53 | 25 mai 2009

Ediţia în limba română, nr. 53 – 25 mai 2009 Se distribuie numai împreună cu ziarul România liberă.

Preţ: 2,5 lei

Preţ: 17,9 lei

Pachet România liberă + Book Review

Pachet România liberă + Book Review + Biblioteca Cunoașterii

ILUSTRAŢIE DE PAUL SAHRE ŞI SUCK ZOO HAN

Oglindă îndreptată asupra Americii

THE AMERICAN FUTURE A History de Simon Schama

Ilustrată. 400 pag. Ecco/HarperCollins Publishers. 29.99 $

Unii oameni colecţionează timbre, alţii fluturi. Eu am o slăbiciune pentru Cărţile Geniale. Cartea Genială este opera unui mare gânditor care surprinde spiritul american doar pentru că autorul este un geniu.

De obicei, asta se întâmplă într-un an electoral, când el observă spectacolul campaniei, priveşte în sufletul expus al naţiunii şi vizitează locurile recomandate oficial ca fiind exotice în peisajul american.

Tot atunci va trăi un moment de extaz emoţional într-o biserică neagră. Se va aventura într-o biserică independentă de orientare evanghelică (şi va combina condescendenţa cu felicitările adresate propriei persoane, anunţând cu sufletul la gură că oamenii aceştia sunt mai umani decât te-ai aştepta). În trecere prin lăudărosul Texas, va fi genial. Va fi genial şi în statele din Midwest, genial la Las Vegas, reverenţios în Selma şi profund în Malibu.

de David Brooks

Continuare în pagina 4

LAU RA MI LL ER: ED U CA ŢI A LU I WA LTE R KI RN PAGINA 5

|

LIES L S C HI LL IN G ER: AMOS OZ ÎN FAŢA „ CE LU ILA LT“ PAGINA 7

Editorial

25 mai 2009

3

16

Ficţiune & Poezie 6

5

8

WEDLOCK: The True Story of the Disastrous Marriage and Remarkable Divorce of Mary Eleanor Bowes, Countess of Strathmore de Wendy Moore Recenzie de Maggie Scarf

9

ORIGINS OF THE SPECIOUS:

RHYMING LIFE AND DEATH

de Amos Oz THE AMOS OZ READER

Editată de Nitza Ben-Dov Recenzie de Liesl Schillinger 8

Myths and Misconceptions of the English Language de Patricia T. O’Conner şi Stewart Kellerman

WAVELAND

de Frederick Barthelme Recenzie de Jack Pendarvis 15

IN THE LAND OF INVENTED LANGUAGES:

DESPRE POEZIE

Esperanto Rock Stars, Klingon Poets, Loglan Lovers, and the Mad Dreamers Who Tried to Build a Perfect Language de Arika Okrent Recenzii de Roy Blount Jr.

de David Orr 16

CASTLE

de J. Robert Lennon PIECES FOR THE LEFT HAND:

10

18

THE SPY GAME

de Georgina Harding Recenzie de Boris Fishman

Eseu

ROMANE POLIŢISTE

22

Recenzii de Marilyn Stasio

Nonficţiune 1

THE AMERICAN FUTURE:

A History de Simon Schama Recenzie de David Brooks 3

MANNAHATTA:

A Natural History of New York City de Eric W Sanderson Recenzie de Robert Sullivan

100 Anecdotes de J. Robert Lennon Recenzii de Scott Bradfield 17

LOST IN THE MERITOCRACY:

The Undereducation of an Overachiever de Walter Kirn Recenzie de Laura Miller

THE WINTER VAULT

de Anne Michaels Recenzie de Jess Row 7

17

THE PHOTOGRAPHER

Online

Cântă din nou şi din nou de Joe Queenan

Articole & Bestselleruri 17 19 19 19 20 20

Bestselleruri cărţi pentru copii Bestselleruri ediţii cartonate Selecţia editorilor TBR: Din culise Bestselleruri ediţii broşate Raftul cu ediţii broşate

de Emmanuel Guibert, Didier Lefèvre şi Frédéric Lemercier Recenzie de Chris Hedges

Conţine secţiune specială dedicată cărţilor apărute la editurile din România.

The New York Times Book Review, ediţia în limba română (ISSN 1937-920X) apare săptămânal, publicat de Universe Publishing House Inc. Copyright © 2008-2009 The New York Times. All Rights Reserved. Toate drepturile rezervate.

Director editorial: Cristian Teodorescu; Redactor-şef: Virginia Costeschi; Traducători: Ioana Popa, Ştefan Bodea, Cătălin Pruteanu, Irina Adrian, Teodor Fleşeru; Proofreading: Anda Ciurte; Advertising sales: virginia@nytbr.ro, 0745773764; www.nytbr.ro; PR: ARENA Communications, cecilia@arenacommunications.ro; Machetare şi pre-press: Antal Angyal, CMYK Pro, Budapesta; Tipar: G. CANALE, Bucureşti Abonamente: difuzare@romanialibera.ro Comenzi albume: difuzare@romanialibera.ro pt. Ionuţ Cotorogea 2

Redactorul David Brooks, care scrie pagina de opinii de la Times şi şi-a construit cariera cu texte despre peisajul politic, spune că admiră ambiţia copleşitoare a cărţii pe care o recenzează în articolul de pe coperta numărului de faţă al revistei – The American Future: A History, relatarea lui Simon Schama despre turul ţării, pe care l-a făcut într-un an electoral.

Schama îşi încheia manuscrisul exact în momentul în care în toată ţara se auzeau apeluri la o înţelegere politică între cele două partide mari. Brooks abordează subiectul într-un moment complet diferit. „Am constatat că mulţi dintre simpatizanţii republicanilor pe care îi cunosc privesc marele şi bătrânul lor partid prin prisma unui ocean de deziluzii“, spunea Brooks într-un e-mail. „Această situaţie s-ar putea schimba pe măsură ce vor apărea erorile administraţiei Obama. Momentan, suntem în punctul de succes maxim al Partidului Democrat. Democraţii nu au altă opţiune decât de a o lua la vale, iar republicanii nu pot decât să îşi reia ascensiunea. Dar va dura o vreme. După estimarea mea, cam un deceniu“. Chiar şi în aceste condiţii, după cum notează Brooks, „marile teme pe care le abordează Schama rămân neschimbate: rasismul, războiul, etc. Ideea fundamentală, pe care nu cred că vreun istoric ar respinge-o, este aceea că politica americană are o anumită consistenţă, indiferent de partidul instalat la Casa Albă“.

Editorii

PODCAST: Săptămâna aceasta vor apărea: Walter Kirn, autor al cărţii de memorii „Lost in the Meritocracy“, Robert Sullivan, pe tema volumului „Mannahatta: A Natural History of New York“, Motoko Rich cu însemnări din teren şi Jennifer Schuessler cu veşti despre bestselleruri. Gazda va fi Sam Tanenhaus, editor la Book Review. Emisiunea este, de asemenea, transmisă şi în New York, vineri la ora 18:05, la postul de radio WQXR, 96,3 FM, sub titlul „Inside the New York Times Book Review“.

PAPER CUTS: Blogul Book Review prezintă cărţi şi alte materiale tipărite.

PRIME CAPITOLE: Fragmente din „The American Future“, de Simon Schama, „The Winter Vault“, de Anne Michaels, şi din alte cărţi.

E-MAIL CU NOILE APARIŢII: Primiţi în fiecare vineri o trecere în revistă a recenziilor noilor cărţi şi apariţii. nytimes.com/books ILUSTRAŢII DE JOE CIARDIELLO (SUS) ŞI CHRISTOPH NIEMANN

Cum arată războiul Memoriile unui fotojurnalist, povestite în instantanee şi desene, înfăţişează jertfele umane din Afganistan.

DE CHRIS HEDGES IMPOSIBIL să cunoşti războiul dacă nu eşti împreună cu mulţimea neputincioşilor prinşi în fălcile lui.

Toate relatările de război povestite prin obiectivele combatanţilor au puterea de seducţie a violenţei. Dar, odată ce treci în partea cealaltă, pentru a înfrunta teama împreună cu cei neputincioşi şi cu cei slabi, te confrunţi cu decăderea morală a măcelului industrial şi a năpastei care este războiul. Puţine cărţi ajung la o asemenea precizie. The Photographer (Fotograful) e una dintre ele.

O carte ciudată, în parte fotojurnalism, în parte memorii grafice, The Photographer spune povestea unei mici misiuni de doctori şi asistente, cei mai mulţi francezi, care călătoresc spre nordul Afganistanului cu un echipaj de cai şi măgari în 1986, în apogeul ocupaţiei sovietice. Cartea prezintă rănile provocate trupurilor şi sufletelor de obuze, gloanţe şi şrapnele, şi lupta frenetică de a-i vindeca pe răniţi.

Naratorul şi fotograful e Didier Lefèvre.

E

THE PHOTOGRAPHER

de Emmanuel Guibert, Didier Lefèvre şi Frédéric Lemercier Traducere de Alexis Siegel Ilustrat. 267 pag. First Second Broşat. 29.95 $

Fotografiile sale alb-negru – multe dintre ele retipărite direct din negativele sale netăiate – sunt intercalate cu desene de Emmanuel Guibert. Micile cadre secvenţiale se îmbină unitar în tablouri artistice. Cartea, de 267 pagini, e lungă.

Dar lungimea e o calitate, permiţând poveştii să câştige forţă şi avânt, pe măsură ce relatează dificila călătorie prin satele de munte, confruntarea cu distrugerile războiului, lupta pentru salvarea vieţilor şi încercarea nesăbuită şi aproape fatală a lui Lefèvre de a se întoarce în Pakistan înaintea echipei.

Misiunea de trei luni a fost condusă de Dr. Juliette Fournot, care vorbea dari, se îmbrăca bărbăteşte şi îşi impunea respectul francezilor şi afganilor, inclusiv al şefilor satelor şi al războinicilor locali. Rolul ei şi incursiunea în societatea afgană, unde îşi petrecuse anii adolescenţei, înlătură în mod repetat stereotipurile facile despre cultura afgană şi musulmană.

Lefèvre (care a murit de insuficienţă cardiacă în 2007) povesteşte cu un amestec de inocenţă şi sensibilitate cuceritoare. Se retrage înlăcrimat într-un colţ ascuns după ce vede o fată de 10 ani rănită, Chris Hedges, fost corespondent de război pentru The Times, este membru senior al Nation Institute şi autor al „Empire of Illusion: The End of Literacy and the Triumph of Spectacle“, ce va apărea în curând în Statele Unite.

ILUSTRAŢIE DIN „THE PHOTOGRAPHER“

care nu va mai merge niciodată şi care va muri de şoc septic, şase luni mai târziu.

Fotografiile copilei sunt juxtapuse desenului de Guibert înfăţişându-l pe Lefèvre, reprezentat ca o siluetă îndoită de durere. „Într-un colţ, o femeie cu o basma albă veghează asupra a doi dintre copiii săi“, spune o casetă, „o adolescentă şi un copilaş, ambii însângeraţi. Băieţelul are poate 2 sau 3 ani. Abia se mişcă, dar, din când în când, scoate un mic bocet: «Aoh»“.

Această casetă e urmată de un cadru galben cu cuvântul „Aoh“ în colţul stâng superior, o fotografie alb-negru a copilului rănit, un alt cadru cu cuvântul „Aoh“, o imagine cu rudele neliniştite strânse în faţa uşii şi apoi o fotografie de jumătate de pagină a băieţelului agitat şi a surorii sale, faţa ei fiind acoperită cu sânge în timp ce-şi priveşte fratele muribund.

Cartea dă senzaţia unui film, dovedind

Didier Lefèvre a revenit de şapte ori în Afganistan pentru a spune poveştile celor pe care nu i-a putut abandona sau uita. priceperea lui Guibert şi a lui Frédéric Lemercier, designerul grafic. Dar nu e nimic romantic în privinţa Afganistanului şi a afganilor, care pot fi în acelaşi timp curajoşi şi generoşi, cât şi nemiloşi şi ameninţători. Lefèvre, pe drumul de întoarcere, e abandonat de ghizii săi ineficienţi; calul său se prăbuşeşte şi în final moare; iar fotograful aproape că piere în trecătorile înzăpezite ale munţilor. „Scot unul dintre aparate. Aleg un obiectiv de 20 de milimetri, cu o deschidere foarte mare, şi fotografiez de jos“, spune el – „pentru a le arăta oamenilor unde am murit“. Următoarea pagină înfăţişează extenuatul său cal de povară printre stâncile înzăpezite, urmat

de o mohorâtă deschidere a sumbrei trecători muntoase. Lefèvre e salvat de o bandă de tâlhari, care îl uşurează de aproape toţi banii, dar îl scot de acolo. Suferinţa cauzată de abcese cronice a fost preţul fizic al acestei călătorii. A pierdut 14 dinţi. Dar înainte să moară, s-a întors în Afganistan de încă şapte ori în încercarea de a spune povestea celor pe care i-a cunoscut prima dată în 1986 şi pe care n-a putut să-i abandoneze sau să-i uite.

ECONCORDANŢA dintre ce ni se spune sau ceea ce credem despre război şi războiul însuşi este atât de mare, că aceia care se întorc, precum Lefèvre, rămân adesea fără cuvinte. Ce să le spui celor care apără războiul ca instrument de eliberare a femeilor din Afganistan sau de aducere a democraţiei în Irak? Cum să le spui cum este războiul? Cum să le explici că însăşi propunerea războiului ca instrument al moralităţii e absurdă? Cum să faci faţă amintirilor despre copii care mor sângerând, cu bucăţele de metal înfipte în micile lor trupuri? Cum să vorbeşti de război fără lacrimi?

Cartea se încheie cu negative care îl înfăţişează pe Lefèvre plimbându-se cu mama sa pe plaja din Blonville, împreună cu Bienchen, căţeluşul ei. Un postscriptum notează că ea nu a aflat detaliile călătoriei fiului ei înainte de publicarea relatării, la două decenii după prima lui călătorie.

Forţa volumului The Photographer e că reduce această tăcere. Nu există lupte în această carte. Nu sunt preamăriţi mari războinici. Povestea e despre cei care trăiesc la marginea războiului şi se îngrijesc de rămăşiţele lui umane. Până la sfârşitul cărţii, imaginea sau fotografia unei arme devine un lucru dezgustător. Şi, dacă poţi realiza acest lucru, ai parcurs un drum lung pe calea aflării adevărului despre h război.

N

3

Oglindă îndreptată asupra Americii Continuare din pagina 1

Schama a făcut turul ţării într-un an electoral şi a participat la câteva adunări populare pentru Obama, Clinton, McCain şi Romney. A făcut şi chestia cu biserica independentă, rămânând, se pare, cu impresia că printre organizaţiile active şi dinamice s-ar număra în continuare şi Coaliţia Creştină. A măsurat sensibilităţile candidaţilor şi a descoperit, în mod previzibil, că Barack Obama îi este în mare măsură pe plac.

EPORTAJUL modern este destul de subţire şi în timp ce citeşti aceste pasaje, te gândeşti doar cum va face autorul trecerea de la prezent – obligaţia lui faţă de industria editorială – la trecut – adevărata sa pasiune. Cum va reuşi să ajungă de la John McCain, să zicem, la botanistul Billy Bartram, din secolul al XVIII-lea?

Aceste tranziţii presupun un mare efort şi prin urmare trezesc un mare interes.

Odată instalat la loc sigur în istorie şi eliberat de cerinţele nesuferite ale Cărţilor Geniale, Schama se descurcă, fireşte, destul de bine.

Specialitatea lui este identificarea în negura istoriei a unor personaje interesante de condiţie mijlocie, a căror poveste să ne-o spună. În prima parte a cărţii, relatează despre Meigs, o fascinantă familie de soldaţi ai cărei membri au transmis din generaţie în generaţie idealurile serviciului militar şi civilizaţiei.

Potrivit lui Schama, la începutul secolului al XVIII-lea, „un tânăr Meigs“ a fost respins de fata pe care spera s-o ia în căsătorie. Era pe punctul de a încăleca şi de a pleca, dar tânăra femeie s-a căit şi a strigat: „Vino înapoi, Jonathan Meigs“. Aşa a ajuns Meigs să-şi numească primul fiu Vino Înapoi Jonathan Meigs şi nu peste mult timp Vino Înapoi Jonathan a devenit un erou al Războiului de Independenţă.

Montgomery Meigs, un urmaş, a devenit şef al intendenţei în armata unionistă în timpul Războiului de Secesiune, „transformându-şi mânia justificată în eficienţă rece“, după cum scrie Schama. Unul dintre fiii lui Montgomery şi ai soţiei lui, Louisa, murise în război şi a fost jelit mult timp de părinţi. „Urmele lui par să fie peste tot în casă. Dau în fiecare zi peste amprentele sale pe cărţi sau pe hârtii personale“, scria Louisa. „Golul pe care l-a lăsat în inima lui Mont şi a mea este atât de dureros, încât îl vom plânge până la moarte.... Mont nu-şi exprimă niciodată tristeţea, rareori vorbeşte despre dragul nostru băiat. Ştiu că îi vine greu să se poarte astfel,

R

Alexis de Tocqueville a introdus genul Cărţii Geniale, dar, în acelaşi timp, l-a stricat, fiind cu adevărat inteligent.

Pe parcurs, talentul său literar îl va depăşi pe cel de reporter. Şi pe măsura ce incapacitatea lui de a spune ceva nou despre Statele Unite va creşte, proza sa va deveni mai complexă, emotivă, gotică, disperată, incandescentă şi nebuloasă, până când, după aproape două treimi din carte, va apărea un poem în proză total lipsit de sens – un semn că inteligenţa autorului a rupt barierele simplei observaţii, iar acum umple paginile într-un puseu măreţ şi respingător de preţiozitate.

Acestea sunt momentele pentru care trăim noi, fanii Cărţilor Geniale.

Alexis de Tocqueville a fost cel care a introdus acest gen şi, în acelaşi timp, l-a stricat, fiind cu adevărat inteligent. În secolul al XIX-lea, autorii Geniali făceau paradă cu sensibilităţile lor superioare europene. În anii 1980, Jean-Baudrillard a venit înarmat cu Teorie şi a stabilit standardul modern, lansând paradoxuri puerile de la o coastă la alta: „Americanii cred în fapte, dar nu în facticitate“. Genial! „Aici, în cea mai conformistă societate, dimensiunile sunt imo-

David Brooks semnează articole de opinie în The Times.

4

rale. Această imoralitate face ca distanţa să pară lejeră, iar călătoria infinită, înlăturând oboseala din muşchi“. Genial!

Astăzi, autorii Geniali sunt însoţiţi de camere de filmare şi par să culeagă cea mai mare parte a informaţiilor în timp ce echipa pregăteşte cadrele. Mi-a plăcut meditaţia lui Bernard-Henri Lévy de acum câţiva ani, iar acum marele istoric Simon Schama s-a alăturat grupului.

Schama s-a născut în Marea Britanie şi realizează documentare pentru BBC, dar a petrecut mai mult timp în Statele Unite decât mulţi alţi autori Geniali. A predat la Harvard, iar acum e la Columbia. Dar noua sa carte este, în bună măsură, opera unui outsider. Şi deşi perspectiva lui nu este una strict europeană, ea îşi are originea în tărâmul iluminatei Gândiri Înalte ce există acolo unde The New York Review of Books se întinde peste ocean şi îmbrăţişează The London Review of Books.

Cartea lui este intitulată The American Future: A History (Viitorul american: O istorie – un paradox pueril peste care dai înainte de a deschide măcar volumul), dar nu are nimic de-a face cu viitorul american.

dar nu-şi îngăduie să îşi exteriorizeze durerea, deşi i-a pătruns în adâncul sufletului“.

Sunt multe personaje la fel de frumoase în carte: Jerena Lee, o negresă care a străbătut ţara în lung şi lat şi a ţinut 692 de predici numai în decursul anului 1835; George White, care a condus un cor în anii 1870 pentru a strânge fonduri pentru Fisk University; Grace Abbott, care a lucrat cu Jane Addams la Hull House din Chicago şi a publicat o carte de referinţă despre imigraţie în aceeaşi perioadă în care Statele Unite au intrat în primul război mondial.

Aceste portrete captivante sunt grupate în categorii largi – război, religie, rasă –, dar Schama nu susţine şi un punct de vedere, ci spune doar nişte poveşti şi îşi exprimă emoţiile. Principala mea obiecţie faţă de istoria lui este aceea că reduce totul la nişte spectacole facile moralizatoare de tip medieval, în care forţele luminatei Gândiri Juste se confruntă cu forţele reacţionare malefice. Activiştii pro-imigranţi sunt sfinţi, iar restricţioniştii anti-imigranţi – ticăloşi. Jeffersonienii iubitori de pace sunt luminaţi, în timp ce hamiltonienii războinici – avizi de putere.

Desigur, este o ultrasimplificare să-l numeşti pe Douglas MacArthur „o încarnare a lui Hamilton“. Desigur, este uşor simplist să-l portretizezi pe Theodore Roosevelt ca fiind un militarist agresiv şi nimic mai mult, în timp ce Andrew Jackson ar fi un Bull Connor avant la lettre. Cu toţii au fost mult mai complecşi.

Dar eşti înclinat să-i ierţi lui Schama aceste păcate. Ca realizator de documentare trebuie să ai grijă ca fiecare eveniment să fie croit după tiparul unui episod din 60 Minutes, în care binele se luptă cu răul. E perfect normal ca evaluările lui Schama să reflecte sensibilităţile standard ale celor din mediul său. În plus, el este prins în cea mai dură capcană literară. Jacques Barzun a remarcat odată că dintre toate cărţile imposibil de scris, cea mai de nescris este cartea care încearcă să surprindă spiritul Americii (am aflat despre această afirmaţie perfect adevărată atunci când scrisesem deja trei sferturi din propria mea tentativă). Schama şi-a dat sieşi o misiune imposibilă. Nimeni n-ar trebui să-i dorească nimănui să scrie o Carte Genială. Dar măcar putem spune că, deşi Simon Schama cel Genial iese rănit şi şchiopătând din confruntarea cu această carte, Simon Schama istoricul cel extraorh dinar supravieţuieşte.

ILUSTRAŢIE DE PAUL SAHRE AND SUCK ZOO HAN

Simulând Walter Kirn recapitulează ceea ce a învăţat şi ce nu a învăţat. mai departe la cacealma, impulsionat doar de bravadă. Mai mult, teoria era hotărâtă să demonstreze nelegitimitatea tuturor marilor cărţi pe care nu le citise niciodată. „Am sărit de la ignoranţă direct la revizionism“, scrie despre complicii săi, „deconstruind un ansamblu de cunoştinţe literare pe care nici nu-l construiserăm vreodată“. În campus, Kirn şi-a cultivat identitatea de avangardist. A scris piese şi poezii afectate despre „mutilanta pierdere a «identităţii personale» într-o epocă de schimbări tehnologice“. Şi-a numit grupul social „Divizia Veselă“ după formaţia postpunk Joy Division, pe care pretindea că o apreciază, în timp ce se gândea în taină că muzica lor suna „ca zgomotul din creierul unui comatos“. Într-o călătorie în Manhattan (pentru a cumpăra droguri împreună cu un pretins marxist, care considera trasul apei la toaletă „muncă neremunerată“), a stat împreună cu o fată bogată într-un apartament sub cel al lui Truman Capote şi cu vedere la clădirea ONU. Pielea ei, se minuna el, arăta ca şi cum ar fi fost „recoltată, printr-un nelegiuit nou procedeu, de pe încheieturile bebeluşilor“.

