NYTBR 46 | 30 martie 2009 by Editura Univers

Ediţia în limba română, nr. 46 – 30 martie 2009 Se distribuie numai împreună cu ziarul România liberă.

Preţ: 2,5 lei

Preţ: 17,9 lei

Pachet România liberă + Book Review

Pachet România liberă + Book Review + Biblioteca Cunoașterii

WILLIAM EGGLESTON/ EGGLESTON ARTISTIC TRUST AND CHEIM & READ, NEW YORK

Vremuri grele

de Edmund White

EVERYTHING RAVAGED, EVERYTHING BURNED de Wells Tower. 238 pag. Farrar, Straus & Giroux. 24 $

În cele nouă povestiri din volumul său de debut, Wells Tower imaginează o

picior de pe parbrizul maşinii lor nu este a ei. După ce este dat afară din casă,

lume de bărbaţi duri şi femei puternice. Adesea, bărbaţii sunt mai în vârstă de-

bărbatul se retrage în coliba unchiului său, pe o insulă stâncoasă şi neîmbi-

cât femeile, şubreziţi şi nu mai au acelaşi succes ca înainte, în timp ce răbdarea

etoare din Florida. Naratorul din Retreat a trecut prin două divorţuri pe cale

femeilor a fost pusă serios la încercare. Aventura soţului din The Brown Coast

amiabilă şi trăieşte acum pe un munte în Maine, pe care plănuieşte să-l lotizeze

este descoperită într-o modalitate inedită: soţia îşi dă seama că mica urmă de

în terenuri de un acru, numai bune pentru bărbaţi aflaţi în aceeaşi situaţie ca el. Continuare în pagina 4

ALISON BECHDEL DESPRE MEMORIILE LUI JANE VANDENBURGH

PAGINA 7

CHARLES MCGRATH DESPRE ELLEN TERRY ŞI HENRY IRVING PAGINA 10

Editorial

30 martie 2009

Ficţiune 1

A STRANGE EVENTFUL HISTORY:

The Dramatic Lives of Ellen Terry, Henry Irving, and Their Remarkable Families de Michael Holroyd Recenzie de Charles McGrath

EVERYTHING RAVAGED, EVERYTHING BURNED

de Wells Tower Recenzie de Edmund White 6

LAISH

de Aharon Appelfeld Recenzie de Barry Unsworth 15

CRONICA DE FICŢIUNE THE UNKNOWN KNOWNS

de Jeffrey Rotter

A Writer’s Meditation on New Houses, Old Haunts, and Finding Home Again de Louise DeSalvo Recenzie de Amy Finnerty

FUTURE MISSIONARIES OF AMERICA:

Stories de Matthew Vollmer BODY SURFING

ON MOVING:

de Dale Peck

THE SISTERS ANTIPODES

de Jane Alison Recenzie de Francine du Plessix Gray

OUT OF MY SKIN

de John Haskell Recenzii de Joseph Salvatore

Confrontations With Humanity’s Worst Criminals and the Culture of Impunity: A Memoir de Carla Del Ponte with Chuck Sudetic Recenzie de Adam LeBor

Nonficţiune 5

MY BOOKY WOOK:

A Memoir of Sex, Drugs, and Stand-Up de Russell Brand Recenzie de Bill Scheft 7

Eseu 20

A POCKET HISTORY OF SEX IN THE TWENTIETH CENTURY: A Memoir

Frate, ai o cameră liberă? de Caleb Crain

de Jane Vandenburgh Recenzie de Alison Bechdel

Articole & Bestseller-uri

INTELLIGENCE AND HOW TO GET IT:

Bestselleruri ediţii cartonate

Selecţia editorilor

TBR: Din culise

Why Schools and Cultures Count de Richard E Nisbett Recenzie de Jim Holt 9

MADAME PROSECUTOR

GOOD BOOK: The Bizarre,

Hilarious, Disturbing, Marvelous, and Inspiring Things I Learned When I Read Every Single Word of the Bible de David Plotz Recenzie de Rich Cohen

Bestselleruri ediţii broşate

Raftul cu ediţii broşate

Recenzia de la pagina 7 a numărului de faţă al revistei, care tratează memoriile lui Jane Vanderburgh, reprezintă un început reuşit pentru noi: o recenzie grafică, alcătuită de graficiana şi scriitoarea Alison Bechdel. Celebră de multă vreme, datorită benzii desenate Dykes to Watch Out For, care apare în mai multe periodice, Bechdel, care ne-a oferit şi o caricatură a ei însăşi, şi-a găsit un nou public în 2006, cu memoriile sale grafice Fun Home: A Family Tragicomic, o carte remarcabilă prin fineţea observaţiilor şi scriitura superbă. Dar desenarea şi scrierea unei recenzii reprezintă un început şi pentru Bechdel. „Când mi s-a cerut să fac o recenzie grafică – a unei cărţi non-grafice – am profitat imediat de ocazie, pentru a vedea dacă sunt cu adevărat în stare de aşa ceva“, spunea ea într-un e-mail. „aDar, de îndată ce m-am apucat de lucru, am început să ezit. Dintr-o dată, textul simplu îmi părea un format destul de ingenios“. Provocările au fost de natură tehnică şi logistică. „Benzile desenate au nevoie de ceva mai mult spaţiu pentru a acoperi acelaşi subiect ca un text simplu“, spune ea. „De asemenea, crearea lor durează mai mult – sunt foarte sigură că mi-a luat mult, mult mai mult timp decât aş fi avut nevoie pentru o recenzie scrisă. La a doua repriză de revizuiri, în timp ce adăugam apostroafe şi schimbam împărţirea frazelor pe rânduri ca un demon al tipografilor, am început să blestem toată treaba asta“. Şi totuşi, spune ea, a meritat efortul. „Adevărul este că nu cred că aş fi putut scrie această recenzie, indiferent cât timp aş fi avut la dispoziţie. Eu gândesc în cuvinte şi imagini şi îmi e greu să mă explic dacă nu am acces la ambele registre de expresie. Limbajul grafic are propriile sale puncte forte. Ce îi lipseşte în amploare recenziei mele despre cartea lui Vandenburgh sper să fie compensat de un extras esenţial, însufleţit şi precis din memoriile sale“. Editorii

Online Imaginea de pe copertă: „Untitled 1965-1974“ de William Eggleston, din „Portofoliul Los Alamos“, Fundaţia artistică Eggleston şi Cheim & Read, New York

PODCAST: Săptămâna aceasta vor apărea: Wells Tower, autorul volu-

Conţine secţiune specială dedicată cărţilor apărute la editurile din România. The New York Times Book Review, ediţia în limba română (ISSN 1937-920X) apare săptămânal, publicat de Universe Publishing House Inc. Copyright © 2008-2009 The New York Times. All Rights Reserved. Toate drepturile rezervate. Director editorial: Cristian Teodorescu; Redactorşef: Virginia Costeschi; Traducători: Ioana Popa, Ştefan Bodea, Cătălin Pruteanu, Cristiana Vişan; Proofreading: Anda Ciurte, Monica Diacu; Advertising sales: virginia@nytbr.ro, tel 0745 773 764; www.nytbr.ro. PR: ARENA Communications, cecilia@arenacommunications.ro; Machetare şi pre-press: Antal Angyal, CMYK Pro, Budapesta; Tipar: GRASPO CZ. Abonamente: difuzare@romanialibera.ro Comenzi albume: difuzare@romanialibera.ro, în atenţia domnului Ionuţ Cotorogea

mului „Everything Ravaged, Everything Burned“, Charles McGrath, pe tema recentei biografii a lui Michael Holroyd despre două familii care au revoluţionat teatrul, Motoko Rich cu însemnări din teren şi Jennifer Schuessler cu veşti despre bestselleruri. Gazda va fi Sam Tanenhaus, editor la Book Review. Emisiunea este, de asemenea, transmisă şi în New York, vineri la ora 18:05, la postul de radio WQXR, 96,3 FM, sub titlul „Inside the New York Times Book Review“. PAPER CUTS: Blogul Book Review prezintă cărţi şi alte materiale tipărite. PRIME CAPITOLE: Fragmente din „My Booky Wook“, de Russell Brand, „Good Book“, de David Plotz, şi din alte cărţi. E-MAIL CU NOILE APARIŢII: Primiţi în fiecare vineri o trecere în revistă a recenziilor noilor cărţi şi apariţii. nytimes.com/books ILUSTRAŢII DE JOE CIARDIELLO (SUS) ŞI CHRISTOPH NIEMANN

Vremuri grele Continuare din pagina 1

Crede că există mulţi asemenea bărbaţi, „burtoşi şi trişti“, care „străbat noaptea apartamentele pe care le deţin, din Spokane până în Chattanooga, dorindu-şi cu ardoare nişte căi de evadare“. Deşi naratorul şi fratele său cam tăntălău, care practică terapia prin muzică, au fost dintotdeauna rivali feroce, când îl cheamă în vizită („De la celălalt capăt al firului de telefon, în partea lui Stephen, se auzeau sunetele produse de cineva care agresa o tamburină“), acesta acceptă invitaţia. Nesurprinzător însă, planul se sfârşeşte prost. Avionul lui Stephen nu aterizează când ar trebui; prins într-un câmp nămolos, acesta e în culmea iritării. A doua zi, cei doi fraţi pleacă la vânătoare cu un vecin şi – ei bine, nu vreau să vă stric surpriza, e suficient să ştiţi că lucrurile nu se întâmplă cum era prevăzut. În Down Through the Valley, Jane şi-a părăsit bărbatul, care joacă rol de narator al povestirii, pentru o relaţie cu profesorul ei de meditaţie, Barry, şi şi-a luat fata cu ei într-un ashram. Când Jane se „izolează“ pentru o perioadă îndelungată în acest loc, iar Barry face o entorsă, naratorul se lasă convins să-i ia cu maşina pe Barry şi pe Cele mai recente cărţi ale lui Edmund White sunt un roman despre Stephen Crane, „Hotel de Dream“, şi o scurtă biografie a lui Rimbaud. Tocmai a finalizat „City Boy“, un volum de memorii despre New York-ul anilor ’70.

fetiţă înapoi acasă. Situaţia ulterioară este tensionată – şi, în cele din urmă, violentă –, dar pe parcurs ni se dezvăluie într-o manieră extrem de amuzantă sentimentele celor două personaje masculine rivale. „Fără burtă“, notează naratorul după ce îl măsoară din priviri pe Barry. „Piele fină, podoabă capilară completă, mai arătos decât mine“. Când Barry o ridică pe fetiţă pentru a o duce la maşină, naratorul observă amar că gestul său „arată că a mai ţinut-o aşa de multe ori“. Naratorul

Naratorii şi antieroii din povestirile lui Tower sunt bărbaţi virili pe jumătate învinşi, cu ifose şi doar parţial îmblânziţi. nu poate reprima nici imaginile care i se conturează în minte, cu Barry Maestrul de Meditaţie în pat cu supusa Jane: „Nu prea vrei să te gândeşti la Fluturi zburători sau Coloana de jad sau Uşa către Coconul Sfânt, având în vedere că îţi poţi aduce aminte cel puţin o situaţie – de fapt, mai multe situaţii – în care ai ajuns acasă târziu, cherchelit, şi te-ai suit peste soţia ta care dormea, spunându-i: «Haide, mami, nu putem să ne-o punem?»“. În timp ce naratorii şi antieroii povestirilor lui Tower sunt bărbaţi virili pe jumătate

învinşi, cu ifose şi doar parţial îmblânziţi, rivalii lor sau antagoniştii sunt şamani, terapeuţi sau socialişti mulţumiţi de sine. În Leopard, un băiat are un tată vitreg ticălos, care nu face altceva decât să producă amestecuri de legume putrezite folosite ca îngrăşământ şi să îi dea copilului tot felul de sarcini grele. Vorbind despre sine însuşi la persoana a doua singular, băiatul se gândeşte: „Ca un mic mincinos ce eşti, poţi face destule lucruri bazându-te pe ipoteza că adulţii au mai multe griji pe cap decât să verifice orice mică înşelătorie pe care o încearcă un copil. Dar tatăl tău vitreg pare să aibă suficient timp la dispoziţie cât să analizeze şi să se îndoiască de orice îţi iese din gură“. Pe lângă întâlnirea dintre nechibzuiţi şi oameni la locul lor, una dintre temele ficţiunii lui Tower este conflictul de clasă. În povestirea intitulată Wild America, o fată din clasa mijlocie flirtează cu un străin de o moralitate îndoielnică. Acesta îi oferă bere după bere şi, pe moment, fata uită de viaţa ei obişnuită. Însă când acesta o conduce acasă, are o strângere de inimă: „Când îşi vede tatăl, lui Jacey nu-i mai este frică; îi este, pur şi simplu, groază. Bărbatul stă în drumul ei, n-are încă 40 de ani, e chel ca un măr şi rânjeşte ca un grăsan care nu înţelege nimic. Faţa lui arsă de soare şi umflată străluceşte pe fundalul verde închis al tufelor de trandafiri din spatele său. Poartă perechea ieftină de sandale din cauciuc pe care Jacey o urăşte şi un tricou negru imprimat cu feţele unor lupi fioroşi; un tricou identic, dar mai mic,

zace pe fundul şifonierului lui Jacey, cu eticheta de preţ încă neruptă. Nişte şosete gri obosite s-au prăbuşit în jurul gleznelor lui groase care se continuă cu nişte picioare butucănoase şi suprasolicitate, pe care nici zeci de ani de exerciţii fizice nu le-ar face mai frumoase; picioare pe care Jacey le cunoaşte prea bine pentru că au lovit-o. Sentimentul ei de umilire a apărut instantaneu, nezdruncinat, deşi nebazat pe un gând sau un raţionament. Dar senzaţia fără grai care o copleşea era aceea că tatăl ei nu este chiar o persoană, ci mai degrabă o parte ascunsă a fiinţei ei, un blestem de roşeaţă, grosolănie şi vulnerabilitate fără remediu, pe care Jacey avea tot dreptul să-l ţină ascuns de lume“. Am citat acest fragment destul de lung pentru că relevă toată forţa elastică a stilului remarcabil al lui Tower. Sintaxa sa, deşi uşor de urmărit întotdeauna, este suficient de maleabilă pentru a învălui câteva straturi de semnificaţii în aceeaşi frază. Felul în care el înţelege sentimente ce rareori sunt recunoscute în mod deschis (în acest caz, sentimentul de umilire pe care îl pot provoca asemănările familiale) este plin de nuanţe şi spectaculos în exprimare. Iar familiaritatea sa cu întregul univers îngrozitor al mall-urilor şi culturii comerciale „drăguţe“ este serioasă, chiar tristă, în orice caz nu doar satirică. OATE povestirile din Everything Ravaged, Everything Burned (Totu-i distrus, totu-i ars) sunt şlefuite şi bine individualizate. Deşi îl interesează experienţele dureroase ale celor mult mai în vârstă decât el, Tower poate scrie la fel de plastic despre tineri; despre vikingi ai iadului, care lovesc puternic, despre un bătrân respectuos al secolului al XXI-lea, care nu poate ieşi din casă, şi chiar despre un pedofil vesel şi nepăsător. Are o gamă largă de personaje, iar limbajul său este ireproşabil, niciodată forţat sau fastidios. Felul în care abordează psihologia umană este proaspăt şi lipsit de reminiscenţe freudiene. Ezra Pound a spus la un moment dat că cele mai memorabile pasaje sunt cele care descriu un act dinamic, nu imagini statice. I-ar fi plăcut descrierea pe care Tower o face unei bărci cu motor care „îşi croieşte drum printre valuri lungi şi joase, ca un peşte plat, alb şi gras, care învolburează apele în spatele nostru“. Şi ar fi apreciat descrierea pe care Tower o face unei evacuări sparte, care sună „ca şi când un om îmbrăcat în armură ar fi fost târât pe stradă“. Dialogul lui Tower este la fel de alert, actual şi neconvenţional ca cel al lui Lorrie Moore, iar privirea sa asupra Americii, la fel de lipsită de speranţă ca a lui Joy Williams (pentru a menţiona doar doi mari autori americani de proză scurtă). M-am întrebat odată de ce suprarealismul n-a devenit o strategie literară în America. Wells Tower mă face să cred că nici o bizarerie pe care ar putea-o imagina cineva n-ar întrece în stranietate viaţa americană pe care o trăim. Acel „dincolo“ despre care suprarealiştii vorbeau atât de mult – acel h au-delà – este America însăşi.

FOTO: JIMMY FOUNTAIN

Un colos din Marea Britanie O autobiografie de Russel Brand. Da, marele Russel Brand.

DE BILL SCHEFT REI bărbaţi ajung la poarta Raiului. Sf. Petru îi întreabă ce-au făcut pe Pământ. Primul e un doctor care a fost căsătorit 30 de ani, a câştigat un milion de dolari pe an, dar a donat jumătate clinicii gratuite pe care a fondat-o. Al doilea e un avocat care a fost căsătorit 20 de ani, a adoptat trei copii şi a refuzat o slujbă la o mare firmă, ca să-şi dedice viaţa cazurilor gratuite. Amândoi sunt primiţi în Rai. Sf. Petru îl întreabă pe al treilea ce a făcut pe Pământ. „Nu mare lucru“, zice el. „N-am câştigat niciodată mai mult de 7.500 de dolari pe an. M-am însurat de trei ori, am făcut cinci copii cu cinci femei diferite, sunt alcoolic şi dependent de droguri.“ Şi Sf. Petru zice: „În ce te-am mai văzut eu?“. Russell Brand, comicul şi actorul englez, a luat pe sus Statele Unite cu întorsăturile memorabile din filmul „Forgetting Sarah Marshall“ şi ca prezentator necunoscut, dar de neuitat, al galei MTV Video Music Awards din 2008. Autobiografia lui curajoasă din 2007, intitulată My Booky Wook, un bestseller în Marea Britanie, a fost acum uşor actualizată şi lansată în Statele Unite, în încercarea de a profita de pe urma acelui start extrem de bun. Pentru aşa ceva există un nume pe malul acesta al Atlanticului: construire de brand. O grădină de năravuri pentru copii, My

Bill Scheft scrie la Late Show With David Letterman. Noul său roman, „Everything Hurts“, va fi publicat săptămâna viitoare în Statele Unite. ILUSTRAŢIE DE JENNIFER DANIEL

Booky Wook e totodată o călătorie implacabilă cu o minte comică la volan. Asta înseamnă că ai parte exact de ce s-a întâmplat, precum şi de poveştile care trec drept ce s-ar fi întâmplat, de fapt. Stilul lui Brand e fluxul conştiinţei. Sau un liman al conştiinţei. Tocmai asta e problema. În reambalarea cărţii, acest Fagin din secolul XXI a adăugat note de subsol şi a explicat câteva referinţe locale ca să-şi purifice textul de tarele dialectului proletar londonez. Câteva. Ca şi cum editorul i-ar fi zis: „Vezi că-mi trebuie 100 de note de subsol până sâmbătă“. Închipuiţi-vă

MY BOOKY WOOK

A Memoir of Sex, Drugs, and Stand-Up de Russell Brand Ilustrată. 353 pag. Collins/ HarperCollins Publishers. 25.99 $ ce-ar fi fost dacă ar fi avut tot weekendul la dispoziţie ca să facă adnotări. E o intersecţie dură. Brand, care pronunţă „american“ pe acelaşi ton aluziv pe care partidul plecat de la putere spune „această administraţie“, se dedică misiunii sale cu pasiunea publicistului lui Pete Best. Dacă are de zis o glumă, te alegi cu o notă de subsol. Altminteri, trebuie să te descurci singur. Printre acei oameni, locuri şi lucruri lăsate fără asterisc: Peter Sutcliffe, Dot Cotton, Del Boy, Bagpuss, David Walliams, Roy Keane şi Rod Hull. Am căutat pe Wikipedia „Dot Cotton“ şi calculatorul meu a dat din umeri şi mi-a zis „Întreabă-l pe Russell Brand“.

