54 | 1 iunie 2009

Ediţia în limba română, nr. 54 – 1 iunie 2009 Se distribuie numai împreună cu ziarul România liberă.

Preţ: 2,5 lei

Preţ: 17,9 lei

Pachet România liberă + Book Review

Pachet România liberă + Book Review + Biblioteca Cunoașterii

CHRIS SILAS NEAL

Editorial 1 iunie 2009

Ficţiune 3

9

How Cyclists Are Changing American Cities de Jeff Mapes Recenzie de David Byrne

CRONICA DE FICŢIUNE

Recenzii de Joseph Salvatore 14 10

ROAD DOGS

de Elmore Leonard Recenzie de Robert Pinsky

Nonficţiune 4

CĂLĂTORII

Recenzii de Joshua Hammer 5

6

DRIVING LIKE CRAZY: Thirty Years of Vehicular Hellbending, Celebrating America the Way It’s Supposed to Be – With an Oil Well in Every Backyard, a Cadillac Escalade in Every Carport, and the Chairman of the Federal Reserve Bank Mowing Our Lawn de P. J. O’Rourke Recenzie de Neil Genzlinger GASTRONOMIE

Recenzii de Christine Muhlke 8

PEDALING REVOLUTION:

ARTE VIZUALE

Recenzii de Steven Heller 16

THE LAST SUPPER: A Summer in Italy

de Rachel Cusk Recenzie de Adam Begley

Online

Eseu 22

Bloggerii culinari din anii 1940 de Jonathan Miles

Articole & Bestselleruri 18 19 19 19 20 20

Bestselleruri cărţi pentru copii Bestselleruri ediţii cartonate Selecţia editorilor TBR: Din culise Bestselleruri ediţii broşate Raftul cu ediţii broşate

CRONICA MUZICALĂ

Recenzii de Alan Light

Conţine secţiune specială dedicată cărţilor apărute la editurile din România.

The New York Times Book Review, ediţia în limba română (ISSN 1937-920X) apare săptămânal, publicat de Universe Publishing House Inc. Copyright © 2008-2009 The New York Times. All Rights Reserved. Toate drepturile rezervate. Director editorial: Cristian Teodorescu; Redactorşef: Virginia Costeschi; Traducători: Ioana Popa, Ştefan Bodea, Cristiana Vişan, Cătălin Pruteanu, Irina Adrian, Teodor Fleşeru; Proofreading: Anda Ciurte; Advertising sales: virginia@nytbr.ro, 0745773764; www.nytbr.ro; PR: ARENA Communications, cecilia@arenacommunications.ro; Machetare şi pre-press: Antal Angyal, CMYK Pro, Budapesta; Tipar: G. CANALE, Bucureşti; Abonamente: difuzare@romanialibera.ro; Comenzi albume: difuzare@romanialibera.ro pt. Ionuţ Cotorogea

2

Dacă te plimbi prin New York şi ţi se pare că tocmai l-ai văzut pe David Byrne trecând în viteză pe lângă tine, pe o bicicletă Austro Daimler recondiţionată, probabil că exact asta s-a şi întâmplat. În ultimele trei decenii, deplasările urbane ale fostului solist de la Talking Heads s-au petrecut în cea mai mare parte pe două roţi, chiar şi atunci când pleca în alte oraşe. „În turneul meu aflat în derulare, ne însoţesc şapte biciclete“, declara recent într-un e-mail. „Nimic pretenţios, nu sunt biciclete de curse. Eu îmi iau întotdeauna una pliantă“. Pe blogul său de pe pagina de internet davidbyrne.com, Byrne ţine un jurnal al aventurilor sale cicliste în locuri deloc idilice, precum Napoli sau Hong Kong („oraşul cel mai neplăcut pentru biciclişti din toate cele pe care le-am vizitat în lumea întreagă“), precum şi prin teritorii mai prietenoase cu bicicletele. „Să te plimbi cu bicicleta prin Verona, în Italia, era un adevărat deliciu“, spune el, „şi la fel era la Stuttgart – pe malul râului trece o alee pentru biciclişti, în acel oraş cu restaurante în aer liber şi dealuri plantate cu vii. De asemenea, unele locuri m-au luat prin surprindere: la Newcastle există o alee drăguţă, pe malul râului, printre ruine romane, precum şi un tunel pentru biciclişti, pe sub râul Tyne“. În numărul de săptămâna aceasta, Byrne recenzează, la pagina 9, cartea lui Jeff Mapes Pedaling Revolution: How Cyclists Are Changing American Cities. Propria sa carte, Bicycle Diaries – despre „oraşe şi ce le pune în mişcare“ – va fi publicată în septembrie.

Editorii

PODCAST: Săptămâna aceasta vor apărea: Jonathan Miles întreprinde o

călătorie culinară în epoca Marii Depresiuni, Christine Muhlke discută despre noi cărţi de bucate şi autobiografii culinare, iar Motoko Rich ne prezintă însemnări din teren şi Jennifer Schuessler veşti despre bestselleruri. Gazda va fi Sam Tanenhaus, editor la Book Review. Emisiunea este, de asemenea, transmisă şi în New York, vineri la ora 18:05, la postul de radio WQXR, 96,3 FM, sub titlul „Inside the New York Times Book Review“.

SUPLIMENT DE 20 DE CĂRŢI DE BUCATE: O listă adnotată care vine în completarea selecţiei de cărţi culinare de la pagina 6.

PAPER CUTS: Blogul Book Review prezintă cărţi şi alte materiale tipărite.

PRIME CAPITOLE: Fragmente din „Summer World“, de Bernd Heinrich, „The Last Dickens“, de Matthew Pearl, şi din alte cărţi.

E-MAIL CU NOILE APARIŢII: Primiţi în fiecare vineri o trecere în revistă a recenziilor noilor cărţi şi apariţii. nytimes.com/books ILUSTRAŢII DE JOE CIARDIELLO (SUS) ŞI CHRISTOPH NIEMANN

Cronica de ficţiune

Joseph Salvatore

– un răstimp de vodcă ieftină, pornografie şi prostituate, precum şi o încercare de sinucidere izvorâtă din eşecul său de a se împrieteni cu poştaşul. Deşi Dale recunoaşte că perioada sa întunecată s-ar putea să nu se fi încheiat, decide ca pentru moment să abandoneze „ideea morţii“ şi-o cere curând în căsătorie pe Mary Ann Tucker, o solidă învăţătoare la clasa a treia despre care el crede că este „ca şi el, o singuratică demodată, o exclusă de la activităţile exclusiviste ale personalului de la Elkhart“. La scurt timp după nuntă (la care mama lui Mary Ann e doamna ei de onoare, iar cavalerul de onoare al lui Dale e o „fotografie înrămată de 10 pe 12“ a poştaşului distant), câţiva elevi de clasa a şaptea le vandalizează noua casă, determinându-l pe Dale să se răzbune la clasă.

Suspendat la locul de muncă, el coboară din nou în perioada întunecată, devenind obsedat sexual de abundentul trup al noii sale soţii. Dar pe Mary Ann nu o deranjează. Pe parcursul romanului, cu încurajarea amoroasă a lui Dale, trece de la o greutate de „cam 82“ de kg la 133, riscându-şi tot mai mult sănătatea. Autorul înclină uneori prea mult spre naraţiunea confuză despre context, dar ce iese la final e o povestire originală care câştigă încrederea cititorilor şi îi emoţionează un pic pe parcurs.

SECURITY

de Stephen Amidon Farrar, Straus & Giroux, 25 $ Spre finalul abilului şi satiricului roman al lui Amidon, cel de-al şaselea din carieră, un personaj spune despre oraşul ei natal din Massachusetts: „Aici nu era New York.

Aici era Stoneleigh. Oamenii ştiau cum să se poarte“. Umorul rezidă în faptul că pe parcursul a aproape 300 de pagini i-am privit pe localnici purtându-se necruţător şi disperat, din cauza fricii, geloziei, paranoiei, dorinţei şi neliniştii necontenite – cu alte cuvinte, ca oamenii de pretutindeni. Stoneleigh e un mic orăşel universitar în care puţinii puternici îi controlează pe puţinii slabi, folosindu-se de legi şi minciuni pentru a-şi păstra controlul.

Atunci când o alarmă porneşte târziu într-o noapte, în casa unuia dintre locuitorii cei mai bogaţi ai oraşului, secretosul Doyle Cutler, e declarată o alarmă falsă. Dar chiar este?

Proprietarul firmei de securitate, Edward Inman, se implică, iar urmarea e o poveste despre corupţie, dependenţă, violenţă şi depravare sexuală. Spusă din perspectiva a patru personaje, povestea trece rapid de la alarmă la atacul asupra unui student în aceeaşi noapte, apoi la descoperirea lui Edward că soţia sa cu ambiţii politice are legături cu bizarul Cutler. Între timp, Edward are propriile lui afaceri secrete – cu o fostă amantă care încă mai locuieşte în Stoneleigh şi al cărei fiu, un tânăr apatic de 19 ani, s-ar putea să ştie mai mult decât lasă să se vadă despre ce s-a întâmplat în casa lui Cutler.

Gândiţi-vă la carte ca la Peyton Place în epoca terorismului şi a Twitter.

PANDORA IN THE CONGO

de Albert Sánchez Piñol traducerea: Mara Faye Lethem Canongate, ediţie broşată, 15.95 $

AFTER YOU’VE GONE

de Jeffrey Lent Atlantic Monthly, 24 $ Fantomele abundă în acest emoţionant nou roman – nu hoinarii cu trupuri materiale din Danemarca lui Shakespeare sau din Bluestone Road a lui Toni Morrison, ci obsedantele amintiri despre vinovăţie, eşec şi cei răposaţi, care nu numai că ne fac să vedem lucruri care nu există, ci ne şi împiedică să vedem lucrurile care sunt. În 1921, profesorul de engleză Henry Dorn îşi pierde soţia şi fiul adult într-un accident de maşină. Părăsind casa din New York a familiei, călătoreşte cu vaporul la Amsterdam şi, pe drum, o cunoaşte pe Lydia Pearce, o tânără independentă a cărei joie de vivre îl ajută pe Henry să-şi imagineze o nouă viaţă – una care ar putea-o include pe ea. Romanul e împărţit între tinereţea săracă a lui Henry din Noua Scoţie, anii căsătoriei sale (în care vedem efectele istovitoare pe care Primul Război Mondial le are asupra fiului său) şi viaţa de acum ca văduv în Amsterdam.

Lent a fost comparat cu Faulkner şi Cormac McCarthy, ceea ce ne spune câte ceva despre stilul prozei sale. Totuşi, deşi limbajul lui e adeseori remarcabil, sintaxa poate fi stri-

Joseph Salvatore predă compoziţia şi literatura la New School.

SEYMOUR: The Obsessive Images of Seymour Chwast

272 pag. Chronicle Books. 40 $ Cu o inteligenţă de teatru al absurdului, Chwast a contribuit la transformarea designului grafic în anii 1950 şi 1960, aflându-se în fruntea deplasării dinspre sentimental spre comic şi combinând cuvântul cu imaginea. Lucrarea de mai sus, din 1998, prezintă „distorsiuni şi descompuneri“ ale unei imagini din vechi reclame de revistă. vită sub greutatea ambiţiei. E o diferenţă între o frază faulkneriană şi un bizar vers fără pauză: „Nu era nici graţia credinţei în timp ce alerga în tăcere prin obişnuitele treceri ale compătimirii şi tăriei erau cuvinte goale mai tulburi şi vagi decât simţise înainte dar nu era nici o criză de credinţă ci pur şi simplu Dumnezeu împreună cu multe altele părăsiseră casa“. Adevăratul talent al lui Lent se vede în construcţia personajelor. Henry Dorn trăieşte şi respiră şi ne obsedează mult după ce povestea se sfârşeşte.