Viaţa lui era un scenariu în manieră Jay

DE LAURA MILLER NU obţine ceea ce-ţi doreşti e genul tragediei directe, iar a obţine ceea ce vrei poate fi categoria tragediei ironice. Dar mai există şi o tragedie existenţială: să nu ştii nici măcar ce vrei. Aceasta e tipul catastrofei relatate în memoriile lui Walter Kirn: Lost in the Meritocracy: The Undereducation of an Overachiever (Pierdut în meritocraţie: insuficienta educaţie a unui ambiţios), amuzanta, auto-ironica poveste a

A

LOST IN THE MERITOCRACY

The Undereducation of an Overachiever de Walter Kirn 211 pag. Doubleday. 24.95 $

luptei îndârjite a autorului de a trece o serie de teste şi concursuri care l-au adus de la unul dintre cele mai slab cotate licee din Minnesota la Princeton. După cum spune Kirn, critic şi romancier celebru, în copilărie a sărit pe o bandă rulantă alimentată de „premii, medalii, menţiuni, embleme“ şi a continuat în acest fel până în al treilea an în Ivy League, când a suferit o depresie care aproape că l-a lăsat fără darul vorbirii.

Kirn a cedat nervos când a început să suspecteze că se apropia de limită. Nu dorea în special bani sau putere şi până şi apetitul său pentru renume era nerealist (şi-a petrecut o vară ca asistent al unui barman celebru din München, gândind: „Sunt martorul adevăratei celebrităţi, al adevăratei arte. Ar trebui să rămân şi să învăţ din asta“). Până atunci, îşi dedicase întreaga viaţă „marii competiţii de talent a generaţiei sale“, în care „poziţia ierarhică în sine era premiul esenţial“. Cumva, trecuse prin trei ani de facultate fără a se gândi serios ce intenţiona să facă odată ce termina.

Ca multe alte memorii, Lost in the Meritocracy combină şiretenia penetrantă cu remarcabilele omisiuni. Să luăm problema centrală a cărţii: cum a putut ajunge cineva atât de inteligent precum Kirn într-o asemenea încurcătură? Sugestia din titlu este că exact „meritocraţia“ este de vină.

Kirn a crescut în anii 1960 şi ’70, când tehnocraţii sistematizau temeinic învăţământul public american. În gimnaziul său de suburbie, subiectele ca arta şi muzica erau organizate pe „capitole“ şi „module“, sugerând că „învăţarea putea fi proiectată inginereşte şi că exact aşa şi fusese, probabil de către oamenii de ştiinţă guvernamentali – poate chiar cei din spatele programului Apollo“. În acelaşi timp, profesorii erau moi, uşor de linguşit şi dispuşi să cocoloşească orice măzgăleală artistică care părea să exprime „sentimente“. „Arta“ putea fi orice spunea el că era, şi-a dat seama Kirn, şi a o produce era echivalentul unor activităţi serviabile, ca de exemplu golirea ascuţitoarei de creioane Laura Miller scrie pentru Salon şi e autoarea volumului „The Magician’s Book: A Skeptic’s Adventures in Narnia“.

FOTOGRAFIE DE ALEXIS DAHAN

„Eram cel mai pur produs al sistemului“, scrie Kirn, „viclean şi maleabil, nu atât educat cât conştient de mecanism“.

din clasă. Când inventa poveşti contrafăcute despre emoţiile care se presupunea că i-au inspirat proiectele, avea parte de „laude şi uneori îmbrăţişări, ce au sfârşit prin a mă convinge că arta însemna să te simţi mai presus de ceilalţi: să fii iubit“.

Aşadar, iată: tânărul Walter Kirn a învăţat repede că realizările puteau fi precis cuantificate, dar şi că sistemul de a ajunge la acea cuantificare putea fi păcălit. „Eram cel mai pur produs al sistemului“, scrie el, „şiret şi flexibil, nu atât educat cât conştient de mecanism“. A aflat cum să întoarcă pe dos întrebarea unui profesor şi să o trimită înapoi repetând mecanic pentru a simula gândirea. Dacă era întrebat „Cum contribuie prejudecata rasială la sentimentul de deznădejde din centrele urbane?“, el răspundea „Nu cumva conceptul nostru de «sentimentul de deznădejde în centrele urbane» e în sine o formă de prejudecată?“.

Un maestru al răspunsurilor multiple, a reuşit să exceleze la SAT, în ciuda faptului că deschisese doar trei „romane serioase“ până la vârsta de 16 ani: Frankenstein, Moby-Dick şi Marele Gatsby.

La Princeton, însă, a descoperit limitele posibilităţilor sale. Putea păcăli un profesor să creadă că a înţeles concepte ca „liminal“ şi „evaluativ“, dar colegii lui îi recunoşteau fără greşeală statutul său de bursier.

Prietena de bani-gata a unuia dintre colegii săi de cameră din primul an i-a oferit nişte şampanie trimisă de tatăl ei, apoi a încercat să-l facă să plătească pentru partea lui de sticlă. Colegii lui de cameră au înlocuit mobila uzată a apartamentului, apoi i-au interzis lui Kirn accesul în camera comună când a refuzat să plătească partea sa de 600 de dolari. Imediat, apartamentul a devenit „o versiune concentrată a ceea ce întreg campusul avea să însemne pentru mine: o asociaţie privată a celor puternici pe care fusesem invitat să-i vizitez cu un permis de o zi care, simţeam, putea fi revocat în orice moment, la fel de arbitrar cum fusese emis“. Într-o singură privinţă, Kirn a avut noroc: anii săi de facultate au coincis cu ascensiunea „teoriei“ în lumea academică americană. De vreme ce aproape nimeni nu-i înţelegea pe deconstructivişti, de exemplu, era cu atât mai simplu pentru Kirn să meargă

McInerney, adică un scenariu în manieră Gatsby, dar Kirn era incapabil să înţeleagă aceasta pentru că, în absurda sa interpretare eronată, romanul lui Fitzgerald reprezenta pentru el o „cronică tonică a mai multor americani curajoşi din Midwest luând cu asalt conacele din est“.

Nimeni nu putea fi mai dur cu tânărul Kirn decât el însuşi: e nevoit să fie. Are priceperea crudă a umoristului pentru evocarea şi expedierea individului într-un singur rând, ca în cazul „geniului în calculatoare“ descris ca având „toate caracteristicile unui bâlbâit groaznic, mai puţin bălbâiala în sine“. Nu poţi emite lucruri de genul acesta decât dacă eşti dispus să iei asupră-ţi mare parte din ele, cel puţin nu fără a te face antipatic cititorilor. Lost in the Meritocracy trădează rădăcinile acestei priceperi într-o concepţie şubredă asupra sinelui ca vid ambalat într-un personaj fals. Dar oare „meritocraţia“ a cauzat cronicul vid interior al lui Kirn, sau a fost pur şi simplu vehiculul la îndemână, ideal pentru un băiat dornic să găsească acceptare? Părinţii lui – un tată neobosit, foarte egocentric şi o mamă care-şi cultiva viaţa interioară în solitudine strictă – par o sursă mai probabilă pentru starea sa. Doar după Princeton, ascuns cu mica rezervă de „clasici pentru mase“ a mamei sale, Kirn a strâns suficientă încredere pentru a risca pierderea acelei fragile individualităţi în cărţile altora. O pierzi, dar revine întotdeauna. E una dintre căile de a h afla că a existat de la bun început.

5

Risipire În acest roman, unele personaje depun mărturie despre comunităţile şi culturile distruse de proiectele de lucrări publice.

DE JESS ROW UM opreşte un romancier timpul?

Cum, adică, îşi împiedică un roman propriul sfârşit – sfârşitul poveştii, evaporarea în memorie a personajelor – fără a pune la socoteală neplăcutele sfârşituri ale timpului însuşi; sfârşitul copilăriei, disoluţia unui mariaj, ducerea la îndeplinire a unei asasinări, începutul unui război? Unii ar putea folosi împingerea înapoi a memoriei printr-o imagine senzorială (Proust) sau mereu enervantele detalii ale unui raport al poliţiei (Danilo Kis, Hourglass), nararea în sens invers (Charles Baxter, First Light) sau împiedicarea în întregime a înaintării în timp a poveştii (Alain Robbe-Grillet, Jealousy). Sau, în cazul lui Anne Michaels, începerea unui roman cu o imagine care opreşte singură timpul: „Poate că am pictat pe pielea noastră, cu ocru şi cărbune, cu mult înainte de a picta pe piatră“.

Această frază – o idee captivantă, explicită în detalii, dar universală în aplicare, meditativă asupra trecutului, dar fermă în prezent – este un model al esteticii romaneşti a lui Michaels, pe care o împărtăşeşte cu scriitorul contemporan din Toronto, Michael Ondaatje. Aceşti doi scriitori şi-au început carierele ca poeţi, iar ficţiunea lor poate fi descrisă ca o încercare de a îmbina exerciţiul poemului liric – densitatea limbajului, observaţia senzorială intensă, o suspendare voluntară a timpului – cu construirea meticuloasă a dramei în timp şi, mai ales, în istorie. Michaels şi Ondaatje nu sunt romancieri ai vieţii contemporane, ci arhivari şi re-creatori care folosesc caracterul poetic imediat pentru a face trecutul prezent – nu ca o naraţiune ordonată, ci ca o serie de fragmente sau instantanee legate printr-un fel de logică a visului, o halucinaţie care nu e nici în totalitate trecută, nici prezentă.

Când primul roman al lui Michaels,

C

Jess Row este autorul „The Train to Lo Wu“, o colecţie de povestiri. Predă la College of New Jersey.

6

Fugitive Pieces, a apărut în 1996, această tehnică – „ficţiune lirică“ e un termen absurd, dar există unul mai bun? – mai avea încă o aură de magie, mulţumită extraordinarului succes al Pacientului englez, cu patru ani mai înainte. Acum ficţiunea lirică e ceva asemănător unei instituţii: îi putem vedea mai limpede precedentele (Virginia Woolf, Malcolm Lowry, Paul Bowles, John Berger) şi traiectoria influenţei asupra scriitorilor mai tineri – pentru a alege un exemplu din multe altele, să luăm în considerare Wasted Vigil de Nadeem Aslam, publicată anul tre-

THE WINTER VAULT

de Anne Michaels 341 pag. Alfred A. Knopf. 25 $

cut. Ficţiunea lirică a devenit, inevitabil, un stil, o manieră, iar capcanele manierismelor au devenit clare odată cu publicarea Divisadero de Ondaatje în 2007, o carte al cărei fir narativ mai degrabă subţire a dispărut în totalitate într-o ceaţă de artă conştientă.

The Winter Vault (Temniţa iernii) nu e scutită de aceeaşi conştienţă. Un prieten de-al meu descria odată Underworld a lui Don DeLillo ca fiind o carte în care fiecare propoziţie pare împovărată de greutatea propriei genialităţi şi aceeaşi critică se aplică şi aici: romanul e prea sistematic, prea perfect autonom, prea preţios. De prea multe ori personajele par voci într-un obscur dialog filozofic sau un fragment din Kahlil Gibran: „«Pentru a defini spaţiul», continuă Avery, apoi se opri. «Nu. Nu pentru a da formă spaţiului, ci pentru a da formă... vidului»“. (Elipsă în original.) Dar atenţie: cititorul care parcurge fericit aceste straturi de glazură, aşteptând să găsească o umplutură moale, afânată, se va trezi cu gura plină de şrapnel, nisip şi cioburi. Până la finalul The Winter Vault – aleluia! – Anne Michaels reuşeşte să realizeze artificiul suprem pentru a ne face să uităm că am mai citit vreodată o carte ca aceasta.

O mare parte din ceea ce susţine acest

roman pe parcursul tulburilor pagini de început e concentrarea lui Michaels pe datele istorice ale celor două poveşti paralele: construirea canalului maritim St. Lawrence între Montreal şi Lacul Ontario, terminată în 1959, şi a barajului Aswam în Egipt, început cu doar câţiva ani mai târziu (terminat în 1970). Avery şi Jean, cuplul din centrul romanului, se întâlnesc în timpul proiectului St. Lawrence; el e un tânăr inginer, crescut să creadă în necesitatea şi inevitabilitatea unor astfel de enorme lucrări publice, iar ea o botanistă amatoare, adunând seminţele plantelor ce vor fi acoperite de ape. Împreună sunt martorii tratamentului dur şi arbitrar aplicat locuitorilor ale căror case şi comunităţi stau în calea canalului maritim – şi, mai târziu, a sătenilor nubieni a căror întreagă civilizaţie a fost îngropată sub lacul Nasser când a fost construit barajul Aswan. „Martor“ e cuvântul cheie; cele mai puternice voci pe parcursul romanului sunt cele ale personajelor secundare, ca femeia care, atunci când Avery sugerează mutarea trupului soţului ei într-un alt mormânt, departe de canalul maritim, spune: „Va trebui să muţi dealul. Va trebui să muţi câmpurile din jurul lui... Va trebui să muţi soarele, pentru că apune între acei copaci“.

Această împletire a stilului şi conţinutului romanului – imposibilitatea salvării trecutului de la distrugerile timpului, echilibrată cu improbabilitatea, chiar absurditatea, folosirii acestui limbaj poetic pentru a relata acele distrugeri – este esenţialmente marea temă în The Winter Vault, aşa cum a fost, de exemplu, în Coming Through Slaughter de Ondaatje, care încearcă să reînvie viaţa şi muzica lui Buddy Bolden, a cărui interpretare la trompetă n-a fost înregistrată niciodată. Ceea ce aceste romane nu pot face (iar Michaels nu pare niciodată împăcată cu acest fapt) e să creeze mare parte din textura unei existenţe obişnuite. Nimeni nu suferă de iritaţie sau de dizenterie; nimeni nu alimentează cu benzină sau comandă cartofi pai. Fiecare gest e încărcat, fiecare remarcă e o vorbă de duh. Dar ce pot face aceste

romane e să ne lase o secvenţă de imagini de neuitat: sătenii strămutaţi vâslind pentru a pluti acolo unde au trăit; femeile nubiene nevoite să-şi schimbe veşmintele tradiţionale – o neagră mantie curgătoare numită gargara – cu banale sariuri albe mai potrivite pentru savana din jurul noilor lor sate; templul lui Ramses de la Abu Simbel tăiat în bucăţi cu fierăstraie cu diamant şi minuţios reasamblat la kilometri distanţă de locul original de pe Nil. I uneori, în mijlocul acestei compoziţii atente, aceste suprafeţe încântător şlefuite, strigătul unui foarte diferit gen de roman răzbate în The Winter Vault. Avery şi Jean concep un copil în Egipt, dar copilul se naşte mort; se întorc în Canada şi se despart fără a-şi pierde cu totul dragostea. Jean se leagă de un artist polonez emigrat, Lucjan, şi e prinsă în mrejele cercului său de prieteni şi vocile lor sunt cele care tulbură ultimele pagini ale romanului, precum Cecil Taylor făcându-şi loc în mijlocul unui preludiu de Chopin. „Încă mai crezi într-o legătură sacră pecetluită în timpul unei nopţi de dragoste introspectivă“, îi spune unul dintre ei lui Jean – şi prin ea cititorului, şi poate lui Michaels. „Eu cred în luarea a ceea ce vreau până ce nu mai rămâne nimic... Bărbaţii îşi onorează promisiunile de frică – frica de a trece linia care le va sfâşia vieţile. Apoi numim această teamă dragoste sau fidelitate, ori religie sau loialitate faţă de principii... Polonezii au călcat pe evrei morţi pe străzi în timp ce se duceau să-şi ia masa de prânz“. Meritul lui Michaels e că lasă acest discurs să stăruie în minţile noastre fără a încerca să-l respingă; tot aşa cum nu pretinde niciodată că există un răspuns simplu la întrebarea dacă barajele ar trebui să fie construite sau templele şi ruinele oraşelor să fie reconstruite. În acest fel, The Winter Vault devine mai mult decât un simulacru după Fugitive Pieces sau Pacientul englez; îşi sfărâmă propria nemişcare fantastică, şi e h cu atât mai bine pentru literatură.

Ş

ILUSTRAŢIE DE SETH

Să ni-i imaginăm pe ceilalţi Acceptarea diferenţelor este un imperativ moral pentru scriitorul israelian Amos Oz. DE LIESL SCHILLINGER OATĂ cariera sa, Amos OZ a fost obsedat de teritoriul şi ţara Israel şi de oraşul Ierusalim, unde s-a născut în 1939. A scris odată că iubea Ierusalimul „aşa cum iubeşti o femeie dispreţuitoare“, dar a condamnat adesea ceea ce iubeşte. Sionist de-o viaţă, Oz mai e şi un susţinător devotat al soluţiei bistatale la conflictul israeliano-palestinian, pe care l-a descris drept o ciocnire „a îndreptăţiţilor cu îndreptăţiţii“ şi, mai recent, a „neîndreptăţiţilor cu neîndreptăţiţii“.

Datorită opiniilor sale a devenit o personalitate controver-

T

RHYMING LIFE AND DEATH

de Amos Oz Traducerea: Nicholas de Lange 117 pag. Houghton Mifflin Harcourt. 23 $ THE AMOS OZ READER

Selecţie şi editare: Nitza Ben-Dov Traducerea: Nicholas de Lange şi alţii 392 pag. Houghton Mifflin Harcourt Ediţie broşată, 15.95 $ sată în Israel, chiar dacă a fost îndrăgit tot mai mult pentru volumele sale (cel mai recent fiind tulburătoarea autobiografie Poveste despre dragoste şi întuneric, plasată mai ales în Ierusalimul copilăriei sale). „Povestirile şi articolele mele au declanşat adesea o avalanşă de furie publică la adresa mea“, recunoştea scriitorul cu mult timp în urmă.

Acestea fiind spuse, opiniile lui Oz sunt greu de clasificat – şi nu sunt permanente. În 2006, a sprijinit războiul dintre Israel şi Liban, după care a făcut un apel pentru încetarea focului. E greu de clasificat şi din punct de vedere literar. „Nu cred că există o aşa-zisă «literatură a kibbutz-urilor»“, a afirmat Oz, deşi amintirile sale despre viaţa din kibbutz oferă dovezi de neşters ale acestui gen. Pentru a-şi păstra gradul de autodefinire, Oz s-a retras din nucleele editoriale israeliene, stabilindu-se mai întâi într-un kibbutz şi apoi în Arad, un orăşel din deşert. „Dacă aş fi trăit la Ierusalim sau Tel Aviv, mă îndoiesc că aş fi reuşit să scap din ghearele «lumii literare», în care scriitorii, intelectualii, criticii şi poeţii stau în cerc şi se bârfesc între ei“, scria Oz la zece ani de la debutul literar.

Totuşi, în noua lui carte, o nuvelă subţire dar expresivă, intitulată Rhyming Life and Death (Rima dintre viaţă şi moarte), superb tradusă de Nicholas de Lange, Oz îşi aruncă protagonistul în mijlocul unui asemenea mediu autosuficient. Desprinzându-se de agitaţia religioasă şi politică, îl invită pe cititor să hoinărească printre reflexiile epuizate şi visele sexy cu ochii deschişi ale unei vedete literare israeliene, prezentată doar sub numele de Autor, care s-a săturat de celebritate şi de fani, dar s-a dus la Tel Aviv să-şi promoveze ultima carte.

Povestea se desfăşoară la începutul anilor 1980, iar autorul are în jur de 45 de ani – vârstă pe care ar fi avut-o Oz pe atunci. Autorul se întreabă de ce se mai deranjează să vină la asemenea evenimente, anticipând plictisit întrebările previzibile pe care o să i le pună publicul. În timp ce-i face ochi dulci unei chelneriţe dintr-o cafenea şi, mai târziu, în timp ce-şi scrutează publicul de pe scenă, Autorul îşi ocupă mintea imaginându-şi în detaliu vieţile fictive ale celor din faţa lui.

Ridicolul maestru de ceremonii îşi prezintă oaspetele citând versuri clişeizate din opera unui poet demodat, Tsefania Beit-Halachmi,

Liesl Schillinger este colaborator permanent la Book Review.

ILUSTRAŢIE DE RUTH GWILY

dintr-un volum intitulat „Rhyming Life and Death“ („Le veţi găsi mereu alături: / mirele nicicând fără mireasă“), îndemnându-l pe Autor la şi mai multe digresiuni mentale. „Poeziile din «Rima dintre viaţă şi moarte», îşi aminteşte Autorul, nu erau satirice sau caustice, ci abordau, în general, problemele cotidiene cu un amuzament amabil, dar întrucâtva arogant“. Autorul se întreabă prin ce e el diferit. „El reprezenta generaţia mai tânără, de oameni născuţi în Israel, voinici şi bronzaţi, la fel de duri pe dinafară, dar dedicaţi, responsabili moral şi minunat de sensibili pe dinăuntru“. Oare Oz vrea să se compare, din invidie, cu Autorul, folosindu-l pentru a ilustra pericolele implicate de cedarea la ispita de a fi un filosof israelian? Sau se vede pe sine, cel din anii 1980, ca pe un scriitor popular naiv dar purist, nu foarte diferit de Beit-Halachmi? Acestea sunt întrebări care i-ar displăcea cu siguranţă Autorului, dar dacă ar fi primit răspuns, atunci ar fi putut să fie mai captivante decât aceste reflecţii fertile, dar nesemănate.

Din fericire, nuvela a fost publicată împreună cu The Amos Oz Reader (Antologia Amos Oz), care reuneşte pasaje din cariera literară de patru decenii a lui Oz, transmiţând tema care l-a obsedat de-a lungul vieţii. Care e această temă?

(Scuze Autorului). E vorba de înţelegerea „celuilalt“, a celor asupra cărora proiectăm emoţii şi caracteristici pe care le considerăm diferite de ale noastre – oricine ar fi „noi“ şi „ei“. În prima antologie de povestiri a lui Oz, Where the Jackals Howl, publicată în 1965 şi plasată în lumea kibbutz-ului, celălalt putea avea un chip familiar – precum acel locuitor al kibbutz-ului din povestirea care dă titlul volumului, a cărui

urâţenie şi lipsă de zel l-au transformat într-un străin în propria comunitate, sau fiul respins din povestirea „The Way of the Wind“, din aceeaşi antologie, un „tânăr brunet şi blajin“ care se alătură paraşutiştilor pentru a-şi impresiona tatăl intransigent. Sau ar putea fi vorbăreţul kibbutzului, care se salvează de la ostracizare prin talentul de a repara camioane în romanul A Perfect Peace. Dar aceşti ceilalţi ai lui Oz pot avea şi chipuri mai exotice.

Născut într-o familie de sionişti culţi din Europa de Est, care emigraseră în Mandatul britanic al Palestinei în anii 1930, Oz a crescut ca străin într-un oraş al „celorlalţi“. Părinţii vorbeau între ei în rusă şi în polonă, dar cu fiul lor nu discutau decât în ebraică. „Eu urma să fiu un nou capitol, un israelian veritabil, dur, blond şi scutit de nevroze evreieşti şi intelectualism exagerat“, îşi amintea scriitorul în eseul „An Autobiographical Note“, apărut în culegerea sa de texte din 1975, Under This Blazing Light. Noul capitol şi-a asumat o răspundere dureroasă când mama lui, cufundată într-o depresie profundă, s-a sinucis pe când Oz avea 12 ani. După doi ani, a plecat din Ierusalim, stabilindu-se în kibbutz-ul Hulda. În eseul din 1968 An Alien City, îşi amintea impresia din copilărie despre locuitorii Ierusalimului: „O rasă taciturnă şi ursuză, care părea că-şi reprimă mereu o teamă lăuntrică. Evrei credincioşi, ashkenazi cu căciuli de blană şi sefarzi mai bătrâni, cu tunici în dungi“. Şi mai străini erau locuitorii arabi, despărţiţi de comunitatea evreiască prin graniţa Mandatului: „Mi-am petrecut toţi anii copilăriei pe lângă străzile de care nu trebuia să mă apropii, pe lângă alei periculoase, cicatrici ale traumelor războiului, pe teritoriul nimănui, cu orificii de tragere în fortificaţiile legiunii arabe, unde se întrezărea din când în când câte un turban roşu arăbesc“. De abia în 1967, imediat după Războiul de şase zile, după cum îi spun israelienii, a intrat şi Oz în acele incinte interzise. „Am vizitat locuri pe care anii de visare le transformaseră în simboluri în mintea mea şi am descoperit că erau doar nişte locuri unde trăiau alţi oameni“, nota scriitorul. „Visele mă înşelaseră, coşmarurile erau neîntemeiate“. În 2005, Oz s-a dus la Frankfurt să accepte Premiul Goethe pentru contribuţia sa la literatura mondială. Atunci a afirmat că „până şi atunci când Goethe mai era încă în

„Cel mai rău lucru din lume nu este războiul în sine, ci agresiunea“, a declarat Amos Oz la acceptarea Premiului Goethe. viaţă, spiritul timpului său dispărea, transformându-se în material de legendă. E normal: aşa trec şi descresc viaţa şi memoria umană, străzile şi casele, în timp ce istoria curge mai departe“. Gândindu-se la neîncetatul conflict israeliano-palestinian, pus în contrast cu istoria amară a celui de-al Doilea Război Mondial, Oz a sugerat că „cel mai rău lucru din lume nu e războiul în sine, ci agresiunea“. Cum să-i ţii piept? „Cred că imaginându-ţi-l pe celălalt creezi un antidot puternic la fanatism şi ură“, a spus el. „În opinia mea, acesta e totodată un imperativ moral important“.