Spre deosebire de predecesorii săi imediaţi, Ricky Gervais şi Eddie Izzard, care au debarcat pe aceste meleaguri talentaţi, dar smeriţi, Brand nu se face accesibil noului public. Ne face să încercăm să-l prindem. O fi el mai amuzant sau o avea o carieră mai lungă, dar chiar vrem să ne chinuim aşa de mult ca să ne prindem? Uneori, această relatare a tuturor momentelor sale de vârf, majoritatea necunoscute şi nevăzute în America, pe scenă şi la televiziune în Marea Britanie, pare mai degrabă o pledoarie finală la o audiere de calificare decât o autobiografie. Brand nu ascunde nimic. Fumează. Bea. Şi-o trage. Se droghează. Şi nu regretă nimic, în afară de acele incidente de destrăbălare pe care le-o fi uitat. Singurul aspect pe care îl elimină prin editare e remuşcarea. Dacă „benchetuiala“ înseamnă „extremă inconsecvenţă“, atunci povestea lui chiar e o benchetuială. Şi asta-i partea cea mai enervantă. Tipul poate să scrie. Rapsodiază despre heroină mai bine decât a făcut-o oricine după Jim Carroll. Cu o întorsătură din condeiul lui demn de invidiat, îşi rezumă astfel copilăria: „Primul lucru pe care l-am spus în viaţa asta n-a fost un singur cuvânt, ci o propoziţie. Era «Nu face asta»“. Din păcate, când are timp şi spaţiu de omorât, preferă să fie neastâmpărat. Preferă să arunce aluzii gratuite la sex cu un aspirator decât să se holbeze la pagina albă pentru a produce mai multe idei puternice precum: „N-ar fi putut să-şi dea seama că eram virgin până când ar fi început întâlnirea de mântuială (când ar fi devenit îngrozitor de evident, în timp ce eu aş fi adoptat comportamentul unui bărbat care se chinuieşte să construiască un ceas cu cuc cu mâinile în mănuşi de bucătărie“). Brand îşi petrece ultimele 50 de pagini pregătindu-şi terenul pentru mântuire cu un asalt final asupra bufetului lui plin de dependenţe. Însă stilistic, această relatare a recuperării nu e diferită de modul în care povesteşte un alt proiect de televiziune finanţat prin intermediari. Reuşeşte să realizeze nişte şmecherii pline de fantezie în cei 12 paşi. Nu prea ţine la conceptul de anonimat şi aş fi înclinat să pun pariu (dacă aş mai paria) că agentul lui a trebuit să-şi ceară scuze la greu în locul lui. Povestea lui e ca un Canal al Mânecii între recuperare şi o relatare mortală a recuperării. Cu şapte pagini înainte de final, Brand ne arată această însemnare din jurnalul ţinut în timpul recuperării: „M-am uitat la «Malcolm X» – bună poveste, dar prea lungă şi filmată prea dezlânat“. Ciobul către oala spartă: alo?! Russell Brand are şi el o poveste bună, dar una care-l face pe cititor săşi dorească să primească mai mult, fiindcă e evident că poate duce mai mult. Dacă nu se mai atinge de droguri, cine ştie? El ştie. Şi ne şi zice: „Dacă voi mai scrie vreo carte cândva despre ce înseamnă să devii faimos... dar pentru oamenii care mă cunosc, sunt faimos de o eternitate“. Pe undeva, Del h Boy şi Bagpuss dau din cap aprobator. 5

Mereu la un pas de disperare Un adolescent povesteşte călătoria dificilă a unui grup de pelerini evrei prin Europa de Est. DE BARRY UNSWORTH CARAVANĂ de căruţe trase de şase cai merge agale prin Europa de Est. În aceste căruţe, înghesuiţi printre toate catrafusele lor, se află un grup pestriţ de evrei, care speră să ajungă la Ierusalim, unde cred că vor găsi leac pentru suferinţele lor, atât fizice cât şi psihice. Pe drum sunt năpădiţi de ameninţări şi greutăţi de toate felurile: vremea urâtă, duşmănia localnicilor, frica şi descurajarea, o ceartă criminală, o epidemie de ti-

LAISH

de Aharon Appelfeld Traducerea Aloma Halter 231 pag. Schocken Books. 23.95 $ fos. În ciuda tuturor opreliştilor, deşi sunt decimaţi de moarte şi dezertare şi se află mereu la un pas de disperare, drumeţii merg mai departe. Cel mai recent roman al lui Aharon Appelfeld, Laish, e povestea unui pelerinaj şi, aşa cum se întâmplă în toate pelerinajele, ceea ce contează cel mai mult e atingerea punctului de sosire, păstrarea credinţei în ciuda încercărilor grele din timpul călătoriei. Popasurile, opririle, probele de credinţă, pericolele ce trebuie depăşite contează prea puţin, atâta vreme cât li se supravieţuieşte, şi sunt doar nişte stadii pe drumul către mântuire. Autorul nu se dedică prea mult creării unei atmosfere locale. Caravana trece prin sate şi oraşe, dar mai mult nu aflăm despre aceste locuri. Appelfeld nu face nici o încercare să le confere vreo particularitate, să redea vreo diferenţă de atmosferă sau înfăţişare. Doar apele Prutului, pe cursul căruia se deplasează pelerinii spre mare, primesc o existenţă reală, fizică. Şi astfel ar şi trebui să fie, din moment ce călătoria râului e o paralelă a pelerinajului evreilor, care e plin de evenimente, pe rând violente, tragice şi groteşti. Însă romanul îşi datorează puterea şi energia tocmai îndoielii în privinţa şansei de a ajunge la destinaţie, a şovăielilor în intenţie şi credinţă, a reînnoirii speranţei. Naratorul lui Appelfeld e un orfan de 15 ani care dă şi numele cărţii. Laish e atent şi intuitiv, dar nu-şi analizează tovarăşii de drum şi nici nu încearcă să le explice toanele sau comportamentul. Acest lucru dă prozei o anumită goliciune, susţinută de faptul că e aproape complet despuiată de adjective descriptive şi compusă, în cea mai mare parte, din propoziţii scurte şi construite într-un mod foarte simplu. Goliciunea stilului şi absenţa podoabelor îl obligă pe cititor să-şi pună la contribuţie imaginaţia, dându-i relatării lui Laish o impresie de sinceritate totală, de a fi îmboldit de presiunea împrejurărilor şi nu pregătit dinainte, ci aproape improvizat.

Cel mai recent roman al lui Barry Unsworth, „Land of Marvels“, a fost publicat în ianuarie în Statele Unite. 6

Aparenţa de simplitate, de discurs nepremeditat e, fireşte, un paradox cunoscut, rod al precauţiei şi al controlului, iar succesul acestui procedeu şi arta deghizării lui reprezintă cele mai importante şi mai impresionante trăsături ale acestui roman uimitor de original, comparabil, în felul său, deşi foarte diferit ca stil, cu opera timpurie a lui Ernest Hemingway, despre care Appelfeld a zis că i-a fost o influenţă formatoare. În traducerea din ebraică a Alomei Halter, ocazionalele figuri de stil ale lui Appelfeld, care apar pe neaşteptate, contrastând cu lipsa generală de podoabe stilistice, capătă o intensitate şi o urgenţă aparte, precum atunci când se spune despre un personaj că „zumzăie prin jur ca o albină bolnavă“ sau când lumina „groasă“ a iernii se scurge printre picioarele naratorului „ca apa îngheţată care s-a oprit în loc“. Laish dă glas propriilor sentimente şi impresii, dar el e totodată glasul comunităţii, jucând rolul unui cor. În momentele de criză, el vorbeşte în numele tuturor. „Dacă am fi dat peste un cimitir, ne-am fi oprit, ne-am fi culcat la pământ şi i-am fi implorat pe morţi să se roage pentru îndurare în locul nostru“, zice el, la un moment dat. Acest glas colectiv dă o unitate ocazională grupului care, altminteri, e foarte pestriţ: bătrâni, deţinătorii înţelepciunii străvechi, neabătuţi în credinţa lor; vizitii violenţi şi brutali, cu câte o poveste personală plină de fărădelegi şi întemniţări; comercianţi, care de-abia aşteaptă popasurile de pe

Personajele lui Appelfeld au în comun experienţa împărtăşită a suferinţelor dintr-un trecut îngrozitor.

drum ca să facă negoţ şi profit; femei şi copii; bolnavi, schilozi şi orbi. Ceea ce au în comun, cu toţii, e experienţa împărtăşită a suferinţelor dintr-un trecut îngrozitor. Episoadele violente ale călătoriei reproduc prigonirea evreilor secole la rând. Această comunitate rătăcitoare e creată, în mod intens, să reprezinte truda istorică a evreilor în căutarea unei ţări a lor, a îndeplinirii făgăduinţei lui Dumnezeu de a da pământul Israelului poporului lui Israel. În aceste traume din trecut e foarte înrădăcinată nevoia de tăcere, teama de a pomeni suferinţa. Mai toată ficţiunea se bazează pe dialog ca element crucial purtător al acţiunii, intensificator al dramatismului evenimentelor şi revelator al caracterelor. Însă aici conversaţiile nu duc niciunde şi nu dezvăluie nimic, ci exprimă neîncrederea reciprocă sau lipsa de înţelegere reciprocă – sau pur şi simplu se sting neconcludent. Appelfeld sugerează că povara sinelui nu poate fi împărtăşită, ci numai obiceiul, datinile ritualice. De-a lungul romanului, pe măsură ce se scurg anotimpurile şi anii, personajele repetă aceleaşi activităţi: rugăciunile de dimineaţă, focurile de seară, căutarea cimitirelor evreieşti unde morţii pot fi înmormântaţi cum se cuvine. Mai există şi o prezenţă constantă şi universală a banilor: monede şi bancnote cusute în căptuşeala hainelor sau date de pomană, ca binecuvântare sau ca răsplată. Pentru oamenii chinuiţi de sentimentul pierderii şi de frica de viitor, banii sunt o alinare. Există un tip similar de alinare în referinţele frecvente la mâncare, mereu în termeni concreţi şi specifici: supă de legume, cartofi copţi, bucăţi de halva, peşte de râu, proaspăt pregătit pe grătar. Când unul dintre bătrâni îl întreabă pe Laish unde s-a născut şi, ca de obicei, nu primeşte nici un răspuns, scoate o monedă din buzunar şi-i zice băiatului să-şi cumpere un covrig cu unt. Romanul lui Appelfeld e o demonstraţie a rezistenţei umane, a capacităţii de supravieţuire. Totodată, semnifică, în egală măsură, desprinderea de trecut, precum şi supravieţuirea în prezent sau proiecţia în viitor. Şi mai există o anumită impresie că acest grup de pelerini nu supravieţuieşte deloc. Încercarea de a remedia greşelile făcând şi mai multe greşeli e un proiect sortit eşecului, aşa cum am învăţat de la vremurile în care trăim. Când cei rămaşi din grup ajung în port, înainte să se îmbarce către Ierusalim, trebuie să se producă o atrocitate deliberată şi colectivă asupra unuia dintre ei – un bătrân orb şi neajutorat. E prima dată când s-a întâmplat aşa ceva; înainte, actele de violenţă au fost mereu individuale, hoţii făcute pe ascuns. Deci, în acest roman remarcabil, nu ni se lasă bucuria plecării sau freamătul sosirii mult-aşteptate, ci un chip secat de plâns, o imagine a durerii şi a abuh zului. FOTOGRAFIE DE FRÉDÉRIC BRENNER

Scene de familie Autobiografia lui Jane Vandenburgh, despre sinuciderea tatălui ei, nebunia mamei sale şi propria-i confruntare cu dragostea şi supravieţuirea.

NTR-O zi, pe când Jane Vandenburgh avea 9 ani, “în iarna când a fost lansat sputnicul...“ Ce mai pauz! de cafea.

De fapt, tat!l lui Jane tot fusese arestat prin baruri gay. ... tat!l ei "i-a închis nasturii de la man"ete, a plecat de la masa de desen "i a anun#at c! lua o pauz! de cafea.

Jane "i fra#ii ei sunt prelua#i de sora tat!lui lor, care are deja patru copii.

Un arhitect a murit s!rind de la etajul 5 John J. Vandenburgh Jr., 39 de ani, arhitect, a murit ieri, dup! ce a s!rit de la etajul 5 al unei cl!diri de la 5357 Wilshire Blvd. Poli#ia

Asta-i pl!cea s! spun! mamei lui Jane.

Tat!l s!u bogat îl lua de la poli#ie "i-l trimitea s! fie ”vindecat“ la un sanatoriu.

A abandonat facultatea de medicin! ca s! se c!s!toreasc!

Geo, termin!#i morcovii "i maz!rea.

Iar dac! termini de completat un formular, trebuie s! scrii ”altul“.

... dar asta nu i-a salvat pe nici unul dintre ei.

Prima jum!tate a c!r#ii se încheie cu o explozie sonic! peste meciul de baseball din duminica dup! asasinarea lui J.F.K.

”Aerul se frânge "i se pr!bu"e"te în jur. Se frânge "i timpul, cum am sim#it mereu, viitorul se revars! peste noi... val dup! val str!lucitor.“

E o rar! pl!cere s! încapi pe mâna unei autoare care e destul de matur! "i de bun! încât s! smulg! aceast! coeren#! din haosul vie#ii.

Despre istorie se poate spune nu atât c! s-a repetat, ci c! a rimat“, observ! Vandenburgh în a doua jum!tate a c!r#ii. Sunt în psihanaliz!. Nu genul New Age, ci cel freudian.

(se m!rit! cu proful ei de la postuniversitar!)

ane se gânde"te o gr!mad! la cum a ajuns în acest timp "i spa#iu, la str!mo"ii ei – femeile gravide care au f!cut acea îngrozitoare c!l!torie peste continent, în c!ru#e cu boi, pân! în vest, în California. Lumea n-a mai v!zut asta pân! ” acum, de"i a existat în vest – fata american! care crede c! poate spune "i face orice "i, prin urmare, se simte mai presus de orice.“

Totu"i, relatarea ironic! a vie#ii ei timpurii pare mai structurat! decât pove"tile ulterioare despre aventuri sexuale nereu"ite, cre"terea copiilor "i divor#.

Poate c! asta se întâmpl! fiindc! în anii ’80 a scris o autofic#iune minunat! despre adolescen#a sa, Failure to Zigzag. Tocmai ai predat penultima ciorn! a manuscrisului t!u!

”A

Sau poate c! autobiografia necesit! greutatea timpului. De"i ultimele capitole ale c!r#ii par bituminoase "i necomprimate, cele de la început str!lucesc "i taie ca diamantele.

Jane refuz! s! ajung! ca prietenii spilcui#i "i încorseta#i ai m!tu"ii sale. Cu cohorta ei de 77 de milioane, e aproape o adolescent! în pragul revolu#iei sexuale.

Mama lor ajunge la ospiciu.

Poate c! a doua sa c!snicie fericit!, cu acest editor, nu poate rivaliza, la nivel narativ, cu o copil!rie tragic!.

Psihanaliza freudian! fusese religia p!rin#ilor lui Jane...

A memoir de Jane Vandenburgh 374 pag. Counterpoint. 25 $

Lucreaz! la Lockheed "i are o aventur!

De fapt, a rescris cartea de câteva ori.

Tat!l t!u a fost o mare necunoscut!. Nici una, nici alta, ci mai degrab! ambele.

A Pocket History of Sex in the Twentieth Century

Îns! nebunia ei începe s! par! destul de lucid! pe lâng! conformismul tihnit din San Fernando Valley, la începutul anilor ’60.

Un editor care nu "tie ce înseamn! cuvântul penultim.

Dup! sinucidere, mama lui Jane ”înnebune"te de tot“, trecând de la excentricitate "i alcoolism la schizofrenie paranoic!.

rta e propria ei agonie "i deriv! din oare"ce profunzimi îngrozitoare, dar, dac! a" avea de ales, a" prefera s!-mi am p!rin#ii mor#i înapoi "i l-a" vrea "i pe Geo, devenit copil al str!zii, în loc s! am ceva interesant de scris“, spune Vandenburgh. Îns! nu i se d! de ales.

Câinele lui Vandenburgh se uit! pe geamul din spate al ma"inii ”ca s! memoreze drumul pe care am venit“.

”Eu "i Thiebaud chiar suntem aten#i în acest fel...

... e menirea noastr!“.

S-a sinucis din cauza urâ#eniei cl!dirilor.

Alison Bechdel a scris şi ilustrat o autobiografie grafică – „Fun Home: A Family Tragicomic“ şi antologia de benzi desenate „The Essential Dykes to Watch Out For“. 7

Cum să devii inteligent Coeficientul de inteligenţă este obţinut într-o proporţie surprinzător de mare ascultând poveşti în poala mamei şi a tatălui şi nu prin genele primite de la ei. DE JIM HOLT

UCCESUL în viaţă depinde de inteligenţă, care este măsurată de testele de I.Q. Inteligenţa e în principal determinată de ereditate, după cum ştim din studiile efectuate pe gemeni identici care au fost adoptaţi de familii diferite. Din moment ce diferenţele de I.Q. între indivizi sunt, în principal, determinate genetic, acelaşi lucru trebuie să fie adevă-

INTELLIGENCE AND HOW TO GET IT

Why Schools and Culture Count de Richard E. Nisbett 304 pag. W. W. Norton & Company. 26.95 $ rat şi despre diferenţele de I.Q. dintre diverse grupuri. În concluzie, clasamentul coeficienţilor I.Q. al grupurilor rasiale/etnice – evreii aşkenazi pe primul loc, urmaţi de asiaticii din Extremul Orient, apoi de albi în general şi în cele din urmă negrii – este fixat de natură şi nu de cultură. Programele sociale care încearcă să crească aceşti coeficienţi sunt condamnate la ineficienţă. Inegalităţile cognitive, fiind încastrate în gene, sunt unele care vor dura, ca şi inechităţile sociale care derivă din ele. Enunţurile pe care tocmai le-am rezumat sunt, cu o foarte uşoară tentă de caricatură, cele care caracterizează punctul de vedere care susţine ereditatea inteligenţei. Acesta este susţinut, de exemplu, de Richard J. Herrnstein şi Charles Murray în The Bell Curve (1994) şi de Arthur R. Jensen în The g Factor (1998). Deşi teoriile care sunt fundamentate pe ideea eredităţii au fost în mare măsură repudiate ca fiind rasism ambalat în pseudo-ştiinţă, aceste cărţi sunt scrise pe baza unor cercetări ştiinţifice importante, iar raţionamentele lor sunt construite cu grijă. Criticilor le-a fost adeseori mai uşor să atace motivaţiile autorilor decât să le infirme concluziile. Richard E. Nisbett, un reputat psiholog cognitiv, care predă la Universitatea din Michigan, nu se dă în lături de la muncile cele mai grele. În Intelligence and How to Get It (Despre inteligenţă şi cum poţi s-o obţii), el ne oferă o critică meticuloasă şi revelatoare a teoriilor eredităţii. Fidelă titlului care aminteşte de un manual de autoperfecţionare, cartea conţine câteva ponturi despre cum să impulsionezi coeficientul I.Q. al copilului tău, cum ar fi, de exemplu, să faci exerciţii fizice în timpul sarcinii (mamele cu acest gen de activitate au în general copii mai dezvoltaţi fizic, care sunt mai inteligenţi la maturitate, posibil datorită dimensiunilor sporite ale creierului). Dar adevărata sa valoare constă în turul de forţă reuşit de Nisbett prin sistematizarea dovezilor, în mare măsură recente, care susţin ceea ce el numeşte „noua teorie a mediului ambiant“, care subliniază importanţa factorilor non-ereditari în determinarea coeficientului I.Q. Aceste dovezi –

Jim Holt este autorul volumului „Stop Me if You’ve Heard This: A History and Philosophy of Jokes“. În prezent lucrează la o carte despre enigma existenţei. 8

provenite din neurologie şi genetică, precum şi din studii despre intervenţiile educaţionale şi diversele stiluri în care părinţii îşi cresc copiii – sunt atât de fascinante încât i se poate ierta autorului scriitura uşor pedantă. Din punct de vedere intelectual, dezbaterea despe I.Q. este una înşelătoare. Concepte precum trăsăturile moştenite sunt atât de alunecoase încât până şi experţii eşuează în derizoriu. Mai mult, datele relevante provin în special din „experimente naturale“, care pot ascunde preconcepţii subtile. Când dovezile sunt ambigue, cel mai uşor lucru este ca judecata ştiinţifică a unui cercetător să fie influenţată de ideologie. Liberalii speră că politicile sociale pot redresa injusteţea vieţii. Conservatorii susţin că inechitatea naturală trebuie acceptată ca inevitabilă. Când fiecare dintre părţi doreşte să creadă în anumite concluzii ştiinţifice pe baza unor motive extra-ştiinţifice, scepticismul este companionul cel mai indicat al rigorii. Nisbett însuşi procedează cu necesarele precauţii. El concede că testele de I.Q. – care evaluează atât inteligenţa „fluidă“ (capacitatea de raţionament abstract), cât şi inteligenţa „cristalizată“ (cunoştinţele) – măsoară ceva real. De asemenea, ele măsoară ceva important: chiar şi în cadrul aceleiaşi familii, copiii cu un coeficient I.Q. mai ridicat ajung să facă mai mulţi bani decât fraţii lor mai puţin străluciţi. Totuşi, Nisbett se dezice de susţinerea proprie teoriilor ereditare, cum că valoarea coeficientului I.Q. ţine în proporţie de 75% până la 85% de ereditate; cifra reală, consideră el, e mai mică de 50%. Estimările provin din compararea coeficienţilor I.Q. ai rudelor de sânge – gemeni identici, gemeni proveniţi din zigoţi diferiţi, fraţi obişnuiţi – care au crescut în familii adoptive diferite. Dar aici se ascunde o capcană. După cum notează Nisbett, „familiile adoptive, precum familiile fericite ale lui Tolstoi, sunt toate la fel“. Nu doar că sunt mai bogate decât media, dar au şi tendinţa de a oferi copiilor mai multă stimulare cognitivă. Astfel încât

datele obţinute în acest fel produc în mod eronat estimări foarte mari pentru gradul de ereditate implicat în coeficientul I.Q. (gândiţi-vă numai: dacă toţi am fi crescut în exact acelaşi mediu, diferenţele de I.Q. ar părea a fi 100% de provenienţă genetică). Se subliniază astfel un fapt important: nu există un procentaj fix al influenţei eredităţii. Ideea aceasta are sens doar raportată la o populaţie. Influenţa eredităţii este mai mare în cazul familiilor mai înstărite decât pentru cele mai sărace, întrucât familiile mai sărace acoperă un spectru mai larg de ambiente cognitive, de la unele groaznice la unele acceptabile sau chiar bunicele.

