NYTBR 48 | 13 aprilie 2009 by Editura Univers

Ediţia în limba română, nr. 48 – 13 aprilie 2009 Se distribuie numai împreună cu ziarul România liberă.

Preţ: 2,5 lei

Preţ: 17,9 lei

Pachet România liberă + Book Review

Pachet România liberă + Book Review + Biblioteca Cunoașterii

JASON MUNN

Te port în gând de Kate Christensen THE SONG IS YOU de Arthur Phillips. 254 pag. Random House. 25 $

Dacă romancierii ar fi împărţiţi în specii zoologice, Arthur Phillips ar face parte cu siguranţă din familia delfinilor: felul în care scrie este jucăuş, cerebral, plăcut, cuprinzător şi inventiv. Primul său roman, Prague, era povestea unor tineri expaţi din Budapesta care tânjeau după oraşul mai strălucitor din titlu, Praga. A doua carte, The Egyptologist, a cărei acţiune principală

CĂRŢI PENTRU COPII

PAGINILE 14-15

se petrece în Egiptul anilor ’20, avea doi naratori pe care nu te puteai baza şi o intrigă diabolic de inteligentă, plină de răsturnări de situaţie. Angelica, al treilea roman, începea ca o poveste victoriană cu stafii şi se preschimba treptat într-o complexă naraţiune psihologică. Iar acum apare The Song Is You (Tu eşti cântecul), o nouă transformare radicală dintr-un şir de transformări radicale. Acest roman constituie un pas de deux între o tânără cântăreaţă–compozitoare şi bărbatul mult Continuare în pagina 4

JACK MILES: CATOLICISMUL LUI JAMES CARROLL PAGINA 21

Editorial

13 aprilie 2009

Ficţiune & Poezie 1

THE SONG IS YOU

de Arthur Phillips Recenzie de Kate Christensen 5

SLAMMING OPEN THE DOOR

THE COLOR OF LIGHTNING

de Paulette Jiles Recenzie de Steven Heighton 8

A FORTUNATE AGE

de Joanna Smith Rakoff Recenzie de Liesl Schillinger 10 10

PLAIN, HONEST MEN:

The Making of the American Constitution de Richard Beeman Recenzie de Walter Isaacson

de Kathleen Sheeder Bonanno Recenzie de David Kirby

Cărţi pentru copii 14

FALLING HARD:

100 Love Poems by Teenagers Editată de Betsy Franco

ROMANE POLIŢISTE

Recenzii de Marilyn Stasio

TELL THE WORLD:

CALLISTO

Teen Poems From WritersCorps

de Torsten Krol Recenzie de Jack Pendarvis

MORE THAN FRIENDS:

Poems From Him and Her de Sara Holbrook and Allan Wolf Recenzie de Katie Roiphe

CRONICI DE FICŢIUNE THE GREAT WEAVER FROM KASHMIR

de Halldor Laxness

How Iggy Wondered What Happened to All the Ghosts, Found Out Where They Went, and Went There de Daniel Pinkwater Recenzie de Larry Doyle

MY MOTHER NEVER DIES: Stories

de Claire Castillon SONATA FOR MIRIAM

de Linda Olsson HOTEL ON THE CORNER OF BITTER AND SWEET

THE YGGYSSEY:

RAFTUL DE CĂRŢI

Recenzie de Julie Just

de Jamie Ford LEAVING TANGIER

de Tahar Ben Jelloun Recenzii de Alison McCulloch

Nonficţiune 6

THE BROTHER GARDENERS:

Botany, Empire and the Birth of an Obsession de Andrea Wulf Recenzie de Miranda Seymour

Eseu 23

Dacă e să vorbim de avans . . . de Michael Meyer

Online

Articole & Bestselleruri 18

Bestselleruri cărţi pentru copii

Bestselleruri ediţii cartonate

Selecţia editorilor

TBR: Din culise

Bestselleruri ediţii broşate

Raftul cu ediţii broşate

POWER RULES: How Common Sense

Can Rescue American Foreign Policy de Leslie H Gelb Recenzie de Michael Beschloss 16

În recenzia recentului roman al lui Arthur Phillips, The Song Is You, care apare pe coperta numărului de faţă, Kate Christensen face o pauză pentru a observa o particularitate ciudată a vieţii literare. „Muza de gen masculin este un lucru extrem de rar în artă“, scrie ea. „Şi atunci ce fac femeile artiste aflate în căutarea inspiraţiei?“ Totuşi, Christensen însăşi nu a fost niciodată timidă atunci când a fost vorba să recurgă la ajutorul bărbaţilor pentru a obţine inspiraţie sau documentaţie. Cel mai recent roman al său, The Great Man, are în centrul acţiunii un grup de femei care şi-au petrecut vieţile oferind sprijin „marelui“ artist la care se referă titlul cărţii (de fapt, un adulterin pretenţios, cu un caracter dificil), în timp ce două romane mai vechi ale sale aveau în distribuţie protagonişti de sex masculin fundamental diferiţi: un bărbat homosexual pe care l-a părăsit iubitul său star de cinema şi un mizantrop hotărât să moară furios, în singurătate. Şirul de muze masculine al lui Christensen poate fi reconstituit chiar până în adolescenţa ei. „Mi-am scris primul roman în clasa a opta, pentru un băiat pe nume Kenny, pentru care aveam o pasiune neîmpărtăşită şi care stătea în banca din spatele meu la orele de studii sociale“, scria ea într-un e-mail. „Erau o adevărată recompensă chicotele sale, pe care le scotea la lectura fiecărui capitol pe care i-l dădeam în timpul orelor, şi am simţit într-o atât de mare măsură că am găsit un izvor de inspiraţie, încât de atunci colecţionez neîncetat muze masculine. Fiecare din romanele mele are propria sa astfel de muză“. Editorii

PRACTICING CATHOLIC

de James Carroll Recenzie de Jack Miles Conţine secţiune specială dedicată cărţilor apărute la editurile din România. The New York Times Book Review, ediţia în limba română (ISSN 1937-920X) apare săptămânal, publicat de Universe Publishing House Inc. Copyright © 2008-2009 The New York Times. All Rights Reserved. Toate drepturile rezervate. Director editorial: Cristian Teodorescu; Redactor-şef: Virginia Costeschi; Traducători: Ioana Popa, Ştefan Bodea, Cătălin Pruteanu, Cristiana Vişan, Irina Adrian; Proofreading: Anda Ciurte; Advertising sales: virginia@nytbr.ro, tel 0745 773 764; www.nytbr.ro. PR: ARENA Communications, cecilia@arenacommunications.ro; Machetare şi pre-press: Antal Angyal, CMYK Pro, Budapesta; Tipar: GRASPO CZ. Abonamente: difuzare@romanialibera.ro Comenzi albume: difuzare@romanialibera.ro, în atenţia domnului Ionuţ Cotorogea

PODCAST:

Săptămâna aceasta vor apărea: Arthur Phillips, autorul cărţii „The Song Is You“, Liesl Schillinger, pe tema volumului „A Fortunate Age“, Motoko Rich cu însemnări din teren şi Jennifer Schuessler cu veşti despre bestselleruri. Gazda va fi Sam Tanenhaus, editor la Book Review. Emisiunea este, de asemenea, transmisă şi în New York, vineri la ora 18:05, la postul de radio WQXR, 96,3 FM, sub titlul „Inside the New York Times Book Review“. PAPER CUTS: Blogul Book Review prezintă cărţi şi alte materiale tipărite. PRIME CAPITOLE: Fragmente din „The Song Is You“, de Arthur Phillips, şi din alte cărţi. E-MAIL CU NOILE APARIŢII: Primiţi în fiecare vineri o trecere în revistă a recenziilor noilor cărţi şi apariţii. nytimes.com/books ILUSTRAŢII DE JOE CIARDIELLO (SUS) ŞI CHRISTOPH NIEMANN

Te port în gând Continuare din pagina 1

mai în vârstă care o inspiră puternic şi obsesiv. Sau, poate, este povestea unui bărbat atât de mişcat de vocea de sirenă a unei femei, încât o ia uşor razna înainte de a deveni mai sănătos decât oricând şi a se îndrepta spre casă, unde-l aşteaptă Penelopa. Sau, poate, este un roman despre modalităţile prin care un artist este afectat şi influenţat de publicul său, despre fani ca un soi de manipulatori răuvoitori. Sau despre toate cele de mai sus şi altele pe deasupra. Titlul cărţii vine de la un cântec compus de Jerome Kern şi Oscar Hammerstein II,

ale cărui versuri se suprapun atât de bine cu temele romanului, încât sunt tentată să le reproduc aici şi să-mi închei cronica. Dar aş trişa, aşa că mai bine să analizăm prima propoziţie a cărţii: „Tatăl lui Julian Donohue era pe un album de Billie Holiday“. Astfel este introdus prologul, care va produce reverberaţii de-a lungul romanului. Prezent la un concert în 1953, pe când era un tânăr soldat, tatăl lui Julian şi-a strigat dorinţa de a asculta „I Cover the Waterfront“; mai târziu, bărbatul, un văduv îndurerat care îşi aminteşte posibilităţile infinite ale tinereţii, ascultă din nou

albumul pe care se aude vocea lui pentru o secundă şi care şi-a pus amprenta asupra vieţii ambilor săi fii, în modalităţi diferite. Fiul cel mare, Aidan, este un fost campion al show-ului TV Jeopardy! (la fel ca Phillips), a cărui notorietate s-a sfârşit însă. La rândul său, Julian, protagonistul romanului, este vrăjit de o cântăreaţă, dar nu în tinereţe ca tatăl său, ci la vârsta de mijloc. În primele pagini ale cărţii, Julian este un regizor de publicitate din New York, cu o căsnicie destrămată în urma morţii băieţelului său în vârstă de doi ani. Rătăcit într-o furtună de zăpadă, el intră noaptea într-un bar din Brooklyn şi aude, din întâmplare, o tănără cântăreaţă irlandeză pe nume Cait O’Dwyer: „Cânta ţinând ochii închişi, iar părul roşu îi acoperea tot mai mult faţa, până când l-a dat la o parte cu ambele mâini“. Privirea dibace a lui Julian şi inima îndurerată îl transformă nu într-un simplu fan, ci într-o potenţială sursă de inspiraţie. Se împleticeşte spre casă cu un disc demo în mână. Bărbatul-muză este o apariţie extrem de rară în artă, cu excepţia celor care i-au inspirat pe Auden sau O’Hara – adică bărbaţi la fel de sexualizaţi şi fetişizaţi precum corespondentul lor feminin, aclamaţi pentru frumuseţea şi pasivitatea lor. Cum rămâne, aşadar, cu artistele care caută o sursă de inspiraţie? Ele sunt în pană, recunoaşte Robert Graves. „Femeia nu este poet“, scrie el în The White Goddess. „Fie este muză, fie nu este nimic“. Femeile care scriu, totuşi, poezie „ar trebui să fie precum partea vizibilă a lunii: imparţiale, iubitoare, senine, înţelepte“. Trebuie să fie propria lor sursă de inspiraţie, nu pot căuta un bărbat pentru asta. HILLIPS răstoarnă aceste convenţii şi le dă noi înţelesuri. Julian nu este o muză de o frumuseţe pasivă; este Noua Muză, cu testosteron, activă, care îşi permite să fie la fel de influenţată de artistă ca aceasta de el; colaborează cu artista în aceeaşi măsură în care o inspiră. La unul dintre spectacolele lui Cait, îi dă barmanului mai multe suporturi de pahare pe care îşi scrisese impresiile despre interpretarea ei. Îşi dă seama că le-a primit când ea compune un cântec ce conţine una dintre expresiile lui: „mai sumbru şi mai oblic“. Jocul a început. Julian este bărbatul din umbră care stă într-un colţ la concertele ei şi o vede mai bine decât oricine altcineva; ea este superba şi obsedanta cântăreaţă ale cărei piese par întotdeauna să-i schimbe cursul când el trece printr-o criză. Cu alte cuvinte, el o vânează stând la pândă. Iar ea îl invită să continue. Îşi lasă indicii unul altuia, într-un dans sexual al intruziunii şi invitaţiei care îşi găseşte expri-

În noul roman al lui Arthur Phillips, un fan vânează o cântăreaţă, iar ea îl invită să continue.

Romanul lui Kate Christensen „The Great Man“ a câştigat premiul PEN/ Faulkner în 2008. Noua ei carte, „Trouble“, va fi publicată în luna iunie în Statele Unite. 4

marea în spectacolele şi piesele ei. Julian caută ceva care să-l susţină; Cait este vulnerabilă, impresionabilă, nesigură, dar talentată, ambiţioasă, motivată – amestecul de trăsături contradictorii specific artiştilor la tinereţe. El are nevoie de ea. Ea are nevoie de el. Aşa că, fireşte, se îndrăgostesc unul de celălalt fără să fi făcut cunoştinţă măcar. Imposibilitatea unei întâlniri în doi face parte din pasiunea resimţită. În acest punct, romanul ia o întorsătură de farsă franţuzească din cauza incapacităţii personajelor de a decide exact cine este urmăritul şi cine urmăritorul. Dacă Julian ar fi fost o muză tradiţională, cei doi ar fi făcut dragoste până să ajungem la pagina 100; dar cu o convenţie răsturnată... La fel ca precedentele romane ale lui Phillips, The Song Is You explorează într-o manieră inteligentă şi vicleană raza de acţiune şi posibilităţile actului narativ, dar acest roman este mai sensibil şi mai visceral decât primele trei. Vocea narativă maniac de raţională (raţiomaniacă?) pare să fi fost domolită de cântecele de dragoste ce se infiltrează în poveste, cântece deopotrivă limpezi şi ermetice, reale şi inventate. Un scriitor mai puţin riguros ar fi transformat această poveste într-o mlaştină sentimentală. Dar datorită felului în care Phillips răstoarnă aşteptările (ale noastre şi ale personajelor sale) şi a cunoaşterii influenţei profunde pe care muzica o poate avea asupra noastră, el dansează precum Fred Astaire printre aligatori şi rădăcini de magrove ascunse în apele tulburi. De exemplu, după ce Julian îşi îngăduie să se adâncească în melancolie, privind-o pe Cait cum cântă, Phillips scrie: „S-a terminat încă un cântec. Ecoul prea dulce, cu aromă de tabac, al unor fantezii nefinalizate rămâne în Julian, iar el râde de el însuşi (aşa cum a râs şi tatăl său imaginându-şi că înfăşoară umerii lui Billie Holiday cu o etolă de blană) şi de vrăjitoria lui Cait O’Dwyer şi se întreabă dacă, în viaţa reală, ea are nevoie constant de o porţie de noi suferinţe sufleteşti pentru a produce emoţii proaspete pentru ascultătorii ei... În urmă cu două luni, se asemăna unui material brut, neprelucrat; în seara aceasta, era destul de eficientă; cândva foarte curând, n-ar fi exclus să înmărmurească într-o imitaţie a ei înseşi. Ţinta n-are decât câţiva microni lărgime, iar cei mai mari cântăreţi din istorie au fost, poate, aceia care s-au întâmplat să producă un album în scurtul interval de timp scurs între momentul în care au învăţat şi cel în care au uitat să-şi gestioneze puterile“. Acest paragraf nu este o excepţie; întregul roman e caracterizat de perspective noi asupra lucrurilor şi exprimări inspirate. The Song Is You este o carte mai mică, mai concentrată şi bazată într-o mai mare măsură pe personaje decât precedentele volume ale lui Phillips. Reprezintă nu numai o nouă direcţie binevenită, ci şi un roman h imposibil de lăsat din mână. FOTO: ANDREAS VON LINTEL

Uciderea fiicei mele Poeme ce istorisesc povestea adevărată a morţii unei femei şi a durerii părinţilor săi. DE DAVID KIRBY

N ce moment devine viaţa artă? „Viaţa fiind numai cuprindere şi confuzie“, scria Henry James, „iar arta fiind numai discriminare şi selecţie, cea din urmă în căutarea puternicei valori potenţiale, singura de care e preocupată, adulmecă masa la fel de instinctiv şi de precis ca un câine care caută un os îngropat“. Versurile mistuitoare ale lui Kathleen Sheeder Bonanno despre uciderea fiicei ei sunt în totalitate adulmecătoare, nu constatatoare. Ar putea exista într-adevăr „o valoare potenţială puternică“ în uciderea calculată a unui copil; dacă e aşa, n-o veţi găsit aici. Iată faptele: Leidy Bonanno s-a născut în Chile şi a fost adoptată de autoare şi de soţul său; numele i se pronunţă Lady, iar porecla ei era Ladybug. La scurt timp după absolvirea şcolii de asistente, a fost găsită moartă în apartamentul ei, strangulată cu un cablu de telefon. Poemul care relatează povestea crimei este un articol de ziar în care se speculează că Leidy îşi cunoştea ucigaşul; e uşor de imaginat că încerca să sune după ajutor la momentul morţii. Surprinzător, ucigaşul lui Leidy apare la începutul cărţii. Are loc o petrecere pentru ea atunci când termină şcoala de asistente şi, în ultima strofă, un „simpatic tânăr.../ zâmbeşte şi ridică paharul“. Contextul e totul: am ghicit până acum că a fost ucisă de un iubit pe care l-a respins, şi iată-l, aplaudând-o pe noua absolventă ca toţi ceilalţi, deşi crima este în zâmbetul lui, iar mâna care se ridică pentru toast va curma o viaţă. Nu toate poemele sunt la fel de captivante precum acesta. Unele sunt doar documentare; o anumită cantitate de fapte este necesară pentru a împinge povestea înainte. În realitate, aici sunt puţine lucruri independente. Când am lăsat cartea

avem copii, suntem noi înşine muritori şi undeva acolo e cineva care scrie un scenariu plin de autocompătimire criminală, o poveste atât de îngrozitoare că n-am înţelege-o nici chiar dacă am şti despre existenţa ei. Experţii ne spun că aşa-zişii oameni violenţi acţionează rar la comanda impusurilor lor. Acesta a făcut-o. Cei îndureraţi ştiu că durerea e mai mult decât o singură emoţie, că, de fapt, este o cale de intrare pentru toate celelalte emoţii, de la furie

SLAMMING OPEN THE DOOR

de Kathleen Sheeder Bonanno 61 pag. Alice James Books Broşat, 15.95 $ la ceva care se apropie de bucurie. Nota de durere domină această carte, dar nu e o carte într-o singură notă. Cititorii se vor întoarce cu uşurare către portretele pe care Bonanno le face oamenilor pe care n-a vrut niciodată să-i cunoască, dar care îi sunt acum ancore de salvare, precum detectivul de la omucideri care-i spune: „Îţi promit că-l vom prinde pe tipul ăsta“ şi, atunci când ea îi arată o fotografie a lui Leidy, spune, „E frumoasă; / aproape tot aşa cum arăta / când am găsit-o“. Există chiar şi o neîncredere aproape veselă la citirea What Not to Say, un catalog al lucrurilor nechibzuite spuse la înmormântare. O persoană îndoliată descrie asfixia cu un os de pasăre şi spune că probabil asta a simţit Leidy, iar altul – nu inventez

nimic, şi mă îndoiesc că autoarea o face – îi invită pe soţii Bonanno să meargă la Weight Watchers1. La final, are loc un proces. Bonanno descrie încercările ei de a pătrunde în mintea avocatului apărării şi cum, după verdictul de vinovăţie, e surprinsă să descopere că o îmbrăţişează pe mama ucigaşului. Cititorii vor trebui să iasă din tradiţia familiară şi mângâietoare a durerii poetice în timp ce citesc această carte. Aici nu se află măsurile solemne ale lui Shelley şi Tennyson. În vreme ce un alt scriitor ar fi putut transformat această călătorie infernală într-o lucrare stilizată şi cizelată, Bonanno se află încă în mijlocul călătoriei. Theodor Adorno a avertizat împotriva creării de artă din Holocaust, spunând că a dezbrăca calvarul de oroarea sa înseamnă a nega ceea ce au trăit victimele. Pe măsură ce am citit, mi-am dorit ca Bonanno să-şi fi dezvoltat materialul într-un fel care să mă fi cruţat şi apoi m-am simţit la fel de nechibzuit ca şi participanţii la înmormântare din What Not to Say. Nu există mari efecte dramatice în Slamming Open the Door (Dând uşa de perete) pentru că nu avem o dramă la care să asistăm, ci una la care să participăm. Citirea acestei cărţi nu înseamnă a contempla o lucrare încheiată, ci a te afla pe scenă împreună cu o scriitoare care se găseşte în mijlocul unei poveşti în care a fost h azvârlită împotriva voinţei ei. 1 Companie care oferă diverse produse de dietă şi servicii de asistenţă pentru slăbit.

