rezistenţei antinaziste de pe insulă.

OLIVE KITTERIDGE de Elizabeth Strout (Random 17 House, 14 $) O profesoară de matematică de a VII-a leagă cele 13 poveştiri plasate pe coasta statului Maine; câştigătorul Pulitzer 2009.

CLUB DEAD de Charlaine Harris (Ace, 7.99 $) Când 24 iubitul lui Sookie Stackhouse este răpit, ea călătoreşte în Mississippi pentru a-l găsi, fiind ajutată de un Elvis întors din morţi.

THE LUCKY ONE de Nicholas Sparks (Grand Central, 1 13.99 $) Un soldat din marina americană se întoarce acasă şi se hotărăşte să o caute pe femeia a cărei poză o găsise în Irak.

THE ASSASSIN de Stephen Coonts (St. Martin’s, 9.99 $) Un terorist de top din reţeaua Qaeda îi urmăreşte pe liderii din Vest.

PRIDE AND PREJUDICE AND ZOMBIES de Jane 20 Austen şi Seth Grahame-Smith (Quirk, 12.95 $) Clasica poveste, redescrisă într-un „haos ultraviolent cu zombie“.

DEAD IN DALLAS de Charlaine Harris (Ace, 10* LIVING 7.99 $) Un vampir îi cere lui Sookie Stackhouse să-l gă-

THE HOUR I FIRST BELIEVED de Wally Lamb (Harper Perennial, 15.99 $) Un cuplu se refugiază într-o fermă din Connecticut după tragedia împuşcăturilor din liceul Columbine.

SARAH’S KEY de Tatiana de Rosnay (St. Martin’s Griffin, 13.95 $) Un jurnalist american contemporan investighează ce s-a întâmplat cu o fetiţă şi familia ei în timpul arestării evreilor din Paris, în 1942.

THE ELEGANCE OF THE HEDGEHOG de Muriel Barbery (Europa, 15 $) O tânără şi o portăreasă văduvă, ambele în secret intelectuale, se împrietenesc.

sească pe tovarăşul său dispărut. 2

DEAD TO THE WORLD de Charlaine Harris (Ace, 7.99 $) 18 Iubitul vampir al lui Sookie Stackhouse a plecat în Peru, lăsând-o pe aceasta să se descurce cu şeful lui amnezic.

MASTERED BY LOVE de Stephanie Laurens (Avon/ HarperCollins, 7.99 $) Liderul Clubului Bastion acceptă o misiune periculoasă: mariajul.

DEAD AS A DOORNAIL de Charlaine Harris (Ace, 7.99 $) Sookie Stackhouse este atrasă în lumea intrigilor politice ale vârcolacilor când tatăl unui prieten încearcă să preia controlul haitei sale locale de vârcolaci.

THE ALCHEMIST de Paulo Coelho (HarperOne, 100 13.95 $) Un ciobănaş spaniol călătoreşte în Egipt în căutarea unei comori.

WYOMING BRIDES de Debbie Macomber (Mira, 7.99 $) O reeditare a două romane: Denim and Diamonds (1989) şi The Wyoming Kid (2006).

THE LOVELY BONES de Alice Sebold (Back Bay/ 1 Little, Brown, 14.99 $) O fată ne priveşte din Rai în timp ce ne descrie urmările uciderii sale.

15*

A MERCY de Toni Morrison (Vintage International, 15 $) În America de secol XVII, o sclavă imploră un fermier din nord să o cumpere pe fiica ei pentru ca aceasta să aibă o viaţă mai bună.

DEFINITELY DEAD de Charlaine Harris. (Ace, 7.99 $) O regină a vampirilor din New Orleans încearcă să o împiedice pe Sookie Stackhouse să cerceteze trecutul consortului său, care este totodată vărul lui Sookie.

STORM OF VISIONS de Christina Dodd (Signet, 7.99 $) Primul volum dintr-o serie de romane de dragoste şi cu tendinţe paranormale despre Seven, o societate secretă care luptă contra răului.

