52 | 18 mai 2009 by Editura Univers

Ediţia în limba română, nr. 52 – 18 mai 2009 Se distribuie numai împreună cu ziarul România liberă.

Preţ: 2,5 lei

Preţ: 17,9 lei

Pachet România liberă + Book Review

Pachet România liberă + Book Review + Biblioteca Cunoașterii

MATT DORFMAN

Forţele speciale

Doctrina Rumsfeld se opunea doctrinei Powell, secretarul de stat Colin Powell susţinând că războaiele sunt câştigate cu forţe armate terestre copleşitoare din punct de vedere numeric, cu obiective politice clare şi cu un plan strategic limpede de retragere. Rumsfeld a avut câştig de cauză şi ne-a adus în poziţia ingrată în care suntem acum în Afganistan şi Irak. Totuşi, în 2002, teoria lui părea o idee bună. La sfârşitul anului 2001, mici unităţi de militari de elită din Forţele Speciale, care lucrau îndeaproape cu agenţi CIA şi cu aviaţia americană, şi-au unit forţele cu Continuare în pagina 4

HORSE SOLDIERS The Extraordinary Story of a Band of U.S. Soldiers Who Rode

to Victory in Afghanistan de Doug Stanton. Ilustrată. 393 pag. Scribner. 28 $

Dacă aş fi fiul lui Donald Rumsfeld, i-aş face cadou de Ziua Tatălui un exemplar din Horse Soldiers (Soldaţi călare). Ca secretar al apărării în timpul mandatului lui George W. Bush, Rumsfeld a fost susţinătorul unui tip de implicare armată bazat pe un număr limitat de soldaţi, dotaţi cu echipament high-tech şi sprijiniţi de precisele şi distrugătoare forţe aviatice americane.

DAVID LEAVITT DESPRE ZILELE LA OXFORD ALE LUI REYNOLDS PRICE PAGINA 5

de Bruce Barcott

DAVID GATES DESPRE WEEKENDUL PIERDUT AL LUI JANET FRAME PAGINA 6

Editorial

18 mai 2009

Ficţiune

TRY TO TELL THE STORY: A Memoir

de David Thomson Recenzie de Caryn James 9

A FAILURE OF CAPITALISM: The Crisis of ’08 and the Descent Into Depression de Richard A. Posner Recenzie de Jonathan Rauch

CRONICI DE NONFICŢIUNE I LOVE A MAN IN UNIFORM:

A Memoir of Love, War, and Other Battles de Lily Burana

TOWARDS ANOTHER SUMMER

LAND OF THE LOST SOULS:

de Janet Frame Recenzie de David Gates 10

My Life on the Streets de Cadillac Man

HOW TO SELL

MR. AMERICA: How Muscular Millionaire Bernarr Macfadden Transformed the Nation Through Sex, Salad, and the Ultimate Starvation Diet de Mark Adams

de Clancy Martin Recenzie de Tom McCarthy 16

LITTLE BEE

de Chris Cleave Recenzie de Caroline Elkins 16

THOUSANDS OF BROADWAYS: Dreams and Nightmares of the American Small Town de Robert Pinsky Recenzii de J. Courtney Sullivan

THE ACT OF LOVE

de Howard Jacobson Recenzie de Tom Barbash 17

A SANDHILLS BALLAD

de Ladette Randolph Recenzie de Julia Scheeres 17

SECRETS TO HAPPINESS

de Sarah Dunn Recenzie de Jincy Willett

THIS CHILD WILL BE GREAT:

Memoir of a Remarkable Life by Africa’s First Woman President de Ellen Johnson Sirleaf Recenzie de Helene Cooper

Eseu

Nonficţiune 1

HORSE SOLDIERS:

The Extraordinary Story of a Band of US Soldiers Who Rode to Victory in Afghanistan de Doug Stanton Recenzie de Bruce Barcott ARDENT SPIRITS:

Leaving Home, Coming Back de Reynolds Price Recenzie de David Leavitt FLOTSAMETRICS AND THE FLOATING WORLD:

How One Man’s Obsession With Runaway Sneakers and Rubber Ducks Revolutionized Ocean Science de Curtis Ebbesmeyer şi Eric Scigliano Recenzie de Paul Greenberg

În căutarea lui Darwin de Peter Dizikes

Când Tom McCarthy s-a declarat de acord să scrie pentru revista noastră recenzia romanului de debut al lui Clancy Martin, How to Sell, a fost în parte atras de subiectul amplasat în lumea bijutierilor corupţi. „Sunt de multă vreme fascinat de modul în care economia bântuie literatura şi viceversa“, spunea el într-un e-mail recent. „Poţi urmări istoria acestei influenţe de la Joyce, a cărui scriitură e obsedată de credit, debit şi falsuri, şi până la Shakespeare, al cărui Neguţător din Veneţia ar trebui să fie lectură obligatorie pentru toţi economiştii – mai ales în zilele noastre“. Chiar şi romanul de debut al lui McCarthy, Remainder, a abordat „problema falsificărilor“ (după cum se exprimă în recenzie), punându-l pe narator să regizeze elaborate reprezentări ale unor evenimente cotidiene, confruntându-se astfel cu problemele reproducerii şi autenticităţii. Aceste probleme nu sunt deloc o noutate pentru McCarthy, totodată artist plastic şi scriitor, ale cărui creaţii non-literare se inspiră adesea din istoria literaturii. „Tocmai ce am terminat de instalat un «transmiţător de tip cutie neagră» într-un institut de artă din Germania. Acesta transmite secvenţe ciclice de poezie create prin tăierea şi intercalarea preţurilor de la bursă, ale previziunilor meteorologice şi ale versurilor lui Hölderlin. Momentan sunt cu adevărat interesat de transmisiunile radio. Tocmai am terminat un roman despre începuturile radioului şi relaţia sa cu poezia şi moartea. Tehnologia e întotdeauna ceva bântuit, de asemenea: de aceea e atât de sexy“. Editorii

Online

Articole & Bestselleruri 19

Bestselleruri ediţii cartonate

Selecţia editorilor

TBR: Din culise

Bestselleruri ediţii broşate

Raftul cu ediţii broşate

Conţine secţiune specială dedicată cărţilor apărute la editurile din România. The New York Times Book Review, ediţia în limba română (ISSN 1937-920X) apare săptămânal, publicat de Universe Publishing House Inc. Copyright © 2008-2009 The New York Times. All Rights Reserved. Toate drepturile rezervate. Director editorial: Cristian Teodorescu. Redactor-şef: Virginia Costeschi. Traducători: Ioana Popa, Ştefan Bodea, Cătălin Pruteanu, Irina Adrian, Teodor Fleşeru, Nicoleta Stroie. Proofreading: Anda Ciurte Advertising sales: virginia@nytbr.ro, 0745773764; www.nytbr.ro; PR: ARENA Communications, cecilia@arenacommunications.ro; Machetare şi pre-press: Antal Angyal, CMYK Pro, Budapesta; Tipar: G. CANALE, Bucureşti Abonamente: difuzare@romanialibera.ro Comenzi albume: difuzare@romanialibera.ro, în atenţia domnului Ionuţ Cotorogea

PODCAST: Săptămâna aceasta vor apărea: romancierul Jeffrey Eugenides, autor al cărţilor „Sinuciderea fecioarelor“ i „Middlesex“, Helene Cooper, pe tema memoriilor lui Ellen Johnson Sirleaf, Motoko Rich cu însemnări din teren şi Jennifer Schuessler cu veşti despre bestselleruri. Gazda va fi Sam Tanenhaus, editor la Book Review. Emisiunea este, de asemenea, transmisă şi în New York, vineri la ora 18:05, la postul de radio WQXR, 96,3 FM, sub titlul „Inside the New York Times Book Review“. PAPER CUTS: Blogul Book Review prezintă cărţi şi alte materiale tipărite. PRIME CAPITOLE: Fragmente din „Ardent Spirits“, de Reynolds Price, „The Weight of a Mustard Seed“, de Wendell Steavenson, şi din alte cărţi. E-MAIL CU NOILE APARIŢII: Primiţi în fiecare vineri o trecere în revistă a recenziilor noilor cărţi şi apariţii. nytimes.com/books ILUSTRAŢII DE JOE CIARDIELLO (SUS) ŞI CHRISTOPH NIEMANN

Forţele Speciale Continuare din pagina 1

Alianţa Nordică din Afganistan pentru a-i învinge pe talibani. Nu aveau nevoie de tancuri şi de 100.000 de militari. Au pornit în bătălie pe cai. Doug Stanton spune povestea acestui scurt moment de glorie în Horse Soldiers, o operă incitantă şi înălţătoare ca un recital de Toby Keith. Aceasta nu este o imagine a Afganistanului pentru cei cărora le place (folosesc verbul într-un sens larg) Irakul din perspectiva analitică a unei cărţi precum The Assassins’ Gate de George Packer, ci pentru cei care vor ca istoria lor militară să fie spusă prin prisma eroismului soldaţilor, sergenţilor şi căpitanilor. Gândiţi-vă la Band of Brothers de Stephen E. Ambrose sau la bestsellerul lui Stanton, In Harm’s Way, povestea supravieţuitorilor de pe crucişătorul Indianapolis, scunfundat în ape pline de rechini în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Eroii din Horse Soldiers sunt membri ai celui de-al 5-lea Grup Special, din Fort Campbell, Kentucky, un corp de elită de militari antrenaţi să fie atât luptători de gherilă, cât şi diplomaţi pe timp de război. În săptămânile de după 11 septembrie, soldaţii din acest grup special s-au pregătit intens pentru războiul din Afganistan. Cunoştinţele

foarte eficiente pentru despicarea oamenilor şi a cailor în două. De-abia ajuns în Afganistan, căpitanul Mitch Nelson s-a urcat călare şi le-a ţinut oamenilor săi o lecţie improvizată: „«Fiţi atenţi!», a mormăit Nelson. «Iată cum faceţi chestia asta să meargă». A lovit calul cu călcâiul între coaste, făcându-l să înainteze câţiva paşi. «Iar aşa vă întoarceţi», a spus el, trăgând de un hăţ şi răsucindu-l. «Acum vă opriţi», a adăugat, trăgând ambele hăţuri şi uitându-se la băieţi. «Aţi înţeles?»“. La începutul lunii noiembrie 2001, Alianţa Nordică şi-a croit drum spre oraşul strategic Mazar-i-Sharif. „Cine stăpânea Mazar-ul putea să stăpânească nordul“, scrie Stanton. „Şi

al Forţelor Speciale ajunge într-un avanpost, aproape de zona de război, autorul scrie: „A intrat. Joc pornit“. În asemenea momente, ne apropiem periculos de mult de stilul romanelor lui Clive Cussler şi ne ducem cu gândul la mentalitatea „să trecem la treabă“ – de înţeles în cazul unui militar combatant, dar primejdioasă când se face simţită şi în Biroul Oval. Forţele Speciale ale lui Nelson au luptat alături de generalul Abdul Rashid Dostum de la Alianţa Nordică, un lider curajos, relativ liberal, care joacă un dublu rol în această carte: de eliberator al ţării şi de personaj atipic faţă de tiparul tipului dur şi lat în umeri din volum. Dostum este extrem de amuzant.

Cunoştinţele lor despre talibani erau atât de precare, încât au recurs la vechi documentare de pe Discovery Channel. lor despre talibani, Al Qaida şi Alianţa Nordică erau atât de precare, încât au recurs la vechi documentare de pe Discovery Channel şi la numere trecute din National Geographic. Pentru că nu aveau timp suficient să facă achiziţiile necesare conform procedurilor Armatei, au luat corturi de la REI, au comandat jachete îmblănite de la North Face şi au cumpărat toate dispozitivele GPS Garmin eTrex pe care le-au putut găsi. În timp ce soldaţii îşi făceau bagajele, ofiţeri paramilitari ai CIA s-au strecurat în Afganistanul de nord şi s-au întâlnit cu războinici locali care, în momentele când nu aveau conflicte între ei, au dovedit că pot forma o coaliţie antitalibană nu prea strânsă, cunoscută sub numele de Alianţa Nordică. Înţelegerea la care s-a ajuns prevedea ca un mic număr de trupe din Forţele Speciale să lupte alături de Alianţă, susţinute de atacuri aeriene cu bombe inteligente asupra poziţiilor talibane. A existat însă o problemă. Nimeni nu le-a spus tipilor din Forţele Speciale despre cai. Soldaţii Alianţei Nordice călătoreau şi luptau pe cai, ceea ce explică puţinele victorii pe care le avuseseră în faţa talibanilor. Aceştia foloseau artilerie grea, inclusiv mitraliere antiaeriene care, îndreptate spre pământ, s-au dovedit

Bruce Barcott este autorul cărţii „The Last Flight of the Scarlet Macaw“.

schimbând soţii bătăliei. Totuşi, războiul n-a fost câştigat doar cu echipamente sofisticate. A fost nevoie de curaj. Şi în această privinţă, din nou, Dostum a fost la nivelul aşteptărilor. Când o mitralieră antiaeriană talibană a oprit înaintarea călare a armatei sale, s-a îndreptat în şa de parcă urma să atace Aqaba în Lawrence al Arabiei. „Nelson l-a văzut pe Dostum coborând de pe cal, băgând mâna într-o desagă legată de şa şi scoţând mai multe cartuşe de muniţie pentru al său AK-47. Iar apoi a luat-o la fugă la vale, direct spre tabăra talibanilor“, scrie Stanton. Oamenii lui Dostum l-au urmat, au cucerit poziţia talibană şi, în cele din urmă, au preluat controlul asupra localităţii Mazar-i-Sharif. Dostum nu era însă infailibil. Când 600 de soldaţi talibani, printre care şi John Walker Lindh, „talibanul american“, s-au predat la Mazar, Dostum a ordonat să fie ţinuţi într-o veche fortăreaţă ce servea şi drept armurerie. Aranjamentul îi îngrijora pe americani. Trupele Alianţei Nordice nu căutau armele ascunse ale talibanilor, iar Forţele Speciale nu erau în măsură să se amestece. „E treaba lor“, a spus un ofiţer. A doua zi, prizonierii s-au dovedit mai puternici decât gărzile lor, au omorât un ofiţer CIA, Mike Spann, şi au declanşat o luptă din cauza căreia Statele Unite şi Alianţa Nordică „au fost pe punctul de a pierde întregul război din Afganistan“, după cum scrie Stanton. UNT multe lucruri de admirat în Horse Soldiers. Stanton îmbracă o documentare extrem de amplă într-o carte la fel de palpitantă ca un roman de acţiune. Curajul demonstrat de soldaţii afgani şi americani care au luptat să elibereze Afganistanul de un regim crunt îi va însufleţi şi pe cei mai blazaţi cititori. Victoria uluitoare a soldaţilor călare – 350 de militari ai Forţelor Speciale, 100 de ofiţeri CIA şi 15.000 de luptători ai Alianţei Nordice – în faţa unei armate formate din 50.000 de talibani merită un loc de onoare în istoria militară americană. Totuşi, ceea ce aruncă o umbră asupra volumului sunt evenimentele petrecute ulterior. Fără ca soldaţii să aibă vreo vină, succesul timpuriu al Forţelor Speciale în Afganistan i-a dat apă la moară lui Donald Rumsfeld, adeptul teoriei de a detaşa un număr restrâns de trupe terestre. În condiţiile în care Afganistanul era aparent securizat, administraţia Bush şi-a îndreptat atenţia asupra invadării Irakului – o acţiune prost gândită şi subdimensionată în ceea ce priveşte forţele armate detaşate. Afganistanul s-a prăbuşit. Stanton ne informează în epilog care este situaţia actuală: „În prezent, la începutul anului 2009, talibanii controlează din nou mari porţiuni din Afganistan“. Astăzi, doctrina Rumsfeld pare sortită uitării, în timp ce realizările soldaţilor călare rămân memorabile. Cartea spune o poveste fără un sfârşit. Ea omagiază eroismul dovedit de nişte militari la începutul conflictului. Dacă războiul se va sfârşi cu acte la fel de glorioase este o chestiune asupra căreia h planează mari îndoieli.

Comandantul Dostum alături de soldaţi americani în valea Darya Suf din Afganistan. dacă stăpânea nordul, putea cuceri capitala, Kabul. De acolo, ataca ţinuturile deşertice din sud, ce se întind de la Kandahar până la graniţa cu Pakistanul. Armata sa ar fi ajuns astfel să controleze întregul Afganistan“. Mitch Nelson, căpitanul Forţelor Speciale, este actorul principal din această distribuţie uriaşă (o listă cu personajele cheie din carte ar sări de o sută de nume), dar autorul îl copleşeşte pe el şi pe camarazii săi cu atâtea superlative macho, încât profilurile lor tind să se amestece într-un singur G.I. Joe dur ca piatra. Cu toţii mor de nerăbdare să lupte. O incursiune cu elicopterul în zona de război nu este, pur şi simplu, un moment palpitant pentru Nelson, ci unul care „l-a desăvărşit“, după cum scrie Stanton. „L-a transformat într-o nouă persoană“. Când un alt comandant

Croindu-şi drum spre Mazar, el îşi foloseşte telefonul prin satelit aşa cum Jeremy Piven utiliza căştile în Entourage, făcând lobby pe lângă congressmeni, dând declaraţii jurnaliştilor şi, uneori, momindu-i pe inamici. Când Nelson cere să i se prezinte o dovadă că un buncăr aparţine talibanilor, Dostum pune mâna pe un walkie-talkie: „Intraţi, intraţi, intraţi. Aici e generalul Dostum“. „Micul aparat prinde viaţă. Dostum i-a instigat pe talibani prin radio“, scrie Stanton. După ce îi informează că americanii au venit să-i ucidă, Dostum se gândeşte că nu strică să întrebe: „Spuneţi-mi, care este poziţia voastră?“. Americanii au identificat poziţiile talibane într-un interval scurt de timp – datorită dispozitivelor GPS – şi au recurs la atacuri cu bombă ce au distrus marile arme ale talibanilor,

FOTOGRAFIE DIN FOB-53/ARMATA AMERICANĂ

Un american la Oxford Reynolds Price îşi aminteşte de vremurile când era profesor şi scriitor, începând cu perioada de studenţie din Anglia anilor 1950. DE DAVID LEAVITT E un semn trist al acestor timpuri dacă Reynolds Price – la 76 de ani decanul de vârstă al literaturii americane – simte nevoia să se distanţeze de James Frey. Ca memorialist, Price e eminamente de modă veche: vede în memorialistică oportunitatea de a reflecta asupra tinereţii din punctul de vedere, uneori dur, alteori plin de compasiune, al vârstnicului. Tendinţa memorialiştilor (şi a pseudo-memorialiştilor) mai tineri e de a recrea o traumă specifică sau o perioadă

ARDENT SPIRITS

Leaving Home, Coming Back de Reynolds Price Ilustrat. 408 pag. Scribner, 35 $ traumatică în contextul imediat al acelei experienţe. Dacă acest gen de memorii este vulnerabil din cauza aproximării investigative capricioase, e doar o hibă parţială, fiindcă ele suscită un impuls voyeuristic care urăşte să i se spună că e vorba de un truc: de unde şi interesul manifestat de o massmedia interogativă pentru O mie de fărâme, de Frey, şi Love and Consequences, de Margaret B. Jones, mass-media care, dacă aceste cărţi ar fi fost publicate ca ficţiune, i-ar fi iertat – sau chiar ignorat. Faptul că Frey şi Jones l-au impresionat pe Price e evident în introducerea sa la Ardent Spirits (Spirite ardente), noul volum de memorii despre anii 1950, în care, cu tactul lui caracteristic, se abţine de la a numi personajele reale. „În lumina interesului public emergent“, scrie Price, „deşi n-aş putea afirma cu toată convingerea că amintirile depănate nu conţin erori, vă pot asigura că ele sunt extrem de asemănătoare întâmplărilor reale din viaţa mea“. Cu toate acestea „interesul public“ menţionat de Price ar găsi cu greu o ţintă în Ardent Spirits, care ignoră exhibiţionismul în favoarea valorilor tradiţionale, cum ar fi discreţia, compasiunea şi măsura. Cartea debutează cu anul 1955, când Price, proaspăt absolvent al Universităţii Duke, primeşte bursa Rhodes, navigând spre Marea Britanie la bordul vasului S.S. United States, împreună cu alţi „premianţi“. În decurs de o săptămână se stabileşte la Merton College, Oxford, încercând să se adapteze unei Anglii al cărei optimism postbelic nu eliminase nicicum privaţiunile. Astfel, la Merton nu există duşuri şi, până când apare destul de misterios într-o bună zi a primului an, nici hârtie igienică. În schimb „petice mizerabile“ de hârtie sunt aruncate „pe pardoseala jegoasă“. Obişnuit cu atmosfera mult mai decentă din North Carolina natală, Price suferă atât din cauza dietei abundente în amidon cât şi a climei neprietenoase care îi pricinuieşte ceea ce ajunge să numească ulterior o „afecţiune

Cel mai recent roman al lui David Leavitt e „The Indian Clerk“. Predă la Universitatea Florida. ILUSTRAŢIE DE JOE CIARDIELLO

sezonieră afectivă“. Diferenţele culturale îl scot din minţi. După ce deschide uşa unui coleg, în chiloţi fiind, aşa cum obişnuia la Duke, are parte de unele reacţii neplăcute la ora cinei în comun. Mai târziu nu-i va fi uşor să uite că îşi întrebase prietenii, în timpul unui dans: „Şi v-o puneţi unul cu altul?“. Totuşi, nu trece mult şi Price se simte în largul lui. Amiabil, dornic să experimenteze şi fără să se ruşineze că e „poponar“ (termenul lui preferat), leagă strânse prietenii cu mai mulţi colegi oxonieni, în compania cărora călătoreşte în Italia şi Scandinavia. În pofida anxietăţilor pricinuite de asocierile naziste, îşi cumpără o broscuţă Volkswagen. Se forţează să-şi reconcilieze ambiţiile academice (scrie o teză despre Milton sub îndrumarea acidei Helen Gardner) cu aspiraţiile literare şi face greşeala de a oferi o proză scurtă unei reviste, deşi urma să fie publicată într-o altă revistă. Extrem de semnificativ e faptul că are oportunitatea de a face cunoştinţă cu unele personaje proeminente ale vremii, printre care John Gielgud, W.H. Auden, Vivien Leigh, Robert Frost şi, scenă memorabilă, cu tânăra Brigitte Bardot, pe care, greu de crezut, Price o întâlneşte într-un cinematograf roman aproape pustiu, unde rulează unul dintre filmele ei. Prezentându-ne portretele acestor celebrităţi, Price nu poate să nu confere şi celor pe care nu-i simpatizează o scuză validă. Întradevăr, generozitatea lui instinctivă îl face să treacă uneori peste complicaţiile de ordin moral. (În timpul unui spectacol cu Le Nozze di Figaro, în Salzburg, faptul că „dirijorul şi mai mulţi membri ai distribuţiei strălucite de interpreţi fuseseră foarte probabil membri ai

partidului nazist n-a făcut decât să sporească complexitatea acelei seri“.) În mod similar, poate ajunge să permită unui exces de politeţe să-i îngreuneze naraţiunea. „Fără să-l încarc inutil pe cititor“, scrie el despre amiciţia cu Stephen Spender, „pot sincer consemna natura relaţiei noastre timpurii, menţionând că încă din prima zi am fost conştient de faptul că Stephen îmi semnala posibilitatea unei intimităţi sexuale“. ŞA cum notează în introducere, Price consideră anii descrişi în Ardent Spirits ca fiind printre cei mai fericiţi din viaţă. Într-adevăr, în intenţia lui cartea trebuie să „surprindă o succesiune de momente care pe parcursul a şase ani ajung să producă în combinaţie perioade definite de cel mai rar privilegiu uman – bucuria expansivă“. Însă fericirea e o emoţie dificil de redat în proză, ceea poate explică motivul pentru care relatarea celor mai euforice momente este străbătută de o undă de melancolie. Pentru el cele mai semnificative relaţii europene din această perioadă au fost cele cu alţi bărbaţi. Prima dintre ele, cu un coleg de la Oxford, pe numele de Michael Jordan, a fost una non-sexuală, „o prietenie romantică de modă veche“, care se pare i-a pricinuit mult mai multe satisfacţii decât cea în care s-a lansat câţiva ani mai târziu cu un emigrant est-european, căruia îi spune Matyas. Într-adevăr, periculoasa satisfacţie asigurată de o partidă de sex, exact ingredientul lipsă din intimitatea cu Michael, e ceea ce va ruina relaţia cu Matyas, care nu reuşeşte să reconcilieze „emoţia şi practica homosexuală“ cu interdicţiile romano-catolice ale tinereţii.

