51 | 11 mai 2009 by Editura Univers

Ediţia în limba română, nr. 51 – 11 mai 2009 Se distribuie numai împreună cu ziarul România liberă.

Preţ: 2,5 lei

Preţ: 17,9 lei

Pachet România liberă + Book Review

Pachet România liberă + Book Review + Biblioteca Cunoașterii

S EL EC ŢI E S P EC I A LĂ :

Cărţi pentru copii

Sssst, memorie de Liesl Schillinger WHEN I FORGOT de Elina Hirvonen Traducere de Douglas Robinson 184 pag. Tin House Books. 12.95 $

Anumite evenimente nu aparţin doar ţării în care s-au petrecut, ci lumii – nu numai prin realitatea lor, ci şi prin repercusiuni, nu numai din punct de vedere politic, ci şi la un nivel personal. Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei la Sarajevo este un exemplu. Bomba de la Hiroshima, un altul. La fel, masacrul de la My Lai. În vremurile noastre, atacurile de la 11 septembrie au fost resimţite în lumea întreagă. Ştim că acesta este adevărul şi, totuşi, citind When I Forgot (Când am uitat), romanul de debut al jurnalistei şi cineastei finlandeze Elina Hirvonen, ai un sentiment straniu de surpriză când înţelegi că atacurile de la 11 septembrie s-au „întâmplat“ şi în Finlanda. Continuare în pagina 3 JILLIAN TAMAKI

LORI G OT TLIEB: MAME, F II C E Ş I MEMO RI I PAGINA 22

Editorial

11 mai 2009

Cărţi pentru copii Paginile

4-9

Ficţiune

Eseu

WHEN I FORGOT

de Elina Hirvonen Recenzie de Liesl Schillinger

Nonficţiune 15

CONVERSATIONS WITH FRANK GEHRY

de Barbara Isenberg Recenzie de Martin Filler 16

Mamă, fă-ţi curaj! de Lori Gottlieb

Articole & Bestselleruri 10 18 18 18 20 20

Bestselleruri cărţi pentru copii Bestselleruri ediţii cartonate Selecţia editorilor TBR: Din culise Bestselleruri ediţii broşate Raftul cu ediţii broşate

GO DOWN TOGETHER:

The True, Untold Story of Bonnie and Clyde de Jeff Guinn BONNIE AND CLYDE:

The Lives Behind the Legend de Paul Schneider Recenzii de Bryan Burrough 17

THE FIRST TYCOON:

The Epic Life of Cornelius Vanderbilt de T J Stiles Recenzie de Michael Kazin 19

În 2004, Barbara Feinberg a publicat „o combinaţie inedită de memorialistică şi polemică“, după cum scria Laura Miller în revista noastră, analizând problema romanelor pentru adolescenţi care tratează problemele acestora de maturizare. În Welcome to Lizard Motel: Protecting the Imaginative Lives of Children, Feinberg se minuna de aparenta preferinţă a profesorilor şi juriilor de la premiile literare pentru cărţi depresive – credinţa că „o carte bună ar trebui să te facă să plângi“, aşa cum spune unul din profesorii fiului ei. Numărul de faţă al Book Review, care conţine o secţiune specială dedicată cărţilor pentru copii apărute în această primăvară (paginile de la 4 la 9), tratează subiecte de nonficţiune variate, de la Darwin la boicotul autobuzelor din Montgomery1, cărţi ilustrate despre linguri, păsări şi o grădină urbană şi nu mai puţin de două romane care te pot face să plângi, unul din ele recenzat chiar de numita sceptică în materie de romane despre problemele maturizării. Ea declară că Wintergirls, romanul lui Laurie Halse Anderson despre viaţa unei fete suferinde de anorexie, este „neînfricat“ şi „fascinant“. Într-un interviu telefonic, Feinberg a declarat că are în continuare o problemă cu listele de lectură care par să facă o confuzie între problemele sociale şi literatură. „Dar valoarea acestui roman rezidă în aceea că face singurul lucru pe care îl poate face arta – eşti alături de narator, iar asta e o senzaţie proaspătă şi imediată, dar ai de asemenea distanţarea care permite cea mai largă perspectivă posibilă asupra familiei. Ca cititor, vezi lucruri despre care personajele nu sunt încă conştiente. Când se întâmplă asta, e întotdeauna un moment magic“. Editorii 1 Campanie de protest politico-social, desfăşurată în 1955-1956, care avea drept scop eliminarea segregării rasiale din autobuze.(n.tr.).

Online

ENGAGING THE MUSLIM WORLD

de Juan Cole Recenzie de David E Sanger

Conţine secţiune specială dedicată cărţilor apărute la editurile din România. The New York Times Book Review, ediţia în limba română (ISSN 1937-920X) apare săptămânal, publicat de Universe Publishing House Inc. Copyright © 2008-2009 The New York Times. All Rights Reserved. Toate drepturile rezervate. Director editorial: Cristian Teodorescu; Redactorşef: Virginia Costeschi; Traducători: Ioana Popa, Ştefan Bodea, Irina Adrian; Proofreading: Anda Ciurte; Advertising sales: virginia@nytbr.ro, 0745773764; www.nytbr.ro PR: ARENA Communications, cecilia@arenacommunications.ro Machetare şi pre-press: Antal Angyal, CMYK Pro, Budapesta; Tipar: G. CANALE, Bucureşti Abonamente: difuzare@romanialibera.ro Comenzi albume: difuzare@romanialibera.ro, în atenţia domnului Ionuţ Cotorogea

PODCAST: Săptămâna aceasta vor apărea: Laurie Halse Anderson, autoarea cărţii „Wintergirls“, Peter Brown, autor al volumului „The Curious Garden“, Motoko Rich cu însemnări din teren şi Jennifer Schuessler cu veşti despre bestselleruri. Gazda va fi Sam Tanenhaus, editor la Book Review. Emisiunea este, de asemenea, transmisă şi în New York, vineri la ora 18:05, la postul de radio WQXR, 96,3 FM, sub titlul „Inside the New York Times Book Review“. PAPER CUTS: Blogul Book Review prezintă cărţi şi alte materiale tipărite. PRIME CAPITOLE: Fragmente din „When I Forgot“, de Elina Hirvonen, „The Collector of Worlds“, de Iliya Troyanov, şi din alte cărţi. E-MAIL CU NOILE APARIŢII: Primiţi în fiecare vineri o trecere în revistă a recenziilor noilor cărţi şi apariţii. nytimes.com/books ILUSTRAŢII DE JOE CIARDIELLO (SUS) ŞI CHRISTOPH NIEMANN

Sssst, memorie Continuare din pagina 1

Finlanda – acea bucată de pământ în formă de păstrăv dintre Suedia şi Rusia, locul de naştere al lui Sibelius şi al arhitecţilor Saarinen, al telefoanelor mobile Nokia şi al ţinutelor Marimekko – se află la 6.400 km depărtare de New York. Cu toate acestea, dacă îi întrebi pe finlandezi ce făceau pe 11 septembrie 2001, vei obţine, cel mai probabil, răspunsuri foarte precise. Erau conştienţi de criza din America; se simţeau implicaţi. Pentru Anna Louhiniitty, naratoarea romanului lui Hirvonen, 11 septembrie a fost ziua în care fratele ei mai mare, Joona, care avea o tulburare psihică, dar care, spera ea, avea să se simtă mai bine, a sunat-o panicat. Cu o seară înainte, Anna îl ajutase să dea un anunţ personal pe Internet, în speranţa că, acum când lua medicamente „ce nu îi făceau faţa să se umfle şi nu-i afectau vorbirea“, ar putea fi îndrăgit de o femeie, „ca oricare alt bărbat“. În decursul dimineţii, Anna s-a înveselit imaginându-şi cum Joona „se dă jos din pat, se duce la magazin şi ia tramvaiul fără să transpire şi să-i facă pe ceilalţi călători să se mute mai departe“. Dar ceva mai târziu, când în Finlanda se face după-amiază, iar în America este atacat primul turn, Joona urmăreşte la televizor evenimentele, se loveşte singur din cauza unei reacţii puternice şi îşi sună sora pentru a-i

Liesl Schillinger este colaborator permanent al Book Review.

FOTOGRAFIE DE OLLI KARTTUNEN

cere ajutorul. „O frază mi-a apărut în minte de parcă aş fi auzit-o la radio“, îşi aminteşte ea, în timp ce se află într-un taxi împreună cu Joona, îndreptându-se spre spital, remarcând faţa nebărbierită, dinţii neperiaţi, corpul nespălat şi mâna sângerândă şi bandajată a bărbatului. „Fratele ei este bolnav psihic. Mi-am lipit fruntea de geam. Îşi duce fratele la spitalul de psihiatrie. Ea. Eu“. „În acea zi de septembrie, în acel taxi care îşi croia drum prin Helsinki spre spitalul aflat de cealaltă parte a parcului, am încetat să mai văd în Joona un băieţel pe care maturitatea şi viitorul îl aşteptau încă, undeva. În acea zi, pentru prima dată, am văzut în el un bărbat cu o barbă murdară şi o piele ce mirosea a boală. În acelaşi timp, m-am privit pe mine şi am văzut o femeie a cărei viaţă era în pericol să se piardă în lumea urât mirositoare a bărbatului“, îşi aduce aminte Anna. Catastrofa din New York reprezintă o sursă amară de consolare: „Am început să-mi dau seama că ceva înfiorător s-a petrecut şi în afara căminului nostru“. Hirvonen nu începe povestea Annei în această zi blestemată. Facem cunoştinţă cu personajul la o dată de peste un an şi jumătate mai târziu, în primele săptămâni ale războiului din Irak, când Anna, acum reporter, se află într-o cafenea din Helsinki şi imagini din trecutul ei apropiat şi îndepărtat i se perindă prin minte: fratele pe care l-a venerat

pe când era copil, cu „părul lui auriu şi vocea vibrantă“, şi acelaşi frate la maturitate, care, la un protest faţă de războiul din Irak, s-a apropiat de ea îmbrăcat cu „un halat de baie şi papuci de spital, uzi din cauza zăpezii“. Anna se aşezase în cafenea pentru a citi Orele de Michael Cunningham, căutând refugiu din calea gândurilor ei în această lume alternativă „în care îmi este îngăduit să intru“, cu a sa relatare a unei zile din vieţile a trei femei diferite din trei epoci diferite, pentru care

Catastrofa petrecută la New York pe 11 septembrie reprezintă o sursă amară de consolare pentru nefericita naratoare a lui Hirvonen. sursele de inspiraţie au fost Virginia Woolf şi personajul ei, Mrs. Dalloway. Dar oricât s-ar strădui, Anna nu se poate concentra pe lectură. În timp ce meditează cu tristeţe la Joona, se agită din cauza unui termen limită şi răspunde telefoanelor primite de la prietenul şi de la mama ei, ambii îngrijoraţi din cauza sa, încearcă să arate ca orice „femeie care stă într-o cafenea după-amiaza, mănâncă o salată şi se cufundă într-o lectură plăcută“ – cu alte cuvinte, încearcă să-şi imagineze că este „altcineva“. În romanul Doamna Dalloway, a cărui acţiune se întâmplă în 1923 şi care a fost publicat în 1925, la mai puţin de un deceniu după sfârşitul a ceea ce atunci a fost numit Marele Război, Woolf a surprins spiritul vremurilor: „Această epocă târzie a experienţei lumii a născut în ei, toţi bărbaţii şi toate femeile, un izvor de lacrimi“. Prezentând gândurile şi conversaţiile unei englezoaice şi ale prietenilor săi (printre care şi un veteran care a înnebunit din cauza războiului) în decursul unei singure zile petrecute la Londra, Woolf face un mare experiment: acela de a arăta cum o viaţă de om poate fi conţinută şi exprimată în detalii mărunte, aparent nesemnificative. Hirvonen repetă acest experiment, într-un mod diferit, dar iscusit, iar traducerea realizată de Douglas Robinson curge atât de lin, încât, dacă n-ar fi numele străine, ai uita complet că romanul nu a fost scris în engleză. Liniştitul mecanism al cărţii include un lung „moment meditativ în aprilie“, o singură zi în Helsinki, deosebită, dar înrudită cu „viaţa; Londra; acest moment din iunie“ ale lui Woolf. Profesorul de literatură al Annei, acum prietenul ei, un american pe nume Ian Brown, a fost cel care a familiarizat-o pe ea şi pe ceilalţi studenţi cu opera lui Woolf, în cadrul unui seminar cu trei ani în urmă, în care vorbise despre „această femeie sclipitor de inteligentă, care a trăit în urmă cu o sută de ani şi care a vrut să înregistreze chiar şi cele mai mici mişcări ale minţii, să se adâncească în lumea interioară a unei persoane“. În timpul prelegerii, Anna a fost iritată de pasiunea lui: „Îmi venea să ridic mâna şi să-i spun că a-ţi aduce aminte nu este chiar aşa un lucru strălucit. Memoria este una dintre poverile inevitabile ale vieţii noastre. Îmi venea să mă ridic în picioare, să-i opresc pe ceilalţi din a lua notiţe şi din a da din cap cu

entuziasm şi să strig că tot ce îmi doresc este un refugiu din calea memoriei“. La acea vreme, nu ştia că şi Ian are amintiri pe care ar vrea să le uite, că este fiul unui bărbat care a luptat în războiul din Vietnam şi s-a întors de pe front cu tulburări psihice. Ani de zile, Ian s-a amăgit pe sine însuşi că boala tatălui său este temporară. A făcut economii în speranţa că va cumpăra o casă la ţară unde ar putea locui împreună şi unde tatăl lui ar avea un atelier pentru modelaj de avioane şi bărci. Doar după 11 septembrie, când şi-a vizitat tatăl la secţia de psihiatrie a spitalului şi l-a găsit neîngrijit, „răguşit din cauza fumatului“ şi „fără nici cea mai vagă idee“ referitoare la identitatea vizitatorului, Ian şi-a dat seama că nu se va însănătoşi niciodată. La puţină vreme după aceea, Ian a acceptat un post în învăţământ la Helsinki, fugind de pathos-ul de la Ground Zero din New York şi de mica tragedie familială. La fel ca Ian, Anna a fost crescută de un tată care avea schimbări de dispoziţie înspăimântătoare – un bărbat care, la rândul lui, fusese crescut de un veteran cu tulburări psihice, o persoană „aproape de nerecunoscut“, înclinată spre manifestări de furie violentă după ce luptase în cel de-al Doilea Război Mondial. Tatăl Annei şi al lui Joona a cunoscut-o pe mama lor la o manifestaţie împotriva invaziei sovietice din Cehoslovacia. Cu atâtea conflicte care amărăsc cafeaua Annei în acel local liniştit din Helsinki, nu-i de mirare că nu se poate concentra să citească. Surprinzător e că încearcă să o facă. „Timpul meu este o pată de cafea uscată pe masă, urmele de mascara de pe obraz, o baterie descărcată la telefonul mobil“, se gândeşte ea. „Am pierdut controlul asupra timpului meu şi n-am dus la bun sfârşit nici măcar un lucru toată ziua. Poate nu voi mai duce la bun sfârşit nimic niciodată“. După cum sugerează Hirvonen, indiferent de locul şi perioada în care trăiesc, majoritatea oamenilor pot spera, cel mult, să se înţeleagă pe ei înşişi şi să-şi conştientizeze capacităţile. Dar acest lucru e greu de obţinut când eşti singur. Înainte să-l cunoască pe Ian, Anna a căutat să aibă relaţii cu bărbaţi periculos de slabi şi care aveau nevoie de ajutorul ei: „dependenţi de droguri care părăsiseră centrele de dezintoxicare, hoţi de maşini care aşteaptă să fie condamnaţi şi alcoolici care visează să facă o revoluţie“; prin comparaţie cu ei, se simţea o persoană foarte echilibrată. „Cu cât bărbatul din patul meu era într-o stare mai deplorabilă, cu atât vedeam lucrurile mai clar. Puteam să simt că reprezint o lume plină de aer curat şi plimbări lungi, mic dejunuri sănătoase şi speranţa că, într-o zi, cândva, totul se va rezolva“. Pentru că îşi deschide inima în faţa lui Ian, un spirit înrudit venit de peste hotare, purtând vestea unui alt spirit înrudit – o scriitoare din alt secol –, Anna află că poate şi primi ajutor, nu numai oferi ajutor. Puternică, fragilă şi tandră, When I Forgot este, de fapt, povestea lui When I Remembered, a unei femei care îşi face curaj să-şi descătuşeze amintirile şi să le împărtăşească, simţind astfel aceeaşi uşurare ca atunci când respiri după ce ai h ţinut aer în piept prea mult. 3

C r!i pent ru

copii

Contractul prenupţial al Darwinilor DE BRUCE BARCOTT HARLES Darwin era un tip foarte metodic. În vara lui 1838, la doi ani după călătoria în jurul lumii la bordul lui Beagle, naturalistul de 29 de ani a tras o linie verticală pe mijlocul unei hârtii. În capul unei coloane a scris „Căsătorie“, iar în capul celeilalte „Burlăcie“. La centru, a scris „Asta-i Întrebarea“. Printre avantajele mariajului: tovărăşia, copiii şi „farmecul muzicii & bârfei feminine“. Dezavantajele: pierderea libertăţii, aventurii şi a timpului pentru lucrările ştiinţifice (cu toate bârfele). Celebra lui concluzie? „Căsătorie – Căsătorie – Căsătorie Q.E.D.“ Quod erat demonstrandum: ceea ce era de demonstrat. Totuşi n-a fost chiar atât de simplu ca aici, după cum dezvăluie Deborah Heiligman în Charles and Emma (Charles şi Emma), o carte încântătoare despre întrebarea care a stat la baza căsătoriei lui Darwin. Chiar înainte de a-i jura credinţă şi a se căsători cu fermecătoarea Emma Wedgwood, Darwin a bănuit că îndoielile lui religioase crescânde, alimentate de descoperiri ştiinţifice care păreau să desfiinţeze povestea biblică a creaţiei, i-ar putea ucide şansele de armonie matrimonială. „Ştia că aceste îndoieli şi ideile revoluţionare despre transmutaţie“ – ceea ce noi cunoaştem drept evoluţie – „şi crearea speciilor vor sta în calea găsirii unei soţii“, scrie Heiligman. „Cele mai multe femei erau credincioase şi îşi doreau soţi care să fie la fel de credincioşi“. Chestiunea aceasta era preţuită şi de potenţiala lui logodnică. Preaiubita soră a Emmei, Fanny, murise de tânără şi Emma credea că, dacă va trăi ca o bună creştină, o va revedea pe Fanny în rai. Ideea de a fi despărţită de soţul ei – pentru că el, ca necredincios, urma să se îndrepte undeva mai jos după moarte – ar fi fost prea greu de suportat pentru ea. Darwin s-a dus la tatăl lui ca să îl sfătuiască. „Ascunde-ţi îndoielile!“, i-a spus tatăl. Fiul a ascultat sfatul părintelui şi a făcut exact pe dos, aşa cum face orice fiu. A mărturisit totul, într-o conversaţie ca de familie. Emma, fiica inteligentă a unor părinţi progresişti şi liber cugetători, nu a văzut în asta o anulare a angajamentului. Ea nu insista pentru credinţa oarbă în Biblie, ci pentru o deschidere către iubirea lui Isus, i-a spus lui Charles. Cu asta el ar putea trăi. Astfel a început o căsnicie extraordinară, una legată prin iubire, respect şi o bătălie de o viaţă în chestiunea divină.

Bruce Barcott este autorul cărţii „The Last Flight of the Scarlet Macaw.“ 4

Una dintre plăcerile oferite de Charles and Emma vine din urmărirea lui Darwin, un gigant al ştiinţei, luptânduse cu provocările cotidiene ale căsniciei şi cu viaţa de zi cu zi. Într-o zi descoperă în ciocul unui cintezoi o cheie spre evoluţia speciilor, a doua zi cumpără o casă şi îndepărtează un câine mort din curte. Când Charles mărturiseşte că el ar vrea să cineze în fiecare seară cu un prieten la clubul

CHARLES AND EMMA

The Darwins’ Leap of Faith de Deborah Heiligman Ilustrată. 268 pag. Henry Holt & Company 18.95 $ (Vârsta: 9 – 12 ani) ANIMALS CHARLES DARWIN SAW

An Around-the-World Adventure de Sandra Markle Ilustrată de Zina Saunders 45 pag. Chronicle Books. 16.99 $ (Vârsta: 7 – 10 ani)

londonez Athenaeum, logodnica lui îl informează că, dacă plănuieşte să stea în fiecare noapte prin cluburi cu „nemaipomenit de statornicii vechi prieteni“, s-ar putea să aibă de suportat şi alte urmări. Căsnicia lor a fost una fericită, clădită pe compromis. El

era tipicar, ea nu. Charles îşi conducea adesea familia la biserică, dar nu intra, preferând să se plimbe prin sat în timp ce Emma şi copiii se rugau. Când au suferit enorm de pe urma morţii a doi copii (au avut 10 în total), Emma nu a tradus niciodată această durere ca pe o pedeapsă pentru lipsa de credinţă a soţului ei. În atmosfera actuală de divizare între religie şi ştiinţă, e instructiv să citeşti despre un mariaj în care cele două forme de cultură s-au hrănit reciproc. Cea mai interesantă dezvăluire a lui Heiligman apare către finalul cărţii, când Darwin, după ce şi-a dezvoltat ideile în particular mai bine de 20 de ani, petrece 13 luni febrile scriind Originea Speciilor. Fără Emma, ar fi putut scrie la fel de bine un tratat antireligios combativ, un The God Delusion al epocii sale. În loc de asta, experienţa credinţei tolerante şi rezonabile a soţiei sale l-a ajutat să îşi mai tempereze tonul. „Dacă ar fi petrecut mai mult timp cu intelectualii liberali atei şi ar fi stat mai puţin alături de Emma pe canapea, poate că nu ar fi fost atât de conciliant şi conservator în scrierea cărţii sale“, spune Heiligman. Emma a fost primul cititor şi cel mai acerb editor al soţului ei. Pe măsură ce citea manuscrisul, „erau pasaje care o făceau să se crispeze; fragmente despre care se îngrijora că ar putea să îi îndepărteze pe oameni de Dumnezeu“, scrie Heiligman. „Dar critica argumentaţia numai pentru a-l ajuta pe Charles să o formuleze mai clar“. Deşi biserica nu a îmbrăţişat ideile radicale ale lui Darwin, claritatea argumentelor sale şi tonul imparţial i-au dezarmat criticii care ar fi desfiinţat cartea ca pe opera unui eretic. Graţie Emmei, teoria evoluţiei poate fi contrazisă doar pe baza logicii şi a dovezilor. NOTĂ de final: Pentru a marca a 150-a aniversare a publicării Originii speciilor, un raft de titluri despre Darwin se îndreaptă spre librării. Cele două vechi favorite ale mele, Reluctant Mr. Darwin de David Quamman şi Beak of the Finch de Jonathan Weiner (scrisă de soţul lui Deborah Heiligman), sunt puţin peste nivelul de lectură al fiului meu de 7 ani, dar Animals Charles Darwin Saw (Animalele pe care le-a văzut Charles Darwin) este o minunată carte-album de prezentare a lui Darwin şi a ideilor sale periculoase. Sandra Markle spune povestea lui Darwin într-o proză clară, animată cu viniete interesante (ca atunci când tânărul Charles a ţinut un cărăbuş bombardier în gură – o idee proastă), iar Zina Saunders însufleţeşte scenele cu ilustraţii colorate, în tehnica xilogravurii. Replica mea favorită: „Uneori, ideea evoluţiei încă îi înfurie pe oameni“. Copii, nu ştiţi nici măcar jumătate. h

Printre „Animalele pe care le-a văzut Charles Darwin“ se află şi o ţestoasă uriaşă.