BENGAL’S HEART de Lora Leigh (Berkley Sensation, 7.99 $) O reporteră şi un bengalez arătos încearcă să descopere motivul pentru care metişii au fost acuzaţi de adăpostirea unui criminal în serie.

MOSCOW RULES de Daniel Silva (Signet, 9.99 $) Gabriel Allon, colecţionar de artă şi spion ocazional pentru serviciile secrete israeliene, descoperă un plan de vânzare a unor arme ruseşti.

PROMISES IN DEATH de J. D. Robb (Berkley, 7.99 $) Locotenentul Eve Dallas investighează moartea unui coleg; o carte scrisă de Nora Roberts, sub pseudonim.

BAREFOOT de Elin Hilderbrand (Little, Brown, 7.99 $) Trei femei cu diferite probleme petrec împreună, în Nantucket, o vară care le va transforma.

THE KITE RUNNER de Khaled Hosseini (Riverhead, 88 15.95 $ şi 14 $) Un american de origine afgană se întoarce în Kabul pentru a afla ce mai face un prieten din copilărie.

UNACCUSTOMED EARTH de Jhumpa Lahiri 19 (Vintage Contemporaries, 15 $) Poveşti despre anxietate şi transformare prin care trec nişte părinţi bengalezi şi copiii lor americani.

MY SISTER’S KEEPER de Jodi Picoult (Washington 47 Square, 14 $) O fată îşi dă părinţii în judecată după ce află că ei doresc ca ea să îşi doneze un rinichi surorii sale.

LIKENESS de Tana French (Penguin, 15 $) 10 19* THE Detectivul Cassie Maddox este atras într-un caz de crimă în care victima seamănă perfect cu ea.

THE OTHER QUEEN de Philippa Gregory 5 (Touchstone/Simon & Schuster, 16 $) Mary, regina Scoţiei, prizoniera reginei Elizabeta I.

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna încheiată pe 15 august, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi representative pentru toate librăriile de gen); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes.com/books.

Ediţii broşate

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

NONFICŢIUNE

Săpt. în top

31 august 2009

Săpt. aceasta

Săpt. în top

GLENN BECK’S „COMMON SENSE“ de Glenn 10 Beck (Mercury Radio Arts/Threshold Editions, 11.99 $) Cugetări despre guvernare inspirate de Thomas Paine. (†)

11*

EAT, PRAY, LOVE de Elizabeth Gilbert (Penguin, 15 $)133 Călătoria de un an a unei scriitoare în căutarea sinelui o duce în Italia, India şi Indonezia.

JULIE & JULIA de Julie Powell (Back Bay/Little, Brown, 14.99 $; Little, Brown, 7.99 $) O relatare a cursei de a găti fiecare reţetă din cartea Juliei Child, Mastering the Art of French Cooking.

THE OMNIVORE’S DILEMMA de Michael Pollan 100 (Penguin, 16 $) Calea mâncării din pământ până în farfurie.

IN DEFENSE OF FOOD de Michael Pollan (Penguin, 16 15 $) Un manifest care ne îndeamnă: „Mâncaţi! Nu prea mult. În special vegetale“.

THE REASON FOR GOD de Timothy Keller (Riverhead, 16 $) Un preot abordează teme legate de îndoielile de zi cu zi şi apară credinţa în Dumnezeul creştin.

MY LIFE IN FRANCE de Julia Child cu Alex Prud’homme 7 (Anchor, 15 $ şi 7.99 $) O biografie a modului în care Julia Child a ajuns să stăpânească arta bucătăriei franceze.

THREE CUPS OF TEA de Greg Mortenson şi David 133 Oliver Relin (Penguin, 15 $) Un fost alpinist clădeşte şcoli în sate din Pakistan şi Afganistan.

THE FAMILY de Jeff Sharlet (Harper Perennial, 15.99 $) 5 Istoria Frăţiei, un grup secret evanghelic activ în politica americană.