HIAR dacă genele joacă un rol în determinarea diferenţelor de I.Q. din cadrul unei populaţii, fapt admis şi de Nisbett, acest lucru nu are nici o implicaţie în diferenţele valorilor medii ale acestui coeficient pentru diferite populaţii. Exemplul clasic este cel al boabelor de porumb plantate pe două loturi diferite, unul cu sol bogat, celălalt cu sol sărac. În interiorul fiecărui lot, diferenţa de înălţime dintre plantele de porumb este determinată în întregime genetic. Cu toate acestea, diferenţa între mediile de înălţime ale celor două loturi este în întregime determinată de condiţiile ambientale. Ar putea aceeaşi logică să explice disparităţile dintre media coeficienţilor I.Q. dintre americanii de origine europeană şi cei de origine africană? Nisbett crede că da. Discrepanţele rasiale de I.Q., susţine el, sunt „determinate în întregime de mediu“. Pe de o parte, acestea s-au atenuat: în ultimii 30 de ani, diferenţa măsurată a coeficienţilor I.Q. medii între copiii albi şi cei negri în vârstă de 12 ani a scăzut de la 15 puncte la 9,5. Printre dovezile sale mai directe, Nisbett citează studii impresionante de genetică a populaţiei. Afro-americanii au o medie de aproximativ 20% gene europene, moştenite în principal din perioada sclavagismului. Dar proporţia de gene europene variază pe un larg interval cuprins între aproape zero şi mai mult de 80%. Dacă discrepanţa

rasială este determinată în principal genetic, atunci negrii cu mai multe gene europene ar trebui să aibă, în medie, coeficienţi I.Q. mai ridicaţi. În realitate, acest lucru nu se verifică. Nisbett manifestă un scepticism similar în privinţa ideii că genetica ar fi responsabilă pentru aptitudinile intelectuale ale evreilor aşkenazi, al căror I.Q. mediu se situează undeva între 110 şi 115. Cât despre presupusa superioritate a coeficienţilor I.Q. ai celor din Extremul Orient faţă de cei ai americanilor albi, aceasta se dovedeşte a fi un produs al unor comparaţii şubrede; când testele I.Q. sunt normate corespunzător, americanii obţin de fapt scoruri uşor mai bune decât populaţia Extremului Orient. Dacă diferenţele de I.Q. sunt într-adevăr în mare măsură determinate de mediu, ce ne-ar putea ajuta să eliminăm disparităţile dintre grupuri? Cele mai dramatice rezultate provin din adopţii. Când copii săraci sunt adoptaţi de familii bogate din clasa mijlocie, li se evidenţiază o creştere a coeficientului I.Q. de 12 până la 16 puncte. Părinţii din familiile bogate vorbesc cu copiii lor mai mult decât cei din clasa muncitoare. Există diferenţe încă şi mai subtile. În familiile sărace de negri, de exemplu, copiilor le sunt rareori adresate „întrebări cu răspuns cunoscut“, adică întrebări ale căror răspunsuri le sunt deja cunoscute părinţilor („Ce culoare are elefantul, Billy?“). Drept urmare, după cum notează Nisbett, copiii sunt dezorientaţi când li se adresează astfel de întrebări la şcoală („Dacă profesorul nu ştie asta, atunci e sigur că nici eu nu o ştiu“). Provocarea este să identifici programe educaţionale care sunt la fel de eficiente cum e adopţia în creşterea coeficienţilor I.Q. După cum notează Nisbett, aproape toate intervenţiile asupra copiilor de vârstă şcolară încercate până în prezent au dat rezultate dezamăgitoare. Dar unele intervenţii intensive asupra copiilor preşcolari au produs creşteri permanente ale coeficienţilor I.Q., la costuri situate în jurul a 15.000 $ anual pentru un copil. Totuşi, după socotelile autorului, ar costa mai puţin de 100 de miliarde $ anual pentru a extinde astfel de programe la toţi copiii preşcolari din cea mai săracă treime a Americii. Câştigul pentru societate ar fi incalculabil. Totuşi, până şi optimismul lui Nisbett are limite. Politicile sociale pot înlătura discrepanţele etnice în materie de I.Q., crede el, dar „discrepanţele de clasă socială“ în privinţa I.Q. „nu vor fi niciodată eliminate“. Eu aş formula lucrurile întrucâtva altfel. Chiar dacă inegalitatea de I.Q. este inevitabilă, ea ar putea deveni într-un final irelevantă. Pe parcursul ultimului secol, din motive nu foarte clare, rezultatele la testele I.Q. au crescut în toată lumea cu aproximativ trei puncte în fiecare deceniu. O parte din această creştere, susţine Nisbett, reprezintă un câştig real în materie de inteligenţă. Dar dincolo de o anumită limită – un I.Q. de 115, de exemplu – nu mai există nici o corelaţie între inteligenţă şi creativitate sau geniu. Pe măsură ce tot mai mulţi dintre noi sunt propulsaţi dincolo de această limită – şi, dacă Nisbett are dreptate, aproape toţi oamenii ar putea-o depăşi – rolul inteligenţei în determinarea succesului va deveni infinitezimal în comparaţie cu trăsături „morale“ precum conştiinciozitatea şi perseverenţa. Atunci vom putea începe disputa în privinţa determinării h genetice a acestora. ILUSTRAŢIE DE TAMARA SHOPSIN

Studiu biblic Ce a învăţat David Plotz citind Biblia ebraică până la capăt. BY RICH COHEN ARE-I treaba cu Iehova? Tipul e nebun sau ce? Mai întâi pălăvrăgeşte, se plimbă prin grădină şi câte şi mai câte, pe urmă e atât de mânios, că se transformă într-un stâlp de fum şi auzim şi vocea înfricoşătoare, pe urmă încep lacrimile, suferinţele şi râurile de sânge, ca să nu mai vorbesc de bizara lui obsesie demillechiană legată de primul născut. E un Dumnezeu care iubeşte nomadul dar urăşte sfătuitorul – vezi fraţii mai mici care sunt favorizaţi (David, Iosif etc.) şi pe toţi fraţii mai mari care o păţesc. Şi da, ştiu, ar fi trebuit să pun sânge de miel pe tocul uşii, ca îngerul morţii să mă ocolească, dar sunt şi eu om, eram obosit, am uitat. Asta înseamnă că fiul trebuie să moară? Şi ce naiba înseamnă, la urma urmei, Iehova? Patruzeci de ani să traversezi cam 200 de kilometri de deşert? N-ar fi trebuit să i se spună Iehova, ar fi trebuit să i se spună Drum Rătăcit. Vorbesc de Biblie cum ar face-o Seinfeld, şi pot să o ţin aşa la nesfârşit, dar n-o s-o fac – pe de o parte pentru că ar putea exista un Iehova în realitate şi asta ar fi exact chestia pe care ar pedepsi-o mai întâi, pe de altă parte pentru că acest lucru a fost făcut, mai bine şi mai în detaliu decât aş putea-o face eu vreodată, în Good Book (Cartea bună), în care David Plotz, editor la Slate, citeşte Biblia ebraică carte după carte, capitol după capitol, divagând pe măsură ce lectura avansează. E un ghid de studiu al scripturii – scenariu de Plotz, după o povestire

Cea mai recentă carte a lui Rich Cohen, „Israel Is Real“, va fi publicată în iulie, în Statele Unite. ILUSTRAŢIE DE JEAN JULLIEN

de Dumnezeu – ce alternează între a fi distractiv, serios, superficial, profund, literal, simpatic, insinuant, ilar. Iată Geneza 4:8 din Biblie (versiunea King James): „Şi Cain i-a vorbit fratelui său Abel: şi, când au ieşit în câmp, Cain s-a aruncat asupra fratelui său Abel şi l-a ucis“. Şi iată Geneza 4:8, după Plotz: „Prima crimă – n-a durat mult până să se întâmple“. Iată Cartea I a Regilor 1:1, din Biblie: „De-acum Regele David era bătrân şi copleşit de ani; şi l-au acoperit cu haine, dar

GOOD BOOK

The Bizarre, Hilarious, Disturbing, Marvelous and Inspiring Things I Learned When I Read Every Single Word of the Bible de David Plotz 322 pag. Harper/HarperCollins Publishers. 26.99 $

nu se putea încălzi“. Şi iată Cartea I a Regilor 1:1, după Plotz: „Ca şi bunică-mii, bătrânului rege David îi e mereu frig, indiferent câte pulovere poartă“. Proiectul a început acum câţiva ani, când Plotz, plictisit la un bar mitzvah, a luat Tora şi, deschizând-o la întâmplare, a dat peste povestea Dinei. Violul, circumcizia forţată şi masacrul în masă l-au şocat aşa cum te-ar şoca primul disc al lui Richard Pryor. „Povestea Dinei m-a neliniştit, ca să nu spun mai mult“, scrie el. „Dacă această poveste era etalată în voie în mijlocul Genezei, ce altceva neglijasem eu sau nu aflasem vreodată? Ce altceva mai uitase să ne înveţe rabinul Lippmann în adunările de sâmbătă dimineaţa?“.

Plotz a văzut deodată Biblia ca fiind marea operă, contradictorie şi uluitor de violentă, aşa cum este ea în realitate. „Ni s-a servit o Biblie mai prietenoasă şi mai îngăduitoare decât este ea de fapt“, scrie el. „În schimb, hai să o savurăm în toată dezordinea, umorul şi cruzimea ei“. Şi astfel a început să-şi posteze impresiile în Slate, pe măsută ce, la 35 de ani, a citit pentru prima dată Biblia ebraică până la capăt, fără ajutorul altor cărţi sau experţi, oferind reacţii şi analize fireşti, strânse acum între coperţi şi adăugite cu o introducere, un epilog şi liste: „Cele mai bune 12 replici de agăţat din Biblie“, „11 eroi ale căror nume nu ai vrea să le porţi“, „Prostituatele mele preferate“. Foloseşte unul dintre cele mai noi şi mai rapide genuri existente (blogul) pentru a examina una dintre cele mai vechi şi mai solide cărţi pe care le avem. În momentele ei bune, Good Book e aerisită şi neîncorsetată, luminată de energia tipică a delicventului care a renunţat la şcoală şi se crede pe cont propriu, sau a prietenului care-ţi trimite un email noaptea, târziu, pentru a-ţi spune că e dintr-o dată nesigur de toate. Plotz se luptă cu răutatea, brutalitatea şi capriciul Creatorului, agitându-şi pumnii către cer în nobila tradiţie a poporului său (vezi Avram ciorovăindu-se cu Iehova în legătură cu soarta Sodomei): „Ce fel de Dumnezeu nesigur pe sine şi crud ucide copii pentru ca adepţii să-i să i se supună şi să vorbească despre el?“, scrie despre cele zece pedepse ale Exodului. „Este comportamentul unui ucigaş în serie“. Dar, ca rezultat al metodei de postare pe internet – citit, postat, citit, postat, citit, postat, foarte repede – Plotz ratează une-

ori semnificaţia unei întâmplări sau prinde doar frecvenţa superficială a unui mesaj emis codat. Nu că citeşte prea repede sau că nu se referă la comentarii cunoscute, dar pare să răspundă prea repede la ce a citit. Comparaţi, de exemplu, aceeaşi poveste – David şi Goliat – în felul în care e studiată de doi oameni, bloggerul Plotz şi meticulosul cărturar de modă veche, Robert Alter. Plotz: „David ascultă provocarea lui Goliat şi se înfurie: ’Cine e acest filistin netăiat împrejur care batjocoreşte oştirile Dumnezeului celui viu’?“. Alter: „Şi David a spus... Ce să i se facă aceluia (care îl va ucide pe filistinul de acolo şi va şterge batjocura lui Israel)? Acestea sunt primele cuvinte consemnate ale lui David în naraţiune – de obicei, în convenţia narativă biblică, un moment definitoriu pentru caracterizare. Primele sale cuvinte îi exprimă dorinţa de a afla ce va câştiga – implicit în termeni politici“ – omul care îl va înfrânge pe Goliat. Întrebarea legată de profit este echilibrată imediat (sau camuflată) de anunţul patriotic ’Cine e acest filistin netăiat împrejur care batjocoreşte oştirile Dumnezeului celui viu’“ (Plotz aude poanta, dar nu prinde gluma). Avem apoi tonul cărţii, de obicei zeflemitor, care e un instrument tocit – funcţionează, dar nu mereu. Daţi la o parte şiretlicurile stilului de blogging şi aproape că-l puteţi auzi pe „şmecherul“ profesor de gimnaziu intonând despre istorie pe ritmuri de rap. Profesorul (vestă, papuci comozi): „Şi Sam Adams face: ’Hei, frate, n-avem nevoie de mizeria asta de ceai’, dar Regele George face: ’E al meu, al meu, al meu!’“. Plotz: „Întâlnirea lui Iosif cu sclava-amantă egipteană e ’Neveste disperate’ în stare pură. Iosif e ’bine făcut şi chipeş’ – versiunea din Regatul de Mijloc a cameristului“. Ceea ce mă face să ajung la referinţele cinematografice şi din serialele TV care abundă în carte, menite (cred) să producă o stare de complicitate cu cititorul, dar care, în realitate, îmblânzesc şi domesticesc o carte pe care Plotz a început din nou s-o facă să pară ciudată: „Dumnezeu e la fel de atent la pusul copcilor ca orice concurent la ’Project Runway’“. „Nu avem un ’Munte Brokeback Sinai’“. „Avem şi CSI: momentul important al Iudeii de la începutul Deuteronomului 21“. Psalmul 119 e „un poem de iubire pentru legile lui Dumnezeu, odă transpirată dedicată poruncilor sale, în genul ’9 săptămâni’“. Această orgie de referinţe are aparent intenţia de a face cartea relevantă, dar Biblia nu are nevoie de un asemenea ajutor, după cum însuşi Plotz a înţeles atunci când a dat peste povestea Dinei. În final, însă, cea care dă formă cărţii e starea de spirit a scriitorului, care, pagină după pagină, se luptă cu divinitatea, ori cu imaginea din Biblie a divinităţii, chiar dacă îl lasă „cu inima sfâşiată după Dumnezeu“. „După ce-am citit despre genocid, nenorociri, crime, înrobiri în masă, răzbunarea nemiloasă pentru păcate minore (sau pentru niciun păcat) şi toate suferinţele... nu pot concluziona decât că Dumnezeul din Biblia ebraică, dacă a existat, a fost îngrozitor, crud şi capricios“, scrie el. „Oferă clipe de frumuseţe – frumuseţe şi milă sublimă! – dar, luat în totalitate, nu e un Dumnezeu căruia aş vrea să mă supun, nici un Dumnezeu h pe care să-l pot iubi“. 9

Puterea celebrităţii Michael Holroyd prezintă viaţa şi familiile lui Ellen Terry şi Henry Irving. DE CHARLES MCGRATH

CTRIŢA Ellen Terry, pe care George Bernard Shaw a iubit-o de la distanţă şi căreia i-a scris compulsiv, a avut parte de un scurt rol captivant în superba biografie a lui Shaw semnată de Michael Holroyd. În noua sa carte, A Strange Eventful History (O istorie stranie şi memorabilă), Terry a fost ridicată la rangul de rol principal, împărţind scena cu Henry Irving, care a fost partenerul ei de scenă din viaţa reală. Ei au fost cei mai mari actori ai spaţiului anglofon din vremea lor, atât de populari şi de admiraţi încât au adus profesiei o respectabilitate de care actoria nu se mai bucurase înainte. S-au împrietenit cu prim-miniştri, au jucat în

A STRANGE EVENTFUL HISTORY

The Dramatic Lives of Ellen Terry, Henry Irving, and Their Remarkable Families de Michael Holroyd Ilustrată. 620 pag. Farrar, Straus & Giroux. 40 $ particular pentru regină şi, într-una dintre numeroasele lor călătorii în America, au luat cina cu preşedintele Chester A. Arthur, la Casa Albă. Irving, a cărui cenuşă a fost depusă la Westminster Abbey, a fost primul actor ridicat la rang de cavaler. Înmormântarea lui Terry, în iulie 1928, a fost un eveniment naţional, atât de emoţionant încât fiul ei i-a spus surorii sale, într-o puternică şoaptă teatrală, „Ar trebui să avem mai multe asemenea prilejuri“. Alături de Sarah Bernhardt şi Eleonora Duse, Terry şi Irving au fost printre primii actori care au atins celebritatea oarecum în sensul modern, transformând totodată industria spectacolului în Anglia şi instalând obiceiul de a merge la teatru în rândul unui public nou şi amplu: clasa de mijloc. Ca manager al splendidului teatru Lyceum din West End, Irving semăna uneori cu un regizor de la Hollywood, un fel de Cecil B. DeMille: şi-a comandat muzica pentru producţiile sale de la compozitori precum Arthur Sullivan – şi nu doar piese neînsemnate, ci întregi coloane sonore; n-a precupeţit nici un ban la capitolul figuranţi sau decoruri şi a folosit cu mare drag toate instrumentele electrice de ultimă generaţie ca să creeze scântei sau explozii. Adora toate felurile de efecte speciale ostentative. Irving nu s-a dat înapoi să popularizeze genurile care i-au adus marele succes – piese siropoase de dragoste şi melodrame senzaţionaliste – şi nu gusta deloc dramaturgii contemporani erudiţi precum Ibsen sau Shaw. Îi plăcea foarte mult Shakespeare, dar credea că piesele lui trebuiau făcute „interpretabile“ pentru actori, aşa că a redus 40% din Hamlet şi 20% din Macbeth. A scos-o pe Lady Macduff şi pe copiii ei, precum şi asasinarea lui Banquo. Regele Lear a fost şi el decupat, omiţând toate „ororile superflue“ (precum orbirea lui Gloucester), dar, pe de altă parte, preluând rolul principal, Irving a adăugat atâtea mormăieli şi vaiete rolului încât piesa dura cu 30 de minute mai mult. Însă Irving a fost totodată un inovator, iar influenţa sa dăinuie până azi. De pildă, a fost unul dintre primii actori care l-au făcut simpatic pe Shylock (dându-i, din întâmplare, vocea lui Tennyson); Holroyd spune că, la Lyceum, Irving a introdus numerotarea locurilor din sală, programe gratuite şi obiceiul de a diminua intensitatea luminilor din sală la ridicarea cortinei. Era un perfecţionist, un cercetător maniac şi un despot, cu excepţia comportamentului faţă de Terry, pe care o considera un alt tip de geniu, ca un soare al lunii sale. Ea era o actriţă înnăscută, care crescuse într-o familie ce

Charles McGrath, fost editor al Book Review, scrie în prezent pentru The Times. 10

avea să devină o dinastie în teatru (Kate, sora lui Terry şi bunica lui John Gielgud, a fost chiar şi mai faimoasă, pentru o vreme, iar patru dintre fraţii săi au apărut şi ei pe scenă). Părinţii lui Terry erau actori ambulanţi, nu prea deosebiţi de familia Crummles din Nicholas Nickleby şi, cam la fel ca şi „Copilul minune“ din acest roman, Ellen şi-a făcut-o debutul la Londra la vârsta de 9 ani, ca Mamillius din Poveste de iarnă. Pastorul Charles Dogson, alias Lewis Carroll, se afla în sală şi a devenit un fan pe viaţă. Avea o voce pe jumătate şoaptă, pe jumătate oftat, şi după cum spunea ulterior fiul său, pronunţa textul lui Shakespeare cu o asemenea naturaleţe de parcă ar fi auzit replicile respective de abia în acea dimineaţă. Avea un mers aparte, mişcându-şi piciorul uşor în spate înainte să atingă pământul, astfel încât părea să plutească pe scenă. Frumuseţea ei legendară nu se observă imediat în cea mai faimoasă fotografie a lui Terry, realizată de Julia Margaret Cameron în baia lui Tennyson, unde actriţa pare indispusă şi distantă. Dar e dulce şi visătoare în câteva picturi renumite, semnate de artistul prerafaelit G. F. Watts, care i-a fost soţ pentru scurtă vreme, însă strălucirea, calmul şi sexualitatea ei luminează faimosul portret în care Sargent a înfăţişat-o ca Lady Macbeth. Terry era fata vremurilor sale, veselă şi spontană, care se dădea pe balustrade în culise şi o dată, din pur amuzament, a înşfăcat o bucată de decor şi a ridicat-o, riscant, sus deasupra scenei. Pe de altă parte, Irving era neliniştit şi precaut; idea sa de relaxare era să se ducă la secţiile de poliţie şi să analizeze chipurile acuzaţilor – cam în acelaşi fel în care Bernhardt se ducea să viziteze morgi, ca să poată studia cadavrele. În timp, au apărut mai multe cărţi excelente despre Irving şi Terry separat, între care şi autobiografia fermecătoare, deşi extrem de nedemnă de încredere, a lui Terry – The Story of My Life. Ceea ce adaugă Holroyd în acest tablou este o focalizare duală extinsă, precum şi o proză antrenantă şi

Henry Irving în rolul Shylock. La dreapta, Ellen Terry fotografiată de Julia Margaret Cameron, 1864.

plină de viaţă – dintre biografii contemporani, el e aproape inegalabil ca stilist – şi o incomparabilă cunoaştere a perioadei. (De pildă, cine, dacă nu Holroyd, ar şti despre trudele lui Irving de a găsi o Rosinante potrivită pentru o piesă într-un act despre Don Quijote? Primul cal pe care l-a ales era atât de muribund încât a trebuit expediat la abator. Al doilea suferea de flatulenţă şi era atât de bine hrănit încât au fost nevoiţi să-i picteze de mână urmele de descărnare şi vlăguială pe coaste.) Holroyd îşi extinde analiza şi la următoarea generaţie, la odraslele lui Terry şi ale lui Irving, explicându-şi într-o prefaţă convingerea că „astăzi, configuraţiile vieţii de familie încă mai reflectă vieţile ascunse de acum peste o sută de ani“. De fapt, familiile extinse ale lui Terry şi Irving erau deosebit de disfuncţionale chiar şi după criteriile de astăzi, iar exemplul lor nu pare atât reprezentativ, cât prevenitor: o avertizare asupra pericolelor celebrităţii şi ale neglijării copiilor, amintind că talentul nu e mereu ereditar.