ILUSTRAŢIA DE SUS DE RAY FENWICK

Cărţi pentru copii

Numai piele şi os DE BARBARA FEINBERG NNA FREUD a observat că adolescenţa este caracterizată de fluctuaţii extreme ale comportamentului. E normal, scria ea, ca adolescentul să fie inconsecvent, „să-i fie profund ruşine că devine conştient prima dată de existenţa mamei sale, înaintea oricui altcuiva, iar apoi, în mod neaşteptat, să dorească să aibă discuţii intime cu ea; să fie un neobo-

WINTERGIRLS

de Laurie Halse Anderson 278 pag. Viking. 17.99 $ (Vârsta: de la 12 ani) sit imitator al altora şi să se identifice neîncetat cu ei, în timp ce îşi caută neabătut propria identitate; să fie mai idealist, mai sensibil la artă, mai generos şi mai altruist decât va mai fi vreodată după aceea, dar şi, de asemenea... egoist şi calculat. Astfel de fluctuaţii între extreme absolute ar fi considerate manifestări ale unei anormalităţi grave în orice alt moment al vieţii. Dar în adolescenţă semnificaţia lor nu este alta decât că durează mult până când se structurează o personalitate adultă“. Anorexia, o boală a auto-înfometării care se manifestă de obicei la adolescenţă, nu permite desfăşurarea acestui dinamic du-te-vino. Dimpotrivă, impune o profundă rigiditate experienţelor de viaţă şi pare a-şi constrânge victimele la existenţa într-un labirint alcătuit din oglinzi. Acolo nu dialoghezi decât cu tine însăţi şi o faci la modul cel mai distructiv: „eşti grasă, proastă, dezgustătoare“. În acea lume, toate dorinţele sunt inversate: să ai pofte înseamnă să fii slabă, să te abţii de la mâncare înseamnă să fii superioară; când eşti supărată pe părinţi, îţi tai venele cu lama. A fi înseamnă a nu fi. Wintergirls (Fiicele iernii), cel mai recent roman al lui Laurie Halse Anderson, ne poartă în această lume întunecată şi tiranică prin intermediul experienţelor Liei, naratoarea de 18 ani a cărţii, care se luptă cu anorexia încă din clasa a opta. Lia e bântuită de fantoma prietenei ei moarte, Cassie, care o şicanează: „Nu eşti moartă, dar nici nu trăieşti – nici una nici alta. Eşti o fiică a iernii, Lia-Lia, prinsă între două lumi. Eşti o stafie cu inima pulsândă. În

Barbara Feinberg este autoarea cărţii „Welcome to Lizard Motel: Protecting the Imaginative Lives of Children“.

curând vei trece graniţa şi vei fi alături de mine. De-abia aştept!“. Cartea începe în dimineaţa zilei în care Liei i se anunţă moartea lui Cassie, revelaţie cu atât mai devastatoare cu cât ea descoperă că prietena ei a încercat să o sune în timpul nopţii pentru a-i cere ajutorul; din cauză că tocmai se certa cu cineva, Lia nu răspunsese la telefon. Scrisă la timpul prezent, în paragrafe scurte, povestirea Liei despre săptămânile care au urmat decesului, care ne evidenţiază propria ei afundare în tărâmul anorexiei totale, este intercalată cu scurte amintiri din trecut – despre cele două spitalizări eşuate prin care a trecut („Cine vrea să-şi revină? Mi-au trebuit ani de zile ca să ajung atât de subţirică. Nu eram bolnavă, eram puternică“), despre viaţa dinainte şi de după divorţul părinţilor ei, despre cum şi-au jurat ea şi Cassie una alteia: „Hai să fim cele mai slabe împreună“. Deşi părinţii încearcă să comunice cu ea, avem senzaţia că, după mulţi ani de încleştări, s-a conturat

În lumea pustiită a Liei, cele mai calde voci provin din grupurile de conversaţie pe internet despre anorexie. un fel de scenariu prudent în relaţiile dintre toţi membrii familiei, astfel că au loc prea puţine schimburi autentice între ei. În lumea pustiită a Liei, cele mai calde voci provin din grupurile de conversaţie pe internet despre anorexie, care oferă o camaraderie voioasă: „Gagico, am nevoie de un pretext ca să pot posti mâine.... Ajută-mă, te rog!“. Uneori, şabloanele mentale repetitive şi înguste ale Liei o transformă într-un narator frustrant. Cu siguranţă că manifestările ei obsesive (număratul caloriilor, predicile rituale pe care şi le ţine în oglindă) sunt caracteristice pentru boala ei, dar în astfel de momente Lia poate părea mai degrabă o concatenare de simptome decât un personaj distinct. Şi totuşi, exact această trăsătură o poate face pe Lia recognoscibilă pentru mulţi adolescenţi. Una din problemele cu care cu siguranţă că s-a confruntat autoarea este potenţialul cărţii de a fi un „declanşator“ al anorexiei, pentru a folosi termenul psihologilor. Poate un roman să transmită, chiar dacă într-un mod inadvertent, o imagine atrăgătoare a comportamentului

anorexic? În timp ce mie mi se pare că nimic din Wintergirls nu aduce un aer glamour acestei boli, pentru unii simpla menţionare a simptomelor este problematică. „Totul ţine de competitivitate“, mi-a explicat odată cineva care suferea de anorexie. „Uneori e suficient să citeşti despre cineva care cântăreşte mai puţin decât tine, pentru ca boala să se declanşeze“. O recunoaştem pe Lia, dar uneori ne e greu să o înţelegem. Abţinându-se, vede viaţa ca pe o serie de feluri de mâncare de care trebuie să treci („Am rupt cu dinţii zilele în fâşii.... Muşc. Mestec. Înghit“). Unele fragmente ale poveştii ei sunt date pe repede înainte, proiectate telescopic, iar asta poate face ca cititorului să-i vină greu să-i pese de ceea ce se întâmplă. Şi totuşi cartea are profunzime. Dacă până la moartea lui Cassie Lia îşi camuflase gravitatea bolii, pretinzând că mănâncă şi jucând rolul de „fată bună“, după aceea adevărul iese treptat la iveală, pe măsură ce auto-distrugerea creşte în amploare; placiditatea aparentă a vieţii ei începe să se fisureze. Confruntat cu evidenta degradare a fiicei sale, tatăl Liei (despre care ea spune: „Pretindem doar că ne gândim să ne vorbim“) îi vorbeşte cu onestitate despre frustrarea şi furia sa. Într-o scenă emoţionantă din finalul cărţii, mama Liei, chirurg cardiolog, portretizată ca impulsivă şi rece, izbucneşte în lacrimi şi, în cele din urmă, îi vedem durerea, dragostea şi confuzia. Elijah, un tânăr pe care Lia îl cunoaşte după moartea lui Cassie, un inadaptat la rândul său, dar dotat cu o mare doză de tandreţe şi francheţe morală, o prinde pe Lia cu garda jos, cu întrebările sale de bun simţ. Prezenţa sa o îndeamnă să îşi clarifice atât ce şi-ar dori să fie – o fată sănătoasă –, cât şi la ce distanţă de acest deziderat se află. Dar nici un eveniment sau persoană nu o „salvează“ pe Lia, reuşita i se datorează ei în întregime. Anderson, autoarea volumului Speak şi a altor romane premiate pentru adolescenţi, a scris o relatare curajoasă şi fascinantă despre o tânără femeie aflată în ghearele unei boli fatale. Spre finalul cărţii, deşi nu ştim cum va arăta viitorul Liei, ea şi familia ei au renunţat la „scenarii“ şi au h început să vorbească din suflet.

SALA OGLINZILOR

Ascultaţi înregistrări audio pe internet cu Laurie Halse Anderson şi Peter Brown (autor al volumului „The Curious Garden“) la adresa nytimes.com/books. 5

Cărţi pentru copii

Natură urbană cu băiat DE SHERIE POSESORSKI IGH Line – o linie suspendată de transport feroviar de marfă din zona West Side a Manhattan-ului, ieşită din uz de aproape trei decenii – a fost obiectul multor planuri de recuperare. Arhitectul Steven Holl a descris-o ca fiind „o vale verde suspendată în Alpii Manhattan-ului“. E suficient să-ţi arunci o privire pe fotografii cu acest loc straniu de frumos pentru a înţelege descrierea. Primăria şi dezvoltatorii imobiliari aveau însă o altă părere şi plănuiau demolarea liniei. Graţie eforturilor tenace ale unui grup de locuitori din zonă, Friends of the High Line, linia abandonată este în prezent transformată într-un parc şi o promenadă; prima porţiune a acesteia va fi deschisă publicului în iunie. Revitalizarea locului a reprezentat sursa de inspiraţie pentru o minunată carte de desene a lui Peter Brown, The Curious Garden (Grădina ciudată). Tânărul Liam este singura persoană care se plimbă pe străzile unei distopii urbane ai cărei locuitori – nu-i de mirare – preferă să stea în casă. Prima pagină dublă a lui Brown, pictată în acrilic şi guaşă, înfăţişează o metropolă la fel de sumbră şi de neprimi-

Romanul pentru adolescenţi al lui Sherie Posesorski, „Shadow Boxing“, va apărea în august în Statele Unite.

toare ca în peisajele urbane ale lui Charles Sheeler, singurii săi locuitori vizibili fiind fabricile, blocurile turn şi şoselele. Singura mişcare este cea a norilor de fum care se alătură pâclei şi cerului bej, iar singurul semn de viaţă vine de la roşcatul Liam, cu

THE CURIOUS GARDEN

de Peter Brown Little, Brown Books for Young Readers. 16.99 $ (Vârsta: 3 – 6 ani) umbrela şi cizmele sale de ploaie roşii, străbătând echivalentul în sepia al Kansas-ului lui Dorothy, precum un explorator solitar. Într-o zi ploioasă, el zăreşte nişte scări care duc la o linie suspendată de tren, le urcă şi descoperă un strat de flori sălbatice şi de plante care se luptă să supravieţuiască printre şine. La fel de inventiv ca Chowder, buldogul din alte două cărţi ale lui Brown (un câine pentru care oasele erau instrumente de igienă dentară, dar şi unelte artistice), Liam este hotărât să transforme această explozie de vegetaţie sălbatică într-o grădină îngrijită. Numai că pentru asta trebuie să devină el însuşi grădinar – un proces pe care Brown îl descrie cu umorul tandru, poznaş

şi afectuos ce caracterizează întreaga poveste. Nici pe departe un Edward Mâinide-foarfecă, Liam le face bietelor plante o tunsoare militară şi este pe punctul să le înece. „Plantele au aşteptat răbdătoare ca Liam să devină un grădinar mai bun“, povesteşte Brown concis. Liam perseverează. În timpul sterpei ierni, se pregăteşte de primăvară citind cărţi despre grădinărit şi adunând uneltele şi talentele necesare pentru a ajuta această grădină secretă să înflorească. Natura este un personaj la fel de important ca Liam în poveste, iar relaţia dintre ei devine treptat o prietenie agreabilă şi prielnică pentru ambele părţi. Pe măsură ce grădina înverzeşte, înfloreşte şi se întinde de-a lungul şinelor, Brown înfăţişează această dezvoltare cu paleta de culori puternice a Vrăjitorului din Oz. Cerul străluceşte albastru, iar muşchii de un verde intens şi florile sălbatice orbitoare – rezultatele îngrijirii atente a lui Liam – se extind în oraş, firea naturii dovedindu-se la fel de aventuroasă ca a băiatului. Muşchiul şi iedera încălzesc clădirile turn, iar florile săl-

batice decorează crăpăturile din trotuar; tot felul de grădini şi zone de vegetaţie înmuguresc în oraş, alături de un grup tot mai mare de grădinari în devenire, care transformă metropola într-un Oraş de Smarald: o oază, un teren de joacă şi o canava – priviţi numai la cum sunt tunse tufele! Ca orice poveste bună, The Curious Garden este un palimpsest bogat. Făcând trimitere la temele din Grădina secretă a lui Frances Hodgson Burnett, cartea este o fabulă ecologică, o poveste şugubeaţă despre perseverenţă şi creativitate şi o odă ce-i încurajează pe cei mici şi pe cei mari să-şi transforme bucăţica de pământ în propria h lor versiune a Edenului.

Agente ale schimbării DE RUTH CONNIFF NEORI, e nevoie de o femeie încăpăţânată pentru a porni o revoluţie. Iată două cărţi despre tinere femei care au avut curajul să schimbe lumea în cursul conformiştilor şi rigizilor ani 1950. Pe 2 martie 1955, cu nouă luni înainte ca Rosa Parks să refuze să cedeze locul unui alb în autobuz în Montgomery, Alabama, o fată de 15 ani pe nume Claudette Colvin a fost arestată, brutalizată şi întemniţată pentru exact acelaşi lucru. Spre deosebire de Parks, o experimentată militantă pentru drepturile omului a cărei acţiune de protest a fost atent plănuită, Colvin a reacţionat spontan şi a suportat singură consecinţele. În Claudette Colvin: Twice Toward Justice (Claudette Colvin: de două ori îndreptăţită), Phillip Hoose prezintă o versiune detaliată şi contextualizată a impresionantei istorii, uneori mitologizată, a mişcării pentru drepturi civile din America.

Ruth Conniff este editorul secţiunii politice din revista The Progressive. 6

Adulţii cărora li se datorează schimbările uriaşe din epoca luptei pentru drepturi civile au decis să nu bată toba pe cazul Colvin; se

CLAUDETTE COLVIN

Twice Toward Justice de Phillip Hoose 133 pp. Melanie Kroupa Books/ Farrar, Straus & Giroux. 19.95 $ (Vârsta: de la 10 ani) GENIUS OF COMMON SENSE

Jane Jacobs and the Story of „The Death and Life of Great American Cities” Text şi ilustraţie de Glenna Lang şi Marjory Wunsch 127 pag. David R. Godine. 17.95 $ (Vârsta: de la 10 ani) temeau că nu ar fi exponentul public potrivit pentru boicotul autobuzelor din Montgomery. Cu toate acestea, actul ei rebel a fost cel care a declanşat lucrurile. Hoose descrie lupta ei

personală împotriva mentalităţilor din acea vreme în aşa fel încât devin uşor de înţeles de către tinerii din orice epocă. Ca adolescentă în Montgomery-ul în care negrii erau „ciori“, Colvin supunea totul propriei sale judecăţi. Şi-a şocat colegii când a încetat să-şi mai îndrepte părul şi a atacat supremaţia fetelor populare, cu piele deschisă la culoare, din şcoală. „Dădeam impresia că ne urâm pe noi înşine“, i-a spus ea lui Hoose într-un interviu. Refuzul de a se ridica de pe scaun în autobuz într-o zi când venea de la şcoală şi arestarea sa ulterioară au devenit un punct de răscruce în evoluţia înfloritoarei mişcări pentru drepturi civile; dintr-odată, toată lumea îi ştia numele. Veştile care circulau despre acest caz subliniau nedreptăţile din legea segregării, deschizând astfel drumul pentru celebrul protest al Rosei Parks. În timp ce nesupunerea ei a transformat-o pe Colvin într-o eroină în ochii străinilor, colegii de clasă o batjocoreau şi o numeau „nebună“. Câteva luni mai târziu, a început o relaţie cu un bărbat mai în vârstă,

Claudette Colvin la 12 ani, în 1952. care părea s-o înţeleagă, şi a rămas însărcinată. A fost dată afară din şcoală, iar familia a hotărât s-o trimită la Birmingham. Colvin a citit în ziare despre Rosa Parks şi boicotul autobuzelor şi a decis să se întoarcă la FOTO: „CLAUDETTE COLVIN“; ILUSTRAŢIE DIN „THE CURIOUS GARDEN“

Cărţi pentru copii

Montgomery pentru a lua parte la mişcarea la a cărei declanşare contribuise. În anul următor arestării ei, în timp ce copilul său mic dormea acasă, Colvin a devenit martor-vedetă într-un proces federal de referinţă împotriva segregării, Browder versus Gayle. Avocatul Fred Gray şi-a amintit nu numai curajul lui Colvin, ci şi declaraţia pe care aceasta a făcut-o în timp ce poliţia o forţa să se ridice: „Este dreptul meu constituţional!“. „Nu vreau să subapreciez meritele doamnei Parks, dar Claudette ne-a dat tuturor curajul de a face ceea ce am făcut“, a spus ulterior Gray. După cum arată Hoose, importanţa cazului Colvin se datorează tocmai faptului că ea a acţionat singură: protestul ei solitar a infirmat teoria acuzării, conform căreia protestele din autobuzele din Montgomery au fost opera unor agitatori. Totuşi, aproape nimeni nu îşi mai aminteşte astăzi de Colvin – care trăieşte la New York, după cum precizează epilogul. Cartea lui Hoose, bazată parţial pe interviuri cu Claudette şi cu oameni care o cunosc, îi recunoaşte meritele aşa cum se cuvine. ECALCITRANT: nesupus, indisciplinat, îndărătnic, neascultător, turbulent. Cu această definiţie de dicţionar îşi încep Glenna Lang şi Marjory Wunsch cartea biografică despre Jane Jacobs.

Cuvântul se potriveşte protagonistei. Jacobs a fost, de mică, o persoană independentă, care gândea cu capul ei, şi o nebunatică – genul de om care, în magazinul universal, urcă pe scările rulante ce merg în jos. Deşi n-avea studii superioare, Jacobs a devenit un cunoscut jurnalist şi critic de arhitectură, autoarea unei cărţi de referinţă intitulate The Death and Life of Great American Cities (Moartea şi viaţa marilor oraşe americane). A folosit însă puterea cuvintelor şi pentru a obţine alte rezultate. Prin intermediul articolelor bine documentate şi al acţiunilor de protest, a devenit celebră pentru apărarea aşa-ziselor mahalale, precum West Village din Manhattan, de planurile de reconstrucţie urbană care prevedeau înlocuirea zonelor istorice cu blocuri turn şi şosele suspendate. În ceea ce priveşte zona Village, Jacobs avea motive personale pentru a se implica în această luptă. S-a născut în Scranton, Pennsylvania, dar s-a mutat la New York la vârsta de 18 ani şi s-a îndrăgostit de oraş. S-a căsătorit cu un arhitect şi împreună au început să renoveze o casă veche de pe strada Hudson din Village, unde şi-au crescut copiii. Când a scris despre „baletul de pe trotuar“ al vieţii urbane vibrante şi dinamice, Jacobs vorbea, de fapt, despre ceea ce se întâmpla în faţa uşii ei.

Aşadar, când Robert Moses, „constructorul-şef“ al New York-ului, a hotărât că parcul din Piaţa Washington trebuie să fie străbătut de o şosea cu patru benzi, Jacobs s-a alăturat plină de energie unui grup de protest. La o întâlnire publică despre acest proiect, Moses s-a ridicat şi „a zbierat: «Nimeni nu se opune ideii – nimeni, nimeni, nimeni, cu excepţia unor...a unor mame!» Apoi a plecat, călcând apăsat“. Planul lui a eşuat. ACOBS şi-a format teoriile despre ceea ce face un oraş să funcţioneze privind în jur şi având o minte deschisă. În tinereţe, o fascinau simbolurile întipărite pe gurile de canal omniprezente în Manhattan şi a învăţat să le deosebească în funcţie de întrebuinţarea lor. Ulterior, ca jurnalistă la reviste precum Architectural Forum, avea să participe la întâlniri oficiale pe tema proiectelor de regenerare urbană care la acea dată erau considerate o soluţie pentru oraşele ce îmbătrâneau. La un moment dat, Jacobs a făcut turul Philadelphiei împreună cu Edmund Bacon, un urbanist binecunoscut; mai târziu, avea să relateze cum turul a început într-un cartier sărac, dar plin de viaţă, unde oamenii stăteau de vorbă în pragul caselor, în timp ce copiii se

jucau pe stradă. „Bacon i-a arătat cu mândrie lui Jane un proiect de locuinţe în clădiri turn, situate la o stradă distanţă“, scriu Lang şi Wunsch. „Privind în jur, ea a simţit că ceva nu e în regulă. În timp ce oamenii de pe strada murdară şi aglomerată păreau să «se simtă bine, singuri sau cu ceilalţi», străzile mult mai curate din noua arie rezidenţială erau pustii, «cu excepţia unui băieţel care lovea un cauciuc»... Poate că proiectele care arătau atât de bine pe planşeta arhitecţilor şi urbaniştilor nu funcţionează la fel de bine în realitate“. Era o idee revoluţionară. Cartea The Death and Life of Great American Cities, publicată în 1961 şi extrem de bine primită, a avut un impact imediat şi a schimbat pentru totdeauna felul în care oamenii priveau problemele oraşului în care locuiesc. Departe de a fi nişte texte greoaie de manual de istorie, Claudette Colvin şi Genius of Common Sense (Un geniu al bunului simţ) pulsează datorită luptelor pătimaşe ale eroinelor lor. Sunt cărţi frumoase, pline de surse originale de informaţie, printre care fotografii şi articole din epoca respectivă, ce aduc la viaţă aceste poveşti pentru toate adolescentele care se gândesc cum să schimbe lumea. După cum spune un abţibild, „femeile cuh minţi rareori fac istorie“.