I HOPE THEY SERVE BEER IN HELL de Tucker Max (Citadel/Kensington, 15.95 $) Viaţa unui afemeiat beţiv şi egocentric.

THE TIPPING POINT de Malcolm Gladwell (Back 254 Bay/Little, Brown, 14.95 $) Un studiu despre epidemiile sociale, cunoscute drept tendinţe pasagere.

WHEN YOU ARE ENGULFED IN FLAMES de 11 David Sedaris (Back Bay/Little, Brown, 15.99 $) Eseuri umoristice despre vârsta a doua, mortalitate şi renunţarea la fumat.

MINUTES IN HEAVEN de Don Piper şi Cecil 147 15* 90 Murphey (Revell, 12.99 $) Un preot povesteşte experienţa lumii de dincolo pe care a avut-o după un accident.

SAME KIND OF DIFFERENT AS ME de Ron Hall şi 44 Denver Moore cu Lynn Vincent (Nelson, 14.99 $) Prietenia neobişnuită dintre un vagabond şi un dealer de artă de succes, care s-au cunoscut într-un adăpost din Texas.

17*

THE MONSTER OF FLORENCE de Douglas Preston cu Mario Spezi (Grand Central, 14.99 $) Un american şi un italian sunt pe urmele unui criminal în serie localnic.

TRAFFIC de Tom Vanderbilt (Vintage, 16 $) De ce conducem aşa cum o facem.

LONE SURVIVOR de Marcus Luttrell şi Patrick Robinson (Back Bay/Little, Brown, 15 $) Povestea dureroasă a unei operaţiuni Navy Seals în Afganistan.

SWAY de Ori Brafman şi Rom Brafman (Broadway, 14 $) 4 Despre forţele adânc înrădăcinate care influenţează comportamentul şi care determină oamenii să facă alegeri iraţionale.

BLINK de Malcolm Gladwell (Back Bay/Little, Brown, 15.99 $) Importanţa instinctului în funcţionarea gândirii.

MY HORIZONTAL LIFE de Chelsea Handler 42 (Bloomsbury, 14.95 $) Un jurnal al aventurilor de-o noapte.

Sfaturi, Cărţi practice şi Diverse Advice, How-To and Miscellaneous Săpt. aceasta

EDIŢII CARTONATE

Săpt. în top

Săpt. aceasta

EDIŢII BROŞATE

Săpt. în top

MASTERING THE ART OF FRENCH COOKING, 1 VOL. 1 de Julia Child, Simone Beck şi Louisette Bertholle (Knopf, 40 $) O reeditare a cărţii care a consemnat începutul carierei Juliei Child.

JULIA’S KITCHEN WISDOM de Julia Child (Knopf, 14.95 $) Un ghid de referinţă ce conţine reţete şi tehnici de a găti esenţiale, bazat pe însemnările lui Child.

HOW DID THAT HAPPEN? de Roger Connors şi Tom Smith (Portfolio, 26.95 $) Metode onorabile de a îmbunătăţi responsabilitatea la locul de muncă.

WHAT TO EXPECT WHEN YOU’RE EXPECTING de Heidi Murkoff şi Sharon Mazel (Workman, 14.95 $) Sfaturi pentru viitorii părinţi. (†)

ACT LIKE A LADY, THINK LIKE A MAN de Steve 29 Harvey (Amistad/HarperCollins, 23.99 $) Sfaturi pentru relaţii de la gazda emisiunii The Steve Harvey Morning Show.

THE FIVE LOVE LANGUAGES de Gary Chapman 107 (Northfield, 13.99 $) Cum să-ţi comunici dragostea astfel ca partenerul să înţeleagă.

MASTER YOUR METABOLISM de Jillian Michaels şi 19 Mariska van Aalst (Crown, 26 $) Un plan de slăbire de la un antrenor din emisiunea NBC The Biggest Loser.