Experţii ne spun că aşa-zişii oameni violenţi acţionează rar la comanda impulsurilor lor. Acesta a făcut-o. jos şi m-am detaşat, lucru pe care a trebuit să-l fac de mai multe ori, m-am trezit gândindu-mă nu la poeme individuale, aşa cum se întâmplă de obicei, ci la un efect de ansamblu, un sentiment de groază amestecat cu mânie şi neîncredere. Şi frică: şi noi

„House on Boulevard St.: New and Selected Poems“ de David Kirby a fost finalistă la categoria poezie a National Book Award din 2007. FOTO: MAT KRZESICZAN

O parcelă binecuvântată Povestea grădinarilor din secolul XVIII care au dus plante americane în Anglia. DE MIRANDA SEYMOUR ÂNĂ şi cea mai pasionată horticultoare ar putea s-o înţeleagă pe soţia lui Sir Joseph Banks, care refuză să-şi sporească frumuseţea prin adăugarea unei podoabe oferite de soţul său: o bucată de muşchi, fixată sub formă de broşă. Totuşi, Dorothea Banks a mers prea departe, spunându-i unui bărbat obsedat de lumea naturală că darul lui era, după cum se exprimă Andrea Wulf în noua şi superba ei carte, deopotrivă „plictisitor şi urât“. Soţul lui lady Banks s-a indignat şi i-a zis că e o „proastă fiindcă îi plac mai mult diamantele & nu poate fi convinsă să poarte podoaba din muşchi aşa cum ar face-o cu siguranţă soţia unui botanist“. Într-o epocă în care un musafir la cină putea comenta versiunile miniaturale ale „grădinilor de zarzavaturi“ şi ale „serelor“ care împodobeau capetele celor mai stilate tinere doamne, Sir Joseph se simţea enervat pe bună dreptate. The Brother Gardeners: Botany, Empire and the Birth of an Obsession (Frăţia grădinarilor: botanica, imperiul şi naşterea unei obsesii) trasează contururile pasiunii britanice pentru grădinărit, care atinsese culmi extraordinare pe la 1798, anul în care Banks i-a făcut soţiei sale neobişnuitul cadou. Câteva decenii mai înainte, ducele de Argyll mersese atât de departe încât îşi aranjase noua grădină de la Whitton înainte să construiască o casă acolo: un simplu castel putea fi ridicat într-un an, explica ducele, în vreme ce „natura are nevoie de timp“. Un alt aristocrat entuziast dispus la asemenea încercări a fost şi lordul Petre (autorul propoziţiei fermecătoare din care şi-a preluat Wulf titlul), care a supravegheat crearea a două dealuri uriaşe

Cea mai recentă carte a Mirandei Seymour este autobiografia „Thrumpton Hall“. 6

pe moşia sa netedă din Essex, acoperindu-le cu plante americane exotice şi încununândule – deşi într-o manieră cam inconsistentă – cu impunători cedri libanezi. „Lui să nu-i mai trimiteţi seminţe... totul e pe sfârşite“, îl informa funest negustorul quaker Peter Collinson pe furnizorul său american, John Bartram, atunci când lordul Petre a murit de variolă, la vârsta de 30 de ani, în 1742. Petre fusese unul dintre principalii lor clienţi, colaborând cu Collinson şi cu amicul lor Philip Miller (custode la Chelsea Physic Garden) la crearea de peisaje artificiale care păreau – după informaţiile lui Miller – „nişte acte spontane ale naturii“. Din fericire, teme-

THE BROTHER GARDENERS

Botany, Empire and the Birth of an Obsession de Andrea Wulf Ilustrată. 354 pag. Alfred A. Knopf. 35 $ rile lui Collinson în privinţa viitorului n-au durat prea mult. În 1751, când a murit cel mai de seamă horticultor aristocrat al ţării, prinţul de Wales, grădinile deveniseră deja o obsesie naţională – şi nu doar pentru cei bogaţi şi de familie bună. Prima parte a cărţii lui Wulf subjugă Marea Britanie Americii, într-o relatare despre relaţia de 40 de ani dintre Collinson, un londonez amabil şi pasionat de grădinărit, şi Bartram, furnizorul său de plante din Philadelphia. Din fericire pentru viitorul grădinilor englezeşti, Bartram era o îmbinare a modestiei şi spiritului independent. După ce Collinson i-a spus că stilul său „depăşea cu mult orice aşteptări de la un om cu educaţia“ lui, Bartram şi-a ţinut gura, dar când Collinson i-a trimis nişte podoabe pen-

tru cap de mâna a doua, americanul le-a aruncat, dându-i de veste donatorului că, la drept vorbind, darul său era „putred de mucegăit“. Diferenţele sociale au fost lăsate deoparte în favoarea cauzei care i-a unit pe Collinson şi Bartram. Călător doar cu gândul, Collinson a jucat rolul de intermediar şi vânzător pentru „cutiile lui Bartram“ pline de comori botanice. În schimb, Bartram şi-a asumat rolul mai îndrăzneţ de a se aventura tot mai mult în sânul naturii sălbatice în călătoriile dedicate „vânătorii“ de plante. Relatarea eroică a lui Collinson despre măcelărirea unei cârtiţe cu cazmaua de grădină probabil că l-a făcut pe omologul său american să zâmbească. Împletind cu măiestrie poveşti adiţionale prin cartea ei despre parteneriatul dintre Collinson şi Bartram, Wulf (jurnalistă britanică şi istoric al designului) le face cunoştinţă cititorilor săi cu alte personaje memorabile din istoria migraţiei şi clasificării plantelor. Linnaeus, botanistul suedez care a standardizat nomenclatura botanică, pare cel mai puţin atrăgător dintre toţi. „Am adus ştiinţele naturii pe cele mai înalte culmi“, a declarat el o dată, cu o anumită doză de adevăr, dar nu şi de modestie. Însoţindu-l pe Linnaeus prin Chelsea Physic Garden, Philip Miller consemna dezgustat că oaspetele său erudit nu era deloc interesat de plante, ci doar de specimenele uscate. Ucenicul-vedetă al lui Linnaeus, Daniel Solander, a fost opusul maestrului său, devenind o persoană adorată de toată lumea. Aşa că botaniştii englezi s-au considerat norocoşi atunci când acest suedez inteligent, gregar şi pasionat s-a hotărât să se stabilească la Londra, în 1763. După cinci ani, Solander s-a alăturat echipajului navei Endeavour, aparent într-o misiune de a observa tranzitul lui Venus, dar, în secret, învestit cu cercetarea unui nou continent misterios – Terra Australis Incognita. Costurile expediţiei pe Endeavour au fost asigurate de Joseph Banks, a cărui remarcabilă viaţă ocupă cea de-a doua parte a cărţii lui Wulf. Majoritatea relatărilor despre Banks tind fie să îngroape carisma acestuia în detalii savante, fie să-i dea o imagine romanţată, transformându-l într-un corsar impetuos, un Byron al lumii plantelor. Wulf reuşeşte să evoce ambele aspecte ale personalităţii fermecătoare şi extrem de manipulatoare a lui Banks, elucidând totodată unele dintre aspectele mai puţin cunoscute ale carierei sale. Aventurile lui Banks în Mările Sudului sunt foarte cunoscute, la fel ca nenorocirile care l-au surprins pe căpitanul Bligh pe Bounty, nava pe care Banks a plănuit s-o vadă încărcată cu arbori de pâine destinaţi hrănirii sclavilor britanici din Indiile de Vest. Wulf repovesteşte cu pricepere aceste întâmplări, însă şi acordă atenţia binemeritată celei de-a doua misiuni, reuşite de data aceasta, a căpitanului Bligh plecat după arborii de pâine (misiune sponsorizată tot de Banks), precum şi carierei ulterioare a lui Sir Joseph drept una dintre marile eminenţe cenuşii care s-au aflat (întru totul, în afara unui titlu oficial) la conducerea afacerilor statale ale enormului imperiu britanic. Pe tot cuprinsul volumului The Brother Gardeners, talentul de povestitoare a lui Wulf e combinat cu erudiţie, vigoare şi un stil vaporos fermecător. (E greu să rezişti comparaţiei sale între acele moi şi conurile atârnânde ale cucutei răsăritene şi „şalurile din pene înfăşurate neglijent la gâtul femeilor“.) Autoarea a scris o carte încântătoare şi nu trebuie să fii h grădinar ca să te delectezi cu ea. ILUSTRAŢIE DIN BIBLIOTECA WELLCOME, LONDRA

Cum era Vestul Povestea unui fost sclav, înţesată de ficţiune, într-un moment de turnură din istoria frontierei. DE STEVEN HEIGHTON

ROUL celui de-al treilea roman al lui Paulette Jiles este o figură istorică, un sclav eliberat a cărui călătorie în regiunea Panhandle din Texas pentru a-şi salva soţia şi copiii – răpiţi nu de vânzătorii de sclavi, ci de indieni – provine din istoriile orale susţinute de câteva rămăşiţe de documente. Romanul începe în 1863 şi se termină în 1871, câţiva ani înainte de supunerea şi închiderea în rezervaţii a indienilor locali şi de extermi-

THE COLOR OF LIGHTNING

de Paulette Jiles 349 pag. William Morrow/ HarperCollins Publishers. 25.99 $ narea turmelor de bizoni mari de sud, ceea ce a schimbat pentru totdeauna regiunea. Romanele istorice sunt prin natura lor elegii. Acest lucru este în special valabil pentru romanele despre vechiul Vest şi mai ales în forma perfecţionată de Cormac McCarthy – să-i spunem westernul poetic. Paulette Jiles, poetă şi romancieră recunoscută, poziţionează The Color of Lightning (Culoarea fulgerului) adânc în acest gen, înzestrându-şi proza cu metafore inventive, detalii bogate şi episoade de poezie aprigă şi austeră, precum şi ode aduse peisajului din Texas. Este un loc în care ierburile culcate de vânt „se îndoiau toate în variate valuri moi, cu hrişca sălbatică aşezată în insule, ţeapănă cu vârfurile de spic şi lujerele roşii“ şi unde amurgul poate rechema „dimineaţa în paradis“, cu „stele estompate ca paznici de noapte păşind la periferia întunericului şi anunţând că totul este bine“. Desigur, în Eden „totul este bine“ nu durează niciodată, iar Jiles nu se prea grăbeşte să construiască ritmuri pentru a-şi pune povestea în mişcare. După un început uşor incoerent, naraţiunea plonjeanză înainte cu putere accelerată, despărţindu-se în mai multe direcţii: Mary, soţia lui Britt Johnson cel eliberat, şi copiii ei sunt prinşi şi duşi în nord de indienii Kiowa; Elizabeth Fitzgerald, o femeie albă capturată în acelaşi atac, este ţinută împreună cu nepoata ei de către aliaţii Kiowa, Comanşii; Johnson însuşi porneşte într-o încercare aparent imposibilă de a-şi salva familia. În această combinaţie agitată, Jiles adaugă un quaker din Philadelphia, Samuel Hammond, trimis în vest de Society of Friends pentru a-i convinge pe indieni să înceteze atacurile, să se stabilească într-un loc şi să facă agricultură. Spre deosebire de traseele rapide ale poveştilor altor personaje, rezultatele lui Hammond vin într-un ritm maiestuos, conferind cărţii o prudenţă contrapunctică ce dă profunzime întregului. Jiles se deplasează fluent nu numai printre diversele intrigi, ci şi printre diversele puncte de vedere – ale negrilor, ale albilor, indienilor, mexicanilor, adulţilor, copiilor. Omniscienţa

Cele mai recente cărţi ale lui Steven Heighton sunt romanul „Afterlands“ şi colecţia de poezie „The Address Book“. FOTOGRAFIE DE JILL GANN PHOTOGRAPHY

ei hoinară conferă romanului amploarea şi dinamismul unei fresce de Diego Rivera, realizând un portret al locului şi al oamenilor ce apar în roman într-o vreme a schimbării irevocabile. Decorul e realizat cu bogăţie şi în amănunt, dovedind o documentare atentă. Jiles nu numai că transcrie cuvintele din Kiowa, ci şi descrie sunetul „limbii muzicale şi a intonaţiilor ca de fluier“. Dar munca de documentare, aşa cum explică într-o notă de final, i-a spus puţine despre personajul istoric Britt Johnson sau despre majoritatea celorlalte figuri istorice pe care bazează romanul. Liberă să improvizeze, ea creează o galerie de personaje în culori specifice, iar căsătoria pe care o imaginează în cazul lui Britt şi a lui Mary Johnson este, până la finalul cărţii, o poveste de dragoste pe cât de convingătoare, pe atât de tulburătoare. Însă ar fi putut să improvizeze un pic mai mult cu Johnson. Poate că scopul inerent al călătoriei şi presupusul lui caracter au făcut-o să-l modeleze cu o mână moale, prea reverenţioasă – mai ales în prima jumătate a cărţii, în care el apare mai mult sub forma unui nume şi a unei succesiuni de fapte. Şi, cu toate că încet dobândeşte contururi mai distincte, el rămâne oarecum abstract. Lăsând la o parte culoarea pielii sale, ar putea fi reprezentantul încrâncenat şi laconic al unui western generic, rătăcind pe platoul de filmare din Necruţătorul. Un platou plin, ca şi paginile acestui roman, de personaje foarte contradictorii. Totuşi, e posibil ca Jiles să fi vrut să-şi învăluiască eroul într-o ceaţă mitică, de vreme ce, aşa cum scrie în epilogul romanului, „elemente de legendă s-au strâns în jurul“ lui.

În ciuda cheii elegiace a romanului, larga varietate a registrului emoţional pregăteşte încet câteva scene foarte amuzante. Întruna din ele, Samuel, quakerul devenit deziluzionat, pleacă să caute perechea de asini şi baloţii de pânză pe care o bandă de comanşi le-a furat de la agenţia sa. Comanşii nu voiseră aceste bunuri atunci când Samuel a încercat să le dea şi, vom afla, nu le vor cu adevărat nici după ce le-au furat: Samuel găseşte asinii „hoinărind în jurul Keechi Hills, drapaţi în metri de pânză înflorată“. Este o descriere comică a unei neconcordanţe tragice. Ştim cum se va sfârşi această ciocnire a culturilor şi ştim că – precum instituţia de care fostul sclav Johnson, chiar şi ca erou, nu poate scăpa în totalitate – nu va fi înfruntată în totalitate de către învingători. „Americanilor“, remarcă un personaj, „nu le place tragedia. Din cauza caracterului insolubil al acesteia“.

N final, Samuel e redus la starea de neajutorare „în ruina propriilor filosofii personale“. A venit în vest plin de planuri idealiste menite să fie în beneficiul indienilor, doar, aşa cum spune cineva, „pentru a prezida asupra distrugerii lor“. Indienii rămân ceea ce un alt personaj numeşte „marele nostru mister“ şi „marea diferenţă a Americii“. Paulette Jiles a plasat acest mister şi diferenţa în miezul unei cărţi caph tivante şi profund relevante.

„Americanilor“, remarcă unul dintre personajele lui Jiles, „nu le place tragedia. Din cauza caracterului insolubil al acesteia“. Cealaltă problemă a cărţii e mai puţin ambiguă: proza lui Jiles trece uneori peste o graniţă a stilului şi viziunii într-o jurisdicţie a unui anumit alt autor. Când scrie că indienii Kiowa „erau letali şi frumoşi şi veniseră purtând misterul morţii pe care umanitatea să încerce să-l descifreze“ şi că indienii comanşi „strângeau tabăra într-o ciudată linişte izolată, ca şi cum s-ar fi aflat într-o lume abia formată şi nedefinită încă“, tonul profetic, idiomul pseudo-scriptural, sintaxa continuă şi ritmul neaşteptat, toate îl imită pe Cormac McCarthy din Blood Meridian şi Border Trilogy. Din fericire, aceste ecouri sunt rare şi devin din ce în ce mai rare. 7

Prima ieşire spre Brooklyn Un roman despre absolvenţii de la Oberlin (şi alţii) în New York-ul anilor ’90.

DE LIESL SCHILLINGER Ă mai aduceţi aminte cât de plictisiţi eram cu toţii acum zece ani? Războiul Rece se terminase, bursa era pe un trend ascendent, preşedintele Clinton anunţase un excedent bugetar, iar norocul surâdea atât de orbitor încât nevroticii bogaţi îşi plăteau psihologii ca să primească asigurări că era în regulă să fie fericiţi. Ne-am dat seama, prea târziu, cât de norocoşi am fost atunci să trăim vremuri atât de neinteresante. Însă, în acele zile, nu eram la fel de recunoscători. După cum se plânge (pe la sfârşitul anului 2000) Sadie Peregrine, unul dintre personajele tinere şi pseudoartistice din romanul de debut al Joannei Smith Rakoff, A Fortunate Age (O epocă norocoasă): „Totul

A FORTUNATE AGE

de Joanna Smith Rakoff 399 pag. Scribner. 26 $ pare atât de lipsit de sens... Totul se reduce la chestii precum: şi unde ieşim la cină? La ce film ne ducem?... Nu mai există nimic presant. Nici un motiv pentru nimic“. E un semn al rapidităţii cu care s-a schimbat dispoziţia naţională, astfel încât cartea lui Rakoff – o analiză amplă a trecerii la maturitate a unui grup de prieteni care au absolvit studiile la Oberlin în 1994 – pare deja învechită, de parcă ar ţine de o epocă mai blândă şi mai îngăduitoare cu sine. Plasată în mare parte în perioada 1998 – 11 septembrie (deşi acţiunea continuă până în 2004), povestea lui Rakoff

Liesl Schillinger e colaborator permanent la Book Review. 8

vizează eforturile postuniversitare ale lui Lil Roth, Sadie Peregrine, Beth Bernstein, Tal Morgenthal, Dave Kohane şi Emily Kaplan. Toţi aceşti prieteni sunt evrei, au crescut cu toţii în enclave metropolitane prospere (Scarsdale, Brookline, Sherman Oaks, Upper East Side) şi sunt cu toţii „creativi“ – scriitori, editori, actori, profesori, muzicieni – şi toţi, la începutul romanului, se înghesuie prin bârloguri boeme din Brooklyn, Queens sau „periferiile murdare din Lower East Side“, ferindu-se de „temutele suplimente parentale“ care nu i-ar fi deranjat la fel de mult pe contemporanii lor cu mai puţine plase de siguranţă. „Cu părul lor strălucitor şi cu ochii limpezi şi aprinşi, erau cu toţii florile pline de rouă ale înaltei burghezii şi, ca atare, erau crescuţi în case inutil de mari, cu prea multe băi şi frigidere prea pline, în tot confortul şi cu fiecare lux şi dorinţă îndeplinită“, scrie Smith. Mânaţi de idealismul lor presărat cu ironie şi destinat dispreţuirii avantajelor care le-au alimentat înmugurirea, aceşti prieteni „nu voiau să aibă de-a face cu banii, al căror iz credeau că îi distrusese pe părinţii lor burghezi şi neobrăzaţi“ care „erau prea viciaţi, prea influenţaţi şi surmenaţi de dificultăţile şi de spiritul practic al maturităţii, de labirinturile banale ale asigurărilor de sănătate şi al fiscului, de siguranţa relativă a unui Volvo în comparaţie cu un Saab sau cu un Subaru“. Prea viciaţi, aşadar, de realitate. Unde ar putea fi evitată cel mai bine realitatea? În nucleul hipsterilor newyorkezi – Brooklyn. Sau aşa crede, pentru o vreme, gaşca de la Oberlin, în timp ce-şi plănuieşte următoarele mutări (să mă fac meditator pentru bac? Redactor? Să le cer bani părinţilor? Să lucrez la fondul speculativ al tatei?) şi se plânge non-stop pe la Bean, Oznot’s Dish, Planet Thailand, Grey Dog,

Von şi prin toate locurile pe care bobocii din New Yorkul anilor ’90 le ştiau pe de rost. Oricât de clişeizată ar fi – un clişeu ca viaţa însăşi –, tentativa fiecare generaţii de a-şi construi o identitate de adult tolerabilă stârneşte un interes irezistibil, mai ales în rândul membrilor generaţiei analizate. Mulţi scriitori cedează în faţa compulsiunii de a descrie „tabloul general“ din spatele acestor tentative – nu doar povestea unui protagonist, a unei căsnicii sau a unui scandal, ci şi portretul unei întregi societăţi. Oricât de mult s-ar schimba contextul, subiectul e acelaşi. Conceptul „modului în care trăim acum“ e mult mai uşor de cunoscut decât de descris. În A Fortunate Age, Rakoff a încercat să reducă riscul ispitei de a crea un tablou general împrumutând contextul descris de Mary McCarthy în romanul ei din 196, The Group – o analiză amplă a trecerii la maturitate a unui grup de femei care au absolvit studiile la Vassar în 1933 –, probabil presupunând că fundalul newyorkez nu s-a schimbat atât de tare încât să necesite prea multe actualizări. Amândouă romanele încep cu o nuntă: McCarthy descrie una la altarul unei biserici, iar Rakoff, într-o sinagogă. Pe măsură ce acţiunea înaintează, asemănările se adună: certuri cu prieteni, aventuri sentimentale, scandaluri politice, artificii publicitare, întorsături de carieră. Când soţul lui Lil ia parte la un happening postmodern, făcându-şi apariţia într-un hotel elegant cu un anturaj îmbrăcat în haine couture cu dungi ca de puşcăriaşi, scena pare o remontare a unui protest teatral la care a participat soţul lui Kay în celălalt roman. În cartea lui McCarthy, o nevastă înşelată îşi ameninţă soţul cu un cuţit de pâine; în cartea lui Smith, ea îl ameninţă cu o foarfecă (deşi în exemplarele la recenzat trimise înainte de publicare au rămas din greşeală cuvintele „cuţit de bucătărie“). În romanul din 1963, o femeie din afara grupului se însoară cu un evreu. (McCarthy îl descrie ca pe o fiinţă monstruoasă: „E un senzualist, ca Solomon“, spune soţia lui. „Colecţionează materiale erotice. Mă adoră fiindcă nu sunt evreică“.) În cazul lui Smith, partenerul de căsnicie e din Pakistan. („E programator. Lucrează pentru ceva gen Google“, îi spune soţia sa lui Sadie, adăugând: „Clasa socială contrabalansează de minune, nu-i aşa?“.) Cartea lui Rakoff e un omagiu intenţionat şi de bună credinţă adresat romanului The Group, dar mare păcat că în această deferenţă exagerat de literală proza lui Rakoff e mai puternică atunci când autoarea descrie personajele ce aparţin mai mult epocii noastre. McCarthy a scris despre virginele protestante aflate în situaţii critice; Rakoff scrie despre evrei cu spirit independent – bărbaţi şi femei – care au experienţele sexuale tipice grupului lor demografic. Cu o singură excepţie importantă: spre deosebire de grupul de la Vassar al lui McCarthy, în care se află şi o discretă absolventă lesbiană, nici un membru al cetei de actori, muzicieni, scriitori şi profesori de la Oberlin nu e gay. De ce să impunem moravurile de la Vassar din 1933 absolvenţilor de la Oberlin din ’94?