Deloc surprinzător, una dintre aceste relaţii se stinge din cauza unei abstinenţe impuse; cealaltă degenerează în recriminări urâte. Amândouă traumatizează. Amintirea morţii tatălui iubit, notează Price, îi indusese „un sentiment dominant de tandreţe care interzicea ulterior orice interes sexual care nu conţinea vreun element afectiv substanţial. În mare măsură, eram blocat în iubire“. Problema nu consta în insuficienţa libidoului. Din contră, „la o privire retrospectivă a vieţii mele de la 11 ani încoace, pot spune cu sinceritate că natura mea sexuală era la fel de viguroasă ca oricare alta reperată la o distanţă palpabilă“. Însă numai o mică parte din energia lui şi-a găsit debuşeul evident. Chiar după întoarcerea în State „jarul meu era eficient priponit, aidoma lungilor perioade din anii petrecuţi la Oxford. Am contractat una sau două scurte infatuări, una sau două dintre vechile iubiri au exercitat o atracţie intermitentă – locuinţele îndepărtate ale iubiţilor mi-au înlesnit autocontrolul – iar necontenitele presiuni ale travaliului mele mi-au asigurat satisfacţii în majoritatea timpului“. Întâmplarea face ca mare parte din acel travaliu s-a concentrat asupra relaţiilor heterosexuale şi căsătoriei. „Puţini dintre prietenii mei poponari“, scrie Price spre finalul Ardent Spirits, „au avut norocul de a intra în parteneriate durabile; iar cei care au reuşit asta au contractat genul de relaţii care sunt cu greu promiţătoare ca subiecte ficţionale, probabil datorită faptului că acele relaţii nu păreau să fie în mod special afectate de capriciile sorţii. Aşa că am fost mult mai interesat să explorez vieţile implicate în familii complexe permanent supuse schimbării şi destinului, iar acest gen de vieţi sunt în genere heterosexuale. În acelaşi timp am remarcat că foarte puţini cititori sunt interesaţi în povestiri ample despre vieţile homosexualilor; iar eu nu mi-am desconsiderat niciodată cititorii“. Ar fi necinstit din partea mea dacă n-aş recunoaşte, ca cineva care a scris extensiv despre acest „gen de relaţii“, că mă dezic de aserţiunea lui Price conform căreia relaţiile homosexuale sunt „cu greu promiţătoare ca subiecte ale ficţiunii“ la fel ca şi de excluderea lui a vieţilor non-heterosexuale din „familiile complexe cu istorii durabile“. Totodată nu pot să nu-l suspectez pe Price că, atunci când susţine că „foarte puţini cititori sunt interesaţi în povestiri ample despre vieţile homosexualilor“, de fapt declară că în calitate de scriitor n-a fost niciodată interesat de povestirile despre vieţile homosexualilor. Dacă ar fi adevărat, atunci propria lui poveste ciudată ar exercita o atracţie mult mai redusă decât, să zicem, cea a lui Rosacoke Mustian, eroina minunatului său roman de debut, A long and happy life. Genul de pasiune resimţită de Rosacoke pentru Wesley Beavers a fost sublimată de creatorul ei în propria-i tinereţe mult mai adesea decât i-a dat curs – motiv pentru care Ardent Spirits, chiar dacă aspiră să celebreze bucuria interzisă a experienţei, reuşeşte să convingă mai degrabă ca o meditaţie plină de melancolie h vizavi de experienţele ratate. 5

Vizita Un roman din 1963 despre o ieşire de weekend, considerat prea personală pentru a fi publicat în timpul vieţii lui Janet Frame, apare după moartea ei. DE DAVID GATES

A începutul trilogiei de romane a lui Samuel Beckett, Molloy, articulat în interior, dar brutal şi neglijent în exterior, obişnuit să fie închis în propriul lui trup ezitant şi împuţit – o perlă de conştiinţă într-o stridie de animalitate – povesteşte despre cum s-a pomenit „intimidat de conversaţia“ cu un poliţist. „Ce cauţi aici? spuse. Sunt obişnuit cu această întrebare, am înţeles-o imediat. Mă odihnesc, am spus. Te odihneşti, a zis. Mă odihnesc, am spus. Îmi

TOWARDS ANOTHER SUMMER

de Janet Frame 216 pag. Counterpoint. 24 $

răspunzi la întrebare? a ţipat el“. Întâlnirea se încheie cu reţinerea lui Molloy, în timp ce o mulţime se strânge pentru a privi spectacolul. „Era oare cineva printre ei“, se întreabă Molloy, „care să se pună în locul meu, să simtă cât de îndepărtat de el păream atunci să fiu şi ce tensiune e în acea distanţă, ca nişte cabluri gata să plesnească?“. Grace Cleave, protagonista romanului din 1963 a lui Janet Frame, Towards Another Summer (Spre o altă vară) – considerat prea personal pentru a fi publicat în timpul vieţii ei (a murit în 2004) – nu seamănă prea mult cu Molloy. Deşi e şi ea o solitară, se ocupă de igiena personală, locuieşte într-un apartament din Londra cu mobilă veche cu motive florale, are destul succes ca scriitoare „auto-stilizată“ pentru a publica povestiri în The New Yorker şi pentru a participa, chiar dacă fără plăcere, la interviuri BBC împreună cu un jurnalist bine intenţionat, nu prea inteligent din nordul Angliei. Dar chiar numele ei sugerează cât e şi ea de departe de cine pare a fi: supraaglomerata ei viaţă interioară o desparte de interacţiunile umane normale, iar când se află în mijlocul unei discuţii, îşi pierde puţina eleganţă pe care o are. „Nu ştiu, nu ştiu“, îi spune producătorului de la BBC. „Despre ce sunt cărţile mele? Cum aş putea să spun? Stilul meu? Ce contează?“ Grace, blocată între părţile 2 şi 3 ale unui nou roman, primeşte o invitaţie politicoasă la un weekend cu jurnalistul şi cu soţia lui (şi cu cei doi copii mici ai lor, pe care acesta omite să-i menţioneze): „Ştii că temperatura e cu un grad şi jumătate mai mare în Relham decât în Londra. Vino şi te bucură de ea! Philip Thirkettle“. Astfel de excursii obişnuite „nu sunt lucruri simple pentru Grace; nimic nu e simplu dacă mintea îţi e un cărăuş hoinar din fărâmiţata şi primejdioasa lume exterioară către protejata şi secreta lume interioară... În aceste împrejurări e nevoie de curaj pentru a merge în mijlocul oamenilor, chiar pentru 5 sau 10 minute“. Totuşi, ea se duce Cea mai recentă carte a lui David Gates este „The Wonders of the Invisible World“, o colecţie de povestiri. 6

şi se întoarce pentru a scrie „povestea weekendului“. Dacă pare un decor pentru dezastru social, ghinion comic sau farsă sexuală, înseamnă că n-am lămurit încă cât de interioară e lumea interioară a lui Grace. De vreme ce reticenţa ei radicală o împiedică să facă altceva decât mici paşi greşiţi, nimic nu se întâmplă în timpul weekendului, dacă nu punem la socoteală nişte conversaţii atât de stângace, că o trimit la culcare devreme, unde plânge singură de stângăcia ei. „Mi-e teamă că nu înţeleg nici un cuvânt din acest ziar, spuse ea, rostindu-şi observaţia ca pe o scuză. – Sarah! spuse Anne cu asprime. – Du-te. N-o deranja pe Grace, vrea să citească ziarul. Când Grace a spus: «Nu înţeleg nimic», Philip a privit-o cu o mică expresie de îngrijorare... Grace îşi dori să fi tăcut. – Şi mie îmi e greu să mă concentrez, spuse Anne cu entuziasm. – Doar cu ziarele mă pot ocupa în weekend, şi pe urmă e un efort, spuse Philip pentru încurajare. Era aproape ca şi cum, în timp ce făcea observaţia, ea s-ar fi prăbuşit, iar Philip şi Anne ar fi sărit s-o ajute, nerăbdători să explice că şi ei obişnuiau să se prăbuşească. Trebuie să am grijă, gândi Grace, să nu mai fac o altă astfel de observaţie“. Pentru a fi corecţi cu Grace, soţii Thirkettle nu sunt genul de oameni care să scoată la suprafaţă puterile latente pe care le-ar putea avea ea ca oratoare. Pălăvrăgeala lor dobândeşte uneori inconsecvenţa nebunească a unei piese de Beckett sau Pinter: „Tata se plimbă mai ales pentru intestinele lui. – Da aşa face. E atât de ruşinat de asta nu-i aşa Phil. Cred că-i place să se plimbe, dar se gândeşte mai mereu la maţele lui. – Îi da totuşi o preocupare, Phil, nu-i aşa? – Da iubire“. Singurul moment în intimitate al lui Grace cu fiica gazdelor se soldează cu „o privire metalică şi nimicitoare“ pe care i-o aruncă fata. Aparent, această imersiune

în viaţa de familie, împreună cu inerenta poziţie copilărească ca unic oaspete al unui cuplu căsătorit, îi provoacă lui Grace lungi, tăcute amintiri ale propriei copilării, petrecută, ca a lui Frame, în zona rurală a Noii Zeelande. Se abţine în mod repetat de la a spune că nu e om, ci „o pasăre migratoare“, departe de casa ei din sud. După ce scapă din casa lor cu o zi înainte de cum era programată, face o „extravagantă şi solitară“ baie şi-şi pregăteşte maşina de scris şi hârtiile „pentru lucrul de a doua zi“. Towards Another Summer ilustrează un weekend pe care Frame l-a îndurat în realitate – prototipul pentru Philip Thirkettle e jurnalistul Geoffrey Moorehouse şi, ascunzând romanul până la moartea ei, poate că a vrut să-şi protejeze gazdele, de vreme ce lucrul cel mai scandalos pe care Grace îl face e să-i mărturisească lui Anne Thirkettle că a avut odată ceea ce numeşte exotic o „aventură“, într-o încercare stângace de a se prezenta acestei femei căsătorite ca un seamăn de acelaşi sex. Cele trei volume ale autobiografiei publicate în timpul vieţii lui Frame – Jane Campion le-a adaptat pentru filmul

„Nu ştiu, nu ştiu. Despre ce sunt cărţile mele? Cum aş putea să spun?... Ce contează?“ din 1990, An Angel at My Table – povestesc despre timpul petrecut în diverse spitale de boli mintale şi salvarea ei (prin publicarea primei cărţi, o colecţie de povestiri) de la o lobotomie ce fusese planificată. Înainte de a muri, Frame şi-a văzut de asemenea 11 romane publicate, precum şi mai multe colecţii de povestiri şi poezii. Deşi se spune că a fost pe lista finaliştilor la premiul Nobel,

sănătatea ei mintală a devenit, şi continuă să fie, subiectul unei dezbateri dificile şi condescendente – ca şi gradul în care ficţiunea ei a fost autobiografică. De vreme ce puţini cititori ai romanului Clopotul de sticlă de Sylvia Plath (publicat în acelaşi an în care Frame scria Towards Another Summer) se mai preocupă de asemănarea lui Esther Greenwood cu creatoarea ei, ce rost mai au preocupările legate de Grace Cleave?

N realitate, romanul lui Frame a rezistat în timp mai bine ca al lui Plath: pare învechit doar într-un singur scurt pasaj, când Grace se teme că ar putea fi numită o „poetesă“ – un cuvânt pe atunci „aruncat ca un ierbicid în privinţa persoanei şi operei unei femei care scrie poezie“, dar fără conotaţii peiorative acum. Peste tot, interioritatea lui Grace a împiedicat perimarea: viaţa publică a Angliei din 1963, cu Beatles şi scandalul Profumo, nu există pentru ea. Are destule lucruri la care să se gândească doar prin petrecerea fiecărui minut în compania celorlalţi oameni: o simplă invitaţie de a face un drum cu gazdele ei într-un oraş apropiat precipită o panică dilematică. „Vor ca eu să spun Da sau Nu, se întreba Grace. Nu am nici un pic de intuiţie socială. Nu sunt obişnuită să ezit în faţa invitaţiilor doar pentru a ornamenta Nu-uri şi Da-uri. Aş vrea să merg la Winchley. Dar s-a lăsat frigul şi întunericul şi abia am mâncat şi toată lumea simte lenea; dar au promis şi nu îşi pot încălca promisiunea şi – cine ştie? – în Winchley ne-ar putea aştepta distracţii neobişnuite“. Şi e copleşită de minuţiozitatea metastazică a compartamentului obişnuit: „A fost plecată în weekend doar o dată sau de două ori în viaţă şi ultima dată a fost un chin şi o revelaţie, iar Grace s-a întors acasă obsedată de ultimele ei cunoştinţe despre fiinţele umane – dacă eşti o femeie plecată în weekend, trebuie să ai o poşetă cu batista în ea şi, când vrei să-ţi sufli nasul, deschizi poşeta şi-ţi scoţi batista. Iar Grace nu ştiuse niciodată! Ea îşi băga întotdeauna batista în mânecă şi nu purtase niciodată o poşetă de colo-colo printr-o casă; ar fi părut ca şi cum n-ar fi avut încredere în nimeni. Dura atât de mult să se obişnuiasă cu felul de a fi al lumii; Grace nu credea că va învăţa vreodată“. Dar în timp ce cortina neliniştilor lui Grace face ca ceea ce o înconjoară în prezent să fie aproape invizibil, amintirile din copilărie apar în detalii bogate. „Erau păienjeni în colţurile podelei şi acoperişului, câinele-babei şi limacşi sub pietre, viermi în grădină, gărgăriţe pe frunze, melci în tufişuri, păsări în copaci, şobolani şi şoareci în spălător, păstrăvi în râu, vite şi oi în padocuri, şi noua noastră vacă Beauty, mai mică, mai puţin sălbatică şi smucită ca Betty, care, mi-a explicat mama, era «rasa Ayreshire, nu la fel de credincioasă şi de blândă ca rasa Jersey»“. Cu excepţia lui David Copperfield, puţine romane au transmis punctul de vedere al unui copil mai convingător şi mai plin de afecţiune: „Una dintre jucăriile mele FOTOGRAFIE DE LA COUNTERPOINT

preferate era un bidon de cherosen legat cu o bucată de sfoară, pe care îl trăgeam pe pajiştea de sub nuc şi spre gard, pentru a-mi împărtăşi plăcerea animalelor. Era un cântec legat de tinicheaua mea pe care-l cântam, dar de ce râdea toată lumea când îl cântam? «Dumnezeu să ne păzească tinicheaua preţioasă, / Dumnezeu să ne păzească frumoasa tinichea, / Dumnezeu să ne păzească nobila tinichea, / Dumnezeu să ne păzească tinicheaua»“. Towards Another Summer nu povesteşte niciodată explicit cum a devenit acest copil atent şi aparent fericit adultul temător şi izolat. Ca şi în Molloy, al cărui narator lasă odată să scape că „Eu – eu eram inteligent şi iute“, o asemenea deteriorare e pur şi simplu un dat. Dar chiar şi ca fată, Grace priveşte şi ascultă, dar interacţionează rar cu oamenii din jurul ei. Ca adult, simte că „dacă aş fi om şi nu, ca acum, din fericire, o pasăre migratoare, ar trebui să fiu una dintre primele maşini umane programate, ochii mei reci pâlpâindu-şi luminiţele la intervale fixe, iar gura mea emiţându-şi codul pe carton perforat“. ILUSTRAŢIE DE AUDE VAN RYN

INEVA e decis să ia acest pasaj cutremurător în special – şi pe Towards Another Summer în general – ca pe o dovadă în plus că Frame nu o fost doar o romancieră talentată, ci şi o autistă „foarte funcţională“. Sarah Abrahamson, medic de recuperare la Queen Elizabeth Center din Australia, a pus acest „diagnostic“ într-un articol din 2007 în New Zealand Medical Journal, bazându-se pe o interpretare a autobiografiilor lui Frame. „De la o vârstă fragedă“, scria Abrahamson, „Janet a dezvoltat o puternică pasiune pentru poezie, care avea să devină un interes pe tot parcursul vieţii. Se pare că acest lucru a fost suficient de intens pentru a fi considerat o «pasiune specială» autistă“. Poeţii şi romancierii, care insistă în căutarea obsesiv-compulsivă a acelor „pasiuni“ ale lor, ar putea lua acest cutremurător pasaj drept o dovadă în plus că psihiatrii vor să patologizeze geniul. (Şi cine e Abrahamson să o eticheteze?). Ca orice scriitor memorabil, Frame îşi exploatează – sau creează pe pagină, ca să fim foarte pedanţi – sensibilitatea distinc-

tă, fereastra personală către universal. Oare n-a simţit nimeni tensiunea asupra acelor cabluri care leagă sinele de diversele sale întruchipări sociale? Neurochimia unui scriitor poate conta pentru medici, biografi şi pentru bârfe în general, dar nu e preocuparea cititorului. Naraţiunea tristă, de o viclenie comică şi prezentând o situaţie incomodă nu are nevoie nici de explicaţie, nici de justificare, iar predispoziţia spre singurătate a lui Grace nu e o afecţiune medicală – e una umană. Towards Another Summer aminteşte de Virginia Woolf în obsesia ei legată de chinuitoarea poziţionare interioară sub masca conversaţiei aparent dezinvolte: „Între timp, gândurile lui Grace se împărţeau între a-i studia pe Philip şi pe Anne şi viaţa lor împreună şi încercarea de a pune în ordine, gata de apariţia lui în vorbire, adevărul despre relaţia ei cu «Ulise»“. Şi mai aminteşte de sentimentul de puternică ferocitate interioară, prezent la Mary Gaitskill: „Când Grace studia ochii lui Philip, simţea în subconştient mişcarea uşilor glisante deschizându-se pentru a

lăsa să iasă micile animale păroase şi urât miroasitoare cu gheare şi colţi ascuţiţi“. Woolf şi Gaitskill au viziuni mai cuprinzătoare: în Spre far aflăm ce se petrece în mintea fiecăruia în timp ce personajele îşi mişcă buzele şi îşi ascund gândurile, iar în Veronica, fostul manechin Alison se pedepseşte pentru ani de egocentrism la fel de intens cum Grace Cleave deplânge întreruperea de două zile a acestui egocentrism. Towards Another Summer n-ar trece testul înfumurat al lui John Gardner pentru a intra în categoria „ficţiune morală“: pentru Grace, existenţa nimănui nu e importantă decât în măsura în care o face pe a ei mizerabilă. Dar l-ar putea trece pe cel al lui Donald Barthelme, care spunea odată că „fiecare propoziţie de-a mea vibrează de moralitate, în sensul că fiecare încearcă să angajeze problematicul“. Chiar negarea propriei umanităţi de către Grace sugerează o năzuinţă pentru contactul uman – ca şi dorinţa ei nestăpânită de a ajunge acasă şi a spune povestea. Şi le sunt de folos celor h care se aşează şi scriu. 7

Gropile de gunoi ale oceanului De partea cealaltă a ecranului Deşeurile cutreieră mările duse de 11 mari curenţi. DE PAUL GREENBERG Obiectele ajunse în apă şi obiectele aruncate peste bord sunt două lucruri diferite. Primele reprezintă un accident, resturi ce au căzut în apă din întâmplare – un container plin cu tenişi măturaţi de apă de pe puntea unui cargobot, de exemplu. Cele aruncate peste bord, pe de altă parte, sunt ceva intenţionat, azvârlite în mare cu bună ştiinţă, ca un mesaj într-o sticlă. Această dualitate rezumă vârtejul schimbător şi adesea neaşteptat pe care Curtis Ebbesmeyer îl compune în Flotsametrics and the Floating World: How One Man’s Obsession With Runaway Sneakers and Rubber Ducks Revolutionized Ocean Science (Obiecte în lumea plutitoare: Cum obsesia unui om legată de pantofi sport şi raţe de cauciuc a revoluţionat oceanologia), scris împreună cu jurnalistul Eric Scigliano. Ebbesmeyer este un renumit oceanograf ce şi-a construit o carieră din depistarea resturilor care cutreieră în jurul celor 11 mari

FLOTSAMETRICS AND THE FLOATING WORLD

How One Man’s Obsession With Runaway Sneakers and Rubber Ducks Revolutionized Ocean Science de Curtis Ebbesmeyer şi Eric Scigliano 286 pag. Smithsonian Books/Collins/ HarperCollins Publishers. 26.99 $ curenţi ai planetei noastre. Dar, aşa cum singur recunoaşte, să încerci să dai o coerenţă narativă celor aproape patru decenii în care a prelucrat resturile descoperite pe plajă, să studiezi jucăriile de baie împrăştiate şi să explorezi „peticele de gunoi“ oceanice (unul din ele are o suprafaţă de două ori mai mare decât a statului Texas) este asemănător cu a „bea apă dintr-un furtun.“ Aşadar, atunci când abordează Flotsametrics and the Floating World, cititorul trebuie să ştie diferenţa dintre obiectele ajunse în mare din întâmplare sau intenţionat. În ceea ce priveşte partea despre resturile aruncate intenţionat – aceea fiind secţiunea din carte cu scop definit – obiectivul lui Ebbesmeyer este nobil şi inovator: să arate cum curgerea deşeurilor din oceane în jurul lumii dezvăluie „muzica“ oceanelor. Ebbesmeyer realizează acest lucru printr-o serie de studii asupra materiei plutitoare, care sunt în mare parte neobişnuite. Mănuşi de hockey, ţestoase de plastic, pantofi Nike –

Paul Greenberg este autorul romanului „Leaving Katya“ şi al unui volum în curs de apariţie despre viitorul peştilor.

acestea reprezintă modele călăuzitoare pentru Ebbesmeyer deoarece sunt adesea aruncate în cantităţi mari în ape şi se împrăştie în jurul lumii asemenea unor informaţii într-o vastă diagramă lichidă. Mesajele în sticle se potrivesc şi ele, pentru că şi acestea, se pare, sunt aruncate în larg într-un număr mare. În anii 50’, fabrica de bere Guiness a lansat 200.000 de mesaje în sticle de bere. Chiar şi în ziua de azi există câţiva oameni care scriu în fiecare an pentru a-şi revendica premiul. Mai puţin succes au secţiunile din carte despre obiectele ce au ajuns întâmplător în mare – declaraţiile arbitrare despre eforturile carieristice ale lui Ebbesmeyer sau detalierea unui număr prea mare de descoperiri de deşeuri. Cu toate acestea, în momentul în care începi să îţi pierzi interesul, ca să spunem aşa, se iveşte ceva care îţi atrage atenţia. Aflăm că unele cadavre umane plutesc în mod natural, în vreme ce altele se scufundă, dar că orice cadavru se va scufunda definitiv dacă îi sunt adăugate 5,5 kilograme în plus; şi că pantofii sport din piciorul stâng şi cei din piciorul drept urmează o traiectorie cu totul diferită, deşi previzibilă, atunci când lovesc acelaşi petic de apă. În cele din urmă, abordarea istoriei umanităţii propusă de autori, având ca centru de referinţă deşeurile, devine oarecum distractivă. Până şi descoperirea Americii de către europeni îşi are originea legată de obiectele plutitoare. Inspirat de tiparul curenţilor de distribuire a deşeurilor în Marea Mediterană, Columb a putut să urmeze un curs logic având ca direcţie vestul. E adevărat că, dacă nu ar fi folosit curenţii oceanici pentru a grăbi călătoria, susţine Ebbesmeyer, Columb ar fi fost probabil nevoit să se întoarcă înainte să zărească pământul. Printre toate aceste lucruri plutitoare este uşor să omiţi mesajul cu adevărat profund ce se întrezăreşte la sfârşitul cărţii. După ce a compilat şi comprimat deşeuri o viaţă întreagă, Ebbesmeyer a aflat că marii curenţi oceanici ai lumii par să fredoneze un fel de armonie la nivel global. Curenţii sunt de fapt aranjaţi în octave, fiecare rotindu-se de două ori mai repede decât vecinul său inferior – „un instrument global cu o rază de răspândire extraordinară“. Dar cum încălzirea globală modifică temperatura apelor şi topeşte întinderile de gheaţă ce blochează curenţii, toate acestea sunt pe cale să cadă în disonanţă. Ca orice om de ştiinţă serios, Ebbesmeyer evită să facă predicţii dure şi pripite despre consecinţele ce vor apărea, dar este suficient de bine pregătit în domeniul său pentru a se aventura spre o presupunere. „Simfonia curenţilor“, scrie el, „prezice un viitor foarte diferit faţă de cursa blândă de care ne-am bucurat atâta timp în caruselul lor global“. h