Pasărea pe sârmă, ţiparul în iaz DE LISA VON DRASEK ACĂ există ceva de genul „tulburarea deficitului de natură“ – ideea că, din cauza DVD-urilor, Internetului şi altor lucruri de felul acesta, copiii sunt deconectaţi de la lumea naturală –, aceste

D BIRDS

de Kevin Henkes Ilustrată de Laura Dronzek Pagini ne numerotater. Greenwillow Books/ HarperCollins Publishers. 17.99 $ (Vârsta: 2-5 ani) BIRD, BUTTERFLY, EEL

Scrisă şi ilustrată de James Prosek Pagini nenumerotate. Simon & Schuster Books for Young Readers. 16.99 $ (Vârsta: 6-10 ani) două cărţi ar reprezenta un loc bun de unde să înceapă tratamentul. Atât Kevin Henkes cât şi James Prosek excelează în observarea naturii. Dar în timp ce Prosek face asta cu ochiul unui om de ştiinţă – studiind cu atenţie o pasăre, un fluture şi un

Lisa Von Drasek este bibliotecarul pentru copii al instituţiei de învăţământ Bank Street College of Education.

Ilustraţiile în acrilic ale Laurei Dronzek reprezintă un suport pentru limbajul simplu al lui Kevin Henkes în „Birds“. ţipar ce trăiesc lângă o fermă din New England –, Henkes preia punctul de vedere al unui copil. Henkes şi Laura Dronzek (soţ şi soţie) încep cu păsările care se pot zări din spatele unei ferestre cu draperii; o fată se gândeşte la toate culorile, formele şi mărimile lor posibile. Îşi imaginează cum ar arăta dacă ar lăsa în urmă dâre colorate pe cer. Dronzek susţine limbajul simplu al lui Henkes prin ilustraţii acrilice viu colorate, având contururi negre trasate apăsat cu pensula. Pe o pagină Henkes scrie: „Odată am văzut şapte păsărele pe cablul de telefon“. Dronzek pictează şapte păsărele agăţate una lângă alta, cu pene roşiatice, cu capetele aple-

cate. „Nu se mişcau“, spune naratorul, iar imaginea celor şapte păsărele este redată în mod identic dedesubt şi pe pagina alăturată. Repetă: „Şi nu se mişcau“. Apoi: „am privit în altă parte doar o secundă...“. Întoarcem pagina. O linie neagră taie cele două pagini în întregime goale: cablul de telefon. „Şi dispăruseră“. Atât cuvintele, cât şi ilustraţiile din Birds (Păsări) se bazează pe inteligenţa şi imaginaţia copiilor mici, iar asta o face o carte perfectă. Nu ştii pe cine să lauzi mai mult pentru perfecţiunea unei opere complete – artistul, scriitorul, editorul sau directorul de creaţie. În cazul de faţă, cel mai probabil toţi pot împărţi laudele.

Se poate spune fără exagerare că James Prosek, autorul uimitoarei Trout: An Illustrated History, este un Audubon al acestei generaţii. În Bird, Butterfly and Eel (Pasăre, fluture şi ţipar), a doua sa carte ilustrată, Prosek prezintă ciclul vieţii celor trei animale. Senzaţia de documentar este intenţionată, pe măsură ce întoarcem paginile a ceea ce ar putea fi notele de lucru ale unui naturalist. Ilustraţiile detaliate în acuarelă ale lui Prosek ne introduc în peisaj. Simţim soarele arzător şi briza verii în timp ce Pasărea îşi face cuibul în hambar, Fluturele aterizează pe florile portocaliu aprins de pe pajişte, iar ţiparul înoată în apele întunecate şi răcoroase ale iazului din spatele crinilor. Prosek ne oferă imagini intersectate ale apei, pajiştii şi cerului, în aşa fel încât putem vedea simultan fiecare animal în habitatul său. Toamna, puii Păsării încep să zboare, omizile Fluturelui se transformă în pupe, iar Ţiparul se pregăteşte pentru lunga călătorie pentru depunerea icrelor. Prosek oferă o hartă a coastei de est de la America de Nord la cea de Sud, astfel încât să putem vedea calea pe care o parcurg în timpul migrării: Fluturele în Mexic, Ţiparul în Marea Sargaselor şi Pasărea în capătul de sud al Argentinei (13.000 km!). Se poate spune că Prosek înţelege că în cărţile realiste ne dorim nu numai o formă de recreere, ci şi o îmbogăţire a universului cunoaşterii. Iar în notele de final el explică modul în care aceste trei creaturi s-au adăh postit în inima sa. 7

Cărţi pentru copii

Pionierul scufundărilor

O caracatiţă care trăieşte pe fundul vulcanic în ape termale, din „Down, Down Down“; dedesubt, un costum demodat de scafandru din „The Fantastic Undersea Life of Jacques Cousteau“. DE LAWRENCE DOWNES ACQUES-YVES COUSTEAU a folosit elegantul cuvânt „om-peşte“ pentru a descrie creatura în care se transforma când făcea scufundări. Dar acest explorator francez cu căciuliţă roşie, cu ciocul lui proeminent şi corpul osos, ar fi putut folosi cu uşurinţă altă metaforă. Planând deasupra recifelor cu labele sale de scafandru, nu era în atât de mare măsură o creatură cu branhii şi solzi. Era o pasăre. Imaginea e deosebit de potrivită pentru Cousteau, co-inventator al aparatului de respirat pentru scafandri autonomi, care le-a permis pentru prima dată scufundătorilor să îşi transporte singuri aerul de care aveau nevoie, fără a fi ataşaţi de nimic. Înainte de asta, ei se scufundau purtând bocanci cu talpa de plumb, conectaţi la bărcile de la suprafaţă prin furtunuri prin care respirau. Acum, în loc să se poticnescă pe fundul mării, ei puteau să plutească. Încă din copilărie, Cousteau a visat neîncetat să zboare alături de păsări. După prima sa scufundare cu un aparat de respirat pentru scafandri autonomi, făcând looping-uri printr-un cer lichid, nu a mai avut niciodată acel vis. Îl puteţi vedea pe Cousteau plutind în Manfish (Omul-peşte), de Jennifer Berne, una din cele două biografii ilustrate pentru copii care au văzut lumina tiparului în anticipaţia aniversării a 100 de ani de la naşterea lui, care va avea loc anul viitor. Cealaltă este The Fantastic Undersea Life of Jacques Cousteau (Fantastica viaţă subacvatică a lui Jacques Cousteau), de Dan Yaccarino.

Lawrence Downes este editorialist la The Times. 8

Împreună, cele două cărţi reprezintă un dar venit la momentul oportun pentru copiii – şi numeroşii părinţi – care sunt prea tineri pentru a cunoaşte aventurile căpitanului Cousteau şi ale vasului său, Calypso. Aceştia sunt nenorocoşii pentru care documentarele despre natură reprezintă doar un canal oarecare din abonamentul de cablu de bază,

MANFISH

A Story of Jacques Cousteau de Jennifer Berne Ilustrată de Éric Puybaret Ediţie cu pagini nenumerotate. Chronicle Books. 16.99 $. (Vârsta: de la 5 ani) THE FANTASTIC UNDERSEA LIFE OF JACQUES COUSTEAU

Scrisă şi ilustrată de Dan Yaccarino Ediţie cu paginile nenumerotate. Alfred A. Knopf. 16.99 $. (Vârsta: 6 – 9 ani) DOWN, DOWN, DOWN

A Journey to the Bottom of the Sea Scrisă şi ilustrată de Steve Jenkins Ediţie cu pagini nenumerotate. Houghton Mifflin Harcourt. 17 $. (Vârsta: 4 – 8 ani) cu emisie 24 de ore pe zi, a căror sensibilitate pentru numeroasele minuni ale oceanului a fost aplatizată printr-o dietă limitată la rechini, balene ucigaşe şi pinguini. Ei nu au nici o amintire a monotonelor cugetări întristate ale lui le Captain despre les obiceiuri enigmatice pe care le are le calcan. Acel groaznic imn Calypso al unui John Denver care cântă

în falsetto nu le trezeşte nici o asociere mentală. Aparatul de respirat pentru scafandri autonomi (sau analogul lui actual, rezervorul de oxigen al scufundătorilor) se află pe lista scurtă a invenţiilor umane care au schimbat în mod fundamental modul în care ne cunoaştem lumea, iar Cousteau l-a întrebuinţat cu mare succes decenii de-a rândul, explorând oceanele, mările şi marile fluvii şi imortalizându-le locuitorii pe peliculă. Dar trecerea timpului a adus o ştirbire nemeritată a renumelui lui Cousteau. El este în cea mai mare măsură prezent în memoria americanului aflat la vârsta a doua ca vedetă a serialului „Lumea subacvatică a lui Jacques Cousteau“, care a fost difuzat de postul ABC în anii 1960 şi 1970. Din această cauză – şi în ciuda realizărilor sale ca scriitor, explorator, autor de filme documentare şi ecologist – pare astăzi a se situa în nemiloasa penumbră rezervată personalităţilor de televiziune pe jumătate uitate. Cum remediază cele două noi cărţi această injustiţie? Cu bună credinţă, dar imperfect. Ambele etalează acceaşi naraţiune directă. Tânărul Jacques este un băiat bolnăvicios căruia i se cere cu imperiozitate de către doctori să înoate pentru a-şi întări organismul. El dovedeşte de tânăr aptitudini pentru mecanică şi o fascinaţie pentru fotografie. Economiseşte bani pentru a-şi cumpăra un aparat de filmat şi îl demontează imediat ce şi l-a cumpărat. Face filme cu prietenii şi familia. Iubeşte apa. Apoi i se prezintă destinul, sub forma unei simple perechi de ochelari de scafandru primiţi cadou. „Sub apă, era înconjurat de păduri verzi-argintii de plante acvatice şi de peşti pe care nu-i mai văzuse niciodată“, scrie Berne. „Totul era tăcut şi scânteietor. Era... o lume magică subacvatică. În acel moment Jacques a ştiut că viaţa sa s-a schimbat pentru totdeauna“. Plin de nerăbdare, îşi ia aparatul de filmat şi reflectoarele sub apă. Face rost de o navă şi de un echipaj, apoi traversează alături de ei oceanul planetar în lung şi în lat. Balene, foci, epave, calmari: dacă ceva e ud, ei îl găsesc şi îl filmează. Sunt neînfricaţi. De asemenea, sunt francezi. „Când se scufundau în apele din apropierea Franţei“, scrie Yaccarino, „Cousteau şi echipajul său au găsit o navă plină cu amfore de vin vechi de mai mult de 2.200 de ani! Au gustat din vin. Vai, era amar“. OUSTEAU tânjeşte să coboare mai în adânc. Inventează OZN-uri submarine şi plonjează în adâncurile de cerneală. Apoi, inima îi este sfâşiată. Vede cum oceanele şi peştii din ele sunt treptat distruse. Iubita sa Mare Mediterană a devenit un canal de deversare. Se lansează într-o cruciadă împotriva poluării. Lasă moştenire o sumedenie de cărţi şi de filme, rodul unei munci de o viaţă, pentru ca alţii să ajungă să iubească lumea subacvatică aşa cum a făcut-o el şi să o salveze. Cartea lui Yaccarino, scrisă pentru copii de o vârstă ceva mai mare decât publicul căruia îi este destinată Manfish, are proza cea mai directă, punctată de aforismele Căpitanului: „Protejăm ceea ce iubim“, „Dacă am fi fiinţe

logice, viitorul ar fi într-adevăr sumbru. Dar suntem mai mult decât logici.... Avem credinţă şi speranţă şi suntem în stare să muncim“. Ilustraţiile lui Yaccarino sunt abstracţiuni colorate şi multistratificate, moderne şi atractive, dar nu fac nimic pentru a satisface vreo curiozitate oceanografică a cititorului. Scriitura din Manfish tinde să fie prea didactică, cu propoziţii cam prea scurte („Cuvinte care acum îţi aparţin. Să descoperi. Să ai grijă. Şi să iubeşti“.). Dar cartea are imagini mai plăcute şi mai captivante, realizate în culori acrilice pe pânză de către Eric Puybaret, care este, de asemenea, şi scufundător. Manfish e pur şi simplu mai amuzantă pentru că în ea poţi vedea mai mulţi peşti, inclusiv pe o pagină detaşabilă care, întoarsă pe verticală, dă o idee despre luxuriantele adâncimi ale tărâmurilor care l-au pasionat într-atât pe Cousteau. Dar nici măcar cartea asta nu oferă tot ce ar putea să ofere. Când vine vorba de a surprinde amploarea şi bogăţia biologică a oceanului într-o carte ilustrată, pare greu să faci o treabă mai bună decât reuşeşte Steve Jenkins în Down, Down, Down (Mai adânc, mai adânc, mai adânc). Nu este o carte despre Cousteau, dar lumea subacvatică de aici e indubitabil cea a Căpitanului. Printr-o utilizare aproape magică a colajelor de hârtie, Jenkins îşi poartă cititorul într-un voiaj de la suprafaţă până în profunzimile fundului oceanului, trecând prin apele puţin adânci şi luminate de soare. Aici creaturile sunt numite şi descrise. Ele par aproape să se mişte. Un calmar zburător se catapultează afară din apă. O clasă de macrouri învăţăcei, cu ochii reci, se îndreaptă neabătuţi spre un banc de krill, cu aparenţă de creveţi. O meduză-pieptene din specia „centură de castitate“ (ce o mai fi şi asta?) ondulează, părând întrucâtva conştientă, deşi nu are creier sau ochi. E evident că Jenkins caută ciudăţeniile. Ne arată un calmar-vampir şi tentaculele mătăsoase ale unei siphonophore. Apoi stinge lumina (suntem deja la 500 de metri adâncime) şi ni le arată din nou – sunt bioluminescente, strălucind ca becurile de pe Broadway. În acest moment de-abia dacă am ajuns la jumătatea cărţii şi am văzut numai o mică fracţiune din ceea ce are de oferit abisul. Groapa Marianelor, cel mai adânc punct de pe fundul oceanului planetar, este la aproape 11.000 de metri sub nivelul mării, iar Jenkins h ne poartă neabătut până acolo.

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

CĂRŢI ILUSTRATE

Săpt. în top

LISTEN TO THE WIND: THE STORY OF DR. GREG AND „THREE CUPS OF TEA“ de Greg Mortenson şi Susan L. Roth (Dial, 16.99 $) O şcoală se dezvoltă în Pakistan. (Vârsta: 4 – 8 ani)

LADYBUG GIRL AND BUMBLEBEE BOY de David Soman şi Jacky Davis (Dial, 16.99 $) Întâlnirea unui duo dinamic la locul de joacă. (Vârsta 3- 5 ani)

THE VERY HUNGRY CATERPILLAR scrisă şi ilustrată de Eric Carle (Philomel, 29.99 $) Încă înfometat, după 40 de ani. O carte cu pop-up. (Vârsta: de la 3 ani)

GALLOP! scrisă şi ilustrată de Rufus Butler Seder (Workman, 12.95 $) Animalele par să se mişte la răsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 – 8 ani)

THE CURIOUS GARDEN scrisă şi ilustrată de Peter Brown (Little, Brown, 16.99 $) Un băiat pe nume Liam îngrijeşte o grădină aflată în paragină, transformând-o într-una roditoare. (Vârsta 4-8 ani)

SWING! scrisă şi ilustrată de Rufus Butler Seder (Workman, 12.95 $) Copiii par să se mişte la răsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 – 8 ani)

BLUEBERRY GIRL de Neil Gaiman, ilustrată de Charles Vess (HarperCollins, 17.99 $) O carte despre dorinţe, adresată unei fiice. (Toate vârstele)

TEN LITTLE FINGERS AND TEN LITTLE TOES de 17 Mem Fox, ilustrată de Helen Oxenbury (Harcourt, 16 $) O celebrare a degetelor de la mâini, a celor de la picioare şi a dragostei. (Vârsta 4-8 ani)

CAT scrisă de Matthew Van Fleet, fotografii de Brian Stanton (Wiseman/Simon & Schuster, 16.99 $) Toate tipurile de pisici, în mişcare şi rimă. (Vârsta: peste 2 ani)

THE COMPOSER IS DEAD de Lemony Snicket, 8 ilustrată de Carson Ellis, muzica de Nathaniel Stookey (HarperCollins, 17.99 $) Un tur detectivistic al orchestrei, cu parte audio. (Vârsta: 9 – 12 ani)

Cărţi pentru copii Săpt. aceasta

EVERMORE de Alyson Noël (St. Martin’s Griffin, 9.95 $) Nemuritori la şcoală. (Vârsta: de la 12 ani)

LECTURI UŞOARE

Săpt. în top

TWILIGHT: DIRECTOR’S NOTEBOOK de Catherine 6 Hardwicke (Little, Brown, 17.99 $.) Despre modul în care a fost filmat Twilight. (Vârsta: 9 – 12 ani)

BLOODHOUND de Tamora Pierce (Random House, 2 18.99 $) Continuarea aventurilor lui Beka Cooper, care îşi dezvoltă natura de terrier într-o direcţie mai sensibilă în această carte de procedură poliţistă. (Vârsta: de la 12 ani)

MILES TO GO de Miley Cyrus (Disney-Hyperion, 24.95 $) Viaţa lui Miley Cyrus. (Vârsta: 9-12 ani)

THE GRAVEYARD BOOK de Neil Gaiman, ilustrată 30 de Dave McKean (HarperCollins, 17.99 $) Pentru a evita un asasin, un băiat locuieşte în cimitir. (Vârsta: de la 10 ani)

THIRTEEN REASONS WHY de Jay Asher (Razorbill, 27 16.99 $) Înainte de a se sinucide, o fată trimite mesaje audio explicative către 13 persoane. (Vârsta: de la 14 ani)

THE HUNGER GAMES de Suzanne Collins (Scholastic, 17.99 $) Într-un viitor distopic, o fată luptă pentru supravieţuire în direct la TV. (Vârsta: de la 12 ani)

IF I STAY de Gayle Forman (Dutton, 16.99 $) Un tânăr violoncelist intră în comă în urma unui accident. (Vârsta: de la 14 ani)

FADE de Lisa McMann (Simon Pulse/Simon & Schuster, 15.99 $) Coşmarurile o bântuie pe Janie cea visătoare. (Vârsta: de la 14 ani)

WINTERGIRLS de Laurie Halse Anderson (Viking, 17.99 $) O poveste de viaţă şi moarte pe tema anorexiei. (Vârsta: de la 12 ani)

BASEBALL GREAT de Tim Green (HarperCollins, 16.99 $) Doi prieteni, un reporter şi un atlet, fac săpături în buncăr pentru a găsi indicii în acest „thriller pentru copii“. (Vârsta: 8 – 12 ani)

CĂRŢI BROŞATE

11 mai 2009

SERII

THE BOY IN THE STRIPED PAJAMAS de John 25 Boyne (David Fickling/ Random House, 8.99 $) Un băiat îşi pierde inocenţa în vremuri grele. (Vârsta: de la 12 ani)

THE TWILIGHT SAGA de Stephenie Meyer (Megan 90 Tingley/Little Brown, ed. cart. şi broş.) Vampiri şi vârcolaci la liceu. (Vârsta: de la 12 ani)

THE BOOK THIEF de Markus Zusak (Knopf, 11.99 $) O 85 fată salvează cărţi de la o incendiere nazistă şi le împarte cu un bărbat evreu, care se ascunde. (Vârsta: de la 14 ani)

DIARY OF A WIMPY KID scrisă şi ilustrată de Jeff Kinney (Abrams, doar ediţie cartonată) Despre pericolele adolescenţei, în caricaturi. (Vârsta: 9 – 12 ani)

HOUSE OF NIGHT de P. C. şi Kristin Cast (St. Martin’s 35 Press, ed. broş. şi cart.) Vampiri la şcoală. (Vârsta: de la 14 ani)

THE ABSOLUTELY TRUE DIARY OF A PARTTIME INDIAN scrisă de Sherman Alexie, ilustrată de Ellen Forney (Little, Brown, 8.99 $) Un băiat părăseşte rezervaţia de indieni pentru a merge la o şcoală de copii albi. (Vârsta: de la 12 ani)

WARRIORS de Erin Hunter. (HarperCollins, ed. cart. 69 şi broş.) Patru clanuri de pisici războinice aşteaptă să se întâlnească cu StarClan. (Vârsta 10 – 14 ani)

THREE CUPS OF TEA: YOUNG READERS EDITION de Greg Mortenson şi David Oliver Relin (Puffin, 8.99 $) Un fost alpinist ridică şcoli în satele din Pakistan şi Afganistan. (Vârsta: 9 – 12 ani)

THE MORTAL INSTRUMENTS de Cassandra Clare (McElderry/Simon & Schuster, ed. cart.şi broş.) O fată se luptă cu forţele întunericului. (Vârsta: de la 14 ani)

GLASS de Ellen Hopkins (Simon Pulse, 9.99 $) Un roman captivant în versuri. (Vârsta: de la 14 ani)

PERCY JACKSON & THE OLYMPIANS de Rick 94 Riordan (Disney-Hyperion, ed. cart. şi broş.) Luptând cu monştri mitologici. (Vârsta: 9 – 12 ani)

NIGHT WORLD de L. J. Smith (Simon Pulse, doar ed. broş.) Rase supranaturale formează societăţi secrete. (Vârsta: de la 14 ani)

TWEAK de Nic Sheff (Atheneum, 9.99 $) Biografia despre 13 dependenţa de droguri a băiatului din Beautiful Boy, unde el a fost subiectul relatării tatălui său. (Vârsta: de la 14 ani)

WICKED LOVELY de Melissa Marr (Bowen Press/ HarperCollins ed. cart., HarperTeen ed. broş.) O muritoare de rând devine o zână regină. (Vârsta: de la 12 ani)

THE MYSTERIOUS BENEDICT SOCIETY de Trenton 36 Lee Stewart, ilustrată de Carson Ellis (Megan Tingley/Little, Brown, 6.99 $) Copii cu har într-o misiune. (Vârsta: 9 – 12 ani)

THE SUMMONING de Kelley Armstrong (HarperCollins, 8.99 $) O fată care vede fantome este închisă. (Vârsta: de la 12 ani)

MAXIMUM RIDE de James Patterson (Little Brown, ed. cart. şi broş.) Copii înaripaţi încearcă să salveze lumea. (Vârsta: de la 10 ani)

SLAM de Nick Hornby (Riverhead, 14 $) Un skateboar- 24 der îşi lasă prietena însărcinată şi se întreabă: Ce ar face Tony Hawk? (Vârsta: de la 12 ani)

MAGIC TREE HOUSE de Mary Pope Osborne, ilustra- 208 tă de Sal Murdocca (Stepping Stone/Random House, ed. cart. şi broş.) Copii călătoresc în timp. (Vârsta: 6 – 9 ani)

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna care s-a încheiat pe 25 aprilie, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes.com/ books. Toate cele patru liste de cărţi pentru copii apar în fiecare săptămână pe site-ul Book Review. Editorii au furnizat categoriile de vârstă pentru titlurile respective.