Acest discurs îndelung dezbătut e ultimul text din The Amos Oz Reader, dar până şi cele mai sumbre capitole din această antologie oferă pur şi simplu „plăcerea profundă şi foarte subtil umană“ pe care i-au făcut-o dintotdeauna lui Oz îndatoririle lui imaginative.

Definind nenumăratele chipuri pe care le ia „celălalt“ în Israel, scriitorul se arată iarăşi şi iarăşi în postura de paznic vih gilent în ţara lui.

7

Legăminte Divorţul din secolul al XVIII-lea al unei moştenitoare a modificat evoluţia legii matrimoniale în Marea Britanie.

DE MAGGIE SCARF

„E

RA o femeie frumoasă care pornise în viaţă cu toate avantajele, dar n-a avut noroc“, scria D.H. Lawrence în Căluţul câştigător. „S-a măritat din dragoste, iar de dragoste s-a ales praful“. Asta era în mod cert adevărat despre Mary Eleanor Bowes, personajul central al unei cărţi plină de ritm şi terifiantă, Wedlock (Cununie). Inteligentă, fascinant de frumoasă, singura moştenitoare a uneia dintre cele mai mari averi din Anglia georgiană, Bowes era totodată o femeie naivă, cu o slăbiciune de natură romantică, aproape fatală, pentru bărbaţii celţi.

Căsătorită la vârsta de 18 ani, în 1767, cu un scoţian taciturn, John Lyon, al nouălea conte de Strathmore, Bowes a ajuns văduvă, mamă a cinci copii, la vârsta de 27 de ani. În Marea Britanie a secolului al XVIII-lea o femeie căsătorită nu putea deţine nici o proprietate în numele ei, aşa că averea ei colosală i-a revenit soţului. Însă, Cele mai recente cărţi de Maggie Scarf sunt „September Songs: The Good News about Marriage in the Later Years“ şi „Intimate Partners: Patterns in Love and Marriage“.

după moartea acestuia, contesa a devenit atât bogată, cât şi independentă.

Răceala mariajului a lăsat-o pe Bowes însetată după afecţiune şi chiar înainte de a afla de moartea soţului – contele a murit pe mare, în drum spre însorita Portugalie – îşi luase un amant, George Gray, un întreprinzător care făcuse avere prin mijloace dubioase în timp ce era slujbaş la East India Company. Era gravidă în luna a doua, logodită cu el, când a cunoscut un şarmant irlandez, chipeş şi escroc, pe numele de Andrew Robinson Stoney, care a reuşit s-o seducă.

Din tot soiul de „incidente“ Stoney ţese o pânză de păianjen în care o capturează pe Bowes, momentul de vârf fiind cel al unui fals duel, menit să apere onoarea femeii, pretinzând că a fost rănit mortal. Fireşte, contesa îi satisface ultima dorinţă, aceea de a se căsători cu el pe patul de moarte. Şi la fel de natural, omul se face bine cu o rapiditate uimitoare. Ca soţ al contesei de Strathmore îşi asumă numele de Bowes – şi o parte considerabilă a averii ei. În câteva zile iese la iveală şi caracterul murdar al irlandezului cu glas mieros. Se complace în accese violente de furie, mai ales atunci când află de existenţa unui

document prenupţial pe care soţia lui îl semnase în secret, menit să-i protejeze domeniul şi venitul anual. Curând, furiosul Stoney începe să ridice tot felul de stavile în calea fiecărei activităţi întreprinse de Bowes. Botanistă pasionată, i se interzice vizitarea grădinilor şi serelor ei atunci când nu e însoţită de soţul ei. Văduvită şi de hrană, şi de bani, slăbeşte şi se îmbracă WEDLOCK

The True Story of the Disastrous Marriage and Remarkable Divorce of Mary Eleanor Bowes, Countess of Strathmore de Wendy Moore 386 pag. Crown Publishers. 25.95 $

prost. O servitoare care îi aduce o bucată de carne de pui fără permisiunea soţului este imediat dată afară.

Băutor înverşunat, agresor bezmetic al soţiei şi fustangiu notoriu, Stoney îşi terorizează soaţa într-o manieră despotică. În acelaşi timp încearcă s-o facă pe Bowes să apară stupidă sau dementă. „Uneori“, scrie Moore, „o avertiza să răspundă cu da sau nu oricărei întrebări, alteori doar să spună că vremea e caldă sau rece, iar

din când în când să refuze să vorbească“.

Dacă devia de la acest comportament, soţul se încrunta ameninţător, ciupind-o sau lovind-o viclean, „fără ca vreun oaspete să-l vadă“. În consecinţă, Bowes ajunge să se teamă pentru viaţa ei.

Graţie complicităţii servitorilor, ea reuşeşte să evadeze din căminul-închisoare, căutând să obţină de la biserică o „separare a casei şi mesei“, citând o serie de afronturi. Documentul prenupţial, pe care Stoney încercase în van să-l găsească şi să-l distrugă, devine crucial în acţiunea de divorţ intentată de Bowes.

Aşa cum Moore susţine foarte clar, aici e vorba de ceva mult mai grav decât de unul dintre cele mai mari scandaluri ale Angliei din timpul dinastiei georgiene. Procedurile juridice (care au inspirat romanul lui Thackeray, Memoriile lui Barry Lyndon, Esq.) vor contribui în final la modificarea legii maritale britanice, la ora aceea ancorată în dominaţia de necontestat a soţului. Acest caz serveşte şi ca notă critică de subsol vizavi de problemele curente ale aristocraţiei ţării: cel de-al treilea fiu al nefericitei contese, Thomas, al 11-lea conte de Strathmore, era stră-stră-străbunicul lui Elizabeth Bowes h Lyon, mama actualei regine a Angliei.

Vârsta neliniştii Romanul lui Frederick Barthelme, plasat în Mississippi după Katrina, spune povestea unui bărbat, a prietenei lui, a fostei lui soţii şi a iubitului ei, precum şi numeroase scene de la televizor.

DE JACK PENDARVIS AVELAND (Ţara valurilor) e fie un roman amuzant despre un bărbat trist de vârsta a doua, fie un roman trist despre un bărbat amuzant de vârsta a doua. Tema mea e să scriu 600 de cuvinte despre el. Ţi-ai face o idee mai clară citind 600 de cuvinte direct din roman. Frederick Barthelme s-a priceput dintotdeauna să înghesuie o mulţime de semnificaţii într-un spaţiu îngust. Iată, de exemplu, cum îl descrie un personaj secun-

W

WAVELAND

de Frederick Barthelme 229 pag. Doubleday. 24.95 $ dar pe protagonist, rezumând totodată o parte importantă a tramei, într-un pasaj dotat cu precizia şi inteligenţa pe care orice recenzent speră să le egaleze: „Nevasta te-a părăsit, teau dat afară de la slujbă, ai fost concediat, n-ai slujbă, freci menta mâncând mâncare chinezească cu proprietarul apartamentului în care stai, observând cum nişte tipi mai tineri şi mai Următorul roman al lui Jack Pendarvis, „Shut Up, Ugly“, va fi publicat la toamnă în Statele Unite.

8

puţin capabili îţi preiau întreaga lume. Nişte copii.... ţi se pare bună treaba?“ Protagonistul nostru, arhitectul ratat Vaughn Williams, s-a înăcrit. „Vreau să pun în ordine alfabetică toate lucrurile pe care le detest“, zice el. Nu ştie dacă să demaşte sau să se supună invenţiilor epocii. Nu are încredere în televizoarele cu ecran lat, pe care sandvişul „e cât o roabă“, şi susţine că „astăzi, orice american în toate minţile deplânge peste măsură apariţia iPod-ului“. Pe de altă parte, înţelege că apariţia motorului Google a făcut din şcoală ceva inutil.

Fosta soţie a lui Vaughn, Gail, are instinctele verbale rafinate şi ucigaşe ale unei eroine ţicnite din anii 1930: propunându-i o

cină aniversară, îi zice: „Ar trebui să mai menţinem cel puţin un obicei din căsnicia noastră, care a dat greş atât de brusc“.

Greta, noua prietenă a lui Vaughn, a fost bănuită mai demult că şi-ar fi omorât soţul în împrejurări banale şi demne de un tabloid. Gail îi spune „prietena ta periculoasă“.

Dar tocmai impulsurile neaşteptat de anarhice ale civilizatei Gail ţin situaţia pe muchie. În schimb, Greta, în ciuda trecutului ei turbulent, rămâne credincioasă şi îl înghionteşte pe Vaughn într-o noapte neagră a sufletului, prin glume suave şi seci. „E vorba de dimensiune aici – eşti genul de ratat de la naştere la moarte? Care plânge în întuneric?“, întreabă ea.

Toate personajele secundare sunt la fel de bine realizate, de la Eddie, veteranul paranoic şi vag gay, cu „păr de caricatură“ şi „buze mari şi purpurii“, la Newton, fratele lui Vaughn care se bucură de mult mai mult succes (când coboară din avion, are în mână o revistă cu poza lui pe copertă), a cărui superioritate s-a manifestat încă din copilărie: „Lui Vaughn îi zăngănea părul în timpul mersului.

Newton avea părul moale şi mlădios“.

Principala enigmă a cărţii e structura familiei. Optimismul delicat al lui Barthelme îşi găseşte expresia în cuvintele unui personaj episodic, o casieriţă foarte scundă, care, în mi-

cul spaţiu pe care-l ocupă în pagină, jubilează pentru că e „plină de plăcerile“ vieţii casnice cu un bărbat mai în vârstă decât ea şi cu un hamster pe nume Teeny-Weeny. Însă două prezenţe misterioase şi acuzatoare ameninţă să strivească echilibrul familial provizoriu din Waveland: tatăl mort al lui Vaughn (care te trimite cu gândul la romanul metaforic The Dead Father, scris de fratele lui Frederick, Donald Barthelme) şi un zeu al casei omniprezent. Televizorul e mereu aprins, sterilizând elementele oribile, absurde şi grosolane prin repetiţii interminabile. „În fiecare săptămână scot ultravioletele şi găsesc nişte spermă. E ceva mortal!“, spune Eddie despre CSI; Katrina – chiar şi pe malurile fluviului Mississippi, unde se desfăşoară acţiunea din Waveland, devine „emisiunea cu uraganul“.

Fascinaţia şi aversiunea care traversează toată cartea culminează cu litania extatică a lui Vaughn despre cum ar putea să-şi petreacă tot restul vieţii în pat, uitându-se la televizor: „ştiri, sport, incredibile emisiuni de divertisment şi Lost, care se pare că e plin de sex, şi HGTV, toate emisiunile în care se cumpără case... într-o noapte te uiţi la explozia unei clădiri şi, în următoarea, la o mamă care şi-a ucis copiii“.

La care Greta, neverosimila voce a raţiunii şi sufletul acestei comedii dulci-amărui şi îmh păciuitoare, replică: „Ah, nu“.

FOTOGRAFIE DE A. M. FORTENBERRY

Întrebuinţare judicioasă O carte despre limba engleză şi alta despre limbile inventate.

atitudine rigidă în privinţa distincţiei dintre „disinterested“ („dezinteresat“) şi „uninterested“ („neinteresat“). Acum susţine că, ACĂ limba ar avea o formă fixă, staîn general, cei doi termeni sunt sinonimi, bilită odată pentru totdeauna, nu ar căci, „aşa cum ştim toţi, în engleză majorimai fi nevoie de cărţi noi despre cum să te exprimi într-o anume limbă. În zilele tatea decide. Toţi experţii în semantică vor noastre, cele mai multe dintre aceste cărţi se sfârşi prin a admite sinonimia.... Poţi să iei străduiesc din greu să nu fie prescriptive. În poziţie şi să foloseşti «disinterested» în sen1996, Patricia T. O’Conner ne-a dăruit o carte sul de lipsit de interes şi să rişti să fii luat cu un titlu admirabil, Woe Is I1, şi cu un subdrept imbecil analfabet de cei pe care nu-i titlu foarte potrivit, The Grammarphobe’s duce mintea“. Observaţi că aici „cei pe care nu-i duce mintea“ sunt „experţii în semantică“. E puţin exagerat, mai M<I9 :FEAL>8K@FE ales din partea cuiva care este în PRESENT TENSE:“TO SPEAK” general considerat exact expert în SINGULAR PLURAL semantică. Însă O’Conner continuă furnizând recomandarea ei, la fel de bună cum ne-a obişnuit deja, şi anume să rafinezi problema (în 1st PERS. traducere, să eviţi confuziile) folosind „impartial“ („imparţial“) în loc de „disinterested“ şi „not inte“We speak” “I speak” rested“ („lipsit de interes“) în loc de „uninterested“.

Dar am vorbit destul despre ea. Spun asta doar pentru că în 2nd PERS. această nouă carte, cei doi autori – O’Conner, fost redactor al Book Review, alături de soţul ei, Stewart “You speak” “You (Pl.) speak” Kellerman – se exprimă în permanenţă ca o singură persoană, „eu“.

Ei îşi explică opţiunea într-o notă auctorială: „Cartea a fost scrisă de 3rd PERS. două persoane, dar am constatat din experienţă că doi oameni nu pot vorbi simultan – cel puţin, nu în “He/She speaks” “They speak” cadrul unui text. Aşa că am decis să scriem Origins of the Specious pe o singură voce şi din punctul de Guide to Better English in Plain English2. În vedere al Patriciei“. această carte lucidă şi de bun simţ, ea critica Origins of the Specious demolează cu folosirea termenului „hopefully“ („cu optiîndemânare etimologii plauzibile, dar nemism“) în sensul de „se speră că“ sau „sper argumentabile, pentru cuvinte şi expresii că“: „Nu aveţi decât să vă alăturaţi mulţimii ca „brassiere“ („brasieră“ – un accesoriu celor care maltratează cuvântul «hopefully», al cărui inventator nu se numea Titzling3), nu vă pot împiedica. Dar poate că, dacă vom fi destul de numeroşi cei care respectăm ORIGINS OF THE SPECIOUS înţelesul originar, acesta poate fi salvat. Nu Myths and Misconceptions of the English pot decât să o sper“.

Language Acum, în Origins of the Specious (Originile de Patricia T. O’Conner speciosului), ea declară: „Nu sunt optimistă şi Stewart Kellerman că voi putea să-i conving pe toţi scorţoşii, dar 266 pag. Random House. 22 $ iată declaraţia mea: e lipsit de speranţă să încerci să rezişti la evoluţia cuvântului «hopeIN THE LAND OF INVENTED LANGUAGES fully»“. Aşa că ea ne îndeamnă să-l folosim.

Esperanto Rock Stars, Klingon Poets, „Să sperăm că şi criticii vor înţelege asta“.

Loglan Lovers, and the Mad Dreamers În funcţie de punctul de vedere, O’Conner Who Tried to Build a Perfect Language poate fi percepută ca o revoltată împotriva de Arika Okrent colegilor ei conservatori (auzi acolo, „scorEdiţie ilustrată. 342 pag. Spiegel & Grau. 26 $ ţoşi“!) sau ca o lingvistă care a evoluat împreună cu limba. În Woe Is I, a abordat o

DE ROY BLOUNT JR.

D

Cea mai recentă carte a lui Roy Blount Jr. este „Alphabet Juice“.

„rule of thumb“ („regula degetului“ – nu are nimic de a face cu bătaia nevestei4) şi

1 Joc de cuvinte intraductibil: titlul se traduce Calamitatea sunt eu, dar are o pronunţie foarte apropiată de Who Is I, care s-ar traduce prin Cine este eu, aluzie la un dezacord foarte frecvent în engleza vorbită între subiect şi predicat. (n.tr.).

2 Ghid de îmbunătăţire a englezei pentru cei cu fobie de gramatică, scris pe înţelesul tuturor. (n.tr.).

3 Referire la o legendă urbană, inspirată dintr-o carte satirică în care se spunea că inventatorul Otto Titzling a pierdut un proces în favoarea lui Phillip de Brassiere (cele două nume au în engleză pronunţii asemănătoare cu „Otto Eşarfă-pentru-sâni” şi „Umple sutienul”). (n.tr.).

4 Regula degetului se referă la diverse situaţii în

ILUSTRAŢIE DE JESSE GORDON

altele cărora li s-au dat explicaţii la fel de fanteziste. Ceea ce nu înseamnă că celor doi (alias „eu“) nu li se poate reproşa nimic. „M-am specializat în filosofie în facultate“, scriu Pat şi Stewart (dacă pot îndrăzni să mă exprim aşa), „astfel că nu am nici o scuză dacă dau cu băţul în baltă“. Ei bine, ea/ei dă/ dau chix. Paragraful în cauză este cel care tratează expresia „begs the question“. Autorii fac o expunere savantă a istoriei expresiei şi a definiţiei ei tradiţionale şi logice: „a considera drept premisă valabilă exact lucrul pe care vrei să-l demonstrezi“. Dar, în continuare, spun că „vorbitorii de engleză au tratat în mod ilogic expresia «beg the question» mai bine de un secol şi jumătate“, lucru în mare măsură adevărat – dar exemplul autorilor, din Henry Adams, este un pasaj în care înţelesul tradiţional e în principiu respectat. Expresia a fost folosită, scriu ei, „în sensul de evitare, enunţare sau respingere a unei întrebări, ca şi pentru evidenţierea unei noi întrebări“. Prin acest paragraf, ei ratează ocazia de a schiţa mai clar problema utilizării contemporane a expresiei. În zilele noastre, „begging the question“ înseamnă aproape întotdeauna, într-adevăr, „răspunsul la o întrebare cu alta“ – dar enunţarea celei de-a doua întrebări cu o insistenţă care derivă mai puţin din raţiuni de persuasivitate, cât din cuvântul „beg“ („a cerşi“). Chicagotribune.com a avut recent pe forum o campanie exagerată de contestare a deciziei unui ziar concurent, care a publicat pe coperta unui supliment săptămânal o fotografie cu un cuplu interrasial care se săruta. „E ca şi cum cuplul cerşeşte atenţia“, spunea un mesaj de pe forum, exprimându-şi nemulţumirea faţă de manifestările de afecţiune în public ale unor perechi interrasiale. „Ceea ce ridică întrebarea autenticităţii respectivei afecţiuni“. Utilizarea tradiţională a expresiei „beg the question“ era analitică, argumentativă. Cea actuală ţine mai degrabă de domeniul pledoariilor partizane.

Engleza, aşa cum ni se aminteşte în Origins of the Specious, nu este „la fel de logică precum, de exemplu, limbajul Fortran sau Cobol, şi nici măcar precum Esperanto“.

Un citat care ne introduce în preocupările fascinantului volum al lui Arika Okrent, In the Land of Invented Languages (În ţara limbilor inventate).

Limbajul nu ar trebui să fie raţional, infailibil şi universal? Mulţi oameni, cuprinşi de pasionata credinţă că aşa ar trebui să fie, au născocit limbi alternative, ideale în principiu. Okrent enumeră 500 de limbi artificiale, cea mai veche dintre ele fiind Lingua Ignota (aproximativ 1050 e.n.). Nu lipsesc Universalis Nyelvnek (1820), Ixessoire (1879), Ro (1908) şi Prjotrunn (2006). Dintre cele 500 de limbi, cele pe care le vorbesc astăzi cei mai mulţi oameni sunt esperanto şi klingoniana (ebraica modernă nu e tocmai o limbă inventată; ea reînvie şi extinde un limbaj liturgic şi literar preexistent, care a funcţionat ca lingua franca în tranzacţiile comerciale). Okrent, fără a fi pasionată de serialul Star Trek, a mers până acolo încât să fie fluentă în klingoniană, limbă dezvoltată de lingvistul Mark Okrand pentru civilizaţia extraterestră din serial şi aflată în continuare sub supervizarea acestuia.

Autoarea – care, conform menţiunii de pe care degetul mare este folosit ca un etalon de măsură imprecis, dar eficient. Se susţinea uneori, în mod fals, că ar fi existat o lege în Anglia medievală prin care se permitea unui bărbat să-şi bată soţia cu un băţ nu mai gros decât degetul său mare. (n.tr.).

supracopertă, are „un doctorat mixt obţinut la departamentul de lingvistică şi în cadrul programului de cogniţie şi neurologie cognitivă al departamentului de psihologie de la Universitatea din Chicago“ – examinează o mulţime de candidaţi la statutul de limbaj şi o serie de doctrine psihologice legate de acest domeniu (nu există idei pure, toate semnele depind de convenţii), într-o manieră lingvistică riguroasă. Cu toate acestea, cartea ei este o lectură foarte plăcută. Ne arată cum sunt conectaţi sau nu sistemele lingvistice şi oamenii.

C

EL mai interesant personaj pe care ni-l prezintă este Karl Kasiel Blitz, care şi-a schimbat numele, din motive de conotaţie, în Charles Bliss5 şi şi-a propus să inventeze „un sistem mai bun şi mai simplu de simboluri grafice, «o scriere logică pentru o lume ilogic㻓. În anii 1940, el a creat Blissymbolics, care a eşuat în încercarea de a transforma modul în care oamenii se înţeleg, dar s-a dovedit a fi un dar divin – ca metodă de iniţiere în engleză – pentru copiii atât de afectaţi de paralizie cerebrală încât nu pot vorbi.

Pe deasupra simbolurilor lui Bliss plana Bliss însuşi. Okrent arată mai puţină înţelegere decât ar trebui să aibă pentru dorinţa lui Bliss de a obţine un câştig substanţial de pe urma mai multor decenii de muncă.

Spune însă cât se poate de clar că Bliss era o persoană dificilă. A fost extaziat atunci când un centru de recuperare din Toronto a recunoscut utilitatea terapeutică a limbajului Blissymbolics – la propriu, căci a cerut-o în căsătorie pe terapeuta specializată în limbaj a centrului. Dar, atunci când centrul nu i-a respectat întocmai indicaţiile de utilizare a limbajului, a început să tune şi să fulgere. „Pe măsură ce programul devenea un succes tot mai mare, Bliss era tot mai nemulţumit.... Era scandalizat că, într-unul din manuale, au pus simbolul lui pentru legume... alături de o imagine cu mai multe legume, printre care şi roşii. Îi înţeleseseră sistemul complet anapoda! Acela era simbolul pentru lucruri pe care le mănânci (simbolul gurii) şi care cresc sub pământ!

Roşiile nu cresc sub pământ!“ Pentru a avea succes, conchide Okrent, un limbaj trebuie să fie util unei anumite culturi.