REVENGE OF THE TEACHER’S PET

A Love Story de Darrin Doyle Louisiana State University, ediţie broşată, 16.95 $ Companionul preferat al profesoarei din ciudatul dar încântătorul roman de debut al lui Doyle e Dale Portwit, un foarte scund şi singuratic profesor de ştiinţe în vârstă de 50 de ani de la Elkhart Elementary and Middle School din Kalamazoo, Michigan. La începutul romanului, Dale iese din „perioada sa întunecată“

Petrecându-se în Londra din preajma Marelui Război, noul roman al lui Piñol oferă un somptuos festin al genurilor: în parte aventură în junglă à la Haggard, în parte science fiction à la Wells, în parte critică anti-imperialistă à la Conrad şi în parte fetiş poliţist à la seriile Hard Case Crime, unde nu numai conţinutul, ci însăşi prezentarea – ilustraţia copertei şi titlul – le fac cu ochiul cititorilor. O mare parte din plăcerea romanului o reprezintă intriga întortocheată. Naratorul, Thomas (Tommy) Thomson, care împarte o pensiune cu Marie Antoinette, a fost angajat de Edward Norton să scrie o carte despre Marcus Garvey (a se nota că nici unul dintre numele acestor personaje nu se referă la corespondenţii lor reali). Când acţiunea începe, Thomson e angajat de Frank Strub să scrie pentru altcineva un roman de duzină cu aventuri în junglă, intitulat „Pandora in the Congo“. Norton, un avocat, admiră produsul final şi-l angajează pe Thomson să scrie despre aventurile adevărate din junglă ale clientului său Garvey – o îngrozitoare expediţie de minerit în Congo, în care doi bogaţi fraţi britanici sunt ucişi şi în urma căreia Garvey, servitorul lor, e acuzat de crimă. Garvey susţine că adevăraţii ucigaşi au fost creaturi reptiliene cu piele albă, supranaturale, trăind adânc sub pământ în junglă. Norton speră că, documentând povestea incredibilă a lui Garvey, va genera suficientă simpatie din partea opiniei publice pentru a-şi salva clientul de la execuţie. Romanul lui Piñol relatează povestea lui Garvey, ca şi propria luptă a lui Thomson de a o scrie. Rezultatul e o carte delicios de bine concepută şi o veselă h încântare.

3

moment de extaz, se spune că ar fi muşcat degetul cel mic de la picior al Sfântului Francis Xavier; trupul neînsufleţit al acestuia îl atrage pe Manseau spre enclava romano-catolică din Goa, India: „Uitându-te cu atenţie la picior acum, când lipsesc cel puţin trei degete, nu poţi să nu te întrebi dacă nu cumva nu a muşcat o bucată mai consistentă“.

Fosta actriţă de stand-up comedy Kate Hopkins, deţinătoarea unui popular blog culinar, are un itinerariu mai puţin dificil. În 99 DRAMS OF WHISKEY: The Accidental Hedonist’s Quest for the Perfect Shot and the History of the Drink (200 ML DE WHISKEY: hedonistul şi accidentala sa căutare a păhărelului perfect de tărie, acompaniată de istoria băuturii – St. Martin’s, 24.95 $), ea pleacă împreună cu prietena ei Krysta într-o plimbare prin distileriile din Scoţia, Irlanda, Canada şi Statele Unite, în căutarea celor mai bune whisky-uri din lume. Fragmentele istorice din cartea lui Hopkins alunecă uşor pe gât: revolta americană din 1794 cunoscută sub numele de Whiskey Rebellion, răspândirea parazitului Phylloxera vastatrix în viile franceze, ce a afectat grav industria vinului şi a contribuit la creşterea popularităţii scotch-ului, rivalitatea dintre Irlanda şi Scoţia pentru cel mai bun single malt. Hopkins ne serveşte şi evaluări concentrate ale băuturilor pe care le degustă, de la Bushmills White Label („o Julia Roberts a whisky-urilor“) la Isle of Jura Single Malt Whisky 10Y („introducerea perfectă în lumea malţurilor afumate cu turbă“). Dar glumele ei – inclusiv un întreg număr despre un GPS, poreclit Molly, care funcţionează prost – pot fi enervante, iar călătoria devine o perindare neinspirată prin magazinele de cadouri ale distileriilor, prin camerele de degustare şi alte locuri frecventate de mai toţi turiştii. „Orice idee de peisaj rural canadian profund şi luxuriant a fost transformată în mâzgă de realitatea existenţei unor locuri ale căror singure virtuţi izbăvitoare erau acelea că aveau o gogoşerie Tim Hortons ŞI o Boston Pizza“, scrie Hopkins în urma unui voiaj la distileria Canadian Club din Ontario.

N alt comediant care pleacă la drum, în căutarea unei beţii de altă natură, este Hape Kerkeling. În I’M OFF THEN:

U

Losing and Finding Myself on the Camino de Santiago

de joshua hammer

ARA aceasta, călătoriile doar de dragul călătoriilor sunt excluse. Aproape toţi scriitorii care străbat acum lumea au un motiv colateral pentru a face asta. Fie că-i vorba de a-şi alina o conştiinţă vinovată de yancheu, explorând Venezuela lui Hugo Chávez, sau de a-şi îndeplini o veche dorinţă de a vedea rămăşiţele mumificate ale unor sfinţi de demult, aceşti autori fără obligaţii sunt interesaţi mai degrabă să-şi satisfacă pasiunea pentru religie, băutură sau politică de stânga decât să inspire aerul unor tărâmuri exotice. În RAG AND BONE: A Journey Among the World’s Holy Dead (CÂRPĂ ŞI OS: o călătorie printre morţii sfinţi ai umanităţii

V

Freelancerul Joshua Hammer, corespondent în străinătate, se documentează pentru următoarea sa carte, „Empire of Sand: A Tale of Greed, Glory and Horror in German Colonial Africa“.

4

– Holt, 25 $), Peter Manseau porneşte într-o odisee globală în căutarea „unor degete descompuse, a unor fragmente de tibie, a unor fire de păr furate, a unor rămăşite incinerate dintr-un torace anonim şi a altor moaşte“ ale unor sfinţi sau ale altor figuri sacre. Rezultatul este o incursiune amuzantă şi uneori emoţionantă în dorinţa arzătoare a omului de a obţine transcendenţă spirituală prin venerarea unor relicve sfinte, fie ele reale sau nu – de la Giulgiul din Torino („considerat de unii cel mai sfânt artefact al creştinătăţii, desconsiderat de alţii pentru că n-ar fi decât un prosop medieval impregnat cu cerneală“) până la veşminte sau oseminte mai obscure.

Cartea ar fi putut fi macabră, dar abordarea ireverenţioasă şi entuziasmul autorului dau o tonalitate surprinzător de lejeră. Manseau examinează răspândirea stranie a relicvelor de sfinţi în întreaga lume, întâlneşte un grup de oameni la fel de pasionaţi – printre ei se numără un paleopatolog francez care îşi dedică timpul liber studierii presupuselor oseminte ale Ioanei d’Arc – şi explorează hotarele evlaviei. Un caz notabil este cel al unei femei portugheze religioase care, într-un

(ATUNCI, AM PLECAT: cum m-am pierdut şi m-am regăsit pe drumul spre Santiago – Free Press, 15 $, în librării de la mijlocul lunii iunie), Kerkeling, gazda unui cunoscut talk-show TV şi vedetă de cabaret în Germania natală, abandonează confortul din Düsseldorf şi trece Pirineii pentru a ajunge la mormântul Sfântului Ioan de la Catedrala din Santiago de Compostela. În căutarea unor înţelesuri înalte, acest autodeclarat „sedentar“ parcurge un traseu de pelerinaj vechi de 1.000 de ani, care atrage în fiecare an 100.000 de oameni şi care îl supune la nişte încercări teribile: căldură aproape insuportabilă şi agonie fizică. „Chinuit de palpitaţii constante şi de dureri în genunchi care îmi taie răsuflarea, sunt nevoit să-mi încetinesc ritmul de mers, mai ales că mă târăsc în nişte papuci în loc să port încălţăminte adecvată“, mărturiseşte el încă de la început.

Povestea de călătorie a lui Kerkeling (tradusă în engleză de Shelley Frisch) a fost un bestseller în Germania, probabil pentru că este foarte uşor să te identifici cu autorul. El sare peste unele dintre cele mai grele porţiuni ale drumului făcând autostopul sau urcându-se în tren şi evită hostelurile infecte pentru pelerini cazându-se la cel mai bun hotel din oraş (adesea nu cu mult mai bun decât hostelurile). În ciuda tacticilor sale, acest călător gregar intră destul de repede în atmosfera pelerinajului, iar întâlnirile sale cu alţi pelerini, printre care un şaman peruvian căruia îi place, în mod inexplicabil, Mein Kampf, pot fi amuzante şi emoţionante în acelaşi timp. Mai puţin reuşită este tendinţa lui Kerkeling de a nota orice incident minor de pe drum şi panseurile sale răsuflate. „Ce ne face oameni? Greşelile noastre mărunte şi defectele noastre majore. Dacă n-ar fi acestea, am fi cu toţii nişte îngeraşi“ – o mostră de epifanie a autorului. În NOMAD’S HOTEL: TRAVELS IN TIME AND SPACE (HOTELUL NOMAZILOR: călătorii în timp şi spaţiu Mariner/ Houghton Mifflin Harcourt, 13.95 $), o antologie de eseuri de călătorie redactate de-a lungul a patru decenii, romancierul olandez Cees Nooteboom hoinăreşte din Mali la Veneţia şi Iranul de dinainte de Ayatollah. În ciuda câtorva pasaje ciudate, în această carte tradusă de Ann Kelland, ochiul ager al lui Nooteboom şi interesul lui profund faţă de locuri izolate din lumea a treia ne aduc uneori aminte de opera unui contemporan al său, jurnalistul polonez Ryszard Kapuscinski. În cea ILUSTRAŢIE DE CHRIS SILAS NEAL

Războinic al drumului P. J. O’Rourke priveşte prin oglinda retrovizoare.

DE NEIL GENZLINGER

O

METODĂ uşoară de a rezolva problema încălzirii globale: să-i iei cheile de la maşină lui P.J. O’Rourke. Sau, mai precis, să te întorci în timp în urmă cu 30 de ani şi să i le iei. Acesta e intervalul de timp acoperit de scrierile reunite în Driving Like Crazy (Conducând nebuneşte), o carte al cărei subtitlu

DRIVING LIKE CRAZY

O incursiune în istoria insulei, plină de fotografii, reproduceri, documente şi citate din operele unor poeţi care au iubit Capri, de la Homer la Pablo Neruda. Include 12 trasee pe mare în jurul insulei pentru oameni la fel de pasionaţi de scufundări ca autorul.