Un critic de film îşi aminteşte de copilăria umbrită de secrete de familie. DE CARYN JAMES ÂND el avea patru ani, chiar înainte de sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, bunica lui David Thomson i-a spus acestuia că este posibil ca Hitler să se ascundă în islazul unde David se juca în cartierul lor londonez obişnuit. Găseşte-l, i-a spus ea, şi „toată gloria poate fi a ta“. Nu-i de mirare că acel băiat a devenit un om cu un ego sănătos şi cu sentimentul că vieţile

TRY TO TELL THE STORY

A Memoir de David Thomson 214 pag. Alfred A. Knopf. 23.95 $ inventate de pe ecranele de cinematograf pot fi la fel de puternice ca realitatea. El a devenit, de asemenea, unul din cei mai apreciaţi critici de film, autorul volumului mult controversat, dar întotdeauna plăcut de dezbătut pe marginea lui, Biographical Dictionary of Film, alături de o biografie inteligentă a lui David O. Selznick şi de mai mult de o duzină de cărţi. Nu mergi la el pentru o înţelepciune convenţională – consideră că Raging Bull este supraestimat, cu toate că în urmă cu câţiva ani a scris o carte pe întreg parcursul căreia o idolatrizează pe Nicole Kidman – ci pentru mintea sa mereu vie şi sclipitoare. Micul şi încântătorul său volum de memorii, Try to Tell the Story (Încearcă să spui povestea), ce îl urmăreşte până la vârsta de 18 ani, este cea mai intimă carte de până acum a acestui critic extrem de prezent din punct de vedere personal şi intelectual, şi vorbeşte în mare parte despre absenţă. Copilăria sa a fost puternic influenţată de o situaţie care este probabil mult mai obişnuită decât am vrea să admitem: tatăl său ducea o viată dublă cu o femeie din partea cealaltă a oraşului. Tot ce ştia tânărul David era că tatăl său, care spunea mereu bancuri şi era director la radio Philco, venea acasă numai la sfârşit de săptămână, stil de viaţă pe care l-a continuat încă mult timp după ce Thomson a crescut şi s-a mutat în America. A durat până la moartea mamei sale, în 1976. Fiind singur la părinţi şi locuind cu mama şi bunica sa, şi-a inventat o soră cicălitare, mai mare decât el, pe nume Sally. Sora imaginară; clădirile bombardate în război; tatăl mereu pe fugă, pe care l-a adorat şi urât: nimic din acestea nu e teribil de surprinzător. Dar scrisul extrem de limpede al lui Thomson şi instantaneele de profundă înţelegere strecoară imprevizibilul în memoriile sale şi le fac să merite osteneala. El nu pretinde că lămureşte misterul vieţii intime a tatălui său şi al motivelor lui, dar felul în care pune problema este încântător şi generos. Conştiinţa de sine care informează şi uneori e în dezacord cu celălalte lucrări ale sale se simte aici mai mult în largul ei. Descriind pri-

Caryn James este critic de film pentru revista Marie Claire şi critic cultural pentru The Daily Beast. 8

ILUSTRAŢIE DE TITUS NEIJENS; FOTOGRAFIE DE LUCY GRAY

mul său an dificil ca elev în vârstă de 10 ani la o şcoală de nivel înalt, el se întreabă dacă tatăl său s-a simţit vinovat pentru bâlbâiala pe care fiul lui a moştenit-o de la el (împreună cu „atitudinea de ştie-tot“ pe care o împărtăşeau, notează Thomson ironic). Bănuieşte că cealaltă femeie exercita presiuni asupra tatălui său ca acesta să îşi părăsească familia. „Îl înţelegi pe tata sau îi vezi slăbiciunea ca sursă a tuturor problemelor?“, scrie el. „Întreb numai pentru că încă mă mai întreb“. Aflăm un pic prea mult despre sportivii preferaţi ai lui Thomson din copilărie şi reacţiile lui la anumite filme vor fi familiare cititorilor săi. Cum să fi rezistat el filmului Red River, un western despre o relaţie metaforică tată-fiu, un film despre care a scris iar şi iar? Dar observaţiile lui sunt împrospătate de noile remarci spirituale. High Society a fost „ultimul rol al lui Grace Kelly înainte de reprezentaţia nebunească de la Monaco“. Iar descrierea pe care o face despre cum să înveţi să iubeşti jazz-ul duce la o examinare culturală revelatoare şi improvizată, care contrastând sintaxa britanică,

Adolescenţa lui David Thomson a fost puternic influenţată de un tată ce a dus o viaţă dublă cu o femeie din partea cealaltă a oraşului. „atât de concisă, atât de definitivă“, cu propoziţii americane, „dure şi suficient de degajate încât să realizezi cât de puţin ştii“. Când era adolescent, a început să frecventeze teatrul din Londra. Reprezentaţiile de scenă ofereau intimitate. „Şi totuşi absenţa – care este interpretarea pe ecran – avea importanţa cea mai mare.“ În ceea ce-l priveşte pe tatăl său absent, Thomson descoperă „principiul existenţei sale fantomatice – nu te puteai baza pe nimic“. Am putea extrapola ceea ce această biografie elocventă, cu final deschis, nu spune: Thomson a învăţat să nu se încreadă în nimic la fel de mult ca în permanenţa filmelor, care se schimbă numai şi întotdeauna în mintea privitorului. h

Fisurile Capitalismului Richard A. Posner îi absolvă pe cei de pe Wall Street, din Washington şi din comunităţile urbane de responsabilitatea recesiunii şi o alocă sistemului. DE JONATHAN RAUCH

„A

CEASTĂ recesiune“, declara recent preşedintele Obama, „n-a survenit din cauza unui declin normal al ciclului economic. A fost cauzată de avalanşa de decizii eronate şi iresponsabilitate care s-a revărsat de pe Wall Streeet în Washington şi în comunităţile urbane“. Richard A. Posner nu e de acord. O avalanşă perfectă, da: însă o avalanşă de decizii rezonabile şi responsabilitate. Crahul din 2008 s-a întâmplat din cauza faptului că oamenii de afaceri şi consumatorii

A FAILURE OF CAPITALISM

The Crisis of ’08 and the Descent Into Depression de Richard A. Posner 346 pag. Harvard University Press. 23.95 $ au făcut ceea ce economia şi societatea se aşteaptă de la ei. Nu-i blamaţi pe capitalişti sau pe guvernanţi. Blamaţi capitalismul. Este oarecum o surpriză că Posner, unul dintre partizanii mişcării economice orientate spre piaţa de capital, atacă ideea conform căreia pieţele de capital au capacitatea de a se autoregla. În acelaşi timp, poate părea ciudat ca un judecător de la curtea federală de apel (şi lector de drept în cadrul Universităţii din Chicago) să se numere printre primii care ies pe piaţă cu un volum comprehensiv despre criza financiară – asta dacă judecătorul în cauză ar fi un judecător ca oricare altul. Dar Posner este succesorul răposatului Daniel Patrick Moynihan la titlul de cel mai interesat de orice subiect şi cel mai independent intelectual al lumii publice. Actualmente, zecile de tomuri scrise de Posner sunt pe cale să ocupe o întreagă secţie a Bibliotecii Congresului American. În Catastrophe: Risk and Response din 2004, autorul analizează problema evenimentelor cu o probabilitate redusă şi un impact major. Implozia financiară se înscrie necesar în această categorie. În acest volum, compact şi riguros de lucid, autorul ne propune o metodă elementară, simplă, dar nu simplistă: „o examinare concisă, constructivă, lipsită de argou şi acronime, non-tehnică, ne-senzaţională, fără multe anecdote şi analitică a aspectelor majore ale celui mai mare dezastru economic în Statele Unite din timpul vieţii mele şi al majorităţii celor în viaţă astăzi“. Dacă citiţi ziarele, nu veţi remarca în A Failure of Capitalism (Colapsul capitalismului) prea multe repere nefamiliare. Banii uşor accesibili şi influxul de capital străin au stimulat explozia împrumuturilor bancare şi infuzia pieţei imobiliare cu credite financiare. Cum preţurile sporeau vertiginos, chiar şi ipotecile riscante au apărut ca investiţii sigure, şi toată lumea s-a implicat, inclusiv băncile. Finanţiştii se bazau pe securizări şi instrumente financiare complicate pentru a putea dilua riscurile specialistului, însă asta a avut ca rezultat răspândirea riscului

Jonathan Rauch e senior writer la National Journal şi specialist invitat la Brookings Institution. FOTO: SPENCER PLATT/GETTY IMAGES

în întregul sistem financiar, devenind astfel imposibil de localizat. Când balonul imobiliar a explodat, toată lumea avea datorii pernicioase, însă nimeni nu ştia cât de pernicioase erau sau cât de mult însumau. Cum băncile s-au pomenit brusc sărăcite de capital, au încetat să mai acorde împrumuturi şi au început să vândă posesiuni valide în scopul acumulării de bani gheaţă. Cu cât se alerga mai repede spre scăpare, cu atât mai repede cădeau preţurile, trăgând după ele balanţa contabilă bancară. Piaţa de credite a intrat în colaps, inducând depresiunea economică, dând naştere la tot mai multe neachitări ale ratelor ipotecare şi la o depreciere a preţurilor bunurilor în general, contribuind la anemierea băncilor, la paralizarea crescând a creditelor, la o tot mai mare depresiune economică… şi tot aşa la nesfârşit. Cunoaşteţi întreaga poveste, iar Posner o spune bine, cu un fler special pentru evidenţierea modului în care interacţionau zecile de părţi componente. Însă un Richard Posner nu se mulţumeşte cu postura de ghid amiabil prin acest gen de hăţişuri. Interesul lui real e de a depista grenadele care sunt detonate în lăstăriş. Una dintre grenade e chiar acolo, în subtitlu, exhibând temutul cuvânt care începe cu d. Criza actuală, susţine Posner, este într-adevăr o depresiune economică. E-adevărat, nu e (sperăm noi) o mare depresiune. Însă tipica recesiune de după războaie e parţial doar o contracţie auto-dezinflaţionistă care moare curând după aceea, deseori lăsând în urmă o economie mai sănătoasă. Prezenta recesiune e caracterizată de o contracţie deflaţionistă ale cărei repercusiuni costisitoare vor persista ani de zile. Marea depresiune a dus la cel de-al Doilea Război Mondial. Se presupune că

depresiunea de acum nu va fi la fel de gravă, dar ar putea cauza mari pierderi de productivitate, o creştere uriaşă a datoriei naţionale, o deviere spre birocraţia excesivă, o repriză urâtă de inflaţie, un declin al puterii economice şi geopolitice a Americii şi o instabilitate politică externă tot mai pronunţată. O recesiune economică tipică funcţionează ca o corecţie a pieţei, îndeobşte neutralizarea inflaţiei şi ale altor dezechilibre economice; o depresiune economică constă într-un colaps al pieţei. Şi este un colaps (iată grenada nr.2) pe care piaţa e incapabilă să-l prevină. „Un sistem interconectat de intermediari financiari“ – un sistem bancar, în alte cuvinte – „e inerent instabil“, scrie Posner. Gândiţi-vă la acesta ca la „un soi de epileptic supus unor convulsii ciudate, impredictibile“. Populiştii şi liber-schimbiştii vor detesta această carte, deşi n-aş vrea să prognozez care dintre grupuri o va detesta cel mai mult. O avalanşă perfectă de iresponsabilitate? Puţin probabil. Criza s-a declanşat tocmai din cauza faptului că afacerile şi consumatorii inteligenţi au ţinut cont de semnalele pieţei. „Greşelile au fost sistemice – produsul naturii sistemului bancar într-un climat generat mai degrabă de dobânzi mici şi deregularizare decât de trucurile iniţiate de escroci sau de incompetenţi“. Au existat oare multe persoane iresponsabile şi stupide? Fireşte! Dar asta nu poate explica de ce întregul sistem a intrat în colaps, din moment ce multă lume e tot timpul stupidă şi iresponsabilă. Esenţialmente, problema rezidă în faptul că piaţa nu poate anticipa propriul colaps, şi e raţional să n-o facă. „O depresiune reprezintă un eveniment mult prea îndepărtat pentru a putea influenţa comportamentul afacerilor.“ Fiecare companie se poate proteja îm-

potriva propriului faliment, dar nu de falimentul simultan al tuturor celorlalte firme. „Omul de afaceri expert în maximizarea profitului ignoră probabilitatea redusă ca printr-un comportament în conjuncţie cu cel al concurenţei să compromită întreaga economie“. În perioada expansiunii imobiliare, spre exemplu, explozia creditelor ipotecare însemna şi renunţarea la profituri uriaşe. „Chiar dacă eşti conştient că te laşi purtat de balon şi asta te sperie“, scrie Posner, „e dificil să te dai jos fără să plăteşti un preţ piperat“. Aşadar, oamenii au luat decizii raţionale din punct de vedere individual, însă iraţionale din punct de vedere colectiv. Să vezi această criză prin prisma spectacolului populist, aşa cum o face preşedintele Obama atunci când o atribuie „iresponsabilităţii“, înseamnă să înţelegi eronat întreaga problemă, blamându-i pe capitalişti pentru colapsul capitalismului. Şi astfel – asta e partea pe care o detestă liber-schimbiştii – pieţele, cu propriul lor asentiment, se duc uneori la fund fără să fie capabile să-şi revină mulţi ani în şir. (Vezi: Japonia, „deceniul pierdut“.) Şi nici nu se poate conta pe politica monetară să contraatace tendinţele de dezechilibrare ale pieţei, aşa cum vor să creadă mulţi economişti. Dar vai, economiştii şi strategii ajunseseră să fie prea siguri de sine. Credeau că retrogradaseră depresiunea economică în hăurile istoriei. În consecinţă, n-au sesizat semnalele de avertisment şi n-au reuşit să se pregătească pentru cea mai nefastă eventualitate. „Învăţăm“, scrie Posner, „că avem nevoie de un guvern mai activ şi mai inteligent pentru a menţine modelul nostru de economie capitalistă pe şine“. Procedând cum, mai precis? Posner e de părere că economia de tip laissez-faire n-are nimic relevant de spus. Restul spectrului economic e total depăşit. Sistemul regularizării financiare va necesita o revizie generală, însă Posner susţine că acum nu e momentul pentru aşa ceva, nu în plină criză. Oricum, nimeni nu

Crahul din 2008 s-a întâmplat, afirmă Posner, pentru că oamenii au făcut ceea ce economia şi societatea se aşteaptă de la ei.

În arena Bursei din New York, 16 septembrie 2008.

e sigur ce trebuie făcut. Autorul ne propune cu jumătate de gură câteva reforme, dar admite că nu sunt decât nişte „retuşări estetice“. Dacă ar fi presat, cred că ar fi în stare să-şi revendice identificarea unui soi de previziune în insistenţa cu care reproşează guvernului absenţa pregătirii de a face faţă unui eveniment socotit de cei mai mulţi ca imposibil. Ajunşi la ultima pagină, nici măcar o singură generalizare inerţială n-a supravieţuit analizei nemiloase exercitate de Posner, nici un clişeu populist n-a rămas în picioare. A Failure of Capitalism elimină obstacole întregi de prejudecăţi populare, dar îi lasă pe cititori nedumeriţi încotro s-o pornească. Cu alte cuvinte, nu e decât un punct de pleh care – însă unul indispensabil. 9

Arta negocierii Doi fraţi cu o moralitate nu tocmai imaculată dau un nou înţeles termenului de negustor în acest roman despre comerţul cu bijuterii. Atunci când inventează un broker fictiv pentru a-i explica o întârziere unui client nerăbdător, îl botează Schopenhauer. Şeful lui, un realist pragmatic, se numeşte Popper. Dar aceste aluzii sunt doar adagio-uri, de multe ori cu intenţie comică. La un moment dat, Martin face uz de retorica fenomenologică în cel mai pur stil heideggerian, punând un personaj cu alură de unchiaş să-i spună lui Bobby: „Timpul, nepoate.... Un ceas te plasează în centrul materiei existenţei ordinare“. Capitolul dedicat lui Quentin din Sunetul şi furia, poate cel mai mare roman din istoria literaturii americane (şi, dacă tot veni vorba, din istoria literaturii mondiale), începe cu un pasaj aproape identic. Dar există aici o diferenţă fundamentală: citindu-l pe Faulkner, sunt izbit de revigoranta conştientizare a faptului că întrebările cele mai profunde primesc răspunsuri chiar atunci, în faţa ochilor mei; citindu-l pe Martin, e mult prea evident că stereotipurile, de mult elucidate în alte scrieri, sunt adunate laolaltă, recrutate de-a valma, pentru a împrumuta gravitate filosofică unei poveşti care, în esenţă, e doar o scriere de duzină, destul de simplistă, în stilul literaturii noir.

DE TOM MCCARTHY XISTĂ o scenă în How to Sell (Cum să vinzi), romanul lui Clancy Martin despre bijutierii şmecheri, care ţin contabilitate dublă, şi despre escrocheriile lor, în care fratele eroului principal, aţâţat de dependenţa de cocaină şi de o ambiţie puternică, prezintă un ceas Rolex uzat ca fiind nou-nouţ. O doamnă îl adusese la bijuteria lor pentru a fi reglat, iar el l-a dat la

HOW TO SELL

By Clancy Martin. 296 pp. Farrar, Straus & Giroux. $24. curăţat şi l-a pus într-o cutie Rolex neatinsă, dar falsă, garnisită cu tot ce se cuvine (ornamentul oyster, eticheta atârnată de o panglică şi sigla în formă de coroană), apoi i l-a oferit unui potenţial client pentru a-l stimula să facă o achiziţie mult mai importantă, un colier din crisoberil evaluat la aproape jumătate de milion. Cumpărătorul, nu tocmai priceput, lucru evidenţiat printre altele şi de whisky-ul Macallan cu care este servit (marfă obişnuită de supermarket şi nu versiunea de lux, veche de 30 de ani, pe care crede că o bea), se lasă convins, iar perfidia triumfă odată cu încheierea afacerii. Publisherii sunt ca bijutierii: sunt conştienţi de importanţa ambalajului. Cartea de faţă, cu care Martin debutează, este prezentată în cei mai laudativi termeni posibili. Pe copertă apar scurte caracterizări făcute de somităţi precum Benjamin Kunkel, care o înscrie în categoria „inevitabilităţii clasicului“, şi Jonathan Franzen, care o găseşte „magistral de originală“. Poate că nu băusem destul whisky atunci când am deschis volumul, dar încă de la acest al doilea citat începuse să sune alarma. Una din caracteristicile fundamentale ale ficţiunii americane este ridiculizarea visului naţional prin parabole ale fraudei şi aspiraţiilor nejustificate, axate pe bogăţie materială: acesta este subiectul din Marele Gatsby – sau, pentru a veni mai aproape de subiectul central al cărţii lui Martin, mai scurta scriere a lui Fitzgerald, Un diamant cât hotelul Ritz. Aceste teme sunt fundamentale, de asemenea, şi în literatura europeană: gândiţi-vă numai la Bijuteria lui Maupassant, la Moş Goriot a lui Balzac sau la Madame Bovary a lui Flaubert – sau, că tot veni vorba, la Neguţătorul din Veneţia a lui Shakespeare, în care, la fel ca în cartea lui Martin, ostentaţia, speculaţia şi tentaţia valsează una în jurul alteia, îmbinându-se în cele din urmă într-o bijuterie, un inel a cărui tranzacţionare reprezintă disimularea şi trădarea. Argumentarea meritelor şi dezavantajelor pretenţiilor de originalitate, în cazul reluării unor teme în privinţa cărora nu trebuie să te ruşinezi că nu eşti primul care le abordează, este o întreprindere care are nevoie de mai mult spaţiu decât acest articol. Aşa că optez pentru cântărirea afirmaţiei lui Kunkel: este oare How to Sell un clasic pe care nu trebuie să îl ratezi? Ei bine, e fără îndoială o carte

Romanul „Remainder“ al lui Tom McCarthy este actualmente în curs de ecranizare. 10

H bine scrisă – într-adevăr, foarte bine scrisă. Dialogul este plin de viaţă, fie că are loc între afacerişti şi clienţii lor obişnuiţi, pe care îi înşeală încă şi mai abitir decât pe neaveniţi (în compensaţie pentru afacerile cu un profit minuscul prin care au reuşit să-i agaţe), fie între fraţii care se culcă fiecare cu prietena celuilalt, perfect conştienţi că celălalt ştie asta, dar niciunul nefiind tocmai sigur că celălalt ştie că el ştie că el ştie. Descrierile sunt efectuate cu aceeaşi dexteritate manuală şi verbală ca cea a personajelor principale ale cărţii, dotate cu degete fine şi limbaje persuasive – fie că e vorba despre bancul de lucru din camera din spate a meşteşugarilor, de polizoarele lor şi de „munca lor îndemânatică şi delicată cu apara-

Doi fraţi amorali şi ameţiţi de consumul de cocaină pendulează între întâlniri cu furnizorul de pietre preţioase, clubul de strip-tease şi aşternutul iubitei celuilalt. tele de sudură“, fie despre atmosfera aproape religioasă din magazin, în care muzica ambientală şi vocile entuziasmate se contopesc într-un cor aproape angelic, lămpile cu halogen strălucesc, iar aerul capătă o tentă aurie. Trama centrală este captivantă, o poveste clasică despre maturizare care urmăreşte evoluţia tânărului Bobby, exmatriculat de la liceu şi luat sub aripa protectoare, dar coruptă şi corupătoare, a fratelui său mai mare, Jim; amândoi se luptă să cucerească afecţi-

unea vânzătoarei de bijuterii Lisa, distribuită în consacratul rol principal de „târfa cu inimă de aur“. Pe lângă acestea, numeroasele escrocherii expuse în carte, precum episodul în care bijutierii falsifică nişte monezi valoroase, le asigură şi, apoi, colaborând cu paznicii corupţi, le fură ei înşişi şi încasează prima de asigurare, sau cel în care brokerii vând prin intermediul unor tranzacţii telefonice argint unor investitori pe care apoi îi taxează pentru depozitarea mărfii, deşi în realitate argintul respectiv era inexistent, rezonează perfect cu elaboratele acrobaţii ale fondurilor de investiţii şi cu matrapazlâcurile de tip schemă Ponzi care infestează în prezent atât economia reală, cât şi imaginaţia colectivă. Una peste alta, cartea e o combinaţie câştigătoare: How to Sell va face sigur vânzări consistente. Martin este profesor de filosofie asociat la Universitatea din Missouri şi a tradus din Nietzsche. El este, fără îndoială, familiarizat cu pasajul din Adevăr şi minciună în sens extramoral în care Nietzsche ilustrează relaţia neguroasă dintre iluzii şi „adevăruri“ prin analogia cu monezile contrafăcute şi metalul „natural“ şi uzat şi probabil că îi este cunoscută şi importanţa acestui fragment pentru Jacques Derrida, care şi-a dedicat problemelor economice şi celor legate de falsuri o parte însemnată a cugetărilor sale. Aceste teme joacă un rol la fel de important în istoria filosofiei ca şi în cea a literaturii ficţionale; ele pot fi regăsite şi în obsesia transformării metalelor ordinare în aur a alchimiştilor medievali, precum şi în anxietatea lui Platon, exprimată în Sofistul, privind simulacrele, copii lipsite de originale adevărate (din punct de vedere filosofic). How to Sell conţine şi ea teme filosofice. În aşteptarea unui furnizor, Bobby citeşte Spinoza.