N 1869, Irving, care era pe atât de retras şi de izolat pe cât era Terry de prietenoasă şi de cochetă, s-a însurat cu Florence O’Callaghan, despre care se spunea că citea o singură carte, dar că o citea des: almanahul nobilimii. Împreună, au avut doi copii – Henry şi Laurence, iar după ce căsătoria lor s-a destrămat, Florence, snoabă şi înverşunată, a încercat să-i întărâte împotriva tatălui lor şi mai ales a lui Terry (pe care o numea „târâtura“). Însă, spre marea ei supărare, băieţii n-au reuşit să reziste strălucirii lumii tatălui lor şi, deşi acesta nu s-a deranjat să-i ajute sau să-i încurajeze (Terry i-a educat şi i-a sprijinit mai mult), amândoi au intrat în domeniul lui Irving. Nici unul nu era extrem de înzestrat. Cel mic, Laurence, a avut un debut pe scenă atât de puţin promiţător încât s-a împuşcat din disperare, deşi apoi a avut un succes modest ca actor şi dramaturg. Probabil mai talentat, Henry nu s-a putut desprinde de trecut şi a devenit o copie ştearsă a tatălui său, jucând vechile roluri ale lui Irving şi încercând să-i menţină în funcţiune trupa. Ba chiar a început o relaţie cu fosta amantă a tatălui său, o făptură bizară pe nume dna Aria, care astăzi ar putea fi considerată o groupie profesionistă. Terry s-a măritat cu Watts în 1864, pe când ea avea 16 ani, iar el, 46. Watts era unul dintre acei victorieni, ca Ruskin şi Matthew Arnold, pe care Lytton Strachey îi numea „specimene de vitrină“, atât de rarefiat şi de neurastenic încât era efectiv asexuat („nu putea face mare lucru, dar îi plăcea să bâjbâie“, spunea cea de-a doua nevastă a sa). Watts nu căuta atât o soţie, cât un model permanent, care să locuiască în casa lui, iar Terry s-a dovedit prea plină de viaţă şi prea refractară pentru această misiune. Căsnicia lor s-a terminat, de fapt, după 10 luni, iar după câţiva ani, ea a fugit cu un văduv arhitect şi scenograf pe nume Edward William Godwin. Împreună au avut doi copii – Edward şi Edith – care, suferind sub stigma victoriană a nelegitimităţii lor, au adoptat, în cele din urmă, numele de Craig (după Ailsa Craig, uriaşa stâncă de pe coasta scoţiană din Ayrshire). Şi ei s-au orientat profesional către domeniul familiei. Edward – sau mai bine zis Edward Gordon Craig – a devenit scriitor, artist şi scenograf radical şi revoluţionar, unele dintre teoriile şi invenţiile sale fiind încă la modă. În mod ciudat – sau poate inevitabil –, deşi în tinereţe se plângea că e copil din flori şi n-a avut un model patern în viaţă, Gordon Craig s-a transformat apoi într-un afemeiat fără inimă, care a lăsat în urma sa cel puţin 12 copii (majoritatea din flori), fără să le acorde vreo atenţie sau să-i sprijine pe vreunul dintre ei. Printre nenumăratele lui iubite s-au aflat Olga Knipper (văduva lui Cehov), Isadora Duncan şi mai toate secretarele pe care le-a angajat (îi plăcea să le dicteze după ce le punea să se dezbrace). Probabil că cea mai importantă pentru el a fost Duncan, însă ea l-a iubit cu atâta pasiune încât, după despărţirea lor, Craig şi-a promis să n-o mai vadă niciodată, nici măcar după tragica moarte a fetiţei lor, Deirdre. FOTOGRAFIE OFERITĂ DE COLLEGE LIBRARY, ETON COLLEGE, WINDSOR

Se spunea că soţia lui Irving citea o singură carte, dar destul de des: almanahul nobilimii. Pe Terry o numea „târâtură“. Gordon Craig, el însuşi subiect al câtorva cărţi, e un personaj deosebit de important – parţial geniu, parţial impostor, adică o combinaţie mereu inflamabilă. Într-un fel, el a lăsat o amprentă mai mare şi mai durabilă asupra teatrului decât mama lui. Însă cititorii cărţii A Strange Eventful History s-ar putea sătura de toată atenţia care i se acordă în acest volum şi le-ar putea displăcea, la fel ca surorii lui, faptul că Terry l-a preferat pe el, fiul risipitor, în locul lui Edith, care şi-a petrecut o bună parte din viaţă îngrijindu-şi mama, în timp ce Gordon hoinărea prin Europa, înglobându-se în datorii. Edith, sau Edy, după cum i se spunea, semăna fizic cu mama sa, dar îi lipsea magnetismul şi nonşalanţa ei deloc timidă. Totuşi, a devenit un factotum în teatru: o actriţă decentă, o excelentă creatoare de costume şi o regizoare ingenioasă, care era centrul unui cerc de lesbiene, feministe şi sufragete. Printre admiratoarele sale se număra compozitoarea Ethel Smyth, Virginia Woolf şi Vita Sackville-West, iar una dintre personajele cheie era o femeie fascinantă pe nume Christabel Marshall, care s-a remodelat singură, devenind Christopher St. John (era molipsitor: o altă membră a grupului, Clare Atwood, a devenit Tony). În parte, cea care garanta unitatea grupului era Terry, de-acum retrasă din activitate, imperativă şi cam ţicnită, dar încă plină de un farmec imens. Din ceea ce se spunea despre ea, din cartea şi din corespondenţa sa, putem deduce multe despre farmecul personal al lui Terry şi chiar câte ceva despre stilul ei ca actriţă. Deşi muncea mult, făcea ca totul să pară uşor. Era unul dintre acei actori care sunt îndrăgiţi mai degrabă pentru ei înşişi decât pentru abilitatea de a întruchipa pe altci-

neva. Chiar şi în rolurile Ofelia, Portia sau Julieta, ea era mereu Ellen Terry şi, în rarele momente când juca roluri nepotrivite pentru ea sau când îşi uita replicile, nimeni nu se supăra. Criticii ei se plângeau că era atât de vioaie şi de radioasă încât nu putea exprima emoţii profunde şi de durată, însă puţini erau interesaţi de acest aspect. Irving era un caz şi mai ciudat. Dacă Terry părea un personaj desprins din Dickens, Irving părea scos dintr-un roman de Thomas Hardy: un om autocreat. S-a născut John Brodribb, într-o familie din Cornwell care spera să-l vadă devenind preot. Irving se bâlbâia, era sfrijit, avea un umblet abrupt şi, totuşi, pasionat fiind de teatru, era hotărât să devină actor. Se trezea în fiecare dimineaţă la ora cinci şi înota în Tamisa ca să-şi tonifice trupul. A luat lecţii de dicţie şi de scrimă şi a călătorit ani de zile cu ansambluri permanente prin toată Marea Britanie, în cele din urmă învăţându-şi meseria. Era extrem în tot ce făcea. Adopta accente ciudate şi, dispreţuind machiajul, se picta cu acuarele, aşa că, în fotografii, uneori pare un actor de kabuki. Spre deosebire de Terry, făcea ca interpretarea pe scenă să pară dificilă – trebuia să observi câte eforturi făcea – şi, după criteriile de azi, era fără îndoială un cabotin. Până şi Terry recunoştea: „Henry a fost mereu atras de stilul bombastic“. Henry James îl considera vulgar şi afectat. În parte din cauza rivalităţii pentru afecţiunea lui Terry, Shaw a devenit un critic necruţător al lui Irving şi, într-un necrolog, a scris că acesta nu era „interesat de altceva decât de sine, iar acel sine de care era interesat era un personaj imaginar dintr-o lume imaginară“. În afară de Terry, Irving nu le prea acorda atenţie altor actori. El era un one-man show, iar egocentrismul său a cres-

FOTOGRAFIE DIN PROPRIETATEA JULIEI MARGARET CAMERON, OFERITĂ DE SCIENCE & SOCIETY PICTURE LIBRARY, SCIENCE MUSEUM, LONDRA.

cut tot mai mult cu timpul. Deşi familiile au negat că Irving şi Terry ar fi avut o relaţie sexuală, era evident că au fost amanţi până când el s-a înstrăinat, ca toţi bărbaţii din viaţa ei. Irving voia admiraţie şi nu colaborare. Totuşi, oricare ar fi fost natura talentului său, avea un farmec uriaş: mândru şi distant, a reuşit să-şi transforme cumva neajunsurile în calităţi. Făcea multe artificii cu vocea şi cu trupul său rigid. Nici măcar Shaw nu s-a putut abţine să scrie despre interpretarea lui Iachimo din „Cymbeline“: „N-a fost deloc un sac vulgar de detalii, ci o adevărată întruchipare, cu o curgere neîntreruptă de la un capăt la altul“. Chiar mai mult decât Terry, Irving a fost un simbol al imaginii actorului, iar din succesul şi din popularitatea sa covârşitoare am putea conchide că teatrul era, pe atunci, puţin diferit de imaginea pe care ne-am format-o astăzi. Ideea sa de bază nu era să fie realist, ci să îmbunătăţească reproducerea realităţii – s-o facă mai impresionantă, mai stranie, mai spectaculoasă.

UPĂ cum sugerează titlul, Holroyd îşi structurează cartea aproape ca pe o melodramă şi o proiectează apoi cu o debordantă energie narativă. Aproape prea debordantă: uneori pare mai interesat să povestească decât să explice de ce e importantă povestea. A Strange Eventful History e un volum extrem de aspectuos, cu pagini cu fotografii color şi cu multe dintre xilogravurile originale realizate de Gordon Craig, însă textul e presărat cu construcţii oscilante („După şapte ani de hoinăreală prin străinătate, Anglia părea pregătită să-l primească“), iar autorul adesea renunţă la obiceiul de a marca apoziţiile prin virgule. Poate că lui Terry nu i-ar fi păsat, dar Irving, h obsedat şi dominant cum era, ar fi făcut o criză. 11

Locuri schimbate Pentru scriitori, mutarea dintr-o casă într-alta poate stârni spaime sau dependenţe – sau ambele. DE AMY FINNERTY TIM cu toţii că mutările pot fi răvăşitoare psihic, iar în On Moving (Despre mutări), Louise DeSalvo împleteşte relatarea propriilor mutări – dintr-o clădire sărăcăcioasă din New Jersey în zone mai înverzite la maturitate – cu complicatele istorii domestice ale unor scriitori precum Elizabeth Bishop, D. H. Lawrence şi Virginia Woolf, convingându-ne în cele din urmă că pentru unii oameni mutările pot fi însoţite de nebunie. Mulţi dintre subiecţii cărţii au o tendinţă compulsivă spre mutări. Dacă ei nu reuşeau să-şi înţeleagă patologia propriului „dor de ducă“, DeSalvo, autoarea memoriilor Crazy in the Kitchen şi a altor cărţi, e extrem de conştientă de propriul motor psihologic. După ce s-a mutat recent într-o clădire restaurată de la începutul secolului XX din Montclair, New Jersey, a fost „năpădită pe neaşteptate de sentimente de pierdere, mâhnire, dezorientare şi deşertăciune“. Ceea ce simţea era „mai profund decât dezrădăcinarea... mai primitiv, mai îngrozitor, dincolo de posibilităţile limbajului“.

Amy Finnerty este scriitoare independentă şi editor şi trăieşte la New York.

Scriitorii la care se referă DeSalvo au fost şi ei afectaţi de nemulţumiri sau obsedaţi de mutările din copilărie. Lui Eugene O’Neill, vederea unei cutii împachetate îi stârnea „un atac incontrolabil de furie distructivă“. Şi-a devastat camera de la Princeton şi, o dată, s-a repezit cu o macetă la mobila din apartamentul de hotel al părinţilor săi. D. H. Lawrence s-a mutat cam de 100 de ori, în ţări diferite. Invariabil, s-a înstrăinat – sau s-a simţit respins – de localnici. A fost exilat şi bănuit de spionaj; a vrut să înteme-

ON MOVING

A Writer’s Meditation on New Houses, Old Haunts, and Finding Home Again de Louise DeSalvo 227 pag. Bloomsbury. 22 $ ieze o comunitate utopică, poate în Florida, şi şi-a deplâns relaţia nesatisfăcătoare cu soţia, considerând că „o frăţie de sânge“ cu un bărbat ar putea reprezenta un cămin adevărat. În ceea ce o priveşte pe DeSalvo, propria-i teamă de mutări, deşi mult mai comună (şi poate dovadă a diluării cuvântu-

lui „stres“), subliniază un subiect etern: oriunde călătoreşti, iei cu tine şi propriii demoni, cusururi şi dorinţe. Virginia Woolf a fugit de abuzurile sexuale ale fraţilor săi vitregi din casa unde copilărit, în Hyde Park Gate, şi şi-a petrecut restul vieţii schimbând case, renovând şi căutând oxigenul de care avea nevoie ca să scrie. Copilăria sumbră a lui Elizabeth Bishop a condus la o viaţă întreagă de peregrinări. S-a stabilit în Brazilia cu o amantă lesbiană şi a lucrat o vreme fără obişnuita sa „anxietate schingiutoare“, dar s-a simţit repede încolţită şi a început să-şi „bea minţile“. Silit să părăsească Anglia din cauza politicii sale radicale şi a datoriilor, rătăcitorul Percy Bysshe Shelley s-a mutat cu soţia sa, Mary, în 14 locuri diferite din Italia, înainte să se stabilească într-o casă de pe malul mării, în San Terenzo. Casa era un dezastru atât de copleşitor încât scriitorul suferea de halucinaţii în care îi vedea pe foştii locatari „pătaţi cu sânge“. Shelley s-a înecat în apele din apropiere. Totuşi, DeSalvo crede că proprietăţile imobiliare pot hrăni viaţa minţii şi susţine aprins rolul emoţional tămăduitor al vieţii casnice.

Îl citează pe scriitorul Mark Doty, care, împreună cu amantul său, a transformat o casă comună într-o „zonă extrem de ocupată în care să ne regăsim şi să ne reamintim toate locuinţele, o casă destul de profundă, destul de a noastră încât să visăm acolo“. HIAR şi Lawrence, când nu se lăsa cuprins de furie, era un „bărbat casnic care gătea, făcea curăţenie şi se ocupa de decorarea casei“. Sigmund Freud însuşi era preocupat de imaginea casei, analizând psihicul uman dintr-un adăpost îngrijit. Pe când îi făcea curte soţiei sale, i-a scris despre idealul său de „confort victorian solid“, care includea „aşternuturi prinse cu panglici frumoase în dulap“. Asta te face să te întrebi cum ar fi interpretat Freud relatarea Virginiei Woolf din 1919, despre cum s-a îndrăgostit de o nouă casă: „Am trecut prin toate fazele dorinţei, până m-am simţit încinsă şi arzătoare fizic, gata să depăşesc toate obstacolele“. Totuşi, în momentele mai detaşate, Woolf înţelegea că mutările sale – ca multe dintre cele discutate aici – erau doar eforturi de a şterge trecutul. După cum spunea ea, următoarea casă era mereu h „vechea recompensă dinaintea mea“.

Tatăl meu, tatăl tău O autobiografie despre ce s-a întâmplat cu fiicele a două cupluri care şi-au inversat partenerii. DE FRANCINE DU PLESSIX GRAY MAGINAŢI-VĂ patru fetiţe – Jane şi Maggy Cummins, Jenny şi Patricia Stuart, două perechi de surori, fiecare pereche cam de aceeaşi vârstă – care sunt foarte legate una de cealaltă, cu atât mai mult cu cât părinţii lor eleganţi şi glamorous sunt prieteni foarte apropiaţi. De fapt, americanii Paul şi Helen Stuart şi australienii Edward şi Rosemary Cummins (bărbaţii sunt amândoi diplomaţi) devin atât de inseparabili încât, în numai câteva luni, se pro-

THE SISTERS ANTIPODES

de Jane Alison 277 pag. Houghton Mifflin Harcourt. 23 $ duce un schimb de parteneri. Paul, tatăl lui Jenny şi al Patriciei, devine tatăl vitreg al lui Maggy şi Jane, iar tatăl acestora, Edward, se mută cu Jenny şi Patricia şi cu mama lor. Jane Cummins (de-acum Jane Alison), autoarea cărţii The Sisters Antipodes (Surori la antipozi), ne spune că „sciziunea“ (aşa cum

Cele mai recente cărţi ale lui Francine du Plessix Gray sunt „Madame de Staël“ şi „Them: A Memoir of Parents“. 12

numeşte ea, fără menajamente, aceste redistribuţii familiale) le-a şocat pe cele patru fete – „un şoc paralizant ca o crăpătură într-o piatră... fisurându-se în tăcere“. „Ne-am modelat după principiile sciziunii“, explică ea, adăugând că în fiecare dintre fete zace „un abis de fantezie, de gelozie şi de dor care era crucial şi care avea să ne definească“. Trauma constantă a lui Jane poate fi chiar şi mai spinoasă, fiindcă fetiţa avea doar patru ani la producerea sciziunii. Pe măsură ce creşte, incomoditatea declanşată de noile relaţii ale părinţilor săi se adânceşte fiindcă fata se simte atrasă de mama ei vitregă, blajină şi sofisticată, care îi dă să mănânce ecleruri cu ciocolată şi-i vorbeşte despre Jasper Johns şi despre „detaliile unei mâneci la Ingres“. („În timp ce mi-o închipuiam pe mama curăţând covorul cu o periuţă de dinţi, m-am simţit scârbită de trădare“, scrie Alison despre Rosemary, care va divorţa ulterior de tatăl vitreg al lui Alison şi va reuşi să supravieţuiască dintr-o slujbă de profesoară). Aceeaşi senzaţie de lipsă de loialitate o obsedează deoarece se simte mai apropiată de fanfaronul Paul – un tată vitreg cât se poate de devotat – decât de tatăl ei, care e detaşat în Asia şi în Orientul Mijlociu în anii în care Paul se mută cu noua sa familie la Washington, Los Angeles şi în America de Sud şi pe care

fata nu-l vede şi nici nu vorbeşte cu el şapte ani în copilărie. „Scrisorile traversau oceanele“, scrie Alison, fără să analizeze ciudata indiferenţă care-l putea împiedica pe un tată să pună mâna pe telefon şi s-o sune. Tocmai pe acest paralelism de destine îşi întemeiază Alison această autobiografie intermitent tulburătoare. În centrul poveştii sale se află prietenia intimă pe care o leagă cu sora sa vitregă, Jenny: „antipozii“ din titlul cărţii se referă la diferenţele – şi conexiunile – dintre caracterele celor două fete. Adolescentă fermecătoare care s-a lăsat de liceu şi a avut probleme cu drogurile, inconstanta Jenny dispare luni la rând, cu urmări tragice, în ultimă instanţă. Însă, în ciuda propriului abuz de alcool, droguri şi aventuri de o noapte – relatate cu o intensitate

minunată şi copleşitoare –, Jane reuşeşte să absolve cu brio studiile la Princeton şi e considerată vedeta familiei. Are succes şi în lumea largă, ca autoare a trei romane. În ciuda unor pasaje excelente, The Sisters Antipodes suferă de mai multe neajunsuri comune tipurilor minore de autobiografii ale „redresării“ personale. Deşi autoarea are aproape 45 de ani, traumele din copilărie nu par să se fi vindecat destul încât să fie redate într-o manieră mai consistentă şi mai eficace. Mult prea adesea îşi întrerupe şi îşi încurcă povestea prin cugetări despre urmările psihice pe care le-au avut asupra ei flirturile părinţilor – observaţii exprimate în fraze bombastice, pentru care Alison nu găseşte o dicţie armonioasă (la un moment dat, îşi descrie familia extinsă drept „un grup bicameral menit să corespundă lumi biemisferice prin care am călătorit după sciziune“). Aceste reflecţii sunt intercalate cu ipoteze anoste despre interacţiunea dintre memorie şi proză. „Uneori cred că avem cu toţii bine sădit în minte un loc personal, ca un fel de casă pe care am pierdut-o, dar care ne stăruie încă în memorie“, observă Alison. Dacă daţi la o parte aceste cugetări (sau, mai bine, dacă le lăsaţi pe seama unor autori de autobiografii mult mai buni, precum Nabokov), v-aţi putea alege cu o carte mai h tolerabilă – şi mai revelatoare. FOTO: STEADY 70