CAPRI BY THE SEA de Patrick Howlett-Martin. (Skira, 59 $)

mai bună scriere din volum, „Lady Wright and Sir Jawara: A Boat Trip up the Gambia“, datând din 1975, Nooteboom pleacă dintr-un capriciu la Banjul – capitala Gambiei, o fostă colonie britanică din Africa de Vest – şi, după ce colindă oraşul toropit timp de câteva zile, încercând (fără un motiv evident) să-l intervieveze pe preşedinte, se urcă pe o barcă paradită, fără o destinaţie precisă. „Capul îi e mare, mongolez“, scrie Nooteboom despre un negustor prosper înghesuit lângă el pe punte, „şi decorat cu o mustaţă potrivită lui Pitagora: un triunghi negru al cărui vârf pare să indice nasul. Zâmbetul lui e la fel de dulce precum caramelul şi nu dispare niciodată“. Într-un eseu intitulat „Nooteboom’s Hotel 1“, el asamblează un han virtual din cele mai memorabile locuri în care a stat şi explică ce înţelege el printr-o experienţă de coşmar pentru un călător: „murmurele tipului din camera de alături,... urmele pasiunii altcuiva sau sunete din aceeaşi gamă,... tortura lentă a picăturii chinezeşti, produsă de un robinet stricat şi de siguranţa axiomatică a faptului că următoarea picătură este pe cale să cadă“. „Am patru părinţi“, îi explică Chesa Boudin, în vârstă de 18 ani, gazdei sale din Guatemala, la începutul volumului GRINGO: A Comingof-Age in Latin America (GRINGO: maturizarea în America Latină – Scribner, 25 $). Fiul unor radicali, Kathy Boudin şi David Gilbert, condamnaţi la ani grei de temniţă din cauza rolului jucat într-un jaf armat din 1981, soldat cu morţi, Boudin a fost crescut de prietenii părinţilor lui, William Ayers şi Bernardine Dohrn, şi a devenit bursier Rhodes.

Această relatare onestă a deceniului petrecut în America Latină – de la un sat mizer lângă Lacul Petén Itzá din Guatemala până pe coridoarele puterii din Caracas – este deopotrivă un volum de memorii de călătorie şi o critică socială şi politică. Multe dintre întâlnirile lui Boudin sunt extraordinare: cunoaşte argentinieni de rând prinşi în colapsul financiar al ţării, iar în cursul unei expediţii pe Amazon se împrieteneşte cu o tânără braziliană superbă pe care o urmează până acasă, la locuinţa ei din Manaus, un apartament cu două dormitoare în care mai stau cel puţin o duzină de membri ai familiei sale.

Background-ul său neobişnuit îl ajută pe Boudin să aibă acces special pe acest continent în care mişcarea anti-Bush propulsează guverne de stânga la putere. „Am găsit unul dintre puţinele locuri de pe această planetă unde faptul că am părinţi ajunşi în închisoare în Statele Unite din cauza unor infracţiuni motivate politic mi-a deschis nişte uşi în loc să le închidă“, scrie el după ce începe să lucreze pentru un consilier al preşedintelui venezuelean Hugo Chávez.

Dar Boudin eşuează în condamnări simpliste ale globalizării, Fondului Monetar Internaţional şi programelor de ajustare structurală şi îşi pierde credibilitatea cu laudele părtinitoare la adresa lui Chávez. „Alungând somnul, Pablo, Liza şi cu mine ne-am pus accesoriile roşii pro-Chávez şi ne-am grăbit să sărbătorim împreună cu ceilalţi“, scrie el după victoria în alegeri a liderului venezuelean în 2006.

Entuziasmul credul al lui Boudin te face să îţi doreşti o abordare mai cumpătată a subiectului.

URNALUL de călătorie din 1993 al lui Rory Nugent, Drums Along the Congo, era o relatare extrem de nostimă a căutării unui dinozaur despre care se zvonea că ar mai exista în preajma Lacului Tele din inima Africii. În DOWN AT THE DOCKS (JOS, PE DOCURI – Pantheon, 24.95 $), prima sa carte de la numitele memorii încoace, Nugent rămâne mai aproape de casă, îndreptându-şi atenţia asupra pescarilor din New Bedford, Massachusetts. Cândva prosper, pescuitul comercial a fost săpat de „autorităţi, marijuana de proastă calitate şi restricţiile la importuri“, spune un pescar căruia se vede că îi place whisky-ul. Numit Sabie, el face parte din grupul de veterani din Vietnam, de consumatori de droguri, alcoolici şi alţi tipi de acest fel pe care Nugent îi întâlneşte pătrunzând în comunitatea lor.

Nugent are talentul să-i facă pe oameni să vorbească, iar poveştile lor – uneori înspăimântătoare, alteori ilare – despre marijuana în miez de noapte, accidente de muncă şi petrecerile cu băutură lungi de o săptămână redau o lume a independenţei antreprenoriale şi a riscurilor teribile. Cel mai memorabil personaj este Mako, un fost contrabandist de marijuana şi pescar de scoici, ale cărui probleme pe uscat sunt contrabalansate de autoritatea lui pe mare: „Căpitan fiind, dirijează spectacolul ca un dictator binevoitor al unei insuliţe în mişcare, populate de alţi cinci sau şase piraţi uniţi de o cauză comună: de a prinde în plasă h cât mai multă pradă de mare“.

J

Thirty Years of Vehicular HellBending, Celebrating America the Way It’s Supposed to Be — With an Oil Well in Every Backyard, a Cadillac Escalade in Every Carport, and the Chairman of the Federal Reserve Bank Mowing Our Lawn de P. J. O’Rourke 258 pag. Atlantic Monthly Press. 24$. prolix este suficient pentru a-l acuza pe acest satirist gonzo agresiv de conservator şi libertin de crime împotriva habitatului umanităţii.

Probabil O’Rourke l-a conceput atât de lung în speranţa că vor mai fi tăiate nişte păduri pentru a obţine suficientă hârtie pentru a-l tipări.

Da, această carte este un omagiu adus traiului bazat pe distrugerea mediului, o glorificare a vechilor maşini al căror consum de combustibil la suta de kilometri se exprimă printr-un număr ca cele de la măsurile pentru pantofi şi o apologie a curselor off-road pe teren fragil. Problema e că nu vei auzi zgomotul produs de şopârlele rare şi cactuşii striviţi sub cauciucurile lui O’Rourke pentru că vei râde prea tare. Desigur, el e personal responsabil pentru moartea iminentă a speciei umane şi a planetei, dar în cele mai bune momente ale sale – adică în vreo două treimi din acest volum – este ilar.

O’Rourke începe cu o laudă neruşinată a automobilului american care ar fi eliberat ţara, mai ales încurajând-o să facă sex înainte de căsătorie – ceea ce, spune el, nu exista în epoca vehiculelor trase de cai. „Puteai să ieşi cu o fată într-o şaretă, dar era greu s-o faci să te lase sub corsetul ei pentru că amândoi stăteaţi cu faţa spre rectul unul cal. Strica atmosfera“, notează el. Actualul moment din istorie, când cei trei mari producători de automobile sunt loviţi şi umiliţi, îi trezeşte lui O’Rourke posomoreala şi pornirile ucigaşe. „Caut furios un vinovat. Ralph Nader, de exemplu.

Ce bine ar fi să sar la gâtul lui şi să-i storc cu bocancii sentimentalismele

Neil Genzlinger este editor la The Times.

rozalii de marxist din căpăţâna aia ovală a lui“, scrie el în introducere.

Inspirat, O’Rourke alege să înceapă volumul cu un articol binecunoscut publicat la sfârşitul anilor 1970 în National Lampoon, un articol atât de respingător, încât îţi vine să-l iei pe autor de guler şi să-l izbeşti puţin de perete. Ceea ce O’Rourke face, la figurat, fireşte, în următorul capitol: se critică pe sine la tinereţe ca fiind un fel de impostor. Materialul din Lampoon preamărea virtuţile şofatului sub influenţa narcoticelor, dar la maturitate, O’Rourke (în vârstă de 61 de ani acum) recunoaşte că nu prea se droga. „Primarul Koch avea relaţii mai bune în lumea drogurilor decât mine. Iar eu îl cunoşteam personal, slavă Domnului, pe John Belushi“, spune el.

Cele mai bune articole care urmează se referă la câteva călătorii lungi pe care O’Rourke le-a făcut împreună cu Michael Nesmith, celebru din The Monkees, alături de care a participat, printre altele, la cursa Baja 1000 din 1983. Automobiliştilor le vor plăcea poveştile despre piesele stricate şi metodele de a le repara cu gumă şi bandă adezivă; toţi ceilalţi vor admira elocvenţa nebună a autorului. De pildă, felul în care descrie unul dintre vehiculele lui Nesmith: „Timerider avea nişte tobe de eşapa-

O’Rourke glorifică vechile maşini al căror consum de combustibil la suta de kilometri se exprimă printr-un număr precum cele de la măsurile pentru pantofi. ment Nascar care scoteau un zgomot atât de drăguţ, încât aveai senzaţia că ai câte un motan fericit în ambele urechi“. Sau sentinţa sa despre o cină de dinainte de cursă: „Ni s-a dat tuturor câte un pahar de şerbet umplut cu un crevete enorm. Judecând după deformitatea scârboasă a crevetelui meu, moartea a fost pentru el un semn de milă cerească“.

Plăcerea lecturii se diminuează spre final, când unele eseuri aduc prea mult a materiale publicitare pentru anumite vehicule sau conţin remarce politice insultătoare care strică atmosfera. În plus, este evidentă şi o altă transformare: satiristul furios devine mai blând odată cu înaintarea în vârstă. Când începe să scrie despre copiii săi şi despre maşinile de familie, ai sentimentul că Garrison Keillor îi conh trolează mâna cu care scrie.

5

de fierărie, comandând un infiernillo. Soţul meu se gândeşte la un viţel întreg. Salivez doar la gândul savorilor afumate ale lui Mallmann, de la portocale caramelizate cu rozmarin la cartofii dulci feliaţi şi pârliţi în unt. Păzea, Bobby Flay!

Ceea ce face ca Mallmann să fie atât de spectaculos e că reuşeşte ca şase ingrediente să fie mai gustoase ca 20 (gremolata lui cu miere a devenit deja sosul echivalent unui şlagăr estival pe care nu mă pot opri să-l fredonez). Totodată ne reconectează la simplitatea primordială şi plăcerea viscerală de a găti la foc deschis – deşi reţetele lui pot fi gătite şi pe cărbuni sau într-o tigaie pentru grătar. O salată de roşii şi fenicul devine altceva atunci când e perpelită. În multe privinţe Seven Fires a fost cea mai simplă carte pe care am citit-o (lăsând la o parte tranşarea viţelului) şi de departe cea mai plină de inspiraţie.

P

ERRY LANG se află la capătul opus al acestui spectru al grătarului, un S.U.V. ostentativ faţă de vechiul Land Rover înnoroit al lui Mallmann. SERIOUS BARBECUE:

Smoke, Char, Baste, and Brush Your Way to Great Outdoor Cooking (GRĂTARUL SERIOS: croieşte-ţi drumul către bu-

de christine muhlke

L

UÂND în considerare faptul că 18 luni reprezintă un ciclu rapid în lumea gastronomiei, e uimitor să descoperim că editorii zilelor de răsfăţ ale lui 2007 au prevăzut că dacă vor vinde americanilor ideea de a pune murături şi legume la borcan, de a afuma slănina, de a prăji scrum carnea şi de a coace prăjiturele grunt, asta va constitui o metodă eficace de a spori vânzările cărţilor de bucate.

Dacă o s-ajung să văd şpaltul pentru 101 supe de sâmburi, o să-mi fac provizii serioase de apă şi Valrhona.