Toat lumea e o pagin Protagonistul romanului lui Geraldine Brooks e un volum pre ios. Oamenii c r!ii a fost distins în 2008 cu premiile The Australian Book of the Year i The Australian Literary Fiction Book of the Year. Drepturile pentru ecranizarea c!r"ii au fost cump!rate de Catherine Zeta Jones.

DE LISA FUGARD Când Hanna Heath, specialist în conservarea manuscriselor, atinge prima oară Codexul evreiesc vechi de secole cunoscut drept Hagada din Sarajevo, simte o senzaţie „stranie şi puternică“, ceva „între frecarea unui cablu electric şi mângâierea capului unui nou-născut“. Manuscrisul este mic, legăturile roase şi prăfuite, însă iluminările sale generoase – miniaturile „aşa cum erau interpretate OAMENII CĂRŢII

de Geraldine Brooks 496 pag. Editura Leda. 46.90 lei în Midrash“, create „într-un timp în care majoritatea evreilor considerau arta figurativă o încălcare a poruncilor“ – sunt uimitoare. E vara lui , în Sarajevo, iar Hanna a fost chemată să examineze cartea înainte ca aceasta să fie expusă. Pentru a înţelege munca artizanilor care au creat textele medievale pe care le restaurează, Hanna şi-a făcut propria foiţă de aur şi a creat pigment alb acoperind bare de plumb cu drojdii de vin vechi şi excremente de animale. E familiarizată cu „roşul viu numit roşu de vierme… extras din insecte care locuiesc în copaci“ şi cu albastrul, „intens ca o zi de vară, obţinut din măcinarea de lapis-lazuli“. Examinând atent pergamentul Hagada, poate spune că provine din pielea „unei rase dispărute de oi de munte spaniole cu blana deasă“. Aceste detalii luxuriante, celebrative şi elegiace, vor atrage acel cititor care ia o carte numai pentru a o simţi. Hanna se împotriveşte „curăţărilor chimice“ şi „restaurărilor categorice“, considerând că stricăciunile şi uzura revelează mult mai multe despre cum şi unde a fost folosit un manuscris. „Pentru a restaura o carte la starea în care a fost când a fost creată înseamnă să nu avem respect pentru istorie“, îi spune ea lui Ozren Karaman, bibliotecarul musulman care şi-a riscat viaţa pentru a salva Hagada, în timp ce Sarajevo era asediat. În timpul examinării manuscrisului, Hanna descoperă fragmentul unei aripi

de insectă şi un fir de păr alb, pe care le pune în plic pentru analiză. Aceste indicii şi alte ciudăţenii – unde sunt închizătorile cărţii – sunt subiectele de pornire ale celui de-al treilea roman panoramic al lui Geraldine Brooks, Oamenii cărţii. Brooks, care a câştigat Premiul Pulitzer pentru romanul său anterior, March, s-a inspirat din adevăratul Hagada din Sarajevo. După cum explică într-o notă la final, se ştiu prea puţine despre această carte, doar că a fost salvată de la distrugere de cel puţin trei ori: de două ori de către musulmani şi o dată de un preot romano-catolic. Pornind de la aceste fragmente de informaţie, Brooks a creat o istorie fictivă care merge înapoi în Sarajevo-ul anului , înapoi în Viena secolului XIX, în Veneţia secolului XV, în Catalunia Inchiziţiei spaniole şi în sfârşit în Sevilla anului , noua casă a artistului responsabil pentru iluminările Hagada. Istoria acestei cărţi sfinte este una sângeroasă, plină de brutalitate şi umilinţă. Familiile care o protejează sunt despărţite; cartea însăşi plăteşte preţul unor îngrijiri îndoielnice, fiind apoi pierdută la un joc de noroc. O scenă tulburătoare are loc în timpul Inchiziţiei, într-un grotesc „loc de relaxare“ unde cei acuzaţi de erezie de autorităţile spaniole sunt torturaţi. Cercetările extinse ale lui Brooks apar evidente pe tot parcursul romanului, însă din loc în loc ea sufocă linia epică cu detalii istorice; dialogurile pot fi, de asemenea, pline de detalii. Povestea funcţionează cel mai bine când povara trecutului este purtată mai uşor, când

Lisa Fugard contribuie frecvent la secţiunea de călătorii din The Times şi este autoarea romanului „Skinner’s Drift“. FOTOGRAFII: GERALDINE BROOKS DE RANDI BAIRD, HARTA PENTRU LECTURA CĂRŢII

Brooks coboară în vieţile intime ale personajelor. În Viena de fin-de-siècle, spre exemplu, un legător sifilitic răpus de demenţă uită cum se face ceaiul şi chiar îşi uită meseria. Îngrozit, îşi vede gândurile ca „o armată în retragere, cedând şi mai mult teritoriu inamicului, boala“. Pe adevăratul Hagada din Sarajevo se găseşte o inscripţie: Revisto per mi. Gio. Domenico Vistorini, . Presupunând că un preot catolic care revizuia codexul în timpul Inchiziţiei a decis să-l păstreze, Brooks creează un alt personaj memorabil, un savant erudit cu un „respect înnăscut pentru cărţi“. Uneori, îşi dă el seama, „frumuseţea caligrafiei fluide a Sarazinilor îl mişca. Alteori, era argumentul elegant al unui evreu învăţat care îl făcea să mediteze“. Acest preot bântuie prin sacristie după drojdii ale vinurilor de împărtăşanie, intenţionând să şteargă amintiri dureroase din copilărie – „nisipul bătut de vânt al acelei aşezări dezolante“, nişa secretă cu madona sculptată – fără să mai socotim textele pe care le-a azvârlit în foc în cei  ani de când era cenzor. În povestirea intimă, la persoana întâi, a artistului captiv care creează ilustraţiile originale ale cărţii, un dor de libertate – temă elocventă pe parcursul povestirii din Hagada a eliberării evreilor – se face clar simţit. Imaginându-şi o plimbare pe faleză, purtând un toiag vrăjit, artistul crede că „marea cea mare se va despărţi iar eu o voi trece cu pasul, încet, pe drumul prăfuit către casă“. Aceste interludii îşi găsesc adăpost în povestea amplă şi uneori problematică a Hannei Heath. Australiancă ireve-

renţioasă, ea este un personaj atrăgător, dar pe măsură ce călătoreşte la Viena, Boston şi Londra pentru a se întâlni cu experţi care o pot ajuta să răspundă întrebărilor sale despre Hagada, structura povestirii se întoarce împotriva-i. Capitolul care se încheie cu Hanna punându-şi întrebări despre aripa de insectă ori de pată va fi urmat de un interludiu istoric care rezolvă piesa respectivă din puzzle. Nu doar previzibilă, această schemă creează şi o discrepanţă: cititorul află mult mai multe decât va afla Hanna vreodată.

Întreţesută cu rezolvarea puzzle-ului este şi iubirea Hannei cu bibliotecarul musulman care salvase cartea, ca şi sclipiri ale relaţiei dezastruoase şi pe alocuri melodramatice cu mama sa. („Cum e micuţa ta carte zdrenţuită? Ai reparat toate paginile alea pline de muşcături?“) Cititorii vor afla în cele din urmă de ce dr. Heath, un neurochirurg eminent, este atât de respingător, însă această parte a povestirii are ceva artificial. Rămânem cu dorinţa ca Brooks să fi putut găsi o cale mai puţin supărătoare de a strânge la un loc toate iţele povestirii. În timp ce examinează la microscop un grăunte de sare de pe manuscrisul Hagada, Hanna se gândeşte că „aurarii, pietrarii, scribii, legătorii“ sunt „oamenii lângă care mă simt cel mai comfortabil. Câteodată, în tăcere, aceşti oameni îmi vorbesc“. Deşi impresia cititorului despre relaţia Hannei cu Hagada rareori ajunge la o asemenea seriozitate, cartea Geraldinei Brooks cu siguranţă o face. Această recenzie a apărut iniţial în numărul din  ianuarie  al The New York Times Book Review. 11

NEWS Cifre i clasamente În prima parte a fiecărui an, prestigioasa publicaţie americană Publishers Weekly face o trecere în revistă a celor mai bine vândute titluri din anul precedent. Primele trei locuri sunt ocupate de Apelul – John Grisham, Povestea lui Edgar Sawtelle – David Wroblewski, The Host – Stephenie Meyer. James Patterson, autor publicat la Rao, ocupă locul al patrulea cu romanul Cross Country, care s-a vândut în peste , milioane de exemplare, dar şi locul  cu romanul th Heaven. Numărându-se printre cele mai aşteptate titluri ale anului trecut, Apelul, de John Grisham, s-a situat pe primul loc în topul Publishers Weekly, cu cel mai mare număr de exemplare vândute. Doubleday, editura care a publicat acest titlu, nu a dorit să facă publice cifrele de vânzări, dar Publishers Weekly

confirmă supremaţia acestui volum. În România, Apelul a fost publicat la sfârşitul lui . Locul al doilea în topul celor mai bune cărţi din  e ocupat de ceea ce realizatorii clasamentului Publishers Weekly numesc „îndrăgitul Edgar Sawtelle“. Cu peste , milioane de exemplare vândute în , Povestea lui Edgar Sawtelle, de David Wroblewski, a fost depăşit în popularitate doar de Grisham. Romanul este o epopee shakespeariană despre un băieţel mut din Wisconsin, o carte în care sunt explorate foarte inteligent limitele limbajului. Povestea lui Edgar Sawtelle va apărea la Rao în noiembrie . Stephenie Meyer, autoarea seriei Amurg a fost revelaţia pieţei america-

ne de carte în . Meyer a reuşit să urce pe locul al treilea în clasamentul celor mai bine vândute cărţi, la o poziţie distanţă de maestrul Grisham. Noul ei succes, cu peste , milioane de exemplare vândute, confirmă faptul că vorbim despre o autoare cu multiple veleităţi. Romanul The Host marchează trecerea scriitoarei de la ficţiunea dedicată în principal tinerilor spre un public mai larg. Lansată în mai , The Host vorbeşte despre o rasă extraterestră care vrea să cucerească Pământul pentru că pământenii deveniseră prea violenţi. Ce se întâmplă însă dacă unii pământeni nu sunt de acord, veţi afla doar citind povestea imaginată de Stephenie Meyer. Cartea va apărea în traducere românească la Rao în prima parte a anului .

Carol Ann Duffy, Poet Laureat al Marii Britanii Carol Ann Duffy este prima femeie care primeşte titlul de Poet Laureat în istoria de  de ani a acestui post, care a fost deţinut în trecut de Dryden, Tennyson, Wordsworth şi Ted Hughes. Ea îi succede lui Andrew Motion, care tocmai şi-a încheiat mandatul de zece ani. Iniţial, cei care primeau titlul de Poet Laureat deveneau curteni şi scriau ode la evenimentele importante ale monarhiei. Importanţa acestui post a crescut, astfel că Motion, căruia scrierea de ode pentru regină i s-a părut plictisitoare, a putut patrona programe naţionale importante pentru Marea Britanie, precum introducerea poeziei ca materie şcolară şi înfiinţarea Arhivei de Poezie. Carol Ann Duffy a declarat că speră să contribuie la o mai profundă înţelegere a poeziei şi a importanţei sale pentru oameni, sugerând că va urma calea deschisă de către predecesorul său.

Premiile literare L.A. Times Iată lista premiilor acordate anual de către cotidianul L.A. Times: Ficţiune: Marilynne Robinson pentru Home (Farrar, Straus & Giroux) Interes actual: Barton Gellman pentru Angler: The Cheney Vice Presidency (Penguin Press) Biografie: Paula J. Giddings pentru Ida: A Sword Among Lions: Ida B. Wells and the Campaign Against Lynching (HarperCollins/Amistad) 12

Istorie: Mark Mazower pentru Hitler’s Empire: How the Nazis Ruled Europe (Penguin Press) Mister/Thriller: Michael Koryta pentru Envy the Night (St. Martin’s Minotaur/Thomas Dunne) Poezie: Frank Bidart pentru Watching the Spring Festival: Poems (Farrar, Straus & Giroux) Ştiinţă &Tehnologie: Leonard Susskind pentru The Black Hole War: My Battle with

Stephen Hawking to Make the World Safe for Quantum Mechanics (Little, Brown) Literatura pentru adolescenţi: Terry Pratchett pentru Nation (HarperCollins) Premiul Art Seidenbaum pentru debut de ficţiune: Zoe Ferraris pentru Finding Nouf (Houghton Mifflin) Premiul Robert Kirsch (acordat anual unui autor în viaţă care are o legătură substanţială cu Vestul american): Robert Alter.

Britanicii sunt cei mai de succes scriitori europeni Scriitorii britanici continuă să aibă cel mai mare succes la public, reiese dintr-un studiu al consultantului Rüdiger Wischenbart, realizat pe baza monitorizărilor de presă pentru publicaţiile Buchreport, El Cultural, Boekblad, The Bookseller, Livres Hebdo, Svensk Bokhandel şi Informazioni Editoriali din ultimul an. Scriitorii de limbă engleză au ocupat  din cele  de poziţii ale topului autorilor de succes. Khaled Hosseini şi Ken Follett sunt preferaţii europenilor, alături de John Boyne, Cecelia Ahern şi Katie Price. Suedezii sunt pe locul doi în topul naţiunilor, fiind reprezentaţi de opt autori, printre care Stieg Larsson, Henning Mankell, Liza Maklund şi Mark Levengood. Francezii au şase scriitori în top, printre care Muriel Barbery, iar olandezii şi germanii sunt reprezentaţi de câte patru autori. La nivel internaţional, Hosseini, cu romanele Vânătorii de zmeie şi Splendida cetate a celor o mie de sori, iar Follett cu

World without End sunt autorii care au romane în topul celor mai bine vândute  cărţi, în şapte dintre cele nouă ţări din care au fost adunate datele. Ei sunt urmaţi de suedezul Stieg Larsson şi de americanul John Grisham. Stephenie Meyer, Muriel Barbery, J. K. Rowling, Carlos Ruiz Zafón şi Henning Mankell sunt pe lista scurtă de bestselleruri în patru ţări. Alţi autori care s-au vândut bine sunt Alan Bennett, Anna Gavalda, Christopher Paolini, David Baldacci, Elizabeth George, Jodi Picoult, Lauren Weisberger, Michael Connelly, Nicholas Sparks, Patricia Cornwall, Paulo Coelho şi Valerio Manfredi. Italianul Roberto Saviano, cu Gomorra, ar trebui să facă parte din acelaşi grup, însă cartea sa apare în unele ţări pe lista de ficţiune, iar în altele pe cea de nonficţiune. Au apărut în total  de scriitori în topul celor mai bine vândute  cărţi de ficţiune din nouă ţări: Franţa, Germania, Italia, Olanda, China, Spania, Suedia,

Marea Britanie şi Statele Unite. Iată lista celor mai bine vânduţi  de autori în lume, în : . Khaled Hosseini . Stieg Larsson . Ken Follett . Stephenie Meyer . Muriel Barbery . Carlos Ruiz Zafón . Anna Gavalda . John Grisham . J. K. Rowling . Henning Mankell . Alan Bennett . Jodi Picoult . Christopher Paolini . David Baldacci . Nicholas Sparks . Elizabeth George . Lauren Weisberger . Michael Connelly . Patricia D. Cornwell . Paulo Coelho

Lista scurt! a Premiului Orange pentru fic"iune Romanul de debut al Samanthei Harvey, The Wilderness, povestea unui bărbat de  de ani care încearcă să îşi păstreze identitatea în timp ce Alzheimerul pune stăpânire pe mintea lui, a intrat pe lista scurtă a Premiului Orange pentru ficţiune. Juraţii au ales acest roman în faţa celui al lui Toni Morrison, A Mercy, despre comerţul cu sclavi din secolul al XVII-lea. Premiul Orange, în valoare de . de lire sterline, se acordă numai femeilor şi răsplăteşte excelenţa şi originalitatea scriiturii. Celelalte candidate sunt Marilynne Robinson cu Home, continuarea la romanul laureat cu Pulitzer Gilead; Ellen Feldman cu cel de-al treilea roman al său, Scottsboro; Samantha Hunt cu

The Invention of Everything Else, varianta romanţată a întâlnirii dintre genialul inventator sârb Nikola Tesla şi o tânără, la finalul vieţii lui. Deirdre Madden intră în competiţie cu cel de-al şaptelea roman al său, Molly Fox’s Birthday, în care o scenaristă de teatru meditează asupra modului în care viaţa i-a fost influenţată de doi prieteni, actorul Molly Fox şi amicul lor comun Andrew. Kamila Shamsie concurează cu Burnt Shadows, un roman transgeneraţional, care trece prin istoria a trei familii, începând din epoca bombei atomice de la Nagasaki () până în anii post- septembrie, în Afganistan.

Câştigătoarea, care primeşte cecul de . de lire sterline şi o statuetă cunoscută sub numele de Bessie, va fi desemnată pe  iunie. Printre laureatele anilor anteriori se numără Rose Tremain, Chimamanda Ngozi Adichie, Zadie Smith şi Lionel Shriver. Iată lista scurtă pentru Premiul Orange: . Scottsboro de Ellen Feldman (Picador) . The Wilderness de Samantha Harvey (Cape) . The Invention of Everything Else de Samantha Hunt (Harvill Secker) . Molly Fox’s Birthday de Deidre Madden (Faber) . Home de Marilynne Robinson (Virago) . Burnt Shadows de Kamila Shamsie (Bloomsbury)

Premiul Arthur C. Clarke, acordat lui Ian R. MacLeod Romanul lui Ian MacLeod, Song of Time, povestea emoţionantă a unei femei în vârstă care îşi face ordine în amintirile din secolul , a primit premiul Arthr C. Clarke pentru science fiction. O violonistă de concert, aflată în pragul trecerii într-o viaţă de apoi virtuală, descoperă un bărbat pe jumătate înecat pe o plajă din Cornish. Cartea premiată este descrisă de The Guardian drept „o relatare sensibilă şi lentă, la persoana întâi, despre ce înseamnă să fii uman şi vulnerabil, care confirmă talentul lui MacLeod ca unul dintre cei mai buni scriitori britanici de SF“. Pe lista scurtă pen-

tru Premiul Arthur C. Clarke s-au mai aflat autorii Paul McAuley cu The Quiet War, Alastair Reynolds cu House of Suns, Sherri S. Tepper cu The Margarets, Neal Stephenson cu Anathem şi debutantul Mark Wernham cu Martin Martin’s On the Other Side. Premiul de anul trecut a fost câştigat de Richard Morgan pentru Black Man. Margaret Atwood a câştigat premiul inaugural în  pentru Povestea cameristei, printre alţi laureaţi numărându-se China Miéville, Geoff Ryman şi Amitav Ghosh. 13

Roberto Saviano, scriitorul condamnat la moarte de mafia damnare la moarte. „Practic, mafioţii nu au fost deranjaţi de ceea ce am scris, ci de succesul cărţii, mai ales cei din clanul Casalesi, care au emis condamnarea la moarte“, spune Saviano. Acum trăieşte pe baza agendei, îşi planifică fiecare ieşire cu trei zile înainte şi deja s-a săturat de un astfel de stil de viaţă. Singura lui evadare este scrisul. N-a încetat să spere că mafia va renunţa la condamnarea la moarte. „Nu trăiesc aşteptându-mi moartea. Am o singură armă, literatura, care îmi dă senzaţia de libertate. Cu cât scriu mai mult, cu atât mă simt mai puţin prizonier“, a declarat Saviano.

Roberto Saviano a reuşit să devină celebru înainte de  de ani atât cu romanul său de debut, Gomorra (apărut în România la Univers), cât şi prin faptul că această carte i-a adus condamnarea la moarte din partea mafiei napolitane, Camorra. Romanul său, scris sub forma unei anchete, dezvăluie puterea şi violenţa, dar şi bogăţia familiilor mafiote din sudul Italiei. De când a fost ameninţat cu moartea, trăieşte în exil şi este permanent sub protecţia poliţiei. Într-o discuţie cu redactorul francez Renaud Baronian, Saviano mărturiseşte că nu se aştepta ca dezvăluirile sale să îi aducă o con-

Cartea ca obiect de art! DE VIRGINIA COSTESCHI Căutând pe net informaţii despre cărţi vechi, am găsit aceste minunăţii ale artistei britanice Su Balckwell. Cărţi vechi transformate în obiecte de artă. „Hârtia a fost folosită pentru a comunica, de la inventarea ei, fie între oameni, fie cu lumea spiritelor. Am ales să o transform în materie a lucrărilor mele şi să folosesc procesele distructive, ireversibile, pentru a reflecta precaritatea lumii în care trăim şi fragilitatea vieţii noastre, a viselor şi ambiţiilor. Delicateţea hârtiei subliniază sentimentul de claustrofobie pe care îl ai când priveşti opera la final şi vezi personajele şi decorurile care parcă au fost eliberate din carte. Multe dintre personajele mele dau iluzia că se

The Elder Tree Mother 14

The Girl in the Wood

The Old House apleacă spre oameni grăbindu-se către o destinaţie, încercând să descopere ceva ori să fugă de ceva. Iar decorurile mele respiră mister, sunt ca un avertisment“,

mi-a spus Su Blackwell într-un e-mail. Aşadar zăbăviţi un pic la această pagină şi admiraţi fragilitatea vieţii şi efemerul creaţiei.