Judecătoarea păcii Încercarea de a vorbi despre atrocităţile nepedepsite din Balcanii divizaţi de război. DE ADAM LEBOR INICII susţin că, din cauza faptului că Naţiunile Unite au fost incapabile să stopeze carnagiul din fosta Iugoslavie şi din Rwanda, au creat în schimb tribunalele de judecare a crimelor de război, ca un fel de premiu de consolare umanitar. Diplomaţii nu se aşteptau la de-

MADAME PROSECUTOR

Confrontations With Humanity’s Worst Criminals and the Culture of Impunity: A Memoir de Carla Del Ponte şi Chuck Sudetic 434 pag. Other Press. 25.95 $

terminarea Carlei Del Ponte de a-i aduce pe făptaşi în faţa justiţiei şi a pune capăt culturii impunităţii. Ca procuror general al Elveţiei, ea a luptat împotriva acestui muro di gomma, zidul de cauciuc, care-i respingea încercările de a opri spălarea de bani a Mafiei. Madame Prosecutor (Doamna procuror) este istorisirea ei despre lupta împotriva lui muro di gomma din Balcani, Rwanda şi capitalele occidentale. E o carte nemiloasă, uneori (justificat de) mânioasă şi o importantă relatare din interior despre căutarea justiţiei internaţionale. Fiecare din titlurile celor 13 capitole începe prin cuvântul „Confruntare“: „Confruntarea din Kosovo“, „Confruntarea cu genocidul din Rwanda“, chiar şi „Confruntarea cu tribunalul birocraţiei“, titlul unui Adam LeBor este autorul cărţii „Complicity With Evil: The United Nations in the Age of Modern Genocide“.

capitol în care acuză câţiva dintre proprii ei demnitari de obstrucţionare şi incompetenţă. Determinarea lui Del Ponte de a face din tribunalele pentru Rwanda şi Iugoslavia instrumente funcţionale ale justiţiei penale a provocat consternare. Era un factor imprevizibil, dizlocând răspunsurile fin calibrate ale diplomaţiei. Totuşi, ea a reuşit, cel puţin parţial. Slobodan Milosevic, fostul preşedinte al Serbiei, a fost arestat sub acuzaţiile de genocid şi a murit în celula sa din centrul de detenţie din Haga al Naţiunilor Unite, în 2006. Radovan Karadzic, fostul lider al sârbilor bosniaci, este încarcerat acolo acum şi îşi pregăteşte apărarea împotriva acuzaţiilor de genocid. Del Ponte a scris Madame Prosecutor împreună cu Chuck Sudetic, care a fost corespondentul războaielor din Iugoslavia pentru New York Times între 1990 şi 1995. Sudetic, un bun reporter şi elegant scriitor, este autorul cărţii Blood and Vengeance, una dintre cele mai bune apariţii al cărui subiect este fosta Iugoslavie. Madame Prosecutor e mai puţin evocatoare dar e scrisă cu limpezime şi în general cu o bună cadenţă, cu toate că, ocazional, profunzimea detaliului, când Del Ponte schiţează încă o întâlnire cu oficialii obstructivi sârbi şi croaţi, încetineşte naraţiunea. Microfocalizarea cărţii pe bătăliile ei politice denotă, de asemenea, insuficienţa contextului geo-politic. Del Ponte s-a aflat în prima linie a uneia dintre cele mai spectaculoase schimbări în diplomaţia internaţională din istoria recentă: realizarea de noi instrumente legale pentru a-i aduce pe dictatori şi pe criminalii de război în faţa justiţiei. Ocazional, sunt şi fragmente de bucătărie internă, ca atunci când, în

FOTOGRAFII DE DE DENIS LOVROVIC/AGENŢIA FRANCE-PRESSE

martie 2001, Kofi Annan, pe atunci secretar general al Naţiunilor Unite, i-a scris lui Del Ponte, admonestând-o pentru cererea ca ajutorul economic pentru Iugoslavia să fie condiţionat de cooperarea mai bună cu tribunalul. Cu toate acestea, cititorul şi-ar dori ca Del Ponte să fie la fel de indiscretă despre relaţiile ei cu super-puterile pe cât e, de exemplu, în privinţa relaţiilor ei cu propriii oficiali. OAR o foarte mică parte din criminalii de război din Iugoslavia a fost pusă sub acuzare. Până în momentul în care Del Ponte şi-a părăsit postul, la sfârşitul lui 2007, tribunalul emisese 161 de rechizitorii, majoritatea concentrându-se pe figuri de rang înalt. Se aşteaptă ca instanţele locale să preia acum sarcina. Unele dintre ororile relatate contituie o lectură sinistră şi unul dintre incidente, în special, te bântuie mult după terminarea cărţii. În februarie 2007, un martor al acuzării sub protecţie a depus mărturie în procesul a şapte înalţi ofiţeri ai armatei sârbilor bosniaci, acuzaţi de masacrarea a 8.000 de bărbaţi şi băieţi musulmani la Srebrenica, în 1995. Martorul era şoferul care livra mâncare şi băutură călăilor, în timp ce-şi aliniau victimele şi îşi descărcau armele asupra lor. Apoi, brusc, împuşcăturile s-au oprit. Un băiat foarte tânăr a ieşit din mormanul de cadavre, acoperit de sânge şi carne sfârtecată. A început să meargă spre pistolari, plângând după al său „Babo“ (tată). Soldaţii şi-au coborât armele. Ofiţerul de la comandă le-a ordonat să-l împuşte pe băiat, dar ei au refuzat, spunându-i să o facă singur. Martorul a intervenit în apărarea băiatului: „Dintr-o dată, m-a luat de mână... Nu vreau să trăiască nimeni asta,... strânsoarea, strânsoarea lui pe mâna mea, şi eram uimit de puterea lui“. L-a dus pe băiat la dubiţa sa şi a dat drumul la muzică, în timp ce trăgătorii s-au întors la treabă. Mai târziu, în februarie 2007, un alt martor a depus mărturie în procesul Srebrenica. Era băiatul (acum un tânăr bărbat) care se târâse din mormanul de cadavre. Tribunalul Iugoslaviei este programat să se închidă până la sfârşitul lui 2011. Între timp, în ianuarie, Curtea Penală Internaţională de la Haga şi-a început primul proces, cel al lui Thomas Lubanga, un fost dictator militar congolez. Supravieţuitorii ororilor din Congo au depus deja mărturie. Şi pentru aceasta Carla Del Ponte merită laude însemnate. h

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

1 2

CĂRŢI ILUSTRATE

Săpt. în top

THE HOUSE IN THE NIGHT de Susan Marie 6 Swanson, ilustrată de Beth Krommes (Houghton Mifflin, 17 $) O cheie, un pat, o carte, o lumină, luna. (Vârsta: 4 – 8 ani) THE COMPOSER IS DEAD de Lemony Snicket, ilustrată de Carson Ellis, muzica de Nathaniel Stookey (HarperCollins Publishers, 17.99 $) Un tur detectiv al orchestrei, cu parte audio. (Vârsta: 9 – 12 ani)

BLUEBERRY GIRL de Neil Gaiman, ilustrată de Charles Vess (HarperCollins, 17.99 $) O carte despre lucrurile bune ale vieţii, adresată unei fiice. (Toate vârstele)

LISTEN TO THE WIND: THE STORY OF DR. GREG AND „THREE CUPS OF TEA“ de Greg Mortenson şi Susan L. Roth. (Dial, 16.99 $) O şcoală se dezvoltă în Pakistan. (Vârsta: 4 – 8 ani)

LADYBUG GIRL AND BUMBLEBEE BOY de David Soman şi Jacky Davis (Dial, 16.99 $) Întâlnirea minţilor unor supereroi la locul de joacă. (Vârsta 3- 5 ani)

GALLOP! scrisă şi ilustrată de Rufus Butler Seder (Workman, 12.95 $) Animalele par să se mişte la răsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 – 8 ani)

CAT scrisă de Matthew Van Fleet, fotografii de Brian 5 Stanton (Wiseman/Simon & Schuster, 16.99 $) Toate tipurile de pisici, în mişcare şi rimă. (Vârsta: de la 2 ani)

SWING! scrisă şi ilustrată de Rufus Butler Seder 22 (Workman, 12.95 $) Copiii atletici par să se mişte la răsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 – 8 ani)

NAKED MOLE RAT GETS DRESSED scrisă şi ilus- 10 trată de Mo Willems (Hyperion, 16.99 $) Acest rozător ca individualist. (Vârsta: de la 3 ani)

ALL IN A DAY de Cynthia Rylant şi ilustrată de Nikki McClure (Abrams, 17.95$) Răsărit, apus şi răstimpul dintre ele. (Vârsta: 4 – 8 ani)

Cărţi pentru copii Săpt. aceasta

EVERMORE de Alyson Noël (St. Martin’s Griffin, 9.95 $) Nemuritori la şcoală. (Vârsta: de la 12 ani)

LECTURI UŞOARE

Săpt. în top

MILES TO GO de Miley Cyrus (Disney-Hyperion, 24.95 $) Viaţa lui Miley Cyrus. (Vârsta: 9-12 ani)

THE GRAVEYARD BOOK de Neil Gaiman, ilustrată 24 de Dave McKean (HarperCollins, 17.99 $) Pentru a evita un asasin, un băiat locuieşte în cimitir. (Vârsta: de la 10 ani)

THIRTEEN REASONS WHY de Jay Asher (Razorbill, 21 16.99 $) Înainte de a se sinucide, o fată trimite mesaje audio explicative către 13 persoane. (Vârsta: de la 14 ani)

SCAT de Carl Hiaasen (Random House, 16.99 $) Un eco-mister, cu o mlaştină scârboasă şi personaje care nu sunt întotdeauna ceea ce par. (Vârsta: 9 – 12 ani)

THE HUNGER GAMES de Suzanne Collins (Scholastic, 17.99 $) Într-un viitor distopic, o fată luptă pentru supravieţuire în direct la TV. (Vârsta: de la 12 ani)

FADE de Lisa McMann (Simon Pulse/Simon & Schuster, 15.99 $) Coşmarurile o bântuie pe Janie cea visătoare. (Vârsta: de la 14 ani)

THREE CUPS OF TEA: YOUNG READERS EDITION de Greg Mortenson şi David Oliver Relin (Puffin, 8.99 $) Un fost alpinist ridică şcoli în satele din Pakistan şi Afganistan. (Vârsta: 9 – 12 ani)

3 WILLOWS de Ann Brashares (Delacorte, 18.99 $) O nouă frăţie le primeşte pe Polly, Jo şi Ama, în timpul verii dinaintea începerii liceului. (Vârsta: de la 12 ani)

SEEKERS: GREAT BEAR LAKE de Erin Hunter (HarperCollins, 16.99 $) Ursuleţi într-o călătorie spre un loc mitic al păcii şi vindecării. (Vârsta: de la 10 ani)

THE MYSTERIOUS BENEDICT SOCIETY de 12 Trenton Lee Stewart, ilustrată de Carson Ellis (Megan Tingley/Little, Brown, 6.99 $) Copii cu har într-o misiune. (Vârsta: 9 – 12 ani)

CĂRŢI BROŞATE

30 martie 2009

SERII

THE BOY IN THE STRIPED PAJAMAS de John 19 Boyne (David Fickling/ Random House, 8.99 $) Un băiat îşi pierde inocenţa în vremuri grele. (Vârsta: de la 12 ani)

THE TWILIGHT SAGA de Stephenie Meyer (Megan Tingley/Little Brown, ed. cart. şi broş.) Vampiri, vârcolaci şi întâmplările lor din liceu. (Vârsta: de la 12 ani)

THE BOOK THIEF de Markus Zusak (Knopf, 11.99 $) 79 O fată salvează nişte cărţi de la o incendiere nazistă şi le împarte cu un bărbat evreu. (Vârsta: de la 14 ani)

HOUSE OF NIGHT de P. C. şi Kristin Cast (St. Martin’s Press, ed. broş.) Vampiri la şcoală. (Vârsta: de la 14 ani)

THREE CUPS OF TEA: YOUNG READERS EDITION de Greg Mortenson şi David Oliver Relin (Puffin, 8.99 $) Un fost alpinist ridică şcoli în satele din Pakistan şi Afganistan. (Vârsta: 9 – 12 ani)

DIARY OF A WIMPY KID scrisă şi ilustrată de Jeff Kinney (Amulet/Abrams, doar ed. broşată) Un băiat povesteşte pericolele vieţii de adolescent. (Vârsta: 9 – 12 ani)

THE 39 CLUES: THE MAZE OF BONES de Rick 2 Riordan (Scholastic, 12.99 $) Un frate şi o soră caută sursa puterii familiei lor. (Vârsta: 8 – 12 ani)

TWEAK de Nic Sheff (Atheneum, 9.99 $) Memoriile 8 despre dependenţă ale protagonistului din Beautiful Boy. (Vârsta: de la 14 ani)

WICKED: WITCH AND CURSE de Nancy Holder şi Debbie Viguié (Simon Pulse, 7.99 $) O orfană intră într-o familie supranaturală. (Vârsta: de la 12 ani)

THE CLIQUE de Lisi Harrison (Poppy/Little, Brown, doar ed. broş.) Vieţile şi iubirile copiilor populari dintr-o şcoală de elită. (Vârsta: de la 12 ani)

CORALINE de Neil Gaiman şi Dave McKean (HarperFestival, 6.99 $) Legat de film. (Vârsta: 9 – 12 ani)

PERCY JACKSON & THE OLYMPIANS de Rick Riordan (Disney-Hyperion, ed. cart. şi broş.) Bătălia monştrilor mitologici. (Vârsta: 9 – 12 ani)

THE MYSTERIOUS BENEDICT SOCIETY de Trenton Lee Stewart, ilustrată de Carson Ellis (Megan Tingley/Little, Brown, 6.99 $) Copii cu har într-o misiune. (Vârsta: 9 – 12 ani)

HARRY POTTER de J. K. Rowling (Arthur A. Levine/ 215 Scholastic, ed. cart. şi broş.) Un tânăr vrăjitor îşi creşte puterile luptând cu răul. (Vârsta: de la 10 ani)

NIGHT WORLD de L. J. Smith (Simon Pulse, ed. broş.) 15 Rase supranaturale formează societăţi secrete. (Vârsta: de la 14 ani)

KISSED BY AN ANGEL de Elizabeth Chandler (Simon Pulse, doar ed. broşată) Dragoste dincolo de mormânt. (Vârsta: de la 14 ani)

THE TALE OF DESPEREAUX de Kate DiCamillo, 59 ilustrată de Timothy Basil Ering (Candlewick, 7.99 $) Un şoarece, un şobolan şi o fată într-o călătorie magică. (Vârsta: de la 10 ani)

SLAM de Nick Hornby (Riverhead, 14 $) Un skateboar- 20 der îşi lasă prietena însărcinată. Ce ar face Tony Hawk? (Vârsta: de la 12 ani)

INKHEART de Cornelia Funke (Scholastic, ed. cart. şi 24 broş.) Personajele cărţii prind viaţă şi ademenesc cititorii. (Vârsta: peste 10 ani)

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna care s-a încheiat pe 14 martie, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes.com/ books. Toate cele patru liste de cărţi pentru copii apar în fiecare săptămână pe site-ul Book Review. Editorii au furnizat categoriile de vârstă pentru titlurile respective.

Cronica de ficţiune

Joseph Salvatore

THE UNKNOWN KNOWNS

nu mai e posedat), şi pe iubită, Michaela. Cei doi se luptă să-l salveze pe Jasper – şi lumea întreagă. Din păcate, o mai avem şi pe Ileana Magdalen, care a fost posedată anterior şi care de-acum e doar o croată obsedată să omoare demoni şi care ajunge în nordul statului New York ca să se răzbune pe fostul ei demon, Leo. Asta îi aduce în calea ei pe Jasper şi pe amicii săi. Un cititor epuizat ar putea zice că povestea e un amestec de Buffy cu Blatty, împletit cu Amurg şi cu Anne Rice. Şi aşa şi e. Numai că mai cuprinde şi istorie revizionistă şi străvechi ordine secrete, legăminte oculte şi violenţă tulburătoare. Şi o grămadă de sex – din moment ce singurul mod în care un demon poate părăsi trupul posedatului e ca acesta să facă sex. Subtextul: exorcismele sunt nasoale. Peck nu ne lasă să uităm că aceste personaje sunt totuşi copii, indiferent dacă sunt posedaţi sau nu de demoni. Căutând o morgă, Jasper îşi spune că „ar fi trebuit să fiu mai atent la serialul «Lege şi ordine», în loc să mă chinui s-o seduc pe Michaela“. La urma urmei, băiatul se caută pe sine.

de Jeffrey Rotter 259 pag. Scribner. 25 $ Titlul romanului de debut al lui Rotter trimite cu gândul la doar una dintre multele atrocităţi comise de anterioara administraţie la adresa limbii engleze. La prima vedere, formularea aiuritor de simplistă a lui Donald Rumsfeld referitoare la rapoartele serviciilor secrete poate părea o ţintă uşoară într-o satiră despre (printre altele) modul în care America a abordat ameninţările la adresa siguranţei naţionale în ultimii opt ani. Însă povestea inteligentă şi hazlie a lui Rotter depăşeşte nivelul parodiei evidente ca să exploreze maniera particulară şi uneori disperată în care personajele sale se străduiesc să-şi apere siguranţa proprie, de la graniţele trasate de dormitoarele lor până la încărcătura propriilor vise, arătând cum logica retoricii personale nu e prea diferită de cea politică. Jim Rath e un bărbat copilăros, plăcut şi sincer – deşi incredibil de naiv –, obsedat de cărţi de benzi desenate, de diorame de muzeu şi de o lume subacvatică străveche, numită Nautika, pe care el însuşi a inventat-o. Când îl părăseşte nevasta, sătulă de viaţa lui închipuită şi de lipsa unei slujbe, fragilul Rath se destabilizează şi începe să creadă că un bărbat misterios dintr-un bar e un adevărat nautikon (de fapt, e un agent guvernamental). Această întâlnire duce la o urmărire frenetică prin Colorado, care-şi atinge punctul culminant într-un act bizar de terorism intern. Firul narativ secundar ce se întinde sub mare în Nautika, deşi plin de acţiune şi de descrieri plastice şi inteligente, pare tolerant şi static, ca o navă de croazieră minunat împodobită care a fost abandonată într-un debarcader secat. Totuşi, imaginaţia lui Rotter e formidabilă şi proaspătă şi merită cu prisosinţă călătoria.

OUT OF MY SKIN

de John Haskell Ilustrată. 211 pag. Farrar, Straus & Giroux. Ediţie broşată, 14 $

THE LIKES OF US: America in the Eyes of the Farm Security Administration FUTURE MISSIONARIES OF AMERICA

Stories de Matthew Vollmer 224 pg. MacAdam/Cage Ediţie îmbrăcată în pânză, 24 $; ediţie broşată, 13 $ Irezistibila antologie de debut a lui Vollmer oferă o distribuţie vastă de personaje care tânjesc: unele singuratice, altele pierdute, unele îndrăgostite şi altele care, ajungând pe cealaltă parte a vicisitudinilor vieţii – pierderea partenerului, a copiilor, a părinţilor, amanţilor, prietenilor, banilor – îşi consideră durerea dificilă şi revoltătoare. Emoţiile pot fi inexprimabile în aceste povestiri, dar îşi găsesc expresia, dacă nu prin cuvinte, atunci prin acţiuni. După moartea tatălui său, un adolescent sapă gropi în pământ până când palmele i se umplu de băşici. O femeie, care se pregăteşte să-şi urmărească soţul infidel, se aruncă în apă, iarăşi şi iarăşi, după cheile pierdute de la maşină. Tatăl aiurit al unei fetiţe ucise se ia după un alt copil, crezând că ar putea fi ea. În ciuda aparenţei realiste

Joseph Salvatore predă creaţie literară şi literatură la New School.

de Stu Cohen. Ilustrată. 183 pag. Godine. 50 $ Această carte prezintă lucrările fotografilor de la Farm Security Administration, între care Walker Evans, Ben Shahn şi Dorothea Lange, precum şi corespondenţa şi scripturile şedinţelor foto realizate de Roy Stryker, editorul foto al agenţiei. Sus: un siloz de cereale din Minneapolis, septembrie 1939, fotografie de John Vachon. şi a textelor ce-şi urmăresc bine personajele, aceste povestiri au o relaţie incomodă cu revelaţia literară şi se pot opri brusc din lipsa exprimărilor clare. Adesea, personajele se îndreaptă către o rezolvare doar pentru a descoperi că în viitor nu se întrezăreşte nici una; şi totuşi merg mai departe, la fel ca boxerii care nu vor să se dea bătuţi. Vollmer scrie cu la fel de multă îndemânare despre adolescenţi şi adulţi, bărbaţi şi femei, atei şi credincioşi, barbari şi vulgari, oameni care s-au lăsat de şcoală şi doctori – dovedindu-se, din câte s-ar părea, mai interesat de dezvăluirea esenţei umane decât de statistici sociale. Excelent structurate şi foarte convingătoare, aceste povestiri anunţă sosirea unei voci noi şi puternice.