Grupul de la Oberlin e, pe bună dreptate, uluit de nunta timpurie a lui Lil. „Le era cu neputinţă să-şi închipuie pe vreunul dintre ei căsătorit“, scrie Rakoff. „Nu cunoşteau oameni însuraţi de vârsta lor“. Dar, vrând-nevrând, nunţile încep să curgă, declanşate de impulsul marital al lui McCarthy. Când loveşte valul de la 11 septembrie (o altă împrejurare care lipseşte din orizontul grupului de la Vassar din ’33), femeile din grup încep să aibă copii, în parte ca o consolare că „fac ceva“ după catastrofă şi nu se mulţumesc să „citească reviste

Romanul Joannei Smith Rakoff e un omagiu adus cărţii The Group, de Mary McCarthy, publicată în 1963. şi, mă rog, să meargă la film“. Însă mai ales pentru că se apropie de vârsta de 30 de ani şi, după cum spune Emily Kaplan, „vor să se căsătorească şi aibă copii şi să... facă chestii normale, la fel ca toată lumea“. OTUŞI, descrierea sensibilă pe care le-o conferă Rakoff personajelor sale mai puternice – Dave, un pianist devenit rocker, cu fobia angajamentelor serioase (care n-are corespondent la McCarthy) – demonstrează că autoarea cunoaşte foarte bine realitatea actuală pe care o ocoleşte cu atâta insistenţă. La vârsta de 28 de ani, Dave rămâne uluit când îşi vede prietenii cuplaţi şi intraţi în „Lumea lui Noi“. „Pierduse deja atât de mulţi: nu doar pe Beth, Lil şi Sadie, ci şi pe Tal“. În timp ce se uită la Emily care flirtează cu chitaristul din trupa lui, Dave îşi doreşte ca ea „să nu se ducă în Williamsburg să ia cina cu Curtis la Bean“ şi-l detestă pe Curtis pentru că are „totul, trupa, nenorocita aia de maşină portocalie Kharmann Ghia, familia perfectă şi enervantă din nenorocita aia de casă mare din Montclair, încrederea supremă şi de nezguduit în propriul talent. Nu era corect. N-ar fi trebuit s-o aibă şi pe Emily“. Însă chinurile lui Dave trebuie lăsate deoparte astfel încât Emily să urmeze trama lui Polly, personajul lui McCarthy, şi să se mărite cu un doctor. De-a lungul romanului, constrângerile la care-şi supune Rakoff personajele şi trama pentru a se potrivi cu cele ale lui McCarthy o împiedică pe autoare să scrie povestea care i s-ar fi aşternut înaintea ochilor. Se poate să fi avut inspiraţia de a împrumuta un eşafodaj de la un alt autor fiindcă Zadie Smith a făcut-o cu succes în Despre frumuseţe, un remake al romanului Howard’s End al lui Forster, reconfigurat ca o meditaţie de la sfârşitul secolului XX asupra problemelor de rasă şi clasă socială – care se alege cu o referinţă trecătoare spre final în A Fortunate Age. Însă romanul lui Rakoff nu e atât o reimaginare cât o renovare, care trimite cu gândul la site-urile care le permit utilizatorilor să arunce diferite decoruri pe un layout preexistent. E păcat, fiindcă perspectiva picantă a lui Rakoff asupra evoluţiei generaţiei sale ar fi meritat o h cameră cu design propriu.

ILUSTRAŢIE DE RUTH GWILY

Suntem în continuare numărul unu Statele Unite rămân cea mai puternică naţiune a lumii, susţine Leslie Gelb. DE MICHAEL BESCHLOSS ESLIE Gelb îşi aminteşte, în această carte fluentă, ritmată şi pe alocuri provocatoare, că în perioada mandatului lui Jimmy Carter, l-a implorat într-o discuţie particulară pe şeful lui, secretarul de stat Cyrus Vance, să ţină un discurs prin care să demonstreze că „administraţia avea cu adevărat o strategie de politică externă“. Spre tulburarea lui Gelb, Vance a replicat: „Strategia e o aiureală“. Cei mai mulţi preşedinţi şi secretari de stat nu ar formula-o la fel de tranşant, dar istoria sugerează că nu tocmai puţini ar fi în sinea lor de acord cu Vance. Chiar şi preşedinţii care îşi încep mandatul cu o strategie de politică externă bine conturată se pot trezi depăşiţi de evenimente neprevăzute sau chiar de propriile preocupări. Atunci când Lyndon Johnson s-a instalat în funcţie, în 1963, el a sperat să obţină o detensionare în relaţiile cu Uniunea Sovietică, dar încăpăţânarea cu care a continuat războiul în Asia de Sud-Est i-a dezumflat în asemenea măsură capitalul internaţional de imagine încât, spre sfârşitul mandatului, ajunsese să implore cu disperare de la ruşi o întâlnire de cel mai înalt nivel la Leningrad (răspunsul a fost nu). George W. Bush a promis, în 2000, o politică externă moderată, dar după atacurile din 11 septembrie a ordonat invazia Afganistanului, a ridicat ideea de preempţiune la rang de doctrină politică şi a folosit în cele din urmă această declaraţie pentru a justifica un război de durată şi nepopular în Irak. Alţi preşedinţi au fost aleşi datorită unor promisiuni înşelătoare care pur şi simplu contraziceau intenţiile sau aşteptările lor personale. Dwight Eisenhower, unul dintre oamenii cei mai cinstiţi şi dintre strategii cei mai sofisticaţi care au devenit vreodată preşedinţi, a cedat în favoarea aripii agresive a Partidului Republican şi a promis, în timpul campaniei electorale din 1952, că va alunga comunismul sovietic din Europa – deşi, în calitate de recent comandant al forţelor

Cea mai recentă carte a lui Michael Beschloss este „Presidential Courage“. ILUSTRAŢIE DE MATT DORFMAN

armate occidentale pe continent, Ike ştia cel mai bine dintre toţi oamenii că aşa ceva nu reprezenta decât o fantezie în acel moment. În 1960, John Kennedy a promis solemn să crească bugetul apărării pentru a recupera un „decalaj de înarmare cu rachete“ faţă de sovietici care nu exista (iar el avea suficiente motive să fie la curent). Gelb, fost editorialist la New York Times şi fost preşedinte al Consiliului pentru Relaţii Externe, argumentează în mod convingător că cei mai eficienţi preşedinţi încearcă să contureze o strategie coerentă, să o explice direct şi concis publicului şi să reziste tentaţiei de a fi distraşi de ocazii sau crize apărute din senin. Şi alţii au făcut această observaţie până acum

POWER RULES

How Common Sense Can Rescue American Foreign Policy de Leslie H. Gelb 334 pag. Harper/HarperCollins Publishers. 27.99 $ (a se citi, de exemplu, volumul Strategies of Containment de John Lewis Gaddis, o carte de istorie de referinţă în care se tratează modul în care şase preşedinţi la rând au condus ostilităţile războiului rece). Dar abordarea lui Gelb se evidenţiază dintre acestea, ornată cu exemple istorice inteligent alese şi amintiri din perioada când însuşi autorul avea funcţii de cel mai înalt nivel la Pentagonul administraţiei Johnson şi la Departamentul de Stat al administraţiei Carter. Cartea e plină de sfaturi ferme, inteligente şi precise privind scopurile şi mijloacele politicii externe care vor fi deosebit de utile unui nou cuplu preşedinte-secretar de stat lipsit de o experienţă serioasă în abordarea problemelor globale (deşi voluminoasa lucrare a fost în mod evident scrisă înainte de declanşarea calamităţilor economice mondiale din ultimele luni). În primăvara lui 2009, în timp ce Barack Obama şi Hillary Clinton fac primii paşi pe avanscena mondială, cugetările lui Gelb sunt binevenite şi stimulante.

Autorul doreşte să ocupe o poziţie de arbitru în dezbaterile privind politica externă americană pe care le poartă cele două partide importante, în privinţa cărora aşteptările sale sunt „cam pesimiste“. La începutul acestei analize detaliate a balanţei puterii mondiale, el se plânge că „înţelesul fundamental al puterii s-a pierdut sau, chiar mai rău, a fost deturnat de diverşi liberali şi conservatori“, care „ne constrâng conducătorii în repetate ocazii să-şi asume angajamente pe care nu le pot duce la îndeplinire“, precum şi de grupuri precum „prea grăbiţii jefuitori ai mormântului Americii“ şi de „nenumăraţii adepţi ai globalizării de tip «Pământul este plat»“, în fruntea cărora se află, probabil, succesorul lui Gelb la pagina de editoriale din Times, Thomas L. Friedman. Gelb insistă asupra ideii că puterea „este ceea ce a fost dintotdeauna – în mod fundamental, capacitatea de a convinge oamenii să facă ceva ce nu vor să facă, prin presiune şi coerciţie, folosindu-ţi resursele şi poziţia.... Pământul nu este plat.... Conturul puterii mondiale este în mod categoric unul piramidal – Statele Unite ocupă poziţia din vârf, fără a o împărţi cu nimeni, apoi urmează un al doilea nivel cu ţări de importanţă majoră (China, Japonia, India, Rusia, Regatul Unit, Franţa, Germania şi Brazilia) şi apoi câteva alte nivele descrescătoare dedesubtul acestora.... Dintre toate naţiunile, doar Statele Unite reprezintă o adevărată putere globală, cu influenţă globală“. Sunt multe de învăţat din cartea lui Gelb, chiar dacă nu tot ceea ce scrie vă convige. El are un dispreţ anume pentru ceea ce Joseph Nye de la Harvard a numit „puterea subtilă“. Gelb susţine că „persuasiunea, valorile pozitive şi abilităţile de conducător nu vor reuşi vreodată – prin ele însele – să convingă liderii altor ţări să-ţi facă jocul.... Pentru mine, puterea subtilă este doar preludiul, nu adevărata acţiune“. O astfel de interpretare ar putea subevalua, de exemplu, importanţa sprijinului manifestat de americani pentru valorile „pozitive“ occidentale ale drepturilor omului, democraţiei şi economiei de piaţă care au în-

curajat milioane de est-europeni să se revolte în 1989 împotriva hegemoniei sovietice. Gelb probabil că subestimează, de asemenea, atât valoarea cât şi importanţa implicării în masă a cetăţenilor în politica externă a Americii. De exemplu, dacă Johnson şi-ar fi ascultat excepţionalele instincte politice şi ar fi consultat ceva mai mulţi americani, în afară de aparatul profesional diplomatic specializat pe Extremul Orient, probabil că ar fi înţeles cât de imposibil de susţinut va deveni războiul pe care l-a pornit în Vietnam, dacă nu reuşea să îl câştige rapid şi fără cheltuieli însemnate. Capitolul lui Gelb despre influenţele politicii interne asupra celor mai importanţi decidenţi ai politici externe este excelent atunci când tratează think tank-urile, televiziunea prin cablu şi grupurile de lobby, dar nu discută enorma influenţă a internetului (capitolul nu acordă nici o importanţă blogurilor, cu excepţia menţiunii că unii analişti, membri ai unor grupuri de opinie, scriu bloguri, precum şi a laudei adresate unora dintre bloggeri care citesc documentele guvernamentale). De fapt, istoricii viitori ar putea foarte bine să conchidă că una din cele mai formidabile forţe de mobilizare a opoziţiei faţă de aventura lui George W. Bush în Irak a fost blogul liberal Daily Kos, cu o audienţă impresionantă. Unii cititori ar putea fi surprinşi atunci când Gelb laudă „geniul“ lui Nixon şi Henry Kissinger după mandatul lui Johnson, când „puterea americană se scufunda în Vietnam“, manifestat prin aceea că au lăsat „victima să se scufunde încet, în timp ce manevrau atenţia mondială în altă direcţie.... Indiferent dacă au făcut-o intenţionat sau nu, ei au târât mai departe războiul din Vietnam, poate sperând într-o victorie, dar fără a se aştepta la aşa ceva, şi s-au concentrat aproape în întregime pe pregătirea celei mai active şi mai de amploare perioade a diplomaţiei de mare risc şi miză globală din istoria Americii“. În calitate de autor sensibil la complexităţile moralităţii politice, Gelb ar fi făcut bine dacă ar fi menţionat aici că această interpretare a abordării alese de Nixon nu pare la fel de eroică, de exemplu, pentru familiile zecilor de mii de americani care au murit în Asia de Sud-Est sub supravegherea atentă a lui Nixon. Dar nici unul din aceste defecte nu diminuează importanţa de ansamblu a cărţii lui Gelb. Pledoaria sa pentru o gândire strategică mai cuprinzătoare este absolut corectă şi necesară. Campania electorală din 2008 a fost doar cea mai recentă confruntare prezidenţială (asemenea celor din 1952 şi 1964, pentru a da doar două exemple) în care dezbaterea despre afacerile externe a fost insuficient dezvoltată, iar mandatul electorilor în materie de politică externă pentru noul preşedinte a fost unul ferm, dar insuficient definit. Campania respectivă şi lunile care i-au urmat au demonstrat că înclinaţia lui Barack Obama este de a aborda problemele cu o concentrare calmă şi neabătută pentru strategia pe termen lung. Astfel că, în timp ce Obama înfruntă probleme domestice şi globale a căror intensitate şi amploare le depăşesc pe cele cu care s-au confruntat majoritatea comandaţilor supremi ai Americii, cu siguranţă că ar avea de profitat dacă cineva i-ar strecura Power Rules (Regulile puterii) printre cărţile de pe noptieră. Preşedintele Obama nu va fi, în nici un caz, de acord cu toate meditaţiile sau recomandările politice ale lui Gelb, dar va fi cu siguranţă de acord că – mai ales în privinţa afacerilor globale şi mai ales în momentul de faţă – un preşedinte sau un secretar de stat ar trebui să considere strategia ca fiind orice alth ceva în afară de o aiureală. 9

Romane poliţiste

Ziua proastă a lui Odell

Marilyn Stasio

Un prostănac e acuzat pe nedrept de activităţi teroriste.

Adevărul în negru şi albastru Atmosfera plină de deschidere emoţională din BRITTEN AND BRÜLIGHTLY (Metropolitan/Holt, broşat, 20 $), un elegant roman ilustrat de Hannah Berry, are legătură cu formatul său – layoutul înalt, subţire şi îmbietor al unui album de fotografii – dar în egală măsură şi cu conţinutul intim, chiar claustrofobic, al naraţiunii. Desfăşurându-se la Londra în timpul unei perioade înfrigurate a anului, când plouă în continuu peste bărbaţi îmbrăcaţi în costume la două rânduri şi peste femei cu berete, povestea urmăreşte criza metafizică a lui Fernández Britten, un melancolic „investigator particular“, care şi-a dobândit porecla de „Sfâşietorul de inimi“ deoarece confirmă bănuielile clienţilor care îl angajează să-i spioneze pe partenerii infideli. După o carieră de demascare a bestialităţii naturii umane, Britten tânjeşte să descopere un adevăr mai mare, de genul celui care înalţă sufleteşte bestia, conferind nobleţe proprie-i meserii mizerabile. Morocănosul detectiv particular, ai cărui ochi încercănaţi şi gură mică şi strânsă îi arată starea deznădăjduită, crede că a descoperit calea spre mântuire atunci când o moştenitoare nefericită îl angajează să infirme concluzia investigaţiei poliţiei, potrivit căreia moartea logodnicului ei a fost sinucidere. În loc să-i aducă consolare sau mulţumire, Britten descoperă un adevăr atât de urât, încât instinctul lui e să-l ascundă. Dar ce fel de erou ar deveni el? Este clasicul impas existenţial al detectivului postbelic: un agent cinic încearcă să-şi salveze sufletul printrun act altruist, doar pentru a afla că onestitatea intră în conflict cu un puternic cod al onoarei. Deşi Berry ne oferă o porţie suficientă de distracţie în privinţa tradiţiilor genului – mai ales în legătură cu detaliul bizar că partenerul de încredere al lui Britten, Stewart Brülightly, este (la propriu), un pliculeţ de ceai afemeiat care, sub stres, infuzează în buzunarul hainei detectivului –, ea scrie pe un ton poetic sumbru despre dragoste şi trădare, amăgire şi disperare, într-o intrigă atât de complexă că i-ar da dureri de cap lui Raymond Chandler. Spre deosebire de generaţiile de cineaşti şi romancieri care sar de la un trend la altul şi care au redus sumbra sensibilitate noir la acte brutale comise pe alei pitoreşti, Berry îşi foloseşte condeiul pentru a surprinde ruina spirituală a figurilor umnane din peisajul ei. Liniile desenelor sale sunt precise şi penetrante, culorile monocromatice fiind diluate 10

în nuanţe înlăcrimate de albastru şi negru pe măsură ce autoarea se apleacă pentru a surprinde nebunia într-un zâmbet, furia tăcută în trasul cu sete dintr-o ţigară. Dar procedeul stilistic de povestire, plin de bravură, este perspectiva, senzaţia stranie de dezorientare pe măsură ce autoarea se năpusteşte pentru a examina parada de cowboy de jucărie dintr-un apartament gol sau se retrage pentru a privi cum ploaia se abate asupra a două figuri îndepărtate, cu o singură umbrelă. Din orice unghi l-ai privi, adevărul nu se poate spune în această lume rece şi nemiloasă.

în libertate în Argentina. Urmărind acest fir, Bernie începe să dispreţuiască minciuna guvernamentală, exprimându-şi opiniile nesăbuite în limbajul ironic al detectivului versat mai degrabă decât în tonurile afabile ale agentului sub acoperire pe care şi l-ar dori peroniştii. Dar, în vreme ce atitudinea lui are o eleganţă cinică, îi pasă prea mult de viitorul societăţilor civilizate pentru a trece drept un pesimist. Foarte inteligentă şi aprigă, Anna Pigeon, paznicul pădurilor din aventurile în sălbăticie scrise de Nevada Barr, este nemulţumită în BORDERLINE (PUTNAM, 25.95 $).

În primul său roman ilustrat, Hannah Berry scrie (şi desenează) despre dragoste şi trădare pe un ton poetic sumbru. Ori de câte ori ne e teamă că e ultima oară când îl vedem pe Bernie Gunther, Philip Kerr merge înainte – aşa cum o face în A QUIET FLAME (MARIAN WOOD/PUTNAM, 26.95 $)

– cu încă o aventură înspăimântătoare pentru eroul său plin de conflicte morale. Poliţist de omucideri din Berlin, încorporat în cadrul SS pe parcursul desfăşurării romanelor cunoscute ca Berlin Noir Trilogy, Bernie reapare în 1950 – pe acelaşi vapor cu Adolf Eichmann – în Buenos Aires, un oraş agitat, la fel de corupt şi de periculos precum cel pe care l-a lăsat în urmă. Spre deosebire de alţi ofiţeri nazişti fugari pe care Juan Perón i-a adăpostit în Argentina, lui Bernie nu i se permite să se ascundă într-o slujbă anonimă. În schimb, e silit să elucideze sinistrele ucideri prin mutilare ale tinerelor fete, cazuri atât de asemănătoare cu cele pe care a trebuit să le lase nerezolvate în Berlin când Hitler a ajuns la putere, încât bănuieşte că acelaşi ucigaş s-ar putea afla acum

Anna şi soţul ei plutesc în aval pe Rio Grande, într-o excursie de rafting pe apele înspumate, încercând să-şi regăsească echilibrul, când ploile de primăvară dezlănţuiesc o inundaţie bruscă ce ia prin surprindere o femeie însărcinată care încearcă să treacă graniţa dinspre Mexic. Barr dă dovadă de măiestrie ori de câte ori Anna se află pe râu – folosind un briceag pentru a-i face o cezariană femeii muribunde şi căţărându-se pe canioane abrupte cu nou-născutul în braţe pentru a scăpa de trăgătorul de elită care îi doboară pe plutaşi. Dar nimic altceva nu pare s-o inspire pe Barr, iar intriga neconvingătoare a romanului, cu personajele vădit negative, e o dezamăgire faţă de naraţiunile ei de obicei impecabile. Înainte de a se ascunde sub duş şi de a reapărea ca o fantezie Pretty Woman, primul roman al lui David Cristofano, THE GIRL SHE USED TO BE (GRAND CENTRAL, 22.99 $),

promite să fie ceva special: emoţionantul cri de coeur al unei tinere îndurerate şi furioase, a cărei viaţă i-a fost furată la vârsta de 6 ani şi a avut neşansa de a fi împreună cu părinţii ei când au fost martorii unei sinistre lovituri mafiote. Melody Grace McCartney abia îşi mai poate aminti diversele identităţi de care s-a debarasat furioasă de când a intrat în programul de protecţie a martorilor, dar e gata să o ia la goană din nou atunci când e răpită de mafiotul însărcinat s-o ucidă. Ucigaşul plătit este un prinţ al întunericului cu un simţ excelent pentru moda feminină, iar cititorii cărora le plac poveştile cu vampiri ar trebui să meargă pe mâna acestui basm romantic. Dar, înainte de a deveni ridicol în faţa noastră, Cristofano părea că se îndreaptă spre ceva mai interesant h decât reţeaua Lifetime. ILUSTRAŢIE DIN BRITTEN AND BRÜLIGHTLY.

DE JACK PENDARVIS Există un semnal de alarmă înainte de pagina 1 din Callisto, amuzanta, într-un mod coşmaresc, lucrare mediocră a lui Torsten Krol: o reclamă din Victoria Herald Sun ne avertizează că naratorul, Odell Deefus, „nu-i cea mai tare sculă din parcare, dar cu siguranţă spune o poveste bună“. CALLISTO

de Torsten Krol 453 pag. Harper Perennial Broşat. 14.99 $ O-ho. Se pare că vom avea parte de o carte scrisă de cineva numit un „orfer“ de unul dintre personajele lui Michel Faber din Cockney – adică „un tip care scrie cărţi despre săraci pe care săracii nu le pot citi“. Callisto se dovedeşte a fi un thriller în care paranoia epocii terorismului este nesincer îndulcită de prosteală: Candidatul manciurian ca şi cum ar fi repovestit de Woody din „Cheers“. Nu e o ruşine să scrii în limbajul celor dezavantajaţi din punct de vedere educaţional. Numeroşi romancieri încearcă asta mai devreme sau mai târziu. Uneori, arta, la urma urmei, se află între imensitatea lucrului ce are nevoie să fie exprimat şi mijloacele limitate disponibile pentru a-l exprima. Ce exponent mai bun decât un naiv nesofisticat? Iar Odell Deefus este acest lucru: după cum lămureşte pseudonimul Krol, Deefus îşi scrie povestea – un mozaic pitoresc plin de droguri, crimă, maşini-capcană şi dragoste – într-o serie de caiete cu ilustraţii Disney. Dar ori Krol scrie prea bine, ori Deefus nu scrie destul de prost. Dacă volumul Callisto pierde şansa surprinzătorului caracter nemijlocit din Huckleberry Finn este deoarece Krol nu e dispus să ne lase să uităm cine trage sforile. Când Deefus spune: „Teroriştii sunt răi“, e greu să auzi sinceritatea personajului din cauza râsului omniscient al autorului. Şi iată-l pe Deefus în război în Africa: „N-au nimic acolo în afară de SIDA şi oameni înfometaţi, aşa că de ce să te lupţi pentru asta?“. Ocazional, pare mai puţin un personaj decât o caricatură excesivă a lui Bill Maher, calculată pentru un public de studio care se aplaudă singur. Cealaltă problemă e contextuală.