The Twelve Princesses

Esenţialul despre arhitect Cugetări ale lui Frank Gehry despre istoria şi viziunea sa, transmise sub forma unor interviuri. DE MARTIN FILLER ÂND arhitecţii nu pot construi, se apucă de scris, astfel că ne putem aştepta la o creştere iminentă a publicaţiilor din partea practicanţilor artei construcţiilor, rămaşi momentan fără prea multe proiecte în derulare. Totuşi, indiferent că timpurile sunt bune sau rele, producţia de cărţi a devenit obligatorie pentru arhitecţi de când maeştrii modernişti Frank Lloyd Wright şi Le Corbusier (mari maeştri şi în auto-promovare) şi-au încredinţat ideile şi planurile luminii tiparului. Frank Gehry, cel mai apreciat arhitect american de la Wright încoace, nu este un scriitor înnăscut. Pentru a satisface considerabila cerere de explicaţii personale privind opera sa, Gehry, care a împlinit 80 de ani în februarie, a evitat corvoada de a scrie singur o carte şi a colaborat cu mai mulţi interlocutori, rezultând astfel, de-a lungul ultimului deceniu, mai multe transcrieri de interviuri. Cele mai bune dintre ele – Frank O. Gehry/ Kurt W. Forster, de Kurt Forster, istoric al arhitecturii, şi Gehry Talks, editat de curatorul Mildred Friedman (ambele apărute în 1999) – conţin informaţii valoroase despre idiosincrasica abordare a arhitecturii de către subiectul lor, profesiune pe care a reproiectat-o ca formă de artă experimentală, contribuind totodată la progresul ei ca disciplină tehnică. Conversations With Frank Gehry (Conversaţii cu Frank Gehry), de Barbara Isenberg, este cea mai recentă încercare de a surprinde esenţa metodei sale creative în propriile sale cuvinte. Isenberg, stabilită la Los Angeles, scrie despre artă. Ea nu dispune nici de strălucirea intelectuală a lui Forster, nici de cuprinzătoarea expertiză a lui Friedman, dar reuşeşte cu toate acestea să ofere noi informaţii valoroase pentru pasionaţii de arhitectură, dar şi o prezentare captivantă pentru publicul general. Dorind în mod indiscutabil să rămână în graţiile partenerului de interviu, Isenberg pune puţine întrebări dificile, de genul celor pe care intervievatorii cu experienţă le păstrează până la sfârşitul întâlnirilor, ca să nu li se arate uşa. De exemplu, din entuziasta descriere pe care o face proiectului din Brooklyn al lui Gehry, Atlantic Yards – un amplu plan de reconstrucţie urbană, cu destinaţie multiplă, centrat în jurul unei arene pentru baschetul profesionist – nu ţi-ai da seama niciodată că ansamblul a provocat o opoziţie înverşunată din partea reprezentanţilor comunităţii şi a experţilor în urbanism şi nici că viitorul lui este periclitat de actuala criză economică. Isenberg nu este Oriana Fallaci, cu neînfricata ei guerrillă de întrebări şi răspunsuri directe şi incomode, dar uneori îşi dirijează subiectul spre răspunsuri revelatoare. De exemplu, Gehry (născut Goldberg) este vexat de întrebarea ei privind numele de familie pe care l-a adoptat. Îi răspunde, defensiv, că Ludwig Mies van der Rohe, Le Corbusier şi Louis Kahn şi-au luat şi ei alte nume şi se miră („De ce oare sunt oamenii atât de interesaţi de schimbarea de nume?“) – o

Martin Filler este de multă vreme colaborator la The New York Review of Books şi autor al volumului „Makers of Modern Architecture“. FOTOGRAFIE DE BIZUAYEHU TESFAYE/ASSOCIATED PRESS

nemulţumire ciudată pentru cel mai mare nume din arhitectura contemporană. Până la extraordinarul succes al muzeului Guggenheim din Bilbao, proiectat de Gehry – care a fost inaugurat în 1997 şi a făcut ca falsa modestie a arhitectului să pară ridicolă –, acesta şi-a construit o imagine de nevrotic neîndemânatic, cam ca Woody Allen. În Conversations With Frank Gehry, admite până la urmă că era doar o poză. După cum explică el: „Arhitecţii din

CONVERSATIONS WITH FRANK GEHRY

de Barbara Isenberg Ilustrată. 290 pag. Alfred A. Knopf. 40 $ New York... erau destul de atraşi de mine atâta vreme cât le eram considerat inferior. De îndată ce am produs o lucrare care a atras atenţia, am simţit un fel de recul din partea lor.... Ei credeau că sunt un tip şters şi timid, şi când colo m-am dovedit exact la fel de ambiţios ca şi ei“. Isenberg îşi începe relatarea cronologică într-o manieră gen David Copperfield, cu copilăria lui Gehry într-o familie de muncitori evrei din Toronto. Când el avea 18 ani, familia Goldberg s-a mutat la Los Angeles, alegând mediul ideal pentru un tânăr arhitect în formare. Oraşul avea o disponibilitate mai mare decât a oricărei alte metropole americane pentru concepţiile inovatoare, mulţumită unei clime blânde care permite utilizarea materialelor ieftine, unei receptivităţi tolerante a cetăţenilor pentru noi forme de locuire domestică şi unei atmosfere de libertate creativă complet opusă tendinţelor conformiste ale marilor firme de arhitectură din New York şi Chicago. Gehry a fost încă şi mai norocos, căci a urmat cursurile Universităţii California de Sud, al cărei departament de arhitectură, extrem de bine cotat, se inspira mai degrabă din paradigme specifice Centurii Pacificului decât din precedente europene, care erau preferate de instituţiile de pe coasta de est. Los Angeles i-a oferit imigrantului canadian, de asemenea, şi o educaţie paralelă în cultura populară americană, simbolizată de stilul specific al construcţiilor „chestiilor“ ieftine şi curajoase, şi personificată de starurile hollywoodiene de care Gehry era fascinat şi cu care a ajuns în cele din urmă să se împrietenească. „Într-o seară am văzut-o pe Jennifer Jones coborând dintr-o limuzină“, îşi aminteşte el, „iar primul lucru la care m-am gândit a fost cât de elegantă era; mai mulţi ani după aceea, am ajuns să-i construiesc o casă şi atunci i-am spus această poveste“. Gehry uzează de nume de staruri cu o frecvenţă pe care numai lipsa lui de lăudăroşenie o face tolerabilă. „Nu ştiu ce să fac cu celebritatea“, insistă el. „Îl văd pe unul ca Brad Pitt, pe care de altfel îl cunosc, şi aflu prin ce trece şi nu mi-aş dori deloc să fiu în locul lui.... Mie mi se acordă probabil 1% din acel tratament şi deja mi se pare înspăimântător.“ Trecând peste toate acestea, Gehry ne dă o idee despre cât de mult poate ajuta în cariera unui arhitect compania celor bogaţi şi celebri. În timpul unei călătorii la Bilbao, Thomas Kerns, conducătorul filialei din Ţara Bascilor a muzeului Guggenheim din New York, l-a recrutat pe

Gehry pentru o gaşcă de celebrităţi care făceau o excursie pe motociclete, printre acestea numărându-se Jeremy Irons, Diane von Furstenberg şi Barry Diller. Gehry a revăzut-o cu această ocazie pe von Furstenberg, care fusese membru al consiliului director al Centrului American de la Paris, al cărui sediu fusese proiectat de el. Ea l-a prezentat lui Diller, soţul ei, mogul al industriei de divertisment, care l-a rugat ulterior pe Gehry să construiască sediul IAC din New York (intermedierea a fost realizată de antreprenorul imobiliar Marshall Rose: „O cunoşteam pe soţia sa, Candy Bergen, de mulţi ani“, adaugă Gehry). Lucrurile nu mergeau la fel de uşor pe vremea când Gehry nu ajunsese încă în Olimpul celebrităţilor. Începând din 1965, el a executat o serie de lucrări de mare valoare pentru cel mai vizionar antreprenor de construcţii comerciale din epoca postbelică, James Rouse. Dar arhitectul tânjea după un statut artistic pe care nu îl putea vreodată obţine lucrând ca angajat al unui antreprenor, astfel că a retezat această legătură lucrativă. Gehry a ieşit în evidenţă odată cu îndrăzneaţa restaurare al unui bungalow din Santa Monica, pentru el şi proaspăta lui a doua familie, între 1977-1978. El a înconjurat pereţii exteriori, înveliţi în şiţă roz, cu un gard din lanţ şi tablă ondulată de oţel, a străpuns construcţia cu o verandă unghiulară din sticlă armată şi a lăsat la vedere şipcile de lemn care placau interiorul, ca într-o sculptură deconstructivistă a lui Gordon Matta-Clark, în care clădirile erau secţionate după diverse suprafeţe. Această bombă rezidenţială a consfinţit statutul avangardist al lui Gehry, dar i-a frustrat sau chiar dezgustat pe sponsorii consacraţi ai proiectelor arhitectonice. A pierdut concursul de proiecte pentru Muzeul de Artă Contemporană din Los Angeles în favoarea nou-venitului japonez Arata Isozaki şi părea condamnat la încă un umilitor eşec

pe plan local când, spre sfârşitul anilor 1980, s-a anunţat demararea unui proiect pentru un nou sediu al Filarmonicii din Los Angeles. Gehry evocă o seară de coşmar, în care multdorita atribuire a proiectului era încă indecisă. Jennifer Jones şi cel de-al doilea ei soţ, Norton Simon, patron de corporaţie şi colecţionar de artă, îl invitaseră pe Gehry la petrecerea aniversară pe care i-o organizau lui David Niven, unde gazda l-a prezentat pe arhitect lui Dorothy Chandler, văduva bogată şi dominatoare a acţiunilor filantropice din Los Angeles. „Nu-mi plac creaţiile lui“, a pufnit Chandler. „Şi să ştiţi că nu va fi luat în considerare pentru atribuirea proiectului unei săli de concerte“. Un alt oaspete şi-a exprimat printr-un epitet dur dispreţul faţă de o casă construită de Gehry, aflată în apropiere, iar un chelner a vărsat o tavă de legume trase în unt peste nefericitul arhitect. Dar vai, Chandler a murit prea devreme şi nu a apucat să asiste la deschiderea triumfală din 2003 a sălii de concerte Walt Disney, proiectată de Gehry. Amplasată vis-à-vis de pavilionul Dorothy Chandler, auditorium-ul lui Gehry, cu o acustică perfectă, alături de formele voluptoase ale clădirii care îl încorporează, a trimis pretenţioasa construcţie cilindrică, substitut de stil clasic, alături de celebra ei acustică inexistentă, la groapa de gunoi a istoriei arhitecturii (şi a muzicii). Disney Hall a confirmat o dată în plus că Bilbao nu a fost o lovitură norocoasă şi că Gehry nu ar fi reuşit niciodată fără o perseverenţă de carierist la fel de feroce ca formidah bilul său talent.

Stata Center de la M.I.T., construit după planurile lui Frank Gehry. 15

Nelegiuiţi îndrăgostiţi Două noi cărţi despre viaţa şi moartea lui Bonnie şi Clyde.

nişte copii săraci din mahalalele prăfuite din vestul Dallasului şi aveau amândoi 20 şi ceva de ani când şi-au început periplul; amândoi erau nişte aschimodii (Clyde avea numai 1,68 metri înălţime) şi aveau senzaţia că li se datorau mult mai multe decât erau îndreptăţiţi să aştepte, date fiind meschinele lor însuşiri native. Clyde, a cărui familie a locuit într-un cort mai tot timpul tinereţii sale, abandonase liceul şi îşi urmase fratele mai mare, Buck, într-o carieră care consta în furturi de maşini şi din case şi în tâlhării armate. Clyde avea o părere atât de grozavă despre sine, încât îşi schimbase al doilea nume din Chestnut în Champion3. Bonnie se căsătorise încă din adolescenţă cu un bărbat care o abandonase unei existenţe

GO DOWN TOGETHER

The True, Untold Story of Bonnie and Clyde de Jeff Guinn Ilustrată. 467 pag. Simon & Schuster. 27 $ BONNIE AND CLYDE

The Lives Behind the Legend de Paul Schneider Ilustrată. 382 pag. A John Macrae Book/ Henry Holt & Company. 27.50 $

DE BRYAN BURROUGH MERICANII au o lungă tradiţie în a-şi proslăvi antieroii, de la Jesse James la John Gotti1. Rareori, totuşi, au aclamat o pereche atât de decăzută de netrebnici precum cea formată din împiedicatul artist al tâlhăriilor din perioada Marii Depresiuni, Clyde Barrow, şi amanta sa, Bonnie Parker. Stabiliţi în Dallas, cei doi jefuitori de farmacii, super-marketuri şi, ocazional, bănci erau haotici, dezorientaţi şi extrem de nemiloşi. Cam singurul lucru pe care îl făceau ca lumea era să împuşte oameni, lucru pe care Clyde şi partenerii săi l-au încercat deseori, omorând cel puţin zece persoane. După ce, până la urmă, au fost prinşi şi s-au sinucis, pe 23 mai 1934, Bonnie şi Clyde au intrat într-o uitare aproape totală, apărând doar în reviste vulgare şi într-unul sau două filme de categoria B, pentru mai bine de 30 de ani. Infama reputaţie de care se bucură astăzi poate fi atribuită aproape în întregime filmului Bonnie şi Clyde, din 1967, o peliculă superbă, chiar dacă greşit orientat tematic, un imn adus unor teme ale epocii hippie, ca anti-autoritarismul şi revolta tinereţii. Sunt gata să pariez că atunci când americanii de azi îşi manifestă interesul pentru Bonnie şi Clyde, curiozitatea lor este îndreptată mai puţin în direcţia perechii istorice de asasini zdrenţăroşi şi urât mirositori şi mai degrabă către splendizii şi strălucitorii Bonnie şi Clyde portretizaţi de Faye Dunaway şi Warren Beatty – manechine po-

Bryan Burrough este corespondent special la Vanity Fair, iar cea mai recentă carte a sa este „The Big Rich: The Rise and Fall of the Greatest Texas Oil Fortunes“. 1 Celebru conducător mafiot din New-York-ul sfârşitului de secol XX. (n.tr.).

liticoase şi persecutate, al căror singur defect putea fi rezolvat, sugerează filmul, cu o doză de Cialis2. Indiferent de direcţia către care este orientată, fascinaţia publicului pentru Bonnie şi Clyde pare nemărginită. Număraţi numai toate cărţile care le-au fost dedicate. Înaintea filmului, apăruse exact o singură biografie notabilă. Iar în ultimii nouă ani am numărat eu singur 10 astfel de apariţii. Iar acum, exact la timp pentru a 75-a comemorare a morţii celor doi, petrecută pe un drum din Louisiana, au apărut a 11-a şi a 12-a. Cea care merită cumpărată este Go Down Together: The True, Untold Story of Bonnie and Clyde (Mergem împreună până în pânzele albe: povestea adevărată şi nespusă a lui Bonnie şi Clyde), de Jeff Guinn, care e o lectură plăcută şi include multe din datele istorice aflate în ultimele două decenii de cercetări. Cea care trebuie evitată este Bonnie and Clyde: The Lives Behind the Legend (Bonnie şi Clyde: vieţile din spatele legendei), de Paul Schneider, o carte printre ale cărei idiosincrazii se numără pasiunea autorului pentru onomatopee scrise cu italice, care reproduc sunetul armelor, ca de exemplu, doar pe pagina 8: „Pop! Pop!“, „Blam!“ şi „Rata rata rat“. La pagina 277 o carabină automată spune: „Rata rata rata rata rata bang pow rata blam“. La două pagini mai încolo, face observaţia: „Blam pow bangbangbang pow“. În orice moment te aştepţi să apară pe pagină bule în care sunt scrise gândurile personajelor sau poate ca din text să sară Spiderman sau Incredibilul Hulk. Povestea ar trebui să-i fie familiară deja oricui e destul de interesat ca să citească vreuna din aceste cărţi. Nici una din ele nu se abate de la linia clasică a poveştii, deşi Guinn are multe detalii de adăugat. Bonnie şi Clyde au fost Tratament medicamentos pentru disfuncţii erectile. (n.tr.) 2

de baby-sitter, marcată de reviste lucioase şi plictiseală. Tot ce îşi dorea era ceva antrenant, iar asta a şi găsit atunci când l-a întâlnit pe Clyde la o petrecere în 1930. A urmat un prolog care a durat doi ani: arestarea lui Clyde şi întemniţarea în oraşul Waco, din centrul Texasului; momentul în care Bonnie a reuşit să-i aducă un pistol în închisoare; evadarea lui Clyde şi recapturarea lui în îndepărtatul Ohio; condamnarea sa la detenţie în brutala închisoare Eastham Prison Farm, în care deţinuţii erau obligaţi la muncă silnică; degetele de la picioare pe care şi le-a tăiat pentru a fi scutit de o corvoadă (Schneider citează toporul: „Harşt“). Clyde a fost eliberat sub supraveghere şi s-a reîntâlnit cu Bonnie, iar în vara lui 1932 cei doi şi-au început în fine viaţa ca „Bonnie şi Clyde“. Cariera lor, aşa cum s-a derulat ea, a constat dintr-o serie de călătorii cu maşina printr-o zonă delimitată vag de Minnesota la nord, New Mexico la vest şi Memphis la est. Au şofat până şi-au terminat toţi banii, apoi au jefuit ceva pentru a obţine alţii. Dacă cineva se opunea, Clyde sau unul din lacheii lui deschidea focul. De-a lungul drumului, au trecut printr-o serie de neplăceri pe care filmul le trece sub tăcere, printre care o evadare din închisoare şi un accident de maşină în care picioarele lui Bonnie au suferit arsuri până la os. La sfârşitul fiecărei călătorii, Bonnie şi Clyde se întorceau întotdeauna acasă, în Dallas-ul de vest, pentru a-şi vedea familiile. Go Down Together în special reuşeşte foarte bine să treacă în revistă rudele şi rolurile lor, amplasându-i pe Bonnie şi pe Clyde în context şi arătând cum munceau membrii familiei laolaltă ca să aibă cu ce să-i îmbrace şi cu ce să-i hrănească şi practic să-i menţină pe picioare, luni de-a rândul. O cantitate importantă de noi detalii a ieşit la iveală în ultimii 20 de ani, mare parte datorită cercetărilor istoricului John Neal Phillips, din Dallas, precum şi unei mici armate de perseverenţi pasionaţi ai istoriei, asta fără a mai menţiona informaţiile conţinute în cele două cărţi publicate de sora lui Clyde, Marie. Guinn pune laolaltă acest material, plus câteva fragmente valoroase de 3

Castană şi Campion, în engleză. (n.tr.).

informaţie pe care le-a descoperit el însuşi, într-o lucrare istorică reuşită. Cu toate că este atât de exhaustivă, Go Down Together are şi mici aspecte deranjante. Subtitlul declară că aceasta este o poveste „nespusă“, deşi Guinn, un scriitor texan, notează în mod explicit multele cărţi şi numeroşii autori şi cercetători pe care se bazează în mod indispensabil. Plus că, dată fiind sărăcia surselor pentru o carte ca aceasta, Guinn acceptă mult prea uşor câteva povestiri implauzibile, precum cea spusă de Blanche Barrow (nevasta lui Buck), care susţine că J. Edgar Hoover a vizitat-o la închisoare, sau povestirea insidioasă pe care Clyde le-o spune prietenilor, despre cum a fost el violat în închisoare şi s-a răzbunat ucigându-l pe violator. De fapt, ambele cărţi profită de această anecdotă dubioasă pentru a stoarce orice picătură posibilă de melodramă din ea („ZBANG!“, face ţeava de plumb a lui Schneider când loveşte craniul violatorului). Guinn afirmă, de asemenea, că cele mai multe jefuiri importante ale băncilor din epoca Marii Depresiuni au fost făcute cu colaborare din interior, ajutate de angajaţi mituiţi sau de poliţia locală, chiar dacă Bonnie şi Clyde sau, dacă tot veni vorba, John Dillinger, nu par a fi beneficiat vreodată de astfel de aranjamente. Ar fi de crezut că repetata apariţie a gloanţelor care le vâjâiau pe la urechi ar scoate din calcul o asemenea ipoteză. Totuşi, acestea sunt doar obiecţii mărunte adresate unei cărţi altfel reuşite. Nu acelaşi lucru se poate spune despre Bonnie and Clyde a lui Schneider. E greu de spus unde o ia razna cartea aceasta, dar am putea începe cu prima pagină, cu decizia autorului de a scrie la timpul prezent, un indiciu sigur că istoria pe care o citeşti este una imaginară, nu relatată în baza unor cercetări. Mai rău, Schneider, autor al mai multor cărţi, recurge în mod inexplicabil la naraţiunea la persoana a doua. Astfel că suntem serviţi cu zeci de fraze ca aceasta, toate exprimate din punctul de vedere al lui Clyde: „O, Doamne Dumnezeul meu, iar începe. Te uiţi pe fereastră şi, bineînţeles, oamenii legii sunt peste tot şi ţi-au blocat ieşirea de pe alee cu o maşină. Începi să dai ordine“. Orice cititor poate ghici ce va urma. Să lăsăm arma să vorbească: „Rata rata rata rata rata rata“. Şi cine poate uita nepreţuitul răspuns al maşinii poliţiei? „Biiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiip.“ Această abordare bizară ajunge la apogeu atunci când Schneider îşi imaginează gândurile lui Clyde, în timp ce acesta moare în mâinile poterei înarmate cu carabine automate Browning: „Chestia ciudată e că poţi să-ţi priveşti fără furie propria ucidere – cine ar fi crezut? Cei şase oameni ai legii ies acum din ascunzătorile lor, trăgând încă gloanţele lor tăcute în maşină. Ce-i cu ei? Au înnebunit? Gloanţele intră în corpul tău şi în al lui Bonnie. Doamne, îţi plăceau armele astea. Când şi-au cumpărat poliţiştii Browning-uri? Deci până la urmă oamenii legii şi-au luat nişte arme ca lumea, nu? Era timpul să ia şi ei o lecţie de la bătrânul şi decedatul Clyde“. Nu ştiu cum aţi caracteriza aşa un pasaj, dar e mai apropiat ca stil de Hunter S. Thompson4 decât de Doris Kearns Goodwin5. Cu siguranţă nu e ceea ce scrie pe inflamanta supracopertă a cărţii: „veridicitate şi dramă pe măsura lui Truman Capote în Cu sânge rece“. O astfel de prezentare nu e doar h ridicolă. E pur şi simplu biiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiip. Scriitor şi jurnalist căruia i se atribuie inventarea „jurnalismului Gonzo“, un stil de reportaj în care ziaristul se implică în mod personal, ajungând să joace un rol central în povestea relatată. (n.tr.). 5 Scriitoare şi jurnalistă, autoare a unor celebre biografii amplu documentate, laureată a premiului Pulitzer. (n.tr.). 4