Selecţia acestei veri se rezumă la o modestă degresare a palatului, după orgia de toamna trecută, plină de propuneri opulente făcute de bucătari-şefi celebri, cu reţetele lor la nivel de Everest şi design fiţos. (Confesiune: Eu am scris una dintre acele cărţi. Confesiune totală: Ultima oară când am gătit o reţetă de acolo am substituit caviarului icrele de păstrăv.) Câteva sunt scrise de bucătari celebri, dar în general aceştia sunt de serviciu la grătar sau ocupaţi cu prepararea unor feluri care merg bine cu bere. În schimb, apar bucătari despre care n-aţi Christine Muhlke e editor gastronomic la New York Times Magazine.

6

auzit, dar ale căror restaurante veţi dori acum să le frecventaţi; există bucătari dedicaţi laboratorului, testând metodic fiecare reţetă, ca şi cum de asta ar depinde stipendiile guvernamentale; şi mai sunt şi civilii culinari cu gusturi rafinate.

Francis Mallmann e un megastar în America de Sud, un prinţ patagonez cu restaurante în Argentina şi Uruguay, cu showuri TV şi tot tacâmul. Nu auzisem de el înainte de a merge la locaţia fanion a acestuia din Buenos Aires, o bibliotecă sexy şi pretenţioasă, într-un cartier care ar face ca Fort Apache, the Bronx să ne pară un film distractiv. Dar surpriză! Asemenea altor celebrităţi culinare educate în Franţa, renumite pentru reţetele lor complicate, Mallmann nu vrea decât să meargă la iarbă verde şi să încingă un grătar.

Aşa cum o ilustrează seducător noua sa carte, SEVEN FIRES: Grilling the Argentine Way (ŞAPTE FOCURI: grătar în stil argentinian – Artisan, 35 $), scrisă în colaborare cu Peter Kaminsky, grătarele sale nu sunt cele ale unui picnic popular. Mallmann găteşte pe parillas (grătar), chapas (plită) şi infiernillos (dublu foc deschis), în hornos de barro (cuptoare cu lemne), rescoldos (grămăjoare de cenuşă şi jar) şi calderos (ceaun), apoi – sfântul grătar – pe asador, o cruce de fier pe care e răstignit un animal întreg. Mallmann găteşte cu puritatea elegantă distilată doar odată cu dobândirea măiestriei totale în prepararea mâncărurilor complicate. Inspirat de aceste reţete, un prieten nebun după grătare a contactat un atelier

cătăria perfectă în aer liber, afumând, perpelind, stropind şi frăgezind – Hyperion, 35 $), scrisă în colaborare cu J.J. Goode şi Amy Vogler, e în esenţă ceea ce trebuie să-i oferi unui om ca să-şi actualizeze arsenalul de gătit în aer liber, sau cel puţin fierbătorul de ceramică pentru ouă (dacă tot ceea ce aveţi e un Weber, va trebui să vă modernizaţi). Adam Perry Lang a trecut din bucătăria de la Restaurant Daniel la şefia lui Daisy May’s BBQ din Manhattan, dar n-a făcut nici un compromis. Găteşte bacon, dar e un bacon afumat şi caramelizat. Reţeta pentru o spată întreagă de porc necesită o injectare, o frăgezire cu muştar, un amestec de mirodenii, o mixtură de baiţuri şi sos barbecue. O fată poate visa.

Undeva între rustic şi complex se găseşte Big Sur Bakery, unde s-au refugiat trei fini comeseni din Los Angeles (Philip Wojtowicz e bucătarul şef, soţia lui, Michelle Rizzolo, e brutarul, iar Michael Gibson specialistul în vinuri, şeful de sală şi domnul Rezolvă-Tot) şi au transformat o casă părăsită într-o destinaţie căutată pe Highway 1. THE BIG SUR BAKERY COOKBOOK: A Year in the Life of a Restaurant (CARTEA DE BUCATE A PATISERIEI BIG SUR: un an din viaţa unui restaurant – disponibilă din iulie, Morrow, 34.99 $), scrisă în colaborare cu Catherine Price, îşi deapănă povestea, de la începuturile ca simplu restaurant unde puteai servi doar micul dejun – cum să coci chifle şi să-i influenţezi pe hipioţi – până la fluxul şi refluxul anual de turişti, bani şi ingrediente proaspete. Reţetele sunt amestecate cu portretele personajelor şi furnizorilor locali, de la luptătorul cu capre la cuplul care creşte verdeţuri miniaturale pe verandă.

La fel ca succesul surprinzător al Suzannei Goin, Sunday Suppers at Lucques, cartea de bucate B.S.B. recurge la o abordare sezonieră care poate fi contraproductivă: dacă ai poftă de o plăcintă cu cartofi dulci şi igname în aprilie nu vei avea parte de ea decât dacă sari în octombrie. Şi, tot ca şi Sunday Suppers, e de fapt o carte de bucate pentru restaurante: multe dintre reţete necesită o zi întreagă şi un ajutor de bucătar. O salată drăguţă din inimi de anghinare (îmblânzite cu aburi aromaţi), migdale şi sparanghel (fiecare prăjite separat) într-un dressing din suc de grepfrut (redus la o lingură) a luat peste o oră, dar a compensat prin complexitate. Mi-am rezervat deja timp să prepar o pizza cu slăninuţă împănată, sos barbecue şi porumb dulce – primul pas: băiţuiţi slăninuţa timp de cinci zile. Iar reţetele pentru o pizza la micul dejun şi prăjiturelele cu rubarbă şi unt aromat valorează banii pentru acest volum (sau pentru biletul de avion).

Mâncărurile tip Cajun au conotaţii turistice care încetează să te mai tenteze după ce-ai plecat din Cartierul Francez. În ultimii ani, Donald Link, un bucătar şef din New Orleans, le-a redat atractivitatea, resuscitând clasicele mâncăruri Cajun în restaurantele lui, Herbsaint, Cochon şi noul Cochon Butcher. Herbsaint a fost unul dintre primele restaurante gourmet redeschise după Katrina, iar apetisanta prezentare a volumului REAL CAJUN: Rustic Home Cooking from Donald Link’s Louisiana (ADEVĂRATUL CAJUN: specialităţi culinare tradiţionale din Louisiana lui Donald Link – Clarkson Potter, 35 $), scris în colaborare cu Paula Disbrowe, ne demonstrează de ce reţetele lui înseamnă atât de mult pentru comunitate.

Link ne împărtăşeşte genul de mâncăruri cu care crescuse în Louisiana, ca de altfel şi cele pe care le pregăteşte pentru familie, ILUSTRAŢIE DE CHRIS SILAS NEAL

prieteni şi înmormântări. Unele reţete sunt tentant de demente – pui prăjit şi gumbo andouille, sau varză călită cu cârnaţi, tasso şi confit de raţă, pentru „ziua cea mare“ – celelalte fiind doar tentant de preparat, cum ar fi un sandviş cu bacon şi stridii prăjite (reţeta de bacon inclusă), şi un caltaboş excelent al lui Link, pe care îl foloseşte şi ca umplutură pentru o plăcintă absolut mortală. Tonul e relaxat, explicaţiile clare. N-a trecut mult şi am început să frig găluşte condimentate de păsat şi să servesc jambalaya cu pui şi cârnaţi în timp ce sorbeam bere Abita.

Dacă Link eliberează mâncarea Cajun, majoritatea felurilor de mâncare grecească par blocate în trecutul chioşcului cu gyros. Dar în voluminoasa carte de bucate greceşti VEFA’S KITCHEN (BUCĂTĂRIA VEFEI – Phaidon, 45 $), criticul culinar Vefa Alexiadou ne demonstrează că mai există mult mai multe feluri de mâncare: peste 650 de reţete, pentru a fi aproape precişi. Dacă îngrămădeşti atât de multe feluri într-o singură carte, e clar că indicaţiile vor fi succinte şi fotografiile puţine – deloc grozav dacă n-ai pregătit niciodată spaghetti Lenten din Corfu sau nu te-ai luptat cu 20 de foi de aluat phyllo. Pilaful de pui în amintitul phyllo a fost o dezamăgire, dar dovleceii pane au început să apară foarte frecvent pe lista mea de gustări.

Mark Miller, cel care e creditat cu crearea bucătăriei moderne specifică sud-vestului în restaurantul lui din Santa Fe, Coyote Cafe, face din mâncarea de stradă o artă în ultima lui carte de bucate. TACOS (Ten Speed Press, 21.95 $), scrisă în colaborare cu Benjamin Hargett şi Jane Horn, nu e despre nişte gustări cu fajitas gata în 30 de minute – sau despre orice altceva gata în 30 de minute. Dar veţi fi recunoscători, chiar dacă trebuie să vă umpleţi cămara cu ardei iuţi al căror nume nu-l veţi putea pronunţa, comandaţi prin poştă. Cea mai rapidă reţetă pentru după serviciu a fost cea pentru tacos cu bacon, miere şi chili roşu, genială, o combinaţie de arome dulci, picante şi afumate, toate fripte într-un taquito. Miller stratifică aromele şi gustul picant în moduri ingenioase, de la o umplutură din costiţe de viţel frăgezite cu bere şi înviorate cu pastă de tamarind şi coajă de portocală, până la iepurele cu chili verde, mentă şi roşii-cireaşă. Soţul meu, un purist din Los Angeles în materie de taco, e sclavul acestei cărţi şi al provocărilor incluse, minus taco Santa Fe cu pui, brânză de capră şi mere. Înapoi pe tărâmul cărţilor de bucate ale non-bucătarilor şefi, cartea criticului culinar Eugenia Bone WELL PRESERVED: Recipes and Techniques for Putting Up Small Batches of Seasonal Foods (BINE CONSERVAT: reţete şi

tehnici de pus la păstrat mici rezerve de mâncăruri de sezon – Clarkson Potter, 24.95 $) pare cea a unei prezicătoare a crizei: în octombrie vânzările de borcane şi ale celor necesare conservării au crescut cu 92 la sută în comparaţie cu aceeaşi lună din anul precedent. Mica ei carte utilă a apărut din di-

lema reală a omnivorului: ce să faci cu toate acele lucruri scumpe cumpărate în exces de la piaţă. Bone demistifică operaţiunea de pus la borcan pentru cei care n-au crescut lângă o bunică, încărcând paginile cu sfaturi practice însoţite de răspunsuri la întrebările puse cel mai des. Reţetele ei simple, uşor de transpus în practică, pentru cantităţi mici de gemuri, sosuri, murături şi carne frăgezită (din nou bacon!) sunt urmate de reţete care le încorporează pe acestea.

Marmelada din trei citrice pe care o veţi pune pentru la iarnă? Încercaţi-o cu crevete sau aripi de pui sau ca umplutură pentru clătite. Un sos puternic făcut din seminţe de pin, usturoi şi stafide poate fi adăugat pastelor, uns pe cotletele de porc sau scăzut la foc mic într-un stufat cu prepeliţă. Baconul acela pe care l-aţi băiţuit o săptămână? Poate îl serviţi cu rigattoni, curmale şi Gorgonzola. Combinaţia generată de această carte, povestirile din ziar despre castraveciori muraţi şi comerţul cu seminţe m-au făcut să merg la magazin să-mi cumpăr ce-mi trebuie pentru conservare înainte să se vândă tot. Acum doar aştept să-mi vină prin poştă Seminţele Schimbării.