BODY SURFING

de Dale Peck 417 pag. Atria. 26 $

Virginitatea la terminarea liceului e şi aşa destul de jenantă, dar dacă mai adaugi că ai fi ucis de cel mai bun prieten care e posedat de un demon şi apoi devii un demon rătăcitor care trebuie să preia un corp ciudat după altul, pentru o întreagă eternitate, până când vei fi decapitat sau incinerat, începi să înţelegi puţin din povestea lui Jasper Van Arsdale din noul roman al lui Peck. Desigur, toţi adolescenţii năpădiţi de dorinţe supranaturale au nevoie de un anturaj devotat. Deci îl avem pe prietenul cel mai bun, Q. (care

Versiunea de colant auto a celui de-al doilea roman, inteligent, dar pasiv, al lui Haskell ar fi „cuget, deci nu pot“. La începutul cărţii, Jack, naratorul dezarmant de timid, se mută la Los Angeles ca să scrie despre filme. Totuşi, odată sosit acolo, îşi închiriază o cămăruţă cu un tavan îmbrăcat în sârmă şi ajunge să scrie despre escroci mari şi sosii ale celebrităţilor. Când un imitator profesionist al lui Steve Martin îi arată lui Jack cum să copieze mersul lui Martin, lecţia e revelatoare: „Frumuseţea mersului lui Steve Martin e că nici măcar nu trebuie să mergi“. În curând, Jack o cunoaşte pe Jane, fostă dansatoare cu care îi e greu să fie el însuşi (oricine sau orice ar însemna aşa ceva, potrivit romanului). Îşi depăşeşte stângăcia imitându-l pe Martin – nu doar mersul, ci devenind ca el. Ajunge să-şi albească şi părul. La început, transformarea îi redă lui Jack încrederea în sine: idila merge bine până când el începe să se gândească la cât de bine merge, făcându-şi griji că persoana de care îi place lui Jane s-ar putea să nu fie deloc Jack, din moment ce, când e cu ea, Jack nu e el însuşi, ci Steve. Asta duce la o criză de identitate: „Am vrut să trec peste toate faţadele existenţei şi întrebarea e: cum reuşeşti?“. Anumite capitole ale romanului vizează biografii de-ale actorilor şi trame din filme clasice, mai ales din „Sunset Boulevard“ şi „Detour“ (care se întâmplă să aibă un personaj numit Haskell: ce coincidenţă!). Aceste digresiuni funcţionează, în fond, ca nişte intrigi secundare, iar subiectele lor despre identitate şi autenticitate reh flectă tocmai căutarea lui Jack. 15

TBR: Din culise CÂND NU ATACĂ ANIMALELE: După

toate ştirile recente despre cimpanzeii ucigaşi, ar fi frumos să auzim o poveste de dragoste cu final fericit dintre un om şi un animal. Şi iată că soseşte A Lion Called Christian: The True Story of the Remarkable Bond Between Two Friends and a Lion, de Anthony Bourke şi John Rendall, care intră în această săptămână în lista ediţiilor cartonate, pe locul 7 la nonficţiune. Dacă nu te afli printre milioanele de oameni care au văzut varianta video de pe internet, Christian este un pui de leu cumpărat de la Harrods în 1969 de către doi prieteni, care l-au crescut într-un apartament de deasupra unui magazin de mobilă din Londra, înainte de a-i aranja eliberarea în sălbăticie, în Kenia. Când bărbaţii s-au dus să-l caute pe Christian un an mai târziu, acesta, acum un conducător voinic şi mândru al familiei sale, i-a recunoscut şi s-a grăbit să le ofere una dintre cele mai emoţionante îmbrăţisări din istoria filmului. (Versiunea principală de pe YouTube se derulează pe melodia celor de la Aerosmith „I Don’t Want to Miss a Thing“, în timp ce versiunea promoţională foloseşte melodia lui Whitney Houston „I Will Always Love You“.) După ce clipul a fost distribuit online în 2007, de către un utilizator încă necunoscut, A Lion Called Christian, care a fost publicată prima oară în 1971, a urcat, pe BookFinder. com, în topul 10 al celor mai căutate cărţi epuizate, după Sex a Madonnei, dar înaintea lui Woodworker’s Essential Shop Aids and Jigs sau The Principles of Knitting. În anii recenţi, acest top al bestsellerurilor apuse a devenit un fel de teren de antrenament pentru lista Times: romanul istoric din 1991 a lui Catherine Anderson Comanche Heart (nr. 7 pe BookFinder) speră să se ridice la nivelul lui Comanche Moon pe lista volumelor broşate tipărite în masă, după ce va fi republicată în luna iunie, în timp ce, locul întâi de pe BookFinder la Jocurile Olimpice ale cărţilor epuizate, romanul cult din 1978 al lui John L. Parker Jr., Once a Runner, despre alergători, speră la un loc în lista Times luna viitoare. Primele păreri critice despre romanul lui Parker au fost amestecate. Scriind pentru Slate, Mark Tracy l-a etichetat „lucrarea unui şcolar de clasa a 8-a“, dar şi „cel mai bun roman scris vreodată despre alergarea de tip fond“. CINE MI-A MUTAT PRODUSUL? Este

perioada cea mai proastă pentru vânzătorii ambulanţi de sfaturi pentru afaceri. Sau poate este cea mai bună perioadă? Spencer Johnson, M.D., celebru pentru Who Moved My Cheese?, se întoarce pe lista de ediţii cartonate de sfaturi, cărţi practice şi diverse cu Peaks and Valleys: Making Good and Bad Times Work for You – At Work and in Life, care intră pe locul 8. Aici Johnson lasă şoarecii în urmă şi foloseşte altă parabolă despre „un tânăr care trăieşte nefericit într-o vale până când întâlneşte un om care trăieşte pe o culme“ – care sună cam ca un sumar greşit tradus din chineză al epopeei Bear Stearns a lui William D. Cohan: House of Cards, care apare săptămâna aceasta pe locul 2 în topul ediţiilor cartonate la nonficţiune. Apropo de traduceri chinezeşti, revista Harper’s a publicat odată o listă a cărţilor chinezeşti, improvizând după lucrările clasice ale lui Johnson: Can I Move Your Cheese?, I Don’t Bother to Move Your Cheese, Chinese People Eat Cheese?, Make the Cheese by Yourself!. Vă spun, acestor titluri le mai lipseşte doar un videoclip pe YouTube ca să ajungă în topul nostru. JENNIFER SCHUESSLER

Ediţii cartonate

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

1 2

FICŢIUNE

Săpt. trecută

Săpt. în top

HANDLE WITH CARE de Jodi Picoult (Atria, 27.95 $) O femeie a cărei fiică are o afecţiune congenitală periculoasă trebuie să decidă dacă să îl dea în judecată pe obstetrician, un vechi prieten.

CORSAIR de Clive Cussler si Jack Du Brul (Putnam, 27.95 $) Juan Cabrillo şi echipajul de pe Oregon caută un secretar de stat dispărut, al cărui avion a fost doborât.

Săpt. aceasta

30 martie 2009

NONFICŢIUNE

OUTLIERS de Malcolm Gladwell (Little, Brown, 27.99 $) De ce unii oameni au succes, de la autorul volumului Blink.

HOUSE OF CARDS, de William D. Cohan. (Doubleday, 27.95$) Căderea lui Bear Stearns şi începutul colapsului pe Wall Street.

Săpt. trecută

Săpt. în top

THE ASSOCIATE de John Grisham (Doubleday, 27.95 $) Un absolvent de drept idealist e nevoit să se angajeze la o firmă de avocatură prestigioasă, dar traumatizantă.

THE YANKEE YEARS de Joe Torre şi Tom Verducci (Doubleday, 26.95 $) Fostul manager al echipei Yankee (19962007) despre anii petrecuţi la club.

THE HOST de Stephenie Meyer (Little, Brown, 25.99 $) Extratereştrii au preluat controlul asupra minţilor şi trupurilor celor mai mulţi dintre pământeni, dar o femeie nu va capitula.

OUT OF CAPTIVITY de Marc Gonsalves, Keith Stansell, Tom Howes şi Gary Brozek (William Morrow, 26.99 $) Trei antreprenori scapă de gherila columbiană.

RUN FOR YOUR LIFE de James Patterson şi Michael Ledwidge (Little, Brown, 27.99 $) O femeie detectiv care creşte singură 10 copii trebuie să oprească un asasin care are ca ţintă magnaţii din New York.

DEWEY de Vicki Myron şi Bret Witter (Grand Central, 19.99 $) Despre pisoiul lăsat să îngheţe între cărţile returnate ale bibliotecii publice din Iowa şi despre cum acesta devine faimos.

PROMISES IN DEATH de J. D. Robb (Putnam, 26.95 $) Lt. Eve Dallas investighează asasinatul unui coleg; de Nora Roberts, scris sub pseudonim.

THE LOST CITY OF Z de David Grann (Doubleday, 27.50 $) Un redactor de la New Yorker caută un explorator britanic dispărut cu 80 de ani în urmă, în Amazon.

A LION CALLED CHRISTIAN de Anthony Bourke şi John Rendall (Broadway, 21.95 $) Doi bărbaţi cumpără ca animal de companie un pui de leu în Londra, îl aduc în Africa unde este crescut, şi mai târziu au o reîntâlnire de suflet; o actualizare a cărţii din 1971.

A BOLD FRESH PIECE OF HUMANITY de Bill O’Reilly (Broadway, 26 $) Comentatorul de la Fox News despre educaţia şi cariera sa.

MY BOOKY WOOK de Russell Brand (Collins, 25.99 $) Un memoriu despre sex, droguri şi stand-up comedy de la un comic şi actor britanic.

THE UNFORGIVING MINUTE de Craig M. Mullaney (Penguin Press, 28.95 $) Un soldat se maturizează la West Point, Ranger School, Oxford (ca un elev Rhodes), şi în lupta din Afganistan.

INSIDE THE REVOLUTION de Joel C. Rosenberg (Tyndale, 24.99 $) Puterea a trei grupuri din Orientul Mijlociu: radicalii islamici, reformaţii moderaţi şi musulmanii care devin creştini. (†)

MELTDOWN de Thomas E. Woods Jr. (Regnery, 27.95 $) O privire liberală asupra colapsului bursier. (†)

ARE YOU THERE, VODKA? IT’S ME, CHELSEA de Chelsea Handler (Simon Spotlight Entertainment, 24.95 $) Eseuri umoristice personale ale actriţei de stand-up comedy.

JESUS, INTERRUPTED de Bart D. Ehrman (HarperOne, 25.99 $) Ceea ce au descoperit cercetătorii despre învăţăturile Noului Testament.

15*

JOKER ONE de Donovan Campbell (Random House, 26 $) Un locotenent din Marină şi plutonul său se află în Ramadi în timpul celor mai violente zile ale insurgenţei din 2004.

6 7

DEAD SILENCE de Randy Wayne White (Putnam, 25.95 $) Doc Ford caută un băiat care a fost răpit.

HEART AND SOUL de Maeve Binchy (Knopf, 26.95 $) Un medic înfiinţează o clinică de boli cardiace într-un cartier din Dublin.

ONE DAY AT A TIME de Danielle Steel (Delacorte, 27 $) O mamă şi cele două fiice dintr-o familie hollywoodiană găsesc feluri diferite de iubire.

NIGHT AND DAY de Robert B. Parker (Putnam, 25.95 $) Jesse Stone, şeful poliţiei din Paradise, Mass., trebuie să prindă un voyeur care forţează femeile să se dezbrace sub ameninţarea cu arma.

10 11

10 THE GUERNSEY LITERARY AND POTATO PEEL PIE SOCIETY de Mary Ann Shaffer şi Annie Barrows (Dial, 22 $) Un jurnalist călătoreşte în insula Guernsey pentru a-i întâlni pe localnicii bătrâni, foşti membri ai rezistenţei naziste.

WHITE WITCH, BLACK CURSE de Kim Harrison (Eos/ William Morrow, 25.99 $) O vrăjitoare care e şi vânătoare de recompense răzbună moartea iubitului ei; cartea 7 din seria Hollows.

PATHS OF GLORY de Jeffrey Archer (St. Martin’s, 27.95 $) A atins oare George Mallory vârful muntelui Everest în 1924, în cursul escaladării în timpul căreia a murit?

TERMINAL FREEZE de Lincoln Child (Doubleday, 24.95 $) Oamenii 11 de ştiinţă descoperă o creatură preistorică îngheţată într-o peşteră arctică şi o scot la suprafaţă, contrar avertismentelor localnicilor.

FOOL de Christopher Moore (Morrow, 26.99 $) În această versiune comică şi vulgară, bufonul regelui Lear încearcă să pună lucrurile la punct.

16*

THE HELP, de Kathryn Stockett. (Putnam, $24.95.) O tânără albă şi două slujnice de culoare colaborează în 1960 în Mississippi.

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna încheiată pe 14 martie în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile de gen); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes.com/books.

Selecţia editorilor Cărţi recente care ne-au stârnit interesul HIDING MAN: A Biography of Donald Barthelme de Tracy Daugherty (St. Martin’s, 35 $) Fără a continua dezbaterea despre sufletul întunecat al lui Barthelme sau despre munca sa eterogenă, Daugherty a creat o poveste convingătoare despre o viaţă care a fost plină, pasionată şi poate chiar împlinită.

JOKER ONE: A Marine Platoon’s Story of Courage, Leadership, and Brotherhood de Donovan Campbell (Random House, 26 $) Un fost locotenent din Marină furnizează o înregistrare brută, glonţ după glonţ, din Ramadi, Irak, din timpul celor mai violente zile ale insurgenţei de acolo.

ONE D.O.A., ONE ON THE WAY de Mary Robison (Counterpoint, 23 $) Eroina furioasă a acestui roman este aruncată în lumea volatilă a familiei soţului său aflat pe moarte, care îl include şi pe fratele lui geamăn şi perfect identic.

THE FUTURE OF LIBERALISM de Alan Wolfe (Knopf, 25.95 $) Mai mult decât o simplă încercare de a apăra planul economic New Deal, Wolfe ne aminteşte de rădăcinile adânci conceptuale, intelectuale şi morale ale liberalismului.

DON’T CRY: Stories de Mary Gaitskill (Pantheon, 23.95 $) Gaitskill îşi implică cititorul în ceea ce pare o violare a propriilor sale personaje, ale căror vieţi sunt adesea distruse într-un mod departe de a fi admirabil.

PAULINE BONAPARTE: Venus of Empire de Flora Fraser (Knopf, 28.95 $) Fraser face un portret suculent al celei mai strălucitoare şi mai favorizate surori ale lui Napoleon, despre care presupune că i-ar fi fost şi amantă.

AS THEY SEE ’EM: A Fan’s Travels in the Land of Umpires de Bruce Weber (Scribner, 26 $) Weber, reporter la New York Times, şi-a petrecut timpul cu arbitrii de baseball, a fost la una din şcolile lor şi chiar a arbitrat. BRIDGE OF SAND de Janet Burroway (Houghton Mifflin Harcourt, 25 $) În acest roman, o văduvă nefericită încearcă să dea de una dintre vechile ei cunoştinţe din trecut. AMERICAN RUST de Philipp Meyer (Spiegel & Grau, 24.95 $) Romanul hibrid poliţist/de călătorie al lui Meyer reuşeşte să înregistreze viaţa unui orăşel în decădere. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes.com/books.

BIBLIOTECA DE SÃNÃTATE

Aflã secretele medicinei naturiste ºi vei trãi mai mult ºi mai bine. Nu trebuie sã ratezi reþeta internaþionalã de succes Viaþa sãnãtoasã.

Poþi trãi mai bine. Poþi "i mai #ãnãto#.

"u#$ãrã %iaru& ºi vei desco"eri #n fiecare volum ceva nou$ secretul "lantelor% diete% te&nici de rela'are% masa(% medicina alternativã% )o*a% la un "reþ s"ecial de

$%& 'ei( împreunã cu ziarul

* sãptãmânal, miercurea, începând cu 21 ianuarie 2009

Raftul cu ediţii broşate THE LETTERS OF NOËL COWARD editată de Barry Day (Vintage, 19.95 $) Această colecţie însufleţeşte lista realizărilor lui Coward (actor, dramaturg şi compozitor, romancier, memorialist) şi pe cea a corespondenţilor (în mare, toţi autorii din literatura şi teatrul britanic din secolul XX, inclusiv Virginia Woolf, Bernard Shaw, John Gielgud, Laurence Olivier. Scrisorile lui Coward sunt extrem de încântătoare (nici cele ale corespondenţilor săi nu sunt rele deloc), iar Barry Day oferă amplificări, explicaţii, date biografice şi material de fundal. Toate acestea duc la o „biografie de primă clasă“, a scris John Simon în Book Review. De asemenea, amuzantă. THE SORROWS OF AN AMERICAN de Siri Hustvedt

(Picador, 14 $) Un psihanalist din Brooklyn care se luptă pentru a înţelege cauzele morţii tatălui, găseşte o scrisoare misterioasă care face trimitere la un vechi secret. Împreună cu sora îndoliată după soţul ei, un om cu propriile sale secrete, încearcă să afle mai multe despre trecutul familiei lor de imigranţi norvegieni. Personajele lui Hustvedt îşi înţeleg trăirile prin lectură şi conversaţie, şi ea este capabilă să plăsmuiască idei într-o intrigă captivantă, în acest roman provocator.

COMMON WEALTH: Economics for a Crowded Planet de Jeffrey D. Sachs

(Penguin, 17 $) Sachs descrie înfricoşătoarele crize globale de mediu şi metodele pentru evitarea dezastrelor, în aceasta carte bine structurată. El crede că putem construi sisteme durabile, stabiliza populaţia lumii şi pune capăt sărăciei extreme până în 2025, prin cooperarea dintre sectorul public şi cel privat. J. Gustave Speth, un remarcabil ecologist, este mai puţin optimist. În THE

BRIDGE AT THE END OF THE WORLD: Capitalism, the Environment, and Crossing From Crisis to Sustainability (Yale University, 18 $) el susţine că

degradarea pamântului rezultă din „eşecurile sistematice ale capitalismului de astăzi. (Nefiind prea convins nici de socialism). El avertizează mişcarea ecologică de faptul că „nu va reuşi acţionând doar în interiorul sistemului, când e necesară o transformare a sistemului însuşi“. THE RESERVE de Russell Banks (Harper Perennial, 14.99 $) Un bogătaş şi un

faimos artist susţinător al politicii de stânga se întâlnesc în Adirondacks în 1930, în acest roman de dragoste, de artă şi de clasă, culminând cu moartea violentă şi focul distructiv. THE MAN WHO PUSHED AMERICA TO WAR: The Extraordinary Life, Adventures, and Obsessions of Ahmad Chalabi de Aram Roston (Nation Books, 16.95 $)

„Nu a existat niciodată un străin atât de extrem de implicat într-o decizie a Statelor Unite ale Americii de a merge la război“, a spus criticul nostru, Leslie Gelb, despre Ahmad Chalabi. Roston prezintă o relatare coerentă şi nepărtinitoare despre modul în care acest bancher bogat a convins armata americană să-l dea jos pe Saddam Hussein pentru a-i lua locul. „Problema“, scrie Gelb, „nu este că Chalabi a făcut ceea ce credea că este necesar, ci faptul că noi l-am crezut fără a examina situaţia în mod serios“. FAIR SHARES FOR ALL: A Memoir of Family and Food de John Haney

(Random House, 15 $) Haney îşi aminteşte că a crescut în Marea Britanie, în anul 1950, când familiile din clasa muncitoare, precum a lui, făceau primii paşi spre prosperitatea postbelică. Mâncărurile preferate, cum ar fi sandvişurile cu bacon, îi amintesc de rudele îndrăgite din Cockney, pe măsură ce viaţa lui a evoluat. BLOOD KIN de Ceridwen Dovey (Penguin, 14 $) Primul roman de groază a lui Dovez imaginează o lovitură militară într-o ţară nedenumită – preşedintele este înlăturat de către comandant – văzut de portretistul liderului destituit, bucătar şi bărbier. Puterea şi sadismul sunt temele sale. THE RACE CARD: How Bluffing About Bias Makes Race Relations Worse de Richard Thompson Ford (Picador,

16 $) Dezbătând rasismul, Ford, în dreapta, crede că se creează „false sau exagerate prejudecăţi“ care se „proptesc pe exemple reale ale victimizării“ – gândiţi-vă la Tawana Brawley sau Clarence Thomas şi acuzaţiile de linşaj hightech. În această carte puternic argumentată, „Ford disecă fiecare vacă sacră din America post-rasistă“, a scris Orlando Patterson în Book Review. „Inevitabil mai şi exagerează, dar rezultatul final este un viguros cutremur în vechiul discurs al naţiunii despre rasă“. Patterson laudă, de asemenea, „mintea extrem de subversivă“ a lui Ford.

THE LABRADOR PACT de Matt Haig (Penguin, 15 $) „Dacă vrei să afli ade-

vărul, întreabă câinele“, vrea să spună câinele narator al lui Haig, cred. „Cine altcineva, decă nu câinele, cunoaşte întreaga problemă?“. Un labrador negru încearcă să îşi ţină familia umană unită, în acest roman ciudat de emoţionant, care este întunecat şi comic fără a deveni în vreun fel dezagreabil.