OW to Sell a fost o lectură foarte agreabilă. Am simţit o afecţiune crescândă pentru cei doi fraţi, ameţiţi de consumul de cocaină şi de o amoralitate tot mai pronunţată, în timp ce ei pendulează între furnizorul de pietre preţioase, clubul de strip-tease şi aşternutul iubitei celuilalt. Pulsul mi-a luat-o razna atunci când Bobby şi-a riscat slujba, spunându-i să plece repede din magazin şi trimiţând-o la negustorul cinstit de la următorul colţ de stradă pe o gospodină nevoiaşă, care venise să vândă un inel a cărui valoare, fără ca ea s-o ştie, era de minim cinci mii – şi pe care ar fi primit cel mult cinci sute, dacă ajungea pe mâna lui Jim (o scenă emoţionantă clasică, în principiu identică celei din Casablanca, în care Rick măsluieşte jocul de ruletă în favoarea tânărului cuplu de bulgari). Romanul este o lectură plăcută, alertă şi în esenţă facilă. De ce n-au putut să scrie pur şi simplu asta pe copertă? „Antrenant, însufleţit şi uşor de lecturat – X, autorul cărţii Y“. Motivul pentru care nu au procedat astfel este, bineînţeles, acela că, la fel ca în cazul potenţialului cumpărător îmbibat de whisky, aici e vizată o tranzacţie mult mai amplă: ni se cere să achiziţionăm ideea că o naraţiune însufleţită şi un meşteşug literar mai mult decât adecvat constituie laolaltă literatură „clasică“, de anvergură. Nu sunt tocmai convins. Maltratând limba latină, pot spune că emptor-ii trebuie să se deştepte şi să exercite nişte caveat1 în această privinţă. Am bănuiala că adevărata literatură, cântărind multe carate, cu complexitatea, ambiguitatea şi înţelesurile sale dificil de captat, se află în alt compartiment, cu deschidere spre o dimensiune la care How to Sell nu are acces (şi, spre lauda sa şi a autorului, nici nu pretinde că o face) – sau, pentru a folosi o metaforă adecvată din domeniul geologic, că adevărata literatură zace îngropată într-un strat de roci pe deasupra căruia cartea de faţă se deplasează cu uşurinţă, dar îl lasă neatins în profunzime.h Referire la expresia latină Caveat emptor, în traducere „Cumpărătorul să fie precaut”, care exonerează vânzătorul de responsabilităţi ulterioare încheierii tranzacţiei. (n.tr.).

ILUSTRAŢIE REALIZATĂ DE WINK

Un erou minunat, imbecil i supraponderal Un ghid pentru supravie uire onorabil!, în caz c! e"ti gras, ghinionist "i p!r!sit de iubirea vie ii tale.

DE VIRGINIA COSTESCHI După începutul tern te aştepţi la o carte duioasă, plată, care să te lase la final cu senzaţia că Annie Proulx a mai descoperit un argument patetic în sprijinul panseului pesimist că viaţa asta e o mare porcărie. Lucrurile încep să se mişte frumos după primul capitol şi vă asigur că până la pagina  îl veţi adora pe Quoyle, atipicul personaj principal. Nu se înscrie în nici un tipar de bestseller, nu are şi nici nu îşi doreşte calităţile excepţionale ale unui model de succes. Dar e foarte prezent, e viu, îl simţi alăŞTIRI DE ACASĂ

de Annie Proulx 448 pag. Editura Leda. 44.90 lei turi şi uneori ai vrea chiar să îi poţi spune câteva vorbe care să-i mai potolească zbaterile interioare. Intriga se rezumă în două fraze elocvente: Quoyle, un jurnalist de mâna a treia, cam ghinionist şi lipsit de idealuri, se hotărăşte să părăsească New Yorkul după ce îşi pierde so-

ţia adulterină într-un dramatic accident de automobil. Stabilit împreună cu cele două fiice rebele, Bunny şi Sunshine, şi cu mătuşa lui excentrică în cel mai îndepărtat colţ din Newfoundland, pământul strămoşilor săi, Quoyle se pomeneşte aruncat în vâltoarea unei noi vieţi, într-un sătuc de pescari de pe ţărmul Atlanticului. Proza lui Proulx te prinde şi nu ştii care e de fapt ingredientul afrodisiac: frazele simple, stilul direct, umorul d u l ce - a m a r, personajele bine clădite. În timp ce încearcă să îşi ia viaţa de la capăt, aşa cum l-a sfătuit mătuşa, trebuie să se adapteze din mers la atmosfera şi la obiceiurile noului loc şi să încerce să le creeze iluzia de cămin celor două progenituri neastâmpărate. Cunoaşte multe personaje excentrice,

cu nume ciudate, începând din redacţia ziarului Pasărea clevetitoare, unde îl recomandă vechiul său prieten de culoare Partridge. Pe măsură ce acţiunea evoluează, Quoyle devine un personaj din ce în ce mai puternic. Îşi învinge teama de apă şi cvasipermanentul sentiment de nesiguranţă, practică un soi straniu de jurnalism şi gustă din delicatesele loca-

le, precum plăcinta din carne de focă. În ciuda evenimentelor aproape ireale prin care trece Quoyle în timp ce încearcă să îşi clădească noua viaţă, el rămâne tot gras, neatractiv şi asocial. Un mare plus pentru stilul narativ al lui Annie Proulx. Singurul amănunt care ar putea transforma această lectură agreabilă într-una uşor dificilă este reluarea, la fiecare început de capitol, a unor citate din Cartea Ashley a nodurilor (The Ashley Book of Knots). Unele citate într-adevăr oferă indicii despre ceea ce va urma să descopere cititorul în acel capitol, altele sunt însă plasate

la distanţă de câteva zeci de pagini de scenele respective. Wendy Steiner scria într-un eseu publicat în The New York Times Book Review în octombrie : „Prin intermediul lirismului şi al atenţiei pentru experienţa individuală, Proulx jonglează cu drama existenţială într-un mod diferit de primii postmodernişti. Oricum, pentru ea, cele mai potrivite răspunsuri nu sunt hiperraţionalizarea, paradoxul şi absurdul, ci un soi de credinţă cultivată. Rămâne alături de non-eroi până ce aceştia sunt pătrunşi de grandoare“. Nuvela Brokeback Mountain, cu o intrigă extrem de simplă, scrisă de Proulx cu o francheţe şi o sinceritate dezarmante, a ajuns film de Oscar. Ştiri de acasă (Shipping News) este povestea care i-a adus admiraţia lumii cu mult înainte ca scriitoarea să păşească pe covorul roşu. Acest roman a fost distins cu premiul Pulitzer pentru ficţiune, National Book Award, Irish Times International Fiction Prize şi Chicago Tribune Heartland Award.

Romanul meu, chiar eu În acest roman de debut, fic iunea închide ochii în fa a realit! ii: Katherine Taylor este eroina lui, dar "i autoarea care a scris aceast! poveste dulce-am!ruie "i totu"i amuzant! despre maturizare, cu un sim infailibil al bucuriilor "i nepl!cerilor unei genera ii.

DE ELISSA SCHAPPELL Mi-ar plăcea să petrec cu Katherine Taylor – fie cea reală, originară din Fresno, fostă barmaniţă în Manhattan şi absolventă a Universităţii Columbia, fie Katherine Taylor, originară din Fresno, fostă barmaniţă în Manhattan şi absolventă a Universităţii Columbia, dar şi CUM SĂ SPUI ADIO

de Katherine Taylor 360 pag. Editura Leda. 39.90 lei eroina romanului de debut Cum să spui adio (Rules for Saying Goodbye). De ce? Păi, Katherine Taylor personajul adoră să bea martini, pierde nopţile şi flirtează cu bărbaţi nepotriviţi, iar Katherine Elissa Schappell este editorul revistei Tin House, colaboratoare a Vanity Fair şi autoarea romanului „Use Me“.

Taylor scriitoarea nu face mare caz din faptul că primul ei roman se-ntâmplă să fie autobiografic. Dar e destul de riscant să îi dai personajului principal identitatea ta. Prea adesea acest instrument al metaficţiunii sparge peretele dintre ficţiune şi nonficţiune, transformându-se într-o şezătoare la care toţi încearcă să separe adevărul de imaginar. Poate fi delicios şi amuzant când autorul e tot o celebritate, precum Bret Easton Ellis ironizânduse ca Ellis în Lunar Park, sau profund când autorul are ca scop întemeierea

unei relaţii speciale cu cititorul său, ca în Everything Is Illuminated (Totul e iluminat) al lui Jonathan Safran Foer. Cum să spui adio este împărţit în patru secţiuni, fiecare însemnând despărţirea de cineva sau de ceva. Prima despărţire este cea de părinţi şi de cei doi fraţi, pentru a pleca la şcoală departe de Fresno. Celelalte trei separări ţin de lecţiile pe care trebuie să le înveţe Katherine în

materie de amor, astfel că cititorul o urmează pendulând între seri la bar şi călătorii de la New York la Londra la Roma la Bruxelles, de fiecare dată la braţul altui bărbat ideal, minunat, doi dintre ei britanici, iar altul la care se referă laconic, un italian. Toate aceste amoruri eşuate o determină pe Katherine să emită cele  reguli pentru cum să spui adio. Printre ele: „Nu îl

părăsi înainte să menţioneze numele a două foste iubite în conversaţiile de zi cu zi“. „Plângi elegant. Nu boci ca disperata.“ şi ultima: „Cheamă un taxi“. Fără îndoială că scriitoarea Taylor a scris toate acestea cu intenţia de a fi citite ca o satiră. Însă cele mai multe pasaje amuzante sunt adesea tangenţiale, nu fac povestea să progreseze şi nici nu pun în lumină mai puternică un personaj cu potenţial, precum Katherine Taylor. Romanul ar fi fost cu siguranţă mai pregnant dacă Taylor ar fi dezvoltat intrigile secundare introduse din când în când: depresia serioasă a mamei sale, abuzul comis de mătuşa sa asupra verişoarei ei adolescente, tumoarea pe creier a celei mai bune prietenei – necazuri care par să treacă pe lângă ea fără să o afecteze. Această recenzie a apărut iniţial în numărul din  iulie  a The New York Times Book Review. 11

Înc o var de abstinen! O incursiune în sec iunea Autoeducare a libr!riilor aduce multe sfaturi pentru sl!bit, pentru starea de bine, senza ia de frumuse e...dar înc! nici un miracol. DE VIRGINIA COSTESCHI Cam cu o lună şi jumătate înainte de începutul verii, intrăm în fibrilaţie la gândul că vederea trupului nostru gol pe plajă va suscita mai multe comentarii dezaprobatoare decât exclamaţii admirative. Şi începe goana după dieta-minune care nu durează mult, se ţine fără efort şi are efecte spectaculoase. Da, bine! Prima veste proastă e că nimic durabil pe lumea asta nu se obţine fără un efort constant. A doua veste proastă e că sunt în circulaţie mai multe diete închipuite decât

reale. A treia veste proastă este că în România nu sunt prea mulţi nutriţionişti, iar cei existenţi au agendele pline până la toamnă. Şi vestea devastator de proastă: după ce o persoană ajunge la silueta perfectă, vrea să o păstreze. Asta înseamnă că trebuie să se abţină, pe un termen nelimitat, de la multe delicatese care făceau parte din meniul ei obişnuit înainte. Şi atunci? Ce poate face această persoană pentru sănătatea ei mintală, căci despre asta vorbim de fapt. Prima şi cea mai la îndemână soluţie pentru o femeie este să ceară sfatul unei prietene. Nu funcţionează de obicei. A doua soluţie: documentarea pe internet, la care bărbaţii sunt mai destoinici. După ce descoperă mii de resurse, află că dietele adevărate costă, de obicei de la cîteva zeci de euro la câteva mii. Iar a treia soluţie, pentru ambele sexe, este o vizită la librărie şi un răgaz de vreo oră ca să aleagă cartea despre dieta care i s-ar potrivi. Fiindcă am plănuit de mult acest material, m-am dus şi eu la librărie, una 12

dintr-un lanţ celebru, care are atât de multe hibe la relaţiile cu clienţii, că n-o mai pomenesc aici. Mi-am ales câteva cărţi. Titlul Trăiesc, deci mă abţin (Coreus Publishing,  pag., . lei) poate să te ducă cu gândul la multe. Nu ştiu dacă dr. Mihaela Bilic l-a ales singură sau la sugestia vreunui fan Descartes, dar e plat. Sfaturile de bun simţ şi aplicabile nu doar pentru o dietă ci pentru un regim sănătos pentru tot restul vieţii, tonul prietenos, exemplele elocvente şi planul foarte clar de alimentaţie

sunt pe alocuri sabotate de precaritatea editării volumului – cuvinte lipsă, inconsistenţa layoutului, litere în plus/ în minus. Se vede lipsa intervenţiei unui redactor de carte, altfel nu ar fi apărut pe alocuri dezacorduri, cacofonii şi un paragraf ca acesta: „Poate că nu toţi suntem frumoşi şi slabi de la natură, însă dovada supremă că doar aportul alimentar îngraşă este că de la Auschwitz nu a ieşit nimeni gras, nici chiar cele care sufereau cu «glanda». Cinic, dar adevărat“. Extrem de cinic şi fals. La Auschwitz au intrat şi n-au mai ieşit . milioane de oameni. Nefericiţii care ajungeau la Auschwitz trecuseră deja prin dieta impusă de raţionalizarea alimentelor şi suferinţele generate de război. Poate că pentru o femeie disperată să slăbească toate acestea sunt amănunte insignifiante, dar pentru mine au fost extrem de deranjante. Nu pot avea încredere totală într-o carte al cărei autor/publisher nu s-a îngrijit să mi-o ofere impecabilă.

Franţuzoaicele nu se îngraşă. Secretul mâncatului de plăcere de Mireille Guiliano (Editura Rao,  pag., . lei) este o lectură foarte agreabilă. Experienţa personală a autoarei în perioada supraponderală va convinge orice cititoare să îi urmeze sfaturile pentru o siluetă normală. Atenţie, am spus normală, nu skinny, conform tendinţei susţinute de revistele lucioase. „Rememorând propria-mi poveste, începând din vremea depresiilor de adolescentă, până la salvarea care a venit printr-o nouă abordare care a funcţionat decenii la rând şi încă mai funcţionează, vă arăt drumul de urmat. (...) Faza întâi, semnalul de alarmă: timp de trei săptămâni, un bătrânesc inventar al meselor. O privire obiectivă asupra a ceea ce mâncaţi, fapt care, în sine, chiar după vreo două zile poate să determine schimbarea în bine. Faza a doua, remodelarea: o introducere în şcoala franceză a porţiilor şi a diversităţii hranei. (...) De obicei este un proces care durează trei luni, deşi pentru unele este suficientă o lună. (...) Faza a treia, stabilizarea: o etapă în care orice îţi place să mănânci este reintegrat în proporţie corespunzătoare. Deja aţi reuşit să vă restabiliţi echilibrul şi ar trebui să vă aflaţi la jumătatea drumului spre ţelul vostru, pierderea în greutate. Faza a patra, tot restul vieţii tale: aţi ajuns la greutatea propusă, la un echilibru stabil, iar restul nu înseamnă decât ajustări. (...) Obişnuinţele voastre alimentare şi de viaţă sunt de acum croite pe metabolismul şi gusturile voastre şi, întocmai ca un taior clasic Chanel, ar trebui să vă ţină toată viaţa, cu modifi-

cări nesemnificative de-a lungul anilor“. Punând accentul pe prospeţime, diversitate, echilibru şi mai ales plăcere, Mireille Guiliano ne arată cum aproape oricine poate să înveţe să mănânce, să bea şi să trăiască elegant.

de Terry Shintani este în mare parte vegetarian, deci persoanele pentru care instinctul ancestral de vânător a rămas ascuns în interior sub forma poftei de fripturi şi mâncăruri cu carne nu vor fi printre adepţi.

Hawaii Diet de Terry Shintani (Pocket Books,  pag., . lei) este lectura mea exotică în materie de diete. Iniţial am crezut că va fi o dezamăgire, pentru că mă aşteptam la modelul american de carte de dietă, cu aceeaşi frază repetată de n ori. Dar a fost o surpriză plăcută, pentru că sfaturile autorului se pot aplica oriunde în lume, nu doar în Hawaii. Shintani îşi sfătuieşte cititorii să mănânce alimente de sezon, indigene, de preferinţă ecologice. Prin urmare, liber la legume şi fructe de sezon. Următorul sfat se referă la timpul rezervat mesei, care trebuie respectat cu sfinţenie. El spune că vechiul obicei creştin de a spune o rugăciune înainte de masă are şi efectul de a ne relaxa şi de a crea o stare favorabilă începutului mesei. Cu alte cuvinte, concentrându-ne asupra rugăciunii ne rupem cumva de tot ce a fost stresant pentru noi până în acel moment al zilei. Iar mişcarea zilnică recomandată de el nu se referă neapărat la mersul la sală, ci la plimbări lungi în care mersul alert să fie alternat cu plimbarea la pas. Shintani susţine că slăbim mai repede dacă în timpul dietei ne rezervăm zilnic un timp de răsfăţ personal şi dacă încercăm să fim mai buni cu ceilalţi. În nebunia înconjurătoare, e un sfat drăguţ, dar nu ştiu cine îl urmează. Regimul propus

Alte cărţi care v-ar putea interesa în cazul în care demaraţi cursa contra kilogramelor în plus: ARMONIA DIN FARFURIE

de Maryse Wolsky şi Laurent Chevallier  pag. Editura Runa. . lei O viaţă echilibrată şi o alimentaţie armonioasă – aceasta este recomandarea făcută de romanciera Maryse Wolinski şi medicul nutriţionist Laurent Chevallier, ambii gurmanzi, dar atenţi totodată să-şi menţină o bună formă fizică. Clară, precisă, uşor de consultat şi analizând principalele etape din viaţa femeii, cartea ne propune un gen nou, sfătuindu-ne cum să ne controlăm apetitul, să alungăm oboseala, să prevenim diferite suferinţe sau boli, să mâncăm ce trebuie în timpul sarcinii sau a perioadelor stresante, să ne păstrăm pielea frumoasă şi o siluetă atrăgătoare, indiferent de vârstă. MĂNÂNCI CÂT POŢI, SLĂBEŞTI CÂT VREI!

de Raluca Bădulescu  pag. Editura Nemira. . lei Raluca Bădulescu vă recomandă un stil nou de viaţă care, în mod sigur, va duce la o

constantă şi sigură scădere în greutate.„Nu ştiu câte dintre cititoarele acestei cărţi o cunosc într-adevăr pe Raluca Bădulescu. Veţi

avea o mare surpriză descoperind un om extraordinar de frumos, de plin de viaţă, de curajos, de pozitiv şi de bun. Câte dintre voi aveţi curajul să vă schimbaţi viaţa? Câte dintre voi vă asumaţi felul în care arătaţi? Vă spun eu: foarte puţine. Învăţaţi de la ea ce înseamnă să trăieşti, ce înseamnă să pierzi kilogramele în plus fără efort, ce înseamnă să te reinventezi şi să ai curajul să te bucuri de fiecare zi“ – Dana Budeanu.

DIETA PENTRU REDUCEREA COLESTEROLULUI

de Catherine Jones  pag. Editura All. . lei Creşterea nivelului de colesterol este direct asociată cu bolile cardiovasculare, iar dieta rămâne modalitatea cea mai eficientă de reducere a acestuia. Pe lângă informaţiile extrem de bine documentate despre coelsterol şi factorii săi de risc, veţi găsi aici peste  de reţete culinare pentru sănătatea inimii, uşor de preparat şi foarte gustoase, de la micul dejun la cină şi gustări. Fiecare reţeta este însoţită de

informaţii nutriţionale care explică beneficiile pentru sănătatea inimii, inclusiv pentru persoanele cu diabet zaharat. Catherine Jones este autoarea mai multor cărţi de bucate, absolventă a şcolii culinare franceze La Varenne; a lucrat sub îndrumarea renumitului Jean-Louis Palladin. DIETA PERSONALIZATĂ

Slăbeşte în funcţie de personalitatea ta de Alain Golay  pag. Editura All. . lei Dr. Alain Golay respinge ideea unui regim de slăbire universal va-

labil. El propune pentru fiecare persoană un anumit regim, în funcţie de caracterul şi condiţiile sociale ale fiecăreia în parte. Iată tipologiile identificate de el: promovanţii – mari iubitori de viaţă, controlanţii – care nu au niciodată timp să mănânce, facilitanţii – ataşaţi la viaţa socială şi incapabili să refuze o invitaţie la masă şi analizanţii – legaţi de obiceiurile lor şi care comit zilnic aceleaşi greşeli dietetice. Pentru fiecare autorul propune diferite regimuri şi explică declanşatorii şi stimulii care frânează pierderea în greutate. Scopul: o alimentaţie echilibrată fără a simţi frustrare.

Montignac la Bucure"ti Michel Montignac a fost în România pentru a sus ine o conferin ! despre renumita sa diet! "i pentru a-"i lansa dou! c!r i. DE VIRGINIA COSTESCHI Nu am apucat să asist la conferinţa domnului Montignac, pentru că aş fi vrut să aflu şi cum vede un dietetician celebru naţia cu  obezi, care ocupă un fruntaş loc  în topul ţărilor cu cele mai multe persoane care au probleme de greutate. Şi ştiu sigur că asta ni se trage de la tradiţionalele bucate româneşti adesea cufundate în sosuri gustoase, dar adevărate bombe calorice. Şi de la sedentarismul secular – nu ne-au urnit tătarii, turcii, ruşii şi nemţii, de ce ar reuşi nişte campanii care ne avertizează asupra exceselor alimentare şi asupra nevoii de mişcare? Un licăr de speranţă mai avem, totuşi, asta spune şi Michel Montignac în interviul pe care mi l-a acordat prin e-mail. DIETA MONTIGNAC

Mănâncă de plăcere, menţine-te în formă de Michel Montignac  pag. Litera Internaţional. Puteţi să vă imaginaţi o dietă în care vă e permis să mâncaţi ciocolată? Ei bine, această dietă există şi poartă numele lui Michel Montignac. Înainte de toate, ni se demonstrează că nu este necesar să ne abţinem de la mâncare pentru a slăbi – secretul constă în combinarea alimentelor în funcţie de conţinutul lor de glucide, lipide şi proteine.

opt ani lucrurile au mers perfect şi această neîncredere a dispărut complet, pentru că milioane de oameni au slăbit cu succes, aplicând principiile mele şi confirmând nu doar că dieta Montignac este eficientă, dar contribuie şi la o stare de sănătate mai bună. Sutele de studii publicate au arătat cât de important este indicele glicemic pe care se bazează metoda Montignac. British Journal of Nutrition, una dintre cele mai prestigioase publicaţii ştiinţifice, a publicat în noiembrie  un studiu al Universităţii Quebec în care se afirma nu doar faptul că dieta Montignac a fost cel mai uşor de urmat, ci şi că a avut efecte secundare benefice pentru reducerea colesterolului, trigliceridelor şi diabetului.