Diana Henry, comentator culinar pentru Sunday Telegraph şi mamă ocupată, ne propune PURE SIMPLE COOKING: Efortless Meals Every Day (GĂTITUL PUR ŞI SIMPLU: mesele cotidiene, fără bătaie de cap – Ten Speed Press, 21.95 $), editată iniţial în 2007, în Marea Britanie. Marca ei distinctivă, de şic fără fasoane, este evidenţiată încă de la imaginea de pe copertă a unui pui copt şi tapetat neglijent cu prosciutto rumenit, lăsat să se răcească pe un prosop şifonat. Starurile culinare britanice excelează la genul de plăceri facile, la un potpuriu de bucăţele gustoase aruncate de-a valma într-un castron, à la Nigella şi Nigel.

Reţetele de globetrotter ale lui Henry înclină spre condimentele Africii de Nord, Spaniei şi Italiei. Dar o „gustare fără nimic gătit (în esenţă)“ de ouă fierte de prepeliţă înmuiate în dukkah – adică alune de pădure pisate şi date la tigaie cu susan, chimion şi coriandru – a fost ciudat de insipidă, iar puişorul lăcuit cu harissa, chimion şi coriandru a oferit senzaţii surprinzător de cuminţi pentru cât a costat. E păcat că ceea ce e palpitant în pagină nu e întotdeauna apetisant la masă. Henry e fie informală până la neglijenţă, fie conversiunile ei în sistem metric nu funcţionează cum trebuie. Însă cartofii la cuptor cu cârnaţi chorizo m-au făcut să uit de chimionul risipit. În definitiv cine are nevoie de cărţile de bucate? Michael Ruhlman vrea ca bucătarii particulari să le arunce şi să mărşăluiască spre lumină, pătrunzând pe tărâmul creativităţii şi încrederii de sine. Dar ca să ajungi acolo va trebui să fii bun la memorarea numerelor sau cel puţin la obţinerea

unei copii xerox a scării de măsuri de pe copertă (dacă ştiţi că 3:2:1 = aluat de plăcintă, probabil sunteţi un profesionist pentru care aceste proporţii sunt o a doua natură).

Î

N timp ce Ruhlman participa la cursurile de la Culinary Institute of America pentru a scrie o carte, un specialist i-a prezentat o copie a regulilor de aur care reduc elementele gastronomiei (franţuzeşti) la proporţiile ingredientelor. Ele reprezintă „adevărul bucătăriei“, notează autorul ultra-curios, care a mai scris şi cărţi despre mezeluri, operaţii pe inimă şi renovări de case. În RATIO: THE SIMPLE CODES BEHIND THE CRAFT OF EVERYDAY COOKING (PROPORŢII: codurile simple din spatele măiestriei culinare cotidiene – Scribner, 27 $) Ruhlman îşi călăuzeşte cititorii printre proporţiile necesitate de varietăţile de aluat, cocă, zeamă de carne sau legume, sosuri, creme şi cârnaţi, explicând fundamentele lor chimice şi culinare într-o proză clară şi directă, furnizând reţete apetisante care surprind tehnica fiecărei formule. Scopul lui e nobil: cine n-ar dori să fie în stare să prepare un sos béarnez şi nişte gougères fără să crape bolul? Asta, bineînţeles, numai dacă doriţi să preparaţi un sos béarnez şi nişte gougères.

Editorii revistei Cook’s Illustrated fac în aşa fel încât cărţile lor de bucate să pară indispensabile. Formând o echipă dedicată, aceştia sunt uniţi în ideea de a elabora reţete care combină idealurile lor culinare (sau ale copilăriei) cu fervoarea calculată a hackerilor ruşi. În ultimul lor volum, THE BEST SKILLET RECIPES (CELE MAI BUNE REŢETE LA TIGAIE – America’s Test Kitchen, 35 $), îşi propun să vadă ce pot face cu acel instrument de gătit esenţial. „Asemenea găsirii celor 1.001 de întrebuinţări pentru banda de împachetat“, scrie fondatorul şi editorul revistei, Christopher Kimball, „ne-am întrebat şi noi dacă nu cumva tigaia are un potenţial nerealizat“. Ştiaţi că lasagna, pizza şi sufleul pot fi preparate într-o tigaie? Nu sunt deloc rele, deşi impresionează mai mult prin ingeniozitate decât prin gustul efectiv. Reţetele se derulează de la cele elementare la unele de complexitate medie (caserolă cu paste şi ton, rulou cu carne tocată de vită şi sos picant, tigaie tailandeză), cu o varietate de mâncăruri etnice şi meniuri clasice franţuzeşti şi italieneşti, de la somon cu linte şi sfeclă, la fripturi în stil toscan, cu spanac şi usturoi.

Sinceră să fiu, cea mai bună parte din Cook’s Illustrated e scriitura: stilul standardizat şi tenace al editorilor a dat în parodie, sunând mai degrabă a o combinaţie între Goldilocks şi Guy Noir a lui Garrison Keillor: „Am încercat să înlocuim uneori brânza cedar cu gruyère, dar gustul mult mai puternic n-a făcut o impresie bună degustătorilor“, scriu ei despre un burger cu brânză. „Gouda, havarti sau fontina au primit la rândul lor o şansă, dar nici una n-a fost pe plac. Am dat lovitura cu Monterey Jack – a contribuit la fluidizarea sosului, creând acea textură mătăsoasă pe care o doream“. Slavă Domnului!

MIX SHAKE STIR: Recipes From Danny Meyer’s Acclaimed New York City Restaurants (MIXEAZĂ, SCUTURĂ, AMESTECĂ:

reţete de la mult lăudatele restaurante ale lui Danny Meyer din New York City – Little, Brown, 29.99 $) ne învaţă să facem cocteiluri. Puteţi recrea băuturi servite la restaurantele Meyer, de la Modern Martini la Blue Smoke Lynchburg Lemonade, dar trebuie să planificaţi în prealabil (şi să schimbaţi unele denumiri, dacă nu cumva preferaţi să oferiţi Lots o’Passion şi Hampton Jitney). În această perioadă a modei coctailului, infuzia cu ghimbir a unei sticle de whisky de secară, prepararea unui sirop picant de rubarbă şi combinarea propriilor ingrediente nu pot decât să vă încânte amicii.

Chiar dacă va fi o vară în care va trebui să ne simţim mai bine cu mai puţin, există întotdeauna loc şi pentru desert. În acest caz, alte delicii zemoase pe un ştergar franţuzesc, via Cory Schreiber şi Julie Richardson din Portland, Oregon (el la restaurantul Wildwood, ea la brutăria Baker & Spice). Cartea lor, RUSTIC FRUIT DESSERT: Crumbles, Buckles, Cobblers, Pandowdies, and More (DESERTURI RUSTICE DIN FRUCTE: tarte, plăcinte,

Adam Perry Lang (stânga): „Porcul e creat pentru grătar“. Francis Mallmann (dreapta) pregăteşte o friptură în crustă de sare.

sufleuri, fructe glazurate şi altele – The Speed Press, 22 $) e o mini-biblie sezonieră care merge dincolo de fundamente. Autorii fac ceva interesant dintr-o prăjitură clasică – pun glazura şi la fund, şi deasupra! – şi ne iniţiază într-o reţetă minunată, prăjiturele cu piersici caramelizate. Tortul lor răsturnat cu cireşe e o frumuseţe, chiar şi atunci când folosim fructul congelat, iar la iarnă de-abia aştept să pregătesc o modestă plăcintă cu mere şi biscuiţi cu brânză cedar, care mă va satisface până la următoah rea avalanşă de cărţi de bucate ale unor bucătari celebri.

7

Cronica muzicală

Alan Light

teres, mai ales că Marshall a refuzat să coopereze. Goodman explorează exhaustiv drama centrală a vieţii lui Marshall: „disputa pe care Chan o are cu ea însăşi de-a lungul întregii cariere … dacă vrea sau nu cu adevărat să urce pe scenă şi să cânte“. Cartea documentează jocul de-a şoarecele şi pisica jucat de Marshall cu luminile rampei, dar şi abuzul de droguri şi problemele emoţionale, ca fiică a unui muzician agitat şi a unei mame instabile. Rezultatul e binecunoscutul statut de „ultima damă neferice a Sudului“. În pofida unor alunecări în jargonul critic-rock şi a blestemului unei biografii neautorizate, de a recurge la mult prea multe surse secundare, Goodman reuşeşte o prezentare decentă a semnificaţiei muzicii lui Cat Power – cel puţin pentru cititorul sceptic care este subsemnatul. Mult mai important e că ea îşi păstrează obiectivitatea vizavi de fascinaţia ciudată a comportamentului impredictibil a lui Marshall. „Crizele de pe scenă ale lui Chan n-au fost niciodată nefireşti, dar asta nu înseamnă că nu e conştientă de impactul lor“.

THE PROTEST SINGER

An Intimate Portrait of Pete Seeger de Alec Wilkinson Knopf. 22.95 $ Aşa cum se potriveşte unui gigant muzical care a sărbătorit recent împlinirea a 90 de ani, folkistul Pete Seeger a constituit subiectul biografiilor, documentarelor şi chiar al propriilor memorii. Aşa că, atunci când Wilkinson, reporter la The New Yorker, l-a contactat pentru încă o istorisire a vieţii lui, Seeger i-a replicat: „E nevoie de o carte care poate fi citită fără s-o laşi din mână“. În The Protest Singer (Cântăreţul protestatar), Wilkinson s-a achitat de provocare, producând cu precizia laserului un portret bine creionat al artistului şi activistului care a schimbat vieţile lui Bob Dylan, Bruce Springsteen şi ale milioanelor de oameni care s-au ridicat prin glasurile lor, alăturându-se cântecului său. În timp ce îşi însoţea tatăl muzicolog într-un periplu de culegere a unor cântece, tânărul Seeger a descoperit forţa liricii tradiţionale americane, care avea „carnea vieţii umane în ea“. Fuzionarea acelor adevăruri simple cu convingerile lui politice l-au determinat să renunţe la studiile de la Harvard, să colaboreze cu Woody Guthrie şi să înceapă să concerteze. Curând avea să se împartă între concertele în beneficiul muncitorilor grevişti şi apariţiile din cluburile fiţoase de noapte împreună cu formaţia sa, Weavers. Momentul definitoriu pentru Seeger l-a reprezentat mărturia depusă în 1955 în faţa Comitetului Activităţilor Antiamericane (retipărită aici ca un apendice), în care n-a făcut nici un compromis legat de convingerile lui. A fost condamnat la închisoare pentru sfidarea Congresului, dar condamnarea a fost ulterior anulată. Acest eveniment, scrie Wikinson, a făcut din Seeger un erou american; de-acum înainte a „întruchipat principiile tuturor oamenilor bravi despre care cânta“.

WILL YOU TAKE ME AS I AM

Joni Mitchell’s „Blue“ Period de Michelle Mercer Free Press. 24.99 $ Albumul Blue din 1971 al lui Joni Mitchell aştepta demult o examinare serioasă. Se impunea ca o coloană de forţă a mişcării cantautorilor, fiind o descriere perfectă a posibilităţilor şi eşecurilor romantice. Dar Mercer, cu Will You Take Me as I Am (Ia-mă aşa cum sunt), nu se decide ce vrea să scrie: o carte despre Blue, un studiu despre ceea ce autoarea numeşte „Perioada albastră“ a lui Mitchell, cuprinzând remarcabilele discuri produse între 1971 şi 1976, sau o analiză de ansamblu a operei sale.