Ea relatează cum o prezentare reuşită de la Conferinţa Creatorilor de Limbaje din 2007 a fost făcută de un bibliotecar al cărui „limbaj, Dritok, a luat naştere atunci când a început să se întrebe dacă era posibil să creeze un limbaj din sunetele scoase de veveriţe.... Exemplele pe care le-a furnizat au dat fiori de plăcere audienţei – sunau atât de straniu şi inumane şi totuşi aveau o structură sau un sistem sesizabil, care dădea Dritok-ului o aură de «limbaj în sine». El imaginase, de asemenea, şi aspecte ale unui context cultural.... Dritok este limba populaţiei Drushek, creaturi cu coadă lungă şi urechi mari şi lipsite de corzi vocale“.

Vorbitorii de esperanto sunt atraşi de viziunea armoniei globale. Vorbitorii de klingoniană au în comun faptul că „se distrează.

Folosesc un limbaj de dragul limbajului, fac artă de dragul artei. Şi, la fel ca toţi artiştii pasionaţi, ei îşi vor vedea de treabă şi vor da naibii pe toţi criticii“. Regulile gramaticale ale klingonienei sunt flexibile. „Limba e exact atât de nereglementată cât să fie h credibilă“.

5

Bliss = stare de graţie, de extaz. (n.tr.).

9

Insulă pe râu Imaginea Manhattanului aşa cum era atunci când Henry Hudson a navigat aici prima oară, şi dezvoltarea sa din ultimii 400 de ani.

DE ROBERT SULLIVAN RINTRE multele lucruri care ne plac în New York City se numără acele momente neaşteptate când realizezi subit că stai pe vechiul mal al unui râu. Spre exemplu, dacă te găseşti în districtul financiar de pe Nassau Street, privind spre sud-vest, poţi vedea foarte clar o parte a unei meandre riverane, trotuarul mulându-se pe fantoma malului de la poalele clădirii Federal Reserve şi a ceea ce-a mai rămas din aurul nostru – un râu pe care olandezii l-au numit Maagde Paetje, acum o stradă cu numele de Maiden Lane. Altădată ar fi trebuit să petreci multă vreme în secţia de studiu al hărţilor din cadrul New York Public Library pentru a-ţi forma o imagine mentală clară despre cum ar fi putut arăta Maagde Paetje. Acum o puteţi vedea su-

P

MANNAHATTA

A Natural History of New York City de Eric W. Sanderson Ilustrată de Markley Boyer 352 pag. Abrams. 40 $ perb ilustrată în deschiderea cărţii lui Eric W. Sanderson, Mannahatta: A Natural History of New York City (Mannahatta: O istorie naturală a oraşului New York), un volum în care sunt descrise în detaliu râurile, colinele şi pădurile ancestrale care încă bântuie spaţiul fizic în care noi, cei din Gotham, ne ducem traiul de zi cu zi.

Mannahatta e mai degrabă un volum de artă decât un tom tipic de istorie naturală şi are mai mult legătură cu ideea de vizualizare: vezi mlaştina sărată care acum e Delancey Street, stepa Harlemului, apa care curge alene prin ceea ce astăzi e Times Square spre pădurile de pe malurile din Upper West Side, poate nealterate nici de indienii Lenape care trăiau acolo. Ilustraţiile generate de computer, realizate de Markley Boyer, sunt corect numite „vizualizări“ şi sunt combinate cu fotografiile contemporane: spre exemplu, pentru a portretiza mlaştina cu arţari roşii despre care se crede că era în Zona ESPN din Times Square, Sanderson a fotografiat o astfel de mlaştină în Orange County, la o depărtare de 65 km spre nord.

Un ecologist al peisajului din cadrul Wildlife Conservation Society, cu sediul la grădina zoologică din Bronx, Sanderson a lucrat zece ani la Proiectul Mannahatta într-un efort susţinut de a reconstitui ecologia insulei Manhattan în momentul în care apărea Henry Hudson, în după-amiaza zilei de 12 sept. 1609. Ideea de ansamblu aici e că cea mai nimerită modalitate pentru planurile de viitor ale oraşului e să priveşti spre trecut. „Scopul Proiectului Mannahatta n-a fost niciodată revenirea la stadiul primar al insulei Manhattan“, scrie Sanderson. „Scopul proiectului e de a descoperi ceva nou despre acest loc pe care îl cunoaştem

Robert Sullivan de autorul recentului volum „The Thoreau You Don’t Know“.

10

Manhattan, 1609 şi 2009; dreapta: o secţiune a hărţii Statului Major Britanic din 1782-83, peste care este suprapusă reţeaua modernă de drumuri. atât de bine, fie că locuim în New York sau îl ştim de la televizor, şi graţie acestei descoperiri să ne modificăm stilul de viaţă.

New York-ului nu-i lipsesc viziunile distopice ale viitorului său… Dar care e viziunea despre viitor care rezistă? Să fie cea din Mannahatta, inima verde a New York-ului, într-un nou început al istoriei, cu câteva ore înainte de sosirea lui Hudson în acea dupăamiază însorită de acum 400 de ani?“ Mannahatta e o povestire cartografică poliţistă în care Sanderson reuşeşte în sfârşit să coreleze vechile hărţi cu cele moderne. Întâi de toate a descoperit harta Statului Major Britanic, un plan al oraşului de o precizie extraordinară, din 1782 sau 1783, pe care

l-a suprapus pe reţeaua modernă cu ajutorul computerului. Apoi a corelat această hartă cu hărţile agricole ale lui John Randell Jr., care a fost angajat în 1808 să cartografieze insula în mare parte rurală, înaintea apariţiei reţelei stradale din 1811. (Vezi cum Randell traversează păduri impenetrabile, fugărit de câini, arestat de autorităţi, confruntat de o femeie care aruncă în el cu legume.)

Sanderson compară elevaţiile derivate din calculele lui Randell cu măsurătorile moderne ale înălţimii celor 537 de coline originale din Mannahatta care au rămas până astăzi. „Aşa a început cariera mea de căţărător pe stânci“, scrie Sanderson. „Împreună cu un grup de studenţi am petrecut multe după-amiezi pe marile aflorimente glaciare din Manhattan, oriunde le puteam găsi, măsurând elevaţia cu un altimetru barometric şi poziţia cu un dispozitiv GPS“.

Rezultatul a constat într-o serie de detalii de conjectură, înălţimi ale colinelor care nu sunt foarte înalte – cea din Bennett Park, Washington Heights, era şi rămâne cea mai înaltă din insulă, cu aproximativ 100 de metri – dar e fascinant să le vezi aici, mai ales că majoritatea au dispărut, împreună cu Old Wreck Brook, Lispenard’s Creek, Unquenchable Spring.

Marea informaţie din Mannahatta e aceasta: aşa cum Times Square e uneori calificată drept Răscrucea lumii, tot aşa Mannahatta era Răscrucea zonelor de diversitate biologică de pe ţărmul estic, sau ceea ce Sanderson denumeşte „comunităţi ecologice“. Se pare că în Mannahatta existau 55 astfel de zone – mai multe per acru decât în Yellowstone şi mai multe decât într-un recif de corali tipic sau într-o junglă de o mărime similară. Sanderson înlocuieşte suav termenii urbani cu cei naturali, procedeu elegant amintindu-i cititorului că în definitiv suntem cu toţii nişte creaturi.

Ultimul capitol îşi imaginează Manhattanul în 2409, un oraş al energiei solare şi eoliene, gunoiul şi mărfurile rulate prin tuburi subterane, oamenii circulând la suprafaţă cu biciclete şi tramvaie. „În 2409“, scrie Sanderson, „cererea populară pentru sustenabilitate va remodela peisajul pentru a putea susţine 12 milioane de locuitori care vor trăi într-un colier de oraşe unice şi extraordinare ocupând doar 36 la sută din teritoriu (presupunând aceeaşi densitate prezentă a Manhattanului), înconjurate de ferme, parcuri naturale şi un estuar restaurat şi prosper, cu graniţele redesenate de schimbările climatice“.

Hărţile, planurile şi tabelele pline de date, oferite în abundenţă aici, sunt fascinante, chiar sexy. Şi exact în mijlocul cărţii imaginea pe două pagini a insulei Mannahatta în toată splendoarea ei primordială – deznodământul vizual al unui deceniu de cercetare – dă foarte mult senzaţia unui afiş de revistă. Sanderson citează din Marele Gatsby: „Treptat am început să percep vechea insulă care încântase odată ochii marinarilor olandezi – sânul proaspăt şi verde al noii lumi“. După ce aţi parcurs această carte vă veţi simţi cel puţin reconfortaţi şi e foarte probabil că vă veţi imagina o nouă modalitate de a clădi un viitor mult mai compatibil cu ceea ce a fost altădată h decât cu ceea ce nu mai este.

ILUSTRAŢII DIN „MANNAHATTA“; FOTO (SUS) DE YANN ARTHUS-BERTRAND/CORBIS

Ce mi-e geam, ce mi-e fereastr ?!

Mitul este aruncat, dup un proces sumar, în fa!a plutonului de execu!ie al ra!ionalismului.

DE CĂTĂLIN ŞTEFĂNESCU Ca mulţi alţii, rămân deseori cu gura căscată la fabuloasele reconstituiri din documentarele de la History Channel şi de la Discovery. Privirea spre trecutul foarte îndepărtat a devenit un soi de exerciţiu lejer şi extrem de spectaculos al divertismentului de lux. Până în urmă cu câţiva ani, când producţiile de acest gen erau destul de puţine la număr, marile bătălii ale antichităţii, moravurile de la curţile faraonilor şi larma de la poalele ziguratelor din Mesopotamia

dez-vrăjire, pentru de-mitizare, pentru glorificarea valorilor noastre post-iluministe din satul-planetă. Şi un deliciu al răsfăţului demiurgic în care ne lăfăim, de când ne jucăm cu computere din ce în ce mai performante. Important însă ar fi să ştim că ceea ce vedem la

care ştie precis, de la „cercetătorii americani“, că Ghilgameş avea platfus, că Penelopa a păcătuit discret, prin vecini, şi că Isus purta cărare pe mijloc.

Iar dacă în avântul progresului ştiinţific, istoria devine un câmp al certitudinilor de o banală simplitate, dacă

televizor reprezintă doar o variantă, un punct de vedere, o perspectivă, şi nu un adevăr ultim. Sigur că o asemenea poziţie poate fi uşor asimiliată atitudinii intelectualului de terasă, care nu crede în aselenizare şi vede peste tot doar manipulare şi teorii ale conspiraţiei. Însă la polul opus al specimenului amintit, se află iluminatul de videotecă, un individ

a devenit atât de uşor să reconstituim figuri preistorice după cranii, şi palate de acum cinci mii de ani după două pietre, nici specialiştii în mitologie nu stau cu braţele încrucişate. Karen Armstrong, de pildă, scrie o Scurtă istorie a mitului. În  de pagini, autoarea rezolvă lejer şi, bineînţeles, scurt, problema mitului. Ideea e că „imaginaţia

O SCURTĂ ISTORIE A MITULUI

de Karen Armstrong 169 pag. Editura Leda. 29.90 lei erau preocupările unor oameni hiperspecializaţi, care scriau rafturi de cărţi şi se contraziceau pe la congrese. Acum, stând în faţa televizorului, noi aflăm, într-o oră de documentar, cât au aflat ei, studiind, în toată viaţa. Adevărul e că pojghiţa subţire de la suprafaţa istoriei vechi ne e familiară tuturor, de la lecţiile de istorie.

Dar ce e dedesubtul ei se dovedeşte a fi, măcar de vreo două sute de ani încoace, un subiect de continuă şi mare controversă. Sigur că lucrurile stau într-o lumină rezonabil de clară, în ceea ce priveşte studiul pe documente, izvoare istorice şi descoperiri arheologice de netăgăduit. Însă când e vorba despre superbele documentare comerciale de la canalele amintite, lucrurile se schimbă radical. Acolo, îndoiala pare să fie mai rară decât numărul întâlnirilor de gradul trei, cu vecinii din galaxie. Totul e de o suverană certitudine. Zvonurile de pe aglomeratele străzi sumeriene şi babiloniene, sexul extraconjugal şi delictele de imaginaţie erotică ale demnitarilor egipteni de acum cinci mii de ani, discuţiile despre modă ale protipendadei din civilizaţia minoică sunt la degetul mic al supermeseriaşilor care ne ţin cu orele în faţa televizoarelor. La urma urmei, aşa cum există, pentru miliardari, turism de lux în cosmos, există şi pentru noi, pentru mulţime, divertisment de lux intelectual, la televizor.

Nu e nimic rău în a fi mai bogaţi cu un exerciţiu de imaginaţie, mai deştepţi cu o poveste, cu un subiect de povestit prietenilor (altul decât preţuri, maşini, vedete tv şi all inclusive în Mallorca).

Divertismentul ăsta… ştiinţific e o parte firească a apetitului nostru pentru Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat  de la TVR şi colaborator frecvent al Book Review.

este trăsătura care produce religia şi mitologia“. Scurt şi cuprinzător. În plus, „Mitologia şi ştiinţa lărgesc orizontul fiinţelor umane“. Punct. Urmează o alergare de viteză, de câteva milenii, de la omul de Neanderthal până la Picasso, James Joyce, Thomas Mann şi Malcolm Lowry. Un ameţitor joc intelectual de glezne, în care, în cel mai politically correct, pragmatic, didactic şi liber-cugetător mod cu putinţă, aflăm că: „…încă de la început, homo sapiens a înţeles instinctiv că mitul şi logos-ul fac lucruri diferite. A folosit logos-ul pentru a inventa arme noi, iar mitul, cu ritualurile care îl însoţeau, pentru a fi împăcat cu faptele de viaţă tragice care ameninţau să îl copleşească şi să-l împiedice să acţioneze într-un mod eficient“. Chiar aşa. Cum nu s-o fi gândit nimeni până acum că treaba stă atât de simplu şi de evident? Şi, uite-aşa, doamna Armstrong aruncă lumina raţiunii peste bezna în care plutea mitul de atâta amar de vreme.

Clar, fără complicaţii, ca la şcoala elementară. Deşi autoarea parcă se răzgândeşte la un moment dat şi afirmă, bulversant, că „Mitul vorbeşte despre necunoscut.

Vorbeşte despre acele lucruri pentru care la început nu avem cuvinte. Aşadar, mitul priveşte în inima unei mari tăceri“.

Păi cum vine asta?

Tocmai când era să treci definitiv la cartezianism, eşti întors din drum cu o formulă metaforică şi obscurantistă, care te zăpăceşte de tot. Ţi s-a tot spus că treaba e simplă şi, dintr-o dată, eşti pus faţă în faţă cu „inima unei mari tăceri“.

Norocul face ca, un pic mai încolo, să găseşti ceva care te readuce pe terenul solid al raţiunii: „Mitologia a fost creată pentru a ne ajuta să facem faţă sorţii umane imprevizibile. Ea i-a ajutat pe

oameni să-şi găsească locul în lume şi direcţia reală“. M-am mai liniştit. Cu excepţia câtorva fragmente de text în care parcă mai încape, din când în când, câte o umbră de îndoială metaforică, Scurta istorie a mitului e o înşiruire de formule banale, care s-ar vrea discurs ştiinţific.

Autoarea e cunoscută prin câteva cărţi în care studiază religiile, cel puţin două dintre ele bucurându-se de mare succes şi de traduceri în mai multe limbi.

Fostă călugăriţă, vreme de şapte ani, într-un ordin catolic, Karen Armstrong se aruncă asupra istoriei mitului, cu un curaj lăudabil, dar nu suficient pentru a face din volumul de faţă o cercetare serioasă. Pe de altă parte, nu ştiu cum se face, dar autoarea parcă a plecat să-l caute pe Dumnezeu, iar în al nouălea cer al extazului mistic a avut revelaţia de a-l descoperi pe Marx. Totul e de un mecanicism aiuritor, o îngrămădeală de nume şi date care pot impresiona, eventual, prin cantitatea materialului abordat. Secole şi milenii expediate din încheietură, teorii survolate lejer, sentinţe absolute. E drept, la nivelul strict al informaţiei, Scurta istorie a mitului poate fi o lectură interesantă. Dar sunt o sumedenie de alte cărţi care fac treaba asta mult mai bine. Şi chiar dacă a scris o carte despre Islam, publicată într-un moment sensibil, în , urmată, în , de o carte despre profetul Mahomed, chiar dacă practică un lăudabil discurs ecumenic, pacifist şi constructiv, Karen Armstrong nu-şi poate converti bunele intenţii în valoare pentru absolut tot ceea ce scrie.

Ei bine, Scurta istorie a mitului merge cam în ritmul ăsta. Mai tot timpul cu seturi de judecăţi ultime, printre care mai scapă, cine ştie cum, câte o inexplicabilă metaforă. Niciodată vreo îndoială. Nici cel mai mic dubiu. Ba mai dai, la un moment dat, şi peste formulări careţi lăţesc gura până la urechi, ca… „saga Upanişadelor“, pentru a cădea definitiv în stupefacţie totală, în faţa următorului fragment: „…şi cu dramaturgii tragici din secolul al cincilea, Socrate (…), Platon (…), şi Aristotel (…)“. No comment. Evocarea a sute de personaje şi referinţe bibliografice, alături de exprimări de-a dreptul ridicole uneori, dau naştere unei cărţi bizare, în care haosul vrea să pară discurs ultraarticulat. Mitul este aruncat, după un proces sumar, în faţa plutonului de execuţie al raţionalismului. Iar analiza complexităţii sale se rezolvă în doi timpi şi trei mişcări, în paralel cu istoria dez-vrăjirii.

Adevărul e că titlul cărţii te avertizează.

E o scurtă istorie. Iar după ce o citeşti, rămâi cam ca într-un celebru banc. Şi-ţi vine să spui, conservator şi retrograd, că nici cercetătorii nu mai sunt ce-au fost odată.

11

News C r!ile tip rite, !inta pirateriei web Recent, cotidianul The New York Times a acordat un spaţiu extins unei dezbateri despre libertatea pe care şi-o iau anumite site-uri de conţinut public, de genul Scribd sau Wattpad ori siteurile de partajat fişiere, ca RapidShare şi MediaFire. Scriitoarea SF Ursula K. Le Guin şi-a găsit copii ale ultimului său roman, The Left Hand of Darkness, pe site-ul Scribd, la dispoziţia oricui vroia să îl descarce, deşi nu a semnat nici un acord de copyright cu deţinătorii domeniului, pentru autorizarea ediţiei electronice a cărţii. E deja un incident minor pentru realizatorii de film şi muzicienii care se luptă cu pirateria online de ani buni, fără prea mari reuşite. În această perioadă, când toată lumea se uită de două ori înainte să deschidă portofelul o dată, probabil că unii aleg soluţia mai puţin ortodoxă a descărcării de fişiere cu cărţi decât să meargă la librărie şi să cumpere una. Probabil că Stephen King, John Grisham, Stephenie Meyer şi Malcolm Gladwell – ca să înşir doar câţiva autori intens pirataţi – sunt deja plictisiţi de toată tevatura asta cu pirateria online. Amintiţi-vă doar de scandalul Napster. Alţi scriitori preferă să posteze pe site-urile personale varianta electronică a unei cărţi exact în ziua în care aceasta apare şi în ediţia tipărită.

Cory Doctorow, care a scris romanul pentru adolescenţi Little Brother, este unul dintre aceşti autori. Publisherul John Wiley & Sons, care scoate seria Dummies (ghidurile pentru idioţi în diverse domenii), are trei angajaţi care se ocupă cu identificarea site-urilor care oferă aceste cărţi gratis şi fără acordul editurii. Gary M. Rinck, reprezentantul editurii, a declarat pentru The New York Times că doar în ultima lună a trimis notificări pentru peste  de titluri publicate online ilegal.

Dar e ca şi când teai lupta cu ţânţarii cu lumina aprinsă şi geamul larg deschis: omori unii, camera se umple de mai mulţi. De cealaltă parte, site-urile gen Scribd sau Wattpad susţin că fac tot ce le stă în puteri pentru a limita conţinutul neautorizat. Au instalat filtre pentru copyright şi declară că rareori mai scapă câte un titlu ilegal.

Până de curând, de fapt până la apariţia

iPhone-ului şi a dispozitivelor de lectură gen Kindle de la Amazon sau Reader de la Sony, editorii de carte se simţeau relativ în siguranţă. Şi aveau dreptate: trebuie să fii nebun să te transformi întrun Sisif digital şi să scanezi seria Harry Potter doar ca să o postezi pe net, gratis.

Noi, cei din teritoriile care au trecut prin comunism, ştim ce preţios era un titlu celebru sau un autor la care jinduiam cu anii. Aşadar, tot de aici se ridică noul val de piraţi online.

Noul roman al lui Amis, amânat pentru 2010 Publicarea noului roman al lui Martin Amis, The Pregnant Widow, a fost amânată pentru februarie . Cartea trebuia să apară în septembrie anul acesta,

dar publisherul Jonathan Cape a anunţat că sunt unele întârzieri. The Pregnant Widow e descris ca o „tragicomedie de moravuri“, cu acţiunea plasată într-o

vară fierbine, din Italia anului .

Ziarul Sunday Times a mai dezvăluit că ar fi vorba despre o dramă sexuală a unui bărbat care se apropie de  de ani.

Clasicii au ajuns pe Twitter Ştiţi deja: pe Twitter ai doar  de semne ca să spui ce ai spus. Aşa că scriitorul Tim Collins, care a lansat recent The Little Book of Twitter, crede că ajung ca să poţi comunica şi mesaje care ţin de cultura generală şi educaţia aleasă şi că încă nu apreciem twittereala la adevărata ei valoare artistică. Prin urmare, s-a gândit că toţi clasicii pot fi prezentaţi pe Twitter.

Mândrie şi prejudecată devine cam aşa: „janeaustin: O femeie cunoaşte un tip Darcy care pare odios. Până la urmă e chiar dră12

guţ. Se împreunează“. Ulysses – „jamesjoyce: Un tip se plimbă prin Dublin. Aflăm fiecare detaliu al zilei sale. Probabil că face overtweeting“. Marile speranţe – „charlesdickens: Un orfan primeşte bani de la un protector secret. El crede că e misshavisham dar se dovedeşte că e magwitch“.

Jurnalul lui Bridget Jones – „helenfielding: Ca la „janeaustin o femeie cunoaşte un tip Darcy care pare odios. Până la urmă e chiar drăguţ. Se împreunează“. Şi cum ar suna clasicii noştri? Mioriţa – un tip e

avertizat de oaie că prietenii îl vor mort.

El se resemnează, dă comunicatul în caz de deces şi aşteaptă. Enigma Otiliei – Felix se îndrăgosteşte de Otilia care se mărită cu Pascalopol şi apoi cu un brazilian bogat. Moş Costache moare Stănică intră în politică. Cel mai iubit dintre pământeni – Petrini n-are noroc iubeşte femei aiurea suferă ca un câine vânează şobolani mutant predă franceza la ţară. Dacă dragoste nu e nimic nu e. …Şi lista ar putea continua. Dar nu!

C r!i noi TRANSLATORUL

ROZA DIN ALEXANDRIA

de Daoud Hari 192 pag. Editura All. 19.9 lei

de Manuel Montalbán Editura Art

Daoud Hari a crescut într-un sat din regiunea Darfur, Sudan. Viaţa sa liniştită a fost tulburată în anul , când miliţiile guvernamentale au atacat localnicii, ucigându-i şi dându-le foc la case. Satul lui Hari a fost şi el atacat şi distrus, familia sa decimată şi dispersată, însă Hari a reuşit să scape cu viaţă. Străbătând deşertul pe cămile, alături de un grup de prieteni, Hari a ajutat refugiaţii din Sudan să aibă mâncare şi apă, iar când au intervenit forţele de pace, el şi-a oferit serviciile de traducător. Translatorul reprezintă povestea impresionantă a unui om care a stat faţă în faţă cu genocidul, riscându-şi viaţa pentru a-şi salva poporul. Hari a participat la turneul Voci din Darfur pentru SaveDarfur.org. În prezent trăieşte la Baltimore, în Statele Unite.