Cele două reguli simple ale regimului său sunt să avem trei mese pe zi şi să nu amestecăm la aceeaşi masă glucidele cu lipidele. Vândută în  milioane de exemplare, Dieta Montignac ne propune nu doar un regim alimentar, ci şi un mod de viaţă, mai sănătos. MĂNÂNC, SLĂBESC ŞI MĂ MENŢIN CU DIETA MONTIGNAC

de Michel Montignac  pag. Litera Internaţional Ce au în comun Kylie Minogue, Bill şi Hillary Clinton, Gérard Depardieu, regina Beatrix a Olandei şi milioane de alţi oameni? Un singur lucru: cu toţii sunt adepţii faimoasei diete elaborate de Michel Montignac. În , autorul francez publica Je mange, donc je maigris (titlul original al cărţii de faţă) şi începea o adevărată revoluţie în domeniul dieteticii. Conceptul de indice glicemic, formulat de el, stă la baza metodei sale, total opusă regimurilor hipocalorice. Montignac demonstrează că nu cantitatea alimentelor

Sunt oamenii acum mai conştienţi în a păstra un echilibru? Da, sunt mai conştienţi azi decât erau acum  de ani, pentru că autorităţile sanitare comunică destul de clar că obezitatea este un factor de risc serios. contează, ci calitatea lor. Aşadar, nu ne îngrăşăm pentru că mâncăm prea mult, ci pentru că alegem alimentele greşite. ¤¤¤¤¤ Este gătitul o artă sau o ştiinţă? Ambele! Este artă pentru că cere cunoştinţe şi talent, adică îndemânare, creativitate şi simţ estetic. Este ştiinţă pentru că gătitul poate schimba struc-

tura fizico-chimică a alimentelor şi influenţează parametrii de sănătate. Sunt diferenţe între modul în care cărţile dvs. au fost primite în ultimii ani faţă de acum două decenii, când aţi publicat primul volum? Sigur! Când am publicat prima carte, acum  de ani, oamenii erau sceptici în privinţa fundamentării metodei mele. Autorităţile medicale erau şi mai critice, crezând că sunt un şarlatan. În ultimii

Care sunt ingredientele necesare pentru o schimbare radicală şi permanentă în stilul de viaţă al omului modern? Oamenii trebuie să fie conştienţi că este vorba de sănătatea lor în relaţia cu alimentaţia. Şi asta încerc să fac în cărţile şi în conferinţele mele. În momentul în care au înţeles că este un factor major pentru sănătatea lor, sunt îndeajuns de motivaţi pentru a-şi schimba stilul de viaţă, în ciuda piedicilor impuse de ritmul modern. 13

Vulgaritate democratic DE VIRGINIA COSTESCHI Da, trăim în era vulgarităţii democratice. Deşi ne amăgim cu gândul că vulgaritatea e întotdeauna a altuia, a altora, ne trezim la un moment dat la aceeaşi masă cu vulgarul sau vulgara, împărţim acelaşi spaţiu la cinematograf sau locuim pe aceeaşi scară de bloc vulgar şi comunist. Am suferit în ultimii  de ani de diferite forme ale unei afecţiuni grave, care din păcate lasă nişte sechele şi pentru urmaşii noştri. Negarea trecutului, pierderea memoriei şi redecorarea prezentului cu o spoială care nu e asortată mentalităţii naţionale sunt mult mai vulgare LA LIMITA VULGARITĂŢII

Mic tratat de mare pudoare de Philippe Trétiack şi Hélène Sirven 288 pag. Editura Nemira. 33.90 lei decât asortarea unei ţinute deşănţate la o slujbă decentă. La ce bun să spui că tot ce a lăsat comunismul e prost, urât şi degradant, când nu faci nimic pentru a-ţi schimba măcar culoarea pereţilor blocului în care locuieşti? La ce bun să blamezi tot timpul sistemul când tu însuţi eşti bolnav de inerţie? De ce să te enerveze răspunsul sictirit al unei funcţionare publice când şi tu îţi tratezi slujba cu la fel de mult dispreţ? Şi de fapt pe cine dispreţuieşti astfel, dacă nu chiar pe tine? La limita vulgarităţii. Mic tratat de mare pudoare de Philippe Trétiack şi Hélène Sirven a reuşit să aibă, cel puţin pe Google, un succes remarcabil, datorat unei singure fraze atârnate la începutul unui capitol intitulat Bulgaritate: „O idee de-a gata: când un tip fură vedem cleptomania, când o ţară-ntreagă fură – aceasta-i România“. Mie îmi pare luată din folclorul urban contemporan şi m-aş mira să nu fie chiar opera unui român ajuns –esco prin vreun cătun francez. Altora le-a provocat reacţii profund viscerale şi patriotice, le-a trezit sentimentul de apartenenţă inexpugnabilă la naţia a cărei baladă reper este optimista Mioriţa şi al cărui imn naţional este înviorătorul Deşteaptă-te române. Nu intru în detalii despre semnificaţia acestor două opere pentru mentalul colectiv, vă sugerez doar să vă uitaţi în jur, la colegul care priveşte în gol preocupat de imensitatea nimicului sau la femeia care vorbeşte infernal 14

de mult la telefon despre acelaşi nimic, ori la bătrânii care pândesc orice mişcare gata de harţă. Ne deranjează când străinii ne vorbesc de rău. E normal, e o reacţie firească. Din păcate, în afară de ştiinţa indignării perpetue nu ne asumăm mare lucru. Dacă nu avem un loc de muncă onorabil, e din cauză că statul sau patronii nu ne oferă ocaziile potrivite pentru a ne demonstra geniul. Dacă locuim într-un bloc sordid, e din cauză că administratorul fură banii de curăţenie. Dacă e mizerie pe stradă, e din cauză că golanii şi nesimţiţii ignoră coşurile de gunoi. Dacă avem un guvern de mămăligă, e din cauză de corupţie. Dacă preşedintele se poartă periodic precum o chivuţă nemulţumită de simbrie, e pentru că

avem democraţie. Rareori avem curajul să privim către rădăcina problemelor care ne copleşesc cotidianul şi atunci o facem mai mult la nivel strict personal, nu ne asumăm, din aceaşi inerţie, curajul de a genera o mişcare de grup care să ne mai desţelenească imaginea şleampătă. Cartea aceasta ar trebui citită cu detaşare. Autorii încep să toace mărunt chiar Franţa maternă şi chiar de la începutul volumului. Citez de la pagina : „Istoria vulgarităţii se naşte în Franţa, la , sub pana unei celebre baronese preromantice. Madame de Staël îşi arogă acest termen perfect pentru a denunţa parveniţii postrevoluţionari, maniera lor de a scrie, de a gândi, de a acţiona: egoismul şi lipsa de entuziasm (...) ale

contemporanilor ei. Ea condamnă pragmatismul lor înverşunat“. Vă sună cunoscut? Eu am avut senzaţia că autorii vorbesc despre România de azi. Opusă distincţiei, vulgaritatea implică permanent atingerea şi transgresarea limitei: dintre intim şi public, corporal şi spiritual, privilegiat şi declasat. Rezultatul ei? Haosul gusturilor, al claselor, al valorilor, mai precis răsturnarea lor într-un fair is foul and foul is fair, un bric-à-brac în care totul, şi mai ales individul, se confundă, se nivelează, se izolează… Semn al vitalităţii unei societăţi, opusă pedanteriei perfide, vulgaritatea repugnă şi fascinează, legitimând respingerea oricărui canon. Şi este peste tot, nu există părticică din viaţa noastră în care vulgaritatea să nu se insinueze cu viclenie. E un spectacol cotidian care ne ajută să ne păstrăm simţul estetic sau ne cufundă în cel mai adânc dispreţ pentru purtătorii de vulgaritate. Vulgar e şi politicianul care apare în public la locul nepotrivit cu un discurs aiurit. Dar e şi profesorul care pofteşte la nurii elevelor sau îşi lasă ora transformată în dezmăţ. Vulgară e prezentatoarea de ştiri cu sânii expuşi pe jumătate, vulgare sunt cele mai multe ştiri, despre carnagii inutile sau gafe administrative, despre prostimea în luptă cu sistemul şi despre eleganţa de harem a starletelor noastre. Şi mai avem de exa-

minat, ne învaţă autorii acestei cărţii, specia proaspătă de neovulgari. „Spre deosebire de vulgaritatea – fiică a sărăciei sociale, cea a curentului neovulgar este rodul investiţiilor financiare grele, al rafinamentului selecţiei, al gustului întotdeauna sigur“. Am ajuns la piţipoancele care copiază ţinute de reclamă şi poartă bronz în miezul iernii, la mall. La băieţii de băieţi, cu pectorali lucraţi pe care se lăfăie mulţumit Versace sau Gucci. La doamnele stilate care poartă costume Madame şi genţi Louis Vuitton cumpărate de pe păturică, din Milano. Mai sunt nevestele de fotbalişti, tot timpul împopoţonate de discotecă, şi partenerii lor care deja sunt expozanţii unui nou curent, sporno: muşchii la vedere, poziţia provocatoare, lanţurile de la gât lustruite. Fiecare este un afiş ambulant pe care sunt listate numele brandurilor celebre care au coborât din penthouseul exclusivismului în subsolul producţiei de masă. Asta este democratizarea luxului: şi doamna şi fufa au acces egal la geanta Birkin de la Hermès; şi gentlemanul şi golanul îşi pot comanda un Rolls Royce personalizat. „Vulgaritatea e o sfidare. Individul plin de siguranţă, mulţumit de sine, tipul plin de figuri sunt tot atâtea ipostaze la limita vulgarităţii. Vulgaritatea îţi sare în ochi când (…) un client aruncă meniul restaurantului şi cere să fie servit azi «cu ce-ai mai scump» (…), când un  x  îţi ia faţa iar la volan se afişează un hummersexual (…). Vulgarităţii nu-i place să fie contrazisă. (…) În Vulgaria nu se comentează“. La finalul unei cărţi împănate cu exemple şi anecdote despre limitele şi gradele vulgarităţii, concluzia este evidentă. „Vulgaritatea e o nevoie naturală. Să spunem răspicat: vulgaritatea e utilă pasiunilor democratice! Ea permite tuturor să se afirme, să se manifeste, să facă proastă impresie, iar adesea chiar să calce în străchini. Putem agita vulgaritatea ca să o combatem mai bine, aşa cum odinioară se agita drapelul roşu în China lui Mao pentru a combate drapelul roşu. Vulgaritatea e, în acelaşi timp, şi cârpă şi drapel“.

Cronici de nonficţiune

J. Courtney Sullivan

secolului XX, Macfadden a deschis unele din primele restaurante cu mâncare sănătoasă şi cooperative, a pus la cale primele spectacole de bodybuilding şi a clădit un imperiu mediatic de 30 de milioane de dolari. A lansat binecunoscuta publicaţie Physical Culture pentru a combate „oribilele blesteme ale umanităţii“, mai ales pudibonderia, corsetele, inactivitatea fizică, lăcomia, drogurile şi alcoolul. Macfadden credea că postul e leacul pentru orice, de la tuse măgărească la ciumă bubonică. Adesea mergea desculţ 40 km, de acasă până la biroul lui din Manhattan. De-a lungul deceniilor, printre colaboratorii săi la diferite reviste s-au numărat Churchill şi Gandhi. Excentric şi uneori profetic în aria sa profesională, Macfadden a făcut nişte gafe crunte şi devastatoare în viaţa personală: după naşterea uneia dintre fiice a ordonat ca bebeluşul să fie ţinut cufundat până la nas în apă rece, ca să o călească. După moartea subită a băiatului său de 11 luni, a publicat un editorial în Physical Culture învinuindu-şi nevasta că l-a îmbuibat pe copil până la moarte. Macfadden a întemeiat mai târziu o religie şi a candidat la Senatul Statelor Unite în Florinda, cu o platformă „bazată în mare parte pe efectele nefaste ale pâinii albe“. Adams ilustrează pe tot parcursul cărţii contextul istoric şi relatează cu detaşare jurnalistică, abţinându-se de la multe comentarii, chiar dacă cititorul oboseşte umplând marginile textului cu semne de exclamare.

I LOVE A MAN IN UNIFORM

A Memoir of Love, War, and Other Battles de Lily Burana Weinstein, 23.95 $ Ideea acestei cărţi sună precum cea a unui scenariu de Diablo Cody: o fostă stripteuză impertinentă şi anarhistă, cu o afinitate către referinţe din cultura pop, se îndrăgosteşte de un soldat puritan şi devine nevastă de militar. Ce urmează este relatarea amuzantă, emoţionantă şi surprinzătoare a vieţii casnice din armata contemporană. Când soţul îi este trimis în Irak, Burana se cufundă în izolare şi disperare, condimentate cu gânduri morbide, imaginându-şi înmormântarea lui şi „jucând un joc sinistru Ce-ar fi mai rău?... Dacă ar fi ucis sau mutilat?“. Întoarcerea soţului teafăr şi un transfer la West Point îi aduc doar mai multă suferinţă. Autoarea se simte sufocată. Descoperă că atât ea cât şi soţul ei suferă de sindrom de stres posttraumatic. Începe să aibă tentative de sinucidere şi decid să se separe. Cartea este împănată cu observaţii interesante despre viaţa de la West Point: nevestele militarilor se adresează una alteia cu „linguşitoareo“ şi concurează pe tema gradelor soţilor lor; nimeni nu vorbeşte despre război (deşi prietenii ei civili, care sunt un fel de ghizi pe parcursul cărţii, nu vorbesc aproape deloc despre altceva). Copleşită de veştile despre Abu Ghraib şi de tăcerea instaurată la academie, ea trimite un e-mail unui general de la West Point, întrebându-l ce părere are. Burana îi printează răspunsul, care include o observaţie terifiantă: „Din intervievarea luptătorilor străini prizonieri, cei mai mulţi au spus că au decis să se alăture jihadului după ce au văzut ce s-a întâmplat la Abu Ghraib şi Guantánamo“. Asemenea detalii ridică acest volum emoţionant şi onest de memorii la gradul de document istoric remarcabil. LAND OF THE LOST SOULS

My Life on the Streets de Cadillac Man Bloomsbury, 25 $ Extras din jurnalele celor 14 ani petrecuţi de autor pe străzi, Land of the Lost Souls (Ţinutul sufletelor pierdute) poate fi redundant (îl urmărim de-a lungul multor pagini pe Cadillac Man găsind şi valorificând cutii de conserve) şi confuz din punct de vedere cronologic. Dar în părţile sale bune este înfricoşătoare şi puternică. La 44 de ani, Cadillac Man îşi părăseşte soţia şi copilul după ce o serie de pierderi de slujbă îl lasă pradă disperării. Niciodată nu priveşte înapoi. Intersectate cu a lui sunt poveştile celorlalţi vagabonzi: un fost taximetrist care se întoarce la băutură după moartea soţiei; un alcoolic care doarme în Prospect Park, la câteva străzi de casa mamei sale ne-

J. Courtney Sullivan lucrează în departamentul editorial al The Times. Primul său roman, „Commencement“, va apărea luna viitoare în Statele Unite.

THOUSANDS OF BROADWAYS

Dreams and Nightmares of the American Small Town de Robert Pinsky University of Chicago, 16 $

HUMBUG

de Harvey Kurtzman, Will Elder, Arnold Roth, Al Jaffee, Jack Davis şi alţii. 442 pag. Fantagraphics Books. 60 $ O reconstituire a tuturor celor 11 numere ale revistei satirice din anii 1950, Humbug, creată iniţial de o echipă de artişti ai benzilor desenate ca „o aventură estetică singulară, creativă, donchihotească“. Deasupra, coperta numărului 2. vrotice; şi o adolescentă fugară de care autorul se îndrăgosteşte. Oamenii obişnuiţi sunt numiţi „outsideri“ şi sunt priviţi cu un soi de dispreţ pe care şi un muncitor anonim îl are pentru vagabonzi. Anumite poveşti te fac să înţelegi de ce: nişte turişti insensibili îi oferă lui Cadillac Man bani să pozeze alături de ei, ţinând o cutie goală de bere; la o masă de Crăciun cu familia, autorul îşi aminteşte că „am mâncat cu toţii şi după aceea ei au numărat tacâmurile din argint“. Ştim de pe supracopertă că pasaje din jurnalele lui Cadillac Man au apărut în Esquire, dar el nu pomeneşte asta niciodată. Spre final, mărturiseşte brusc că s-a făcut un documentar despre el. Detaliile acestor evenimente şi modul în care i-au schimbat sau nu viaţa nu sunt discutate, în detrimentul cărţii.

Totuşi, ne furnizează un portret fascinant al vagabonzilor din New York – de la unde dorm şi se spală până la violenţa şi alcoolismul care adesea le trasează existenţele. MR. AMERICA

How Muscular Millionaire Bernarr Macfadden Transformed the Nation Through Sex, Salad, and the Ultimate Starvation Diet de Mark Adams Harper/HarperCollins, 25.99 $ Bernarr Macfadden a pus bazele obsesiei curente a Americii pentru dietă şi fitness, dar şi ale fascinaţiei noastre pentru ştirile mondene, deşi probabil n-aţi mai auzit vreodată de el. În această biografie impresionantă, Adams relatează cum, în prima jumătate a

Pinsky, fost poet laureat, a inclus gândurile conţinute în acest volum subţire într-o serie de conferinţe de la Universitatea Rice. Mare parte a cărţii se citeşte ca transcrierea unui curs la care am putea adormi relaxaţi. „Orăşelul american, devenit de-acum un loc semimitic, ne oferă o arenă mimetică unde contrastele între sclavie şi libertate sau între abundenţă şi sărăcie îşi au ecoul în contradicţii fundamentale“, susţine el. Intersecţia Main cu Broadway a lăsat loc Şcolii şi Bisericii, spune el. Intoleranţa este omniprezentă şi duce la bigotism. Aceste idei nu aduc vreo noutate, însă Pinsky are o abordare provocatoare a relaţiei dintre artişti şi orăşelul american. El detaliază citate din Cather, Faulkner şi Twain, scene ale regizorilor precum Hitchcock şi Sturges, dar şi amintiri ale propriei copilării din Long Branch, N.J. Pasajele pe care le-a ales dezvăluie ambivalenţa scriitorilor ce rememorează fericitele momente ale vieţii de provincie şi simultan desfiinţează astfel de locuri din cauza anti-intelectualismului şi a naturii lor adesea xenofobe. În cazul lui Pinsky, fotografiile de familie şi amintirea emoţionantă a bunicului său contrabandist sunt contrabalansate de descrierea tulburătoare – completată cu imagine – a unei parade Ku Klux Klan care a avut loc în Long Branch înainte de naşterea h lui, dar îl bântuie şi acum. 15

Răni deschise O refugiată nigeriană se reîntâlneşte cu o britanică de care o leagă o întâmplare îngrozitoare. DE CAROLINE ELKINS

N urmă cu aproximativ 50 de ani, regiunea de lângă coasta atlantică a Nigeriei a fost locul de desfăşurare al emoţionantului roman de Chinua Achebe despre o lume dezbinată de vicisitudinile expansiunii anglo-imperialiste. Pentru a surprinde tragedia colonialismului în acea naraţiune, O lume se destramă, Achebe a căutat inspiraţie în poemul lui Yeats, A doua venire: „O lume se destramă; centrul nu poate rezista/ Un val de anarhie se revarsă peste lume/ Mareea de sânge tulbure e slobozită, şi peste tot/ Solemnitatea inocenţei e înecată; / Celor mai buni le lipseşte orice convingere, iar cei răi / Sunt plini de ardoare înflăcărată“. Înăbuşirea inocenţei şi consecinţele anarhice ale globalizării se limitează prea puţin la Nigeria lui Achebe din trecut sau la efectele negative ale misiunii „civilizatoare“ a Marii Britanii. Istoria globalizării este o Caroline Elkins, conferenţiară de istorie la Harvard, este autoarea „Imperial Reckoning: The Untold Story of Britain’s Gulag in Kenya“.

istorie seculară a interconexiunilor istorice configurate de exploatare, disperare şi, uneori, de conştiinţă morală şi optimism. Cu acest al doilea roman al său, extrem de cursiv şi emoţionant, Chris Cleave, editorialist la The Guardian, dă o interpretare modernă procupărilor lui Achebe. În vreme ce pretextul pentru Little Bee

LITTLE BEE

de Chris Cleave 271 pag. Simon & Schuster. 24 $ (Albinuţa) pare iniţial forţat – două străine, o britanică şi o fată nigeriană, se întâlnesc pe o plajă africană pustie şi devin legate inextricabil de groaza întipărită de întâlnirea lor –, impactul nu e superficial. Neconcentrându-se pe sentimentul de vinovăţie postcolonială sau pe angoasa africană, Cleave se foloseşte de naraţiunea sa încărcată emoţional pentru a pune sub semnul întrebării concepţia cititorilor săi despre civilizaţie şi despre alegere morală. Sarah O’Rourke poate părea un personaj insipid, cu cariera ei la o revistă britanică, cu tâ-

nărul ei fiu costumat în Batman, cu iubitul ei neinteresant şi cu stilul de viaţă de clasă de mijloc din Surrey. Atunci când e juxtapusă refugiatei nigeriene numită Albinuţa – pe care o întâlnim prima dată în spatele sârmei ghimpate a unui centru de imigraţie britanic –, Sarah e lipsită de compasiune şi chiar obositoare. Dar această impresie se schimbă parţial pe parcursul romanului, atunci când un flashback din Africa îi dezvăluie tăria sufletească. Acolo, Sarah e cea care, mai mult decât soţul ei, Andrew, vine curajos în ajutorul Albinuţei. Sarah trebuie de asemenea să readucă lucrurile la normal după prăbuşirea lui Andrew din laşitatea lumii a treia în nebunia lumii dezvoltate.

NSĂ personajul şi glasul Albinuţei dezvăluie cele mai impresionante calităţi ale lui Cleave. Pe măsură ce îşi croieşte drum prin indiferenţa dezumanizantă a detenţiei imigranţilor cu ajutorul englezei ei autodidacte, această tânără refugiată atacă și conștiinţa cititorului. Timp de doi ani a evitat „privirile lacome“ ale bărbaţilor din tabără cu ajutorul hainelor ei de la ajutoare, înadins nepotrivite, cu pielea nespălată şi ascunzându-şi sânii. În cele din urmă,

ajunge, ilegal, la casa familiei O’Rourke din Kingston-upon-Thames. În săptămânile care urmează, vieţile Albinuţei şi ale lui Sarah se vor întreţese într-o plasă în care lumile disparate pot fi conectate în maniera cea mai improbabilă – prin muzica trupei U2 şi spontaneitatea emisiunilor reality. Londra, cu bogăţia năucitoare şi multiculturalismul ei, pare un univers paralel atunci când e comparată cu mizerul sat nigerian în care a crescut Albinuţa. Cu siguranţă, localnicii ar cârcoti: „Domnişorica plimbăreaţă născoceşte iar poveşti“ dacă ar fi să se întoarcă vreodată la ce a rămas din locul ei de naştere. Însă e acelaşi sat care i-a insuflat abilităţile şi valorile necesare pentru a o ajuta să navigheze către propria supravieţuire cicatrizată. Ca şi Albinuţa, şi Sarah e o supravieţuitoare. Dar lecţiile trecutului nu sunt suficiente pentru a le pune pe niciuna dintre femei în siguranţă. În schimb, într-o lume plină de ticăloşie şi nedreptate, alegerile lor îndrăzneţe şi impulsive sunt cele care se opun caracterului ineluctabil al disperării, transformând un roman politic într-o tulbuh rătoare poveste a triumfului uman.