THE LOVE DARE de Stephen Kendrick, Alex Kendrick 47 şi Lawrence Kimbrough (B&H, 14.99 $) O provocare pentru soţi ca 40 de zile să se iubească necondiţionat.(†)

THE LAST LECTURE de Randy Pausch şi Jeffrey 71 Zaslow (Hyperion, 21.95 $) Gânduri despre importanţa „profitării de fiecare clipă“ de la un profesor care a murit de cancer la 47 de ani.

HUNGRY GIRL 200 UNDER 200 de Lisa Lillien (St. 10 Martin’s Griffin, 19.95 $) 200 de reţete cu mai puţin de 200 de calorii, pentru micul dejun, prânz, cină şi gustare.

THE SECRET de Rhonda Byrne (Atria/Beyond 136 Words, 23.95 $) Legea atracţiei ca o cheie pentru a obţine ceea ce vrei.

SKINNY BITCH de Rory Freedman şi Kim Barnouin 109 (Running Press, 13.95 $) Sfaturi din lumea modelingului pentru o dietă vegetariană.

EXCUSES BEGONE! de Wayne W. Dyer (Hay House, 24.95 $) Cum să renunţi la vechile scuze şi să adopţi noi moduri de gândire care să te ajute să obţii fericirea. (†)

BECOME A BETTER YOU de Joel Osteen (Free Press, 2 15 $) Şapte secrete pentru a trăi cu bucurie.

GOT FIGHT? de Forrest Griffin cu Erich Krauss 9 (Morrow/HarperCollins, 23.99 $) Sfaturi şi învăţături predate de Griffin, expert în mai multe arte marţiale.

COOK YOURSELF THIN de echipa Lifetime Television 15 (Hyperion, 19.99 $) Cum să reduci consumul de calorii şi să-ţi îmbunătăţeşti sănătatea fără a sacrifica mâncarea pe care o iubeşti.

THE TOTAL MONEY MAKEOVER de Dave Ramsey 20 (Nelson, 24.99 $) Cum să dobândeşti bunăstare financiară printr-o abordare cinstită a modului în care gestionezi banii.

THE POWER OF NOW de Eckhart Tolle (New World 76 Library, 14 $) Un ghid despre dezvoltare personală şi iluminare spirituală.

GAME PLAN FOR LIFE de Joe Gibbs cu Jerry B. Jenkins (Tyndale House, 24.99 $) O carte sportivă de dimensiuni biblice, scrisă de fostul antrenor al echipei Washington Redskins.

AMERICA’S MOST WANTED RECIPES de Ron 3 Douglas (Atria, 15 $.) Mâncăruri favorite, folosind reţete „trase la indigo“ de la Arby’s, KFC, T.G.I., Friday’s şi multe altele.