Următorul roman al lui Jack Pendarvis, „Shut Up, Ugly“, va fi publicat în toamnă. ILUSTRAŢIE DIN MATTHEW HOLLISTER

Deefus face greşelile cele mai simple (o „figurină de stil“, o „convertilire“ la Islam şi „cremă hemoroidică“ sunt deefusismele tipice), dar transcrie meticulos dialogul (incluzând o predică de şase pagini) dintre o mulţime de personaje diverse din punct de vedere lingvistic. După ce auzi „Cred că poate eşti un pic cam ipocrit aici“, Deefus face un aparteu pentru cititor: „Nimeni nu mi-a mai zis vreodată că sunt geniu“. Gluma lui Krol se face peste capul naratorului, ceea ce e o trădare. Oare Deefus a scris „ipocrit“ fără să-l caute în dicţionar? Şi dacă l-a căutat, de ce nu ştie ce înseamnă? Poate părea un moft, dar nepotrivirea deranjează doar pentru că Krol a precizat originea manuscrisului cu amănunte excesive. Ca cititori, vrem doar să fim lăsaţi să ne îndrăgostim de vocea naratorului.

Acest thriller comic este precum Candidatul manciurian povestit de Woody din „Cheers“. Există destule lucruri de care să te îndrăgosteşti. Până când Deefus e răpit şi dus într-un loc secret, fiind bănuit de terorism, poantele au devenit mai puternice şi amărăciunea iese în evidenţă. „Nu am fost torturat, am fost interogat amănunţit. Mulţumesc“, spune Deefus. „Mulţumesc mulţumesc mulţumesc.“ Şi, în cele din urmă, ne punem în pielea lui. E cel mai bun procedeu stilistic al lui Krol într-o intrigă plină de astfel de lucruri: identificarea noastră cu fermecătorul neîndemânatic devine brusc cel mai înfricoşător şi mai atrăgător lucru al h cărţii.

BIBLIOTECA DE SÃNÃTATE

Aflã secretele medicinei naturiste ºi vei trãi mai mult ºi mai bine. Nu trebuie sã ratezi reþeta internaþionalã de succes Viaþa sãnãtoasã.

Poþi trãi mai bine. Poþi "i mai #ãnãto#.

"u#$ãrã %iaru& ºi vei desco"eri #n fiecare volum ceva nou$ secretul "lantelor% diete% te&nici de rela'are% masa(% medicina alternativã% )o*a% la un "reþ s"ecial de

$%& 'ei( împreunã cu ziarul

* sãptãmânal, miercurea, începând cu 21 ianuarie 2009

Recomad!ri / Virginia Costeschi

Lecturi de aprilie Iat! care sunt cele mai interesante recomad!ri de lectur! pentru luna aceasta.

NOPŢI DE COCAINĂ

de J.G. Ballard Traducere de Ona Frantz Editura Polirom Cinci oameni îşi găsesc sfârşitul într-un incendiu neelucidat, petrecut în luxoasa staţiune Estrella de Mar, pe

din afaceri, care-şi fac veacul în prosperul Club Nautico din localitate. Directorul clubului, Frank Prantice, pledează vinovat la acuzaţiile de crimă, însă nici măcar poliţia nu e prea convinsă că el este autorul incendiului. Când fratele său, Charles, îşi face apariţia pentru a investiga ce s-a petrecut cu adevărat, descoperă, pe măsură ce înaintează cu cercetările, că faţada ultracivilizată şi exclusivistă a staţiunii maschează o lume a delictelor şi deviaţiilor de tot felul, a drogurilor, senzaţiilor tari şi distracţiilor periculoase.

ce descoperă o sursă de monede de aur şi dă peste cap economia orăşelului său natal, puştiul dotat cu un simţ olfactiv extraordinar, elevul care se lasă muşcat de şerpi, păianjeni şi orice alte animale şi insecte, adolescentul rebel şi apoi pericolul public numărul . Pas cu pas, autorul construieşte cu măiestrie un

RANT

O biografie în viu grai a lui Buster Casey de Chuck Palahniuk Traducere de Bogdan Perdivară Editura Polirom

litoralul spaniol, unde şi-au stabilit reşedinţa familii bogate de englezi retraşi

Despre Buster Casey – numele real al personajului central, poreclit Rant – aflăm încă de la început că este faimos, că este mort şi că a provocat o epidemie de proporţii gigantice, ucigând astfel milioane de oameni. Povestea neobişnuitului protagonist se construieşte din fragmente de istorii orale, prin intermediul cărora cunoaştem, pe rând, copilul

VAGABONZII DHARMA

de Jack Kerouac Traducere de Dan Sociu Editura Polirom Ca şi Pe drum, Vagabonzii Dharma este un roman autobiografic ce descrie o perioadă de căutări spirituale inten-

se din viaţa lui Kerouac. Sub numele fictive se ascund identităţile multor prieteni ai scriitorului, printre care se numără poeţii Gary Snyder şi Allen Ginsberg şi prozatorul Neal Cassady. Kerouac însuşi este Ray Smith, un tânăr care îşi caută refugiul în budism, sub îndrumarea unui „maestru“ zen carismatic, Japhy Ryder (Gary Snyder), iar contrastul dintre concepţiile despre spiritualitate ale celor doi reprezintă principala temă a romanului. Japhy Ryder este un budist flegmatic şi sofisticat, care compune haikuuri, organizează ceremonii ale ceaiului şi face sex tantric cu femei frumoase. Ray Smith are principii mult mai stricte: în viziunea lui, viaţa este o luptă necontenită şi înverşunată între dorinţa carnală şi puritate. Intensitatea conflictului interior este redată în stilul plastic şi spontan propriu lui Kerouac, totul culminând cu o călătorie simbolică, de cucerire a unui vîrf de munte. DISPERARE

decor distopic impresionant, cel al unei societăţi împărţite în Oameni de Zi şi Oameni de Noapte, amintind de eloii şi morlocii lui H.G. Wells.

de Vladimir Nabokov Traducere de Veronica Niculescu Editura Polirom Disperare abordează una dintre temele predilecte ale operei nabokoviene: aceea a dublului. Protagonistul cărţii, Hermann Karlovici, este „un afacerist de mâna a doua, cu idei“, care a emigrat din Rusia bolşevică la Berlin. Aflat într-o

călătorie de afaceri la Praga, Hermann îl întâlneşte întâmplător pe Felix, un vagabond cu care i se pare că seamănă în chip izbitor. Acest capriciu al naturii îi provoacă atât nelinişte, cât şi încântare, iar în curând în mintea lui Hermann încolţeşte un plan bizar. Romanul lui Nabokov a fost ecranizat în  de Rainer Werner Fassbinder, scenariul fiind semnat de Tom Stoppard. 12

BABYLON BABIES

de Maurice G. Dantec Traducere din franceză şi note de Rita Chirian Postfaţă de Alexandru Matei Editura Polirom Roman-cult în Franţa, Babylon Babies () este o dare de seamă asupra unui secol XXI dezorientat, haotic, în pragul apocalipsei. Acţiunea are loc în , iar mercenarul filozof Toorop, care tocmai şi-a pierdut slujba, primeşte din partea lui

din seria Amurg, de Stephenie Meyer, se vor îndrăgosti de Nihal. Eroina Liciei Troisi este cu adevărat ciudată. În Lumea Pământeană, nimeni nu e ca ea: ochi mari violet, urechi ascuţite, plete albastre. Nihal a fost crescută de un făurar de arme şi trăieşte întrunul dintre oraşele-turn din Pământul Vântului, jucându-se de-a războiul cu prietenii, care şi-au ales-o drept căpetenie datorită forţei şi agilităţii ei. Dar totul se schimbă pe neaşteptate când Pământul Vântului este atacat de Tiran, despotul care a cucerit deja cinci din cele opt Pământuri care alcătuiesc Lumea Pământeană. Sunt în van rezistenţa armatei popoarelor libere şi Romanenko, un colonel rus cu multiple legături cu mafia, o sarcină care îl decepţionează la început, dar care se dovedeşte extrem de primejdioasă: să însoţească până în Canada o tânără pe nume Marie Zorn. Lucrurile se complică atunci când Marie dă semne că suferă de schizofrenie, iar Toorop realizează că fata nu este o fiinţă obişnuită, ci purtătoarea unui nou virus artificial şi gazda unui embrion mutant, creat de o sectă americană al cărei ţel e conceperea unui nou Mesia şi dezvoltarea unei populaţii modificate genetic. Explorând simbioza om-maşină şi limitele conştiinţei, brodând pe marginea profeţiilor lui Nietzsche despre depăşirea condiţiei umane, Babylon Babies este o carte uimitoare şi captivantă, care îi asigură lui Dantec un loc în rândul vizionarilor moderni. Roman ecranizat în  în regia lui Mathieu Kassovitz, avându-i în distribuţie pe Vin Diesel, Mélanie Thierry şi Gérard Depardieu. CRONICILE LUMII PĂMÂNTENE

de Licia Troisi Vol. I – Nihal din Pamântul Vântului Vol. II – Misiunea lui Sennar Editura Rao. 39.99 lei / volum Toţi iubitorii aventurilor pline de imaginaţie şi suspans ale personajelor

lor prin mijlocirea magiei negre. Nihal se confruntă cu misterul Lacrimei, o piatră care pare dotată cu puteri magice uriaşe, în vreme ce Sennar pleacă în căutarea Lumii Scufundate, un continent ale cărui urme s-au pierdut în negura timpurilor. Pentru a-l regăsi, Sennar este silit să se îmbarce pe o corabie de piraţi şi să lupte împotriva unor monştri marini. Volumul al III-lea, Talismanul puterii, este în pregătire şi va fi disponibil din septembrie .

caracterului treptat, pas cu pas, al evoluţiei şi a raportului dintre întâmplare (mutaţia genetică) şi determinism

coşul apostolic. Nicăieri în tradiţia creştină nu a fost tratat cu bunăvoinţă. Până acum. În Evanghelia lui Iuda, protagonistul este singurul dintre ucenici care l-a înţeles pe Isus. Doar Iuda a întrezărit adevărul. De aceea, numai lui i-a dăruit Isus revelaţia... „Evanghelia pierdută a lui Iuda e o carte şlefuită ca o bijuterie. Inteligentă, vie, accesibilă oricui, ea oferă o perspectivă strălucită asupra cercetării ştiinţifice a uneia dintre cele mai surprinzătoare evanghelii din lumea Bisericii timpurii. Este o

CEASORNICARUL ORB

de Richard Dawkins Traducere de Simona Mudava Editura Humanitas. 45 lei

priceperea vrăjitorilor care încearcă să apere oraşul cu forţa descântecelor. Lui Nihal nu îi mai rămâne altceva de făcut decât să devină un războinic adevărat şi să-i apere pe nevinovaţi chiar cu riscul de a cădea în mâinile Tiranului. Nihal, ultimul jumătate-elf din Lumea Pămînteană, şi prietenul ei nedespărţit, vrăjitorul Sennar devin camarazi de arme. Împreună, luptă împotriva armatelor de fammini ale Tiranului, care este hotărât să cucereasca Pământurile Libere şi să-i supună pe toţi locuitorii

După  de ani, teoria evoluţiei prin selecţie naturală continuă să lase iluzia că e uşor de înţeles – şi în genere e greşit înţeleasă, ba chiar e încă respinsă de un număr surprinzător de mare de oameni, în ciuda dovezilor zdrobitoare în favoarea ei care s-au adunat de la Darwin încoace. În Ceasornicarul orb Richard Dawkins îşi asumă sarcina de a explica în detaliu pentru publicul larg tot ce pare la prima vedere imposibil de explicat pe cale naturală: apariţia primelor forme de viaţă pe Pământ, dezvoltarea organelor complexe cum sunt ochii sau aripile, aşa-zisele „verigi lipsă“ despre care vorbesc paleontologii, precum şi numeroase aspecte stranii ale lumii vii. Cheia explicaţiilor lui Dawkins e înţelegerea corectă a

(selecţia naturală). Ceasornicarul orb e o demonstraţie de forţă intelectuală care îşi are locul, alături de Originea speciilor, între marile cărţi de biologie. EVANGHELIA PIERDUTĂ A LUI IUDA

de Bart D. Erhman Traducere de Adina Cobuz Editura Humanitas. 39 lei De-a lungul tradiţiei creştine, Iuda a fost înfăţişat drept mărul putred din

lectură obligatorie pentru toţi cei care vor să afle mai multe despre Iuda şi Evanghelia lui Iuda“ – Prof. Marvin Meyer, Catedra de studii creştine, Chapman University. 13

Cărţi pentru copii

Flăcările adolescenţei DE KATIE ROIPHE OATE că unii dintre noi îşi mai aduc aminte cu jenă acele versuri dactilografiate, la distanţă de un rând, imperioase, extrem de originale, pe care le scriam în toiul nopţii la 16 ani. Poezia e un mediu perfect pentru adolescenţi: se pretează la dramele aprige şi la falsa claritate a acelei vârste. Îmi aduc aminte cum subliniam, la engleză într-a X-a, versurile lui Wallace Stevens „Cunoaşte dorinţa fără obiectul do-

FALLING HARD

100 Love Poems by Teenagers Editată de Betsy Franco 144 pag. Candlewick Press. 15.99 $ (Vârsta: de la 14 ani) TELL THE WORLD

Teen Poems From WritersCorps 116 pag. Harperteen/HarperCollins Publishers. Ediţie îmbrăcată în pânză, 16.99$; ediţie broşată, 8.99 $ (Vârsta: de la 12 ani)

te. „Fii încredinţat / că ar fi acceptabil sămi mănânci piciorul / vreau să te strecor în sucul pe care-l beau“, scrie Seph Kramer, în vârstă de 16 ani. Emma Marlowe, de 17 ani, scrie: „Nu-mi pasă ce vi se spune, fetelor – / sexul e sex / şi nu poţi face dragoste“. Cartea invocă imaginea adolescenţilor actuali, teatrali, ascunşi în camerele lor, trimiţându-le sms-uri celor mai buni prieteni. În următoarele versuri recunoaştem dispreţul faţă de aproape oricine de pe faţa pământului: Inteligenţa indiscutabilă e cu siguranţă O trăsătură foarte rară în această mohorâtă Privelişte marină, masa omenirii cenuşii şi e cu siguranţă motivul pentru care-l iubesc pe acel bărbat. Sau ura de sine amestecată cu pretenţii: „Metafizica era subiectul meu, dragă. / Cine sunt eu? Cine eşti tu? / De ce maimuţa, şi nu eu, la grădina zoologică?“. Sau apogeul primelor sentimente de atracţie („Tot nu

pot să-mi imaginez / De ce el nu vrea să mă creadă / Când îi spun / Singura mea băutură de astă-seară / Eşti tu“) şi toată ambivalenţa şi nevoia combinate în întâlnirile fizice: Scrâşnesc din dinţi şi-mi spun „deci aşa se pierde“ şi „când o să termine?“ ... apoi calmul un duş fierbinte oglinzi aburite acele mâini dintr-odată atât de moi o îmbrăţişare ca nişte cârje care mă ridică. Tell the World (Spune lumii), cu o prefaţă semnată de Sherman Alexie, e o culegere mai puţin rafinată şi mai variată scrisă de poeţi foarte tineri, chiar de 12 ani. Ei scriu despre orice, de la persoanele fără acoperiş la hărţuirea poliţiei sau la lecţii de dans în Chinatown. Într-o excelentă poezie, Learning English Is Like, Luany Teles, de

Poems From Him and Her de Sara Holbrook şi Allan Wolf 64 pag. Wordsong. 16.95 $ (Vârsta: 11- 14 ani)

Katie Roiphe predă în cadrul programului de Jurnalism şi critică culturală la Universitatea din New York şi a scris cartea „Uncommon Arrangements: Seven Marriages“. 14

să încerci să vezi ceva pe întuneric să-ţi vezi prietenul cu o altă fată stând în ploaie fără umbrelă în timp ce casa ta arde din temelii. Toate poeziile din această culegere sunt adunate din roadele unor ateliere de alfabetizare organizate de WritersCorps, în cadrul cărora elevilor (adesea proveniţi din şcoli din cartiere sărace) li se arată cum să folosească poezia pentru a scrie despre propria viaţă. Observăm din nou avantajul scrisului ca mijloc de definire, stăpânire şi clarificare. Aceşti copii se folosesc de versuri albe pentru a comunica, utilizând tăcerile şi accentuările unui singur vers pe pagină ca să treacă prin nodurile unei emoţii. După cum scrie Kionna McCurdy, o fată talentată de 12 ani: „Poeziile pot spune lucruri precum: ochii ei sunt ca cerul sau / Pielea ei e ca betonul / Dar totul e ca să te descarci“. ARA Holbrook şi Allan Wolf, poeţi adulţi care adoptă voci literare adolescentine, au scris o vioaie nuvelă în versuri în More Than Friends (Nu doar prieteni) – în fond, o conversaţie între un băiat şi o fată scrisă în poezii care variază de la versuri libere la vilanele (la sfârşitul cărţii există şi un îndreptar al formelor poetice folosite). Poeţii îşi prezintă abordările feminină-masculină asupra unei relaţii adolescentine destul de banale şi universale. Sunt doar prieteni. Sunt mai mult decât prieteni. Sunt doar prieteni din nou. Poeziile scrise pe un ton intim şi prietenos au titluri precum „Crezi că m-am îmbrăcat pentru el astăzi?“ şi „Panini vegetarian e răspunsul universal“. Nu e vorba de poezii minunate şi nici măcar bune; totuşi, cartea e la fel de intensă în redarea relaţiilor adolescentine ca multe dintre romanele mai la modă scrise despre această perioadă. Dacă sunteţi ca mine, poate că vă amăgiţi cu fantezii în care copiii voştri se ghemuiesc în pat cu vreun volum de John Donne, dar le-ar putea fi de folos să-şi consume în scris problemele adolescentine destul de pătimaşe. Avantajul acestor cărţi e că poezia e scoasă de pe terenul temelor pentru acasă şi a metrilor delimitaţi pe tablă, devenind abordabilă, distractivă, uşoară şi plăcută la citit. Mai ales în versurile scrise chiar de adolescenţi, ai senzaţia că citeşti jurnalul cuiva, aruncând o privire într-un univers privat. Aceste poezii au o doză de viaţă şi onestitate în toate aerele şi timiditatea lor care le face să se ridice peste nivelul tentativelor mai şlefuite ale adulţilor de a-şi aminti în linişte acea perioadă. Aceste cărţi ar putea să-i inspire totodată pe tinerii noştri Wordsworth sau Blake, aşa derutaţi sau nemulţumiţi cum sunt, să pună mâna pe caiete şi pe laptopuri şi să-şi scrie ultimele lamentaţii. Mai târziu vor h avea destul timp să se simtă stingheriţi.

MORE THAN FRIENDS

rinţei / Doar minte şi violenţă şi nici o simţire... / ca vântul care biciuieşte totul în acelaşi timp“, când îmi spuneam că nimeni nu mă va mai înţelege atât de bine vreodată. Asimilarea conciziei poeziei poate fi un exerciţiu util pentru excesele minţii adolescentine. Cum se poate condensa un univers conflictual şi greu de stăpânit într-un simplu vers sau cum se poate înţelege năvala sentimentelor? Cu pretenţia sa inerentă şi formală de a fi importantă, cu efectul său aforistic plăcut, cu drama absolută a hotarelor ample, poezia oferă un limbaj natural al procesului maturizării, care e probabil şi motivul pentru care adolescenţii scriu atâtea versuri. În Falling Hard: 100 Love Poems by Teenagers (Puternica îndrăgostire: 100 de poezii de dragoste compuse de adolescenţi), volum editat de Betsy Franco, unele texte sunt previzibile, altele sunt inteligente, unele demonstrează o scânteie de talent adevărat, dar ceea ce se desprinde din carte, per ansamblu, e un tablou surprinzător de limpede al încercărilor ciudate şi al euforiei ataşamentelor afective ale adolescenţilor. Aceste poezii sunt străbătute de o energie care readuce la viaţă intensitatea şi dezorientarea acelor prime explorări ale unui sentiment pe care, la acea vreme, îl luai drept dragos-

18 ani, scrie despre dificultăţile vieţii într-o nouă limbă:

În AMIRI & ODETTE de Walter Dean Myers (Scholastic, 17.99 $), cu ilustraţii de Javaka Steptoe, legenda Lacului Lebedelor se mută în cartierele sărace, în scene pline de dorinţă şi ameninţare pentru Amiri şi o fată pe care o vede lângă terenul de baschet. După cum se plânge o mamă: „Străzile astea sunt înfricoşătoare. Străzile astea au gură. O să te mănânce, copile!“.