FOTO: HULTON ARCHIVE/GETTY IMAGES (CIRCA 1933)

Nemilos în Manhattan Cornelius Vanderbilt a creat imperii, a doborât rivali şi a provocat, apoi a stins panici financiare. DE MICHAEL KAZIN MERICANII au fost întotdeauna ambivalenţi în legătură cu cei care au transformat mici afaceri în unele de proporţii. Ne minunăm de iscusinţa şi îndrăzneala lor şi le invidiem mulţimea de plăceri pe care le cumpără şi de care se debarasează când au chef. Şi totuşi presupunem că oricine ajunge atât de mare trebuie să fie şi rău. Miliardarii sunt învinovăţiţi pentru că transformă pieţele în unele mai puţin libere, pentru coruperea politicienilor, pentru exploatarea oamenilor obişnuiţi care lucrează în compa-

THE FIRST TYCOON

The Epic Life of Cornelius Vanderbilt de T. J. Stiles Ilustrată. 719 pag. Alfred A. Knopf. 37.50 $ niile lor. Unii dintre corporatiştii bogaţi încearcă apoi să îşi sporească reputaţia cu acte filantropice ostentative. Nu e de mirare că în cea mai capitalistă dintre naţiuni, cei mai mari capitalişti adună la fel de multă suspiciune ca şi dragoste. Cornelius Vanderbilt a petrecut puţin din lunga sa viaţă preocupându-se de propria imagine. Dacă americanii nu erau recunoscători pentru multele vapoare cu aburi pe care le-a construit, pentru liniile importante de cale ferată pe care le-a integrat într-un sistem comun, pentru stingerea panicilor provocate de bursă şi de gara Grand Central pe care a construit-o cu milioanele lui, era vina lor, nu a lui. Vanderbilt a fost cel mai bogat american din secolul al XIX-lea; la moartea sa, în 1877, deţinea, cel puţin scriptic, 1/9 din dolarii aflaţi în circulaţie. Dar ca oricare dintre giganţii corporatişti de atunci sau de acum, nu vedea nici un motiv să îşi ceară scuze pentru fabricarea şi administrarea de bunuri pe care toată lumea le dorea şi de care avea nevoie. „Vanderbilt era o sumă de lucruri, nu toate demne de admiraţie“, spune T.J. Stiles în această biografie instructivă şi scrisă fluent, „dar niciodată nu a fost ipocrit. Urât, admirat, respins, întotdeauna genera respect, chiar şi din partea duşmanilor“. Acest respect izvora, parţial, din modul în care s-a îmbogăţit. În primii ani ai republicii, cei mai mulţi dintre bogătaşii americani îşi moşteniseră averile de la strămoşi comercianţi sau stăpâni de plantaţii. Asemenea patricienilor de peste Atlantic, aveau tendinţa de a asocia dreptul de a conduce clasei lor sociale înalte. Vanderbilt a renunţat la şcoală la 11 ani. Dar ca întreprinzător autodidact şi ridicat prin forţe proprii, nu avea egal. Vanderbilt a crescut pe Staten Island, fiul unor fermieri ambiţioşi care erau hotărâţi să profite de pe urma comerţului înfloritor din oraşul aflat în expansiune peste golf.

Cea mai recentă carte a lui Michael Kazin este „A Godly Hero: The Life of William Jennings Bryan“. Este profesor de istorie la Universitatea Georgetown. FOTOGRAFIE DE LA BIBLIOTECA CONGRESULUI (CIRCA 1845)

Cornelius obişnuia să ducă barca tatălui său spre Manhattan şi înapoi; uneori petrecea toată noaptea pe vaporaş, ca să fie primul care primeşte de lucru a doua zi. În preajma celei de-a 20-a aniversări, Vanderbilt făcuse destui bani cât să concureze comercial în susul şi în josul coastei. În timp ce un număr mic de bărbaţi de vârsta lui studiau relaxaţi clasicii la Cambridge şi Princeton, Vanderbilt devenea un „prosper comerciant pe mare“. A fost de asemenea şi unul dintre primii americani care au învăţat să construiască şi să manevreze vase cu aburi – cea mai mare inovaţie în transport de la inventarea navigaţiei pe mare. Vanderbilt a clădit un imperiu continental cu dragostea şi măiestria sa din epoca aburului. Era o industrie periculoasă: căpitanii dornici să îşi distrugă competitorii de obicei forţau motoarele peste limite. Boilerele explodau. Vapoarele se ciocneau unele de altele. Morţile erau ceva obişnuit. Vanderbilt îi provoca adesea pe alţi proprietari la curse, conducând cu îndemânare agresivă, aproape întotdeauna către victorie, vase create de el. Dar Comandorul (un nume de care era mândru) a câştigat cea mai mare parte a averii sale departe de timonă. Reducând tarifele şi cumpărând firme rivale, Vanderbilt a ajuns aproape să deţină monopolul transportului cu vase cu aburi între New York şi Boston. În timpul goanei după aur din California, a creat un culoar prin Nicaragua

pentru a-i transporta pe pionierii de la 1849 de la un ocean la altul. În timpul Războiului Civil şi-a închiriat cea mai mare şi mai rapidă navă unioniştilor pentru a-i urmări şi învinge pe invadatorii confederaţi. Odată victoria câştigată, el s-a orientat către afacerea căilor ferate şi curând controla o reţea de linii care duceau de la New York la Chicago. Vanderbilt trăia pentru competiţie, ca un mare atlet. Septuagenar fiind, încă se mai bucura de echipa de echitaţie care concura la periferiile New York-ului. The New York Herald spunea că „ambiţia lui e neînfrânată“. Henry J. Raymond, editorul The Times, a introdus o nouă metaforă, făcând legătura între Vanderbilt şi un baron tâlhar. Asemenea nobililor germani medievali care „sabotau comerţul“ pe Rin „şi cereau tribut de la fiecare pasager care trecea pe apă“, Vanderbilt a adunat profit maxim din obţinerea controlului maxim de pe orice piaţă a intrat. Manipularea cotaţiilor la bursă era la fel de importantă pentru acel scop ca şi oferirea de tarife mici şi servicii eficiente. În toamna lui 1869, Vanderbilt a suprimat o cădere a Wall Street pompând milioane de dolari în companii aflate în pragul colapsului. Dar contribuise de la început la declanşarea crizei din „Vinerea Neagră“, inundând piaţa cu acţiuni ale propriilor companii feroviare, pentru a dejuca planurile rivalului său, magnatul Jay Gould. „Vanderbilt a apărut în rolul eroului“, zice Stiles. „O examinare mai

atentă dezvăluie că toate acţiunile sale erau alimentate de o cruzime feroce“. Stiles, autorul unei biografii a lui Jesse James, scrie cu verva unui jurnalist subtil şi cu grija analitică a unui cercetător experimentat. Şi ne oferă o viziune cuprinzătoare asupra istoriei vaste a elitelor americane ca şi asupra vieţii unuia dintre faimoşii ei menbri. Vanderbilt poate că nu a fost „primul“ magnat al Statelor Unite – probabil că negustorul de blănuri John Jacob Astor merită acest titlu. Dar, aşa cum susţine şi Stiles, Comandorul a fost exponentul unei noi clase de oameni de afaceri. Toţi erau nordişti şi cei mai mulţi credeau cu fervoare în puternica Uniune pe care au întemeiat-o cu truda şi averile lor. Etica de corporaţie era oricum onorată mai mult în retorica de banchet decât în realitate. Vanderbilt şi confraţii săi atenţi la costuri preferau în mod natural negocierile prieteneşti în favoarea tacticilor frauduloase sau în forţă. Cu toate acestea, când metodele politicoase eşuau, ei erau foarte dispuşi să cumpere politicieni, să înşele foşti parteneri şi să angajeze poliţia ca să spargă grevele muncitorilor lor. Deşi Vanderbilt se îmbrăca de obicei în costumul simplu, în alb şi negru, al clericilor protestanţi, unica lui religie era puterea economică. „Vanderbilt era un paradox – şi creator şi distrugător“, scrie Stiles. Câţiva dintre cei 13 copii ai săi aveau motive să simtă aceeaşi ambivalenţă când era vorba de bătrân. Ca un bun tată de familie, Comandorul fie îşi angaja fiii, fie îi încuraja să aibă propriile afaceri şi cariere. De asemenea, analiza cu atenţie alegerea partenerilor pentru fiicele şi fiii săi şi le dăruia unele din cele mai somptuoase nunţi din ţară. Cu toate acestea, Vanderbilt se grăbea să califice orice semn de dependenţă ca slăbiciune de caracter. Şi-a numit unul dintre fii „tâmpit“ pentru că împrumuta bani. Alt fiu al său a încercat să îşi ţină secretă faţă de tatăl său dependenţa de jocuri de noroc, căci altfel acesta i-ar fi tăiat fondurile. ECUNOSCUT ca un „om dur“, Comandorul avea puţin loc în suflet pentru acte caritabile şi nici unul pentru vinovăţie. Singura ocazie în care a donat o sumă mare de bani a fost la înfiinţarea universităţii din Nashville care îi poartă numele. În mod tipic, acest dar făcut la bătrâneţe a fost motivat de dorinţa de a reconcilia Nordul şi Sudul, pentru ca sub conducerea unei noi elite toată naţiunea să prospere. Această încredere a fost zdruncinată la scurt timp după moartea lui Vanderbilt de un val de greve violente şi de creşterea alarmantă a nemulţumirilor orăşenilor săraci. O generaţie de reformatori şi radicali a convins poporul că acei capitalişti vicleni cu puteri neîngrădite nu pot fi creditaţi să ia decizii pentru binele majorităţii americanilor. Începând de anul trecut, toată lumea a trebuit sa reînveţe acea lecţie. Cu toate acestea, Comandorul s-a folosit de de reglementări stricte, chiar dacă doar pentru subordonaţii săi din corporaţie. Cum spunea cel care a fost secretarul său mulţi ani: „el credea că h orice om poate suporta să fie urmărit“.

TBR: Din culise ECONOMIE DE TIP „NUDGE“ I: Nudge: Improving Decisions About Health, Wealth, and Happiness, de Richard H. Thaler (în poză) şi Cass R. Sunstein, a urcat puţin în topul extins al ediţiilor broşate de non-ficţiune, săptămâna aceasta clasându-se pe locul 22. Nu vă lăsaţi păcăliţi de imaginea sugestivă de pe copertă şi de titlul îndrăzneţ, în stil Gladwellian – cartea (publicată pentru prima oară de către Yale University Press) conţine mai puţin elemente de conexiune şi prezentare de noi tendinţe şi mai mult anecdote despre sistemul suedez de pensii, liste de aşteptare pentru donaţii de organe şi alte subiecte improprii, dar fascinante. Totuşi, Nudge a primit un impuls de la lideri de opinie din diverse domenii, precum Barack Obama (care l-a contactat pe Sunstein pentru a conduce Oficiul de Informaţii şi Reglementare a Afacerilor) şi Kathie Lee Gifford. Atunci când Gifford a observat cartea într-o ediţie recentă a emisiunii „Today“, care enumera o listă a cărţilor care trebuie citite în această primăvară, ea a exclamat:„Cartea asta are nevoie de un brânci!“ şi i-a facut vânt pe podea, înlocuind-o cu propria sa lucrare, Just When I Thought I’d Dropped My Last Egg. Cartea lui Gifford, care, aparent, nu se referă la contribuţiile pentru pensie (după planul 401 (k)) sau la noua reglementare F.D.A. despre creşterea puilor în ferme, cade pe locul 17 în topul extins al ediţiilor cartonate din această săptămână. Să fie vorba de înţelepciunea pieţei în acţiune? ECONOMIE DE TIP „NUDGE“ II: Dacă starurile TV nu îşi arată dragostea faţă de Nudge, politicienii cu siguranţă o fac. Într-un articol recent de pe prima pagină intitulat „Nudge-ocracy“, revista The New Republic analiza modul în care gândirea de tip „Nudge“ – care susţine că cei care fac politică pot îmbunătăţi alegerile oamenilor ajustând „arhitectura“ deciziei – a pătruns în toate nivelurile politicii administraţiei Obama, de la planul de salvare a sistemului bancar la propunerea legată de emisiile de carbon şi sistemul de sănătate. Între timp, în Marea Britanie, Thaler, un profesor al Universtităţii Chicago şi fondator al subdomeniului dedicat studiului economiei comportamentale, l-a criticat pe liderul conservator David Cameron. Democraţi americani, conservatori britanici: de a cui parte este Nudge? Thaler a descris noţiunea sa de „paternalism libertar“ ca fiind „dincolo de politica de stânga sau de dreapta – foloseşte mijloace caracteristice aripii de dreapta pentru a obţine rezultate progresive“. Un consilier al politicii Partidului Conservator a expus această opinie într-un mod mai grandios, declarând pentru ziarul The Guardian: „Economia comportamentală poate fi echivalentul nostru pentru teoria neoclasică a creşterii economice endogene a lui [Gordon] Brown“. Să fie o introducere pentru editarea inevitabilului film ce va rezulta din aceasta? ECONOMIE DE TIP „NUDGE“ III: Bine, dar ce se găseşte cu adevărat pentru cei ca mine şi ca voi în tot acest Nudge? Într-un nou „capitol bonus“, Thaler şi Sunstein includ o listă a 20 de noi „îmbieri“ („nudges“) sugerate de cititorii blogului lor, Nudge (nudges.wordpress.com). Sugestiile includ locuri pentru urinat acoperite cu muşte false (pentru a încuraja o ochire mai bună) şi un „ceas al întârziaţilor“ care ar fi mai rapid prin omiterea în mod constant a unui număr de minute. Mi-a plăcut în mod particular această propunere: în loc să deschidă cu promisiunea de cele mai multe ori falsă: „Voi fi scurt“, cei care iau cuvântul în public ar trebui să spună: „Vă rog întrerupeţi-mă dacă vorbesc pentru mai mult de n minute“. Dacă stai şi te gândeşti, acesta este un sfat preţios pentru autorii celebri care trăncănesc. Şi aici mă refer la tine, Tori Spelling! Cartea ei, Mommywood, se îndreaptă, din fericire, într-o direcţie de genul Kathie Lee Gifford, căzând pe locul 6. JENNIFER SCHUESSLER

Ediţii cartonate

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

FICŢIUNE

Săpt. trecută

Săpt. în top

Săpt. aceasta

11 mai 2009

NONFICŢIUNE

Săpt. trecută

Săpt. în top

FIRST FAMILY de David Baldacci (Grand Central, 27.99 $) Foşti agenţi ai Serviciilor secrete, acum detectivi particulari, caută un copil răpit în timpul unei petreceri la Camp David.

LIBERTY AND TYRANNY de Mark R. Levin (Threshold Editions, 25 $) Un manifest conservator scris de gazda unui talk-show, preşedinte al Landmark Legal Foundation.

TEA TIME FOR THE TRADITIONALLY BUILT de Alexander McCall Smith (Pantheon, 23.95 $) Cel de-al zecelea roman din seria Agenţia de detective nr. 1.

OUTLIERS de Malcolm Gladwell (Little, Brown, 27.99 $) De ce unii oameni au succes – de la autorul volumului Blink.

LOITERING WITH INTENT de Stuart Woods (Putnam, 25.95 $.) Stone Barrington, poliţistul din New York devenit avocat, preia un caz în Key West.

COLUMBINE de Dave Cullen (Twelve, 26.99 $) O relatare completă a masacrului de la Columbine, 10 ani mai tarziu.

ALWAYS LOOKING UP de Michael J. Fox (Hyperion, 25.99 $) Despre ultimii 10 ani din viaţa lui Fox; despre lupta sa cu boala Parkinson şi despre munca sa ca activist prin intermediul fundaţiei sale.

THE GIRLS FROM AMES de Jeffrey Zaslow (Gotham, 26 $) O prietenie de durată între un grup de femei din Midwest.

MOMMYWOOD de Tori Spelling cu Hilary Liftin (Simon Spotlight Entertainment, 25 $) Povestiri amuzante despre matriarhatul de la Hollywood.

HOUSE OF CARDS de William D. Cohan (Doubleday, 27.95 $) Căderea Bear Stearns şi începutul colapsului pe Wall Street.

A BOLD FRESH PIECE OF HUMANITY de Bill O’Reilly (Broadway, 26 $) Comentatorul de la Fox News despre educaţia şi cariera sa.

THE YANKEE YEARS de Joe Torre şi Tom Verducci (Doubleday, 26.95 $) Fostul manager al echipei Yankee (19962007) despre anii petrecuţi cu echipa.

ARE YOU THERE, VODKA? IT’S ME, CHELSEA de Chelsea Handler (Simon Spotlight Entertainment, 24.95 $) Eseuri umoristice personale ale actriţei de stand-up comedy.

A LITTLE BIT WICKED de Kristin Chenoweth cu Joni Rodgers 12 (Touchstone, 25 $) De la regina frumuseţii din Oklahoma la starul de pe Broadway, câştigătoare a premiului Tony.

12*

MIGHT AS WELL LAUGH ABOUT IT NOW de Marie Osmond cu Marcia Wilkie (New American Library, 24.95 $) Actriţa şi cântăreaţa îşi împărtăşeşte propria perspectivă asupra vieţii.

A LION CALLED CHRISTIAN de Anthony Bourke şi John 16 Rendall (Broadway, 21.95 $) Doi bărbaţi cumpără ca animal de companie un pui de leu în Londra, îl duc în Africa unde este crescut, iar apoi se reîntâlnesc într-un mod emoţionant; o reactualizare a cărţii din 1971.

THE LOST CITY OF Z de David Grann (Doubleday, 27.50 $) 13 Un redactor de la New Yorker caută un explorator britanic dispărut cu 80 de ani în urmă în Amazon.

PRICELESS MEMORIES de Bob Barker cu Digby Diehl (Center Street, 24.99 $) Despre viaţa prezentatorului emisunii-concurs.

16*

NOT BECOMING MY MOTHER de Ruth Reichl (Penguin Press, 19.95 $) Autoarea de cărţi culinare analizează viaţa mamei sale.

JUST TAKE MY HEART de Mary Higgins Clark (Simon & Schuster, 25.95 $) Un asistent de procuror, care trecuse printrun transplant de inimă, descoperă că viaţa sa este în pericol atunci când investighează un caz de omucidere.

THE PERFECT POISON de Amanda Quick (Putnam, 24.95 $) Un botanist din epoca victoriană investigheză un caz de otrăvire; un roman din seria Arcane Society.

THE HOST de Stephenie Meyer (Little, Brown, 25.99 $) O femeie nu capitulează în faţa extratereştrilor care au preluat controlul.

LOOK AGAIN de Lisa Scottoline (St. Martin’s, 26.95 $) Un reporter află că fiul său adoptiv s-ar putea să fi fost răpit de la mama sa naturală.

DEADLOCK de Iris Johansen (St. Martin’s, 26.95 $.) Un expert O. N. U. în căutarea comorii familiei Romanov este răpit.

LONG LOST de Harlan Coben (Dutton, 27.95 $) Myron Bolitar o ajută pe o fostă iubită să-şi caute fiica.

TURN COAT de Jim Butcher (Roc, 25.95 $) A 11-a carte a seriei Dresden Files despre un detectiv vrăjitor din Chicago.

THE ASSOCIATE de John Grisham (Doubleday, 27.95 $) Un absolvent de drept idealist e nevoit să se angajeze la o firmă de avocatură prestigioasă, dar traumatizantă.

HANDLE WITH CARE de Jodi Picoult (Atria, 27.95 $) O femeie a cărei fiică are o afecţiune periculoasă, căpătată la naştere, trebuie să decidă dacă să îl dea în judecată pe obstetrician, un vechi prieten.

13*

THE HELP de Kathryn Stockett (Amy Einhorn/Putnam, 24.95 $) Despre o tânără femeie albă şi doi servitori negri în Mississippi-ul anilor 1960.

THE GUERNSEY LITERARY AND POTATO PEEL PIE SOCIETY de Mary Ann Shaffer şi Annie Barrows (Dial, 22 $) Un jurnalist îi întâlneşte pe vechii partizani ai rezistenţei anti-naziste de pe insulă.

FATALLY FLAKY de Diane Mott Davidson (William Morrow, 25.99 $) Furnizoarea Goldy Schulz încearcă să păcălească un criminal pe terenul unui centru de sănătate din Aspen.

16*

ARTHAS de Christie Golden (Pocket Books, 25 $) Un roman fantastic World of Warcraft.

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna încheiată pe 25 aprilie în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile de gen); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes.com/books.

Selecţia editorilor Cărţi recente care ne-au stârnit interesul SAG HARBOR de Colson Whitehead (Doubleday, 24.95 $) Benji, înstăritul erou negru de 15 ani al celui de-al patrulea roman al lui Whitehead, unul biografic, trăieşte într-o lume unde viaţa nu îl asaltează, ci mai degrabă îi acordă timpul necesar pentru a-şi da seama cine îşi doreşte să devină.

THE SOUND OF FREEDOM: Marian Anderson, the Lincoln Memorial, and the Concert That Awakened America de Raymond Arsenault (Bloomsbury, 25 $) Segregaţia a determinat locul în care a concertat Anderson, conducând la o controversă naţională pe tema rasei.

THE INDIFFERENT STARS ABOVE: The Harrowing Saga of a Donner Party Bride de Daniel James Brown (Morrow/HarperCollins, 25.99 $) Ororile sunt relatate din punctul de vedere al unei tinere căsătorite din statul Illinois.

LOSING MUM AND PUP: A Memoir de Christopher Buckley (Twelve, 24.99 $) În momentele sale de ambivalenţă reală, această iubitoare şi amuzantă biografie filială despre Bill şi Pat Buckley este ca o băutură surprinzător de tare.