424

Eseu

Susan Straight

Lecturi pe puncte

n seara întâlnirii cu profesorii, toamna trecută, eram pregătită să-o întreb pe profesoara de arte ale limbajului a fiicei mele de clasa a opta în legătură cu ceva care mă preocupa enorm: folosirea tot mai frecventă a Accelerated Reader, un sistem software de „management al cititului“, care-i ajută pe profesori să urmărească lecturile elevilor prin teste comprehensive computerizate şi să le acorde elevilor puncte pentru cărţile citite, în funcţie de lungime şi dificultate, aşa cum sunt măsurate acestea de un sistem de evaluare a înţelegerii bazat pe cercetări ştiinţifice. Când profesoara a anunţat în timpul prezentării clasei că refuza să folosească programul, aproape că am sărit s-o îmbrăţişez. Accelerated Reader, introdus în 1986, este folosit în prezent în peste 75.000 de şcoli, de la perioada preşcolară până la clasa a 12-a. Site-ul web al Renaissance Learning, proprietarul programului, îl descrie ca pe o modalitate de a construi „pasiunea pentru lectură şi învăţătură pentru toată viaţa“. Ca romancieră şi mamă a trei cititoare pasionate, exact asta îmi doresc şi eu. Dar când m-am uitat mai atentă cum ajută programul „să-i îndrume pe elevi către cărţile potrivite“, aşa cum spune site-ul web, am fost demoralizată. Multor romane clasice care i-au ajutat pe cititori să se îndrăgostească de poveste, limbă şi personaje le sunt acordate foarte puţine puncte de către Accelerated Reader. My Antonia primeşte 14 puncte şi Go Tell It on the Mountain 13. În anul şcolar anterior, fiica mea se plânsese că unele din lecturile pentru care optase, pe care le-am considerat destul de îndrăzneţe – romane istorice lungi, bine scrise, precum Great and Terrible Beauty de Libba Bray şi Ophelia de Lisa Klein, recomandate de sora ei aflată la vârsta facultăţii – valorau doar câte 14 puncte. Raţiune şi simţire are 22. „Trebuie să citeşti cărţile cu Harry Potter“, mi-a spus exasperată. „Au cele mai multe puncte“. Avea dreptate. Harry Potter şi Ordinul Phoenix a atins 44 de puncte, în timp ce Harry Potter şi Talismanele Morţii şi Harry Potter şi Pocalul de Foc aveau 34, respectiv 32. Eram nedumerită de acest sistem. Da, era limpede. Pentru a ajunge la cele 50 de puncte cerute de şcoala ei pentru lecturi suplimentare pe semestru, fiica mea putea citi Ordinul Phoenix şi apoi I Like It Like That, un roman Gossip Girl valorând 8 puncte (rezumatul din Accelerated Reader: „Intraţi în lumea Gossip Girl şi vedeţi cum fetele se scaldă în lux în timp ce se lasă în voia distracţiilor preferate – gelozie, trădare şi turul barurilor noaptea târziu“). Din nefericire, cealaltă soră a ei, pe atunci în ultimul an de liceu la un curs avansat de literatură, era mult în urmă. Pentru întreg anul, i s-a repartizat Frankenstein (17 puncte), Rămăşiţele zilei (13 puncte), Inima întunericului (10 puncte amărâte), Vagabonzii Dharma (nelistat în sistem) şi Hamlet (7 puncte). Da, Hamlet avea mai puţine puncte decât cea de-a cincea parte a seriei Gossip Girl. Într-una din zile, astă-primăvară, după ce fiica mea de clasa a opta a terminat de citit To Kill a Mockingbird (lectură obligatorie pentru clasă), s-a aşezat pe canapea, rămâ-

Cel mai recent roman al lui Susan Straight este „A Million Nightingales“.

nând gânditoare şi tăcută pentru mult timp. Apoi a ridicat privirea către mine şi a spus: „Cred că e una dintre cele mai bune cărţi pe care le-am citit vreodată. Şi nu oricine o poate înţelege. Dar eu înţeleg. Mai ales pe Tom Robinson“. Tatăl ei are 1,90 m, 136 de kilograme şi e negru. Am vorbit despre cum societatea americană şi-a proiectat istoric frica rasială asupra oamenilor nevinovaţi şi cum a zugrăvit Harper Lee oraşul Maycomb atât de viu, că îi poţi vedea străzile şi verandele.

Software-ul de „Management al cititului“ nu poate identifica ce face unele cărţi atât de complexe, încântătoare şi dureroase. Curioasă, am întrebat: „Care sunt cele mai iubite trei romane ale tale?“ „Hoot, Ophelia şi aceasta“, spuse. (Hoot era cartea lui Carl Hiaasen, pe care ea şi cu mine o citeserăm şi o îndrăgiserăm cu doi ani în urmă). To Kill a Mockingbird avea 15 puncte. Bibliotecarii şi profesorii spun că elevii vor refuza aproape întotdeauna să citească o carte care nu se află pe lista Accelerated Reader, pentru că nu vor primi puncte. Îşi stabilesc alegerile de lectură nu în funcţie de ceva care cred că pare interesant, ci în funcţie de câte puncte vor primi. Pasiunea şi neprevăzutul alegerii unei cărţi de la bibliotecă pe baza subiectului, a coperţii sau a primei pagini sunt aproape dispărute, ca şi emoţia citirii unei cărţi pentru simpla plăcere. Nu e în întregime vina Renaissance Learning, care cred că încearcă să ajute şcolile să încurajeze elevii să citească. Apărătorii programului spun că problema nu e Accelerated Reader în sine, ci are legătură cu felul în care e