Raftul cu cărţi GOOD EGG

Scrisă şi ilustrată de Barney Saltzberg Workman. 9.95 $ (Vârsta: 2 – 5 ani)

Iggy în Underland DE LARRY DOYLE ENTRU cea mai nouă carte a lui Pinkwater n-o să fie magazine deschise la miezul nopţii, roiuri de tocilari, cârduri de fete sau puhoaie de sms-uri între tocilare, copii îmbrăcaţi în vrăjitori sau vampiriţe, plângându-se pe la uşi şi cerşind finaluri. Nu vor apărea superproducţii pentru adolescenţi care să lanseze noi talente. Probabil nu va mai fi o medalie Newbery anul acesta. Ultimul Pinkwater n-are nimic special, e doar minunat, ca de obicei. Daniel Pinkwater se ocupă de ceva vreme de asta – de 50 de ani zice el –, scriind „cam o sută de cărţi, dintre care numai vreo douătrei bune“. Cărţile lui se vând destul de bine,

THE YGGYSSEY

How Iggy Wondered What Happened to All the Ghosts, Found Out Where They Went, and Went There de Daniel Pinkwater Ilustraţii: Calef Brown 245 pg. Houghton Mifflin Harcourt. 16$. (Vârste: de la 10 ani în sus) dar n-a produs vreun Potter şi nici vreo serie de tipul Traveling Pant. Opera lui e admirată în sus şi-n jos, dar nici una dintre cărţile lui n-a atins o poziţie canonică. Totuşi, a fost atât de bun şi atât de mult timp încât bănuiesc că singurul motiv pentru care n-a scris o capodoperă este că refuză cu încăpăţânare s-o facă. Cărţile lui Daniel Pinkwater nu se străduiesc să atingă măreţia şi nici măcar nu par să încerce. Tocmai în asta constă magia lor. Cea mai nouă, The Yggyssey (Yggyseia), e o continuare a poveştii din The Neddiad (2007), care, la fel ca noua carte, n-are nici o legătură cu Homer. Cu subtitlul „How Neddie Took the Train, Went to Hollywood, and Saved Civilization“, romanul tocmai asta relata, fiind plasat în Los Angeles pe la 1950 (descris frumos ca „o combinaţie perfectă de glamour şi mizerie“). E o carte minunată cu o ţestoa-

Larry Doyle a scris romanul „I Love You, Beth Cooper“. ILUSTRAŢIE DIN „THE YGGYSSEY“

să uriaşă şi ar trebui citită înaintea noii cărţi, deşi aşa ceva nu e neapărat necesar. The Yggyssey reia povestea după vreo doi ani, cu un alt narator: Yggdrasil Birnbaum, fiica căpitanului Buffalo Birnbaum, un cowboy din filme care s-a retras din activitate. Yggdrasil – sau Iggy, după cum i se spune mereu, deşi ei îi displace – administrează un hotel odinioară maiestuos, Hermione, deacum elegant renovat cu atât de multe fantome încât au primit propriul lor apartament. Fata merge la şcoala prematur zdrobitoare Harmonious Reality School, unde „poţi să te specializezi în pictat cu degetele în clasa a şasea“, iar „copiii, deşi sunt derutaţi şi în mare parte analfabeţi, sunt prietenoşi“. Asemeni cărţii anterioare, The Yggyssey pluteşte într-o nostalgie voioasă după acea epocă – şi mai ales după restaurantele sale. Iggy se întâlneşte cu prietenii să ia prânzul la Pacific Seas, „ultimul răcnet în materie de decoraţiuni stucco exagerate“, un bufet adevărat din copilăria lui Pinkwater în Los Angeles. Mai avem parte de mic dejunuri la Rolling Doughnut, prânz într-un local care serveşte hamburgeri cu ciuperci, îngheţată la Zen Pickle Barrel şi plăcintă la Albert Allen’s Rite Spot – şi e o carte scurtă. Odată ce Pinkwater se hotărăşte să treacă la relatare, povestea e, din nou, rezumată de minune în subtitlu. În căutarea spiritelor dispărute ale lui Rudolph Valentino şi Harry Houdini, Iggy, însoţită de prietenii din cartea anterioară, o ia pe urmele unui iepure negru şi fantomatic care coboară cu liftul într-un subteran fantastic. Aluzia la Alice, ca şi decorul demn de Eloise, e intenţionată şi întortocheată. Iggy şi ceata ei se vor trezi cât de curând într-o odisee ciudată printre reperele cele mai importante ale copilăriei, de la Hansel şi Gretel la Pinocchio, Vântul prin sălcii şi alte câteva poveşti (avem parte poate şi de un atac din flanc asupra companiei Walt Disney, deşi mi-aş fi imaginat un asemenea episod). Acţiunea e episodică şi probabil că finalul ar fi putut să fie mai reuşit, dar acestea sunt doar nişte plângeri minore. Cartea e distractivă dintr-un capăt într-altul, plină de hippie bătrâni şi bărci ciudate, de idioţi ai satului înţelepţi şi de sconcşi mari cât vacile, de gogoşi delicioase, cinci la 5 cenţi. Pe scurt, The Yggysey este o altă carte de-a lui Pinkwater, iar asta e de-ajuns. h

O carte cartonată cu un design superb în pagini cu doar două nuanţe, Good Egg urmează principiul clasic al „câinelui ascultător“: un ou care se aşează, se rostogoleşte, prinde obiecte şi vorbeşte, dezvăluind un truc surprinzător la final. Farmecul constă numai în ingenioasele manevre ale lui Saltzberg – bilete prinse în capse, rotiţe care se învârt şi chiar o minge de plajă în dungi pe o sfoară ca s-o arunci către un scai. O carte foarte potrivită pentru sezon, când ouăle multicolore sunt peste tot, în locuri mai previzibile, precum coşuleţele. THE ROCK AND THE RIVER

PEEP!

Scrisă şi ilustrată de Maria van Lieshout Feiwel & Friends. 12.99 $ (Toate vârstele) Arta şi tipografia – sobre, pe un fundal alb – aproape sar de pe pagină când cel mai mic dintre patru pui se împleticeşte în şir în spatele găinii. „Surorile lui Peep săriră de pe trotuar. Peep se uită peste bordură: «Ah, nu!», gemu el. «Nu pot!»“. (Cel mai eficient e strigătul frustrat „MAMĂ!“, atât de pronunţat încât iese din pagină.) Mesajul depăşirii obstacolelor e cam evident – la fix pentru absolvire –, dar inteligenţa desenelor (în creion, tuş, acuarele şi pe computer) transformă cartea într-o lectură foarte atrăgătoare.

de Kekla Magoon Aladdin/Simon & Schuster. 15.99 $ (Vârsta: 9 – 14 ani) Romanul de debut al lui Magoon arată în mod înduioşător cum cei doi fii ai unui lider al mişcării de promovare a drepturilor civile ajung să suporte preţul acelei lupte. În lumea fictivă din carte, plină de detalii convingătoare, suntem în anul 1968, iar Roland Childs e un aliat apropiat de-ai lui Martin Luther King Jr. În vreme ce adulţii merg la întâlniri şi fac strategii în fundal, Stick, fiul cel mare, se simte atras inexorabil de mişcarea Panterelor Negre, cu nişte consecinţe tragice. Băiatul mai mic, Sam, nefiind sigur ce sau pe cine să creadă, spune povestea şi trebuie să decidă cum se va încheia.

LIVING SUNLIGHT

How Plants Bring the Earth to Life de Molly Bang şi Penny Chisholm Ilustraţii: Molly Bang Blue Sky Press/Scholastic. 16.99 $ (Vârsta: 4 – 8 ani)

ILUSTRAŢIE DE „LIVING SUNLIGHT“

MADAME PAMPLEMOUSSE AND HER

Incredible Edibles de Rupert Kingfisher Ilustraţii: Sue Hellard Bloomsbury. 15.99 $ (Vârsta: 8 – 12 ani) Pe o alee din Paris se ascunde un magazin alimentar misterios, unde se vând produse precum şuncă de pterodactil şi brânzeturi „cu miasme inimaginabile, unele datând din vremuri medievale“. Proprietara magazinului este madame Pamplemousse, care are o clientelă redusă, dar fidelă, şi care găseşte mereu o cale de a le face faţă proprietarilor de restaurante lacomi care încearcă să-i fure secretele. Povestea excentrică a lui Kingfisher e pentru cei cu gusturi speciale, dar e amplificată minunat de desenele în creion şi tuş ale lui Hellard.

Living Sunlight e animat de un lucru simplu, dar profund – şi anume că „toate seminţele, fructele şi florile tuturor plantelor“ sunt făcute pe baza energiei solare şi că ele, la rândul lor, produc oxigen vital. Fotosinteză, cu alte cuvinte. Profesor de ecologie, Chisholm dezvoltă acest subiect, iar nuanţele de verde intens ale guaşelor lui Bang aduc la viaţă această poveste.

STEADY HANDS

Poems About Work de Tracie Vaughn Zimmer Ilustraţii: Megan Halsey şi Sean Addy Clarion. 16 $ (Vârsta: 9 – 12 ani) Aceasta e o minunată idee pentru o carte, iar poeziile lui Zimmer se ridică, în mare parte, la nivelul aşteptărilor. „Alarmele zornăie... pentru visătorii neliniştiţi“ în timp ce lumea se trezeşte şi merge la muncă. Pescari, şerifi, oameni care plimbă câini şi chiar angajaţi la firmele de dezinsecţie: cu toţii sunt imortalizaţi în versuri. Uneori e de-ajuns o mică schiţă: „Şoferul camionului de la remorcări / pescuieşte în oraş: / un taxi / o maşină sport / o camionetă – / trei comori / tractate / înainte de micul dejun“. JULIE JUST 15

O, Irlanda, prima şi singura mea dragoste Unde Christos şi Cezar sunt nedespărţiţi! O, ţară minunată unde creşte trifoiul alb! (Permiteţi-mi, doamnelor, să-mi suflu nasul).

Credinciosul James Carroll vorbeşte despre familie şi biserică, despre ţară şi despre sine în această autobiografie despre viaţa catolică. DE JACK MILES

N Evanghelii se spune povestea unui centurion roman care-l roagă pe Isus să-i vindece slujitorul. Isus consimte: „Voi veni şi-l voi vindeca“. Însă centurionul îl opreşte: „Doamne, nu sunt demn să intri în casa mea. Spune un singur cuvânt şi slujitorul meu se va tămădui“. Isus e uimit: „Nu am mai găsit o credinţă atât de mare în Israel“. Centurionul se întoarce acasă şi, ce să vezi, slujitorul său e vindecat. În slujba în latină pe care eu şi James Carroll ne-o amintim aşa de bine, din moment ce ne-am născut amândoi la începutul

PRACTICING CATHOLIC

de James Carroll 385 pag. Houghton Mifflin Harcourt. 28 $ anilor ’40 în clasa muncitoare catolică şi irlandeză din Chicago, exclamaţia centurionului, începând de la cuvintele Domine, non sum dignus, era pronunţată exact înainte de împărţirea prescurei, iar cuvântul „suflet“ era înlocuit cu „slujitor“. Credincioşii trebuiau să creadă că trupurile lor erau nişte case, Isus – marele musafir care avea să le calce pragul, iar nevrednicia lor avea să fie ştearsă de cuvântul lui tămăduitor. Mângâietoare pentru mulţi oameni, valenţa lui Domine, non sum dignus a fost traumatizantă pentru tânărul James Carroll. Pe la 5 sau 6 ani, pe când trăia într-un cartier numit Back of the Yards („Oboarele mi-au

Jack Miles a scris cartea „Christ: A Crisis in the Life of God“ şi e editor general al viitoarei apariţii „Norton Anthology of World Religions“. 16

dat religia“), şi-a văzut părinţii lovindu-se peste piept în strană şi a rămas marcat pe viaţă, după cum scrie în primul capitol din Practicing Catholic (Catolic practicant): „Îmi recunosc patrimoniul. Realmente înnăscut. O senzaţie de nevrednicie în adâncul fiinţei mele şi ştiu exact de unde mi se trage“. I se trage mai mult sau mai puţin de la biserică, spune autorul, dar mai ales de la strămoşii săi, care, amintindu-şi de marea foamete, „şi-au petrecut viaţa încercând să scape de ghearele care se întind după ei din pământul înfometat al străbunilor lor, din gropile însângerate ale tinereţii lor, ca să-i târască înapoi în locul căruia îi aparţin“. Domine, non sum dignus devine un laitmotiv de-a lungul celor nouă capitole foarte alerte care urmează. Mergem pe firul poveştii vieţii autorului în vremea şcolii catolice din Washington (tatăl său a devenit director al Defense Intelligence Agency), în facultate (la Georgetown) şi la seminarul paulist, iar de acolo la cei cinci ani esenţiali ca preot în perioada zbuciumată de la sfârşitul anilor ’60 şi începutul anilor ’70, şi, în cele din urmă, la ultimii săi 35 de ani petrecuţi ca scriitor şi catolic laic. Carroll ar înţelege catolicismul mai degrabă ca practică decât ca pe o credinţă, ca o practică între ale cărei forme se regăseşte şi scrisul. În ultimul său capitol, „Credinţă de scriitor“, citează cuvintele din încheierea rugăciunii centurionului pe ultima pagină: et sanabitur anima mea, „şi sufletul meu va fi tămăduit“. Scrisul a fost izbăvirea lui. În cele câteva romane foarte apreciate şi în cele trei istorii impresionante ale lui Carroll (An American Requiem, Constantine’s Sword şi House of War), Vaticanul, Pentagonul şi autobiografia sa cu inflexiuni irlandeze se împletesc într-un fel care reflectă deopotrivă cele mai bune şi cele mai proaste momente

ale autorului. Carroll îşi proiectează povestea propriei vieţi prin povestea Bisericii Catolice, aplicând totodată asupra sa procedeul invers de introspecţie pentru istoria bisericii – întreaga sa istorie, nu doar cea recentă. Face ceva asemănător şi cu armata americană. Rezultatul e un stil aparte prin modul său de a introduce digresiuni neobişnuite din istoria lumii în momente autobiografice intime, permiţându-şi alunecări rapide spre anecdote personale tocmai în mijlocul unei relatări istorice adnotate. În Young Man Luther, Erik Erikson scria despre figurile istorice rare care au reuşit, la fel ca Luther, să facă din propriile încercări difi-

„O senzaţie de nevrednicie e nucleul fiinţei mele şi ştiu exact de unde mi se trage“, scrie Carroll. cile nişte episoade reprezentative pentru populaţii întregi. Citindu-l pe Carroll, ai putea extrage concluzia că el aspiră la un asemenea rol pentru povestea sa în viaţa compatrioţilor săi americani sau a semenilor catolici. Nu mai încape nici o îndoială că orice persoană care i-a citit opera anterioară îi cunoaşte deja viaţa, în mare parte, ba chiar şi anumite detalii furnizate în această carte. Romanele sale se citesc ca nişte istorii fiindcă scopul lor nu pare să fie cel de simplu amuzament, în vreme ce istoriile sale se citesc ca nişte romane fiindcă autorul e mereu prezent în paginile lor ca protagonist care-şi spune şi respune povestea de-a lungul cărţii. Opera lui Carroll are o anumită nuanţă care aproape că te trimite cu gândul la nişte versuri de-ale lui James Joyce:

Aproape te trimite cu gândul la aceste versuri, dar nu cu totul, fiindcă Joyce nu credea nici în Christos şi nici în Cezar (şi nici în Irlanda, la o adică), pe când Carroll crede. Cel de-al nouălea capitol, „Religie şi teroare“, e o denunţare elocventă şi angoasată a Papei Benedict al XVI-lea, „principalul sponsor al noului fundamentalism catolic, consolidat fără a-i păsa de costul real pentru fiinţele umane“ – o denunţare profetică din partea unui autor ale cărui editoriale pătimaşe din tinereţe, publicate în The Boston Globe, împotriva războiului din Irak au fost profetice într-o manieră paralelă. El nu-şi suflă nasul cu frivolitate, fiindcă îşi ia foarte în serios ţara, biserica, strămoşii şi pe sine însuşi. Însurat cu o episcopaliană, Carroll dezvăluie că s-a gândit, o dată, să se convertească la episcopalism: „Din punct de vedere teologic, nu mai exista nici o diferenţă considerabilă între Roma şi Canterbury, cu excepţia faptului că Roma susţinea că deţine suprema autoritate ecleziastică.... Concluziile mele în privinţa autorităţii supradimensionate a papalităţii moderne m-au făcut să mă simt mai degrabă anglican decât catolic tradiţional. Atunci de ce n-am urmat calea adoptată de atâţia catolici în acei ani, devenind eu însumi episcopalian?“. Din moment ce eu, unul, am urmat acea cale, nu e de mirare că nu mă convinge răspunsul său, dar iată-l: „Rămânând catolic şi susţinând unirea acestor două tradiţii (şi, în cele din urmă, a tuturor denominărilor creştine), îmi menţin credinţa cu convingerea puternică şi profund catolică prin care diviziunile scandaloase ale Reformei trebuie să se încheie“. Opinia lui că o „asemenea convertire nu mai are sens în Biserica de după al doilea Consiliu de la Vatican“. Opinia mea e că nu mai are sens să te împotriveşti la o asemenea convertire. În ceea ce priveşte practica religioasă trăită, recunosc şi eu că aceste diferenţe se reduc la mai nimic. Însă, dincolo de ele, se află o divergenţă considerabilă de abordare. „Catolicii s-au schimbat deja“, scrie Carroll, „iar această carte“ – deşi pare autobiografică – „e povestea acelei schimbări. Catolicii au reuşit să înţeleagă că ei înşişi – nu preoţii, episcopii şi papa lor – reprezintă biserica“. Aşa crede Carroll. Eu sunt de altă părere. După dezvăluirea scandalului cu preoţii pedofili, mi s-a părut aproape imposibil ca grupurile laice de reformă catolică precum Voice of the Faithful să poată forţa o guvernare mai democratică şi mai dispusă să se îndrepte din partea Bisericii Catolice ca întreg sau s-o introducă în Biserica Catolică Americană în ciuda voinţei Vaticanului. Însă aceste grupuri n-au devenit niciodată o majoritate funcţională, iar de-acum momentul a trecut. „Noul tip de identitate catolică“ pe care Carroll îl consideră subiectul cărţii sale mi se pare o speranţă deşartă şi nu aşa cum consideră el – un fapt împlinit. Totuşi, rămâne o speranţă curajoasă, în ciuda acestei situaţii, şi nici un centurion al condeiului nu e mai vrednic decât Carroll ca h să menţină aprinsă această speranţă.

FOTOGRAFIE CU JAMES CARROLL REALIZATĂ DE BOB RICHMAN/FIRST RUN FEATURES; DIN FILMUL DOCUMENTAR DIN 2007 „CONSTANTINE’S SWORD“.

„Semnarea Constituţiei Statelor Unite“, pictată de Thomas Pritchard Rossiter în 1878.

Un echilibru fragil Creatorii Constituţiei au fost mari adepţi ai compromisului. DE WALTER ISAACSON E place să credem că întemeietorii naţiunii noastre au fost bărbaţi cu o loialitate neclintită faţă de principii nobile. Într-o oarecare măsură, aşa au şi fost. Dar când s-au adunat la Philadelphia, în vara anului 1787, pentru a redacta Constituţia, au demonstrat că puteau face şi alt lucru, la fel de important şi uneori mult mai dificil: erau maeştri ai compromisului. În această privinţă, n-au făcut doar dovada virtuţilor clasice ale onoarei şi integrităţii, ci şi a valorilor iluministe ale echilibrului, ordinii, toleranţei, calibrării ştiinţifice şi respectului pentru opiniile şi con-

PLAIN, HONEST MEN

The Making of the American Constitution de Richard Beeman Ilustrată. 514 pag. Random House. 30 $ vingerile celorlalţi. Au aplicat cu succes această artă a compromisului aproape tuturor problemelor cu care s-au confruntat, cu o singură mare excepţie. După cum Benjamin Franklin, un înţelept prin definiţie al erei iluministe, a transmis prin cuvintele şi acţiunile sale la congres, adepţii compromisului, deşi nu par mari eroi, pot întemeia mari democraţii. Richard Beeman, profesor la Universitatea din Pennsylvania, care a predat şi a scris vreme de patru decenii despre întemeierea Americii, oferă o relatare erudită şi totuşi plină de viaţă a Convenţiei de la Philadelphia care subliniază abilitatea şi măiestria fiecărui compromis. Această saga a fost spusă adesea, cel mai recent în romanul istoric The Summer of 1787 al lui David O. Stewart, însă lucrarea lui Beeman se distinge printr-o abordare judicioasă şi ponderată care ne permite să apreciem şi să extragem câteva lecţii din echilibrele

Walter Isaacson, preşedinte al Institutului Aspen, este autorul cărţilor „Benjamin Franklin: An American Life“ şi „Einstein: His Life and Universe“. FOTOGRAFIE DE LA MPI/GETTY IMAGES

fragile care s-au detaşat din creuzetul pătimaş de la Philadelphia. Primul echilibru important pe care trebuiau să-l atingă creatorii Constituţiei a fost măsura în care puteau să menţină o confederaţie de 13 state suverane sau să creeze un adevărat guvern naţional – ori să născocească o combinaţie magică a acestor două alternative. La început, Edmund Randolph din Virginia a propus un plan care, în cuvintele lui Beeman, „reprezenta o concepţie cu totul nouă a tânărului guvern american, un pas revoluţionar prin care guvernele statelor membre aveau să devină inferioare în faţa unui nou guvern naţional“. În săptămânile următoare, convenţia a diluat suveranitatea guvernului naţional, astfel încât aceasta să fie, într-o anumită măsură, echilibrată prin suveranitatea individuală a statelor membre. Totuşi, s-a păstrat principiul ca puterea guvernului naţional să nu provină dintr-un acord între state suverane, ci, după cum declară acele cuvinte minunat de simple şi totuşi extrem de profunde de la începutul Constituţiei, din cea a cetăţenilor: „Noi, poporul“. Acest act compensator i-a făcut pe delegaţi să se confrunte cu o altă problemă: statele vor avea voturi egale în noul legislativ naţional sau voturile lor ar trebui să fie proporţionale cu numărul de cetăţeni? Beeman scrie că „James Madison a crezut de la bun început că lupta pentru a crea un sistem de guvernare reprezentativă în care suveranitatea fundamentală să conste în cetăţenii naţiunii ca întreg mai degrabă decât în cea a statelor membre avea să depindă de crearea unui corp legislativ naţional bazat pe principiul reprezentării proporţionale“. Acest pas a dus la o luptă pentru putere între statele mari şi cele mici. În cele din urmă, totul s-a rezolvat printr-un compromis: Senatul avea să aplice numărul egal de voturi pentru fiecare stat, iar Camera Reprezentanţilor avea să funcţioneze prin votul proporţionat după numărul de cetăţeni. Astfel s-a ajuns la un al treilea mare compromis, unul care avea să tortureze naţiunea în următorii 75 de ani. Sudiştii au susţinut că, dacă repartizarea voturilor avea să se facă pe numărul de cetăţeni, atunci trebuiau

luaţi în calcul şi sclavii. Nimeni nu propunea să li se permită să voteze sclavilor (şi, că tot veni vorba, nici femeilor); însă se punea problema dacă aceştia puteau fi socotiţi o parte integrantă din populaţia unui stat. Madison, proprietar de sclavi din Virginia, a propus ca sclavii să fie luaţi în calcul, mai ales pentru că – după cum spune Beeman – „voia să trimită un semnal clar colegilor săi din sud, care erau mult mai combativi... cum că noul guvern naţional nu le ameninţa interesele“. Oponenţii din nord au replicat că o asemenea dispoziţie avea să încurajeze importarea masivă de sclavi. James Wilson din Pennsylvania a propus un compromis strict matematic: sclavii urmau să fie socotiţi ca „trei cincimi“ dintr-o persoană în cadrul calculării reprezentării. Într-un document care era menit să „consolideze beneficiile libertăţii pentru noi şi pentru posteritatea noastră“, acesta a fost un exemplu desăvârşit de compromis despărţit de principiu. NA dintre contribuţiile savante ale lui Beeman constă în faptul că autorul accentuează puţin rolul lui Charles Pinckney din Carolina de Sud, bărbat a cărui vanitate şi pretenţii de reputaţie umflate i-au făcut pe contemporani şi pe istoricii ulteriori deopotrivă să-i acorde o atenţie nemeritat de scăzută. Majoritatea istoriilor despre Convenţia de la Pennsylvania se bazează în principal pe faimoasele însemnări ale lui Madison, dar se pare că acesta nu putea să-l sufere pe Pinckney şi a refuzat să noteze o bună parte din ceea ce a spus colegul său din Carolina de Sud. În ziua în care Randolph şi-a propus planul de unificare, Pinckney a oferit un plan alternativ, pe care Madison l-a consemnat în două propoziţii fade, fără alte descrieri. Din câte se pare, versiunea lui Pinckney includea o bună parte dintre prevederile din documentul final – chiar şi ideea de a-i lua în calcul pe sclavi ca trei cincimi dintr-o persoană. Totodată, el s-a mai şi asigurat ca documentul final să ceară ca toate statele, chiar şi cele care interziceau sclavia, să-i restituie pe sclavii fugari la proprietarii lor.