GAMING THE VOTE: Why Elections Aren’t Fair (and What We Can Do About It) de William Poundstone (Hill & Wang, 15 $) Cel puţin 5 din 45 alegeri preziden-

ţiale au fost câştigate de către cel de-al doilea candidat favorit pe listă, datorită grupurilor celor care subminează votarea. Proudstone investighează într-un mod precis şi amuzant câteva posibilităţi care ar fi condus la rezultate mai apropiate de adevăr. Sistemul său favorit este „votul cu note“, în care cei care votează acordă fiecărui candidat un calificativ, pe o scară de la 1 la 5. DE ELSA DIXLER

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

FICŢIUNE FORMAT CLASIC

Săpt. în top

Ediţii broşate Săpt. aceasta

30 martie 2009

FICŢIUNE FORMAT DE BUZUNAR

Săpt. în top

THE SHACK de William P. Young (Windblown Media, 43 14.99 $) Un bărbat a cărui fiică a fost răpită este invitat, în aparenţă de către Dumnezeu, într-o cabană izolată. (†)

THE WHOLE TRUTH de David Baldacci (Vision, 9.99 $) Un agent de contraspionaj şi un ziarist se asociază împotriva unui contractor.

THE READER de Bernhard Schlink (Vintage, 13.95 $) Un licean german se îndrăgosteşte de o fostă angajată la Auschwitz

HOLD TIGHT de Harlan Coben (Signet, 9.99 $) Consecinţele sinuciderii unui elev dintr-un liceu din New Jersey.

FIREFLY LANE de Kristin Hannah (St. Martin’s 10 Griffin, 14.95 $) O prietenie între două femei în nord-vestul Pacificului se întinde pe mai mult de trei decenii şi peste multe alegeri de viaţă.

BONES de Jonathan Kellerman (Ballantine, 9.99 $) Detectivul psiholog Alex Delaware este chemat când apar cadavre de femei într-o mlaştină din Los Angeles.

AMERICAN WIFE de Curtis Sittenfeld (Random House, 5 15 $) O bibliotecară drăguţă se mărită cu fiul alcoolic al unei familii bogate de politicieni, care ajunge preşedinte.

THE GRAND FINALE de Janet Evanovich (Harper/ 3 HarperCollins, 7.99 $) În această reeditare a unui roman din 1988, o femeie atrage atenţia unui bărbat arătos când cade din copac pe pizza lui.

SUNDAYS AT TIFFANY’S de James Patterson şi 10 Gabrielle Charbonnet (Grand Central, 13.99 $) O femeie descoperă o neaşteptată iubire.

PEOPLE OF THE BOOK de Geraldine Brooks (Penguin, 15 $) Un expert descifrează secretele unui manuscris rar.

PLAGUE SHIP de Clive Cussler cu Jack Du Brul 3 (Berkley, 9.99 $) Juan Cabrillo şi echipajul de pe Oregon trebuie să afle ce s-a întâmplat pe un vas de croazieră plin de cadavre.

A THOUSAND SPLENDID SUNS de Khaled 16 Hosseini (Riverhead, 16 $) O prietenie între două femei afgane pe fundalul a 30 de ani de război.

LOST SOULS de Lisa Jackson (Zebra, 7.99 $) O scriitoare aspirantă de literatură poliţistă cercetează dispariţia a patru fete de la colegiul All Saints şi realizează că este şi ea urmărită.

MONTANA CREEDS: LOGAN de Linda Lael Miller (HQN, 7.99 $) În acest al doilea volum al unei trilogii,“băiatul rău al rodeo-ului“ se întoarce acasă şi pune inimi pe jar.

DANGER IN A RED DRESS de Christina Dodd (Signet, 7.99 $) O femeie căreia i s-a încredinţat un secret cu limbă de moarte sfârşeşte prin a fi urmărită de criminali, şi doar Gabriel Prescott o poate salva.

THE APPEAL de John Grisham (Delta, 14 $) Uneltiri poli- 17 tice şi legale după decizia unui juriu din Mississippi contra unei companii acuzate că deversează deşeuri toxice.

10*

THE MACKADE BROTHERS: RAFE AND JARED de Nora Roberts (Silhouette, 7.99 $) Reeditare a două povestiri despre o pereche de rebeli din Antietam, Md.

MAVERICK de Lora Leigh (St. Martin’s, 7.99 $) Un agent 2 de elită dezvoltă o pasiune pentru femeia pe care o foloseşte drept momeală pentru a atrage un criminal în serie.

SMALL FAVOR by Jim Butcher (Roc, 9.99 $) A zecea carte din Dresden Files despre un vrăjitor detectiv din Chicago.

ANGELS AND DEMONS de Dan Brown (Pocket, 9.99 $) Un savant încearcă să salveze Vaticanul de uneltirile unei societati secrete.

TAKE ONE de Karen Kingsbury (Zondervan, 14.99 $) Cineaştii creştini se angajează într-o luptă disperată pentru a-şi salva proiectul visat de la distrugere.

THE ALCHEMIST de Paulo Coelho (HarperOne, 78 13.95 $) Un cioban spaniol călătoreşte în Egipt în căutarea unei comori.

10*

SARAH’S KEY de Tatiana de Rosnay (St. Martin’s Griffin, 13.95 $) Un jurnalist American contemporan investighează ceea ce s-a întâmplat cu o fetiţă şi familia ei în timpul arestării evreilor din Paris în 1942.

THE MIRACLE AT SPEEDY MOTORS de Alexander McCall Smith (Anchor, 13.95 $) Cel de-al nouălea roman din seria cea mai bine cotată Ladies’ Detective Agency.

THE BRIEF WONDROUS LIFE OF OSCAR WAO 28 de Junot Díaz (Riverhead, 14 $) Un tocilar dominicanoamerican se luptă să scape de un blestem de familie.

REVOLUTIONARY ROAD de Richard Yates (Vintage, 15 14.95 $) Frank şi April Wheeler, un cuplu tânăr şi frumos din America anilor 1950, îşi văd presupusa viaţă idilică destrămată.

WATER FOR ELEPHANTS de Sara Gruen (Algonquin, 13.95 $) Un tânăr şi un elefant salvează un circ în perioada Marii Crize.

THE READER de Bernhard Schlink (Vintage, 13.95 $) Un licean german se îndrăgosteşte de o fostă angajată la Auschwitz.

THE WHITE TIGER de Aravind Adiga (Free Press, 14 $) Un şofer indian relatează transformarea sa din servitor în afacerist şi apoi în asasin; câştigătorul Premiului Man Booker 2008.

SECRETS de Jude Deveraux (Pocket, 7.99 $) O femeie care tânjeşte la o iubire imposibilă este atrasă într-o lume înşelătoare în Williamsburg, Va.

STILL ALICE de Lisa Genova (Pocket, 15 $) Un profe- 10 sor de 50 de ani de la Harvard este diagnosticat în faza incipientă a bolii Alzheimer.

FIRST COMES MARRIAGE de Mary Balogh (Dell, 6.99 $) În acest roman Regency, un viconte irezistibil este adorat de femeile unui sat.

THE ELEGANCE OF THE HEDGEHOG de Muriel Barbery (Europa, 15 $) O fată şi o portăreasă văduvă, cu afinităţi intelectuale, devin prietene.

CHASING DARKNESS de Robert Crais (Pocket, 9.99 $) Este oare responsabil detectivul particular Elvis Cole de eliberarea unui criminal în serie?

LOVING FRANK de Nancy Horan (Ballantine, 14 $) Povestea de dragoste dintre Frank Lloyd Wright şi Mamah Borthwick Cheney.

18*

SHADOW COMMAND de Dale Brown (Harper/ HarperCollins, 9.99 $) Ignorând directivele de la Washington, un general american expediază forţele aeriene pentru a ataca baza secretă rusă din Iran.

18 19

THE KITE RUNNER de Khaled Hosseini (Riverhead, 15.95 $ 77 şi 14 $) Un afgan-american se întoarce la Kabul ca să afle cum s-a descurcat un amic din copilărie sub regimul taliban.

TEMPTATION RIDGE de Robyn Carr (Mira, 6.99 $) O femeie de 25 de ani şi un burlac blazat de 38 de ani sunt complet nepotriviţi unul pentru celălalt – sau cel puţin aşa cred.

LUSH LIFE de Richard Price (Picador, 15 $) Un scriitor 2 în devenire devine suspect în cazul morţii unui prieten din zona rezidenţială a New Yorkului.

CONFESSIONS OF A SHOPAHOLIC de Sophie Kinsella (Dell, 7.99 $) Un jurnalist financiar din Londra se confruntă cu probleme legate de datorii şi dragoste.

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna încheiată pe 14 martie, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe nytimes.com/books.

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

NONFICŢIUNE

Ediţii broşate

30 martie 2009 Săpt. în top

Săpt. în top

Săpt. aceasta

11*

SAME KIND OF DIFFERENT AS ME de Ron Hall şi 22 Denver Moore cu Lynn Vincent (Nelson, 14.99 $) Prietenia neobişnuită dintre un vagabond şi un dealer de artă de succes, care s-au cunoscut într-un adăpost din Texas.

BLINK de Malcolm Gladwell (Back Bay/Little, Brown, 74 15.99) Importanţa instinctului în funcţionarea gândirii.

13*

MARLEY & ME de John Grogan. (Harper, 13.95 $ şi 7.99 $) Lecţii de la un câine nevrotic.

THE FORGOTTEN MAN de Amity Shlaes (Harper Perennial, 15.95 $) O reinterpretare a Noii Ordini şi a Marii Crize.

THE OMNIVORE’S DILEMMA de Michael Pollan 78 (Penguin, 16 $) Urmărind mâncarea din pământ până în farfurie.

THE ZOOKEEPER’S WIFE de Diane Ackerman (Norton, 14.95 $) Cum a găzduit un cuplu din Varşovia evrei şi membri ai Rezistenţei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

BEAUTIFUL BOY de David Sheff (Mariner, 14.95 $) Un tată luptă cu dependenţa fiului său pentru metamfetamine.

A WHOLE NEW MIND, de Daniel H. Pink. 26 (Riverhead, $15.) De ce persoanele cu gândire de dreapta – tipul conceptual, creativ – vor conduce lumea.

ANIMAL, VEGETABLE, MIRACLE de Barbara 40 Kingsolver cu Steven L. Hopp şi Camille Kingsolver (Harper Perennial, 14.95 $) Romanciera şi familia ei au petrecut un an mâncând alimente indigene sau cultivate de ei.

INFIDEL de Ayaan Hirsi Ali (Free Press, 15 $) Amintirile 18 unei avocate pentru femeile musulmane imigrante.

THREE CUPS OF TEA de Greg Mortenson şi David Oliver Relin (Penguin, 15 $) Un fost alpinist clădeşte şcoli în Pakistan şi Afganistan.

111

THE MIDDLE PLACE de Kelly Corrigan (Voice, 14.95 $) Lupta unei femei cu cancerul – al ei şi al tatălui ei – o ajută să dobândească o nouă înţelepciune.

I HOPE THEY SERVE BEER IN HELL de Tucker Max (Citadel/Kensington, 15.95 $) Viaţa unui afemeiat alcoolic şi egoist.

dreams from my father de Barack Obama (Three 139 Rivers, 13.95 $) Obama povesteşte despre viaţa sa ca fiu al unui bărbat african şi al unei americance albe.

THE TIPPING POINT de Malcolm Gladwell (Back 232 Bay/Little, Brown, 14.95 $) Un studiu despre epidemiile sociale, cunoscute ca şi curente pasagere.

EAT, PRAY, LOVE de Elizabeth Gilbert (Penguin, 15 $) Călătoria de un an a unei scriitoare în căutarea propriei identităţi.

THE AUDACITY OF HOPE de Barack Obama (Three 64 Rivers, 14.95 $) Noul preşedinte ales propune ca americanii să depăşească divizarea politică.

MY HORIZONTAL LIFE de Chelsea Handler 22 (Bloomsbury, 14.95 $) Amintirile aventurilor de-o noapte.

90 MINUTES IN HEAVEN de Don Piper cu Cecil 125 Murphey (Revell, 12.99 $) Un preot povesteşte experienţa lumii de dincolo pe care a avut-o după un accident.

TEAM OF RIVALS de Doris Kearns Goodwin (Simon 33 & Schuster, 21$) Geniul politic al lui Abraham Lincoln.

112

Sfaturi, Cărţi practice şi Diverse Săpt. aceasta

EDIŢII CARTONATE

Săpt. în top

ACT LIKE A LADY, THINK LIKE A MAN de Steve Harvey 7 (Amistad/HarperCollins, 23.99 $) Sfaturi pentru relaţii de la comediantul gazdă al emisiunii The Steve Harvey Morning Show.

THE LAST LECTURE de Randy Pausch cu Jeffrey Zaslow 49 (Hyperion, 21.95 $) Gânduri despre importanţa „profitării de fiecare clipă“ ale lui Pausch, profesor la Carnegie Mellon, care a murit de cancer pancreatic la 47 de ani.

THE POWER OF SOUL de Zhi Gang Sha (Atria, 26 $) Utilizarea puterii sufletului pentru vindecare, prevenirea bolii, reîntinerire şi iluminare.

Săpt. aceasta

EDIŢII BROŞATE

Săpt. în top

THE LOVE DARE de Stephen şi Alex Kendrick cu 25 Lawrence Kimbrough (B&H, 14.99 $) O provocare pentru soţi ca 40 de zile să se iubească necondiţionat. (†)

WHAT TO EXPECT WHEN YOU’RE EXPECTING 402 de Heidi Murkoff şi Sharon Mazel (Workman, 14.95 $) Sfaturi pentru viitorii părinţi. (†)

EMERGENCY de Neil Strauss (Harper, 16.99 $) Sfaturi provocatoare de supravieţuire pentru o lume în pragul apocalipsei.

THE SECRET de Rhonda Byrne (Atria/Beyond 114 Words, 23.95 $) Legea atracţiei ca o cheie pentru a obţine ceea ce vrei.

SUZE ORMAN’S 2009 ACTION PLAN de Suze Orman (Spiegel & Grau, 9.99 $) Cum să-ţi administrezi banii în vremuri grele.

THE ULTRAMIND SOLUTION de Mark Hyman (Scribner, 27.50 $) Cum să identifici problemele biologice fundamentale pentru a îmbunătăţi performanţele creierului şi să calmezi depresia, anxietatea şi altele.

NATURALLY THIN de Bethenny Frankel şi Eve Adamson (Fireside, 16 $) Reguli şi reţete pentru a scăpa din capcana dietei, de la un star din „The Real Housewives of New York City“.

FLAT BELLY DIET! de Liz Vaccariello cu Cynthia Sass 17 (Rodale, 25.95 $) Sfaturi de nutriţie şi de exerciţii fizice de la redactorii revistei Prevention.

THE GREAT DEPRESSION AHEAD de Harry S. Dent Jr. (Free Press, 27 $) Un analist financiar anticipează prăbuşiri de pieţe şi criză, dar vede o cale pentru ca investitorii isteţi să prospere.

TWILIGHT de Mark Cotta Vaz (Little, Brown, 16.99 $) O privire în culisele filmului bazat pe cartea romance cu vampiri pentru adolescenţi, a lui Stephenie Meyer.

SKINNY BITCH de Rory Freedman şi Kim Barnouin 88 (Running Press, 13.95 $) Sfaturi din lumea modelingului pentru o dietă vegan.

PEAKS AND VALLEYS de Spencer Johnson (Atria, 19.95 $) Cum să valorifici perioadele bune şi rele în plan personal şi profesional.

THE FIVE LOVE LANGUAGES de Gary Chapman 85 (Northfield, 13.99 $) Cum să-ţi comunici dragostea astfel ca partenerul să înţeleagă.

UNCOMMON de Tony Dungy cu Nathan Whitaker (Tyndale, 24.99 $) Discursurile fostului antrenor de la Indianapolis Colts despre a trăi „viaţa cu însemnătate“.

THE POWER OF NOW de Eckhart Tolle (New World 62 Library, 14 $) Un ghid pentru dezvoltare personală şi iluminare spirituală.

THE SURVIVORS CLUB de Ben Sherwood (Grand Central, 25.99 $) Poveşti adevărate despre cum credinţa, norocul, genele şi alţi factori au intervenit în capacitatea oamenilor de a face faţă problemelor.

HAPPY FOR NO REASON de Marci Shimoff şi Carol Kline (Free Press, 15 $) Un program alcătuit din 7 paşi pentru a obţine fericire necondiţionată „din interior“. (†)

Eseu

Caleb Crain

Frate, ai o cameră liberă? e măsură ce ipotecile şi chiriile devin tot mai greu de plătit, s-ar putea ca cititorii să-i dea jos de pe raft pe Balzac şi Isherwood, să se uite la canapeaua din faţa televizorului şi să se întrebe: ar fi neamerican să primesc chiriaşi? Sau închiriatul e genul de lucru care se întâmplă doar în romanele europene? În realitate, odinioară, pensiunile erau numeroase în America, mai ales în New York. În 1956, Walt Whitman susţinea că aproape trei sferturi dintre cei din Manhattan locuiau într-una. S-ar putea să fi exagerat puţin, dar istoricul Wendy Gamber a estimat că „până la 30% dintre gospodăriile secolului XIX primeau chiriaşi“, iar recensământul din 1860 număra 2.651 de administratori de pensiuni doar în statul New York. În 1857, anticipând că fenomenul ar putea să nu dureze la infinit, Thomas Butler Gunn a început să-l consemneze pentru posteritate în THE PHYSIOLOGY OF NEW YORK BOARDING-HOUSES, disponibilă într-o utilă ediţie retipărită a Rutgers University Press (23.95$), cât şi în ediţia de facsimil de la Cornell University Library (23.99$). „Mă întreb cum erau!“, îşi imaginează Gunn că se întreabă un viitor cercetător, iar ca răspuns, furnizează capitole despre Pensiunea Sărăcăcioasă, Pensiunea Elegantă Unde Nu Primeşti Suficientă Mâncare şi Pensiunea Unde Proprietăreasa Bea, printre alte tipuri reprezentative. Newyorkezii secolului XXI vor recunoaşte probabil camerele meschine şi pereţii soioşi pe care „ţânţarii au făcut cunoştinţă cu Destinul sub forma papucilor sau a tălpilor de la bocancii foştilor ocupanţi“. Dar nesfârşita dramă a vieţii de pensiune – flirturile, beţivăneala, enervarea reciprocă, bârfa, văicăreala, excentricitatea, conspiraţia, escrocheria şi înşelăciunea – ar putea părea surprinzătoare. Paralela modernă cea mai apropiată ar putea fi secţiunea de comentarii a unui blog. Aşa cum explică David Faflik, lector la South Dakota State University, într-o introducere la ediţia Rutgers, Gunn era un englez cu maniere rafinate, care a abandonat o carieră în arhitectură pentru a desena ilustraţii

comice. În 1849, a emigrat în New York, unde a locuit mai întâi la nr. 132 de pe Bleecker Street, apoi a stat la multe alte adrese. Cu toată că a scris Physiology în adăpostul sigur al casei proprii din Brooklyn, picanteria autorului provine din experienţa nemijlocită. Îşi aminteşte, de exemplu, că în Pensiunea Ieftină şi Mare, camera de zi avea „o veche canapea fantomatică“, care părea umflată, dar care fusese eviscerată de arcuri şi umplutură şi era „deosebit de imprevizibilă pentru domnii bătrâni şi Caleb Crain a scris pentru n+1, New Yorker şi London Review of Books. Locuieşte cu chirie în Brooklyn. 20