Batjocorire sexual Protagonistul acestui roman îi aranjează soţiei sale o legătură amoroasă. DE TOM BARBASH

„N

UMAI cei bolnavi sunt sănătoşi“, spune Felix Quinn, naratorul, romantic la modul subversiv, al noului roman deviant şi impresionant de abil al lui Howard Jacobson, The Act of Love (Actul iubirii). Felix e un soi rar de protagonist, un încornorat voit şi conştient. Departe de a se teme de infidelitatea soţiei, el pune la cale manifestarea continuă a acesteia şi chiar îi alege iubitul. Vrea ca so-

THE ACT OF LOVE

de Howard Jacobson 333 pag. Simon & Schuster. 25 $ ţia lui, Marisa, nu doar să se culce cu altcineva, ci cu un Lothario legitim, „un bărbat care ar depăşi orice limită dacă ar exista în aceasta o sumbră ticăloşie“. După multe căutări, reuşeşte să găsescă o astfel de persoană – un chipeş pierde-vară pe nume Marius, întâlnit la o înmormântare. Romanul anterior al lui Jacobson, Kalooki Nights, a fost narat de un caricaturist evreu ce încerca să elucideze crima inspirată de

Tom Barbash este autorul romanului „The Last Good Chance“. 16

Holocaust a unui prieten. În The Act of Love, Jacobson analizează obsesia sexuală şi manipularea secretă. Proprietar al unui anticariat, connoisseur al artei şi muzicii, Felix proclamă că specialitatea sa e „batjocorirea sexuală“, pe care o caută şi o găseşte pretutindeni, în cele din urmă obligând-o pe Marisa să privească numeroase piese de teatru despre trădare. De un interes deosebit este Othello, al cărui protagonist, din punctul de vedere al lui Felix, doreşte ca Desdemona să „fie savurată“ de alţii. Viaţa lui Felix e punctată de exemple de mâhniri neobişnuite, începând cu o prietenă din tinereţe care s-a îndrăgostit de un alt băiat în timp ce Felix o ţinea de mână la film. După aceasta, şi-a tocit dezamăgirea „până ce n-a mai rămas nimic între inima mea şi mine“. Când avea 16 ani, un asociat al tatălui său, afectat de aceeaşi boală, l-a încurajat pe Felix s-o seducă pe frumoasa (şi muribunda) lui soţie. După ce Felix a refuzat, soţul l-a îndrumat către un pasaj din Herodot, în care regele Candaules, „tulburat“ de dragoste, aranjează ca un alt bărbat să spioneze goliciunea soţiei sale. Jacobson realizează mari secţiuni comice pentru a detalia iubirea lui Felix pentru soţia sa, inclusiv omagii avântate pentru sânii şi stilul ei de dans şi pentru frumuseţea ei generală, de la care „trebuia să-şi întoarcă privirea. Asta ori orbirea“. Cartea

e de asemenea înţesată de aforisme despre căsătorie şi atracţie, anormalitate şi iubire. Pentru Felix, gelozia şi dragostea sunt atât de întrepătrunse că nu le poate deosebi. Mai mult decât orice, se teme de pierderea geloziei, o protejează la fel cum ar face un tată iubitor faţă de un copil preferat. Întrucât protagonistul lui Jacobson e un bărbat care trăieşte în propria minte, The Act of Love este intimă într-un fel superb şi monstruos în acelaşi timp. A o citi este a călători cu cineva de o demenţă atât de lucidă încât îţi pierzi simţul de orientare. Ceea ce nu înseamnă că se înşeală asupra propriilor motivaţii. Cu cât iubeşti mai mult o femeie, insistă Felix, cu atât te temi mai mult de pierderea ei. Aşa că, se întreabă el, „nu e o strategie înţeleaptă – a imaginaţiei şi a inimii – să exersezi pierderea ei?“. Sunt momente când scriitura lui Jacobson devine la fel de claustrofobică şi de repetitivă ca o conversaţie telefonică noaptea târziu cu un prieten dezechilibrat. Totuşi, pe măsură ce Felix găseşte modalităţi de a-şi acutiza durerea, romanul descoperă căi de a creşte miza. Jacobson are multe de spus despre atracţie, despre mintea artistică, putere şi manipulare. Există paralele intenţionate cu Lolita, dar Felix are tot atâta din Quilty în el ca Humbert Humbert. Orchestrează din culise aventura Marisei,

urmărindu-i pe amanţi la restaurante şi muzee, chiar ascunzându-se în casă când sunt în pat împreună. Romanul reuşeşte pentru că, în ciuda nebuniei sale, Felix cunoaşte şi prea mult, şi prea puţin emoţiile sale şi ale Marisei. În ciuda manipulării sale, nu reuşeşte să ia în calcul posibilitatea că ceea ce a fost forţat, grăbit şi distrus ar fi h meritat să fie păstrat. FOTOGRAFIE DE JENNY JACOBSON

Cowgirl Blues În acest roman de debut, o tânără mireasă îşi pierde soţul şi un picior într-un accident de maşină, şi necazurile ei abia încep. DE JULIA SCHEERES Ieşind dintr-o comă de şase săptămâni după un accident de maşină în zona rurală din Nebraska, o tânără mireasă află că şi-a pierdut nu numai soţul, ci şi piciorul stâng. Magnitudinea schimbării bruşte din viaţa lui Mary Needham o loveşte în timpul vizitei la spital a două tinere care au fost cele

A SANDHILLS BALLAD

de Ladette Randolph 343 pag. University of New Mexico Press. 26.95 $

mai bune prietene ale ei în liceu. În vreme ce ea a ales mariajul timpuriu şi câştigarea existenţei prin muncă fizică la o fermă de vite, ele au plecat la colegiu. Întoarse acasă în vacanţa de vară, o întreţin cu planurile Julia Scheeres, autoarea memoriilor „Jesus Land“ lucrează la un roman şi la o carte de nonficţiune despre Jonestown.

lor de viitor, întărindu-i sentimentul că „a naufragiat în purgatoriu, privind cum cei puternici merg mai departe fără ea“. Acest sentiment de neputinţă copleşitoare străbate discret emoţionantul roman de debut al lui Ladette Randolph, A Sandhills Ballad (O baladă din Sandhills). Directoare a revistei literare Ploughshares şi editoare a două antologii de opere ale scriitorilor din Nebraska, Randolph este şi autoarea This Is Not the Tropics, o colecţie de povestiri care, ca şi romanul, au în prim-plan tirania religioasă din micile oraşe şi căsătoriile nefericite. Neputând să călărească la fermă pentru strânsul vitelor, Mary cade în depresie, întrebându-se dacă a fost „cruţată ca să sufere“ din cauză că Dumnezeu era gelos pe iubirea intensă pe care o simţea pentru soţul ei. Dacă a fost aşa, atunci ea decide să aleagă resentimentul în locul căinţei; ea şi Creatorul ei sunt „duşmani acum“. Dar furia lui Mary trebuie să fie amestecată cu sentimentul de vinovăţie, de vreme ce nu o împiedică să-şi petreacă timpul cu Ward Hamilton, noul pastor al unei biserici locale. În timp ce vechile ei prietene se îndepărtea-

ie şi o femeie îşi respectă soţul, căsătoria va fi solidă“. De vreme ce el pare să ofere singura alternativă pentru o viaţă petrecută în convalescenţă cu părinţii ei, e de acord cu mariajul şi, după ce e botezată într-un bazin plin de mâl, e prezentată noii congregaţii ca „tovarăşa de viaţă“ a lui Ward. Până când Mary înţelege pe deplin enormitatea greşelii ei, apar patru copii şi abia sunt suficienţi bani din bugetul casei paro-

hiale pentru a rezugrăvi pereţii mucegăiţi ai bucătăriei. Dar chiar atunci când pare captivă pe vecie în rolul de soţie a pastorului, e scoasă din inerţie de o dispută asupra crescătoriei de vite din localitate, care umple de duhoare oraşul şi e administrată de foştii socrii ai lui Mary. Cu Ward conducând opoziţia, devotamentul ei e împărţit: organizează o strângere de fonduri pentru cauza soţului, în timp ce-i sfătuieşte în secret pe crescătorii de vite. Iar tensiunea se acutizează atunci când îşi dă seama că se simte atrasă de un fotograf trimis de Associated Press să relateze despre conflict. În ciuda vibraţiei emoţionale, naraţiunea lui Randolph e greoaie uneori. Luaţi în considerare, de exemplu, numele supraîncărcate simbolic pe care le-a ales pentru personajele principale. Sau felul în care Mary îşi arată rebela viaţă interioară cântând tare acorduri atonale la pian, când crede că nu e nimeni prin preajmă. Dar ideea că o soţie de predicator cu un singur picior şi patru copii mici ar atrage atenţia unui fotograf umblat prin toată lumea necesită o credulitate prea mare. Iertaţi-mă h dacă nu cred în astfel de minuni.

la Carlyle. Dar aceasta nu e versiunea strălucitoare, romantică a Manhattanului. Holly chiar munceşte pentru a se întreţine, scriind pentru o emisiune TV pentru copii nu foarte de succes şi nu face destui bani pentru a străbate oraşul cu o relaxare nepăsătoare. New York-ul ei e genul de oraş unde personajele disperate dau o petrecere într-un showroom BMW pentru a prezenta un parfum care miroase a jeleuri de fructe. Pentru un roman despre o scriitoare, Secrets to Happiness e de o sinceritate reconfortantă în privinţa profesiei. Un vechi prieten e revoltat când descoperă că Holly l-a folosit în romanul ei într-o manieră recognoscibilă. Ca orice profesionistă, ea susţine că acest lucru e o absurditate naivă: personajele ficţionale au multiple surse de inspiraţie; el e doar paranoic şi narcisist. În realitate, desigur, i-a schimbat doar numele şi culoarea ochilor. De ce să te târăşti prin Ţara Imaginaţiei când ai personajul chiar aici, în memorie şi nu-i datorezi nimic? Iar Holly nu doar se comportă ca o scriitoare; are percepţii de scriitor. În toiul unei partide de sex – sex satisfăcător – cu un bărbat pe care îl iubeşte, se trezeşte faţă în faţă cu un teanc de cărţi de pe noptiera lui. Bineînţeles, îşi concentrează atenţia pe citirea titlurile de pe cotoare. Categoric, Secrets to Happiness nu are foarte multă forţă narativă. Holly începe semi-divorţată şi singură şi trece printr-o serie

de episoade amuzante, întrucâtva disparate, pe calea spre ceea ce promite a fi un deznodământ promiţător. E atât de raţională şi de inteligentă, că nu ne facem griji cu adevărat în privinţa discernământului ei. În jurul său, personaje triste fac alegeri proaste, dar Holly e stabilă moral, ceea ce o face atrăgătoare pentru oamenii care nu sunt. Când ei se poartă urât, pot fi siguri că ea va observa, dar fără a-şi băga nasul unde nu-i fierbe oala. Cea mai bună prietenă al lui Holly mărturiseşte că şi-a înşelat soţul şi că vrea ca Holly să-l întâlnească pe tip. Dar Holly refuză, explicând că se simte vinovată numai ştiind despre infidelitate. „Cineva trebuie să se simtă vinovat“, adaugă ea, „şi am obiceiul de a simţi toate emoţiile din jurul meu“. Uimitor, poate face o declaraţie de acest gen fără să fie plictisitoare sau infatuată. În final, ceea ce face din romanul lui Dunn o lectură plăcută e chiar ceea ce îl împiedică să fie o carte captivantă: spiritualitatea singulară a lui Holly. Poate că e la fel de confuză ca şi ceilalţi în privinţa modului de obţinere a fericirii, dar ştie şi că fericirea nu e chiar ce se spune că este. Într-o lume – ficţională şi non – în care dacă faci un lucru bun eşti acuzat că ai complexul lui Mesia şi a face ce vrei e justificat prin urmarea căii proprii, Holly continuă să încerce să afle care e datoria ei. Dincolo de toate acestea – sexul, cumpărăturile, oraşul – e o eroină de h modă veche. Şi amuzantă.

ză, neputând să facă faţă tragediei şi stărilor ei, Ward îi face vizite regulate. Curând, devine clar că îi vrea sufletul pentru Isus – şi trupul pentru el însuşi. Printr-o propunere vizibil lipsită de romantism, Ward îi spune lui Mary că, deşi ea nu-l iubeşte, „scripturile ne spun că, dacă un bărbat iubeşte o feme-

Eroina lui Randolph se întreabă de ce a supravieţuit accidentului care i-a ucis soţul. A fost „cruţată pentru a suferi“?

Salut, domnule Tristeţe Un roman despre o scriitoare divorţată din New York. DE JINCY WILLETT OLLY FRICK, scriitoarea din centrul noului roman de Sarah Dunn, urăşte termenul de „literatură pentru femei1“. Din moment ce nu ajungem de fapt să-i citim propriul roman, Hello, Mr. Heartache2 – al cărui oribil titlu a fost impus de departamentul de marketing al publisherului ei – nu putem spune cu certitudine

SECRETS TO HAPPINESS

de Sarah Dunn 277 pag. Little, Brown & Company. 23.99 $

că nu a scris de fapt „ficţiune de şi pentru femei“, definiţia general-acceptată a detestabilului termen. Dar romanul în care apare Holly însăşi cu siguranţă n-a fost scris doar pentru femei, indiferent cum e ambalat. E adevărat, protagonista e femeie, decorul e Manhattan, iar tematica o reprezintă relaţiile – şi există şi o scenă importantă în care se fac cumpărături. E adevărat, îl vor citi mai ales femeile. Dar majoritatea celor care citesc – orice – este formată din Cel mai recent roman al lui Jincy Willett este „The Writing Class“. 1 2

Chick lit Salut, domnule Tristeţe

FOTOGRAFIE DE LIZZIE HIMMEL

femei. În plus, nu e vorba despre pantofi. Iar cumpărăturile sunt de cărţi, la Strand. De asemenea, spre deosebire de literatura pentru femei, televiziunea pentru femei şi filmele pentru femei, Secrets to Happiness (Secretele fericirii) e chiar amuzantă. New York-ul, cu care Holly se simte „prinsă într-o relaţie abuzivă“, este generos înfăţişat şi sunt incluse şi obişnuitele zone turistice – Central Park, Cloisters, barul de

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

CĂRŢI ILUSTRATE

Săpt. în top

Cărţi pentru copii Săpt. aceasta

18 mai 2009

LECTURI UŞOARE

Săpt. în top

LISTEN TO THE WIND: THE STORY OF DR. GREG AND „THREE CUPS OF TEA“ de Greg Mortenson şi Susan L. Roth (Dial, 16.99 $) O şcoală se dezvoltă în Pakistan. (Vârsta: 4 – 8 ani)

THE AWAKENING de Kelley Armstrong (HarperCollins, 17.99 $) O fată cu modificări genetice, care vede fantome, jonglează cu un set complicat de încercări ale adolescenţei. (Vârsta: de la 12 ani)

THE CURIOUS GARDEN scrisă şi ilustrată de Peter Brown (Little, Brown, 16.99 $) Un băiat pe nume Liam îngrijeşte o grădină aflată în paragină, transformând-o într-una roditoare. (Vârsta: 4 – 8 ani)

TWILIGHT: DIRECTOR’S NOTEBOOK de Catherine 7 Hardwicke (Little, Brown, 17.99 $.) Despre modul în care a fost filmat Twilight. (Vârsta: 9 – 12 ani)

EXPLORER EXTRAORDINAIRE! de Jane O’Connor, ilustrată de Robin Preiss Glasser (HarperCollins, 12.99 $) Fancy Nancy în mijlocul naturii, în cea mai bună tradiţie a marilor exploratori. (Vârsta: 4 – 7 ani)

MILES TO GO de Miley Cyrus (Disney-Hyperion, 24.95 $) Viaţa lui Miley Cyrus. (Vârsta: 9-12 ani)

GALLOP! scrisă şi ilustrată de Rufus Butler Seder (Workman, 12.95 $) Animalele par să se mişte la răsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 – 8 ani)

THIRTEEN REASONS WHY de Jay Asher (Razorbill, 28 16.99 $) Înainte de a se sinucide, o fată trimite mesaje audio explicative către 13 persoane. (Vârsta: de la 14 ani)

THE VERY HUNGRY CATERPILLAR scrisă şi ilustrată de Eric Carle (Philomel, 29.99 $) Încă înfometat, după 40 de ani. O carte cu pop-up. (Vârsta: de la 3 ani)

THE GRAVEYARD BOOK de Neil Gaiman, ilustrată 31 de Dave McKean (HarperCollins, 17.99 $) Pentru a evita un asasin, un băiat locuieşte în cimitir. (Vârsta: de la 10 ani)

LLAMA LLAMA MISSES MAMA scrisă şi ilustrată de Anna Dewdney (Viking, 16.99 $) O creatură mică merge la grădiniţă. (Vârsta: de la 2 ani)

3 BLOODHOUND de Tamora Pierce (Random House, 18.99 $) Continuarea aventurilor lui Beka Cooper, care îşi dezvoltă natura de terrier într-o direcţie mai sensibilă în această carte de procedură poliţistă. (Vârsta: de la 12 ani)

LADYBUG GIRL AND BUMBLEBEE BOY de David Soman şi Jacky Davis (Dial, 16.99 $) Întâlnirea unui duo dinamic la joacă. (Vârsta: 3- 5 ani)

THE HUNGER GAMES de Suzanne Collins (Scholastic, 17.99 $) Într-un viitor distopic, o fată luptă pentru supravieţuire în direct la TV. (Vârsta: de la 12 ani)

SWING! scrisă şi ilustrată de Rufus Butler Seder (Wor- 29 kman, 12.95 $) Copiii par să se mişte la răsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 – 8 ani)

IF I STAY de Gayle Forman (Dutton, 16.99 $) Un tânăr violoncelist intră în comă în urma unui accident. (Vârsta: de la 14 ani)

TEN LITTLE FINGERS AND TEN LITTLE TOES de 18 Mem Fox, ilustrată de Helen Oxenbury (Harcourt, 16 $) O celebrare a degetelor de la mâini, a celor de la picioare şi a dragostei. (Vârsta: 4-8 ani)

SCAT de Carl Hiaasen (Random House, 16.99 $) Un eco- 12 mister, cu o mlaştină sumbră şi caractere sălbatice care nu sunt întotdeauna ceea ce par. (Vârsta: 9-12 ani)

BASEBALL GREAT de Tim Green (HarperCollins, 16.99 $) Doi prieteni, un reporter şi un atlet, fac săpături în buncăr pentru a găsi indicii în acest „thriller pentru copii“. (Vârsta: 8 – 12 ani)

12 CAT scrisă de Matthew Van Fleet, fotografii de Brian Stanton (Wiseman/Simon & Schuster, 16.99 $) Toate tipurile de pisici, în mişcare şi rimă. (Vârsta: peste 2 ani)

CĂRŢI BROŞATE

EVERMORE de Alyson Noël (St. Martin’s Griffin, 9.95 $) Nemuritori la şcoală. (Vârsta: de la 12 ani)

THREE CUPS OF TEA: YOUNG READERS EDI15 TION de Greg Mortenson şi David Oliver Relin (Puffin, 8.99 $) Un fost alpinist ridică şcoli în satele din Pakistan şi Afganistan. (Vârsta: 9 – 12 ani)

THE TWILIGHT SAGA de Stephenie Meyer (Megan 91 Tingley/Little Brown, ed. cart. şi broş.) Vampiri şi vârcolaci la liceu. (Vârsta: de la 12 ani)

DIARY OF A WIMPY KID scrisă şi ilustrată de Jeff Kinney (Abrams, doar ediţie cartonată) Despre pericolele adolescenţei, în caricaturi. (Vârsta: 9 – 12 ani)

THE BOOK THIEF de Markus Zusak (Knopf, 11.99 $) O 86 fată salvează cărţi de la o incendiere nazistă şi le împarte cu un bărbat evreu, care se ascunde. (Vârsta: de la 14 ani)

HOUSE OF NIGHT de P. C. şi Kristin Cast (St. Martin’s 36 Press, ed. broş. şi cart.) Vampiri la şcoală. (Vârsta: de la 14 ani)

THE BOY IN THE STRIPED PAJAMAS de John 26 Boyne (David Fickling/ Random House, 8.99 $) Un băiat îşi pierde inocenţa în vremuri grele. (Vârsta: de la 12 ani)

95 PERCY JACKSON & THE OLYMPIANS de Rick Riordan (Disney-Hyperion, ed. cart. şi broş.) Luptând cu monştri mitologici. (Vârsta: 9 – 12 ani)

THE ABSOLUTELY TRUE DIARY OF A PART-TIME INDIAN scrisă de Sherman Alexie, ilustrată de Ellen Forney (Little, Brown, 8.99 $) Un băiat părăseşte rezervaţia de indieni pentru a merge la o şcoală de copii albi. (Vârsta: de la 12 ani)

THE MORTAL INSTRUMENTS de Cassandra Clare 6 (McElderry/Simon & Schuster, ed. cart. şi broş.) O lume a demonilor şi a războinicilor. (Vârsta: de la 14 ani)

GLASS de Ellen Hopkins (Simon Pulse, 9.99 $) Un roman captivant în versuri. (Vârsta: de la 14 ani)

WARRIORS de Erin Hunter (HarperCollins, ed. cart. şi 70 broş.) Patru clanuri de pisici războinice aşteaptă să se întâlnească cu StarClan. (Vârsta 10 – 14 ani)

TWEAK de Nic Sheff (Atheneum, 9.99 $) Biografia des- 14 pre dependenţa de droguri a băiatului din Beautiful Boy. (Vârsta: de la 14 ani)

NIGHT WORLD de L. J. Smith (Simon Pulse, doar ed. broş.) Rase supranaturale formează societăţi secrete. (Vârsta: de la 14 ani)

JUST LISTEN de Sarah Dessen (Speak, 8.99 $) O fată se confruntă în fine cu incidentul care a despărţit-o de prietenul ei cel mai bun. (Vârsta: de la 12 ani)

WICKED LOVELY de Melissa Marr (Bowen Press/ HarperCollins ed. cart., HarperTeen ed. broş.) O muritoare de rând devine o zână regină. (Vârsta: de la 12 ani)

THE MYSTERIOUS BENEDICT SOCIETY de Trenton 37 Lee Stewart, ilustrată de Carson Ellis (Megan Tingley/Little, Brown, 6.99 $) Copii cu har într-o misiune. (Vârsta: 9 – 12 ani)

MAXIMUM RIDE de James Patterson (Little Brown, ed. cart. şi broş.) Copii înaripaţi încearcă să salveze lumea. (Vârsta: de la 10 ani)

THE MYSTERIOUS BENEDICT SOCIETY: THE PERILOUS JOURNEY de Trenton Lee Stewart, ilustrată de Diana Sudyka (Megan Tingley/Little, Brown, 6.99 $) Un geamăn rău produce pagube. (Vârsta: 9 – 12 ani)

THE 39 CLUES de mai mulţi autori (Scholastic, doar 8 ed. broşată) Un frate şi o soră călătoresc prin lume în căutarea sursei de putere a familiei lor. (Vârsta: 9 – 12 ani)

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna care s-a încheiat pe 2 mai, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes.com/ books. Toate cele patru liste de cărţi pentru copii apar în fiecare săptămână pe site-ul Book Review. Editorii au furnizat categoriile de vârstă pentru titlurile respective.

Amintirile preşedintelui Liberiei, Ellen Johnson Sirleaf. DE HELENE COOPER

SERII

Madam Preşedinte

N noiembrie 2005, liberienele şi-au legat copiii pe spate şi s-au adunat la centrele de votare de pe cuprinsul ţării lor sfâşiate de război pentru a o alege pe Ellen Johnson Sirleaf ca prima femeie preşedinte a unui stat african. A fost un moment decisiv nu doar pentru istoria politică a Liberiei, ci a întregului continent, unde legea patriarhală a dominat îndelung, lăsând femeile africane pe margine, pentru căratul apei şi al lemnelor, îngrijirea gospodăriilor, vânzarea bunurilor la piaţă şi

THIS CHILD WILL BE GREAT

Memoir of a Remarkable Life by Africa’s First Woman President de Ellen Johnson Sirleaf Ilustrată. 353 pag. Harper/ HarperCollins Publishers. 26.99 $

purtatul copiilor violatorilor lor, în timp ce bărbaţii lansau războaie succesive şi fără rost. Acum apare This Child Will Be Great (Acest copil va ajunge cineva), cartea de memorii a lui Johnson Sirleaf, moştenitoarea acestui şir de femei îndelung chinuite, dar puternice precum stânca. Tatăl ei a fost avocat, membru al tribului Gola care – conform tradiţiei din Liberia – a fost întemeiat de una dintre familiile de vază descendente din sclavii americani eliberaţi care s-au stabilit aici la începutul secolului al XIX-lea. Mama ei era fiica metisă a unui negustor german care şi-a abandonat soţia liberiană şi fetiţa şi nu s-a mai auzit nimic de el. În amalgamul complicat al societăţii liberiene, Johnson Sirleaf era considerată de către outsideri o membră a elitei. A absolvit una dintre cele mai bune şcoli private din ţară, s-a mişcat liber printre eşaloanele fruntaşe ale clasei sale sociale, a respectat cu sfinţenie prezenţa la slujba duminicală şi a plecat la facultate în America. Dar ascendenţa sa liberiană însemna că ştia şi cealaltă variantă de trai, valabilă pentru majoritatea liberienilor timp de 150 de ani, până la lovitura de stat din 1980, care a scindat violent ţara, a detronat clasa conducătoare americano-liHelene Cooper, corespondent The Times la Casa Albă, este autoarea cărţii „The House at Sugar Beach: In Search of a Lost African Childhood“.

beriană şi în cele din urmă a dus la un război civil de 13 ani. Johnson Sirleaf spune povestea unui bătrân care a venit să îi felicite familia la câteva zile de la naşterea ei. Bărbatul a privit-o şi s-a întors către mama ei cu o „expresie ciudată pe chip“, spunându-i: „Acest copil va ajunge cineva“. Johnson Sirleaf se mai referă la anecdotă şi în alte pasaje, de obicei cu ironie; familia sa i-o amintea cu sarcasm când, de exemplu, a fost captivă într-o căsnicie în care era abuzată fizic, ori când a căzut într-o latrină sau când a fost aruncată în închisoare de unul dintre diverşii nebuni care au condus Liberia, fără să ştie dacă va fi executată, violată sau eliberată. Aceasta este povestea incredibilă a unei femei care şi-a petrecut viaţa vorbindu-le pe faţă lunaticilor din jurul ei. Este un parcurs accesibil prin istoria contemporană a Liberiei, spusă de cineva care într-un fel a fost tot timpul în centrul furtunii politice; în timpul loviturii din 1980, Johnson Sirleaf, când era ministru de finanţe, a fost cruţată, în timp ce 13 colegi ai săi au fost executaţi pe plajă. După altă tentativă de lovitură de stat – de data aceasta pusă la cale de potentatul militar Samuel Doe – Johnson Sirleaf a fost luată prizonieră şi ameninţată cu execuţia de către paranoicul Doe. Când Charles Taylor a invadat Liberia în 1989, Johnson Sirleaf s-a întâlnit clandestin cu această gherilă naivă, hotărând pentru sine că el nu era „absolut deloc conştient de consecinţele căii pe care o apucase“, povesteşte ea. Probabil că This Child Will Be Great nu va plăcea oricui. Johnson Sirleaf, pe care am intervievat-o, se abţine de la a da acel gen de detalii emoţionante care i-ar putea face povestea vieţii accesibilă unor cititori neinteresaţi de clasamentele „cine e la putere, cine a picat“ ale partidelor liberiene. Foloseşte o groază de abrevieri aici şi chiar liberienii ar putea avea dificultăţi în a înţelege unele dintre ele. Dar Johnson Sirleaf exprimă admirabil disperarea liberianului de rând, care încă mai venerează Statele Unite – se vede că inutil –, aşteptând ziua în care America va sări să salveze ţara întemeiată de americani. Ziua aceea nu mai vine, după cum demonstrează iar şi iar This Child Will Be Great. Dar poate că alegând-o pe această tehnocrată realistă şi practică drept prima lor femeie preşedinte, liberienii sunt în sfârşit pregătiţi să încerce h să se salveze singuri.