Creatorii Constituţiei au putut să facă toate acestea în vreme ce au evitat în mod insistent folosirea cuvântului „sclav“. E limpede că îi deranja ruptura dintre principii şi pragmatism. Aici Beeman pare aproape prea judicios. Pe de o parte, lansează un avertisment faţă de riscurile prezentismului, faţă de eroarea de a-i judeca pe oamenii din trecut după criteriile prezentului; pe de altă parte, spune că „nu ne putem întoarce privirea de la dimensiunea uriaşă a răului“. Apoi, când ajunge la problema esenţială a posibilităţii redactării unei uniuni constituţionale în lipsa unor asemenea compromisuri odioase, autorul şovăie: „Poate că n-ar trebui să supraapreciem angajamentul delegaţilor sudişti faţă de uniune. Fireşte, nu vom şti niciodată cum au stat lucrurile“. Fireşte, are dreptate: nu vom şti niciodată. Dar din moment ce el e mult mai îndreptăţit decât noi ca să facă o evaluare a situaţiei, ar fi interesant să ştim ce crede cu adevărat. Totuşi, tendinţa chibzuită a lui Beeman îi e foarte utilă de obicei; îl ajută să evite accentul exagerat pus de unii istorici pe interesele economice ale creatorilor Constituţiei, punctând în acelaşi timp momentele când aceştia erau motivaţi de interese provinciale şi personale. De pildă, delegaţii din Virginia aveau aceeaşi dorinţă de a proteja sclavia ca şi sudiştii, însă erau mai dispuşi să oprească importarea de noi sclavi (astfel sporind valoarea celor aflaţi deja în America) decât delegaţii din Georgia şi Carolina de Sud, unde plantaţiile de orez şi de indigo ridicau cererea de sclavi. Un aspect mai important e că Beeman surprinde nuanţele şi complexitatea compromisurilor pe care le-au făcut creatorii Constituţiei. A şti când să-ţi apere cu fermitate principiile şi când să fii flexibil faţă de concetăţeni e cel mai important – şi totodată cel mai dificil – aspect al unei democraţii. Nu există nici o reţetă uşor de urmat. Tocmai de aceea e atât de folositor să ne putem bizui pe texte, mai ales atât de competente şi de bine scrise ca cel al lui Beeman, care ne arată cum oamenii adunaţi în Philadelphia în acea vară au depus atâtea eforturi – înţelepte, în mai toate cazurile – penh tru a atinge echilibrul potrivit. 17

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

CĂRŢI ILUSTRATE

Săpt. în top

LISTEN TO THE WIND: THE STORY OF DR. GREG AND „THREE CUPS OF TEA“ de Greg Mortenson şi Susan L. Roth (Dial, 16.99 $) O şcoală se dezvoltă în Pakistan. (Vârsta: 4 – 8 ani)

THE HOUSE IN THE NIGHT de Susan Marie Swanson, 8 ilustrată de Beth Krommes (Houghton Mifflin, 17 $) O cheie, un pat, o carte, o lumină, luna. (Vârsta: 4 – 8 ani)

BLUEBERRY GIRL de Neil Gaiman, ilustrată de Charles Vess (HarperCollins, 17.99 $) O carte despre dorinţe, adresate unei fiice. (Toate vârstele)

THE VERY HUNGRY CATERPILLAR scrisă şi ilustrată de Eric Carle (Philomel, 29.99 $) Încă înfometat după 40 de ani. O carte cu pop-up. (Vârsta: de la 3 ani)

GALLOP! scrisă şi ilustrată de Rufus Butler Seder (Workman, 12.95 $) Animalele par să se mişte la răsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 – 8 ani)

THE GRAVEYARD BOOK de Neil Gaiman, ilustrată 26 de Dave McKean (HarperCollins, 17.99 $) Pentru a evita un asasin, un băiat locuieşte în cimitir. (Vârsta: de la 10 ani)

MILES TO GO de Miley Cyrus (Disney-Hyperion, 24.95 $) Viaţa lui Miley Cyrus. (Vârsta: 9-12 ani)

STARGAZER de Claudia Gray (HarperTeen, 16.99 $) Dragoste între vampiri la şcoală. (Vârsta: de la 12 ani)

THIRTEEN REASONS WHY de Jay Asher (Razorbill, 23 16.99 $) Înainte de a se sinucide, o fată trimite mesaje audio explicative către 13 persoane. (Vârsta: de la 14 ani)

THE HUNGER GAMES de Suzanne Collins (Scholastic, 17.99 $) Într-un viitor distopic, o fată luptă pentru supravieţuire în direct la TV. (Vârsta: de la 12 ani)

WINTERGIRLS de Laurie Halse Anderson (Viking, 17.99 $) O poveste de viaţă şi moarte pe tema anorexiei. (Vârsta: de la 12 ani)

CHRISTIAN THE LION de Anthony Bourke şi John Rendall (Delacorte, 14.99 $) Povestea leului reeditată şi adaptată pentru copii, după fenomenul de pe YouTube. (Vârsta: 9 – 12 ani)

SCAT de Carl Hiaasen (Random House, 16.99 $) Un eco-mister, cu o mlaştină scârboasă şi personaje care nu sunt întotdeauna ceea ce par. (Vârsta: 9 – 12 ani)

FADE de Lisa McMann (Simon Pulse/Simon & Schuster, 15.99 $) Coşmarurile o bântuie pe Janie cea visătoare. (Vârsta: de la 14 ani)

4 THE COMPOSER IS DEAD de Lemony Snicket, ilustrată de Carson Ellis, muzica de Nathaniel Stookey (HarperCollins, 17.99 $) Un tur detectivistic al orchestrei, cu parte audio. (Vârsta: 9 – 12 ani)

SWING! scrisă şi ilustrată de Rufus Butler Seder (Workman, 12.95 $) Copiii par să se mişte la răsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 – 8 ani)

CAT scrisă de Matthew Van Fleet, fotografii de Brian Stanton (Wiseman/Simon & Schuster, 16.99 $) Toate tipurile de pisici, în mişcare şi rimă. (Vârsta: peste 2 ani)

CĂRŢI BROŞATE

EVERMORE de Alyson Noël (St. Martin’s Griffin, 9.95 $) Nemuritori la şcoală. (Vârsta: de la 12 ani)

Săpt. în top

LECTURI UŞOARE

TWILIGHT: DIRECTOR’S NOTEBOOK de Catherine 2 Hardwicke (Little, Brown, 17.99 $.) Despre modul în care a fost filmat Twilight. (Vârsta: 9 – 12 ani)

NAKED MOLE RAT GETS DRESSED scrisă şi ilus- 12 trată de Mo Willems (Hyperion, 16.99 $) Acest rozător ca individualist. (Vârsta: de la 3 ani)

LADYBUG GIRL AND BUMBLEBEE BOY de David Soman şi Jacky Davis (Dial, 16.99 $) Întâlnirea unui duo dinamic la locul de joacă. (Vârsta 3- 5 ani)

Săpt. aceasta

13 aprilie 2009

Cărţi pentru copii

SERII

THE BOOK THIEF de Markus Zusak (Knopf, 11.99 $) O 81 fată salvează cărţi de la o incendiere nazistă şi le împarte cu un bărbat evreu. (Vârsta: de la 14 ani)

THE TWILIGHT SAGA de Stephenie Meyer (Megan 86 Tingley/Little Brown, ed. cart. şi broş.) Vampiri şi vârcolaci la liceu. (Vârsta: de la 12 ani)

THE BOY IN THE STRIPED PAJAMAS de John 21 Boyne (David Fickling/ Random House, 8.99 $) Un băiat îşi pierde inocenţa în vremuri grele. (Vârsta: de la 12 ani)

DIARY OF A WIMPY KID scrisă şi ilustrată de Jeff 11 Kinney (Amulet/Abrams, doar ed. cart.) Un băiat povesteşte pericolele vieţii de adolescent. (Vârsta: 9 – 12 ani)

HOUSE OF NIGHT de P. C. şi Kristin Cast (St. Martin’s 31 Press, ed. broş. şi cart.) Vampiri la şcoală. (Vârsta: de la 14 ani)

THREE CUPS OF TEA: YOUNG READERS EDITION de Greg Mortenson şi David Oliver Relin (Puffin, 8.99 $) Un fost alpinist ridică şcoli în satele din Pakistan şi Afganistan. (Vârsta: 9 – 12 ani)

THE MORTAL INSTRUMENTS de Cassandra Clare (McElderry/Simon & Schuster, ed. cart.şi broş.) O fată se luptă cu forţele întunericului. (Vârsta: de la 14 ani)

TWEAK de Nic Sheff (Atheneum, 9.99 $) Memoriile 10 despre dependenţă ale protagonistului din Beautiful Boy. (Vârsta: de la 14 ani)

MAXIMUM RIDE de James Patterson (Little Brown, ed. cart. şi broş.) Copii înaripaţi încearcă să salveze lumea. (Vârsta: de la 10 ani)

CORALINE de Neil Gaiman şi Dave McKean 11 (HarperFestival, 6.99 $) Legat de film. (Vârsta: 9 – 12 ani)

THE MYSTERIOUS BENEDICT SOCIETY de Trenton 32 Lee Stewart, ilustrată de Carson Ellis (Megan Tingley/Little, Brown, 6.99 $) Copii cu har într-o misiune. (Vârsta: 9 – 12 ani)

FABLEHAVEN de Brandon Mull (Shadow Mountain/ Aladdin, ed. cart.şi broş.) Răul îşi face simţită prezenţa într-un sanctuar pentru creaturi magice. (Vârsta: 9 – 12 ani)

THE 39 CLUES de mai mulţi autori (Scholastic, doar 4 ed. broşată) Un frate şi o soră călătoresc prin lume în căutarea sursei de putere a familiei lor. (Vârsta: 9 – 12 ani)

MAGIC TREE HOUSE de Mary Pope Osborne, ilustra-204 tă de Sal Murdocca (Stepping Stone/Random House, ed. cart.şi broş.) Copii înaripaţi încearcă să salveze lumea. (Vârsta 6 – 9 ani)

NIGHT WORLD de L. J. Smith (Simon Pulse, doar ed. broş.) Rase supranaturale formează societăţi secrete. (Vârsta: de la 14 ani)

HARRY POTTER de J. K. Rowling (Arthur A. Levine/ 217 Scholastic, ed. cart. şi broş.) Un tânăr vrăjitor îşi creşte puterile luptând cu răul. (Vârsta: de la 10 ani)

THE ABSOLUTELY TRUE DIARY OF A PARTTIME INDIAN scrisă de Sherman Alexie, ilustrată de Ellen Forney (Little, Brown, 8.99 $) Un băiat părăseşte rezervaţia de indieni pentru a merge la o şcoală de copii albi. (Vârsta: de la 12 ani)

THE TALE OF DESPEREAUX de Kate DiCamillo, ilustrată de Timothy Basil Ering (Candlewick, 7.99 $) Un şoarece, un şobolan şi o fată într-o călătorie magică. (Vârsta: de la 10 ani)

SLAM de Nick Hornby (Riverhead, 14 $) Un skateboar- 22 der îşi lasă prietena însărcinată. Ce ar face Tony Hawk? (Vârsta: de la 12 ani)

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna care s-a încheiat pe 28 martie, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes. com/books. Toate cele patru liste de cărţi pentru copii apar în fiecare săptămână pe site-ul Book Review. Editorii au furnizat categoriile de vârstă pentru titlurile respective.

TBR: Din culise CONSERVATORISMUL TRĂIEŞTE! Liberty and Tyranny: A Conservative Manifesto scrisă de Mark R. Levin, intră pe locul 1 în topul de nonficţiune, ediţii cartonate, eliberând în sfârşit cititorii americani de sub opresiunea canadianului Malcolm Gladwell, al cărui Outliers cade pe locul 2. Levin, realizator de emisiuni radio şi autor al bestsellerului Men in Black: How the Supreme Court Is Destroying America, militează pentru întoarcerea la „concepţia lui Founders despre demnitatea individului, care poate înflori prin libertate controlată“. Dacă tonul impunător neo-federalist al lui Levin nu vă este pe plac, un glosar de pe web site-ul Mark Levin Fan (marklevinfan. com) oferă o interpretare a vederilor sale. „Filosofia proştilor“ = liberalism. „Ru Paul“ = Ron Paul. „Trolul ranchiunos“ = Al Franken. „Noroaiele New York-ului“ = … Aaa, pot să folosesc un ajutor suplimentar? Levin este dispreţuitor în evaluarea lui“Barack Milhous Nobama“ şi a tipului de „politician versat“ pe care îl reprezintă, care este „nesatisfăcut de condiţia propriei existente“ şi căruia îi place să dea vina pe „colegii săi, împrejurările şi societatea însăşi care îl impiedică să obţină împlinirea, succesul şi adulaţia pe care crede că le merită“. Dar, într-un interviu din toamna anului trecut cu Piper, fiica de 7 ani a lui Sarah Palin, Levin a lansat un plan promiţător de naţionalizare. „Dacă ai fi preşedinte, ai deţine Disneylandul“, i-a spus lui Piper, care a evitat cu abilitate întrebările referitoare la planurile sale pentru 2036. „Am putea transforma Canada într-un uriaş parc acvatic!... Apoi am putea transforma Mexicul într-un restaurant gigantic“. MĂMICA BUNĂ: Jurnalul neconvenţional

al lui Heather B. Armstrong, It Sucked and Then I Cried: How I Had a Baby, a Breakdown, and a Much Needed Margarita (oare aceasta este ordinea corectă?), intră în topul de nonficţiune, ediţii cartonate, pe locul 16. Armstrong, care se autodescrie ca fiind o fostă mormonă cu un stil narativ exagerat de timid şi cu un trecut încărcat de depresii clinice, ne întâmpină ca o Erma Bombeck, cu nişte noi tatuaje trendy. Cartea, rezultat al blogului său confesional renumit în întreaga lume, dooce.com, este un fel de American Pie pentru fenomenul de procreare. Sunt comentarii spirituale despre hemoroizi, vomă de câine, infecţii de tract urinar, sfârcuri deshidratate şi, mai ales, despre constipaţie. Iată un comentariu despre scutecele bebeluşei sale: „Jon şi cu mine eram absolut fascinaţi de culoare şi textură, ca şi cum ea ar fi fost un fel de Picasso realizând compoziţii portocalii fluorescente pe scutecele sale. Eram foarte geloasă pe abilitatea ei de a se uşura în mod atât de regulat şi cu un asemenea fler artistic. De fiecare dată când o auzeam umplându-şi chiloţii eram atât de încântată, încât vroiam să înrămez scutecul murdar şi să-l atârn pe frigider“. Alertă în continuare: Armstrong este din nou însărcinată! Recent, pe blogul său, ea le-a actualizat cititorilor informaţiile despre starea mariajului cu Jon, soţul său mai degrabă răbdător: „Încercăm să ne respectăm spaţiul fiecăruia, iar el urmează cu sfinţenie regula numărul 1 a casei: NU SE VORBEŞTE CU MINE CÂND LUCREZ! Nu îi este întotdeauna uşor, pentru că genele Armstrong sunt blestemate cu o anormalitate care îi determină pe toţi cei din acest neam să le fie imposibil să tacă din gură. Se află pe acelaşi cromozom care îi face să îşi petreacă trei sferturi din viaţă pe toaletă“. JENNIFER SCHUESSLER

Ediţii cartonate

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

FICŢIUNE

Săpt. trecută

TRUE DETECTIVES de Jonathan Kellerman (Ballantine, 27 $) În cel de-al 24-lea roman cu Alex Delaware, fraţii vitregi de culori diferite din Bones investighează moartea unei tinere femei.

HANDLE WITH CARE de Jodi Picoult (Atria, 27.95 $) O femeie a cărei fiică are o afecţiune periculoasă, căpătată la naştere, trebuie să decidă dacă să îl dea în judecată pe obstetrician, un vechi prieten.

Săpt. în top

Săpt. aceasta

13 aprilie 2009

NONFICŢIUNE

Săpt. trecută

Săpt. în top

LIBERTY AND TYRANNY de Mark R. Levin (Threshold Editions, 25 $) Un manifest conservator scris de gazda unui talk-show, preşedinte al Landmark Legal Foundation.

OUTLIERS de Malcolm Gladwell (Little, Brown, 27.99 $) De ce unii oameni au succes, de la autorul volumului Blink.

HOUSE OF CARDS de William D. Cohan (Doubleday, 27.95 $) Căderea Bear Stearns şi începutul colapsului pe Wall Street.

A LION CALLED CHRISTIAN de Anthony Bourke şi John Rendall (Broadway, 21.95 $) Doi bărbaţi cumpără ca animal de companie un pui de leu în Londra şi îl duc în Africa unde este crescut.

THE YANKEE YEARS de Joe Torre şi Tom Verducci (Doubleday, 26.95 $) Fostul manager al echipei Yankee (1996-2007) despre anii petrecuţi la club.

OUTCAST de Aaron Allston (Del Rey/Ballantine, 27 $) Începutul unei noi serii despre numeroasa familie Skywalker; un roman Star Wars.

THE ASSOCIATE de John Grisham (Doubleday, 27.95 $) Un absolvent de drept idealist e nevoit să se angajeze la o firmă de avocatură prestigioasă, dar traumatizantă.

THE HOST de Stephenie Meyer (Little, Brown, 25.99 $) O femeie nu capitulează în faţa extratereştrilor care au preluat controlul.

CORSAIR de Clive Cussler şi Jack Du Brul (Putnam, 27.95 $) Juan Cabrillo şi echipajul de pe Oregon caută un secretar de stat dispărut, al cărui avion a fost doborât.

THE LOST CITY OF Z de David Grann (Doubleday, 27.50 $) Un redactor de la New Yorker caută un explorator britanic dispărut cu 80 de ani în urmă în Amazon.

RUN FOR YOUR LIFE de James Patterson şi Michael Ledwidge (Little, Brown, 27.99 $) O femeie detectiv care creşte singură 10 copii trebuie să oprească un asasin.

A BOLD FRESH PIECE OF HUMANITY de Bill O’Reilly (Broadway, 26 $) Comentatorul de la Fox News despre educaţia şi cariera sa.

7 8*

PURSUIT de Karen Robards (Putnam, 24.95 $) Un avocat supravieţuieşte unui accident suspect de circulaţie în care a murit prima doamnă.

HAPPENS EVERY DAY de Isabel Gillies (Scribner, 25 $) O femeie este părăsită de soţul său fără veste.

DEWEY de Vicki Myron şi Bret Witter (Grand Central, 19.99 $) Despre pisoiul lăsat să îngheţe între cărţile returnate ale bibliotecii publice din Iowa şi despre cum acesta devine faimos.

MY BOOKY WOOK de Russell Brand (Collins, 25.99 $) O autobiografie despre sex, droguri şi stand-up comedy de la un comic britanic.

JESUS, INTERRUPTED de Bart D. Ehrman (HarperOne, 16 25.99 $) Ceea ce au descoperit cercetătorii despre învăţăturile Noului Testament.

HOW WE DECIDE de Jonah Lehrer (Houghton Mifflin Harcourt, 25 $.) Învăţând mai multe despre modul în care gândim ne poate ajuta să luăm decizii mai bune.

THE GUERNSEY LITERARY AND POTATO PEEL PIE SOCIETY de Mary Ann Shaffer şi Annie Barrows (Dial, 22 $) Despre localnicii din Guernsey care s-au împotrivit naziştilor.

EXECUTION DOCK de Anne Perry (Ballantine, 26 $) William Monk de la Thames River Police se luptă cu proprietarul unui bordel plutitor.

HEART AND SOUL de Maeve Binchy (Knopf, 26.95 $) Un medic înfiinţează o clinică de boli cardiace într-un cartier din Dublin.

THE LONG FALL de Walter Mosley (Riverhead, 25.95 $) Îl prezintă pe Leonid McGill, un detectiv din New York cu un trecut complicat. PROMISES IN DEATH de J. D. Robb (Putnam, 26.95 $) Lt. Eve Dallas investighează asasinatul unui coleg; de Nora Roberts, scris sub pseudonim.

ARE YOU THERE, VODKA? IT’S ME, CHELSEA de Chelsea Handler (Simon Spotlight Entertainment, 24.95 $) Eseuri umoristice personale ale actriţei de stand-up comedy.

13*

NIGHT AND DAY de Robert B. Parker (Putnam, 25.95 $) Jesse Stone, şeful poliţiei din Paradise, Mass., trebuie să prindă un voyeur care forţează femeile să se dezbrace sub ameninţarea cu arma.

INSIDE THE REVOLUTION de Joel C. Rosenberg (Tyndale, 24.99 $) Puterea a trei grupuri din Orientul Mijlociu: radicalii islamici, reformaţii moderaţi şi musulmanii care devin creştini. (†)

DEAD SILENCE de Randy Wayne White (Putnam, 25.95 $) Doc Ford caută un băiat care a fost răpit.