„Nu sunt o cronică politică, ci una morală şi sentimentală, despre nevoia de a opta între pesimismul şi cinismul existente nu numai în Spania, ci în toată cultura occidentală“. Astfel îşi caracteriza Montalbán romanele, ale căror puncte de plecare sunt de multe ori propriile obsesii tematice sau lingvistice – o frază ori un cântec. În Roza din Alexandria, Montalbán străluceşte prin găselniţe remarcabile în realizarea personajelor, dar şi printr-o serie de săgeţi trimise astfel încât să demonstreze teoremele vitale ale lui Pepe Carvalho: neputinţa de a i-o lua înainte asasinului, iubirea în care acesta le învăluie pe victime, chiar dacă pleacă de la premisa că lumea se împarte în victime şi călăi, dispreţul – prin saturare – arătat culturii.

Lecţia este una simplă: „Trăim doar o dată şi trebuie să învăţăm să iubim şi să trăim“.

DEZONORATĂ

de Mukhtar Mai 144 pag. Editura All. 14.9 lei CAFEA. CAFENELE

Mukhtar Mai are  de ani. Trăieşte într-un sat din estul Pakistanului. Fratele său cel mic, în vârstă de  ani, se spune, ar fi fost văzut cu o fată din alt clan. Sfatul satului, constituit în tribunal, s-a întrunit de urgenţă. Pentru prima oară în lume, o instanţă a pronunţat o sentinţă terifiantă: Mukhtar Mai este condamnată la pedeapsa de a fi violată, ca reparaţie pentru pretinsa vină a fratelui său. Pedeapsa a fost executată. Violată, umilită şi batjocorită, ea, ca atâtea alte femei, ar fi putut să se sinucidă. Cu preţul vieţii, s-a hotărât să rupă tăcerea. Dintrun colţ îndepărtat al Pakistanului, vocea ei s-a făcut auzită, emoţionând o lume întreagă. Apelul său a fost ascultat, antrenând un uriaş curent de solidaritate.

A hotărât atunci să ridice o şcoală. Prin educaţie aceste practici barbare ar putea fi reprimate. Dezonorată este o carte ce prezintă o mărturie răvăşitoare. Mukhtar Mai trăieşte tot în satul ei, dar a devenit un model pentru toţi cei care luptă, în Pakistan şi în lume, contra oricăror violenţe la care sunt supuse femeile.

de Michel Braudeau 120 pag. Editura Art. 19.5 lei Michel Braudeau, un scriitor mereu pe drumuri, cercetează în această carte o băutură originară din Abisinia, cu virtuţi spirituale descoperite din întâmplare, pe care o cunoaştem cu toţii: cafeaua. Poţiune magică pentru filozofi, elixirul diavolului pentru societate, cafeaua şi-a infiltrat geniul vorbăreţ în minţile gânditoare ale Europei din Epoca Luminilor. Apoi, în câteva secole, a cucerit întreaga planetă. De la Veneţia la Viena, de la Madrid la Lisabona, de la Praga la Saint-Germain-des-Prés, această „pudră“ în căutare de aventuri a ridicat pretutindeni temple în cinstea savurării ei păgâne, locuri în care oamenii se întâlneau, discutau sau meditau: „cafenelele“. Clasânduse pe locul al doilea în schimburile mondiale, după petrol, cafeaua a devenit astăzi miza simbolică a unei alte bătălii: comerţul echita-

bil. Fără doar şi poate, istoria sa politică, tumultuoasă şi adesea amuzantă, ne-a dat peste cap cultura, însă această băutură neagră din barurile noastre a fost mereu cel mai tare agent secret.

trădări, conspiraţii, vendete şi delicte sângeroase. Romanul Umbra templierului este primul volum din tetralogia al cărei protagonist este Guillem de Montclar, spionul templier.

CRIMELE DIN BETLEEM

NECUNOSCUTUL

de Julien Green 128 pag. Editura Art. 19.5 lei În mai , Julien Green începe un nou roman: „Mă urmăreşte o imagine.

Aşa îmi apare o carte: mai întâi, un personaj, un peisaj, dar nu pot începe decât atunci când aud sunetul – ca un film mut care descoperă vorbele. De data aceasta, e vorba de un tânăr de douăzeci de ani care se află în colţul unei străzi din Paris, stă nemişcat şi, dintr-odată, urlă: «Râşniţă nebună!»...“ Este povestea unei dedublări, a unui vis care te poartă în spaţiu, mai repede şi mai departe decât orice drog. Oare viaţa e vis? La fel şi timpul? La ceea ce Julien Green numeşte „romanul“ său se adaugă alte şase povestiri despre destinele neîmplinite ale unor fiinţe însingurate: domnişoare bătrâne care-şi ascund amintirile în obscuritatea silenţioasă a caselor albe, tineri hăituiţi de prezenţa unor dubli, jumătate reali, jumătate onirici, personaje prinse în propriile vise, chinuri ale unor inimi prea fragile, răvăşite de plictisul de a trăi şi de frica unei existenţe banale.

UMBRA TEMPLIERULUI

de Nuria Masot 314 pag. Editura Niculescu. 25.07 lei Barcelona, . Cavalerul templier Bernard Guils moare otrăvit pe corabia care îl ducea din Malta spre Barcelona; înainte de a-şi da ultima suflare, îl însărcinează pe însoţitorul său, un medic evreu, să-i dea discipolului său, Guillem de Montclar, valoroasele documente pe care le păstra în interiorul cămăşii. Ce mistere ascund aceste pergamente? De ce sunt dispuse atâtea persoane să-şi rişte viaţa pentru a intra în posesia lor?

Iată întrebările la care trebuie să răspundă Guillem, pornit într-o luptă cu timpul, în care va avea de înfruntat

de Matt Baynon Rees 304 pag. Editura Niculescu. 25.07 lei Atunci când unul dintre foştii săi elevi, George Saba, membru al minorităţii palestiniene din Betleem, este arestat sub acuzaţia de a fi colaborat cu israelienii la asasinarea unui membru al rezistenţei palestiniene, Omar Yussef, un modest profesor de istorie de  de ani, porneşte o anchetă pe cont propriu, convins fiind că elevului său i s-a întins o cursă. În lipsa probelor nevinovăţiei, execuţia lui George Saba este iminentă. Dovezile găsite de Yussef incriminează pe Hussein Tamari, liderul Brigăzii Martirilor alAqsa, care îi ameninţă familia profesorului şi o violează şi ucide pe soţia unuia dintre foştii săi elevi. Teroarea şi nesiguranţa sunt resimţite constant în micul oraş, dar finalul cărţii reuşeşte totuşi să facă lumină în cazul crimelor. Romanul Crimele din Betleem a fost tradus în  limbi şi a câştigat în  prestigiosul premiu John Creasey Dagger, al Crime Writers Association.

OAMENI ILUŞTRI. CONVORBIRI ŞI REMEMORĂRI

de Valeriu Râpeanu 408 pag. Editura Niculescu. 39.24 lei Una dintre dimensiunile prezenţei lui Valeriu Râpeanu în presa românească este reprezentată de convorbirile pe care le-a avut cu scriitori, muzicieni, ziarişti, oameni de teatru din ţară şi de peste hotare. O selecţie a acestor interviuri – adevărate documente despre decenii de viaţă culturală – este şi această carte. Printre personalităţile intervievate se numără Andre Maurois, Francois Mauriac, Ion Marin Sadoveanu, Şerban Cioculescu, Liviu Ciulei ş.a. Cărţile şi studiile dedicate de Râpeanu operei lui Nicolae Iorga, Gheorghe I. Brătianu, George Enescu, I. G. Duca, Cella Delavrancea, Hortensia PapadatBengescu, Sergiu Celibidache, Mateiu Ion Caragiale, Mihail Sadoveanu, precum şi cele despre literatura română din anii - sunt adevărate repere de memorialistică.

VERIDIC. VIRTUAL. LUDIC EFECTUL DE REAL AL TELEVIZIUNII

de Daniela Zeca-Buzura 232 pag. Editura Polirom. 24.95 lei Analiza unor producţii TV recente – americane, europene, dar şi autohtone – îi oferă autoarei prilejul de a pune în discuţie realitatea „artificială“ a televiziunii, o nouă categorie epistemologică realizată în laboratoarele de dincolo de ecran. Adresat în principal studenţilor de la specializările jurnalism şi comunicare şi profesioniştilor media, studiul stimulează spiritul critic al telespectatorului, care va înţelege că ficţionalizarea este prezentă pretutindeni, începând de la cadrul cinematografic până la transmisiunile în direct. Sunt incluse o serie de ipoteze critice asupra televiziunii online şi televiziunii digitale, care generează împreună efectul de real al televiziunii mileniului trei.

MĂREŢELE MAIMUŢE

de Will Self 472 pag. Editura Polirom. 34.95 lei După o noapte absolut banală, adică stropită din belşug cu whisky şi condimentată cu droguri, pictorul Simon Dykes descoperă că lumea s-a schimbat radical. Prietena lui, Sarah, s-a transformat într-un cimpanzeu. Şi, spre surprinderea lui Simon, acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu restul omenirii. Simon, trăind cu impresia că este „om“, e internat de urgenţă într-un azil de nebuni, unde ajunge în atenţia plină de interes profesional a lui Zack Busner, un cimpanzeu alfa cu doctorat în psihologie şi o carieră medicală şi mediatică înfloritoare. De succesul pe care îl va repurta cu acest caz depinde dacă Zack Busner va deveni cu adevărat una dintre măreţele maimuţe... „Dacă Măreţele maimuţe pare să contravină concepţiei tradiţionale despre literatură, acest lucru nu se întâmplă fără un motiv bine întemeiat. Self are reputaţia unui satirist nemilos, înzestrat cu o neîntrecută virtuozitate în manipularea vocabularului nevrozelor contemporane.

Cultivând cu mare artă provocarea atât în viaţa privată, cât şi în cea publică, a reuşit să polarizeze atitudinea cititorilor din Marea Britanie şi din străinătate la extreme: critica acerbă rezervată iconoclaştilor şi adeziunea înflăcărată“. (The New York Times) 13

14

Despre poezie

David Orr

La marginea nopţii ULŢI poeţi s-au familiarizat cu noaptea; unii, chiar destul de intim, dar numai puţin au fost atât de fascinaţi şi de îmbătaţi de latura întunecată a existenţei încât e greu să-i desluşeşti din bezna care îi înconjoară. După cum demonstrează POEMS 1959-2009 (Farrar, Straus & Giroux, 40 $), Frederick Seidel a fost, în ultima jumătate de secol, acel gen de poet mai misterios şi straniu. În opinia generală, e unul dintre puţinele personaje cu adevărat înspăimântătoare din poezie. E perfect conştient de această reputaţie, care îl amuză, dacă ne luăm după titlul curajos al cărţii lui din 2006, Ooga-Booga. Această recunoaştere mai colorează şi elogiile primite în general de volumele lui – Calvin Bedient, dacă e să alegem doar unul dintre nenumăratele exemple, îl descrie cu admiraţie drept „cel mai înfricoşător poet american al tuturor timpurilor“, ceea ce ar fi ca şi cum i-ai zice cuiva că e „cel mai sângeros ceasornicar din istorie“. Prin ce reuşeşte Seidel să deranjeze şi să aprindă spiritele atât de mult?

Cel mai simplu răspuns e că Seidel e un autor antrenant şi tulburător, care se pricepe să spună lucruri ce pot părea destul de urâte.

Când o poezie de-a lui Seidel începe cu „Cea mai frumoasă putere din lume are fese“, nu ştii dacă să aplauzi sau să dai dezaprobator din cap. Dar povestea e mai lungă. Mai există şi o atracţie stranie – şi uneori o repulsie – faţă de persoana lui Seidel. Spre deosebire de majoritatea poeţilor, el e bogat, a cunoscut mulţi oameni celebri şi semi-celebri şi a petrecut destul de mult timp plimbându-se pe motociclete italiene scumpe, declamându-şi obsesia faţă de sâni şi violenţă. Totuşi, nimeni nu-l cunoaşte prea bine. Nu participă la lecturi publice, predă doar rareori şi e aproape imposibil să ţi-l imaginezi făcându-şi apariţia la o adunare de-a scriitorilor – decât dacă ar intra ca să caute pe cineva care ar merge bine cu nişte fasole şi un pahar bun de Chianti.

Această separare de instituţiile lumii poeziei nu pare să-i fi afectat cariera lui Seidel. Mă rog, probabil că l-a împiedicat să fie inclus în câteva antologii, dar, pe de altă parte, l-a transformat într-un subiect atrăgător pentru recenzenţi (cărora le face plăcere să sublinieze prostia antologiştilor).

Seidel e publicat de o editură importantă şi s-a bucurat de recenzii lungi, inteligente şi pozitive în cel puţin trei reviste de interes general – soartă sinistră pentru care majoritatea poeţilor şi-ar sacrifica bucuroşi copiii şi poate chiar pisicile.

Desigur, toate acestea nu prea au de-a face cu opera lui Seidel, care s-a îmbunătăţit cu trecerea vremii, indiferent de atenţia care i-a fost acordată. Şi-a început cariera în umbra lui Robert Lowell, iar acea umbră pare să fi fost aproape neagră ca smoala.

Fără îndoială că există puţină originalita-

M

FOTOGRAFIE DE ANTONIN KRATOCHOVIL /VII

Frederick Seidel acasă, la New York, 2009. te în rânduri ca acestea, din 1963: „Acum frunzele verzi ale Bostonului irlandez se scutură sau se veştejesc / În toamna sângerie a lui Cotton Mather. / Azi de dimineaţă când sirena / apocaliptic ieşindu-şi din lăcaş / S-a întors pe dos, roşie ca iadul / Anne, tu mi-ai atins încheietura mâinii“.

Totuşi, la publicarea volumului These Days (1989), Seidel renunţase în mare parte la manierismele angoasei lui Lowell în favoarea unei abordări care, deşi desăvârşită tehnic, e mult mai feroce. Iată ce scria Seidel în „That Fall“: Trupul de pe pat e făcut din porţelan, Vagin şi păr pubian din porţelan lucios.

Suavitatea sticloasă a unui trup de femeie!

Stau în faţa uşii deschise şi mă uit lung.

Privesc rechinul alunecând pe lângă... venind şi plecând – Trebuie să mişte neîncetat sau se va îneca.

Deschizătura gurii în nasul de fetus amorf Îi dă acea privire goală – arată nenăscut; Vine în cameră şi se urcă în pat Ca un câine. Mirosul frunzelor arse, Izul dulce-amărui trandafiriu ridicându-se din roşu, E ceea ce văd. Am vreo doisprezece ani. În toamna aceea.

Pare nepotrivit să considerăm că această poezie exprimă dorinţele sexuale ale unui adolescent, deşi tocmai asta face. În orice caz, conţine toate elementele tipice lui Seidel: metaforele cu precizie de bijutier (rechinul are un „nas de fetus amorf“), coşmarul, atmosfera de Hieronymus Bosch în care imaginile şi simţurile devin neclare („Mirosul frunzelor arse... e ceea ce văd“) şi stângăcia auditivă intenţionată („vagin de porţelan lucios“) cuplată forţat cu fluiditatea lui Swinburne („izul dulce-amărui trandafiriu ridicându-se din roşu“).

Această combinaţie de grosolănie şi graţie reprezintă una dintre cele mai remarcabile realizări ale lui Seidel: poetul e ca un violonist care îşi opreşte arcuşul cu pricepere în timpul Capriciului nr. 24 de Paganini ca să-şi izbească instrumentul de perete. Trecând prin poeziile lui din The Cosmos Trilogy (2003), de pildă, dai peste catrenul bine stăpânit cu care începe „October“ („E momentul să-ţi pierzi viaţa, / Chiar dacă mai ai de trăit. / E momentul să spui adio şi să încerci să mori. / E octombrie“) la numai câteva zeci de pagini de comica şi teribila „Venus“, care include, foarte posibil, cel mai prost cuplet intenţionat scris astfel de cineva care nu se numeşte Geisel sau Nash (e de ajuns să spunem că ultimele cuvinte sunt „prodigios“ şi „steatopigic“). Când oamenii se declară „şocaţi“ de opera lui Seidel, ceea ce-i şochează nu e conţinutul – dacă aţi văzut „După 28 de săptămâni“, aţi văzut mostre şi mai groaznice – ci mai degrabă de juxtapunerile ciudate dintre pasajele iscusite şi cele îngrozitoare. Probabil din acelaşi motiv le aminteşte anumitor cititori de Philip Larkin, cu care, altminteri, nu are mai nimic în comun.

Mânia care motivează adesea schimbările ra-

pide de stil şi ton ale lui Larkin devine la Seigel o furie care poate destabiliza de tot poezia.

Născut în 1936, Seidel a devenit mai puţin cumpătat odată cu trecerea anilor. O mostră de versuri din noile poezii adunate în broşura intitulată Evening Man: „O fac să grohăie“ (trimitere la sex); „Faţa mi-a fost feliată / Şi zace pe pământ ca o cârpă“; „Şi îngerul Domnului a venit la Maria şi i-a spus: / Ai cancer. / Maria nu înţelegea de unde. / Nu fusese cu nici un bărbat“. Sunt versuri sinistre, chiar dacă au fost scrise cu intenţia de a fi amuzante. Însă elementul care nu permite ca opera lui Seidel să fie pur şi simplu grotescă sau decadentă – care o face, de fapt, să fie oricum numai grotescă şi decadentă nu – e legătura lui cu universul politic mai amplu. Adam Kirsch a remarcat că „dintre poeţii contemporani, tocmai interesul social al lui Seidel este realmente neobişnuit“. Foarte adevărat, iar natura interesului social al lui Seidel îi face opera interesantă aşa cum nu se întâmplă să fie prea des opera celei mai apropiate colege de-ale sale, Sylvia Plath. Seidel şi Plath sunt cei mai talentaţi poeţi americani dedicaţi violenţei psihice, dar dacă Plath cooptează lumea exterioară pentru a-şi face obsesiile să ardă mai tare („pielea mea / aprinsă ca un abajur nazist“), Seidel se plasează pe un teren mai ambiguu. În cazul lui e foarte posibil să se lase posedat de evenimente aşa cum se prea poate să le posede („Duhnind ca mirosul urinei / A sparanghel din noaptea dinainte, / Aceasta e puterea trezindu-se beată şi amintindu-şi pe întuneric“).

La drept vorbind, Plath a murit tânără; nimeni nu ştie cât de mult s-ar fi putut schimba opera ei. Totuşi, dacă acea Plath pe care o cunoaştem e Lady Lazarus, personajul cu care seamănă cel mai mult Seidel e mâncătorul de păcate, acel participant bătrân, ciudat şi poate apocrif la înmormântările tradiţionale din Scoţia şi Ţara Galilor.

A sfârşitul secolului al XVII-lea, englezul John Aubrey îi descria astfel pe mâncătorii de păcate: „Când leşul a fost scos din casă şi aşezat pe coşciug, a fost adus un codru de pâine şi înmânat mâncătorului de păcate peste leş... în semn de respect pentru că luase asupra sa (ipso facto) toate păcatele mortului şi-l scăpase de transformarea în duh după moarte“. După spusele lui Aubrey, mâncătorii de păcate erau oamenii săraci, de la marginea societăţii, mai ales „un prăpădit lungan, urât, sfrijit şi jalnic“ care trăia singur, probabil înconjurat de nenumăratele păcate pe care le luase asupra sa de-a lungul vieţii. Frederick Seidel nu e sărac, dar nici nu e greu să ni-l imaginăm în acea căsuţă la ceas de noapte, uitându-se cu o anumită poftă şi cu un anumit dispreţ la luminile din sat, în timp ce se pregăteşte să-şi h mănânce singur cina.

L

15

În provincia yankeilor Orăşelele din nordul statului New York constituie decorul unui roman şi al unui volum de povestiri.

DE SCOTT BRADFIELD

Î

N ultimii zece ani, imaginaţia literară a lui J. Robert Lennon a devenit din ce în ce mai morbidă, alambicată şi ciudată – aşa cum şi cărţile lui au devenit din ce în ce mai surprinzătoare, mai riguroase şi mai amuzante. A scris adesea foarte afectuos

CASTLE

de J. Robert Lennon 229 pag. Graywolf Press. 22 $ PIECES FOR THE LEFT HAND

100 Anecdotes de J. Robert Lennon 212 pag. Graywolf Press. Ediţie broşată, 14 $ despre taţi dominatori, mame cu depresii clinice şi copii predispuşi la eşec care nu se pot desprinde destul de mult de trecut încât să nu-şi distrugă propriile familii. Dar dacă volumele dinainte se bazau pe idile amuzante şi excentrice şi pe revelaţii întâmplătoare menite să-şi salveze personajele din blocaje, cele mai recente cărţi ale lui Lennon nu se apropie aşa de uşor de salvare. Protagoniştii lor monstruoşi nici măcar nu se apropie de vreo versiune a salvării, ci devin din ce în ce mai monstruoşi.

Ultimul monstru al lui Lennon, din romanul Castle (Castel), este Erich Loesch, un fost soldat de vârsta a doua cu un trecut nefericit de serviciu militar în Orientul Mijlociu – de care nu-i place să vorbească şi nici să-şi aducă aminte. Neavând ce să facă după ce e dat afară din armată, se întoarce la un moment dat în înfrunzitul orăşel natal din nordul statului New York şi se lasă purtat în derivă de curenţii adânci şi nămoloşi ai copilăriei sale. Nu nostalgia îl atrage spre trecut; pur şi simplu acesta e singurul viitor care i-a mai rămas.

Eric cumpără o proprietate mare şi cam dărăpănată la marginea oraşului, începe să meargă din nou pe la vechea lui gelaterie şi la bibliotecă şi suportă conversaţiile cu oameni care şi-l amintesc mai bine decât el pe ei. Se apucă sârguincios de curăţirea, renovarea şi explorarea proprietăţii sale năpădite de buruieni cu convingerea fermă şi imprudentă a unui adevărat om priceput la toate. Nu vrea să-şi facă un cămin sau să fie fericit; pur şi simplu îi place să-şi facă treburile cât se poate de îngrijit şi de eficient.

E un plan bun. Dar apoi începe să-şi bage coada viaţa cea complicată (aşa cum se întâmplă adeseori).

Se petrec lucruri ieşite din comun – îşi face apariţia sora lui, oferindu-i alinare şi spirit de familie, băieţii din oraş îl duc la băut şi cel puţin o femeie îi dă de înţeles că i-ar plăcea să iasă cu el. Dar toată sporovăScott Bradfield, căruia cel mai recent i-a apărut culegerea de povestiri „Hot Animal Love“, îşi va publica al cincilea roman în primăvara anului viitor. Bradfield predă la Universitatea Kingston din Londra.

16

iala socială nu-l face pe Eric decât să vrea să se închidă şi mai mult în sine; îşi vede de turnarea nisipului şi de lustruit, de aruncarea resturilor de la curăţenie şi de reparaţii.

Vrea să fie autosuficient; vrea să domine tot ceea ce inspectează.

Adevăratele probleme încep când află că numele fostului proprietar al casei sale a fost şters de pe actul de proprietate cu un marker gros. Se dovedeşte că o mică parte din pădurea aproape imposibil de străbătut nici măcar nu-i aparţine. Pe măsură ce Eric începe să piardă controlul asupra propriului teren, devine nervos şi aude plânsete şi zgomote sinistre; îşi pierde „excelentul simţ de orientare“ şi nu-şi mai poate găsi drumul prin pădurea de pe propria proprietate. Cel mai îngrozitor lucru e că descoperă în pivniţă o cutie cu manuale vechi de psihologie, deja mucegăite. Şi începe să-şi aducă aminte.