Drept urmare, nici una dintre aceste abordări nu e foarte satisfăcătoare. În timp ce Mercer – autoarea unei biografii a saxofonistului Wayne Shorter – trebuie aplaudată pentru încercarea de a se rupe de convenţionalele prezentări tip „making of“, nu ajunge să clarifice

Alan Light e director de programe pentru serialul televiziunii publice Live From Artists Den. 8

LOWSIDE OF THE ROAD

A Life of Tom Waits de Barney Hoskyns Broadway. 29.95 $

NEW YORK IN THE 70s: SoHo Blues – A Personal Photographic Diary

de Allan Tannenbaum 271 pag. Overlook Duckworth. 45 $ Celebrităţi, artişti, viaţă de noapte şi scene stradale din anii în care Tannenbaum era editor foto la The SoHo Weekly News. Deasupra, un detaliu dintr-o fotografie cu Joe Strummer, vocalistul formaţiei Clash, în 1981.

nişte detalii importante, cum ar fi unde şi când anume a fost înregistrat Blue sau care dintre cântece apar în album. În schimb îi ia mult prea mult timp dezbaterea dacă compoziţiile lui Mitchell ar trebui considerate „autobiografice“ sau „confesive“. Idei îndrăzneţe, ca de exemplu cea că acest album, cel mai personal dintre toate, „a marcat un fel de rămas bun faţă de anii 1960, o meditaţie personală asupra finalului unui deceniu de speranţe colective, inocenţă şi idealuri“, sunt diluate de truisme („Cel mai expresiv lucru din viaţa unui artist e deseori însăşi arta“). Mercer a beneficiat de o rară ocazie de a o intervieva pe Mitchell, a cărei bravadă poate fi extrem de captivantă.

Dar poate fi şi dezamăgitoare („Am încercat să fac din cântecul american pop un cântec de artă“), însă Mitchell apare întotdeauna ca absolut sigură de sine. Acest gen de încredere lipseşte din carte.

CAT POWER

A Good Woman de Elizabeth Goodman Three Rivers, ediţie broşată. 13.95 $ Când Goodman, jurnalist rock, l-a abordat pe muzicianul Nick Cave, solicitându-i un interviu pentru biografia lui Cat Power (numele de scenă al cântăreţei născută Chan Marshall), Cave a răspuns cu o surprindere amuzată. „O întreagă carte?“ a replicat el. „Vreau să zic, îmi pot imagina numai o broşură“. Într-adevăr, Marshall nu pare subiectul nimerit pentru o abordare extensivă: eroina unui cult popular, în vârstă de 37 de ani, ea e mai degrabă renumită pentru căderile ei din timpul concertelor decât pentru muzica ei.

E în mare măsură meritul lui Goodman că această carte, Cat Power: A Good Woman (Cat Power: O femeie adevărată), suscită in-

„Sunt cel mai similar lucru cu mine însumi despre care am auzit vreodată“, spunea odată Tom Waits. De-a lungul a vreo 35 de ani, timp în care s-a auto-metamorfozat dintr-un trubadur beatnik într-un aristocrat vârstnic năzuros, Waits a urmat propriul traseu artistic. Însă Hoskyns notează în exhaustivul volum Lowside of the Road (Pe marginea drumului principal) că a fi outsider necesită o gândire strategică. Hoskyns, autorul mai multor cărţi despre istoria rock-ului american (pe cea mai recentă, Hotel California, am promovat-o personal), e un cercetător avid, iar cele mai reuşite capitole din Lowside sunt cele care descriu anii de început ai lui Waits. Provenind dintr-o familie din clasa de mijloc, din sudul Californiei, a ajuns un cantautor pe scenele din Los Angeles, unde şi-a rafinat imaginea colţuroasă de chefliu nocturn care îl deosebea de masa de pierde-vară. „Trăiesc într-o constantă stare de sărăcie autoimpusă“, declara Waits în acea perioadă; un prieten îşi aminteşte deschizând frigiderul cântăreţului în care nu era decât „o teslă, un borcan mic cu inimi de anghinare, un vechi tichet de parcare şi un bidon cu ciment pentru acoperiş“. În cele din urmă personajul din concerte consumă mai mult din viaţa lui Waits din afara scenei. „Să mergi în turneu timp de opt luni şi să cânţi beat unui oraş, sprijinindu-te de stâlpul unui felinar“, a declarat el, „ei bine, te plafonează“. Hoskyns surprinde transformarea lui Waits prin căsătoria cu Kathleen Brennan în 1980, după care creaţiile lui devin caracterizate de o sensibilitate zgomotos avangardistă – o trecere de succes „de la auto-caricatura jazzbo la excentricul spectacol de artă sui-generis“. Din nefericire pentru Hoskyns clanul Waits îşi închide porţile după ce protectiva Brennen intră în ecuaţie şi, cum tot mai puţine persoane vor să vorbească, a doua parte din Lowside devine în mare măsură o discografie h bine documentată.

Vestitorul bicicletelor O argumentaţie către cei ce călătoresc frecvent în oraşe, să renunţe la maşină în favoarea bicicletei, de dragul oraşelor şi al propriei sănătăţi.

DE DAVID BYRNE AI întâi să pun toate cărţile pe masă: principalul meu mijloc de transport prin New York a fost, în ultimii 30 de ani, o bicicletă, aşa că tind să simpatizez cu ideea că suntem în mijlocul unei revoluţii cicliste şi că asta e un lucru bun. Ca şi Jeff Mapes, autorul volumului Pedaling Revolution: How Cyclists Are Changing American Cities (Revoluţia cu pedale: cum schimbă cicliştii oraşele americane), am văzut cum pe străzi apar, de-a lungul anilor, tot mai mulţi biciclişti, fel de fel. Nu mai e vorba doar despre mine, câţiva tipi care livrează mâncare la domiciliu şi o poteră de curieri nesăbuiţi. Ba din contră.

Acestea fiind spuse, revoluţia nu a venit încă. Directorii fondurilor de investiţii şi cei de la General Motors nu merg cu bicicleta la serviciu (nu râdeţi, căci o vor face), iar cartea

M

PEDALING REVOLUTION

How Cyclists Are Changing American Cities de Jeff Mapes 228 pag. Oregon State University Press. Ediţie broşată, 19.95 $ de faţă nu are prea multe şanse să intereseze pe cei care nu sunt deja convinşi, printre care mă număr eu, alături de alţi avocaţi ai ciclismului şi oameni care lucrează în urbanism şi în universul transportului în comun. Dar volumul este util – acelora dintre noi care, ocazional, se văd puşi într-o postură defensivă, Mapes le furnizează nume, date, fapte şi cifre.

El expune în detaliu modurile în care oraşe ca Amsterdam, Paris, New York sau Davis, California, au pus la punct în ultimele decenii politici care încurajează cicliştii, precum şi modurile în care şi alte oraşe încep acum să facă loc bicicliştilor. Expune, într-o manieră uşor digerabilă, o cantitate considerabilă de materiale despre rute de deplasare, siguranţă a traficului şi poluare a aerului. Citează studiile relevante şi ne arată cum aceste studii au fost fie luate în considerare, fie ignorate. Toate aceste informaţii constituie o muniţie grozavă pentru aceia dintre noi care şi-ar dori să vadă cum oraşele americane devin mai prietenoase pentru biciclişti, dar ar putea fi cam greu de digerat pentru cei de pe margine – cei care, ocazional, fac o tură cu bicicleta pe o alee de pe malul râului sau printr-un parc sau cei care au o vagă senzaţie că ar putea, într-o bună zi, să meargă cu bicicleta la serviciu.

Pedaling Revolution nu e doar o expunere de fapte şi cifre.

Mapes, jurnalist responsabil cu rubrica politică de la The Oregonian, ne povesteşte cum s-a îngrăşat şi a început să se simtă puţin deprimat când a trebuit să schimbe obişnuita sa rută zilnică de 16 km până la muncă, din Portland, cu o navetă „foarte lungă, de 80 de km“, cu maşina, până la sediul Adunării Legislative din Salem. El susţine că promovarea ciclismului poate ridica nivelul general al condiţiei fizice al populaţiei, din moment ce oamenii fac mai mult exerciţiu fizic atunci când acesta nu li se pare un exerciţiu fizic, ci mai degrabă ceva în mare măsură plăcut şi care mai are şi o utilitate, cum ar fi să te deplasezi până la locul de muncă. „Avocaţii ciclismului şi ai mersului pe jos“, scrie el, „şi-au revizuit prezentarea cauzei lor, numind-o acum «transport activ», sintagmă care reuşeşte să nu pară ameninţătoare pentru americanul captiv în fotoliu, dar are totodată o nuanţă reuşită de seriozitate“.

Lui Mapes, experienţa mersului cu bicicleta prin Portland – oraşul cel mai prietenos cu bicicliştii din toată America de Nord (deşi Vancouver este foarte aproape de acest titlu, în opinia mea) – i se pare atât de agreabilă încât nu are nici un dubiu că bicicleta e un lucru bun, pe care cât mai multe comunităţi ar trebui să-l adopte fără discuţie. Dar, aşa cum ştiu şi eu şi ştie

Cel mai recent album muzical al lui David Byrne este „Everything That Happens Will Happen Today“. Cartea sa, „Bicycle Diaries“, va fi publicată la toamnă.

ILUSTRAŢIE DE JAMES VICTORE

şi el, iniţiativa are mulţi oponenţi. În Statele Unite, cultura automobilului este la fel de predominantă ca întotdeauna, chiar dacă marile companii care ne-au ajutat să devenim astfel sunt acum în ruine. Iar guvernele şi urbaniştii au jucat cu toţii de aceeaşi parte a fileului, contribuind la a face ca ideea transportului ieftin şi lipsit de efort şi cea a unei maşini pentru fiecare să devină un vis la care poate aspira orice american.

Pedaling Revolution nu este o carte despre ciclismul montan prin formaţiunile calcaroase Moab din Utah sau despre reţeaua de poteci bucolice care fac legătura între unele din colegiile din zona rurală a Massachusetts-ului. Nu este nici o carte despre curse, Lance Armstrong sau materialul recomandat pentru costumul supraelastic de ciclism, nici despre variatele forme de sport extrem pe bicicletă care au apărut

După cum subliniază Mapes, când vor fi mai multe femei pe bicicletă, vor apărea schimbări de percepţie şi în domeniul siguranţei. în ultima vreme: turniruri pe biciclete speciale, înalte cât un cal, crosuri pe bicicletă cu obstacole sau lumea ezoterică a bicicletelor fără schimbător de viteză (biciclete cu viteză fixă).

Timp de decenii, americanii au perceput mult prea des ciclismul ca fiind un fel de sport extrem pentru macho, ceea ce a făcut de fapt destul rău campaniei destinate a obţine acceptarea bicicletei ca un mijloc legitim de transport. Dacă imaginea voastră despre ciclism este cea a unor tipi în costume supraelastice care vă ratează la mustaţă în plimbările voastre de sfârşit de săptămână sau cea a unor videoclipuri de pe YouTube cu copii care decolează de pe nişte rampe, călare pe biciclete cu dimensiuni ilare, atunci probabil că aveţi impresia că ciclismul este destinat doar celor atletici şi predispuşi să rişte. Fabricanţii de biciclete din Statele Unite au tendinţa

de a produce unele care arată ca echivalentul pe două roţi al unui Hummer, cu roţi groase şi cadre solide, pe care trebuie să stai cocoşat, într-o poziţie care este indiscutabil nesigură pentru ciclismul urban şi naveta zilnică. Dar asta a început să se schimbe deja de cel puţin câţiva ani. Ce uşurare!