TBR: Din culise FRANKENFOOD: Cumva perspectiva unui

Hardee’s Monster Thickburger, în poz , v face s saliva!i? Cartea lui David A. Kessler, The End of Overeating, care intr în topul edi!iilor cartonate, sec!iunea nonfic!iune, pe locul 6, explic "i de ce. Cu detalii ce sunt fascinant de perverse, Kessler, fost membru al comisiei Food and Drug Administration, arat modul în care buc tarii industriali au conceput chiflele cu crust de scor!i"oar de la Panera, quesadilla sicilian cu crust de parmezan de la T. G. I. Friday’s "i alte inven!ii „hipersavuroase“ de neimaginat în orice buc t rie tradi!ional . Asemenea mânc ruri, sus!ine el, a"eaz cu viclenie straturi de gr sime peste zah r, peste sare, peste gr sime pentru a ini!ia eliberarea unei substan!e chimice din creier numit dopamin , ceea ce conduce la un fel de „hiper-poft de mâncare condi!ionat “. Kessler, care m rturise"te c ofteaz neputincios în fa!a unor SnackWell’s, adaug o descriere deosebit de înfior toare a specialit !ii de la Chili’s, Margarita Grilled Chicken, care este marinat în mas într-o ma"in rie de genul celei care amestec cimentul pân este practic adus într-o stare „pre-masticat “. (Dac înainte americanii obi"nuiau s mestece fiecare mu"c tur din mâncare de 25 de ori, în ziua de azi mestec doar de 10 ori, conform unui expert.) Chiar "i umilul baton Snickers se deta"eaz ca un criminal, proiectat pentru „dispari!ie uniform "i curat “, netezind calea pentru urm toarea îmbuc tur . Dup cum declara o surs a lui Kessler: „Nu !i se aglomereaz chestii în gur “. SARI PE TĂTICUL: Losing Mum and Pup, memoriile caustice scrise de Christopher Buckley despre p rin!ii s i, William F. "i Pat Buckley, intr în aceast s pt mân în topul edi!iilor cartonate, sec!iunea non-fic!iune, pe locul 9. Buckley cel tân r a trimis trei c r!i în topuri, începând cu primul s u roman, The White House Mess, care a petrecut trei s pt mâni în top în 1986. Întâmplarea face ca, în acela"i timp, William F. Buckley Jr. s fi avut "i el un roman în top, High Jinx, cei doi Buckley fiind probabil singura pereche tat -fiu deodat în topul de bestselleruri – cel pu!in pân când Clive Cussler "i fiul s u, Dirk, au început s scrie thriller-uri maritime împreun . (Nu v-a!i dori ca cei doi Buckley s îi fi provocat pe Cussleri la o întrecere maritim în jurul lumii? A" cump ra cartea asta.) Tat l lui Buckley, care a murit anul trecut, a avut 12 titluri în top, începând cu manifestul din 1951, God and Man at Yale, "i terminând – în varianta în care nu va publica un nou succes postmortem – cu Mongoose: R.I.P, „al optulea episod din seria sa de spionaj Blackford Oakes, care a petrecut opt s pt mâni în top în anul 1988“. LEI LITERARI: American Lion, cartea lui

Jon Meacham, care a câ"tigat Premiul Pulitzer pentru biografie din 2009, sare înapoi în topul edi!iilor cartonate, sec!iunea non-fic!iune, aterizând pe locul 14, situându-se chiar deasupra c r!ii A Lion Called Christian. Romanul lui Elizabeth Strout, Olive Kitteridge, câ"tig torul sec!iunii de fic!iune, se ca! r pe locul 10 în topul edi!iilor bro"ate comerciale de fic!iune. Între timp, Sag Harbor de Colson Whitehead, a c rei recenzie a ap rut pe coperta Book Review de curând în aceast lun , este pe locul 34 în topul extins al edi!iilor cartonate, la sec!iunea fic!iune – ceea ce nu e r u pentru un roman literar ce nu con!ine referiri la lei, ca s nu mai vorbim de extratere"tri, r piri, agen!i ai Serviciilor Secrete "i detectivi culinari cu asisten! canin "i slujb de zi ca vr jitori, pentru a numi câteva din materiile prime ale topului de fic!iune din ultimele luni. JENNIFER SCHUESSLER

Ediţii cartonate

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

FICŢIUNE

Săpt. trecută

Săpt. în top

Săpt. aceasta

18 mai 2009

NONFICŢIUNE

Săpt. trecută

Săpt. în top

THE 8TH CONFESSION de James Patterson şi Maxine Paetro (Little, Brown, 27.99 $) Detectivul Lindsay Boxer şi Clubul Feminin al Crimei investighează două omoruri.

LIBERTY AND TYRANNY de Mark R. Levin (Threshold Editions, 25 $) Un manifest conservator scris de gazda unui talk-show, preşedinte al Landmark Legal Foundation.

LOVER AVENGED de J. R. Ward (New American Library, 24.95 $) Un aliat al vampirilor îşi ascunde sângele amestecat; Cartea a şaptea a seriei Black Dagger Brotherhood.

OUTLIERS de Malcolm Gladwell (Little, Brown, 27.99 $) De ce unii oameni au succes – de la autorul volumului Blink.

FIRST FAMILY de David Baldacci (Grand Central, 27.99 $) Foşti agenţi ai Serviciilor secrete, acum detectivi particulari, caută un copil răpit în timpul unei petreceri la Camp David.

THE GIRLS FROM AMES de Jeffrey Zaslow (Gotham, 26 $) O prietenie de durată între un grup de femei din Midwest.

ALWAYS LOOKING UP de Michael J. Fox (Hyperion, 25.99 $) Despre ultimii 10 ani din viaţa lui Fox; despre lupta sa cu boala Parkinson şi despre munca sa ca activist prin intermediul fundaţiei sale.

COLUMBINE de Dave Cullen (Twelve, 26.99 $) O relatare completă a masacrului de la Columbine, 10 ani mai tarziu.

THE END OF OVEREATING de David A. Kessler (Rodale, 25.95 $) Despre modul în care consumul grăsimilor, zaharurilor şi sării ne afectează mintea şi corpul şi încurajează exagerările.

MOMMYWOOD de Tori Spelling cu Hilary Liftin (Simon Spotlight Entertainment, 25 $) Povestiri amuzante despre matriarhatul de la Hollywood.

A BOLD FRESH PIECE OF HUMANITY de Bill O’Reilly (Broadway, 26 $) Comentatorul de la Fox News despre educaţia şi cariera sa.

LOSING MUM AND PUP de Christopher Buckley (Twelve, 24.99 $) O biografie a vieţilor şi morţii părinţilor autorului, Patricia şi William F. Buckley.

HOUSE OF CARDS de William D. Cohan (Doubleday, 27.95 $) Căderea Bear Stearns şi începutul colapsului pe Wall Street.

SUMMER ON BLOSSOM STREET de Debbie Macomber (Mira, 24.95 $) Mai multe poveşti despre viaţă şi dragoste de la o şcoală de tricotat din Seattle.

TEA TIME FOR THE TRADITIONALLY BUILT de Alexander McCall Smith (Pantheon, 23.95 $) Cel de-al zecelea roman din seria Agenţia de detective nr. 1.

JUST TAKE MY HEART de Mary Higgins Clark (Simon & Schuster, 25.95 $) Un asistent de procuror, care trecuse printrun transplant de inimă, descoperă că viaţa sa este în pericol.

LOITERING WITH INTENT de Stuart Woods (Putnam, 25.95 $.) Stone Barrington ia un caz în Key West.

THE HOST de Stephenie Meyer (Little, Brown, 25.99 $) O femeie nu capitulează în faţa extratereştrilor care au preluat controlul.

THE LANGUAGE OF BEES de Laurie R. King (Bantam, 25 $) Mary Russell şi soţul ei, Sherlock Holmes, îl ajută pe un pictor să îşi caute soţia şi copilul dispăruţi.

LOOK AGAIN de Lisa Scottoline (St. Martin’s, 26.95 $) Un reporter află că fiul său adoptiv s-ar putea să fi fost răpit de la mama sa naturală.

11*

THE HELP de Kathryn Stockett (Amy Einhorn/Putnam, 24.95 $) Despre o tânără femeie albă şi doi servitori negri în Mississippi anilor 1960.

ARE YOU THERE, VODKA? IT’S ME, CHELSEA de Chelsea Handler (Simon Spotlight Entertainment, 24.95 $) Eseuri umoristice personale ale actriţei de stand-up comedy.

11*

THE PERFECT POISON de Amanda Quick (Putnam, 24.95 $) Un botanist din epoca victoriană investigheză un caz de otrăvire; un roman din seria Arcane Society.

THE YANKEE YEARS de Joe Torre şi Tom Verducci (Doubleday, 26.95 $) Fostul manager al echipei Yankee (19962007) despre anii petrecuţi cu echipa.

12 13*

LONG LOST de Harlan Coben (Dutton, 27.95 $) Myron Bolitar o ajută pe o fostă iubită să-şi caute fiica.

THE LOST CITY OF Z de David Grann (Doubleday, 27.50 $) 14 Un redactor de la New Yorker caută un explorator britanic dispărut cu 80 de ani în urmă în Amazon.

HOME SAFE de Elizabeth Berg (Random House, 25 $) O văduvă şi fiica sa fac faţă supărărilor şi descoperirilor.

14*

THE GUERNSEY LITERARY AND POTATO PEEL PIE SOCIETY de Mary Ann Shaffer şi Annie Barrows (Dial, 22 $) Un jurnalist îi întâlneşte pe vechii partizani ai rezistenţei anti-naziste de pe insulă.

AMERICAN LION de Jon Meacham (Random House, 30 $) Despre Andrew Jackson, cel de-al şaptelea Preşedinte al Americii, la Casa Albă.

16*

HANDLE WITH CARE de Jodi Picoult (Atria, 27.95 $) O femeie a cărei fiică are o afecţiune periculoasă, căpătată la naştere, trebuie să decidă dacă să îl dea în judecată pe obstetrician, un vechi prieten.

A LION CALLED CHRISTIAN de Anthony Bourke şi John 13 Rendall (Broadway, 21.95 $) Doi bărbaţi cumpără un pui de leu ca animal de casa în Londra, îi dau drumul în Africa şi îl reîntâlnesc mai târziu.

16*

A LITTLE BIT WICKED de Kristin Chenoweth cu Joni Rodgers 11 (Touchstone, 25 $) De la regina frumuseţii din Oklahoma la starul de pe Broadway, câştigătoare a premiului Tony.

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna încheiată pe 2 mai, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile de gen); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes.com/books.

Selecţia editorilor Cărţi recente care ne-au stârnit interesul WHEN I FORGOT de Elina Hirvonen, traducerea de Douglas Robinson (Tin House, ed. broşată, 12.95 $) În primul roman al lui Hirvonen, o tânără din Finlanda îşi găseşte consolarea cu ajutorul unor spirite înrudite după ce evenimentele din 11 septembrie o forţează să se confrunte cu problemele de sănătate mintală ale fratelui său. NOBODY MOVE de Denis Johnson (Farrar, Straus & Giroux, 23 $) Scrisă cu termen limită ca un serial pentru revista Playboy, volumul noir al lui Johnson este o mostră bătăioasă de pop art, destinată a fi înţeleasă şi adorată pe loc. THE FIRST TYCOON: The Epic Life of Cornelius Vanderbilt de T. J. Stiles (Knopf, 37.50 $) Stiles scrie cu grijă şi îndrăzneală despre supremul „baron al tâlharilor“, un om pe cât de respectat, pe atât de urât.

THE COLLECTOR OF WORLDS de Iliya Troyanov, traducerea de William Hobson (Ecco/HarperCollins, 24.99 $) Romanul lui Troyanov recreează foamea de cunoştinţe, dificultăţi şi spaţiu care l-a animat pe enigmaticul explorator Sir Richard Francis Burton din epoca victoriană.

CLAUDETTE COLVIN: Twice Toward Justice de Phillip Hoose (Melanie Kroupa/Farrar, Straus & Giroux, 19.95 $; vârsta: de la 10 ani) Colvin a refuzat să cedeze locul într-un autobuz din Montgomery înainte ca Rosa Parks să devină faimoasă pentru acelaşi gest.

W. C. HANDY: The Life and Times of the Man Who Made the Blues de David Robertson (Knopf, 27.95 $) Robertson aruncă o lumină târzie asupra rolului esenţial al lui Handy în stabilirea bluesului ca o formă populară de artă.

WINTERGIRLS de Laurie Halse Anderson (Viking, 17.99 $; vârsta: de la 12 ani) În acest roman curajos şi fascinant, anorexia o ţine pe o tânără femeie într-o îmbrăţişare mortală.

MARCELO IN THE REAL WORLD de Francisco X. Stork (Arthur A. Levine/Scholastic, 17.99 $; vârsta: de la 12 ani) Ca un fel de test de calificare pentru viaţă, un băiat privilegiat este de acord să muncească pentru o vară în biroul de avocatură al tatălui său.

CHARLES AND EMMA: The Darwins’ Leap of Faith de Deborah Heiligman (Holt, 18.95 $; vârsta: 9 – 12 ani) O poveste extraordinară despre compromisuri conjugale. Recenziile complete ale acestora şi ale altor cărţi recente le găsiţi pe web: nytimes.com/books.

Raftul cu ediţii broşate WALL STREET: America’s Dream Palace de Steve Fraser (Yale University, 14 $) Istoria Wall Street-ului în imaginaţia americană, de la primul crah, din 1792 (când mulţimea a fugărit un speculant pe străzile din New York), la falimentul din era Internetului, este subiectul lui Fraser. Folosind ziare, romane şi acuzaţii juridice, el arată modul în care imaginea finanţistului s-a schimbat din cea a unui erou în cea a unui escroc şi în cea a unui ticălos imoral. După crahul din 1929, Fraser notează că „Wall Street s-a dovedit nu numai contestabil etic şi periculos de omnipotent, dar, şi mai condamnabil de atât, omni-incompetent“. OUR STORY BEGINS: New and Selected Stories de Tobias Wolff (Vintage Contemporaries, 15.95 $) Colecţia de povestiri de aici – 21 clasice urmate de 10 noi, multe din The New Yorker – constituie una dintre cele mai bune lucrări ale lui Wolff şi dezvăluie măreţia talentului său. „Vocea lui Wolff este nedezminţit de autentică“, a scris criticul nostru, Liesl Schillinger, „în timp ce îmbrăţişează varietatea experienţei americane cu pricepere, clemenţă şi înţelegere“. REAPPRAISALS: Reflections on the Forgotten Twentieth Century de Tony Judt (Penguin, 18 $) Aceste eseuri captivante, care acoperă subiecte de la marxiştii francezi la „strania moarte a Americii liberale“ şi la războiul din Israel din 1967, împărtăşesc două preocupări dominante, spune Judt. Acestea sunt „rolul ideilor şi responsabilitatea intelectualilor“ şi dificultatea noastră în a „găsi un sens în secolul turbulent care tocmai s-a încheiat şi de a învăţa ceva din el“. FAILURE: POEMS de Philip Schultz (Mariner/Houghton Mifflin Harcourt, 13.95 $) Al cincilea volum de poezie al lui Schultz, care a fost unul dintre laureaţii Premiului Pulitzer de anul trecut, reflectă efortul său de a pune în discuţie moartea tatălui său din urmă cu 40 de ani. „Eşecurile sunt de neuitat“, scrie Schultz în poezia titlu, descriind afacerile riscante, lipsite de succes în mod constant, şi ruşinea care au cauzat-o fiului său. THE BILLIONAIRE’S VINEGAR: The Mystery of the World’s Most Expensive Bottle of Wine de Benjamin Wallace (Three Rivers, 14.95 $) În 1985, o sticlă de Bordeaux care se presupunea că ar fi aparţinut lui Thomas Jefferson (un entuziast faimos) a apărut la Christie’s; a fost achiziţionată la licitaţie pentru 156.000 $, în ciuda îndoielilor asupra autenticităţii. A fost oare reală? Wallace explorează misterul, conducând cititorul prin lumea colecţionarilor de obiecte preţioase într-una din „acele cărţi rare despre vin care transcend genul“, după cum a descris-o Eric Asimov în The Times. FALL OF FROST de Brian Hall (Penguin, 15 $) Într-o serie de 128 de viniete, ce includ naraţiuni şi fărâme de poezie, corespondenţă şi interviuri, acest roman despre viaţa lui Robert Frost temperează cu momente emoţionante insensibilitatea şi vanitatea bine documentate ale poetului. Stilul de a scrie al lui Hall, a spus criticul nostru, Jonathan Miles, este „imagistic, eliptic, liric viguros... cu intenţia evidentă de a rămâne obsesiv“. MCMAFIA: A Journey Through the Global Criminal Underworld de Misha Glenny (Vintage, 16.95 $) Glenny, fost reporter al BBC, se apleacă asupra formelor de crimă globalizată care au apărut în anii 1980 la intersecţia liberarizării pieţelor financiare şi comerciale cu colapsul Uniunii Sovietice. Atuul cărţii este partea legată de traficul de femei din Europa de Est, iar partea cea mai slabă – complicitatea sistemului financiar din ţările dezvoltate cu activităţile criminale din lumea a treia. THE STORY OF FORGETTING de Stefan Merrill Block (Random House, 14 $) Acest roman de debut conţine mai multe naraţiuni, toate juxtapunând prezentul şi trecutul. Într-una din ele, un bătrân îşi apără ferma părăginită împotriva suburbiilor cotropitoare; în alta, un adolescent conduce un studiu al genei care i-a cauzat mamei sale izbucnirea timpurie a maladiei Alzheimer. KLUGE: The Haphazard Evolution of the Human Mind de Gary Marcus (Mariner/Houghton Mifflin Harcourt, 14.95 $) O încropeală (rimează cu cârpeală) este un termen împrumutat din inginerie; reprezintă o „soluţie stângace sau neelegantă a unei probleme“, scrie Marcus. Corpul este plin de ele – vulnerabila coloana vertebrală de exemplu – dar mintea, spune Marcus, „este cea mai fantastică încropeală“ dintre toate, un organ a cărui „construcţie haotică“ îl face să ne păcălească. THE REAVERS de George MacDonald Fraser (Anchor, 14.95 $) Exuberantul roman al lui Fraser, ultimul – a murit în 2008 – este plasat în ultima parte a secolului al XVI-lea (spre deosebire de cele 12 cărţi ale sale despre Flashman, un erou din secolul al XIXlea). Un scenariu al răpirii Regelui James al VI-lea al Scoţiei şi al înlocuirii sale cu un impostor este pus la cale, dar ceea ce contează cu adevărat sunt exagerările amuzante, diversiunile şi anacronismele. (Impostorul este urmărit de echivalentul contemporanilor paparazzi cu „experţii în xilogravură alergând în jurul său pentru a obţine un portret rapid recent şi trubadurii cerând un citat final“.) THE DREAM: A Memoir de Harry Bernstein (Ballantine, 14 $) Aceasta este a doua biografie a lui Bernstein, care este în apropierea vârstei de 99 de ani. El descrie cum a copilărit sărman în nordul Angliei, sosirea în Chicago în 1922, lupta cu problemele familiei şi depresiunea până când întâlneşte femeia care va deveni soţia sa pentru 67 de ani. În The Times, John Leland a numit-o o „biografie inteligentă şi ELSA DIXLER nesentimentală“.

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

FICŢIUNE FORMAT CLASIC

Săpt. în top

Ediţii broşate Săpt. aceasta

18 mai 2009

FICŢIUNE FORMAT DE BUZUNAR

Săpt. în top

VISION IN WHITE de Nora Roberts (Berkley, 16 $) O fotografă de nunţi se îndrăgosteşte de fratele viitoarei mirese; prima carte din seria Bride Quartet.

BURNING WILD de Christine Feehan (Jove, 7.99 $) Un 1 miliardar cu abilităţi de metamorfozare în leopard simte o atracţie animalică pentru dădaca tânărului său fiu.

THE SHACK de William P. Young (Windblown Media, 50 14.99 $) Un bărbat a cărui fiică a fost răpită este invitat, în aparenţă de către Dumnezeu, într-o cabană izolată. (†)

AT LAST COMES LOVE de Mary Balogh (Dell, 6.99 $) Margaret Huxtable şi infamul Earl de Sheringford se pregătesc de căsătorie, din motive greşite.

CITY OF THIEVES de David Benioff (Plume, 15 $) Doi bărbaţi arestaţi în Rusia celui de-al Doilea Război Mondial trebuie să ducă la îndeplinire o misiune aparent imposibilă pentru a-şi salva vieţile.

SAIL de James Patterson şi Howard Roughan (Vision, 9.99 $) O vacanţă pe mare se transformă într-un dezastru.

7TH HEAVEN de James Patterson şi Maxine Paetro (Grand Central, 14.99 $) Detectivul Lindsay Boxer şi Clubul Femeilor Criminaliste vânează un incendiator.

ANGELS AND DEMONS de Dan Brown 12 (Pocket, $9.99) Un savant încearcă să salveze Vaticanul de uneltirile unei societăţi secrete.

PRIDE AND PREJUDICE AND ZOMBIES de Jane Austen şi Seth Grahame-Smith (Quirk, 12.95 $) Clasica poveste, rescrisă într-un „haos ultraviolent cu zombie“.

DARK SUMMER de Iris Johansen (St. Martin’s, 7.99 $) Un me- 2 dic veterinar îngrijeşte un câine rănit care are un secret uluitor.

UNACCUSTOMED EARTH de Jhumpa Lahiri (Vintage 4 Contemporaries, 15 $) Poveşti despre anxietate şi transformare prin care trec nişte părinţi bengalezi şi copiii lor americani.

ODD HOURS de Dean Koontz (Bantam, 9.99 $) Ciudatul Thomas, care poate să comunice cu morţii, confruntă forţele răului într-un oraş de pe coasta Californiei.

ANGELS AND DEMONS de Dan Brown (Pocket, $9.99) Un savant încearcă să salveze Vaticanul de uneltirile unei societăţi secrete.

NO CHOICE BUT SEDUCTION de Johanna Lindsey (Pocket, 7.99 $.) În acest roman istoric şi de dragoste, o americană ce călătoreşte în Anglia este implicată fără voia sa într-o răpire cu miză mare.

LOVE THE ONE YOU’RE WITH de Emily Giffin (St. Martin’s Griffin, 13.95 $) Mariajul fericit al unei femei este tulburat atunci când ea întâlneşte un vechi iubit.