Ca şi alte două romane impresionante din ultimii ani – Horned Man de James Lasdun şi Andorra de Peter Cameron – Castle are drept narator un bărbat egomaniac şi antipatic, care înţelege prost realitatea, în special pe a lui. La început, povestea lui pare aproape ireală, iar protagonistul trece de la un gând ciudat la altul, în timp ce evenimentele par deopotrivă inexplicabile şi fără noimă. Dar pe măsură ce lui Eric îi revine memoria – antrenamentele din copilărie cu un psiholog behaviourist discreditat, momentele în care mama lui încremenea la chiuvetă, strigătele înfiorătoare ale deţinuţilor din închisoare – limitele realităţii lui Eric se mută, iar modul în care cititorul percepe realitatea se mută odată cu ele spre posibilităţi mai vaste şi mai complexe.

Lucrurile care au părut iniţial ireale încep, la un moment dat, să pară prea reale; întâmplările incredibile încep să nu mai pară doar cunoscute, ci predestinate. Ca mulţi protagonişti de-ai lui Lennon, Eric încearcă să se împace cu tatăl – atât cu cel care i-a dat viaţă cât şi cu acela mai puternic şi invizibil care l-a învăţat să fie tăcut, supus, harnic şi extrem de reprimat.

Î

N anumite privinţe, reprimarea lui Eric e ca acel castel pe care-l descoperă la marginea proprietăţii sale. E împietrită şi inflexibilă. Castelul are o temniţă de care Eric nu-şi mai aminteşte şi de unde probabil că nici n-a evadat vreodată; iar proprietarul nebun al castelului ar putea fi singura persoană de nădejde din carte. Vorbeşte cu vocea lui Dumnezeu, chiar când şi propoziţiile nu sunt deloc mângâietoare. Eric nu învaţă să se elibereze de trecut; învaţă să se supună. În ciuda unor flashback-uri prea lungi (ce explică lucrurile pe care majoritatea cititorilor le-au înţeles pe cont propriu), Castle spune o poveste fascinantă, cumplită, derutantă şi convingătoare.

Dar dacă acest volum merită pe deplin să fie citit, atunci noua carte a lui Lennon, mult mai excentrică, Pieces for the Left Hand (Piese pentru mâna stângă) merită şi mai mult. Cu subtitlul 100 Anecdotes,

această culegere de texte – care ar fi putut foarte bine să se fi numit „Devierile ciudate ale unui pieton singuratic“ – analizează oamenii şi evenimentele dintr-un oraş din nordul statului New York care se află undeva la interesecţia dintre lumile provinciale ale lui Shirley Jackson şi Russell Banks. În lumea lui Lennon nu dai peste fantome,

femeia care scrie o carte de o mie de pagini, descriind tot ce ştie despre cartierul ei, îşi revizuieşte şi-şi tot revizuieşte textul – ca orice bun autor – până când elimină toate elementele irelevante, rămânând până la urmă cu un haiku pe care îl aşterne pe nişte cărţi de vizită pe care le împarte gratis prin oraş. Preotul le oferă o pildă enoriaşilor

vampiri sau cimitire indiene şi nici alte asemenea aiureli à la Stephen King. În schimb, te pierzi printre nişte oameni aidoma celor care probabil trăiesc în nordul statului New York. Ziceaţi ceva de teamă? O, Doamne!

Zona provincială din această carte e genul de loc în care se mută vedetele de cinema ca să fugă de vieţile lor false de la Hollywood şi de unde pleacă din nou când nu mai pot suporta anonimatul. Sinucigaşii se duc acolo în căutare de poduri frumoase de pe care să sară, iar cetăţenii neprimitori se cuibăresc în oraşe apatice adunând amintiri despre tragedii la canotaj în adolescenţă şi rivalităţi din sport, ca nişte veveriţe care au luat antidepresive. Această regiune e populată de lucruri mai îngrozitoare decât monştrii: cazinouri indiene, magazine mari, ţesători de mistere, visători lucizi şi maşini mari de spălat străzile, galbene şi sâsâitoare, care mişună pe străzi după miezul nopţii fără nimeni la volan.

Lumea lui Lennon e atinsă de o senzaţie de ruptură ca în cărţile lui Cheever – o ruptură între ceea ce îşi doresc oamenii (deşi nu le aduce fericirea) şi ceea ce capătă până la urmă (şi fără de care nu pot trăi). Aşa că

săi mai mult în zilele sale libere, când bea la barul din oraş, decât o face de la amvon; doi gemeni dedicaţi unul celuilalt află că nu sunt de fapt fraţi gemeni (ce uşurare: acum pot să se căsătorească în sfârşit!), iar pe oameni nu-i bântuie fantomele, ci nişte cotlete de porc viermănoase şi amintirea copiilor morţi. Toate aceste povestioare – succinte, deconcertante şi frumoase de obicei – sunt borgesiene în alambicarea lor. Împreună, îl conduc pe cititor spre dileme care sunt deopotrivă originale şi umane, ca nişte mici doze de zen yankeu: oamenii înnebuniţi de boli, căsnicie, promisiuni de dragoste impulsive şi studiu literar prea zelos. Cine n-a trecut prin asta? Cine n-a făcut aşa ceva?

Ce lume nenorocită, gânditoare, neobişnuită şi captivantă a creat Lennon în aceste cărţi, care sunt tocmai genul de lectură care să-i poată distrage pe turiştii naivi de la frumuseţea acestei zone înfrunzite. Pe indicatoarele de intrare în aceste oraşe ar trebui să scrie: Bine aţi venit în ţara lui Lennon – nu sunteţi doriţi aici! Poate că n-o să vă placă aceste povestiri, dar n-o să vi le mai ştergeţi din minte! Simţiţi-vă bine cât mai h puteţi!

ILUSTRAŢIE DE DANIEL HOROWITZ

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

Mamă sub acoperire Doi fraţi britanici îşi suspectează mama dispărută că ar fi spion sovietic.

DE BORIS FISHMAN OVESTEA e amplasată în Anglia rurală de la începutul anilor 1960. E în timp de iarnă – semănând cu o iarnă eternă. O refugiată de război germană, mama micuţei Anna Wyatt, pleacă de-acasă într-o bună dimineaţă, fără să se mai întoarcă vreodată. A avut loc un accident, îi explică un vecin – ceva cu o maşină, cu ceaţa. Mami, înţelege Anna în cele din urmă, s-a dus în ceruri.

Cu două zile în urmă un cuplu burghez tipic fusese arestat sub acuzaţia de trădare. E vorba de o perioadă anume din analele războiului rece: în fiecare săptămână se aud ştiri despre spionaj şi reţele de spioni. Aşa că într-o bună zi Peter, irascibilul frate mai mare al Annei, se întreabă: Dar dacă mama nu e moartă? Dacă era... spioană?

Al doilea roman al Georginei Harding – primul, The Solitude of Thomas Cave, relata povestea plină de atmosferă a iernii solitare a unui marinar englez pe o insulă arctică – ne propune un thriller captivant. Karoline Wyatt, născută Odewald, a dispărut din Königsberg după sosirea Armatei Roşii, reapărând în Berlinul ocupat numai la doi ani după aceea. A devenit ea spioană sovietică?

Se pare că Harding e mai puţin interesată să răspundă la această întrebare decât să exploreze modul în care copiii încearcă să înţeleagă lumea adulţilor. Investigaţiile lui Peter şi Anna devin din ce în ce mai agitate, fiindcă fuseseră protejaţi de adulţii din jurul lor; în consecinţă, explorările lor rămân captive imaginaţiei. Când ne gândim la „jocul de-a spionii“ realizăm că funcţionează şi ca o terminologie adecvată pentru maturizare – deprinderea de a devoala conspiraţiile adulţilor şi falsele faţade.

Povestea mamei Annei se intersectează cu cea a unei refugiate evreice germane, Sarah Cahn. În mediul profund convenţional al fe-

P

Boris Fishman a colaborat la The New Yorker, The New York Times Magazine, The New Republic şi alte publicaţii. Actualmente lucrează la un volum de memorii.

meilor britanice din zona rurală, Cahn e o raritate continentală cu mult şic – „Hainele ei erau închise la culoare … ochii nişte perle negre“.

Profesoară de pian, ea reprezintă singura notă sexuală a romanului.

Dar sănătatea ei se deteriorează în mod misterios, făcând-o pe Anna să tremure la gândul că suspiciunile ei – era şi Sarah Cahn o spioană? – contribuiseră cumva la declinul femeii.

Pentru un copil adevărata amploare a propriei puteri e o enigmă la fel de mare ca cea a identităţii reale a părinţilor. Dar ce-ar trebui să însemne decăderea acestei Sarah Cahn? Şi de ce e Peter atât de irascibil? Băiatul, aflăm noi, şi-a ridiculizat mama

cu neruşinare, iar după dispariţia ei manipulează fără jenă emoţiile surorii. Există o vagă indicaţie că spre deosebire de, să zicem, vecina care are grijă de Anna şi „nu poate niciodată enunţa o idee, … ca şi cum uitându-te fix la ceva te-ar putea face să te opreşti, să rămâi ţintuit locului“, Peter se exprimă nepotrivit de direct într-un timp şi spaţiu definite de eufemisme şi preţiozitate.

Stilul narativ al lui Harding – plin de mirări melodramatice, dar păstrând totodată o stranie distanţă neimplicată – e circumspect. Forţează o convergenţă tematică („Frigul, care m-a trezit. O zi de luni în ianuarie, în timpul războiului rece“), dar mult prea multe detalii rămân în umbră, oricât de inteligent ar fi acest truc în cazul unui roman de spionaj. Spre exemplu, dacă Anna e îndeajuns de mare pentru a-şi suspecta mama de spioană, nu e îndeajuns de mare să-i fie măcar puţin dor de ea?

Cititorul doreşte ca Harding să fi acordat mai multă atenţie misterului fascinant, fie el evident, al identităţii reale a Karolinei Wyatt. Ultimele pagini sunt dedicate investigaţiei realizate de Anna, cea care îşi refulase obsesiile parentale, aflată acum între două vârste, în căutarea adevărului despre mama ei. Ceea ce descoperă ar fi putut deveni h un roman plin de suspans.

FOTOGRAFIE DE MELISSA MORRIS; ILUSTRAŢIE DE CHRIS GASH

Săpt. în top

1

LISTEN TO THE WIND: THE STORY OF DR. GREG AND „THREE CUPS OF TEA“ de Greg Mortenson şi Susan L. Roth (Dial, 16.99 $) O şcoală se dezvoltă în Pakistan. (Vârsta: 4 – 8 ani)

2

EXPLORER EXTRAORDINAIRE! de Jane O’Connor, 2 ilustrată de Robin Preiss Glasser (HarperCollins, 12.99 $) Fancy Nancy în mijlocul naturii, în cea mai bună tradiţie a marilor exploratori. (Vârsta: 4 – 7 ani)

3

GALLOP! scrisă şi ilustrată de Rufus Butler Seder (Workman, 12.95 $) Animalele par să se mişte la răsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 – 8 ani)

78

4

LLAMA LLAMA MISSES MAMA scrisă şi ilustrată de Anna Dewdney (Viking, 16.99 $) O creatură mică merge la grădiniţă. (Vârsta: de la 2 ani)

2

5

THE CURIOUS GARDEN scrisă şi ilustrată de Peter Brown (Little, Brown, 16.99 $) Un băiat pe nume Liam îngrijeşte o grădină aflată în paragină, transformând-o într-una roditoare. (Vârsta: 4 – 8 ani)

4

6

THE VERY HUNGRY CATERPILLAR scrisă şi ilustrată de Eric Carle (Philomel, 29.99 $) Încă înfometat, după 40 de ani. O carte cu pop-up. (Vârsta: de la 3 ani)

7

DUCK! RABBIT! de Amy Krouse Rosenthal, ilustrată Tom Lichtenheld (Chronicle, 16.99 $) Care este? Totul depinde de cum priveşti. (Vârsta: de la 3 ani)

8

THE HOUSE IN THE NIGHT de Susan Marie Swanson 11 ilustrată de Beth Krommes (Houghton Mifflin, 17 $) O cheie, un pat, o carte, o lumină, luna. (Vârsta: 4 – 8 ani)

9 10

Săpt. aceasta

25 mai 2009

LECTURI UŞOARE

Săpt. în top

1

TWILIGHT: DIRECTOR’S NOTEBOOK de Catherine 8 Hardwicke (Little, Brown, 17.99 $.) Despre modul în care a fost filmat Twilight. (Vârsta: 9 – 12 ani)

2

THE AWAKENING de Kelley Armstrong (HarperCollins, 17.99 $) O fată cu modificări genetice, care vede fantome, jonglează cu un set complicat de încercări ale adolescenţei. (Vârsta: de la 12 ani)

2

3

AIRHEAD: BEING NIKKI de Meg Cabot (Point, 16.99 $) O fată inteligentă este copleşită de teme pentru şcoală, mistere de rezolvat şi prezentări de modă care au apărut datorită corpului pe care l-a obţinut în circumstanţe neobişnuite. (Vârsta: de la 12 ani)

1

4

THE GRAVEYARD BOOK de Neil Gaiman, ilustrată de 32 Dave McKean (HarperCollins, 17.99 $) Pentru a evita un asasin, un băiat locuieşte în cimitir. (Vârsta: de la 10 ani)

5

MILES TO GO de Miley Cyrus (Disney-Hyperion, 24.95 $) Viaţa lui Miley Cyrus. (Vârsta: 9-12 ani)

8

6

WINGS de Aprilynne Pike (HarperCollins, 16.99 $) Educaţie la domiciliu şi dragoste supranaturală, cu surprize ştiinţifice la nivelul celular. (Vârsta: de la 12 ani)

1

7

THIRTEEN REASONS WHY de Jay Asher (Razorbill, 29 16.99 $) Înainte de a se sinucide, o fată trimite mesaje audio explicative către 13 persoane. (Vârsta: de la 14 ani)

8

THE HUNGER GAMES de Suzanne Collins (Scholastic, 17.99 $) Într-un viitor distopic, o fată luptă pentru supravieţuire în direct la TV. (Vârsta: de la 12 ani)

1 FRECKLEFACE STRAWBERRY AND THE DODGEBALL BULLY de Julianne Moore şi LeUyen Pham (Bloomsbury, 16.99 $) Dodgeball înfricoşător. Dodgeball păros. Foarte, foarte dodgeball. (Vârsta: 4 – 8 ani)

9

BLOODHOUND de Tamora Pierce (Random House, 18.99 $) Continuarea aventurilor lui Beka Cooper, care îşi dezvoltă natura de terrier într-o direcţie mai sensibilă în această carte de procedură poliţistă. (Vârsta: de la 12 ani)

4

SWING! scrisă şi ilustrată de Rufus Butler Seder (Workman, 12.95 $) Copiii par să se mişte la răsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 – 8 ani)

10

SCAT de Carl Hiaasen (Random House, 16.99 $) Un eco-mister, cu o mlaştină sumbră şi caractere sălbatice care nu sunt întotdeauna ceea ce par (Vârsta: 9-12 ani)

13

16

30

CĂRŢI BROŞATE

THE SPY GAME

de Georgina Harding 310 pag. Bloomsbury. 24 $

CĂRŢI ILUSTRATE

Cărţi pentru copii

10

1

35

SERII

1

THREE CUPS OF TEA: YOUNG READERS EDITION de Greg Mortenson şi David Oliver Relin (Puffin, 8.99 $) Un fost alpinist ridică şcoli în satele din Pakistan şi Afganistan. (Vârsta: 9 – 12 ani)

2

THE BOOK THIEF de Markus Zusak (Knopf, 11.99 $) O 87 fată salvează cărţi de la o incendiere nazistă şi le împarte cu un bărbat evreu, care se ascunde. (Vârsta: de la 14 ani)

3

EVERMORE de Alyson Noël (St. Martin’s Griffin, 9.95 $) Nemuritori la şcoală. (Vârsta: de la 12 ani)

4

1

THE TWILIGHT SAGA de Stephenie Meyer (Megan 92 Tingley/Little Brown, ed. cart. şi broş.) Vampiri şi vârcolaci la liceu. (Vârsta: de la 12 ani)

2

PERCY JACKSON & THE OLYMPIANS de Rick 96 Riordan (Disney-Hyperion, ed. cart. şi broş.) Luptând cu monştri mitologici. (Vârsta: 9 – 12 ani)

3

DIARY OF A WIMPY KID scrisă şi ilustrată de Jeff Kinney (Abrams, doar ediţie cartonată) Despre pericolele adolescenţei, în caricaturi. (Vârsta: 9 – 12 ani)

17

THE BOY IN THE STRIPED PAJAMAS de John 27 Boyne (David Fickling/ Random House, 8.99 $) Un băiat îşi pierde inocenţa în vremuri grele. (Vârsta: de la 12 ani)

4

HOUSE OF NIGHT de P. C. şi Kristin Cast (St. Martin’s Press, ed. broş. şi cart.) Vampiri la şcoală.

(Vârsta: de la 14 ani)

37

5

THE ABSOLUTELY TRUE DIARY OF A PART-TIME INDIAN scrisă de Sherman Alexie, ilustrată de Ellen Forney (Little, Brown, 8.99 $) Un băiat părăseşte rezervaţia de indieni pentru a merge la o şcoală de copii albi. (Vârsta: de la 12 ani)

7

5

THE MORTAL INSTRUMENTS de Cassandra Clare (McElderry/Simon & Schuster, ed. cart. şi broş.) O fată se luptă cu forţele întunericului într-o lume a demonilor şi a războinicilor. (Vârsta: de la 14 ani)

7

6

GLASS de Ellen Hopkins (Simon Pulse, 9.99 $) Un roman captivant în versuri. (Vârsta: de la 14 ani)

5

6

22

7

TWEAK de Nic Sheff (Atheneum, 9.99 $) Biografia des- 15 pre dependenţa de droguri a băiatului din Beautiful Boy. (Vârsta: de la 14 ani)

NIGHT WORLD de L. J. Smith (Simon Pulse, doar ed. broş.) Rase supranaturale formează societăţi secrete.

(Vârsta: de la 14 ani)

7

8

THE MYSTERIOUS BENEDICT SOCIETY de Trenton Lee Stewart, ilustrată de Carson Ellis (Megan Tingley/Little, Brown, 6.99 $) Copii cu har într-o misiune. (Vârsta: 9 – 12 ani)

WARRIORS de Erin Hunter. (HarperCollins, ed. cart.

71 şi broş.) Patru clanuri de pisici războinice aşteaptă să se întâlnească cu StarClan. (Vârsta 10 – 14 ani)

8

MAXIMUM RIDE de James Patterson (Little Brown, ed. cart. şi broş.) Copii înaripaţi încearcă să salveze lumea. (Vârsta: de la 10 ani)

9

THE MYSTERIOUS BENEDICT SOCIETY AND THE PERILOUS JOURNEY de Trenton Lee Stewart, ilustrată de Diana Sudyka (Megan Tingley/Little, Brown, 6.99 $) Un geamăn rău produce pagube. (Vârsta: 9 – 12 ani)

9

9 THE 39 CLUES de mai mulţi autori (Scholastic, doar ed. broşată) Un frate şi o soră călătoresc prin lume în căutarea sursei de putere a familiei lor. (Vârsta: 9 – 12 ani)

10

THE SUMMONING de Kelley Armstrong (HarperCollins, 5 8.99 $) O fată care vede fantome este închisă. (Vârsta: de la 12 ani)

10

FABLEHAVEN de Brandon Mull (Shadow Mountain/ Aladdin, ed. broş. şi cart.) Răul este în mişcare într-un sanctuar pentru creaturi magice (Vârsta: 9 – 12 ani)

16

14

38

2

53

8

Rankings reflect sales, for the week ended May 9, at many thousands of venues where a wide range of general interest books are sold nationwide. These include hundreds of independent book retailers (statistically weighted to represent all such outlets); national, regional and local chains; online and multimedia entertainment retailers; university, gift, supermarket, discount, department stores and newsstands. An asterisk (*) indicates that a book’s sales are barely distinguishable from those of the book above. A dagger (†) indicates that some bookstores report receiving bulk orders. Perennial sellers are not actively tracked. Expanded rankings are available on the Web: nytimes.com/books. All four children’s lists appear each week on the Book Review’s Web site. Publishers have provided the age designations for their best-selling children’s titles.

17

Romane poliţiste

Marilyn Stasio

Scriere de deplângere Vocea pătrunzătoare pe care o auziţi în THE SCARECROW (Little, Brown, 27.99 $) este a unui Michael Connelly pe care s-ar putea să nu-l ştiţi – nu autorul de bestselleruri care are succes cu cel de-al douăzecilea roman al său, ci ziaristul care şi-a început cariera scriind despre criminalitate în South Florida SunSentinel, continuând prin a deveni un reporter de elită pe domeniul infracţionalităţii la Los Angeles Times. Acea voce era mult mai îndrăzneaţă în The Poet, thrillerul din 1996 în care Connelly l-a introdus pe Jack McEvoy, un reporter celebru din Denver, care dă lovitura transformând o mult prea personală întâlnire cu un ucigaş în serie ce declamă poezii într-un bestseller şi într-o plecare din oraş la un ziar mai mare. Aici, vocea e considerabil mai potolită şi mai disperată, pe măsură ce Jack, care şi-a pierdut recent slujba la Los Angeles Times, o ia pe urmele unui alt psihopat pentru a-şi câştiga existenţa, plănuind un ultim mare reportaj înainte ca Times, dacă nu întreaga afacere gazetărească, să se prăbuşească.

Connelly, care are curajul şi promptitudinea unei întregi echipe de intervenţie rapidă, îi dă lui Jack două săptămâni pentru a-l prinde pe ticălosul care violează şi ucide femei atrăgătoare şi cu picioare lungi, aruncându-le rămăşiţele în portbagaje – asta dacă tânăra lui înlocuitoare nu i-o ia înainte. Dar această începătoare ambiţioasă e prea atrăgătoare şi are picioare prea lungi pentru binele ei, iar Jack are mai multe şanse. Pentru a face povestea mai sexy, Jack agaţă o parteneră – Rachel Walling, super-deşteapta agentă FBI care şi-a pus în pericol cariera pentru el în The Poet. Cei doi urmăresc indiciile de pe internet legate de furt de identitate, site-uri web pornografice, supraveghere electronică şi sabotaj industrial până la sursă, o vastă operaţiune de procesare şi stocare de date numită „ferma“ şi protejată de un anume geniu cunoscut ca Sperietoarea.

Dar răul făcut de acest criminal electronic priceput păleşte pe lângă distrugerea ziarelor din ţară, pe care Connelly o rezumă în crunta luptă pentru existenţă ce se desfăşoară la Los Angeles Times. Odată „cel mai bun loc de muncă din lume“, acum însă „un oraş-fantomă intelectual“, redacţia ameninţător de liniştită este vestitoarea unor vremuri în care nu vor mai fi ochi care să supravegheze naţiunea 18

sau glasuri care să dea alarma. „În multe privinţe“, spune Jack în recviemul său înspăimântător pentru domeniul publicistic, „eram uşurat că nu voi mai fi în preajmă să văd“.

Nancy Drew îşi urmăreşte propria melancolie. Harriet Spioana călătoreşte într-o limuzină cu şofer.

Emma Graham, detectivul de 12 ani al Marthei Grimes, ia taxiuri şi trenuri. Flavia de Luce, eroina de 11 ani a primului roman poliţist de Alan Bradley, THE SWEETNESS AT THE BOTTOM OF THE PIE (Delacorte,

Thrillerul lui Michael Connelly înfăţişează un ucigaş priceput – şi distrugerea industriei gazetăreşti.

23 $), merge pe o bicicletă rablagită

căreia îi spune Gladys, mai independentă şi evident mai ştrengară decât surorile ei detective din literatură.