După cum subliniază Mapes, când vor fi mai multe femei pe bicicletă va fi dat semnalul unei schimbări majore de atitudine, care va conduce la schimbări ulterioare în direcţia siguranţei şi a eleganţei. Pot să-mi călăresc bicicleta până nu-mi mai simt picioarele şi asta nu va face ca ciclismul să pară mai cool, dar dacă vor apărea femei atrăgătoare, şezând pe bicicletele cu care îşi fac pelerinajele cotidiene prin oraş, ziua şi noaptea, atunci mulţimile le vor urma cu siguranţă exemplul. Un articol recent dintr-un ziar britanic era însoţit de o fotografie a cântăreţei pop Duffy pe o bicicletă roz. Modelul Agyness Deyn susţine că nu se desparte niciodată de bicicleta ei, iar despre Courteney Cox se spune că i-a făcut cadou anul trecut o bicicletă lui Jennifer Aniston. Ştirile din tabloide nu pot declanşa o revoluţie, dar tot e ceva.

Către finalul cărţii, Mapes se angrenează în nişte dispute privind pistele pentru biciclişti (oare sunt cu adevărat mai sigure?), reguli de siguranţă (cicliştii trebuie să respecte lumina semaforului?) şi ideologii legate de trafic (ar trebui cicliştii să ocupe o bandă întreagă de circulaţie sau să circule cât mai aproape de marginea drumului?) care probabil că nu pot interesa decât pe un obsedat sau pe un susţinător fervent al cauzei (permiteţimi să mă prezint!). Dar dezbaterile pe care ni le prezintă s-ar putea ca în final să ne ajute pe noi toţi. Zonele verzi, pistele mai sigure pentru biciclişti, zonele pietonale şi locurile pentru parcat bicicletele vor face ca oraşele noastre să fie nu doar mai confortabile şi mai agreabile, ci şi, aşa cum spunea recent Janette Sadik-Khan, responsabilul cu transportul în comun din New York, mai competitive din punct de vedere economic, pe măsură ce tot mai multe dintre ele devin locuri în care oameni cu idei h şi ambiţii creatoare îşi doresc să trăiască şi să lucreze.

9

Jocuri murdare Cel mai nou roman al lui Elmore Leonard prezintă trei personaje familiare într-o poveste complicată despre seducţie şi trădare.

DE ROBERT PINSKY XTRAORDINARUL povestitor Elmore Leonard a fost lăudat pe bună dreptate pentru tehnica sa: o proză puternică şi rapidă, dialoguri savuroase, personaje construite din tuşe atât de rapide încât par invizibile, niciodată un detaliu care să nu avanseze acţiunea. E uimitor câte poate face Leonard cu o propoziţie atât de simplă precum: „Ea a plecat cu cecul“.

Dar o carte bună trebuie să mai aibă şi altceva. Deşi nu se face mereu referire la acest lucru, cărţile lui Leonard au subiecte. Road Dogs (Maidanezii) e despre gradele diferite de adevăr şi minciună din relaţiile interumane. Uneori, ponderea de adevăr sau minciună

E

ROAD DOGS

de Elmore Leonard 262 pag. William Morrow/ HarperCollins Publishers. 26.99 $ e fatală. Nostim şi captivant, îmbogăţit prin indiferenţa conştientă a atitudinii de gen „La dracu’, de ce nu?!“ a unui scriitor minunat trecut de 80 de ani de-acum, Road Dogs – pe sub tematica sa despre sex, violenţă şi bani, şi dincolo de distribuţia de escroci, bătăuşi şi vedete de film – prezintă întrebări interesante.

Se poate schimba cumva un om în toată firea? Mai bine zis, poate un asemenea om să renunţe la un talent care-i aduce respect, dar îi dă viaţa peste cap? Se poate avea încredere în altcineva? E dragostea adevărată vreodată? E prietenia adevărată vreodată? Sau, lăsând deoparte dragostea şi prietenia, există oare loialitatea? Şi, lăsând deoparte loialitatea, e posibil oare respectul între un bărbat şi o femeie? Noi, maidanezii – hoinărind împreună, puşi pe adulmecat, lătrând, făcând năzdrăvănii şi poate răsturnând o pubelă de gunoi – suntem oare demni de încredere? La nevoie sau la necaz, putem avea oare încredere că amicii şi iubitele noastre nu ne vor întoarce spatele sau nu se vor năpusti asupra noastră, mai devreme sau mai târziu?

Personajele bine conturate şi amuzante care întruchipează aceste probleme sunt trei eroi din romanele anterioare ale lui Leonard. Unul dintre ei – un escroc bogat, scund, pătimaş şi nemilos pe nume Cundo Rey – se afla printre infractorii exportaţi în Statele Unite de Fidel Castro. În această carte, Elmore Leonard îl importă pe Cundo din romanul său anterior LaBrava. Deşi acum e în închisoare, cubanezul a devenit un infractor prosper, proprietar al unor case frumoase în Venice, California. Într-una dintre aceste case locuieşte Dawn Navarro – iubita nemernică, dar pe care Cundo o considera credincioasă –, o escroacă şi manipulatoare superbă care a apărut iniţial, mai tânără şi mai puţin înstărită, în ipostaza Reverend Dawn din Riding the Rap al lui Leonard.

Când spun că Dawn „a apărut“ parcă aş

Cea mai recentă carte a lui Robert Pinsky, „Essential Pleasures: A New Anthology of Poems to Read Aloud“, tocmai a fost publicată în Statele Unite.

10

vorbi despre un film, iar aceste personaje chiar seamănă cu nişte actori, distribuiţi de Elmore Leonard în propriile roluri, după cum se zice, în această nouă operă de ficţiune. Ca şi în romanele anterioare ale lui Leonard, personajele demonstrează interes pentru filme şi discută inteligent despre ele. E însă un clişeu să spui că proza în sine e cinematografică. E parţial adevărat, dar acest scriitor nu concurează prosteşte cu cinematografia acolo unde aceasta e în avantaj: scenele de sex şi violenţă sunt inteligente şi scurte, organizate repede ca să pună în mişcare motorul verbal al dialogului, care propulsează povestea.

EL de-al treilea personaj redistribuit, Jack Foley, e descris foarte explicit ca George Clooney, care a jucat rolul fermecătorului, inteligentului şi contraproductivului jefuitor de bănci Foley în Out of Sight, excelentul film din 1998 al lui Steven Soderbergh, bazat pe romanul omonim al lui Leonard. Acest Jack Foley este Clooney în acel film, puţin mai în vârstă, dar încă în stare să joace murdar.

Industria cinematografică îi dă lui Leonard nenumărate posibilităţi să râdă cu – şi de – cititorul de pe pagină: ca un actor care se uită în obiectivul camerei. În lumea lui fictivă, avocaţii, infractorii şi poliţiştii îşi câştigă respectul reciproc citând replici din Cele trei zile ale condorului sau făcând trimiteri la Terrence Malick. Autorul face ca acest univers să fie convingător şi o face cu un aplomb impasibil.

Personajele lui Leonard chiar îşi compun singure anumite replici (ceea ce urmează ar merita un avertisment pentru că dezvă-

C

luie finalul, dar, pe de altă parte, la Leonard trama are atâtea întorsături...) Plănuind să-l omoare pe un bărbat cu care s-a simţit foarte bine în pat, Dawn Navarro are o discuţie cu sine despre dialog: „Ar trage fără să ridice piedica. Dacă nu cumva ar mai avea câteva lucruri de zis înainte. Apoi ar trage piedica doar pentru efect, înainte să spună: «Adio, Jack, a fost...»

«Distractiv?»

«O mascaradă?»

«A fost... frumos să te cunosc.»

I-a zis: «A fost frumos să te cunosc?»

I-a zis: «A fost foarte frumos să fac duş cu tine.» Îşi îngreuna situaţia, încercând să gândească în loc să spună pur şi simplu ce avea de spus. Cum ar fi: «Te iubesc, Jack, dar nu eşti un bărbat cu şase milioane de dolari.» N-ar fi fost o replică rea. Ar înţelege el“.

Aici, eventuala criminală îşi concepe potenţiala victimă a crimei ca pe un spectator, iar posibilităţile limbajului atrag mai multă atenţie decât arma. În mod asemănător, gândurile lui Jack atunci când e cât pe ce – sau nu – să facă sex cu o vedetă de film, proaspătă văduvă, seamănă cu gândurile unui scenarist. La piscină, după o baie, când se pregătea să se schimbe, femeia i-a spus: „M-am tot gândit. Ar fi mai bine să-mi grăbesc întoarcerea în lume“. „El s-a întors să se uite la ea şi i-a zis: «Ştiu», dând din cap, arătând că era deopotrivă înţelept şi răbdător. Şi-a spus că dacă tot a început, ar face bine să continue, aşa că i-a

mai zis: «Înţeleg». I-a zis că n-are de ce să se grăbească şi că relaţia va funcţiona sau nu. Se plăceau şi aveau să reuşească într-o zi. Idee pe care a formulat-o astfel: «Ne vom exprima dragostea într-o bună zi», spunându-şi că ar fi trebuit să zică «ne vom dovedi dragostea», dar nu i-a plăcut nici această frază. Ar fi trebuit să-i spună că vor ajunge în acel punct, să i-o spună rânjind şi s-o lase aşa“.

Acest jefuitor de bănci care seamănă cu Clooney are suflet de scriitor. Se prea poate să fie mai interesat să pară cât mai blazat decât este în ipostaza obişnuită de seducţie.

Se prea poate ca autorul şi personajul să-şi recunoască vulnerabilitatea (chiar şi atunci când se înjoseşte concepând trame răsuflate, Leonard, ca şi arma neîncărcată, are o manieră dezarmantă de a părea să zâmbească afectat către cititor, pe deasupra clişeului).

Faptul că-şi pune personajele să se gândească la detaliile propriului discurs înainte să treacă la sex sau violenţă nu e doar o festă sau un răsfăţ. Într-o poveste despre încredere şi trădare, atenţia hiper-intensă acordată nuanţelor dialogului nu e doar potrivită: e o chestiune de supravieţuire. Vigilenţa ciudată a personajelor şi naratorilor include şi atenţia autorului faţă de expresiile faciale. Un personaj de-al lui Leonard gândeşte astfel: „Dar ea nu l-a fixat cu privirea când el i-a mulţumit“. Iată o altă propoziţie despre comunicare fără cuvinte, care include mereu un element al încrederii sau dimpotrivă: „S-a uitat la Foley, care i-a răspuns amicului său cu un zâmbet obosit“. Când Dawn îşi încheie un discurs cu cuvintele „Am încredere în tine, Jack“, răspunsul lui e: „Când o spui tu, pare atât de uşor“.

Prin situarea sa morală şi fizică, Road Dogs ocupă acelaşi teritoriu ca vechea glumă despre „Cum spui «du-te dracului» la Los Angeles?“ (Pentru cei care nu ştiu răspunsul: „Ai încredere în mine“).

Leonard îşi menţine scenele de violenţă rapide şi minimalizate, şi acestea pline de fraude şi înşelătorii. Mai e vorba şi de jocuri: o partidă de baschet în doi care devine violentă într-un mod neaşteptat; un fel de dodgeball în doi în care un jucător ajunge cu călcâiele pe marginea unui acoperiş terasat, destul de înalt pentru ca orice greşeală să se dovedească fatală. Ambele scene te fac să te gândeşti la motivul pentru care anumite tipuri de înşelăciune sunt numite uneori „jocuri de încredere“.