JUST BREATHE de Susan Wiggs (Mira, 7.99 $) După eşecul căsătoriei sale, autoarea unei serii de benzi desenate fuge în California, acolo unde o vor aştepta pasiunea şi surpriza.

THE BOURNE SANCTION de Eric Van Lustbader (Grand Central, 9.99 $) Jason Bourne, personajul lui Robert Ludlum, urmăreşte un lider terorist musulman.

10*

TRUE LOVE AND OTHER DISASTERS de Rachel Gibson (Avon/HarperCollins, 7.99 $) O femeie moşteneşte de la soţul decedat o echipă de hochei şi sfârşeşte prin a ajunge în pat cu unul dintre starurile echipei.

FLOWERS ON MAIN de Sherryl Woods (Mira, 7.99 $) Bree O’Brien, dramaturg începător, se întoarce acasă în Chesapeake Shores şi deschide o florărie, spre amărăciunea fostului ei iubit.

WHERE ARE YOU NOW? de Mary Higgins Clark (Pocket, 7.99 $) O femeie caută adevărul despre fratele ei, care este în viaţă, dar a dispărut.

8 9 10

FIREFLY LANE de Kristin Hannah (St. Martin’s 17 Griffin, 14.95 $) O prietenie între două femei în nord-vestul Pacificului se întinde pe mai mult de trei decenii şi peste multe alegeri de viaţă. OLIVE KITTERIDGE de Elizabeth Strout (Random 2 House, 14 $.) O profesoară de matematică ce predă la clasa a şaptea este legătura dintre cele 13 poveştiri plasate pe coasta statului Maine; câştigătorul premiului Pulitzer pentru ficţiune în 2009.

12 SARAH’S KEY de Tatiana de Rosnay (St. Martin’s Griffin, 13.95 $) Un jurnalist american contemporan investighează ce s-a întâmplat cu o fetiţă şi familia ei în timpul arestării evreilor din Paris, în 1942.

MY SISTER’S KEEPER de Jodi Picoult (Washington 32 Square, 14 $) O fată îşi dă părinţii în judecată după ce află că ei intenţionează ca ea să îşi doneze un rinichi.

THE BROKEN WINDOW de Jeffery Deaver (Pocket Star, 9.99 $) Detectivii Lincoln Rhyme şi Amelia Sachs confruntă un criminal care înscenează crimele oamenilor inocenţi.

THE ELEGANCE OF THE HEDGEHOG de Muriel Barbery (Europa, 15 $) O tânără şi o îngrijitoare văduvă, amândouă, în secret intelectuale, se împrietenesc.

THE ALCHEMIST de Paulo Coelho (HarperOne, 85 13.95 $) Un ciobănaş spaniol călătoreşte în Egipt în căutarea unei comori.

CARELESS IN RED de Elizabeth George (Harper/ HarperCollins, 7.99 $) Detectivul Thomas Lynley, care s-a retras în Cornwall pentru a deplânge uciderea soţiei sale, devine implicat într-o investigaţie locală atunci când descoperă cadavrul unui tânăr.

15*

FORBIDDEN NIGHTS WITH A VAMPIRE de Kerrelyn Sparks (Avon/HarperCollins, 7.99 $) O femeie vampir cu o fire iute, ce deţine un club de noapte, este obligată să participe la şedinţe de control al furiei şi întâlneşte un bărbat care îndrăzneşte să o îmblânzească.

15*

PEOPLE OF THE BOOK de Geraldine Brooks (Penguin, 15 $) Un expert descifrează secretele unui manuscris rar.

AMERICAN WIFE de Curtis Sittenfeld (Random 12 House, 15 $) O bibliotecară se mărită cu fiul alcoolic al unei familii bogate de politicieni, care ajunge preşedinte.

THE LOST FLEET: RELENTLESS de Jack Campbell (Ace, 1 7.99 $) Căpitanul Black Jack Geary călătoreşte prin Sistemele Solare, încercând să îşi conducă flota în afara primejdiilor.

CERTAIN GIRLS de Jennifer Weiner (Washington 4 Square, 15 $) O fată descoperă romanul sexy şi întrucâtva autobiografic pe care mama sa l-a scris cu ani în urmă.

17*

THE READER de Bernhard Schlink (Vintage, 13.95 $) 22 Un licean german se îndrăgosteşte de o fostă angajată la Auschwitz.

TRIBUTE de Nora Roberts (Jove, 7.99 $) Un fost star pe vremea când era copil se întoarce în Virginia pentru a reabilita ferma deţinută de bunica ei, o actriţă care a murit într-un mod misterios.

UNDER HER SKIN de Susan Mallery (HQN, 7.99 $) O moştenitoare din Texas şi un playboy cu intenţii de parvenire fac o înţelegere şi devin legaţi unul de celălalt în mai multe moduri.

THE BRIEF WONDROUS LIFE OF OSCAR WAO de Junot Díaz (Riverhead, 14 $) Un tocilar americanodominican se zbate să scape de un blestem al familiei.

STILL ALICE de Lisa Genova (Pocket, 15 $) Un profesor de 50 de ani de la Harvard află că suferă de boala Alzheimer, care s-a declanşat timpuriu.

TILL THERE WAS YOU de Lynn Kurland (Jove, 7.99 $) Un 1 bărbat din secolul XXI în căutarea dragostei călătoreşte înapoi în timp, în Anglia secolului XIII; urmează complicaţii romantice.

NOTHING TO LOSE de Lee Child (Dell, 9.99 $) Jack Reacher expune secretele unui oraş din Colorado.

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna încheiată pe 2 mai, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe nytimes.com/books.

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

NONFICŢIUNE

Săpt. în top

Ediţii broşate

18 mai 2009 Săpt. în top

Săpt. aceasta

THREE CUPS OF TEA de Greg Mortenson şi David 118 Oliver Relin (Penguin, 15 $) Un fost alpinist clădeşte şcoli în sate din Pakistan şi Afganistan.

90 MINUTES IN HEAVEN de Don Piper şi Cecil 132 Murphey (Revell, 12.99 $) Un preot povesteşte experienţa lumii de dincolo pe care a avut-o după un accident.

LONE SURVIVOR de Marcus Luttrell şi Patrick 26 Robinson (Back Bay/Little, Brown, 15 $) Povestea dureroasă a unei operaţiuni a Navy Seals în Afganistan.

GOD IS NOT GREAT de Christopher Hitchens (Twelve, 14.99 $) Religia ca o forţă malefică în lume.

IN DEFENSE OF FOOD de Michael Pollan (Penguin, 15 $) Un manifest care ne îndeamnă: „Mâncaţi! Nu prea mult. În special plante“.

DREAMS FROM MY FATHER de Barack Obama 146 (Three Rivers, 13.95 $) Preşedintele povesteşte despre viaţa sa ca fiu al unui bărbat african şi al unei americance albe.

THE MIDDLE PLACE de Kelly Corrigan (Voice, 14.95 $) Lupta unei femei cu cancerul – al ei şi al tatălui ei – o ajută să dobândească o nouă înţelepciune.

14*

SAME KIND OF DIFFERENT AS ME de Ron Hall, 29 Denver Moore şi Lynn Vincent (Nelson, 14.99 $) Prietenia neobişnuită dintre un vagabond şi un dealer de artă de succes, care s-au cunoscut într-un adăpost din Texas.

I HOPE THEY SERVE BEER IN HELL de Tucker Max (Citadel/Kensington, 15.95 $) Viaţa văzută de un afemeiat beţiv şi egocentric.

THE OMNIVORE’S DILEMMA de Michael Pollan 85 (Penguin, 16 $) Urmărind mâncarea din pământ până în farfurie.

BLINK de Malcolm Gladwell (Back Bay/Little, Brown, 81 15.99 $) Importanţa instinctului în funcţionarea gândirii.

THE TIPPING POINT de Malcolm Gladwell (Back 239 Bay/Little, Brown, 14.95 $) Un studiu despre epidemiile sociale, cunoscute drept tendinţe pasagere.

THE AUDACITY OF HOPE de Barack Obama (Three 71 Rivers, 14.95 $; Vintage, 7.99 $) Preşedintele propune ca americanii să depăşească divizarea politică.

MY HORIZONTAL LIFE de Chelsea Handler 29 (Bloomsbury, 14.95 $) Amintirile aventurilor de-o noapte.

STANDING UP TO THE MADNESS de Amy Goodman şi David Goodman (Hyperion, 13.99 $) Americanii din viaţa de zi cu zi care muncesc să facă această lume diferită.

EAT, PRAY, LOVE de Elizabeth Gilbert (Penguin, 15 $) Călătoria lungă de un an a scriitoarei, în căutarea sinelui, o poartă pe aceasta prin Italia, India şi Indonezia.

18*

25 THE FORGOTTEN MAN de Amity Shlaes (Harper Perennial, 15.95$) O reinterpretare a New Deal şi a marii crize.

THE GOD DELUSION de Richard Dawkins (Mariner, 30 15.95 $) Un om de ştiinţă de la Oxford afirmă că a crede în Dumnezeu este iraţional.

ARMAGEDDON IN RETROSPECT de Kurt Vonnegut 3 (Berkley, 15 $) Douăsprezece lucrări nepublicate ale autorului, care a murit în 2007, despre război şi pace.

10*

119

7 THE SOLOIST de Steve Lopez. (Berkley, 15 $) Un colaborator al The Los Angeles Times întâlneşte într-un cartier rău-famat un muzician fără adăpost şi îşi propune să-i schimbe viaţa.

Sfaturi, Cărţi practice şi Diverse Săpt. aceasta

EDIŢII CARTONATE

Săpt. în top

Săpt. aceasta

EDIŢII BROŞATE

Săpt. în top

ACT LIKE A LADY, THINK LIKE A MAN de Steve 14 Harvey (Amistad/HarperCollins, 23.99 $) Sfaturi pentru relaţii de la comicul gazdă a emisiunii The Steve Harvey Morning Show.

HUNGRY GIRL 200 UNDER 200 de Lisa Lillien 3 (St. Martin’s Griffin, 19.95 $) Două sute de reţete cu mai puţin de 200 de calorii, pentru micul dejun, prânz, cină şi gustări.

MASTER YOUR METABOLISM de Jillian Michaels şi Mariska van Aalst (Crown, 26 $) Un plan de a înlătura toxinele şi de a reechilibra hormonii pentru a pierde din greutate, scrisă de un antrenor de la emisiunea The Biggest Loser difuzată pe NBC.

THE LOVE DARE de Stephen Kendrick, Alex Kendrick 32 şi Lawrence Kimbrough (B&H, 14.99 $) O provocare pentru soţi ca 40 de zile să se iubească necondiţionat. (†)

THE LAST LECTURE de Randy Pausch şi Jeffrey Zaslow 56 (Hyperion, 21.95 $) Gânduri despre importanţa „profitării de fiecare clipă„ale lui Pausch, profesor la Carnegie Mellon, care a murit de cancer pancreatic la 47 de ani.

NATURALLY THIN de Bethenny Frankel şi Eve Adamson (Fireside, 16 $) Reguli şi reţete pentru a scăpa din capcana dietei, de la un star din The Real Housewives of New York City.

THE ULTIMATE DEPRESSION SURVIVAL GUIDE 3 de Martin D. Weiss (Wiley, 27.95 $) Strategii pentru a-ţi proteja banii în cele mai grele timpuri. (†)

WHAT TO EXPECT WHEN YOU’RE EXPECTING 409 de Heidi Murkoff şi Sharon Mazel (Workman, 14.95 $) Sfaturi pentru viitorii părinţi. (†)

THE SECRET de Rhonda Byrne (Atria/Beyond 121 Words, 23.95 $) Legea atracţiei ca o cheie pentru a obţine ceea ce vrei.

THE FIVE LOVE LANGUAGES de Gary Chapman 92 (Northfield, 13.99 $) Cum să-ţi comunici dragostea astfel ca partenerul să înţeleagă.

10-10-10 de Suzy Welch (Scribner, 24 $) Despre evaluarea deciziilor bazate pe modul în care ele îţi vor afecta viaţa în 10 minute, 10 luni şi 10 ani. (†)

SKINNY BITCH de Rory Freedman şi Kim Barnouin 95 (Running Press, 13.95 $) Sfaturi din lumea modelingului pentru o dietă vegetariană.

THE DEEN FAMILY COOKBOOK de Paula Deen şi Melissa Clark (Simon & Schuster, 26 $) Reţete culinare din partea clanului extins Deen.

THE SOUTH BEACH DIET SUPERCHARGED de Arthur Agatston şi Joseph Signorile (St. Martin’s Griffin, 16.95 $) Un ghid pentru pierderea mai rapidă a greutăţii prin aplicarea unor principii de hrănire sănătoasă şi exerciţii.

THINK LIKE A CHAMPION de Donald J. Trump with 2 Meredith McIver (Vanguard, 24.95 $) Eseuri informale despre succesul în afaceri şi în viaţă.

TWILIGHT de Mark Cotta Vaz (Little, Brown, 16.99 $) 29 O privire în culisele filmului bazat pe cartea romance cu vampiri a lui Stephenie Meyer, destinată adolescenţilor.

THE THINK BIG MANIFESTO de Michael Port şi Mina Samuels (Wiley, 22.95 $) Zece principii fundamentale pentru a alunga blestemul gândirii la nivel mărunt, pentru beneficiul personal şi cel al societăţii. (†)

THE BELLY OFF! DIET de Jeff Csatari şi editorii de la Men’sHealth (Rodale, 18.95 $) O abordare bazată pe tehnicile folosite în cazuri anterioare pentru pierderi semnificative de greutate.

THE ENGINE 2 DIET de Rip Esselstyn (Wellness Central, 2 24.99 $) Programul pentru scăderea colesterolului şi a greutăţii, al unui fost sportiv, concurent la triatlon, devenit pompier.

THE PURPOSE-DRIVEN LIFE de Rick Warren (Zondervan, 14.99 $) Despre cum să-ţi găseşti prin Dumnezeu scopul în viaţă.

Eseu

Peter Dizikes

În căutarea lui Darwin

eci de persoane restituie cu întârziere cărţi împrumutate de la Biblioteca Publică din Boston. Dar probabil o singură persoană a returnat o carte care lipsea de peste 80 de ani. Vă rog s-o salutaţi pe Julie Geissler, o rezidentă din New Hampshire, care a i-a uimit pe cei din staff-ul bibliotecii când s-a prezentat într-o bună zi a anului 2001 cu un exemplar rar din prima ediţie a volumului Despre originea speciilor de Charles Darwin, una dintre cele mai faimoase cărţi scrise vreodată. Ce făcea Geissler cu acest exemplar al unui tratat care expusese atât de genial principiile evoluţiei? Ei bine, la începutul anilor 1920, cineva împrumutase volumul de la bibliotecă. Aproximativ cinci ani mai târziu, declară Geissler, o rudă de-a ei, un erudit din Providence, Rhode Island, a cumpărat acelaşi volum de la un stand de cărţi vechi. Cu mai mulţi ani în urmă, mama lui Geissler, inventariind posesiunile familiei, a dat peste această carte, dăruind-o fiicei. „Era într-o cutie din pod“, relata ea într-un interviu recent. „Dacă mama n-ar fi remarcat-o, ajungea în lada de gunoi“. Geissler şi soţul ei au decis să returneze cartea bibliotecii. „Acum toată lumea o poate vedea“. După toate acestea, exemplarul din Originea... a rămas într-o stare bună. „Oricine a avut-o în aceşti 80 de ani a păstrat-o fumos şi e evident că a preţuit-o“, a spus Susan Glover, cea care supervizează departamentul cărţilor rare de la Biblioteca Publică din Boston. Iar cartea e o comoară. O primă ediţie a Originii a fost achiziţionată anul trecut la licitaţia de la Christie’s pentru suma de 194.500 $. Dar în timp ce festivităţile comemorării celor 150 de ani de la publicarea acestei cărţi continuă, episodul cu pricina generează o întrebare validă. Câte alte exemplare ale primei ediţii din Despre originea speciilor rămân dosite în biblioteci, cutii şi poduri? E posibil ca şi altcineva să dea din întâmplare peste capodopera lui Darwin? Există motive să credem că se va întâmpla din nou. Spre deosebire de alte lucrări de ştiinţă epocale, Despre originea speciilor a fost scrisă pentru o audienţă largă. În loc de a fi achiziţionată exclusiv de către elita intelectualilor şi bibliotecilor, cartea a fost cumpărată de cititorii burgheziei victoriene interesaţi în cărţi de ştiinţă populară. Printre cărţile rare, acest fapt a făcut din Originea o şi mai mare raritate: cum ar veni, un bestseller ştiinţific popular. Această situaţie a distribuirii exemplarelor sporeşte probabilitatea ca primele ediţii ale Originii să se odihnească în locuri obscure. „E foarte posibil ca unele exemplare să zacă undeva nerecunoscute ca atare“, a spus John van Wyhe, membru de onoare la Christ’s College, Cambridge, şi director al proiectului Darwin Online, care expune documentele darwiniene pe internet. Ceea ce nu poate fi spus despre alte opere faimoase. Spre exemplu, specialiştii în domeniu sunt de părere că deţin o listă în esenţă exhaustivă a celor 276 de ediţii princeps supravieţuitoare ale lucrării lui Copernic, Despre mişcarea de revoluţie a sferelor cereşti, posibilitatea apariţiei unor alte copii fiind extrem de improbabilă. Pe de altă parte, nimeni nu ştie exact câte exemplare mai

Peter Dizikes este un jurnalist din Boston specializat în ştiinţe naturale. 22

există dintre cele 1.250 ale primei ediţii a Originii. În consecinţă, în acest an comemorativ, cercetătorii afiliaţi proiectului Darwin Online au iniţiat un recensământ al primei ediţii, luând legătura cu colecţionarii particulari, studiind cataloagele bibliotecilor şi sperând că proprietarii privaţi îi vor contacta prin intermediul site-ului Darwin Online. „În mod evident, un număr considerabil de exemplare e deţinut de persoane private“, a spus Angus Carroll, directorul echipei de recensământ. (În cazul celor care sunt nesiguri în privinţa statutului propriului lor exemplar, acesta le sugerează o modalitate simplă de identificare a primei

Câte exemplare ale primei ediţii „Despre originea speciilor“ se mai găsesc dosite în podurile şi bibliotecile oamenilor? Probabil multe. ediţii: în al unsprezecelea rând al paginii 20, cuvântul „species“ e incorect tipărit ca „speceies“.) De ce e Carroll atât de convins că mai multe exemplare ale primei ediţii se află în posesia persoanelor private? Specialiştii ştiu că editorul lui Darwin, John Murray, a tipărit 1.250 de exemplare ale Originii pe 24 noiembrie 1859. Darwin a făcut rapid unele corecturi, Murray anunţând apariţia celei de-a doua ediţii de 3.000 de exemplare pe 18 ianuarie 1860. La acea vreme, apariţia atât de rapidă a unei noi ediţii e posibil să fi estompat diferenţa faţă de prima ediţie, ea fiind sesizată doar de cititorii avizaţi. Carroll e de părere că prima cifră a recensământului, care va fi făcută publică în noiembrie, se va situa undeva între 600 şi 700 de exemplare, dar a adăugat c, peste câţiva ani, „mă aştept să ajungem la 1.000“. Chiar şi aşa, aproximativ două sute de exemplare vor rămâne nesemnalate; Carroll estimează că numai trei până la şapte exemplare apar anual de vânzare. În mod cert, unele dintre aceste exemplare sunt uşor de localizat. Darwin a primit o duzină şi a cumpărat încă 80 pentru colegi şi intelectuali de renume, printre care geologul Charles Lyell şi filosoful Herbert Spencer. „Există foarte multe şanse ca cele trimise unor personaje proeminente să fi supravieţuit“, a spus van Wyhe. Aproximativ 1.100 de exemplare ale primei ediţii au fost vândute în mod public, susţine Janet Browne, istoric ştiinţific la Harvard şi biograf al lui Darwin. Dintre acestea, 500 au fost achiziţionate de Mudie’s Circulating Library, instituţie care expedia lunar cărţi prin poştă abonaţilor. Mudie’s mai deţinea şi un anticariat în Londra, iar Browne susţine că „aproape sigur“ acolo s-au vândut şi unele exemplare din prima ediţie. Însă alte exemplare cumpărate prin intermediul acestei instituţii e posibil să fi dispărut în bibliotecile private. Indiferent de situaţie, chiar şi volumele deţinute de marile instituţii demonstrează modul în care exemplarele primei ediţii au circulat din casele private spre librari şi înapoi. Să luăm în considerare cele două exemplare pe care le-am examinat la Biblioteca Publică din Boston (care deţine trei în

total). Cum le-a achiziţionat iniţial această bibliotecă? „Nu ştim“, a declarat Susan Glover, cea care se ocupă de departamentul cărţilor rare. Nu există nici un document care să ateste achiziţia vreuneia din aceste cărţi. Cea a lui Julie Geissler fusese legată din nou. Cealaltă păstra vechea copertă verde-aurie, iar în interior se găseau unele etichete ale vechilor proprietari. Pe una scrie „R. G. Tatham“, cu o adresă din vecinătatea docurilor londoneze. Altă etichetă o indică pe W.W. Lucy, o librărie. Iar o a treia, atât în engleză cât şi în latină, se referă la „Caroli ac Mariae Locaitae Filiorumque Selham Sussex“. Glover m-a îndemnat să mă folosesc de aceste indicii pentru a întreprinde propria investigaţie legată de acest volum – ceea ce am şi făcut. Am aflat că aceste câteva etichete încifrează o întreagă istorie. „R.G.Tatham“ era mai mult ca sigur Robert Gordon Tatham, doctor londonez „foarte respectat“ care a trăit între 1829 şi 1895, conform necrologului din The British Medical Journal. Era genul de specialist interesat – nu unul academic – căruia Darwin spera să-i suscite curiozitatea. Eticheta latino-engleză indică faptul că volumul aparţinuse cândva unui cuplu, Charles şi Mary Lacaita, şi copiilor acestora. Charles Lacaita, botanist şi membru al Parlamentului în anii 1880, locuia în oraşul Selham din West Sussex. Tatăl său, Sir James Locaita, era unul dintre mulţii exilaţi italieni proeminenţi care se stabiliseră în Anglia în secolul al XIX-lea, fiind şi un bibliofil remarcabil. Fiul său, Francis, a fost ucis în Primul Război Mondial. Unii librari au depistat alte etichete ale familiei Locaita, cel mai probabil datând de la începutul secolului al XX-lea, şi în alte cărţi de ştiinţă. Presupun că această carte a aparţinut lui Tatham, a fost vândută lui W.W.Lucy după moartea lui, apoi clanului Locaita. Nu e foarte limpede cum au reuşit aceste exemplare să traverseze Atlanticul, deşi mult familii americane proeminente ale vremii colecţionau obiecte de artă şi alte valori din Europa, ca apoi să doneze contingente substanţiale unor instituţii publice. Boston Public Library, care îşi are sediul într-o clădire din 1895 a lui Charles McKim decorată cu fresce semnate de John Singer Sargent, a atras frecvent acest gen de contribuabili. Aşadar, aceste prime ediţii ale Despre originea speciilor ne permit să surprindem un intelectual curios, membru al burgheziei victoriene, povestea neobişnuită a unui expatriat italian în Anglia şi a familiei sale, agonia pricinuită de Primul Război Mondial, explozia bunăstării americane şi a colecţionarilor de peste ocean, pasiunea discretă de bibliofil a unui erudit din Rhode Island şi generozitatea firească a unei femei din New Hampshire. Deloc rău pentru două-trei cărţi. Şi în vreme ce acestea au sfârşit prin a ajunge într-o bibliotecă, multe altele rămân în lumea largă, probabil conţinând istorii la fel de stufoase şi de diverse. „Poate că vom avea de-a face cu multe alte momente la fel de uimitoare şi de neaşteptate“, a spus van Wyche. Cu tot respectul cuvenit pe care îl nutrim pentru marile instituţii şi colecţii particulare care conservă şi cataloghează exemplarele primei ediţii a Despre originea speciilor, aceste momente ar reflecta spiritul popular al operei darwiniste, continuând să fie sursa h unor surprize atât de umile.

ILUSTRAŢIA REPRODUSĂ CU PERMISIUNEA LUI JOHN VAN WYHEED, OPERELE COMPLETE ALE LUI CHARLES DARWIN ONLINE (DARWIN.ONLINE.ORG.UK)