ENDPOINT: And Other Poems de John Updike (Knopf, 25 $) Updike nu şi-a arogat niciodată însuşiri înalte de poet, dar cea din urmă carte a lui, în care priveşte către iminenta sa moarte, dovedeşte că el a avut dintotdeauna ceea ce îi trebuie unui poet.

AFRICA: Altered States, Ordinary Miracles de Richard Dowden (PublicAffairs, 29.95 $) Dowden susţine că Africa este mai promiţătoare decât recunosc adesea jurnaliştii sau cei care fac muncă umanitară.

BROOKLYN de Colm Toibin (Scribner, 25 $) Eroina lui Toibin, o tânără irlandeză simplă, ataşată de casă, îşi părăseşte familia pentru a pleca la New York doar pentru că nu poate să spună că nu vrea să facă asta. WOODSBURNER de John Pipkin (Nan A. Talese/Doubleday, 24.95 $) Acest roman despre Thoreau şi vecinii săi din Concord este de fapt o introducere vicleană pentru Walden. THE SERVANTS’ QUARTERS de Lynn Freed (Houghton Mifflin Harcourt, 24 $) Umbrele lui Jane Eyre şi Miss Havisham bântuie acest roman despre Africa de Sud. Recenziile complete ale acestora şi ale altor cărţi recente se află pe web: nytimes.com/books.

Islamofobia Juan Cole susţine că modul în care America tratează Orientul Mijlociu este dictat de frică. DE DAVID E. SANGER ÂND în octombrie 2005 războiul din Irak o luase razna şi propriile sale viziuni despre democratizarea Orientului Mijlociu se spulberau, George W. Bush a încercat să convingă naţiunea să i se alăture contra unui nou inamic mondial, „Islamofascismul“. Într-o serie de discursuri, el a descris duşmanii împrăştiaţi ai Americii ca o forţă unită, consolidată de o viziune comună. Dacă America nu răspundea provocării, spunea el, jihadiştii şi-ar fi îndeplinit planul de a „întemeia un imperiu islamic radical, care să se întindă din Spania până în Indonezia“. Efortul lui Bush de a echivala amalgamul de inamici noi ai Americii cu puterile Axei din cel de-al Doilea Război Mondial s-a risipit

ENGAGING THE MUSLIM WORLD

de Juan Cole Ilustrată. 282 pag. Palgrave Macmillan. 26.95 $ rapid. Chiar şi cei de la Casa Albă îşi mărturiseau stânjeneala în particular, iar cuvântul „Islamofascism“ a fost exclus din discursurile prezidenţiale. Malefic? Da. Dar nu o forţă organizată – iar discursurile lui Bush au ajuns curând să fie privite ca greşeli uriaşe pentru că au exagerat puterea inamicilor Americii în loc să îi dezbine jonglând cu permanentele lor rivalităţi. La urma urmelor, nu cu mult timp în urmă irakienii şi iranienii duceau un război crâncen. Iar Bush amesteca extremiştii sunniţi ai lui Osama bin Laden cu viziunea despre o Persie putere nucleară, a lui Mahmoud Ahmadinejad. Cartea lui Juan Cole, Engaging the Muslim World (Implicând lumea islamică) identifică aceste replici eronate şi nu ne putem dori decât ca Bush să fi putut avea un astfel de material (de fapt, o mare parte a sa era inclusă în informările pe care el le primea) înainte de începutul erei nefericitelor aventuri post-11 septembrie. Ca şi remarcabilul volum al lui Lawrence Wright, Looming Tower, apărut în urmă cu aproape trei ani, acest ghid al politicilor Islamului modern urmează istoria diferitelor mişcări, ale căror consecinţe violente încă se transformă în noi configuraţii. Pe parcursul cărţii, Cole, istoric la Universitatea Michigan, cercetează dubla dinamică a „îngrijorării în privinţa Islamului“ din Statele Unite şi a „îngrijorării în privinţa Americii“ din lumea arabă. Cititorii blogului lui Cole, numit Informed Comment (juancole.com), vor găsi că multe din argumente le sunt familiare, deşi sunt bine asamblate aici, alături de eseuri asupra miturilor ce înconjoară Wahhabismul saudit1, ascensiunea Frăţiei Musulmane2 în Egipt şi David E. Sanger, şeful biroului de corespondenţi The Times la Washington, este autorul cărţii „The Inheritance: The World Obama Confronts and the Challenges to American Power“. 1 Curent conservator al islamismului, care susţine întoarcerea la studierea practicilor primelor trei generaţii ale Islamului. 2 Mişcare politică sunnită transnaţională, care urmăreşte reinstaurarea Coranului ca lege de referinţă în ordonarea vieţii de familie, personale, comunitare musulmane.

FOTO: LIN ZHANG JONES/ARHIVA FOTO A UNIVERSITĂŢII MICHIGAN

efectele secundare neintenţionate ale amestecului american în Iran. Cole îşi începe cartea în locul potrivit: dependenţa americană de petrolul din Orientul Mijlociu, care a deturnat sensul politic şi adesea ne-a condus la susţinerea unor dictatori pe care în mod normal i-am fi pus pe lista celor ce violează drepturile omului. (Cei saudiţi probabil s-ar încadra aici.) Şi spune un adevăr care ar trebui să îl dezmeticească pe preşedintele Obama. „Realitatea este că mai degrabă vom deveni mai mult, nu mai puţin dependenţi de petrolul islamic în deceniile ce vin“, scrie el, adăugând că 11 dintre cei 15 cei mai mari exportatori de petrol sunt ţări majoritar musulmane. El arată că petrolul ne-a dus în Irak de la început. Confruntându-se cu o lovitură de stat în 1958, la Bagdad, când a fost înlăturat un guvern favorabil, preşedintele Dwight Eisenhower declara: „Trebuie să acţionăm sau să părăsim Orientul Mijlociu“. Cole este foarte convingător când susţine că politicienii occidentali care vorbesc despre Islamofascişti nu numai că insultă o întreagă religie, dar şi identifică aiurea inamicul. Grupurile teroriste cu care ne confruntăm încearcă să confişte o religie. Cole arată că a-i descrie pe ei în termeni religioşi e la fel cu a-l numi pe asasinul lui Yitzhak Rabin „terorist iudaic“ sau pe Francisco Franco un „Cristofascist“. Societăţile arabe care ne fascinează cel mai mult sunt cele în care – precum Egiptul – serialul „Neveste disperate“ e un succes, urmărit de aceiaşi telespectatori care denunţă invadarea culturii lor de către valorile occidentale. Ca noi toţi, ei ar vrea să aibă şi una şi alta, bucurându-se de plăceri interzise şi totuşi sperând să oprească „libertinismul – sexul ocazional, drogurile şi violenţa – să le invadeze vecinătăţile“. Una dintre aceste vecinătăţi exclusiviste este Giza, domiciliul tatălui lui Mohamed Atta, şeful teroriştilor de la 11 septembrie. Avocat din Cairo, Mohamed Atta cel bătrân a negat iniţial implicarea fiului său. După patru ani, la CNN, a admis că tânărul a pornit un război religios de 50 de ani, înfiinţând celule care erau ca „bomba nucleară care acum a fost activată şi ticăie“. Cole face uneori analogii greşite, încercând să explice asemenea sentimente americanilor. El compară teroriştii de la 11 septembrie cu Timothy McVeigh şi Terry Nichols, care au citit cărţi despre supremaţia rasei albe înainte de a pune bomba la clădirea federală Alfred P. Murrah din Oklahoma City. Pentru Cole, cei doi „au anumite asemănări izbitoare cu membrii unor grupuri radicale egiptene precum Jihadul Islamic şi Gruparea Islamică a Şeicului Orb3“. Cu toţii s-au aliat împotriva „controlului evreiesc asupra guvernului american“ şi au atacat clădiri înalte care erau simboluri ale puterii. Cu toţii aparţineau „unei mişcări extremiste semnificative“. Chiar aşa? Poate că George W. Bush a inflamat puterea Islamofascismului, dar cu siguranţă mişcarea radicală musulmană, în

toate întruchipările sale, are un efectiv mai mare şi mai bine finanţat decât grupurile extremiste americane, şi este prezentă în mai multe ţări decât sunt aceşti extremişti domestici care ameninţă terorismul intern. Există un motiv pentru care avem zeci de mii de militari americani la graniţa dintre Afganistan şi Pakistan: să oprim grupurile radicale să preia controlul vreunuia dintre state, ceea ce ar crea un sanctuar unde ar fi plănuite atacuri în toată lumea şi – în cazul Pakistanului – să îi oprim în a face rost de arme nucleare. Acestea sunt probleme la o cu totul altă scară decât capturarea următorului Timothy McVeigh. Şi explică de ce un preşedinte nou instalat datorită viziunii contrare celei a lui Bush, gata să recurgă mai întâi la diplomaţie, extinde prezenţa militară americană atât în Afganistan cât şi în Pakistan. LANUL lui Obama de a implica lumea islamică va fi pus cu adevărat la încercare în Iran, unde nu a existat implicare reală de trei decenii. El a început procesul de implicare cu un gest cât se poate de public, un mesaj adresat poporului iranian la jumătatea lui martie, în care îi asigura încă o dată că nu are de gând să încerce schimbarea regimului şi că le respectă nevoia de regăsire a unui loc între celelalte naţiuni. A fost gestul potrivit, după cum scrie şi Cole: „Setea de independenţă politică şi tehnologică a Iranului

merge mult mai departe decât a oricărui stat petrolier din Golf“. Mesajul lui Obama a lăsat nerezolvată dilema despre cum să potolească această sete şi totuşi să îşi onoreze angajamentul din campanie de a nu lăsa vreodată Iranul să obţină o armă nucleară – şi nici potenţialul armelor nucleare. (Deja e periculos de aproape de acest potenţial.) Nimeni – nici Obama, nici vreunul dintre inspectorii internaţionali – nu se lasă amăgit de declaraţia liderului suprem al Iranului, Ali Khamenei, conform căreia acuzaţiile americane despre programul iranian de înarmare sunt „o minciună sfruntată“, sau de afirmaţia „noi considerăm că folosirea armelor nucleare contravine legilor Islamului“. După cum arată Cole, comunitatea internaţională va avea nevoie de acces la miile de cercetători iranieni care activează în proiectul nuclear. Dar el supraestimează libertatea pe care au avut-o inspectorii de a vizita sediiile iraniene, lăsând impresia că au văzut tot ce au cerut să vadă. Inspectorii au o versiune foarte diferită a poveştii. La final, Cole susţine abordările foarte pragmatice – o relaţie cu Iranul bazată pe construirea încrederii şi acel gen de ameninţare a duşmanilor care i-a permis gen. David Petraeus să înceapă disciplinarea Irakului. Cel mai important, el insistă să dăm jos paravanele. „Modul bigot în care unii politicieni au abordat h Islamul“ este sortit pieirii, conchide el.

Politicienii care vorbesc despre Islamofascişti identifică aiurea inamicul, scrie Cole.

3 Mişcare militantă islamistă condusă de şeicul orb Omar Abdel-Rahman, responsabilă de multe atentate din Egipt în care au murit turişti străini; liderul mişcării este în prezent deţinut în Statele Unite pentru implicare în atentatele din 1993 de la World Trade Center.

Raftul cu ediţii broşate UNACCUSTOMED EARTH de Jhumpa Lahiri (Vintage Contemporaries, 15 $) Aceste opt povestiri splendide scrise de autoarea colecţiei Interpreter of Maladies, câştigătoare a Premiului Pulitzer, se preocupă de imigranţii din India şi de copiii lor americani. Copiii, maeştri atât în cultura americană cât şi în cea bengaleză, dar acasă în nici una, sunt bântuiţi de „povara viselor familiilor lor“, spune Michiko Kakutani în ziarul The Times. Lahiri scrie „cu o cunoaştere intimă a inimilor lor măcinate de divergenţe“ şi cu o „înţelegere cehoviană a înfrângerii“, a continuat Kakutani, lăudându-i „stilul artistic desăvârşit“. GIRLS LIKE US: Carole King, Joni Mitchell, Carly Simon – and the Journey of a Generation de Sheila Weller (Washington Square, 17 $) „Cele trei vieţi, identităţi şi cântece diferite ale lor spun povestea complexă a unei întregi generaţii de femei“, scrie Weller. Se poate. Dar acest „amalgam de nostalgie, istorie feministă, introspecţie rafinată, muzică frumoasă şi bârfă irezistibilă“, după cum a descris-o Janet Maslin în ziarul The Times, oferă o privire din interior a politicilor sexuale ale anilor 1960 şi o privire „înapoi de unde am venit“. LATE NIGHTS ON AIR de Elizabeth Hay (Counterpoint, 14.95 $) Romanul lui Hay, a cărui acţiune se desfăşoară într-un studio radio din nordul canadian al anilor 1970, evocă încurcăturile şi aspiraţiile membrilor echipei, singuri şi departe de locurile lor natale. „După un timp a crescut în ei acest sentiment“, scrie Hay. Ei „se gândeau la trecut... şi spuneau «Timpul petrecut acolo reprezintă perioada cea mai intensă din viaţa mea».“ AMERICAN EVE: Evelyn Nesbit, Stanford White, the Birth of the „It“ Girl, and the Crime of the Century de Paula Uruburu (Riverhead, 17 $) Uruburu foloseşte în mod excelent memoriile, scrisorile şi fotografiile lui Evelyn Nesbit, un model din Gilded Age, al cărei soţ gelos l-a împuşcat pe arhitectul Stanford White în 1906. Uruburu dezvăluie exploatarea la care a fost supusă Nesbit de aceşti doi bărbaţi puternici şi descrie pasionant cele două procese ale soţului. HOME: A Memoir of My Early Years de Julie Andrews (Hyperion, 15.99 $) Copilăria lui Andrews a fost una nefericită – mama ei era alcoolică, tatăl ei vitreg a încercat să se culce cu ea, iar ea plătea ipoteca pe casa familiei atunci când avea 15 ani. Dar îşi spune povestea cu viaţă şi fără auto-compătimire, descriind succesul ei în radio şi în musical atunci când era o fată „sensibilă, speriată şi prostuţă“ cu o „voce tânără şi «ciudată»“. WHAT SHAMU TAUGHT ME ABOUT LIFE, LOVE, AND MARRIAGE: Lessons for People From Animals and Their Trainers de Amy Sutherland (Random House, 12 $) Eseul lui Sutherland despre folosirea tehnicilor de dresaj a animalelor pe soţul ei dezordonat a apărut în secţiunea Sunday Styles a acestui ziar şi a devenit articolul cu cele mai multe e-mailuri în 2006. Această carte – „în parte un ghid de dezvoltare personală, în parte manual de psihologie animală şi în parte biografie“, cum l-a numit criticul nostru Lori Leibovich – explică într-un mod plin de viaţă „dresajul progresiv“, ce recompensează comportamentul pozitiv mai degrabă decât îl pedepseşte pe cel negativ. THE THIRD ANGEL de Alice Hoffman (Three Rivers, 14.95 $) Acţiunea acestui roman ambiţios în trei părţi se desfăşoară în Londra, în anii 1999, 1966 şi 1952, şi urmăreşte progresul a trei triunghiuri amoroase blestemate. În Book Review, Polly Morrice remarcă atracţia acestor „fabule moderne, care prezintă lecţii de dragoste, de moarte şi de probleme ale familiei pe fundalul magiei invocate în mod firesc“. THE GOD OF WAR de Marisa Silver (Simon & Schuster, 14 $) Protagonistul romanului trist şi auster al lui Silver este un băiat de 12 ani care se simte responsabil pentru autismul fratelui său mai mic. Plasată în deşertul Californiei în 1978, cartea observă cu atenţie peisajul sumbru şi locuitorii săi singuratici. SUPER AMERICA: Stories de Anne Panning (University of Georgia, 18.95 $) Panning îşi descrie personajele ambiţioase, aparţinând clasei muncitoare, cu căldură şi cu umor. Ea îşi demonstrează „abilitatea de a stoarce bucurie din lucruri obişnuite“, a scris Alison McCulloch în Book Review. FRENCH WOMEN FOR ALL SEASONS: A Year of Secrets, Recipes, and Pleasures de Mireille Guiliano (Vintage, 14.95 $) Această continuare a cărţii French Women Don’t Get Fat admite că, de fapt, ele se îngraşă (mai ales când renunţă la fumat), dar promovează în continuare produsele proaspete, porţiile mici, exerciţiile zilnice şi purtatul eşarfelor. Cartea este ca un „pahar de şampanie de calitate“, a spus criticul nostru Alex Kuczynski. TRESPASS: Living at the Edge of the Promised Land de Amy Irvine (North Point, 15 $) Irvine, o fostă mormonă, aparţinând unei a şasea generaţii de locuitori ai statului Utah, îşi aminteşte anii tumultuoşi petrecuţi ca avocat al mediului în sudul frumos, dar izolat, al Utah-ului, înfruntând misionari mormoni, fermieri, «excursionişti extremi» şi sinuciderea tatălui său. COMFORT: A Journey Through Grief de Ann Hood (Norton, 12.95 $) Această „poveste de coşmar“ despre moartea subită a lui Grace, fiica de 5 ani a lui Hood, în 2002, „te face să îţi strângi cu putere copilul în braţe“, a spus criticul nostru, Tara McKelvey. „Te face să plângi“. Elsa Dixler

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

FICŢIUNE FORMAT CLASIC

Săpt. în top

Ediţii broşate Săpt. aceasta

11 mai 2009

FICŢIUNE FORMAT DE BUZUNAR

Săpt. în top

THE SHACK de William P. Young (Windblown Media, 49 14.99 $) Un bărbat a cărui fiică a fost răpită este invitat, în aparenţă de către Dumnezeu, într-o cabană izolată. (†)

ANGELS AND DEMONS de Dan Brown 11 (Pocket, $9.99) Un savant încearcă să salveze Vaticanul de uneltirile unei societăţi secrete.

7TH HEAVEN de James Patterson şi Maxine Paetro (Grand Central, 14.99 $) Detectivul Lindsay Boxer şi Clubul Femeilor Criminaliste vânează un incendiator.

WHERE ARE YOU NOW? de Mary Higgins Clark (Pocket, 7.99 $) O femeie caută adevărul despre fratele ei, care este în viaţă, dar a dispărut.

CITY OF THIEVES de David Benioff (Plume, 15 $) Doi bărbaţi arestaţi în Rusia celui de-al Doilea Război Mondial trebuie să ducă la îndeplinire o misiune aparent imposibilă pentru a-şi salva vieţile.

DARK SUMMER de Iris Johansen (St. Martin’s, 7.99 $) 1 Un medic veterinar îngrijeşte un câine rănit care are un secret uluitor.

UNACCUSTOMED EARTH de Jhumpa Lahiri (Vintage Contemporaries, 15 $) Poveşti despre anxietate şi transformare prin care trec nişte părinţi bengalezi şi copiii lor americani.

TRIBUTE de Nora Roberts (Jove, 7.99 $) Un fost star pe vremea când era copil se întoarce în Virginia pentru a reabilita ferma deţinută de bunica ei, o actriţă care a murit într-un mod misterios.

ANGELS AND DEMONS de Dan Brown (Pocket, $9.99) Un savant încearcă să salveze Vaticanul de uneltirile unei societăţi secrete.

4 FROM DEAD TO WORSE de Charlaine Harris (Ace, 7.99 $) După o explozie mortală din timpul unui summit al vamipirilor, Sookie Stackhouse se confruntă cu un pericol.

FIREFLY LANE de Kristin Hannah (St. Martin’s 16 Griffin, 14.95 $) O prietenie între două femei în nord-vestul Pacificului se întinde pe mai mult de trei decenii şi peste multe alegeri de viaţă.

NOTHING TO LOSE de Lee Child (Dell, 9.99 $) Jack Reacher expune secretele unui oraş din Colorado.

NO CHOICE BUT SEDUCTION de Johanna Lindsey (Pocket, 7.99 $.) În acest roman istoric şi de dragoste, o americană ce călătoreşte în Anglia este implicată fără voia sa într-o răpire cu miză mare.

9 THE WHOLE TRUTH de David Baldacci (Vision, 9.99 $) Un agent de contraspionaj şi un ziarist se asociază împotriva unui antreprenor care instigă la război.

THE CHOICE de Nicholas Sparks (Vision, 7.99 $) Despre rolul pe care îl au în viaţa unui om din Carolina de Nord deciziile referitoare la dragoste şi moarte.

SHADOW OF POWER de Steve Martini (Harper, 3 7.99 $) Avocatul Paul Madriani caută o scrisoare pierdută a lui Thomas Jefferson, care ar putea explica uciderea unui savant.

TWENTY WISHES de Debbie Macomber (Mira, 4 7.99 $) O văduvă care deţine o librărie pe Blossom Street compune o listă a lucrurilor pe care dintotdeauna a vrut să le facă.

MONTANA CREEDS: TYLER de Linda Lael Miller (HQN, 7.99 $) Un fost star rodeo reia legătura cu o femeie pe care o cunoaşte din copilărie şi care acum este o mamă singură.

7 8 9

THE ELEGANCE OF THE HEDGEHOG de Muriel Barbery (Europa, 15 $) O tânără şi o îngrijitoare văduvă, amândouă, în secret intelectuale, se împrietenesc.

LOVE THE ONE YOU’RE WITH de Emily Giffin (St. Martin’s Griffin, 13.95 $) Mariajul fericit al unei femei este tulburat atunci când ea întâlneşte un vechi iubit.

SARAH’S KEY de Tatiana de Rosnay (St. Martin’s Griffin, 13.95 $) Un jurnalist american contemporan investighează ce s-a întâmplat cu o fetiţă şi familia ei în timpul arestării evreilor din Paris, în 1942.

PRIDE AND PREJUDICE AND ZOMBIES de Jane Austen şi Seth Grahame-Smith (Quirk, 12.95 $) Clasica poveste, redescrisă într-un „haos ultraviolent cu zombie“.

11*

MY SISTER’S KEEPER de Jodi Picoult (Washington 31 Square, 14 $) O fată îşi dă părinţii în judecată după ce află că ei intenţionează ca ea să îşi doneze un rinichi.