Fiica cea mai mică şi neglijată a unui văduv care nu ridică niciodată privirea de la preţioasa lui colecţie de timbre, Flavia se refugiază din faţa singurătăţii în magnificul laborator victorian de chimie instalat pe moşia familiei din zona rurală englezească. Cu un „Studiu elementar de chimie“ pe post de biblie, copila precoce a devenit expertă în otrăvuri – o abilitate periculoasă din cauza căreia intră în bucluc atunci când dizolvă perlele unei surori, dar care-i e de folos când un străin e găsit mort în răsadurile de castraveţi, iar tatăl ei e arestat pentru crimă. Impresionantă în rolul de detectiv şi încântătoare în cel de savant nebun („Ce otravă grozavă poate fi extrasă din narcisă“), Flavia este fermecătoare în rolul fetiţei care a învăţat cum

să se distreze într-o mare casă singuratică.

Dacă WHISPERS OF THE DEAD (Delacorte, 26 $) îi trimite pe citi-

tori la excelentele romane poliţiste anterioare ale lui Simon Beckett, The Chemistry of Death şi Written in Bone, înseamnă că se va face dreptate. Poate că e doar o chestiune de interconexiuni culturale, dar David Hunter, captivantul detectiv britanic al autorului, nu are succes atunci când face o vizită la Centrul de Antropologie Criminalistică („Ferma de cadavre“) din Knoxville, Tennessee, unde s-a instruit la începutul carierei. În timp ce e acolo, se implică în cautarea unui ucigaş în serie creativ, care lasă trupurile victimelor sale torturate în locuri neobişnuite.

Beckett se ocupă de sinistrele sarcini legate de morgă cu o scrupulozitate ştiinţifică, iar cunoştinţele sale entomologice despre comportamentele de hrănire şi de reproducere a larvelor sunt extraordinare. Dar personajele sale americane neprelucrate, atât de ne-sudiste în grosolănia lor, se poartă mizerabil cu Dr. Hunter şi par să considere Marea Britanie, ţara sa natală, ca pe un îndepărtat stat în curs de dezvoltare. „Sunt sigur că eşti foarte respectat acasă“, spune unul dintre ei, „dar aici e Tennessee“.

Ei bine, nu e chiar aşa.

Jack Liffey, detectivul particular din romanele poliţiste ale lui John Shannon, se ocupă de domeniul cel mai dificil al genului – subcultura adolescentului din sudul Californiei. „Nu sunt cu adevărat un detectiv“, explică inimosul detectiv în PALOS VERDES BLUE (Pegasus, 25 $). „Meseria mea se limitează la căutarea copiilor dispăruţi“. Acest lucru nici măcar nu se apropie de descrierea misiunii pe care o întreprinde când începe chinuitoarea căutare a unei eleve, care avea un angajament plin de pasiune de a proteja fluturii şi alte specii pe cale de dispariţie, inclusiv muncitorii mexicani ilegali care şi-au stabilit tabăra pe dealurile de lângă Lunada Bay. Neştiind că impulsiva sa fiică adolescentă se pune în pericol încercând să-l ajute, Liffey aduce la lumină cu răbdare straturile sociale ale zonei, dezvelind raporturi de antagonism printre cei bogaţi şi anonimii lor zilieri, găşti rivale de surferi şi un grup miliţienesc rasist ce cutreieră dealurile – ostilitate care, de la copiii lor alienaţi, trece asupra părinţilor. h ILUSTRAŢIE DE CHRISTOPH NIEMANN

TBR: Din culise SOŢI ŞI SOŢII I: Cartea Resilience a lui Elizabeth Edwards intră pe lista de ediţii cartonate de nonficţiune pe locul 3, promovată de atâta publicitate încât ar omorî şi un cal. Aţi ratat „Oprah“? Iată ce spune Edwards (alături) descriind zilele după ce soţul ei, John, a anunţat-o despre relaţia sa cu Rielle Hunter, o operatoare video care a călătorit cu el în campania prezidenţială: „Dimineaţă, după-amiază, seară, noapte nedormită. Dimineaţă, după-amiază, seară, noapte nedormită. Nu păreau a se opri şi nici nu vedeam cum ar putea.

Spre deosebire de James Joyce, am spus nu, nu nu, vă rog nu“. Edwards, ale cărei memorii, Saving Graces, au fost pe lista de ediţii broşate în 2006, relatează că Hunter l-a abordat prima oară pe soţul ei lângă un hotel cu textul „Eşti atât de tare“ – o palidă replică a imaginii zugrăvite de un prieten al lui Hunter din zilele ei nebune la New York, în anii 1980, când ea se afişa cu Jay McInerney: „Încă îmi amintesc când am văzut-o prima oară“, a declarat amicul pentru Salon anul trecut. „Mă duceam la o petrecere. Când m-am apropiat, uşile clădirii din anii 1920 s-au izbit de perete.

[Hunter] şi Jay râdeau isteric şi s-au prăbuşit împreună. Îmi păreau ca Scott şi Zelda“.

SOŢI ŞI SOŢII II: Frecuşul casnic este

ilustrat mai puţin îngrozitor în biografia lui Shawn Levy, Paul Newman, care intră în top la nr. 13. Dar asta nu înseamnă că celebra uniune fidelă de 50 de ani a lui Newman cu Joanne Woodward nu a avut parte de un start complicat. Iată ce răspunde Newman la întrebarea reporterului despre încheierea primei lui căsnicii, care s-a întâmplat la scurt timp după ce el a cunoscut-o pe Woodward: „Ce s-a întâmplat cu noi în cursul acelei perioade nu o să ajute pe nimeni în viaţă.

Nu o să ajute căsnicia nimănui, dar nici n-o s-o distrugă. Pur şi simplu nu e treaba nimănui“. În noaptea nunţii, scrie Levy, Newman i-a dăruit lui Woodward un pahar de sherry cu inscripţia: „Te-ai legat de Apollo / Dacă uneori e greu de înghiţit / Foloseşte asta“.

SOŢI ŞI SOŢII III: Ayelet Waldman, a

cărei colecţie Bad Mother aterizează la nr. 16, a suscitat comentarii acum câţiva ani cu un eseu în acest ziar, spunând că este „singura femeie din Mommy and Me care pare să, ei bine, să aibă parte de ceva“ – şi să se bucure de asta. Dar Waldman şi soţul ei, Michael Chabon, par să mai iasă din casă. La începutul acestei luni, au participat la primul recital de poezie ce a avut loc vreodată la Casa Albă (în aparenţă, versiunea nonviolentă a duelului poetic), despre care Waldman a exemplificat pas cu pas pe Twitter cum a fost: „Bronz de fermier.

Rochie de cocktail cu umerii goi. Casa Albă. Are cineva o burka de împrumut?“ „Eram în lenjerie la Casa Albă“. „Pupături POTUS. Doar pe obraz, oameni buni. Mai mult în aer. E un bărbat însurat, la urma urmei. Şi porcăria mea a fost acceptată, dar nu în modul acela“. Înregistrarea video nu a fost disponibilă online ca manuscrisul, dar se spune că soţii „au descris cum cuvintele sparg barierele“. Şi ca să ştiţi, nu ei au fost cei care au pângărit East Room cu versul despre „placente îngropate sub pomii de avocado“.

Jennifer Schuessler

Ediţii cartonate

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

Săpt. trecută

FICŢIUNE

1

DEAD AND GONE de Charlaine Harris (Ace, 25.95 $) Sookie Stackhouse îl caută pe ucigaşul unui vârcolac-panteră.

2

THE 8TH CONFESSION de James Patterson şi Maxine Paetro (Little, Brown, 27.99 $) Detectivul Lindsay Boxer şi Clubul Feminin al Crimei investighează două omoruri.

3

PYGMY de Chuck Palahniuk (Doubleday, 24.95 $) În această satiră, terorişti dintr-o ţară cu un regim totalitar pătrund în regiunea Midwest sub aparenţa unor studenţi participanţi la un program de shimb de studii.

Săpt. în top

1

1

Săpt. aceasta

25 mai 2009

NONFICŢIUNE

Săpt. trecută

1

LIBERTY AND TYRANNY de Mark R. Levin (Threshold Editions, 25 $) Un manifest conservator scris de gazda unui talk-show, preşedinte al Landmark Legal Foundation.

2*

ALWAYS LOOKING UP de Michael J. Fox (Hyperion, 25.99 $) Despre ultimii 10 ani din viaţa lui Fox; despre lupta sa cu boala Parkinson şi despre munca sa ca activist prin intermediul fundaţiei sale..

3

RESILIENCE de Elizabeth Edwards (Broadway, 22.95 $) Lupta cu provocările vieţii, printre care cancerul şi infidelitatea soţului.

Săpt. în top

7

2

1

4

6

1

4

FIRST FAMILY de David Baldacci (Grand Central, 27.99 $) Foşti agenţi ai Serviciilor secrete, acum detectivi particulari, caută un copil răpit în timpul unei petreceri la Camp David.

3

3

4

OUTLIERS de Malcolm Gladwell (Little, Brown, 27.99 $) De ce unii oameni au succes – ţine de noroc şi de împrejurările favorabile – de la autorul volumului Blink.

2

25

5

TEA TIME FOR THE TRADITIONALLY BUILT de Alexander McCall Smith (Pantheon, 23.95 $) Cel de-al zecelea roman din seria Agenţia de detective nr. 1.

5

3

5

THE GIRLS FROM AMES de Jeffrey Zaslow (Gotham, 26 $) O prietenie de durată între un grup de femei din Midwest.

3

3

JUST TAKE MY HEART de Mary Higgins Clark (Simon & Schuster, 25.95 $) Un asistent de procuror, care trecuse printrun transplant de inimă, descoperă că viaţa sa este în pericol.

5

LOSING MUM AND PUP de Christopher Buckley (Twelve, 24.99 $) O biografie a vieţilor şi morţii părinţilor autorului, Patricia şi William F. Buckley.

2

6

6

9

6 7*

SUMMER ON BLOSSOM STREET de Debbie Macomber (Mira, 24.95 $) Mai multe poveşti despre viaţă şi dragoste de la o şcoală de tricotat din Seattle.

THE END OF OVEREATING de David A. Kessler (Rodale, 25.95 $) Despre modul în care consumul grăsimilor, zaharurilor şi sării ne afectează mintea şi corpul şi încurajează exagerările.

2

2

7

6

4

THE HOST de Stephenie Meyer (Little, Brown, 25.99 $) O femeie nu capitulează în faţa extratereştrilor care au preluat controlul asupra minţilor şi trupurilor majorităţii oamenilor.

8

52

8

PRETTY IN PLAID de Jen Lancaster (New American Library, 24.95 $) O analiză amuzantă a anilor tinereţii autoarei cărţilor Bitter Is the New Black şi Such a Pretty Fat.

1

8 9*

LOVER AVENGED de J. R. Ward (New American Library, 24.95 $) Un aliat al vampirilor îşi ascunde sângele amestecat; Cartea a şaptea a seriei Black Dagger Brotherhood.

2

9*

A-ROD de Selena Roberts (Harper, 26.99 $) Despre viaţa şi cariera apărătorului celei de-a treia baze a echipei New York Yankees, scrisă de cea care dezvăluit faptul că acesta folosea substanţe interzise care îi îmbunătăţeau performanţele.

1

2

10

THE LEGEND OF SIGURD AND GUDRUN de J. R. R. Tolkien, editată de Christopher Tolkien (Houghton Mifflin Harcourt, 26 $) Aventurile nepublicate până acum ale unui erou medieval scandinav, scrise înainte de Hobbitul şi Stăpânul inelelor.

1

10

COLUMBINE de Dave Cullen (Twelve, 26.99 $) O relatare completă a masacrului de la Columbine, zece ani mai târziu.

5

5

11

8

30

BRIMSTONE de Robert B. Parker (Putnam, 25.95 $) În al treilea roman al trilogiei Appaloosa, doi oameni ai legii trebuie să protejeze pe o femeie de care unul dintre ei este îndrăgostit.

1

A BOLD FRESH PIECE OF HUMANITY de Bill O’Reilly (Broadway, 26 $) Comentatorul de la Fox News despre educaţia şi cariera sa.

12

MOMMYWOOD de Tori Spelling cu Hilary Liftin (Simon Spotlight Entertainment, 25 $) Povestiri amuzante despre matriarhatul de la Hollywood.

7

4

13

PAUL NEWMAN de Shawn Levy (Harmony, 29.99 $) O biografie a celui care a fost un mare actor şi filantrop.

14

ARE YOU THERE, VODKA? IT’S ME, CHELSEA de Chelsea Handler (Simon Spotlight Entertainment, 24.95 $) Eseuri umoristice personale ale actriţei de stand-up comedy.

15

RED AND ME de Bill Russell şi Alan Steinberg (Harper, 24.99 $) Fostul jucător al echipei Boston Celtic descrie relaţia sa cu Red Auerbach, antrenorul echipei, care a murit în 2006.

1

16*

BAD MOTHER de Ayelet Waldman (Doubleday, 24.95 $) Eseuri despre maternitate.

1

11

THE HELP de Kathryn Stockett (Amy Einhorn/Putnam, 24.95 $) Despre o tânără femeie albă şi doi servitori negri în Mississippi anilor 1960.

11

13*

LOITERING WITH INTENT de Stuart Woods (Putnam, 25.95 $.) Stone Barrington, un poliţist din New York devenit avocat, preia un caz în Key West.

7

14

THE ASSOCIATE de John Grisham (Doubleday, 27.95 $) Un absolvent idealist al Facultăţii de Drept este forţat să se angajeze la o firmă mare de avocatură ce nu are scrupule.

15

HANDLE WITH CARE de Jodi Picoult (Atria, 27.95 $) O femeie a cărei fiică are o afecţiune periculoasă, căpătată la naştere, trebuie să decidă dacă să îl dea în judecată pe obstetrician, un vechi prieten.

12

7

1

3 11

40

14

16

10

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna încheiată pe 9 mai, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile de gen); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes.com/books.

Selecţia editorilor Cărţi recente care ne-au stârnit interesul HORSE SOLDIERS: The Extraordinary Story of a Band of U.S. Soldiers Who Rode to Victory in Afghanistan de Doug Stanton (Scribner, 28 $) O relatare înălţătoare despre cum soldaţii din forţele speciale s-au aliat cu miliţiile locale pentru a-i învinge pe talibani în 2001.

A FAILURE OF CAPITALISM: The Crisis of ’08 and the Descent Into Depression de Richard A. Posner (Harvard University, 23.95 $) Posner susţine că nu „vechile probleme cu escrocii şi fraierii“ sunt cauzele crizei financiare, ci mai degrabă fisurile din sistem.

ARDENT SPIRITS: Leaving Home, Coming Back de Reynolds Price (Scribner, 35 $) Amintirile lui Price despre anii la Oxford în perioada 1950 evită exhibiţionismul în favoarea discreţiei, a compasiunii şi a echilibrului.

THE THIRD REICH AT WAR de Richard J. Evans (Penguin Press, 40 $) Acest ultim volum excelent al trilogiei magistrale a lui Evans evidenţiază capacitatea umană nesfârşită pentru malefic şi autojustificare.

TOWARDS ANOTHER SUMMER de Janet Frame (Counterpoint, 24 $) Romanul din 1963 al lui Frame despre o scriitoare, inadaptată social, într-o vizită de weekend, a fost considerat prea personal pentru a fi publicat în timpul vieţii ei.

A SANDHILLS BALLAD de Ladette Randolph (University of New Mexico, 26.95 $) În acest roman de debut emoţionant, cu acţiunea în zona rurală din Nebraska, o femeie îşi pierde soţul şi un picior într-un accident de maşină.

LUCA ANTARA: Passages in Search of Australia de Martin Edmond (Oldcastle/Trafalgar Square, 32.95 $) Un neozeelandez despre o ţară atât exotică cât şi familiară lui, într-o relatare care amestecă istoria, amintirile şi ficţiunea.

SECRETS TO HAPPINESS de Sarah Dunn (Little, Brown, 23.99 $) Scriitoarea divorţată din centrul acestei poveşti din New York detestă termenul „chick lit“.

LITTLE BEE de Chris Cleave (Simon & Schuster, 24$) Viaţa unei britanice şi a unei fete nigeriene se intersectează în acest roman despre inocenţa pierdută şi supravieţuire.

Recenziile complete ale acestora şi ale altor cărţi recente le găsiţi pe Web: nytimes.com/books.

19

Raftul cu ediţii broşate A VOYAGE LONG AND STRANGE: On the Trail of Vikings, Conquistadors, Lost Colonists, and Other Adventures in Early America de Tony Horwitz

(Picador, 18 $) Vizitând Plymouth Rock, Horwitz a realizat că „am promovat la vârsta mijlocie cu o imagine despre America timpurie a unui puşti dintr-a treia“.

Aşa că a început să se educe, combinând autodidacticismul cu reportajul şi vizitarea locurilor (acelaşi mix care a funcţionat în precendenta carte, Confederates in the Attic). Rezultatul este o istorie populară vie şi accesibilă, care demonstrează supravieţuirea trecutului în ţara aceasta care trăieşte prezentul.

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

PEACE de Richard Bausch (Vintage Contemporaries, 13.95 $) Personajele principale din cel de-al 11-lea roman al lui Bausch, cu acţiunea plasată în iarna lui 1944 în Italia, sunt soldaţii americani care sunt martorii unei crime de război comise de comandantul lor. Tema lui Bausch, explorată într-o proză laconică, potrivită stilului de comunicare al soldaţilor, este cum să ne păstrăm integritatea personală printre nebuniile războiului.

WILD NIGHTS!: Stories About the Last Days of Poe, Dickinson, Twain, James, and Hemingway de Joyce

Carol Oates (Ecco/Harper Perennial, 13.99 $) Această „nouă colecţie amuzantă şi tulburătoare“, cum o descrie criticul nostru Brenda Wineapple, imaginează ultimele zile a cinci scriitori. Este „o bijuterie literară…despre creativitate, vârstă şi complicata relaţie generatoare de anxietate dintre ele“, spune ea, adăugând că este şi „un ciclu de poveşti moraliste despre puterea sexuală“.

SLEEPING IT OFF IN RAPID CITY: Poems, New and Selected de August

Kleinzahler (Farrar, Straus & Giroux, 16 $) „Versul liber puternic accentuat“ al lui Kleinzahler este „printre cele mai vii şi coerente sunete pe care le scoate poezia contemporană americană“, a spus Dwight Garner în The Times.

Kleinzahler scrie despre singurătate, masculinitate şi locuri din America, în special despre New Jersey, unde a crescut: „Am iubit aerul din faţa Shop-Rite Liquor / în serile de vară / mai mult decât dealurile Marin la apus“.

HUBERT’S FREAKS: The Rare-Book Dealer, the Times Square Talker, and the Lost Photos of Diane Arbus de Gregory Gibson (Mariner/

Houghton Mifflin Harcourt, 14.95 $) În 2003, prietenul lui Gibson, Bob Langmuir, un vânzător de cărţi rare, a cumpărat o colecţie de hârtii de la un fost angajat al muzeului Hubert, o atracţie sordidă din Times Square care s-a închis în anii 1960. Spre surpriza lui, printre ele se aflau fotografii de Diane Arbus din vremea când îşi căuta adevărata temă. Gibson combină istoria muzeului Hubert, povestea lui Arbus şi relatarea efectului acestei descoperiri (despărţire, divorţ) asupra nevroticului Langmuir.

STORMING LAS VEGAS: How a Cuban-Born, SovietTrained Commando Took Down the Strip to the Tune of Five World-Class Hotels, Three Armored Cars, and Millions of Dollars de John Huddy (Ballantine, 15 $) Din 1998 până în 2000, un refugiat

cubanez a terorizat oraşul cu o serie de atacuri asupra maşinilor blindate.

(L-a jefuit şi pe casierul principal de la recepţia Bellagio). Această dramă cu accente reale are scene de urmărire cu maşini şi un ticălos carismatic.

THE LOST CITY de Henry Shukman (Vintage Contemporaries, 15.95 $) Un tânăr care a părăsit recent armata britanică este în căutarea unui oraş pierdut din Peru, în acest roman liric plin de caniculă, boală, frică şi motive îndoielnice, parte poveste de aventuri, parte exploarare.

WHO DO YOU THINK YOU ARE?: A Memoir de Alyse Myers (Touchstone/ Simon & Schuster, 15 $) Myers îşi aminteşte copilăria din perioada 1960-1970 din cartierul muncitoresc Queens, cu o mamă crudă, disperată şi nefericită şi povesteşte despre propria luptă de a se elibera.

ELSA DIXLER

20

Săpt. aceasta

VISION IN WHITE de Nora Roberts (Berkley, 16 $) O fotografă de nunţi se îndrăgosteşte de fratele viitoarei mirese; prima carte din seria Bride Quartet.

2

THE SHACK de William P. Young (Windblown Media, 51 14.99 $) Un bărbat a cărui fiică a fost răpită este invitat, în aparenţă de către Dumnezeu, într-o cabană izolată. (†)

3

THE GUERNSEY LITERARY AND POTATO PEEL PIE SOCIETY de Mary Ann Shaffer (Dial, 14 $) O jurnalistă îi întâlneşte pe bătrânii membri ai rezistenţei anti-naziste de pe insulă.

1

PRIDE AND PREJUDICE AND ZOMBIES de Jane Austen şi Seth Grahame-Smith (Quirk, 12.95 $) Clasica poveste, rescrisă într-un „haos ultraviolent cu zombie“.

6

CITY OF THIEVES de David Benioff (Plume, 15 $) Doi bărbaţi arestaţi în Rusia celui de-al Doilea Război Mondial trebuie să ducă la îndeplinire o misiune aparent imposibilă pentru a-şi salva vieţile.

6

OLIVE KITTERIDGE de Elizabeth Strout (Random House, 14 $.) O profesoară de matematică ce predă la clasa a şaptea este legătura dintre cele 13 poveştiri plasate pe coasta statului Maine; câştigătorul premiului Pulitzer pentru ficţiune în 2009.

3

7*

UNACCUSTOMED EARTH de Jhumpa Lahiri (Vintage Contemporaries, 15 $) Poveşti despre anxietate şi transformare prin care trec nişte părinţi bengalezi şi copiii lor americani.

5

8

7TH HEAVEN de James Patterson şi Maxine Paetro (Grand Central, 14.99 $) Detectivul Lindsay Boxer şi Clubul Femeilor Criminaliste vânează un incendiator.

5

9

ANGELS AND DEMONS de Dan Brown (Pocket, $9.99) Un savant încearcă să salveze Vaticanul de uneltirile unei societăţi secrete.

5

4 5 6

10 11 12* 13

14 15

CITY OF THIEVES de David Benioff (Plume, 15 $) A treia

lucrare de ficţiune a lui Benioff (e şi un scenarist de film talentat) urmăreşte un adolescent evreu ciudat şi un dezertor rus arătos în căutarea unei duzini de ouă în timpul asedierii Leningradului înfometat.

Săpt. în top

1

DEFEAT: Losing Iraq and the Future of the Middle East de Jonathan Steele

(Counterpoint, 16.95 $) „Problema centrală“ în Irak „nu a fost aceea că americanii au făcut greşeli“, scrie Steele, un jurnalist britanic care a vizitat Irakul de opt ori, din 2003. „Însăşi invadarea lui a fost greşeala“. El spune că istoria Irakului, naţionalismul şi opoziţia faţă de politica Americii în regiune ar fi distrus intervenţia chiar şi dacă aceasta ar fi avut parte de o planificare şi o execuţie competentă.

THE BALLAD OF ABU GHRAIB de Philip Gourevitch şi Errol Morris (Penguin, 16 $) Interviuri cu unii dintre soldaţii care au apărut în infamele imagini de la Abu Ghraib se află în centrul atât al filmului lui Morris, „Standard Operating Procedure“, cât şi al cărţii sale. Autorul Gourevitch ne oferă un context pentru imagini, indicându-ne originile lor în politicile administraţiei Bush. FINAL SALUTE: A Story of Unfinished Lives de Jim Sheeler (Penguin, 16 $) Sheeler (alături) a primit un premiu Pulitzer în 2006 pentru articolele care stau la baza acestei cărţi. Urmând un maior care anunţă şi susţine familiile soldaţilor de marină ucişi în Irak, cartea este „îngrozitoare într-un fel rezervat“, dar sentimentală, scria Janet Maslin în The Times. „Este dovada modurilor în care pierderile din Irak sunt ascunse vederii noastre“.