Această clasică povestire din 1857 despre viaţa de pensiune mişună de ploşniţe şi vecini enervanţi. graşi“. Îşi aminteşte că locatarii de la Pensiunea Murdară se urcau pe acoperiş în nopţile de vară, de unde întrerupeau iubirile pisicilor din zonă cu focuri de armă. La Pensiunea Teatrală a participat odată într-un joc progresiv, cu acrobaţie şi muzică – un gen de scamatorie de secol XIX – la ora 2 dimineaţa. Şi la Pensiunea Tip-Top, singura în care i-a plăcut să locuiască, una dintre proprietărese vorbea delicat despre un copan de curcan ca fiind un „picioruş“. Famecului cărţii i se adaugă ilustraţiile lui Gunn şi ale prietenilor săi Frank Bellew şi Alfred R. Waud, în care cititorii pot vedea singuri canapeaua prăbuşită, scamatoria victoriană şi sticlarul cu perciuni stufoşi, care a petrecut trei zile în pat cu o sticlă de rom. Din nefericire, Rutgers nu a tipărit decât o selecţie, dar toate imaginile apar, la o rezoluţie mai mare, în ediţia de la Cornell University Library, care poate fi citită online pe site-ul Making of America al universităţii. Pensiunile din America victoriană serveau trei mese pe zi, iar proasta lor calitate e nemulţumirea principală a lui Gunn. La Pensiunea Elegantă, carnea e tăiată prea subţire, iar farfuriile sunt ridicate prea repede; la Pensiunea Murdară, sunt „fire de păr şi firimituri în ketchup“ şi „toată lumea era sătulă de carne de porc“. Proprietăreasa unei Pensiuni Rele servea peşte sărat şi ficat de oaie de trei ori pe săptămână, împreună cu plăcinte „cu consistenţă solidă şi din substanţă jilavă, asemănătoare chitului“, în vreme ce proprietăreasa alteia prepară macrou sărat şi carne de porc afumată prin „introducerea şi coacerea lor în aluat“. Într-o vară de probă la Pensiunea Vegetariană, Gunn acceptă să fie hrănit cu „banane, pepeni, piersici, struguri, portocale, cireşe, (şi) ananas“, dar se îngrijorează că dieta dezvoltă supuşenia şi o „apreciere general-idealizantă şi fără conţinut a propriei importanţe şi destin“ şi se întoarce curând la pensiuni carnivore, cu o urmare nu întru totul fericită. Despre un stabiliment condus de o sudistă dezordonată scrie că „observasem că sângele iese dintr-o incizie în pulpa de viţel“. Ceilalţi chiriaşi oferă şi ei ocazii de nemulţumire în plus, iar Gunn revarsă asupra lor un talent baroc pentru caricatura prozaică. Despre colegul său de cameră de

la Pensiunea Murdară, de exemplu, se spune că arată ca un „peşte cod coleric încercând să înghită o ghiulea“. Proprietăreasa vegetariană seamănă cu o „broască bătrână care munceşte apăsată de suferinţele unei acute dureri stomacale şi de convingerea că începea să înnebunească şi că ar fi fost mai bine să se sinucidă“. Iar personalităţile pot fi chiar şi mai înspăimântătoare decât aparenţele. Un vegetarian îşi vopseşte tavanul în albastru, podeaua în verde şi fumează frunze de floarea-soarelui. Studenţii la medicină agaţă o inimă de om deasupra intrării şi cară intestine umane în buzunar. Un funcţionar de bancă snob nu merge niciodată la un concert fără „a consulta opinia critică din New York Times, care (după cum ştie oricine) este cea mai înaltă autoritate posibilă“. Hmmm! La Pensiunea „Serioasă“ (ghilimelele sunt ale lui Gunn), el întâlneşte un tânăr precoce şi inflexibil din punct de vedere moral, în vârstă de 12 ani, care „preocupându-se printre altele şi de entomologie, îl dezaproba pe Shakespeare şi obiecta la adresa romanelor, ’pentru că auzise de persoane care înnebuniseră din cauza periculosului obicei al cititului de romane’“. Adept al abstinenţei, băiatul „avea un mic halat şi un costum special pentru grădinărit“. Odată a ţinut o prelegere intitulată „Despre iarba de mare şi lecţiile morale inspirate de aceasta“, iar Gunn scrie că bărbaţilor din casă le plăcea să-şi imagineze „viaţa neplăcut de virtuoasă pe care o va avea“ când va creşte, „combinând toate micile păcate într-un singur şi de nestârpit cancer al trufiei spirituale. Şi, mai departe, atunci când va fi izolat într-o sferă demnă de variatele lui perfecţiuni, ne gândeam ce înger neplăcut va deveni“. Pe lângă colegii de cameră oameni, există uneori şi ploşniţe. De asemenea, un chiriaş trebuia să înfrunte şi pericolele erosului. „Destul de bizar“, volumul de Byron aparţinând fiicei unei proprietărese „se deschide mereu la poemul indecent Don Juan“, iar atunci când exemplarul lui Gunn din Whitman dispare timp de trei zile, ea e cea care-l înapoiază. Într-o altă casă, proprietăreasa, pe care Gunn o descrie ca păstrând un set de inimioare înşirate pe băţul de la o frigăruie, aşteaptă dragoste – „fierbinte, puternică şi frecventă“ – pe lângă chiria săptămânală. Şi la încă una, proprietăreasa se poartă urât, în mod pervers, cu oaspeţii politicoşi, dar îi răsfaţă pe cei care plătesc cu întârziere şi o tratează „cu nepoliteţe şi batjocură invariabilă“. Cu atâtea chinuri şi atâţia ani de suferinţă, cititorul l-ar putea suspecta pe însuşi Gunn de perversitate – o înclinaţie secretă pentru viaţa de pensiune. Gunn susţine că a fost consolat de camaraderie. „Fără îndoială că obiecţiile cuiva în faţa spânzurătorii ar fi suportate mult mai uşor dacă o duzină de prieteni ar împărtăşi aceeaşi soartă“, scrie el, pentru a explica cum a îndurat viaţa într-o pensiune unde el şi prietenii săi erau atât de înfometaţi încât au intrat prin efracţie în bucătărie, noaptea, printr-o servantă. Şi, desigur, nu şi-ar fi putut permite o alternativă. „Eram tineri, iar locul îşi avea atracţiile lui“, oftează în privinţa unei case unde mesele erau neregulate, dar oamenii erau amuzanţi. „Eram săraci şi nu ne costa mult“. Poate că asta se va spune în curând despre o h canapea de lângă tine. ILUSTRAŢII FURNIZATE DE BIBLIOTECA UNIVERSITARĂ CORNELL.

Shakespeare decodat

Recomandări

Un thriller istorico-literar aflat deja în drum spre Hollywood.

DE VIRGINIA COSTESCHI

ATĂ o carte mult mai bine scrisă decât Codul lui da Vinci, chiar mai voluminoasă, cu mult mai amuzantă şi mai antrenantă şi cu foarte puţine episoade stângace. Jennifer Lee Carrell, care are diplome de engleză şi de literatură de la Harvard, Oxford şi Stanford, se distrează de minune în romanul ei de debut, Codul Shakespeare, o lucrare consistentă de mare erudiţie, ambalată în CODUL SHAKESPEARE

de Jennifer Lee Carrell 476 pag. Editura Rao

forma unei aventuri desfăşurate într-un ritm accelerat, care ajunge acum şi la cititorii români prin editura Rao. Protagonista acestei hârjoneli inteligente e Kate Stanley, o specialistă americană în materie de Shakespeare care se depla-

sează la Londra ca să regizeze Hamlet în spaţiul reconstruit de la Teatrul Globe, însă acesta arde până în temelii. Aceasta e însă doar prima nenorocire care i se întâmplă lui Kate, după ce aproape că acceptă provocarea unui mentor ucis – Rosalind Howard, profesoara ei favorită şi în subconştient probabil mama pe care şi-ar fi dorit-o alături – de a căuta manuscrisul unei piese pierdute de-a lui Shakespeare. Iar Roz moare la fel ca şi tatăl lui Hamlet, dintr-o înţepătură în spatele urechii drepte. De aici începe o aventură care va arăta foarte bine pe ecran, cu regizorul potrivit. Mai mult silită de moartea lui Roz, Kate începe o căutare abra-

cadabrantă pentru a dezlega misterul ultimului cadou primit de la profesoara ei, o broşă cu simbolurile florilor Ofeliei lui Hamlet. În timp ce caută manuscrisul pierdut al lui Shakespeare, protagonista mai şi încearcă să dezlege enigma sâcâitoare a adevăratei identităţi a dramaturgului şi constată, din ce în ce mai enervată, că tiparul morţilor după modelul unor personaje din piesele bardului o urmează îndeaproape, ba chiar o ameninţă. Însoţită de Ben Pearl, pretinsul nepot al lui Roz, ajunge să dezlege o mare parte a misterului, până ce acţiunea ia o întorsătură dramatică atunci când Kate nu mai ştie deloc cine e de partea ei şi cine încearcă să o folosească pentru a ajunge la manuscrisul pierdut, pentru ca apoi să scape de ea. O mare dezamăgire se dovedeşte a fi Sir Henry Lee, prezentat ca unul dintre monştrii sacri ai scenei britanice, în realitate un actor infatuat şi ahtiat după celebritate, care are un sfârşit deplorabil. Tot un Ianus se dovedeşte a fi şi fostul ei coleg Matthew, care se lăsase prins în plasa minciunilor despre celebritate ţesută de Sir Henry. Căutarea ei e presărată de cadavre şi citate din Shakespeare, din speculaţii vulgare sau academice, condimentate cu scene de acţiune hollywoodiană. Lucrurile nu sunt întâmplătoare, deşi la un moment dat ai impresia că protagonista nu va reuşi să dea de urma manuscrisului rătăcit cu secole în urmă. Şi uneori pare chiar iritantă intarsia acţiunii paralele de pe vremea bunului Will, ca să justifice cumva existenţa manuscrisului vânat pe mai bine de 450 de pagini. Şi trebuie să

recunosc că, personal, am primit cu la fel de puţină toleranţă descrierea garderobei elegante puse la dispoziţie lui Kate de perfidul Sir Henry. Şi chiar m-am minunat cum de apărea valijoara ei cu schimburi la momentul potrivit. Dar să nu lăsăm aceste amănunte să ne strice plăcerea unei lecturi antrenante care poate dura de pe o zi pe alta. Şi care are meritul de a-ţi încuraja neuronii să funcţioneze intens de câteva ori. Aici ajungem la doamna profesoară Carrell, specialista în Shakespeare. Ea dramatizează inteligent diferitele teorii academice despre Shakespeare, aiuristice sau nu, deşi metodele cu care o înzestrează pe Kate sunt ridicol de facile, iar fermitatea ei speculativă e menită să-i sperie pe adoratorii bardului. Cert este că astfel te trezeşti dorindu-ţi să reciteşti Shakespeare sau să revezi măcar o piesă de-a lui. Carrell inserează cea mai fantezistă mostră de erudiţie în încercarea lui Kate de a căuta piesa pierdută în peisajul vestului american, unde Shakespeare a fost popular odinioară printre cowboy, mineri şi cartofori, şi unde naraţiunea debordează în cele din urmă printrun uluitor spirit de aventură în stilul Indiana Jones. Şi după ce ne bucurăm la găsirea manuscrisului, rămânem cu întrebarea: până la urmă, cine a fost cu adevărat Shakespeare? Geniu sau impostor? Operă unică sau compilaţie nobiliară de grup, încropită de amuzament? Oricine ar fi fost, cel mai important e că după atâtea secole încă ne mai emoţionează profund şi iată, chiar poate să ne livreze adrenalină academică în doze bine calculate.

CARTEA NELINIŞTIRII

ULTIMA CONCUBINĂ

de Fernando Pessoa Traducere din portugheză de Dinu Flamând Humanitas Fiction, 615 pag. 65 lei

de Lesley Downer Humanitas Fiction, 472 pag. 39.9.lei

CRISĂ între 1913 şi 1935 sub formă de panseuri, maxime, aforisme, Cartea neliniştirii, pseudo-jurnalul pessoan, este o cro-

nică a deziluziei şi a supremei deriziuni izvorâte din convingerea că viaţa e lipsită de noimă, iar arta nu-i conferă nici un sens. Această carte aproape mitică, probabil opera cea mai seducătoare a lui Pessoa, este un monolog interior de o tristeţe indicibilă, care surprinde cu o minuţie halucinantă interiorul cu mii de faţete al uneia dintre numeroasele sale personae, Bernardo Soares. El alege să-şi petreacă viaţa mai degrabă visând-o decât trăind-o, privind-o fără pretenţia de a o descifra şi proiectând asupra ei propriile emoţii, pe care le încearcă închis între pereţii camerei unde îşi aşterne pe hârtie disperarea. Dar dincolo de ziduri, se ghiceşte oraşul, lumea fremătând şi o umbră de speranţă.

Bestseller internaţional publicat în peste 25 de ţări şi nominalizat în 2009 la Premiul Romantic Novel of the Year.

A mijlocul secolului al XIX-lea, splendoarea crepusculară a Japoniei feudale, ancorată în tradiţie, atinge apogeul. Este cu putinţă să te îndrăgosteşti într-o astfel de lume, în care nu există „te iubesc“? Sachi, singura concubină a shogunului, aleasă şi oferită în dar acestuia chiar de către soţia lui, prinţesa, va reuşi. Va trebui mai întâi să părăsească palatul din Edo,

unde îşi duc viaţa 3000 de femei şi un singur bărbat, pentru a îndeplini o misiune primejdioasă. Drumul lui Sachi prin Japonia devastată de războiul fratricid devine o călătorie iniţiatică în care va descifra împrejurările misterioase ale venirii ei pe lume. Poveste de iubire şi saga istorică, Ultima concubină este romanul unei duble metamorfoze: a lui Sachi şi a civilizaţiei tradiţionale.

Jamie Oliver, vânzări de milioane în 2008

AMIE Oliver a devenit cel mai bine vândut autor britanic al anului 2008, cu încasări de 11.5 milioane de lire sterline, conform rezultatelor naţionale centralizate cu Nielsen BookScan. The Bookseller a dat publicitătţii un studiu de piaţă din care reiese că anul trecut vânzarea de carte în Marea Britanie a stat chiar bine: în jur de 2000 de autori au vândut de 930 de milioane de lire sterline, iar cei din top 50 au câştigat 250 milioane de lire sterline. Oliver i-a luat locul lui J.K. Rowling, al cărui volum The Tales of Beedle the Bard nu a atins nici pe departe succesul cărţii Harry Potter and the Deathly Hallows din 2007. În 2008, Rowling

a fost pe locul 4, cu vânzări de 8.1 milioane de lire sterline. Succesul fenomenal al lui Oliver s-a datorat Ministry of Food şi Jamie at Home. El nu a fost singurul bucătar celebru ale cărui cărţi s-au vândut bine, în acest top mai figurând Nigella Lawson şi Delia Smith. Vânzările acesteia din urmă au crescut fabulos în ultimul an, cu 410 %, ajungând la 7.6 milioane de lire sterline, datorită cărţii How to Cheat at Cooking. Se pare că britanicii nu au fost interesaţi doar de gătit, ci şi de secretele vedetelor. Primele 10 cărţi despre celebrităţi au avut vânzări totale de 44.5 milioane de lire sterline, faţă de 37.2 milioane rezultate din vânzarea cărţilor de gătit. Paul O’Grady a avut încasări de 6.8 milioane de lire sterline, urmat de Katie Price, care s-a întors în top cu Jordan: Pushed to the Limit,

care a avut vânzări de 5.4 milioane de lire sterline. Cei mai buni 10 scriitori de literatură pentru copii au avut vânzări nete de 50 de milioane de lire sterline în 2008. Pe lângă atotprezenta

Rowling, Stephenie Meyer a fost una dintre revelaţiile anului trecut. Seria Twilight a propulsat-o de la finalul clasamentului direct în top, cu o creştere de vânzări de peste 1.000 %. Prin urmare, cărţile ei au adunat 6.1 milioane de lire sterline.

Colm Tóibín despre scris

CRIITORUL irlandez Colm Tóibín a declarat recent, într-un interviu acordat publicaţiei The Manchester Review, că nu vede nici o bucurie în scris, al cărui beneficiu major este doar câştigul material. Două dintre cărţile sale au apărut pe lista scurtă pentru premiul Booker: The Blackwater Lightship (1999), despre un tânăr care, aflat pe moarte din cauza SIDA, se întoarce la rădăcinile sale irlandeze şi The Master (2004), o romanţare a vieţii scriitorului Henry James. The Master a câştigat în 2006 premiul International IMPAC Dublin, în va-

loare de 100.000 de euro. Viziunea profund pragmatică a lui Tóibín este accentuată de discursul franc şi deschis. „Cel mai mare avantaj este banul. Nu credeam că o să pot câştiga atât din scris, am fost surprins“. Cât despre bucuriile scrisului, nu există aşa ceva. „Îmi place să văd că mi se vând cărţile şi în străinătate. Dar asta e o bucurie care ţine vreo 20 de minute“. Şi atunci de ce mai scrie? „Trebuie să scriu. Sunt lucruri care ajung cumva să fie scrise, apoi trebuie să le revizuiesc şi în final să le public. Scriu cu înverşunare ca să scap de nişte lucruri

complicate şi cred că asta exclude plăcerea scrisului“.

World Book Day 2009 DE VIRGINIA COSTESCHI

UNTEM cam la jumătatea distanţei dintre data la care este stabilită World Book Day în Marea Britanie şi Irlanda (5 martie) şi data la care va fi marcată de UNESCO – 23 aprilie. Nu mi-e foarte clar de ce englezii şi irlandezii au vrut să fie primii, poate are de-a face cu excentricitatea lor nativă sau cu raţiuni materiale. În fine, este o ocazie foarte bună de a mai face nişte 22

topuri de cărţi. Anul acesta, Telegraph Travel a făcut o listă cu cele mai inspirate 20 de cărţi despre călătorii: On the Road (Pe drum) de Jack Kerouac, As I Walked Out One Midsummer Morning de Laurie Lee, Naples ‘44 de Norman Lewis, Coasting de Jonathan Raban, Travels with Charley: In Search of America de John Steinbeck, Notes From a Small Island de Bill Bryson, Homage to Catalonia de George Orwell, The Beach de Alex Garland, The Great

Railway Bazaar de Paul Theroux, The Road to Oxiana de Robert Byron, Venice de Jan Morris, In Patagonia de Bruce Chatwin, The Sun Also Rises de Ernest Hemingway, The God of Small Things de Arundhati Roy, A Short Walk in the Hindu Kush de Eric Newby, Arabian Sands de Wilfred Thesiger, Fear and Loathing in Las Vegas de Hunter S. Thompson, Our Man in Havana de Graham Greene, The Journals of Captain Cook, Among the Russians de Colin Thubron.

Evadare de la Auschwitz Carte-document

N noiembrie 1942, şaptezeci de soldaţi din Armata Roşie căzuţi prizonieri în mâinile nemţilor au organizat o extraordinară evadare în masă de la Auschwitz. Printre ei s-a numărat deţinutul nr. 1418, Andrei Pogojev. El a supravieţuit, iar aceasta este povestea sa. Pogojev fusese prins de nemţi în cursul retragerii haotice a Armatei Roşii din 1941 şi, alături de 20.000 de soldaţi sovietici cap-

turaţi, ajunsese în cele din urmă în lagărul de la Auschwitz. După un an, doar 1.200 dintre deţinuţii aceia mai trăiau. Relatarea sfâşietoare a întâmplărilor trăite de el adaugă un capitol nou la istoria ororilor din lagărele de concentrare naziste. Pogojev îşi reaminteşte în detaliu viaţa şi moartea din lagăr: bolile şi subnutriţia, condiţiile îngrozitoare şi cruzimile care i-au ucis pe toţi camarazii săi, cu foarte puţine excepţii. Supravieţuirea lui Pogojev în circumstanţele respective este remarcabilă în sine, iar faptul că el

a participat la una dintre puţinele evadări de succes dintr-un lagăr face ca relatarea aceasta să fie cu adevărat o raritate. Descrierea evadării şi a călătoriei care i-a urmat spre răsărit, prin munţii Carpaţi şi Ucraina, până la reîntâlnirea cu Armata Roşie, reprezintă o lectură de neuitat. Povestea palpitantă a lui Pogojev nu s-a oprit însă acolo. După douăzeci de ani, în 1967, el a fost chemat să depună mărturie într-un tribunal din Frankfurt împotriva foştilor săi temniceri de la Auschwitz. Andrei Pogojev a murit în 1990.

Târgul Internaţional de Carte de la Bologna

OI colaboratori ai editurii Corint Junior au fost singurii invitaţi ai Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional să reprezinte România la Târgul Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret de la Bologna, ediţia 2009. Este vorba despre scriitoarea Ioana Nicolaie şi graficianul Walter Reiss.

Corint Junior a publicat în 2008 povestea Aventurile lui Arik (64 pag. 39.90 lei) scrisă de Ioana Nicolaie, prima carte pentru copii a acestei autoare. Muzicalitatea versurilor şi acţiunea alertă din pasajele de proză, tâlcurile şi valorile morale conţinute şi, nu în ultimul rând, prezentarea grafică de excepţie au făcut ca această carte să se bucure de un mare succes în rândul micilor cititori. Walter Reiss, cunoscut grafician şi ilustrator de carte pentru copii, colaborează cu editura Corint Junior din anul 1995, având numeroase realizări remarcabile

în cadrul unor proiecte editoriale variate (literatură clasică română şi universală, carte pentru copii – printre care poveştile de Andersen, fraţii Grimm ş.a.). Unul dintre marile succese înregistrate de Walter Reiss alături de CORINT JUNIOR este volumul de Fabule de La Fontaine, ale cărui ilustraţii au fost recompensate în anul 2008 cu Premiul IBBY.

Mohammed Hanif

a câştigat Commonwealth Writers’ Prize 2009 pentru debut

A categoria debut a Commonwealth Writer’s Prize – Best First Book Award – premiul pentru Europa şi Asia de Sud a revenit scriitorului de origine p a k i s ta n e z ă Mohammed Hanif, pentru romanul A Case of Exploding Mangoes. Romanul va apărea în curând în România, la editura Leda.

Volumul, nominalizat deopotrivă la Man Booker Prize 2008 şi finalist în cursa pentru Guardian First Book Award 2008, relatează – într-un ritm sincopat şi cu un umor negru ce aminteşte de celebrul Catch-22 al lui Joseph Heller – istoria prăbuşirii misterioase a faimosului aparat de zbor Hercules C 130, avându-l la bord pe dictatorul pakistanez Zia Ul Haq. Mohammed Hanif (1965) s-a născut în Okara, Pakistan. La vârsta de 16 ani s-a înscris la Academia Forţelor Aeriene

Pakistaneze, dar realizând că de fapt prefera să-şi petreacă timpul în bibliotecă şi nu la antrenamente, a părăsit Forţele Aeriene pentru a se dedica jurnalismului. A lucrat pentru o serie de publicaţii precum Newsline, India Today, The Washington Post, The New York Times şi Counter Punch. A scris piese de teatru pentru BBC şi pentru scenă. Hanif a absolvit cursurile de Creative Writing de la University of East Anglia. În prezent locuieşte la Londra şi este şeful secţiei în limba urdu al BBC. 23