CERTAIN GIRLS de Jennifer Weiner (Washington Square, 15 $) O fată descoperă romanul sexy şi întrucâtva autobiografic pe care mama sa l-a scris cu ani în urmă.

13*

AMERICAN WIFE de Curtis Sittenfeld (Random 11 House, 15 $) O bibliotecară se mărită cu fiul alcoolic al unei familii bogate de politicieni, care ajunge preşedinte.

HOLD TIGHT de Harlan Coben (Signet, 9.99 $) Consecinţele sinuciderii unui elev dintr-un liceu din New Jersey.

OLIVE KITTERIDGE de Elizabeth Strout (Random House, 14 $.) O profesoară de matematică ce predă la clasa a şaptea este legătura dintre cele 13 poveştiri plasate pe coasta statului Maine; câştigătorul premiului Pulitzer pentru ficţiune în 2009.

14*

UP CLOSE AND PERSONAL de Fern Michaels (Zebra, 7.99 $) O femeie care a fugit la 15 ani din casa ei situată în Carolina de Sud ajunge să fie tentată să se întoarcă.

THE ALCHEMIST de Paulo Coelho (HarperOne, 84 13.95 $) Un ciobănaş spaniol călătoreşte în Egipt în căutarea unei comori.

HIGHLAND SCANDAL de Julia London (Pocket, 7.99 $) Un conte care fuge de Prinţul de Wales este luat prizonier şi constrâns să se însoare cu o tânără drăguţă, dar dificilă.

THE READER de Bernhard Schlink (Vintage, 13.95 $) 21 Un licean german se îndrăgosteşte de o fostă angajată la Auschwitz.

WINTER STUDY de Nevada Barr (Berkley, 9.99 $) Pădurarul Anna Pigeon se întoarce pe o insulă din Lacul Superior, unde un lup monstruos este în libertate.

PEOPLE OF THE BOOK de Geraldine Brooks (Penguin, 15 $) Un expert descifrează secretele unui manuscris rar.

THEN COMES SEDUCTION de Mary Balogh (Dell, 6.99 $) Cel mai celebru depravat din Londra pune pariu că o va seduce pe virtuoasa Katherine Huxtable în cel mult două săptămâni.

17 18*

SUNDAYS AT TIFFANY’S de James Patterson şi 16 Gabrielle Charbonnet (Grand Central, 13.99 $) O femeie descoperă o neaşteptată iubire.

THE APPEAL de John Grisham (Dell, 14 $) Uneltiri poli- 20 tice şi legale după decizia unui juriu din Mississippi contra unei companii acuzate că deversează deşeuri toxice.

THE WHITE TIGER de Aravind Adiga (Free Press, 14 $) Un şofer indian relatează transformarea sa din servitor în afacerist şi apoi în asasin; câştigătorul Premiului Man Booker 2008.

THE THIRD CIRCLE de Amanda Quick (Jove, 9.99 $) În Anglia din perioada victoriană, un cititor în cristale îşi uneşte forţele cu un hipnotizator pentru a fura o piatră misterioasă; un roman din seria Arcane Society.

THE FRIDAY NIGHT KNITTING CLUB de Kate Jacobs (Berkley, 14 $) Un grup de femei se întâlneşte săptămânal într-o mercerie din New York.

CHILD 44 de Tom Rob Smith (Grand Central, 7.99 $) Despre un criminal în serie din Rusia stalinistă, care nu exista în mod oficial.

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna încheiată pe 25 aprilie, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe nytimes.com/books.

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

NONFICŢIUNE

Săpt. în top

THREE CUPS OF TEA de Greg Mortenson şi David Oliver Relin (Penguin, 15 $) Un fost alpinist clădeşte şcoli în sate din Pakistan şi Afganistan.

117

THE MIDDLE PLACE de Kelly Corrigan (Voice, 14.95 $) Lupta unei femei cu cancerul – al ei şi al tatălui ei – o ajută să dobândească o nouă înţelepciune.

THE SOLOIST de Steve Lopez (Berkley, 15 $) Un colabo- 6 rator al The Los Angeles Times întâlneşte un muzician fără adăpost şi îşi propune să-i schimbe viaţa.

I HOPE THEY SERVE BEER IN HELL de Tucker Max (Citadel/Kensington, 15.95 $) Viaţa văzută de un afemeiat beţiv şi egocentric.

LONE SURVIVOR de Marcus Luttrell şi Patrick 25 Robinson (Back Bay/Little, Brown, 15 $) Povestea dureroasă a unei operaţiuni a Navy Seals în Afganistan.

THE TIPPING POINT de Malcolm Gladwell (Back 238 Bay/Little, Brown, 14.95 $) Un studiu despre epidemiile sociale, cunoscute drept tendinţe pasagere.

EAT, PRAY, LOVE de Elizabeth Gilbert (Penguin, 15 $) Călătoria de un an a unei scriitoare în căutarea propriei identităţi.

Ediţii broşate

11 mai 2009 Săpt. în top

Săpt. aceasta

GOD IS NOT GREAT de Christopher Hitchens (Twelve, 14.99 $) Religia ca o forţă malefică în lume.

THE FORGOTTEN MAN de Amity Shlaes (Harper Perennial, 15.95$) O reinterpretare a New Deal şi a marii crize.

SAME KIND OF DIFFERENT AS ME de Ron Hall, 28 Denver Moore şi Lynn Vincent (Nelson, 14.99 $) Prietenia neobişnuită dintre un vagabond şi un dealer de artă de succes, care s-au cunoscut într-un adăpost din Texas.

14*

BLINK de Malcolm Gladwell (Back Bay/Little, Brown, 80 15.99 $) Importanţa instinctului în funcţionarea gândirii.

THE AUDACITY OF HOPE de Barack Obama (Three 70 Rivers, 14.95 $; Vintage, 7.99 $) Preşedintele propune ca americanii să depăşească divizarea politică.

THE OMNIVORE’S DILEMMA de Michael Pollan 84 (Penguin, 16 $) Urmărind mâncarea din pământ până în farfurie.

118

ARMAGEDDON IN RETROSPECT de Kurt 2 Vonnegut (Berkley, 15 $) Douăsprezece lucrări, nepublicate până acum, despre război şi pace, scrise de romancierul care a murit în 2007.

MY HORIZONTAL LIFE de Chelsea Handler 28 (Bloomsbury, 14.95 $) Amintirile aventurilor de-o noapte.

90 MINUTES IN HEAVEN de Don Piper şi Cecil 131 Murphey (Revell, 12.99 $) Un preot povesteşte experienţa lumii de dincolo pe care a avut-o după un accident.

26 THE ZOOKEEPER’S WIFE de Diane Ackerman (Norton, 14.95 $) Despre cum un cuplu din Varşovia a oferit protecţie evreilor şi membrilor Rezistenţei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

BONK de Mary Roach (Norton, 14.95 $) O privire amuzantă către ştiinţa fiziologiei sexuale.

10*

DREAMS FROM MY FATHER de Barack Obama 145 (Three Rivers, 13.95 $) Preşedintele povesteşte despre viaţa sa ca fiu al unui bărbat african şi al unei americance albe.

de Neil Strauss (Harper, 16.99 $) Viaţa 20* EMERGENCY într-o lume ce ar putea fi în pragul apocalipsei.

Sfaturi, Cărţi practice şi Diverse Săpt. aceasta

EDIŢII CARTONATE

Săpt. în top

Săpt. aceasta

EDIŢII BROŞATE

Săpt. în top

ACT LIKE A LADY, THINK LIKE A MAN de Steve 13 Harvey (Amistad/HarperCollins, 23.99 $) Sfaturi pentru relaţii de la comicul gazdă a emisiunii The Steve Harvey Morning Show.

THE LOVE DARE de Stephen Kendrick, Alex Kendrick şi Lawrence Kimbrough (B&H, 14.99 $) O provocare pentru soţi ca 40 de zile să se iubească necondiţionat. (†)

THE ULTIMATE DEPRESSION SURVIVAL GUIDE 2 de Martin D. Weiss (Wiley, 27.95 $) Strategii pentru a-ţi proteja banii în cele mai grele timpuri. (†)

THE LAST LECTURE de Randy Pausch şi Jeffrey Zaslow 55 (Hyperion, 21.95 $) Gânduri despre importanţa „profitării de fiecare clipă“ ale lui Pausch, profesor la Carnegie Mellon, care a murit de cancer pancreatic la 47 de ani.

HUNGRY GIRL 200 UNDER 200 de Lisa Lillien 2 (St. Martin’s Griffin, 19.95 $) Două sute de reţete cu mai puţin de 200 de calorii, pentru micul dejun, prânz, cină şi gustări.

MASTER YOUR METABOLISM de Jillian Michaels 3 şi Mariska van Aalst (Crown, 26 $) Un plan de a înlătura toxinele şi de a reechilibra hormonii pentru a pierde din greutate, scrisă de un antrenor de la emisiunea The Biggest Loser difuzată pe NBC.

NATURALLY THIN de Bethenny Frankel şi Eve Adamson (Fireside, 16 $) Reguli şi reţete pentru a scăpa din capcana dietei, de la un star din The Real Housewives of New York City.

WHAT TO EXPECT WHEN YOU’RE EXPECTING 408 de Heidi Murkoff şi Sharon Mazel (Workman, 14.95 $) Sfaturi pentru viitorii părinţi. (†)

10-10-10 de Suzy Welch (Scribner, 24 $) Despre evaluarea deciziilor bazate pe modul în care ele îţi vor afecta viaţa în 10 minute, 10 luni şi 10 ani. (†)

THE FIVE LOVE LANGUAGES de Gary Chapman 91 (Northfield, 13.99 $) Cum să-ţi comunici dragostea astfel ca partenerul să înţeleagă.

B IS FOR BEER de Tom Robbins (Ecco/HarperCollins, 17.95 $) Lecţii plăcute şi neplăcute despre bere, predate unei fetiţe de grădiniţă, pe nume Gracie.

SKINNY BITCH de Rory Freedman şi Kim Barnouin 94 (Running Press, 13.95 $) Sfaturi din lumea modelingului pentru o dietă vegetariană.

THE SECRET de Rhonda Byrne (Atria/Beyond Words, 120 23.95 $) Legea atracţiei ca o cheie pentru a obţine ceea ce vrei.

THE PURPOSE-DRIVEN LIFE de Rick Warren (Zondervan, 14.99 $) Despre cum să-ţi găseşti prin Dumnezeu scopul în viaţă.

THINK LIKE A CHAMPION de Donald J. Trump with Meredith McIver (Vanguard, 24.95 $) Eseuri informale despre succesul în afaceri şi în viaţă.

TWILIGHT de Mark Cotta Vaz (Little, Brown, 16.99 $) 28 O privire în culisele filmului bazat pe cartea romance cu vampiri a lui Stephenie Meyer, destinată adolescenţilor.

THE DEEN FAMILY COOKBOOK de Paula Deen şi Melissa Clark (Simon & Schuster, 26 $) Reţete culinare din partea clanului extins Deen.

THE POWER OF NOW de Eckhart Tolle (New World 67 Library, 14 $) Un ghid pentru dezvoltare personală şi iluminare spirituală.

IN PRAISE OF STAY-AT-HOME MOMS de Laura Schlessinger (Harper/HarperCollins, 25.99 $) Sfaturi, încurajări şi compasiune pentru mame, de la gazda unui talk-show de radio.

THE BLUE ZONES de Dan Buettner (National Geographic, 14.95 $) Lecţii despre cum să trăieşti mai mult, adunate din patru regiuni ale lumii, unde oamenii duc o viaţă neobişnuit de lungă şi de sănătoasă.

Eseu

Lori Gottlieb

Mamă, fă-ţi curaj!

n 2000, în timpul turneului de promovare a volumului meu memorialistic Stick Figure: A Diary of My Former Self, întrebările de care mi-era cel mai teamă nu se refereau la mine, ci la mama mea. De îndată ce începea sesiunea de întrebări şi răspunsuri, cineva întreba în mod inevitabil: „Ce crede mama ta despre carte?“. De obicei, răspundeam ceva de genul: „Ei bine, e greu să vezi ce scrie fiica despre tine“. N-am precizat niciodată că i-am dat mamei mele o probă de tipar chiar înainte să se îmbarce într-un avion spre Paris, nu pentru a avea ce citi în timpul zborului lung, ci pentru că urma să fie la 9.500 km depărtare. Nu mi-am propus să scriu despre mama. Numai că e practic imposibil să scrii despre copilăria ta fără să scrii despre mama, iar oamenii care visează de mici să fie scriitori tind să aibă observaţii mai puţin măgulitoare de împărtăşit cu alţii. Aşa că n-am fost surprinsă când, la întoarcerea în Los Angeles, nici mama n-a avut remarci prea măgulitoare despre carte. De atunci, se comportă de parcă aceasta nici n-ar exista. Nu este singura care a avut o asemenea reacţie. Elizabeth Wurtzel mi-a povestit că mama ei a refuzat să-i citească Prozac Nation, o relatare autobiografică a luptei cu depresia, pentru că încearcă „să evite lucrurile neplăcute“. Iar când am sunat-o pe mama lui Valerie Frankel pentru a afla cum i s-a părut volumul memorialistic pe care fiica ei tocmai îl publicase, Thin Is the New Happy, mi-a răspuns: „Nu l-am citit, dar ştiu ce conţine şi nu vreau să vorbesc despre asta“. Dar uneori e preferabil ca mama ta să-ţi ignore cartea decât s-o pomenească fără încetare. Scriitoarea Daphne Merkin mi-a povestit că după apariţia romanului ei autobiografic, de fiecare dată când se plângea de copilăria ei, mama sa îi răspundea sarcastic: „Da, da, ştiu deja asta din Enchantment“. Autorii de memorii se confruntă cu un pericol aparte la locul de muncă: tradiţionalei relaţii încărcate dintre mamă şi fiică i se adaugă rezultatele colaterale ale dezvăluirii ei publice. Desigur, multe imperfecţiuni reale sau închipuite ale taţilor au fost descrise în cărţi de-a lungul timpului, dar Freud trebuie să fi avut ceva dreptate când a spus că mamele sunt responsabile pentru aproape orice. Prin urmare, mamele au fost cele s-au aflat adesea sub tirul reproşurilor, chiar şi atunci când autorul nu era fiica, ci fiul. „Mama mea şi-a dat seama cu mult înainte de a mă apuca de scris că sunt mai indulgent cu tata decât cu ea“, spune Geoffrey Wolff, al cărui volum despre tatăl său, The Duke of Deception, include şi anecdote despre mama lui. Totuşi, mama lui Wolff a îndurat cu graţie nu unul, ci două volume de memorii – al lui Geoffrey şi al fratelui lui, Tobias, intitulat This Boy’s Life. „Reacţia ei a fost extraordinară“, mărturiseşte Geoffrey Wolff în cursul unui interviu telefonic. „I-am dat manuscrisul, iar ea mi-a trimis o scrisoare în care îmi spunea: «Aş vrea să fi găsit portretul mamei perfecte, dar eu n-am fost o mamă perfectă şi nici nu ştiu dacă există aşa ceva». Apoi au apărut cronicile, care spuneau: «Geoffrey este extraordinar că a reuşit să reziste în aceste condiţii, dar mama lui nu era altceva decât o târâtură». Sunt sigur că ea şi-a schimbat părerea despre carte după ce le-a citit“. Unii părinţi sunt atât de fericiţi să se vadă imortalizaţi într-o tipăritură, încât nici nu-şi dau seama că perspectiva în care sunt înfăţişaţi nu este prea flatantă. După cum îmi povesteşte Mary Karr, când a citit The Liars’ Club, mama ei „a exclamat: «Eşti un geniu! Se va vinde precum pâinea Cea de-a patra carte a lui Lori Gottlieb, bazată pe un articol pe care l-a publicat în The Atlantic, cu titlul „Marry Him: The Case for Settling for Mr. Good Enoughd“, va apărea anul viitor. 22

caldă!». Exact ceea ce ai vrea să auzi de la mama ta. Numai că indică o viziune narcisistă. Descriam o curea Chanel de prin 1962, iar mama a început să se întrebe pe unde or mai fi cureaua asta şi un costum Dior. Vechile ei haine şi accesorii o înduioşau. Pierdea din vedere însă paragrafele despre tentativele ei de a împuşca oameni şi despre alcoolismul său“. Şi Amy Tan crede că vanitatea a determinat-o pe mama ei să vadă pasajele despre ea într-o altă lumină. „Voia să scriu mai mult“, spune Tan referindu-se la romanul ei autobiografic de de-

Unele mame sunt atât de fericite că se văd într-o carte, încât nu-şi dau seama că perspectiva în care sunt înfăţişate nu este prea flatantă. but, The Joy Luck Club. „Mă atenţiona să nu uit când s-a întâmplat una sau alta sau să scriu despre incidentul prin care era să ne omorâm una pe cealaltă. Îi plăcea la nebunie. Era ca şi când s-ar fi privit la televizor“. Tan spune că mama ei a insistat pe o singură schimbare: „Îmi cerea să-l fac mai rău pe primul ei soţ“. Susanna Sonnenberg n-a aşteptat nici o reacţie la Her Last Death, cartea în care povesteşte cum mama ei i-a dat o revistă Penthouse la 10 ani şi cocaină la 12 ani, iar apoi i-a sedus prietenul adolescent, când ea avea 14 ani. „Nu era o biografie“, susţine ea. Susan Cheever, pe de altă parte, s-a supus dorinţei mamei de a scoate un capitol din Treetops. „Pe când era încă măritată cu tatăl meu“, explica ea într-un interviu telefonic, „s-a îndrăgostit de un apreciat romancier afro-american, căsătorit şi el, care trăia în Harlem. L-am cunoscut la un moment dat. Când am scris despre această întâlnire, el era deja mort, soţia lui murise şi la fel şi tatăl meu, dar mama a insistat să renunţ la acest fragment. Acum i-aş răspunde, probabil: «E viaţa ta, dar e cartea mea»“.

Potrivit lui Tan, totul se reduce uneori la o întrebare dificilă: Ce contează mai mult – relaţia sau cartea? „Noi, scriitorii, avem o legătură delicată cu sursele de inspiraţie. Câte dintre acestea sunt atât de suculente, încât nu te poţi abţine să le foloseşti?“. Deşi e cinic ce spun, moartea poate înlesni opţiunea. Cheryl Strayed, care a scris romanul autobiografic Torch, iar acum se pregăteşte să lanseze un volum de memorii, se simte liberă să scrie orice vrea despre mama ei, care a murit pe când ea avea 22 de ani. „Dacă ar fi încă în viaţă, lucrurile ar sta cu totul altfel“, spune ea. „Cum să relatezi o întâmplare în care mama ta fumează marijuana în faţa ta? M-aş opri din scris. Acum nimic nu mă opreşte“. Pe de altă parte, priveşti totul cu mai multă compasiune. „Moartă fiind, mama devine mai bună decât ai perceput-o în timpul vieţii, când te gândeşti doar la ce îţi doreşti de la ea şi la ce nu primeşti“. Ai o altă perspectivă şi când devii tu însăţi mamă. Dreaming de Carolyn See descria familia ei disfuncţională de alcoolici şi pornografi. Dar See n-a fost încântată când fiica ei, Lisa, a scris despre ea într-o revistă. „Spunea că nu eram acasă să-i fac prăjituri când se întorcea de la şcoală în copilărie. M-am înfuriat şi i-am spus că trebuia să câştig o pâine ca să aibă ce mânca, ceea ce este adevărat. Dar la fel de adevărat este că tot ce voiam era să scriu. M-a rănit“. A. M. Homes, care a scris atât despre mama ei adoptivă, cât şi despre cea biologică în The Mistress’s Daughter, nu îşi face griji pentru ceea ce ar putea să scrie despre ea propria sa fiică. „Aş avea, cu adevărat, o problemă dacă mama mea ar fi scris o carte despre mine. Ar ieşi exact Mommy Dearest1 în oglindă. Eram un copil furios şi dificil, iar acum, ca părinte, îmi dau seama cât de dureros poate fi un asemenea comportament. Când copilul tău îţi spune că te urăşte, nu e deloc plăcut“, recunoaşte A.M. Homes într-un interviu telefonic. Alţi scriitori susţin că n-ar putea să scrie bine despre mamele lor până nu le-ar dispărea furia. Mary Karr crede că a început să aibă o relaţie mai bună cu mama ei cu mult înainte de a se apuca de The Liars’ Club. „Pentru psihoterapie, plăteşti; pentru un volum de memorii, eşti plătit – asta spun mereu. N-am cheltuit sute de mii de dolari pe terapie pentru că am crescut precum Winnie the Pooh, dar, în acelaşi timp, a trebuit să le sugerez cititorilor dragostea pe care o purtam mamei mele – chiar aşa era, o iubeam. Trebuie să munceşti din greu să-ţi rezolvi toate problemele psihologice pe care le ai înainte de a te aşeza la masa de scris“. Dar Kathryn Harrison, care a descris necruţător relaţiile tensionate cu ambii săi părinţi, spune că şi acum scrisul o ajută să înţeleagă relaţia cu mama ei. „Am scris o carte despre cineva care urmăreşte o femeie nedisponibilă; ea îl lasă singur într-un mediu rece şi străin, neprielnic vieţii. Mi-am dat seama după ce am terminat-o că această carte este, de fapt, despre mama mea“, spune Harrison, referindu-se la The Seal Wife, un roman a cărui acţiune este plasată în Alaska, în 1915. Recent, mi-am făcut curaj s-o întreb pe mama ce părere are despre propria mea scriere autobiografică, la nouă ani de la apariţia ei. „Scrii extrem de bine. Chiar şi când îmi trimiţi nişte simple e-mailuri, râd. Dar subiectul pe care l-ai ales – nu mă dau în vânt după el“. Apoi m-a întrebat când va fi publicat acest eseu. De Ziua Mamei, i-am răspuns. Părea să aibă emoţii, dar am asigurat-o că nu e cazul să-şi facă griji. Până la urmă, fiind eu înh sămi mamă, am nevoie de ea să stea cu copilul meu. 1 Celebră autobiografie a lui Christina Crawford, fiica adoptivă a lui Joan Crawford, în care aceasta o descrie pe mama ei adoptivă ca având toate defectele imaginabile ale unei mame : violenţă, alcoolism, relaţii cu numeroşi bărbaţi etc.

ILUSTRAŢIE DE TAMARA SHOPSIN