adesea implementat acesta, accentul punânduse pe strângerea de puncte mai mult decât pe orice altceva. Dar când, în această vară, m-am uitat din nou pe site-ul web al Renaissance Learning, am observat explicaţia de sub numele companiei: „tehnologie avansată pentru şcolile cu evaluare pe baza datelor“. Acea necontenită evaluare pe bază de date este foarte caracteristică în epoca Nici un copil neglijat1, ajutând la înlocuirea unei pasiuni pentru limbaj şi poveste descoperită de bunăvoie cu un sistem mai rigid de lectură. Nu cu mult timp în urmă, m-am întors şi am re-recitit trei dintre cărţile mele preferate, cărţi care m-au făcut să devin scriitoare. Mi-au făcut cunoştinţă cu eroinele mele, fete care au crescut în mijlocul greutăţilor adevărate, în peisaje inedite redate cu emoţie. Anne, din Anne de la Green Gables, m-a făcut să înţeleg prietenia, „sufletele pereche“ şi imaginaţia. Francie, din A Tree Grows in Brooklyn, m-a făcut să sufăr din cauza nedreptăţii de a avea un fermecător tată alcoolic (cu costumul lui înverzindu-se după ce cade în golf în timp ce pescuieşte) şi o mamă care n-o poate iubi tot atât cât îl iubeşte pe mai frumosul ei frate. Iar Nel, jumătatea mai tăcută a perechii unice de prietene din Sula, m-a făcut să simt felul în care fetele se iubesc cu intensitate în copilărie, redat în limbajul exact şi încântător al unor rânduri ca acesta: „Eram două voci şi un singur ochi, şi eram nepreţuite“. Totalul pentru cele trei cărţi preferate ale mele: 49 de puncte. Numeroşi profesori spun că Accelerated Reader a intensificat cititul printre elevi, cărora le plac procedeul strângerii punctelor şi premiile pe care şcolile le dau uneori elevilor care adună cele mai multe puncte. Desigur, am văzut entuziasmul la fosta şcoală primară a fiicei mele când au fost anunţaţi premianţii. Dar, ca scriitoare şi mamă a trei fete care adoră romanele, găsesc ideea că putem aplica o formulă numerică cititului ca fiind un pic jignitoare pentru literatură. Nu sunt împotriva tuturor cuantificărilor. Dar, după cum subliniază însuşi Renaissance Learning, formula Accelerated Reader nu poate măsura „valoarea literară pentru cititorii individuali“. Nu poate lua în considerare emoţia, decorul şi personajele şi cu siguranţă nu poate identifica ce face ca unele propoziţii aparent dintre cele mai simple să fie atât de complexe, încântătoare şi dureroase. Cum putem măsura cu adevărat acest pasaj despre Helen Burns, prietena din Jane Eyre, care va muri în curând de tuberculoză? „... o frumuseţe nici a nuanţei tenului, nici a genelor lungi, nici a sprâncenelor arcuite, ci a înţelesului, a mişcării, a strălucirii. Apoi sufletul i se aşeză pe buze şi cuvintele i se scurseră“. Jane Eyre valorează 33 de puncte. Şi nimic nu poate măsura felul în care o tânără existenţă poate fi schimbată de literatură. Poate fi o schimbare minoră – ca, de exemplu, a înţelege mai multe lucruri despre cineva dintr-o rasă, perioadă ori cultură diferită – sau o schimbare totală, aşa cum mi s-a întâmplat mie când am citit poveştile lui Anne, Francie şi Sula şi am decis că aş putea fi scriitoah re, astfel ca oamenii să-mi cunoască propria lume. 1

Lege de reformă a educaţiei. (n.tr.). ILUSTRAŢIE DE AHL & COMPANY