JOKER ONE de Donovan Campbell (Random House, 26 $) Un locotenent din infanteria marină şi plutonul său în Ramadi, în timpul celor mai violente zile ale revoltei din 2004.

15 16*

HOTEL ON THE CORNER OF BITTER AND SWEET de 15 Jamie Ford (Ballantine, 24 $) Prietenia dintre un băiat chinezamerican şi o fată japoneză-americană care sunt studenţi în Seattle în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

16*

IT SUCKED AND THEN I CRIED de Heather Armstrong (Simon Spotlight Entertainment, 24 $) O autobiografie despre maternitate şi depresia postnatală, scrisă de autoarea blogului dooce.com blogger.

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna încheiată pe 28 martie în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile de gen); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes.com/books.

Selecţia editorilor Cărţi recente care ne-au stârnit interesul THE LETTERS OF SAMUEL BECKETT. Volumul I: 1929-1940. Editat de Martha Dow Fehsenfeld şi Lois More Overbeck (Cambridge University, 50 $) Publicarea acestor scrisori, minunate şi atât de directe cât este omeneşte posibil, reprezintă un moment cultural deosebit.

LICENTIOUS GOTHAM: Erotic Publishing and Its Prosecution in Nineteenth-Century New York de Donna Dennis (Harvard University, 29.95 $) Un profesor de Drept de la Universitatea Rutgers analizează aşa-zisele cărţi cu fantezii şi publicaţiile care au prosperat în acea epocă.

JUDAS: A Biography de Susan Gubar (Norton, 27.95 $) O amplă enumerare a modurilor – multe dintre ele cumplite şi dezgustătoare – în care imaginaţia creştină a dat frâu liber furiei împotriva discipolului care L-a trădat pe Iisus.

THE FORBIDDEN APPLE: A Century of Sex and Sin in New York City de Kat Long (Ig, 18.95 $) Mai puţin un catalog al viciilor şi mai degrabă o analiză a încercărilor de a se elibera de sub stăpânirea lor, de la Epoca de Aur până la anii ‘90 ai lui Giuliani.

TUNNELING TO THE CENTER OF THE EARTH: Stories de Kevin Wilson (Ecco/Harper Perennial, broşat, 13.99 $) Lucrurile explodează în poveştile lui Wilson: părinţi, părţi ale corpului, vaci, emoţii, aşteptări.

A DAUGHTER’S LOVE: Thomas More and His Dearest Meg de John Guy (Houghton Mifflin Harcourt, 30 $) Despre martirul catolic şi despre fiica sa cea mai mare, remarcabil de talentată, consideraţi ca o pereche.

DEAR HUSBAND de Joyce Carol Oates (Ecco/HarperCollins, 24.99 $) Aceste 14 povestiri, în genul noir, sugerează faptul că viaţa familiei americane nu reprezintă o protecţie împotriva ororilor care stau ascunse într-un bloc, într-un click, într-un apel telefonic ratat. THE GLISTER de John Burnside (Nan A. Talese/Doubleday, 22.95 $) În acest roman, băieţi adolescenţi încep să dispară în pădurile contaminate ale unui oraş scoţian. THE MISSING de Tim Gautreaux (Knopf, 25.95 $) Pe când era copil, protagonistul lui Gautreaux a supravieţuit masacrării familiei sale, iar acum el caută o fată dispărută. Recenziile complete ale acestora şi ale altor cărţi recente se află pe web: nytimes.com/books.

Raftul cu ediţii broşate Human Smoke: The Beginnings of World War II, the End of Civilization de

Nicholson Baker (Simon & Schuster, 16 $) Baker, în poza de alături, autor a şapte romane, analizează în mod neortodox istoria, în această interpretare pacifistă a evenimentelor care au condus la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Vinietele, fiecare dintre ele conţinând o faptă sau un citat al unuia dintre participanţii principali sau din jurnalul cuiva, dezvoltă temele lui Baker: rasismul britanic şi american şi oportunităţile ratate de a ţine aceste ţări în afara războiului cu Germania. Autorul aduce o „contribuţie conştiincioasă dezbaterii despre pacifism“, a spus criticul nostru, Colm Toibin, numind cartea „o ofensivă elocventă şi pasională a ideii că atacul deliberat al civililor poate fi vreodată justificat“. Baker l-ar putea recunoaşte pe Alfred Day, protagonistul celui de-al cincilea roman al lui A. L. Kennedy, DAY (Vintage, 14.95 $). Acesta este un fost mitralior de pe avioanele R.A.F. şi prizonier de război în Germania, aflat în depresie, care se întoarce în Germania pentru a se confrunta cu demonii săi. Acest roman excelent scris dezvăluie „modurile în care războiul poate vătăma aproape incurabil, atât pe victimele sale cât şi pe câştigătorii săi“.

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

FICŢIUNE FORMAT CLASIC

Săpt. în top

Ediţii broşate Săpt. aceasta

13 aprilie 2009

FICŢIUNE FORMAT DE BUZUNAR

Săpt. în top

THE SHACK de William P. Young (Windblown Media, 45 14.99 $) Un bărbat a cărui fiică a fost răpită este invitat, în aparenţă de către Dumnezeu, într-o cabană izolată. (†)

WHERE ARE YOU NOW? de Mary Higgins Clark (Pocket, 7.99 $) O femeie caută adevărul despre fratele ei, care este în viaţă, dar a dispărut.

FIREFLY LANE de Kristin Hannah (St. Martin’s 12 Griffin, 14.95 $) O prietenie între două femei în nord-vestul Pacificului se întinde pe mai mult de trei decenii şi peste multe alegeri de viaţă.

THE WHOLE TRUTH de David Baldacci (Vision, 5 9.99 $) Un agent de contraspionaj şi un ziarist se asociază împotriva unui antreprenor care instigă la război.

THE READER de Bernhard Schlink (Vintage, 13.95 $) Un licean german se îndrăgosteşte de o fostă angajată la Auschwitz.

NOTHING TO LOSE de Lee Child (Dell, 9.99 $) Jack Reacher expune secretele unui oraş din Colorado.

THEN COMES SEDUCTION de Mary Balogh (Dell, 6.99 $) Cel mai celebru depravat din Londra pune pariu că o va seduce pe virtuoasa Katherine Huxtable în cel mult două săptămâni.

HOLD TIGHT de Harlan Coben (Signet, 9.99 $) Consecinţele sinuciderii unui elev dintr-un liceu din New Jersey.

DEADLY DESIRE de Keri Arthur (Bantam Spectra, 6.99 $) Riley Jensen urmăreşte un nou ticălos în timp ce jonglează cu pasiunile pentru amantul său vampir şi pentru un pungaş vârcolac.

AMERICAN WIFE de Curtis Sittenfeld (Random 7 House, 15 $) O bibliotecară se mărită cu fiul alcoolic al unei familii bogate de politicieni, care ajunge preşedinte.

SUNDAYS AT TIFFANY’S de James Patterson şi 12 Gabrielle Charbonnet (Grand Central, 13.99 $) O femeie descoperă o neaşteptată iubire.

WATER FOR ELEPHANTS de Sara Gruen (Algonquin, 13.95 $) Un tânăr şi un elefant salvează un circ în perioada Marii Crize.

A THOUSAND SPLENDID SUNS de Khaled 18 Hosseini (Riverhead, 16 $) O prietenie între două femei afgane pe fundalul a 30 de ani de război.

BONES de Jonathan Kellerman (Ballantine, 9.99 $) Detectivul psiholog Alex Delaware este chemat când apar cadavre de femei într-o mlaştină din Los Angeles.

SARAH’S KEY de Tatiana de Rosnay (St. Martin’s Griffin, 13.95 $) Un jurnalist american contemporan investighează ceea ce s-a întâmplat cu o fetiţă şi familia ei în timpul arestării evreilor din Paris în 1942.

PLAGUE SHIP de Clive Cussler cu Jack Du Brul (Berkley, 5 9.99 $) Juan Cabrillo şi echipajul de pe Oregon trebuie să afle ce s-a întâmplat pe un vas de croazieră plin de cadavre.

ANGELS AND DEMONS de Dan Brown (Pocket, $9.99) Un savant încearcă să salveze Vaticanul de uneltirile unei societăţi secrete.

THE ALCHEMIST de Paulo Coelho (HarperOne, 80 13.95 $) Un cioban spaniol călătoreşte în Egipt în căutarea unei comori. PEOPLE OF THE BOOK de Geraldine Brooks (Penguin, 15 $) Un expert descifrează secretele unui manuscris rar.

SUDDEN DEATH de Allison Brennan (Ballantine, 7.99 $) Între un agent F. B. I. şi un soldat mercenar se naşte o legătură profesională şi romantică, în timp ce investighează o serie de crime.

10 11

inteligent şi cinic, un bunic şi un nepot, ambii scriitori, împrumută unul din experienţa celuilalt. Alte forme de împrumut – atracţia nepotului evreu pentru muzica afro-americană, noţiunea de dăruieşti-şi-primeşti a parteneriatului artistic – sunt de asemenea explorate.

THE BRIEF WONDROUS LIFE OF OSCAR WAO 30 de Junot Díaz (Riverhead, 14 $) Un tocilar dominicanoamerican se luptă să scape de un blestem de familie.

THE APPEAL de John Grisham (Delta, 14 $) Uneltiri poli- 19 tice şi legale după decizia unui juriu din Mississippi contra unei companii acuzate că deversează deşeuri toxice.

STILL ALICE de Lisa Genova (Pocket, 15 $) Un profe- 12 sor de 50 de ani de la Harvard este diagnosticat în faza incipientă a bolii Alzheimer.

Founding Faith: How Our Founding Fathers Forged a Radical New Approach to Religious Liberty de Steven Waldman (Random House, 16 $)

Originile naţionale ale Americii nu sunt nici creştine, cum insistă unii, nici seculare, cum afirmă alţii. Mai degrabă, scrie Waldman, un fondator al Beliefnet. com, în timp ce face o trecere în revistă completă şi corectă a vederilor religioase ale fondatorilor, credinţa lor „a fost libertatea religioasă – o formulă revoluţionară de a promova credinţa prin eliberarea sa“.

THE ELEGANCE OF THE HEDGEHOG de Muriel Barbery (Europa, 15 $) O fată şi o portăreasă văduvă, cu afinităţi intelectuale, devin prietene.

THE GRAND FINALE de Janet Evanovich (Harper/ 5 HarperCollins, 7.99 $) În această reeditare a unui roman din 1988, o femeie atrage atenţia unui bărbat arătos când cade din copac pe pizza lui.

14*

REVOLUTIONARY ROAD de Richard Yates (Vintage, 14.95 $) Frank şi April Wheeler, un cuplu tânăr şi frumos din America anilor 1950, îşi văd presupusa viaţă idilică destrămată.

A HUSBAND’S WICKED WAYS de Jane Feather (Pocket Star, 7.99 $.) Un maestru al spionajului cere în căsătorie o lady, ca acoperire, în încercarea de a demasca spioni spanioli care s-au infiltrat în societatea londoneză din perioada regenţei.

From Harvey River: A Memoir of My Mother and Her Island de Lorna Goodison (Amistad/HarperCollins,

THE WHITE TIGER de Aravind Adiga (Free Press, 14 $) Un şofer indian relatează transformarea sa din servitor în afacerist şi apoi în asasin; câştigătorul Premiului Man Booker 2008.

LOST SOULS de Lisa Jackson (Zebra, 7.99 $) O scriitoare 5 aspirantă de literatură poliţistă cercetează dispariţia a patru fete de la colegiul All Saints şi realizează că este şi ea urmărită.

THE MACKADE BROTHERS: RAFE AND JARED de Nora Roberts (Silhouette, 7.99 $) Reeditare a două povestiri despre o pereche de rebeli din Antietam, Md.

THE FRIDAY NIGHT KNITTING CLUB de Kate Jacobs (Berkley, 14 $) Un grup de femei se întâlnesc săptămânal într-o mercerie din New York.

LUSH LIFE de Richard Price (Picador, 15 $) Un scriitor 4 aspirant devine suspect în cazul morţii unui prieten din zona rezidenţială a New York-ului.

DANGER IN A RED DRESS de Christina Dodd 4 (Signet, 7.99 $) O femeie din Maine, căreia i s-a încredinţat un secret cu limbă de moarte, sfârşeşte prin a fi urmărită de criminali, şi doar Gabriel Prescott o poate salva.

THE READER de Bernhard Schlink (Vintage, 13.95 $) Un licean german se îndrăgosteşte de o fostă angajată la Auschwitz.

TAKE ONE de Karen Kingsbury (Zondervan, 14.99 $) Cineaştii creştini se angajează într-o luptă disperată pentru a-şi salva de la distrugere proiectul visat.

18*

MONTANA CREEDS: DYLAN de Linda Lael Miller (HQN, 7.99 $) În acest al doilea volum al unei trilogii,“băiatul rău al rodeo-ului“ se întoarce acasă şi pune inimi pe jar.

THE KITE RUNNER de Khaled Hosseini (Riverhead, 78 15.95 $ şi 14 $) Un afgano-american se întoarce la Kabul pentru a afla cum a supravieţuit un prieten din copilărie.

SMALL FAVOR de Jim Butcher (Roc, 9.99 $) A zecea 4 carte din seria Dresden Files despre un vrăjitor detectiv din Chicago.

THE NO. 1 LADIES’ DETECTIVE AGENCY de Alexander McCall Smith (Anchor, 13.95 $) În Botswana, o femeie caută un baiat de 11 ani, care ar fi putut fi răpit de doctorii vrăjitori.

BUCKINGHAM PALACE GARDENS de Anne Perry (Ballantine, 7.99 $) Thomas Pitt, detectiv din secolului XIX, anchetează moartea unei prostituate al cărei cadavru este găsit în şifonierul regal.

Shakespeare’s Wife de Germaine Greer (Harper Perennial, 14.99 $) Greer, autoarea The Female Eunuch, care a obţinut un doctorat în drama elizabethană la Newnham College, Cambridge, are „viziunea unui polemist şi răbdarea unui savant“, a spus criticul nostru, Katie Roiphe. În această carte „plină de viaţă, riguroasă, cu o imaginaţie aprigă“, ea arată cât de puţine probe au existat pentru presupunerile biografilor precedenţi (a se citi bărbaţi) despre Ann Hathaway şi mariajul nefericit al soţilor Shakespeare. The Painter of Battles de Arturo Pérez-Reverte, traducerea de Margaret

Sayers Peden (Random House, 14 $) În acest roman – aflat în top 10 al bestsellerurilor internaţionale din 2006, un soldat croat imortalizat într-o fotografie făcută chiar înainte de bătălia de la Vukovar din 1991 îşi face apariţia acasă la fotograful spaniol, acum retras, şi ameninţă că îl omoară. El descrie, în acest thriller intelectual, necazurile care l-au urmărit pentru că a ajuns „imaginea înfrângerii“ – tortura sârbilor, uciderea soţiei şi a copilului său. The Craftsman de Richard Sennett (Yale University, 18 $) „A

face înseamnă a gândi“, scrie Sennett, şi, în această carte ambiţioasă, explorează ceea ce el numeşte „legătura dintre mână şi cap“ printre profesioniştii mai multor meserii. Încercând să salveze „omul animal muncitor“ de dispreţul intelectual, el afirmă că meseriaşii sunt simbolurile Iluminismului, care învaţă prin dialogul cu lumea materială cum să dezvolte o „îndemânare inteligentă“. The End of the Jews de Adam Mansbach (Spiegel & Grau, 14 $) În acest roman

13.99 $) Această biografie iubitoare o descrie pe mama lui Goodison, o figură matriarhală cunoscută ca Mama Goodie, şi familia sa numeroasă, precum şi istoria Jamaicăi. Satul de pe Harvey River, numit după străbunicul ei, un englez, va „contura imaginaţia mea pentru tot restul vieţii“, îşi aminteşte Goodison, poetă. Fugitive Denim: A Moving Story of People and Pants in the Borderless World of Global Trade de Rachel Louise Snyder (Norton, 16.95 $) Pantalonii

cu etichetă „Made în Peru“, scrie Snyder, „ar putea avea bumbac din Texas, ţesătură din Carolina de Nord, croială şi cusătură din Lima, spălat şi finisaj din Mexico City, şi distribuţia din Los Angeles“. În această carte accesibilă şi plină de viaţă, ea foloseşte industria jeanşilor pentru a analiza problemele agriculturii, liberului schimb, siguranţei mediului înconjurător şi a vieţii muncitorilor. Somebody Scream!: Rap Music’s Rise to Prominence in the Aftershock of Black Power de Marcus Reeves (Faber & Faber, 16 $) Începând în 1971 şi

terminând cu Eminem, această istorie lizibilă a hip-hop-ului reiese din poveştile unei duzine de fapte celebrate şi din contextul lor geopolitic. Bastard Tongues: A Trailblazing Linguist Finds Clues to Our Common Humanity in the World’s Lowliest Languages de Derek Bickerton (Hill &

Wang, 16 $) Bickerton a studiat timp de patru decenii dialectele şi amestecurile de limbi (Creoles). În această biografie interesantă, el descrie atât cariera sa, cât şi căutarea unei elucidări a originilor limbilor creole. „Dovada dată de limbile bastarde arată fără nici un dubiu că o mare parte a învăţării unei limbi vine mai degrabă de la creier decât din experienţă“, conchide el. ELSA DIXLER

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna încheiată pe 28 martie, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe nytimes.com/books.

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

NONFICŢIUNE

Săpt. în top

THREE CUPS OF TEA de Greg Mortenson şi David Oliver Relin (Penguin, 15 $) Un fost alpinist clădeşte şcoli în Pakistan şi Afganistan.

113

THE MIDDLE PLACE de Kelly Corrigan (Voice, 14.95 $) Lupta unei femei cu cancerul – al ei şi al tatălui ei – o ajută să dobândească o nouă înţelepciune.

I HOPE THEY SERVE BEER IN HELL de Tucker Max (Citadel/Kensington, 15.95 $) Viaţa unui afemeiat alcoolic şi egoist.

EAT, PRAY, LOVE de Elizabeth Gilbert (Penguin, 15 $) Călătoria de un an a unei scriitoare în căutarea propriei identităţi.

114

DREAMS FROM MY FATHER de Barack Obama 141 (Three Rivers, 13.95 $) Obama povesteşte despre viaţa sa ca fiu al unui bărbat african şi al unei americance albe.

THE TIPPING POINT de Malcolm Gladwell (Back 234 Bay/Little, Brown, 14.95 $) Un studiu despre epidemiile sociale, cunoscute drept tendinţe pasagere.

90 MINUTES IN HEAVEN de Don Piper cu Cecil 127 Murphey (Revell, 12.99 $) Un preot povesteşte experienţa lumii de dincolo pe care a avut-o după un accident.

MY HORIZONTAL LIFE de Chelsea Handler 24 (Bloomsbury, 14.95 $) Amintirile aventurilor de-o noapte.

THE AUDACITY OF HOPE de Barack Obama (Three 66 Rivers, 14.95 $; Vintage, 7.99 $) Noul preşedinte ales propune ca americanii să depăşească divizarea politică.

EMERGENCY de Neil Strauss (Harper, 16.99 $) Viaţa într-o lume ce ar putea fi în pragul apocalipsei.

Ediţii broşate

13 aprilie 2009 Săpt. în top

Săpt. aceasta

THE SOLOIST de Steve Lopez (Berkley, 15 $) Un colaborator al The Los Angeles Times întâlneşte, într-un cartier sărac, un muzician fără adăpost şi îşi propune să-i schimbe viaţa.

BLINK de Malcolm Gladwell (Back Bay/Little, Brown, 76 15.99 $) Importanţa instinctului în funcţionarea gândirii.

SAME KIND OF DIFFERENT AS ME de Ron Hall şi 24 Denver Moore cu Lynn Vincent (Nelson, 14.99 $) Prietenia neobişnuită dintre un vagabond şi un dealer de artă de succes, care s-au cunoscut într-un adăpost din Texas.

TEAM OF RIVALS de Doris Kearns Goodwin (Simon 35 & Schuster, 21$) Geniul politic al lui Abraham Lincoln.

15*

THE OMNIVORE’S DILEMMA de Michael Pollan 80 (Penguin, 16 $) Urmărind mâncarea din pământ până în farfurie.

MARLEY & ME de John Grogan (Harper, 13.95 $ şi 7.99 $) Lecţii de la un câine nevrotic.

17*

20 THE FORGOTTEN MAN deAmity Shlaes (Harper Perennial, 15.95$) O reinterpretare a Noii Înţelegeri şi a marii crize.

THE GOD DELUSION de Richard Dawkins (Mariner, 29 15.95 $) Aserţiunea unui om de ştiinţă de la Oxford despre iraţionalul credinţei în Dumnezeu.

A WHOLE NEW MIND de Daniel H. Pink (Riverhead, 28 15$) De ce persoanele cu gândire de dreapta – tipul conceptual, creativ – vor conduce lumea.

CHANGE YOUR BRAIN, CHANGE YOUR LIFE de 19 Daniel G. Amen (Three Rivers, 15$) Instrucţiuni pentru învingerea stărilor de anxietatate, depresie şi furie.

Sfaturi, Cărţi practice şi Diverse Săpt. aceasta

EDIŢII CARTONATE

Săpt. în top

ACT LIKE A LADY, THINK LIKE A MAN de Steve Harvey (Amistad/HarperCollins, 23.99 $) Sfaturi pentru relaţii de la comicul gazdă a emisiunii“The Steve Harvey Morning Show“.

THE LAST LECTURE de Randy Pausch cu Jeffrey Zaslow 51 (Hyperion, 21.95 $) Gânduri despre importanţa „profitării de fiecare clipă“ ale lui Pausch, profesor la Carnegie Mellon, care a murit de cancer pancreatic la 47 de ani.

THE SKINNY de Louis J. Aronne cu Alisa Bowman (Broadway, 24.95 $) Dieta unui medic şi sfaturi pentru exerciţii, cu reţete, pentru a slăbi fără înfometare.

THE SECRET de Rhonda Byrne (Atria/Beyond 116 Words, 23.95 $) Legea atracţiei ca o cheie pentru a obţine ceea ce vrei.

FLAT BELLY DIET! de Liz Vaccariello cu Cynthia Sass 19 (Rodale, 25.95 $) Sfaturi pentru nutriţie şi exerciţii fizice de la redactorii revistei Prevention.