FICŢIUNE FORMAT CLASIC

2

MY SISTER’S KEEPER de Jodi Picoult (Washington 33 Square, 14 $) O fată îşi dă părinţii în judecată după ce află că ei vor ca ea să îşi doneze un rinichi surorii ei.

LOVE THE ONE YOU’RE WITH de Emily Giffin (St. Martin’s Griffin, 13.95 $) Mariajul fericit al unei femei este tulburat atunci când ea întâlneşte un vechi iubit.

SARAH’S KEY de Tatiana de Rosnay (St. Martin’s 13 Griffin, 13.95 $) Un jurnalist american contemporan investighează ce s-a întâmplat cu o fetiţă şi familia ei în timpul arestării evreilor din Paris, în 1942.

16

THE ELEGANCE OF THE HEDGEHOG de Muriel Barbery (Europa, 15 $) O tânără şi o îngrijitoare văduvă, amândouă în secret intelectuale, se împrietenesc.

17

CERTAIN GIRLS de Jennifer Weiner (Washington Square, 15 $) O fată descoperă romanul sexy şi întrucâtva autobiografic pe care mama sa l-a scris cu ani în urmă.

18

THE READER de Bernhard Schlink (Vintage, 13.95 $) Un lice- 23 an german se îndrăgosteşte de o fostă angajată la Auschwitz.

19

AMERICAN WIFE de Curtis Sittenfeld (Random 13 House, 15 $) O bibliotecară se mărită cu fiul alcoolic al unei familii bogate de politicieni, care ajunge preşedinte.

20

PEOPLE OF THE BOOK de Geraldine Brooks (Penguin, 15 $) Un expert descifrează secretele unui manuscris rar.

19

Săpt. în top

2

ANGELS AND DEMONS de Dan Brown 13 (Pocket, $9.99) Un savant încearcă să salveze Vaticanul de uneltirile unei societăţi secrete.

3

PHANTOM PREY de John Sandford (Berkley, 9.99 $) Detectivul din Minneapolis, Lucas Davenport, investighează o serie de ucideri ale unor tineri gotici.

4*

ODD HOURS de Dean Koontz (Bantam, 9.99 $) 2 Ciudatul Thomas, care poate să comunice cu morţii, confruntă forţele răului într-un oraş de pe coasta Californiei.

5

BURNING WILD de Christine Feehan (Jove, 7.99 $) Un 2 miliardar cu abilităţi de metamorfozare în leopard simte o atracţie animalică pentru dădaca tânărului său fiu.

6

JUST BREATHE de Susan Wiggs (Mira, 7.99 $) După eşecul căsătoriei sale, autoarea unei serii de benzi desenate fuge în California, acolo unde o vor aştepta pasiunea şi surpriza.

2

7

THE BOURNE SANCTION de Eric Van Lustbader (Grand Central, 9.99 $) Jason Bourne, personajul lui Robert Ludlum, urmăreşte un lider terorist musulman.

2

8

AT LAST COMES LOVE de Mary Balogh (Dell, 6.99 $) Margaret Huxtable şi infamul Earl de Sheringford se pregătesc de căsătorie, din motive care sunt total greşite.

2

9

CARELESS IN RED de Elizabeth George (Harper/ HarperCollins, 7.99 $) Detectivul Thomas Lynley, care s-a retras în Cornwall pentru a deplânge uciderea soţiei sale, devine implicat într-o investigaţie locală atunci când descoperă cadavrul unui tânăr.

2

10

THE BROKEN WINDOW de Jeffery Deaver (Pocket Star, 2 9.99 $) Detectivii Lincoln Rhyme şi Amelia Sachs confruntă un criminal care înscenează crimele oamenilor inocenţi.

11

FROM DEAD TO WORSE de Charlaine Harris 5 (Ace $7.99 $) După o explozie mortală la o întâlnire a vampirilor, Sookie Stackhouse înfruntă o serie de pericole.

12*

HOT MAHOGANY de Stuart Woods (Signet, 9.99 $) O poveste plină de mister din seria care îl are ca protagonist pe Stone Barrington, a cărei acţiune se desfăşoară în lumea antichităţilor, a banilor vechi şi noi din New England.

13

FLOWERS ON MAIN de Sherryl Woods (Mira, 7.99 $) 2 Bree O’Brien, dramaturg începător, se întoarce acasă în Chesapeake Shores şi deschide o florărie, spre amărăciunea fostului ei iubit.

14

CROUCHING VAMPIRE, HIDDEN FANG de Katie MacAlister (Signet, 7.99 $) O femeie este căsătorită cu Întunecatul din coşmarurile sale.

15

DARK SUMMER de Iris Johansen (St. Martin’s, 7.99 $) 3 Un medic veterinar îngrijeşte un câine rănit care are un secret uluitor.

16*

EXECUTIVE PRIVILEGE de Phillip Margolin (Harper, 9.99 $) Un criminal în serie, supranumit Spintecătorul din D.C., este în libertate în Washington, iar preşedintele Statelor Unite este unul dintre suspecţi.

17

THE LAW OF LOVE de Nora Roberts (Silhouette, 7.99 $) O 1 reeditare a celor două romane, Lawles şi The Law Is a Lady.

18*

WHERE ARE YOU NOW? de Mary Higgins Clark (Pocket, 7.99 $) O femeie caută adevărul despre fratele ei, care este în viaţă, dar a dispărut.

7

19

TRUE LOVE AND OTHER DISASTERS de Rachel Gibson (Avon/HarperCollins, 7.99 $) O femeie moşteneşte de la soţul decedat o echipă de hochei şi sfârşeşte prin a ajunge în pat cu unul dintre starurile echipei.

2

20

DEAD UNTIL DARK de Charlaine Harris (Ace, 7.99 $) 24 Sookie Stackhouse se îndrăgosteşte de un băiat rău care este vampir.

17

5

FICŢIUNE FORMAT DE BUZUNAR

SAIL de James Patterson şi Howard Roughan (Vision, 2 9.99 $) O vacanţă pe mare se transformă într-un dezastru.

1

THE ALCHEMIST de Paulo Coelho (HarperOne, 86 13.95 $) Un ciobănaş spaniol călătoreşte în Egipt în căutarea unei comori.

25 mai 2009

1

3

FIREFLY LANE de Kristin Hannah (St. Martin’s 18 Griffin, 14.95 $) O prietenie între două femei în nord-vestul Pacificului se întinde pe mai mult de trei decenii şi peste multe alegeri de viaţă.

TESTIMONY de Anita Shreve (Back Bay, 14.99 $) Actele sexuale filmate pe o casetă declanşează un scandal la o şcoală preparatorie din Vermont.

Ediţii broşate

1

1

1

1

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna încheiată pe 9 mai, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile de gen); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes.com/books.

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

NONFICŢIUNE

Săpt. în top

1

THREE CUPS OF TEA de Greg Mortenson şi David 119 Oliver Relin (Penguin, 15 $) Un fost alpinist clădeşte şcoli în sate din Pakistan şi Afganistan.

2

AUDITION de Barbara Walters (Vintage, 15.95 $) O biografie personală şi profesională.

1

3

LONE SURVIVOR de Marcus Luttrell şi Patrick Robinson (Back Bay/Little, Brown, 15 $) Povestea dureroasă a unei operaţiuni a Navy Seals în Afganistan.

27

4

IN DEFENSE OF FOOD de Michael Pollan (Penguin, 15 $) Un manifest care ne îndeamnă: „Mâncaţi! Nu prea mult. În special plante“.

5

EAT, PRAY, LOVE de Elizabeth Gilbert (Penguin, 15 $) Călătoria lungă de un an a scriitoarei, în căutarea sinelui, o poartă pe aceasta prin Italia, India şi Indonezia.

2

Ediţii broşate

25 mai 2009 Săpt. în top

Săpt. aceasta

11

THE SOLOIST de Steve Lopez (Berkley, 15 $) Un colaborator al The Los Angeles Times întâlneşte într-un cartier rău-famat un muzician fără adăpost şi îşi propune să-i schimbe viaţa.

12*

133 90 MINUTES IN HEAVEN de Don Piper şi Cecil Murphey (Revell, 12.99 $) Un preot povesteşte experienţa lumii de dincolo pe care a avut-o după un accident.

13

THE POST-AMERICAN WORLD de Fareed Zakaria (Norton, 15.95 $) Despre ascensiunea Chinei şi a Indiei şi despre distribuirea puterii în lume.

14*

SAME KIND OF DIFFERENT AS ME de Ron Hall, 30 Denver Moore şi Lynn Vincent (Nelson, 14.99 $) Prietenia neobişnuită dintre un vagabond şi un dealer de artă de succes, care s-au cunoscut într-un adăpost din Texas.

15*

147 DREAMS FROM MY FATHER de Barack Obama (Three Rivers, 13.95 $) Preşedintele povesteşte despre viaţa sa ca fiu al unui bărbat african şi al unei americance albe.

16

THE OMNIVORE’S DILEMMA de Michael Pollan 86 (Penguin, 16 $) Urmărind mâncarea din pământ până în farfurie.

120

8

1

6

I HOPE THEY SERVE BEER IN HELL de Tucker Max (Citadel/Kensington, 15.95 $) Viaţa văzută de un afemeiat beţiv şi egocentric.

7

THE MIDDLE PLACE de Kelly Corrigan (Voice, 20 14.95 $) Lupta unei femei cu cancerul – al ei şi al tatălui ei – o ajută să dobândească o nouă înţelepciune.

17

GOD IS NOT GREAT de Christopher Hitchens (Twelve, 14.99 $) Religia ca o forţă malefică în lume.

8

AMERICAN LION de Jon Meacham (Random House, 18 $) Andrew Jackson la Casa Albă.

18*

9*

THE TIPPING POINT de Malcolm Gladwell (Back 240 Bay/Little, Brown, 14.95 $) Un studiu despre epidemiile sociale, cunoscute drept tendinţe pasagere.

THE AUDACITY OF HOPE de Barack Obama (Three 72 Rivers, 14.95 $; Vintage, 7.99 $) Preşedintele propune ca americanii să depăşească divizarea politică.

19

THE FORGOTTEN MAN de Amity Shlaes (Harper 26 Perennial, 15.95$) O reinterpretare a New Deal şi a marii crize.

10

BLINK de Malcolm Gladwell (Back Bay/Little, Brown, 15.99 $) Importanţa instinctului în funcţionarea gândirii.

20

NUDGE de Richard H. Thaler şi Cass R. Sunstein 1 (Penguin, 16 $) Observaţii despre modul în care oamenii iau decizii în privinţa sănătăţii, a banilor şi a fericirii.

84

1

82

5

Sfaturi, Cărţi practice şi Diverse Săpt. aceasta

EDIŢII CARTONATE

Săpt. în top

1

ACT LIKE A LADY, THINK LIKE A MAN de Steve Harvey 15 (Amistad/HarperCollins, 23.99 $) Sfaturi pentru relaţii de la comicul gazdă a emisiunii The Steve Harvey Morning Show.

2

THE G-FREE DIET de Elisabeth Hasselbeck (Center Street, 1 24.99 $) Sfaturi despre evitarea consumului de gluten, din partea gazdei unei emisiuni TV, care suferă de boala celiacă.

3*

MASTER YOUR METABOLISM de Jillian Michaels 5 şi Mariska van Aalst (Crown, 26 $) Un plan de a înlătura toxinele şi de a reechilibra hormonii pentru a pierde din greutate, scrisă de un antrenor de la emisiunea The Biggest Loser difuzată pe NBC.

4

THE LAST LECTURE de Randy Pausch şi Jeffrey Zaslow 57 (Hyperion, 21.95 $) Gânduri despre importanţa „profitării de fiecare clipă„ale lui Pausch, profesor la Carnegie Mellon, care a murit de cancer pancreatic la 47 de ani.

5

10-10-10 de Suzy Welch (Scribner, 24 $) Despre evaluarea deciziilor bazate pe modul în care ele îţi vor afecta viaţa în 10 minute, 10 luni şi 10 ani. (†)

6

122 THE SECRET de Rhonda Byrne (Atria/Beyond Words, 23.95 $) Legea atracţiei ca o cheie pentru a obţine ceea ce vrei.

7

IN PRAISE OF STAY-AT-HOME MOMS de Laura 4 Schlessinger (Harper/HarperCollins, 25.99 $) Sprijin pentru mame acordat de către gazda unui talk-show radio.

8

MARTHA STEWART’S ENCYCLOPEDIA OF CRAFTS de Martha Stewart şi editorii revistei Martha Stewart Living (Porter Craft, 35 $) Mai mult de 30 de tehnici pentru artişti artizanali de toate nivelurile.

3

THE DEEN FAMILY COOKBOOK de Paula Deen şi Melissa Clark (Simon & Schuster, 26 $) Reţete culinare din partea clanului extins Deen.

5

9 10

4

BAREFOOT CONTESSA BACK TO BASICS de Ina 18 Garten (Clarkson Potter, 35 $) Tehnici de gătit şi aproape 100 de noi reţete pentru meniuri elegante.

Săpt. aceasta

EDIŢII BROŞATE

Săpt. în top

1

COOK YOURSELF THIN de personalul de la Lifetime 1 Television (Hyperion, 19.99 $) Cum să reduci consumul de calorii, să-ţi schimbi dieta şi să-ţi îmbunătăţeşti sănătatea fără a sacrifica mâncarea pe care o iubeşti.

2

THE LOVE DARE de Stephen Kendrick, Alex Kendrick 33 şi Lawrence Kimbrough (B&H, 14.99 $) O provocare pentru soţi ca 40 de zile să se iubească necondiţionat. (†)

3

NATURALLY THIN de Bethenny Frankel şi Eve Adamson (Fireside, 16 $) Reguli şi reţete pentru a scăpa din capcana dietei, de la un star din „The Real Housewives of New York City“.

9

4

HUNGRY GIRL 200 UNDER 200 de Lisa Lillien (St. Martin’s Griffin, 19.95 $) Două sute de reţete cu mai puţin de 200 de calorii, pentru micul dejun, prânz, cină şi gustări.

4

5

WHAT TO EXPECT WHEN YOU’RE EXPECTING 410 de Heidi Murkoff şi Sharon Mazel (Workman, 14.95 $) Sfaturi pentru viitorii părinţi. (†)

6

THE FIVE LOVE LANGUAGES de Gary Chapman 93 (Northfield, 13.99 $) Cum să-ţi comunici dragostea astfel ca partenerul să înţeleagă.

7

SKINNY BITCH de Rory Freedman şi Kim Barnouin 96 (Running Press, 13.95 $) Sfaturi din lumea modelingului pentru o dietă vegetariană.

8

EMERIL AT THE GRILL de Emeril Lagasse (HarperStudio/HarperCollins, 24.99 $) Reţete pentru gătit înăuntru şi în aer liber.

9

TWILIGHT de Mark Cotta Vaz (Little, Brown, 16.99 $) 30 O privire în culisele filmului bazat pe cartea romance cu vampiri a lui Stephenie Meyer, destinată adolescenţilor.

10

9 THE BIGGEST LOSER FAMILY COOKBOOK de Devin Alexander şi Melissa Roberson (Rodale, 21.95 $) Despre cum se poate mânca sănătos şi ieftin, 125 de retete şi sfaturi oferite de concurenţii din emisiunea „The Biggest Loser“.

1

21

Eseu

Joe Queenan

Cântă din nou! Şi din nou e câţiva ani, de fiecare dată când am o stare proastă, caut cărţi care conţin cuvântul „pian“ în titlu.

Imediat, ziua mi se luminează. Indiferent dacă este vorba de Acordorul de piane, Pianistul, The Piano Lesson, The Pianoplayers, de unul dintre cele trei romane recente intitulate The Piano Teacher sau, pur şi simplu, de The Piano, simplul fapt că citesc o carte care are de-a face cu gloriosul instrument îmi alungă tristeţea.

Poate acest lucru se datorează eleganţei şi măreţiei instrumentului ori faptului că însuşi cuvântul „pian“ este reconfortant de frumos. Sau poate este efectul faptului că am visat de mic să cânt la pian, dar a trebuit să mă mulţumesc să încerc la chitară câteva piese de Neil Young, la fel ca mulţi alţi membri ai generaţiei baby boom. Indiferent care ar fi motivul, „pian“ este mai sugestiv decât orice alt termen pentru un instrument muzical. Nu rezonez la fel când citesc Come Blow Your Horn, The Advancing Clarinetist, Drums Along the Mohawk, The Tin Drum, The Cello Player, The Vanishing Violin, The Little Drummer Girl, The Soloist, Gideon’s Trumpet, Young Man With a Horn sau chiar Corelli’s Mandolin. Cuvântul „pian“ are un farmec inefabil ce lipseşte din terminologia celorlalte instrumente muzicale. „Harpă“, „corn englez“ sau chiar „viola da gamba“ nu-mi stârnesc la fel sensibilitatea. Literatura care are de-a face cu instrumente ca banjo sau fluegelhorn nici nu intră în discuţie. Nu mai vorbesc de Accordion Crimes. Acordeonul este o crimă.

Presupun că fascinaţia mea faţă de literatura despre pian a început în urmă cu câţiva ani, când o prietenă mi-a împrumutat o încântătoare carte a lui Thad Carhart, The Piano Shop on the Left Bank. Eram un pic deprimat la acea vreme, iar ea m-a asigurat că lectura mă va binedispune. Chiar aşa a fost. Cartea, al cărei subtitlu atrăgător este „Descoperirea unei pasiuni uitate într-un atelier parizian“, are efect garantat. Exprimă o nostalgie după timpuri îndepărtate, mai inocente. Încearcă să resusciteze visele abandonate ale tinereţii. Abundă în personaje stranii. Acţiunea se petrece la Paris. Mai mult, se petrece pe malul stâng al Senei, dintotdeauna locul preferat de boemi, spre deosebire de malul drept, burghez şi înţesat de bancheri şi diplomaţi insensibili.

Adevăratul punct de atracţie este că se desfăşoară într-un atelier. Nouă, celor din generaţia noastră, ne place orice are legătură cu un atelier: pictura, muzica, tuberculoza, sinuciderea. În viziunea noastră, oricât de rea ar fi viaţa, ea va părea puţin mai bună dacă poţi să-ţi târăşti oasele amărâte într-un atelier. Mai ales dacă în acesta se găseşte un pian cu coadă. Dacă oamenii din spatele unor companii ca Williams-Sonoma sau Anthropologie şi-ar fi propus să găsească titlul perfect pentru o carte care să se adreseze celor de vârsta mea, n-ar fi putut născoci unul mai bun decât The Piano Shop on the Left Bank. Sau poate, ar fi putut: The Piano Shoppe on the Left Banke.

Dar acum sunt doar cârcotaş.

D

Cea mai recentă carte a lui Joe Queenan este volumul de memorii „Closing Time“.

22

Pentru că n-am fost niciodată un cititor avid de non-ficţiune, m-am îndreptat spre romane care să conţină „pian“ sau alt cuvânt din aceeaşi familie. Aşa am ajuns la The Piano de Jane Campion (bazat pe apreciatul său film), în care blestematul instrument ajunge în dulapul lui Davy Jones; Pianista a câştigătoarei premiului Nobel Elfriede Jelinek, o poveste despre dorinţă, pasiune şi auto-flagelare; şi un alt roman numit The Piano Teacher de Janice Y.K. Lee. Şi aceasta este o poveste despre dorinţă şi pasiune (deşi este plasată în Hong Kong în timpul celui de-al Doilea Război Mondial), care, spre dezamăgirea mea, nu are prea multă legătură cu pianele. Sau cu auto-flagelarea.

Simplul fapt că o carte este despre piane nu-i suficient

bolism puternic – dragostea sângerândă pe un banc de nisip –, m-au impresionat cunoştinţele lui Mason despre arta de a acorda piane în general şi de a acorda un pian într-un mediu tropical în special. Cartea conţine chiar un fragment despre ce trebuie să faci dacă te trezeşti cu un pian de concert dezacordat şi ciuruit de gloanţe. Dacă nici acesta nu e un fragment elegiac, atunci nu ştiu care ar putea fi.

Romanele în care cuvântul „pian“ figurează în titlu n-au fost întotdeauna la fel de frecvente ca acum şi nici la fel de emoţionante ca marea ficţiune contemporană.

Prima carte din acest gen pe care îmi amintesc s-o fi citit este Pianul mecanic de Kurt Vonnegut, în care instrumentul era folosit ca simbol al unei societăţi periculos de mecanizate. A fost o lectură minunată, dar nu elegiacă. Şi deşi Thomas McGuane este romancierul american în viaţă pe care îl admir cel mai mult şi deşi a doua sa sa carte, The Bushwhacked Piano, este licenţioasă, picarescă, amuzantă şi inteligentă, nu este elegiacă. După cum sugerează şi titlul.

Nu orice carte despre piane a avut efectul scontat

Simplul fapt că citesc o carte care are cuvântul „pian“ în titlu îmi alungă tristeţea.

pentru a-mi stârni interesul; titlul ei trebuie să conţină o variaţiune a cuvântului „pian“. Astfel, romane precum The Page Turner mă lasă rece, în ciuda virtuţilor lor literare. În general, prefer cărţile în care pianul se regăseşte în titlu, dar şi în miezul poveştii. Una dintre preferatele mele este Acordorul de piane de Daniel Mason, un roman elegiac à la Conrad, despre un acordor de piane din Londra victoriană care acceptă o misiune ciudată din partea Guvernului britanic de a călători până în Burma şi apoi de a se aventura pe cursul unui râu, prin jungla înţesată de bandiţi, pentru a repara un rar pian de concert Erard, aparţinând unui diplomat excentric. La fel ca în romanul lui Campion, superbul instrument ajunge să plutească legănându-se pe undele unui râu – o imagine grăitoare a civilizaţiei în declin. Dincolo de acest sim-

asupra mea. Piano Lessons Can Be Murder este o poveste caraghioasă pentru copii de R.L. Stine. The Piano Teacher: The True Story of a Psychotic Killer se bazează pe cazul real al unui ucigaş psihotic (că tot vobeam de non-elegiac). Presupun că autorii şi editorii au înţeles deja atracţia hipnotică pe care o exercită cuvântul „pian“ asupra unor cititori şi au început să-l utilizeze ca instrument de marketing. Pianistul, volumul de memorii care stă la baza filmului din 2002 al lui Roman Polanski, a fost publicată iniţial cu titlul Death of a City. Filmul clasic al lui François Truffaut, Tirez sur le pianiste, este inspirat dintr-un roman de David Goodis intitulat Down There.

Dar de curând am observat că volumul se vinde acum cu titlul Shoot the Piano Player – un titlu mult mai bun, trebuie să recunoaştem.

Desigur, vor apărea, la un moment dat, găselniţe de titluri ca The Last Piano Repairman on the Left Bank, American Rubato: An American Piano Teacher’s American Journey in America, From Hell to Parnassus: Dispatches From the Piano-Tuning Trenches şi Why Pianos Still Matter. Nu mă voi grăbi să cumpăr aceste cărţi, pentru că am încă pe noptieră Piano, The Piano Man’s Daughter, The Odd Boy and His Precious Piano, Confessions of a Naked Piano Player, The Piano Player şi un volum de poezie intitulat Competing With the Piano Tuner. Până când le voi termina de citit, vor mai apărea, cu siguranţă, 300 de cărţi cu „pian“ în titlu. La un asemenea randament, voi ajunge fără probleme la capătul vieţii fără să fiu nevoit să cedez şi să citesc The Cellist of Sarajevo, The Blue Harpsichord sau The Case of the Orphaned Bassoonists. h Fără probleme.

ILUSTRAŢIE DE OLIVER MUNDAY