PEAKS AND VALLEYS de Spencer Johnson (Atria, 19.95 $) Cum să valorifici personal şi profesional atât perioadele bune, cât şi cele rele.

THE TOTAL MONEY MAKEOVER de Dave Ramsey 10 (Nelson, 24.99 $) Atingerea stabilităţii financiare, nu prin dezvoltări rapide ci printr-o abordare serioasă a modului în care manipulezi banii.

UNCOMMON de Tony Dungy cu Nathan Whitaker (Tyndale, 24.99 $) Discursurile fostului antrenor de la Indianapolis Colts despre a trăi „viaţa cu însemnătate“.

WWE ENCYCLOPEDIA de Brian Shields şi Kevin Sullivan (DK, 45 $) Un ghid de referinţă pentru World Wrestling Entertainment.

EDIŢII BROŞATE

Săpt. în top

THE LOVE DARE de Stephen şi Alex Kendrick cu 27 Lawrence Kimbrough (B&H, 14.99 $) O provocare pentru soţi ca 40 de zile să se iubească necondiţionat. (†)

WHAT TO EXPECT WHEN YOU’RE EXPECTING 404 de Heidi Murkoff şi Sharon Mazel (Workman, 14.95 $) Sfaturi pentru viitorii părinţi. (†)

NATURALLY THIN de Bethenny Frankel şi Eve Adamson (Fireside, 16 $) Reguli şi reţete pentru a scăpa din capcana dietei, de la un star din“The Real Housewives of New York City“.

87 THE FIVE LOVE LANGUAGES de Gary Chapman (Northfield, 13.99 $) Cum să-ţi comunici dragostea astfel ca partenerul să înţeleagă.

THE POWER OF NOW de Eckhart Tolle (New World 63 Library, 14 $) Un ghid pentru dezvoltarea personală şi iluminare spirituală.

SKINNY BITCH de Rory Freedman şi Kim Barnouin 90 (Running Press, 13.95 $) Sfaturi din lumea modelingului pentru o dietă vegan.

SUZE ORMAN’S 2009 ACTION PLAN de Suze Orman (Spiegel & Grau, 9.99 $) Cum să-ţi administrezi banii în vremuri grele.

TWILIGHT de Mark Cotta Vaz (Little, Brown, 16.99 $) 24 O privire în culisele filmului bazat pe cartea romance cu vampiri pentru adolescenţi, a lui Stephenie Meyer.

I WILL TEACH YOU TO BE RICH de Ramit Sethi (Workman, 13.95 $) Un program de şase săptamâni de învăţare a manipulării finanţelor personale, cu sfaturi despre conturile bancare, cărţi de credit, împrumuturi pentru studenţi şi multe altele. (†)

THE BIGGEST LOSER 30-DAY JUMP START de Cheryl Forberg, Melissa Roberson, Lisa Wheeler şi alţii (Rodale, 21.95 $) Experţi şi concurenţi ai emisiunii TV Biggest Loser împărtăşesc sfaturi pentru slăbit.

THE ULTRAMIND SOLUTION de Mark Hyman (Scribner, 27.50 $) Cum să identifici problemele biologice subiacente pentru a îmbunătăţi performanţele creierului şi a calma stările de depresie, anxietate şi altele.

Săpt. aceasta

Cronici de ficţiune

Alison McCulloch

THE GREAT WEAVER FROM KASHMIR

HOTEL ON THE CORNER OF BITTER AND SWEET

de Halldor Laxness 450 pag. Archipelago. 26 $

de Jamie Ford 285 pag. Ballantine. 24 $

În 1920, un islandez tânăr şi talentat îşi părăseşte ţara după ce face „un pact cu Domnul“ ca să pornească în căutarea perfecţiunii. Numele său e Steinn Ellithi Grimulfsson – protagonistul primului roman important al lui Laxness, laureat Nobel pentru Literatură, într-o carte care apare acum în traducerea în engleză a lui Philip Roughton. Considerat parţial autobiografic (ca şi Steinn, Laxness s-a convertit la catolicism în tinereţe şi a trăit o vreme la mănăstire), The Great Weaver From Kashmir a fost scris când Laxness avea 20 şi ceva de ani, iar ardoarea protagonistului său poate că o reflectă pe cea a autorului. Călătoria măreaţă şi egoistă a lui Steinn („Tot ce mă interesează este perfecţiunea“) începe cu arta şi se încheie cu Dumnezeu, urmând o cale presărată cu discursuri angoasate despre tot soiul de probleme existenţiale. Are şi un efect covârşitor asupra vieţii altora, în special asupra tovarăşei lui din copilărie, Dilja, pentru care Steinn era „singurul pe care voia să-l cunoască, singurul de care avusese vreodată de gând să se apropie“. Însă Dilja, ca „biată femeie“ ce este, reprezintă un obstacol în calea perfecţiunii – pe care, în ciuda speranţelor sale cele mai aprinse, Steinn nu reuşeşte s-o atingă pe lumea aceasta.

Cu o zi înainte ca America să-i închidă în lagăre pe cetăţenii săi japonezi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Henry Lee, în vârstă de 12 ani, îşi întâlneşte prima dragoste adevărată. O cheamă Keiko şi, în afară de el, e singura asiatică de la şcoala lui generală din Seattle, frecventată doar de albi. Şi ea e japoneză, aspect esenţial pentru eforturile ulterioare ale lui Henry: cu tatăl său, un chinez naţionalist, cu colegii de clasă rasişti şi certăreţi şi, în cele din urmă, cu ţara lui care face dovada unei neîncrederi brutale. Hotelul din titlul cărţii e în realitate hotelul Panama, iar acolo începe povestea lui Ford, cu descoperirea, în pivniţa hotelului, a lucrurilor lăsate în urmă de familiile japoneze din Seattle când au fost trimise în lagăre. Apoi povestirea sare între anul 1986, la scurtă vreme după moartea soţiei lui Henry (pe care n-o cheamă Keiko) şi anii ’40, alternanţă care incită misterul cărţii: ce s-a întâmplat cu fata cu ochi negri de care s-a îndrăgostit Henry în copilărie? Deşi povestea vieţii în Seattle în timpul războiului şi reţinerea în lagăre a familiilor nipone din oraş, între care şi cea a lui Keiko, e plină de detalii, personajele par slab construite. Henry e îngrozitor de sincer şi pare mereu prea bătrân pentru vârsta lui – la 12 ani, are prudenţa şi calmul unui bărbat de 56 de ani, iar când ajunge la 56 de ani, Ford îl numeşte „bătrânul Henry Lee“.

MY MOTHER NEVER DIES STORIES

de Claire Castillon 163 pag. Houghton Mifflin Harcourt. 21 $ Castillon nu contestă tabuuri în aceste povestiri scurte şi incisive despre mame şi fiice. Le sfâşie pur şi simplu. În prima povestire, I Said One, o femeie de aproape 40 de ani cedează în faţa dorinţei soţului său de a avea un copil, dar îl avertizează că vor avea „doar unul“. Sarcina le aduce însă fetiţe gemene, care trebuie înghesuite una peste alta ca să încapă în maşina Smart a mamei lor şi care ţipă atât de tare încât femeia nu aude vocile de la radio. „Nemaipomenit mod de a începe ziua. Am deschis uşa de la maşină şi am aruncat-o pe cea de deasupra pe carosabil.“ În My Best Friend, o mamă se întoarce la adolescenţă în încercarea compulsivă de a fi „cea mai bună prietenă“ a fiicei sale de 14 ani („îmi zice pe nume, mă duc cu ea la discotecă şi-i învăţ pe prietenii ei cum să prepare cocteiluri cu tequila“). Există mame careşi sacrifică fiicele ca să-şi păstreze iubitul sau ca să-şi seducă ginerii, aşa cum există fiice care proferează injurii către mamele lor muribunde („Habar n-are cât de tare mă enervează cu acest cancer al ei“) sau au crize de furie. Deliberat şocante, aceste povestiri traduse din franceză de Alison Anderson pot fi şi destul de catartice. Deşi nu sunt sigură ce părere vor avea bărbaţii.

Alison McCulloch este fost editor al Book Review. 22

LEAVING TANGIER

de Tahar Ben Jelloun 275 pag. Penguin. Broşată. 14 $

WILLIAM KENTRIDGE: Five Themes

Editată de Mark Rosenthal. Ilustrată. 263 pag. San Francisco Museum of Modern Art/Norton Museum of Art/Yale University. 50 $ Acest catalog reuneşte opera artistului sud-african prin desene, stampe, scenografie şi sculptură. Volumul include şi un DVD ce conţine extrase din filmele lui şi scene cu Kentridge la lucru. Sus – „World Walking“, un desen realizat pentru cotidianul economic italian Il Sole 24 Ore, în 2007. SONATA FOR MIRIAM

de Linda Olsson 287 pag. Penguin. Broşată. 15 $ Pentru Adam Anker, violonist şi compozitor care trăieşte în Noua Zeelandă, trecutul se află în celălalt colţ al lumii – în Polonia, unde s-a născut el în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, şi în Suedia, unde a crescut. „N-am avut niciodată vreo legătură cu trecutul meu“, îi spune Adam unei bătrâne care deţine un indiciu despre locul lui de origine. „Am trăit cu senzaţia că n-am avut niciodată decât prezentul.“ Când Miriam, singurul copil al lui Adam,

moare într-un accident, acel prezent se prăbuşeşte, făcându-l să se confrunte cu misterul originii sale şi cu secretul pe care nu i l-a dezvăluit fiicei sale în privinţa originii ei. Treptat, un grup de supravieţuitori ai Holocaustului, cu mănunchiurile lor de scrisori, fotografii şi amintiri, îl ajută pe Adam să îşi pună cap la cap povestea, una tristă, într-adevăr, însă superb spusă. De abia când descoperă trecutul mamei sale îşi dă şi Adam seama ce greşeală a făcut cu Miriam. „I-am făcut fiicei mele acelaşi lucru care mi s-a făcut mie“, îi spune el unui prieten. „Am lăsat-o fără mamă“.

Azel e în stare de orice ca să ajungă în Spania. „Era o obsesie, un soi de nebunie care-l rodea zi şi noapte: cum putea să iasă de aici, cum putea să scape de această umilire?“. Vărul lui a încercat – plătind un contrabandist să-l ascundă în barca lui încărcată peste măsură. El şi alţi 23 de oameni „au pierit într-o noapte de octombrie, iar Guardia Civil din Almería a susţinut că vremea era prea zbuciumată pentru a face vreo tentativă de a-i salva“. Totuşi, într-o zi, biletul de ieşire din Africa ajunge sub forma unui spaniol bogat, care şi-l face amant pe Azel. Cei doi se mută la Barcelona, unde vine în curând şi sora lui Azel. Indiferent dacă pleacă, încearcă să plece sau sunt lăsate în urmă, toate personajele din această poveste tulburătoare, tradusă din franceză de Linda Coverdale, ajung să sufere de ceea ce Ben Jelloun numea „rănile migraţiei“. Pentru Azel, ale cărui răni iau forma ruşinii, a dispreţului faţă de sine şi a „unei indispoziţii copleşitoare, ceva care doare, ca nişte ace înfipte în inimă, în ficat, şi a unor dureri cumplite, care mă fac să vomit“. După cum îşi dă seama în cele din urmă şi iubitul lui Azel, „singurătatea imigraţiei are ceva îngrozitor, un soi de coborâre într-un vid, într-un tunel de h umbre care deformează realitatea“.

Eseu

Michael Meyer

Dacă e să vorbim de avans . . . e atunci, chiriile la apartamentele din Washington Square au urcat până în cer, iar scriitorii de bună şi proastă reputaţie deopotrivă încearcă să obţină plăţi anticipate pentru cărţile lor. Minuscule odinioară, unele avansuri au ajuns chiar şi la câteva milioane, precum cele 5 milioane de dolari pe care Scribner le-a plătit luna trecută pentru cel de-al doilea roman al lui Audrey Niffenegger, Her Fearful Symmetry. Vestea acestui aranjament a părut oarecum ciudată venind la scurt timp după ce directorul executiv al Simon & Schuster, compania-mamă a editurii Scribner, a anunţat că, din cauza încasărilor tot mai scăzute, editura îşi „va drămui fiecare bănuţ“. Într-adevăr, în ultimul episod dintr-o serie de elogii dedicate industriei editoriale aşa cum o ştim, revista Time a declarat că plăţile anticipate sunt o parte din „fosila financiară“ a modelului de afaceri editorial, condamnat să dispară precum librăriile din cărămizi şi mortar. Totuşi, în ciuda declinului economic şi a faptului că 7 din 10 titluri nu aduc banii daţi pe avans, sistemul nu dă semne c-ar dispărea prea curând. În nişte interviuri recente, vreo doisprezece editori şi agenţi din New York mi-au spus, mai mult sau mai puţin, că „editurile trebuie să cumpere cărţi în continuare“ şi că „trebuie să liciteze pentru cele mai bune cărţi“, iar acestea, în mare parte, sunt cele care se vând bine. Plăţile anticipate sunt rareori specificate în mod ferm. Sumele sunt descrise timid, ca mărcile de ţigări: „cinci jumate“, „puţin peste şase“, „şapte şi ceva“. În prefaţa la A Heartbreaking Work of Staggering Genius, Dave Eggers a încălcat normele, spunându-le cititorilor că a primit un avans de 100.000 de dolari pentru manuscris, care – după detalierea cheltuielilor – i-a adus un câştig net de 39.567,68 dolari. Invidia stârnită de avansuri e des întâlnită. „Scriitorii care nu-şi mai amintesc propriul CNP sunt în stare să-ţi spună până la ultimul sfanţ cât de mare a fost avansul primit de cutare sau cutare rival“, spune într-un e-mail Elissa Schappell, autoare de ficţiune şi coeditor al antologiei Money Changes Everything. Pentru cineva din afara industriei, cifrele pot părea arbitrare, ba chiar absurde. „Nimeni nu spune despre un avans: «Exact atâta merită cartea asta»“, scrie Schappell. „Da, un roman de debut juvenil care vorbeşte despre dependenţă de droguri şi experimente homoerotice face 25.000 de dolari“. Ca plată ce urmează a fi scăzută din viitoarele încasări pe drepturi de autor, avansul e estimarea de risc pe care o face fiecare editor. Sumele fluctuează în funcţie de tendinţele pieţei, împreună cu cifra de vânzări a unui autor şi cu potenţialul de a vinde cartea în străinătate, deşi majoritatea editurilor cu care am discutat avansează suma de 30.000 ca plată anticipată medie. În contractele standard, autorul primeşte jumătate la început, un sfert la predarea manuscrisului şi un sfert la publicare, deşi modelul se schimbă, după cum spune agentul literar Eric Simonoff, printre ai cărui clienţi se numără James Frey şi Jhumpa Lahiri. „Acum asistăm la avansuri plătite în treimi, sferturi şi chiar cincimi“, spunea Simonoff într-un interviu. „Pentru un scriitor care depinde de aceste fonduri, ele nu mai sunt un avans, ci o retragere“. Sumele pot părea mult mai mari decât sunt. Să luăm drept exemplu un avans despre care s-a zis că ar fi avut cinci zerouri, după cum ne invită s-o facem Roy Blount Jr., preşedintele Authors Guild, într-un e-mail. „Asta poate să însemne 100.000 de dolari, minus 15% care e comisionul agentului şi taxa de liber profesionist, iar dacă ne apucăm să comparăm

Cartea lui Michael Meyer „The Last Days of Old Beijing“ va fi publicată în ediţie broşată în mai, în Statele Unite. ILUSTRAŢIE DE PAUL SAHRE

Oare de ce scriitorii care nu-şi mai amintesc propriul CNP sunt în stare să-ţi spună până la ultimul sfanţ cât de mare a fost avansul primit de cutare sau cutare rival? această sumă cu un salariu, nu trebuie să uităm că a) ea nu include beneficii suplimentare, cum ar fi o masă de lucru, ca să nu mai vorbim de asigurări de sănătate, şi că b) scrierea cărţii ar putea dura doi ani, iar publicarea, trei ani... Deci, un avans din şase cifre, deşi e primit cu recunoştinţă din câte am observat în experienţa mea, nu e neapărat suficient, în sine, pentru o existenţă normală de adult“. Romancierul Walter Kirn se arată de acord. „Un avans din şase cifre la limita inferioară mi-a permis să lucrez pe mai puţini bani decât salariul minim pe economie – şi asta vreme de trei ani“, mi-a spus Kirn. „Poate că tot răul e spre bine; un avans mare te-ar putea ademeni să nu vrei să faci altceva decât să joci blackjack în Las Vegas. Când aud despre aceste avansuri uriaşe cărora li se face reclamă, am senzaţia că mă uit în jur şi-i văd pe toţi jucând la cazinou“. (Totuşi, nu-i plângeţi de milă lui Kirn: m-a sunat de pe platourile de filmare ale ecranizării romanului său, Up in the Air, cu George Clooney în distribuţie.) Întrebarea cu cât să-l plăteşti pe cutare sau cutare scriitor i-a încurcat pe editori cel puţin de când un fabricant de hârtie s-a declarat de acord să-i dea lui Milton cinci lire ca să-i vândă Paradise Lost. Joseph Conrad cerşea adesea tot mai mulţi bani de la agentul său şi o dată i-a cerut să-i dea în avans „un stilou celebru“. Însă cultura actuală a avansurilor de gen blockbuster a început să prindă contur în anii ’70, când „publicarea de cărţi cartonate s-a transformat în cercetare şi dezvoltare pentru producerea de ediţii broşate pe bandă rulantă“, spune Peter Mayer, care a demarat divizia de cărţi broşate la Avon Books şi acum e editor la Overlook Press. „Editurile producătoare de volume cartonate au fost cele care au stimulat creşterile prin vânzarea drepturilor pentru ediţii broşate“. În 1971, de pildă, Viking a vândut editurii Bantam drepturile de ediţie broşată ale volumului Ziua şacalului, pentru o sumă care depăşea de 36 de ori avansul de 10.000 de dolari plătit autorului Frederick Forsyth pentru ediţia cartonată. „Agenţii şi-au dat seama că ei ar trebui să organizeze licitaţii pentru autorii lor şi să obţină avansuri conforme cu valoarea totală anticipată a cărţilor“, spunea într-un interviu Georges Borchardt, care a intermediat drepturile pentru ediţia cartonată. (Dezvăluire completă: Borchardt, care e agentul meu, mi-a obţinut un

avans de 50.000 de dolari pentru prima mea carte, de nonficţiune.) În anii ’80 şi ’90 au început să se facă bani frumoşi şi din cărţi. Agenţi precum Andrew Wylie au reuşit să obţină avansuri uriaşe pentru autori canonici precum Norman Mailer, Philip Roth, Salman Rushdie – pe seama reputaţiei şi a vânzărilor obţinute de ei de-a lungul timpului. Înainte de asta, cele mai mari avansuri le erau destinate „politicienilor căzuţi în dizgraţie şi romancierilor rataţi“, spunea Wylie într-un interviu. Nu că toată lumea ar fi fost fericită cu schimbarea de noroc a literaţilor. În 1995, Martin Amis şi-a atras genul de furie rezervat în zilele noastre finanţiştilor de derivative când şi-a părăsit agentul pe care-l avea de multă vreme ca să treacă la Andrew Wylie, care a vândut romanul The Information al lui Amis pe o sumă nemaiauzită pe atunci: jumătate de milion de lire sterline sau aproape 800.000 de dolari. În ziua de azi, asemenea sume nu mai sunt atât de neobişnuite. Se spune că romanul de debut al lui Jonathan Safran Foer, publicat în 2003, i-a adus 500.000 de dolari. Mai recent, fratele lui Foer, Joshua a încasat, din câte se spune, 1,2 milioane pentru o carte despre concursuri de memorie. Însă unii spun că autorii care se reped la bani nu riscă doar să fie ridiculizaţi şi invidiaţi, ci îşi pun în pericol chiar cariera. „Înainte obiceiul era ca prima carte să-ţi aducă un avans modest, după care puteai să-ţi construieşti un public cu timpul şi să recuperezi financiar pe la a treia sau a patra carte“, spunea într-un interviu Morgan Entrekin, editor la Grove/Atlantic. „Acum se aşteaptă ca prima carte să aducă un avans uriaş şi vânzări uriaşe. Presa nu scrie decât despre acele cărţi, nu şi despre calea lungă străbătută de autori precum John Irving, Richard Ford, Anne Tyler şi Toni Morrison. Noţiunea de «carte de debut imperfectă» a dispărut; acum, când un romancier vinde 9.000 de exemplare copertate şi 15.000 de ediţii broşate, se consideră ratat“. La PublicAffairs, o editură independentă specializată pe evenimente de actualitate, avansurile sunt ceva de la sine înţeles, spune fondatorul Peter Osnos. Acesta a plătit avansuri medii de 40.000 de dolari pentru cele patru bestselleruri din topul New York Times publicate de PublicAffairs în 2008, între care What Happened, de Scott McClellan, sume mărite considerabil de drepturile de autor plătite când cartea înregistrează vânzări mari. „Dacă piaţa spune că trebuie să plăteşti 10 milioane ca să achiziţionezi un titlu, nimeni nu-l obligă pe editor să şi plătească suma asta“, spunea Osnos într-un interviu. „N-o să dai faliment dacă nu plăteşti asemenea sume“. În prezent, unele edituri fac experimente plătind avansuri mici sau nici unul. În schimbul unor plăţi anticipate de cinci cifre, mica editură McSweeney’s, întemeiată de Eggers, împarte 50-50 profiturile cu autorii, aşa cum face şi noua editură Harper Studio, care oferă avansuri sub sume cu şase cifre. În ceea ce-l priveşte pe Henry Bech, Updike – despre care se spunea că încasa avansuri modeste – nu l-a lăsat niciodată să-şi afişeze banii. Însă Bech nu putea evita complet mercantilismul care a absorbit piaţa editorială. La ultimul său manuscris, a apelat la editura sa dintotdeauna, Vellum Press, care fusese vândută unui lanţ de supermarketuri ce i l-a vândut pe nimic unei companii petroliere, care i l-a băgat pe gât unui conglomerat de prelucrare a cărbunilor şi lemnului. „Era ca şi cum ai fi fost o femeie decăzută de pe vremuri“, scria Updike. „Odată ce te-ai vândut, nu-ţi mai h aparţineai ţie însuţi niciodată“. 23