La începutul romanului, Cundo şi Foley sunt prieteni buni în închisoare, Cundo fiind programat pentru eliberare în curând, iar Foley, nu.

Cundo îi plăteşte 30.000 de dolari unei avocate foarte bune ca să-i scoată prietenul de după gratii, iar acesta iese primul din puşcărie. Se aşteaptă cumva Cundo ca Foley să-l răsplătească cu un alt favor, probabil criminal? Sau poate avea încredere Foley că are parte de un gest de prietenie? Va fi credincioasă Dawn? Se va culca Foley cu vedeta de film rămasă văduvă? Şi aşa mai departe, cu nenumărate întorsături de situaţie şi câteva personaje secundare minunate. Dragostea, prietenia şi loialitatea există oare? Răspunsul lui Leonard, transpus într-o proză antrenantă, pare să fie „tot ce se h poate“ – sau poate că e „depinde“.

ILUSTRAŢIE DE JOE CIARDIELLO

11

News Reduceri de 1 iunie Deja Ziua internaţională a Copilului a intrat în agendele editorilor de carte şi ale librarilor drept prilej de reduceri şi oferte atrăgătoare pentru micii consumatori. Pentru că spaţiul nostru e limitat, vă recomand să faceţi o excursie web pe site-urile celor mai importante edituri care au în ofertă cărţi pentru copii. Veţi găsi volume interesante la preţuri nu atât de mari ca de obicei. Şi veţi menţine un obicei frumos în familie, cartea în dar. E mai puţin apetisantă decât o prăjitură, dar mai interesantă decât o jucărie care se strică imediat.

Eu o să dau o raită pe la Corint Junior, Cartier, Nemi, Rao, Mladinska, pentru început .

Kindle: venituri de 1.6 mild. $ pân în 2012 Dispozitivul de lectură Kindle de la Amazon s-a dovedit a fi un succes comercial incontestabil. Mai nou are o versiune cu un ecran mai mare, pe care se pot citi şi ziare sau reviste şi care va fi lansată luna aceasta. Analistul economic Sandeep Aggarwal de la agenţia Collins Stewart a declarat pentru site-ul paidcontent.org că Amazon a dat lovitura. El estimează că încasările generate anul acesta de Kindle vor ajunge la  de milioane de dolari, cu un profit de cel puţin  de milioane de dolari, urmând să crească la . miliarde de dolari în , cu un profit de  de milioane de dolari. Aggarwal susţine că

vânzările Kindle vor creşte cu  pe an în perioada  – , fiind însoţite de o creştere corespunzătoare a abonamentelor pentru conţinut.

Singura condiţie pe care trebuie să o îndeplinească Amazon este să aibă o politică flexibilă atât în privinţa conţinutului, cât şi a modalităţilor de plată. Deocamdată, pentru utilizatorii de Kindle, Amazon are o ofertă de . de titluri. Lansarea Kindle DX va aduce şi mai mulţi clienţi, în ciuda preţului prohibitiv –  de dolari şi va genera şi o creştere a ofertei editoriale.

Imagine preluată de pe Amazon.com

Terori!tii prind în plas un pion dintr-un s tuc iranian DE JANET MASLIN Sirenele Bagdadului încheie trilogia semnată Yasmina Khadra, de romane histrionice şi tulburătoare despre fundamentalismul islamic. Aceste trei cărţi (celelalte două sunt Rândunelele din Kabul şi Atentatul) îşi datorează impacSIRENELE BAGDADULUI

de Yasmina Khadra  pag. Editura Trei.  lei tul în egală măsură realităţilor brutale pe care le cristalizează şi talentului narativ al autorului. Lui Khadra îi place să adopte perspectiva unei persoane naive care se vede obligată pe neaşteptate să înţeleagă războiul. Yasmina Khadra e pseudonimul feminin al unui fost ofiţer militar algerian, Mohammed Moulessehoul, care trăieşte în Franţa şi a cărui operă a fost tradusă cu pasiune în toată lumea. În acest caz, naratorul naiv este un tânăr de vreo  de ani, care provine dintr-un sătuc irakian izolat, de unde a plecat pentru a-şi începe studiile universitare la Bagdad, ca să fie expediat ulterior acasă din cauza invaziei americane. La începutul romanului, protagonistul se află în Beirut, din motive care vor fi explicate în destul de mult timp. Mai întâi, autorul recurge la un flashback pentru a descrie deteriorarea vieţii din Kafr Karam în vreme de război şi o face pas cu pas şi atrocitate cu atrocitate. Deşi naratorul e încrezător 12

şi descuiat la minte, se lasă convins de din nou peste mine“, îi spune tânărul ira- „Şi, dincolo de ea nu mai exista decât viopiniile din sat, care sunt înverşunate, dar kian cititorului. În cea mai monstruoasă dul infinit, o cădere nesfârşită, neantul“. deloc neaşteptate. „Era un monstru, dar atrocitate dintre toate, protagonistul e Drept urmare, „am fost absorbit de torera monstrul nostru“, spune un personaj silit să-şi vadă tatăl lipsit de ajutor şi pe nadă şi azvârlit dintr-un tumult într-aldespre Saddam Hussein. „Iată ce-au fă- jumătate dezbrăcat după un raid efectu- tul, prins într-un coşmar adevărat ca un cut din ţara noastră: iadul pe pământ“, at de „acei cowboys behăitori şi idioţi“ somnambul atacat de strigoi“. Şi: „Am adaugă el. Un profesor de filosofie, care – un grup infanterişti violenţi. „Acea deschis gura, dar sunetul care mi-a ieşit participă şi el la această discuţie din fri- imagine era marginea prăpastiei“, scrie printre buze părea mai degrabă horcăitul zeria satului, adaugă că „lumea e condusă el despre momentul când e nevoit să se de moarte al unui animal sălbatic“.

Efectul cumulat al acestor evenimende forţe financiare internaţionale, pentru uite la organele genitale ale tatălui său. te îl transformă pe narator care pacea înseamnă concedieri“ într-un automat amorţit, dar şi că „îngenuncherea Irakului totuşi melodramatic, gata să i-ar permite Israelului să domifie folosit de forţele terorisne Orientul Mijlociu“. În ceea ce mului şi ale răzbunării. „Ce priveşte speranţa în această regitranziţie uşoară!“, îşi spune el. une sumbră, „visurile nu mai au „Ieri eram un băiat ascultător nici un rost când toate orizontuşi bine crescut, iar azi m-am rile sunt pustii“. trezit cu o furie de nestins Sirenele Bagdadului, cu titlul înfiptă adânc în propria-mi său ambivalent, care se referă carne“. Acea furie devine „tot la farmecul oraşului şi la situce mi-a mai rămas în această aţia sa de criză, oferă ulterior viaţă falsă, nedreaptă, stearpă ilustrări sumbre ale argumenşi crudă“. Ajunge să creadă că telor sale ideologice. Băiatul „oamenii sunt fraţi de cruce nătâng al satului, „o fiinţă pură jalnici şi meschini ai lui Sisif, şi nevinovată, mai apropiat de creaţi pentru suferinţă; vocaDumnezeu decât sfinţii“, e seţia lor e să îndure viaţa până cerat de nişte soldaţi americani la sosirea morţii“. Acea ultimă imbecili, unul dintre ei făcând răbufnire oferă cel puţin o literalmente spume la gură. O anumită idee despre motivul nuntă veselă în sat („în sfârşit pentru care autorul e compaputeam să aşteptăm cu nerăbrat uneori cu Camus. dare un eveniment fericit care Deşi îşi împinge protagoar fi compensat deşertăciunea nistul către transformarea încronică a vieţii de zi cu zi!“) tr-un pion de genul celui din devine o baie de sânge după Candidatul manciurian în jocul explozia unui proiectil. „Şi apoi, teroriştilor, restul romanului într-o noapte, cerul s-a prăbuşit Pictura în acrilic „Blues over Baghdad“, Pearlie Taylor

e destul de stângaci realizat. Autorul nu consideră că „Rămas bun, Maarwan! Ne vom revedea în ceruri“ e un adio destul de explicit, aşa că naratorul trebuie să clarifice faptul că Maarwan e un terorist sinucigaş. Jumătatea din această carte care are de-a face cu terorismul oferă o ilustrare viscerală a diferenţei dintre suspans şi surpriză. Iată suspansul: Sirenele Bagdadului e exasperant în ciuda verbiajului excesiv.

Dovedeşte un adevărat avânt atunci când îşi împinge personajul principal către „cea mai importantă misiune revoluţionară asumată de când omul s-a ridicat să umble pe două picioare!“ Dar romanul rămâne, în fond, destul de previzibil până când o întorsătură finală îi afectează efectul. Detaliile ca de documentar ale poveştii prezintă ilustrări prea familiare şi credibile ale faptelor şi vorbelor teroriştilor adevăraţi. Dacă Rândunelele din Kabul rămâne cartea cea mai tulburătoare şi mai creativă din această trilogie, Atentatul pare de-acum cea mai artificială şi didactică.

Sirenele Bagdadului se încadrează undeva la mijloc, cu un fir narativ neşlefuit care ascunde o pasiune reală. Autorul percepe cu subtilitate disperarea, furia şi batjocorirea irakienilor, chiar şi atunci când manipulează postura ideologică a cărţii pentru a reflecta puncte de vedere diferite. În cele din urmă, această poveste cu morală proprie seamănă mai degrabă cu realitatea istorică.

Această recenzie a apărut iniţial în numărul din  aprilie  al The New York Times Book Review.

Proust, anyone? În c utarea inaccesibilului, Proust ne-a d ruit o cronic extraordinar de detaliat a dorin!ei ca explorare, a suferin!ei ca "tiin! .

DE VIRGINIA COSTESCHI Citim cu frenezie detlit, chicklit, manlit şi alte …lit. Ne întoarcem sfios către poezie, care ne-a intimidat dintotdeauna, însă, paradoxal, ne atrage permanent. Oscilăm între Gellu Naum şi Emil Brumaru. Ba ne place, ba nu ne place Mircea Cărtărescu, suntem reti-

timpului pierdut într-una dintre „cele mai intens vizuale opere literare“.

Valul copleşitor de amintiri care joacă un rol important în toate scrierile memorialistice este, în opera lui Proust, un tsunami tragic şi duios care te acoperă până la sufocare. Nu doar că trăieşte pentru

Opera lui a fost tradusă în România de către Radu Cioculescu. Munca fenomenală i-a fost întreruptă de arestarea din perioada  –  şi apoi de lunga detenţie începută în , care l-a dus către moarte, în . Volumele nerevizuite de el au fost îngrijite de soţia sa,

autorii trecuţi la index, iar cărţile lui au fost mutate în fondul secret. După  s-a dovedit a fi un autor inofensiv pentru doctrina comunistă, dar un deliciu pentru cititori. Mihai Zamfir spunea în : „Iar astăzi, în condiţiile modernizării supraindividuale, când

temps perdus, le transformă într-un carusel ameţitor din care nu mai poate coborî şi este forţat să retrăiască permanent stări extreme şi sentimente contradictorii.

Eugenia Cioculescu şi le puteţi savura – pe toate – în ediţia publicată acum de editura Leda. Între  şi  numele lui Marcel Proust a figurat printre

personalitatea este forţată să dispară progresiv în masa dirijată, sporeşte tot mai mult actualitatea acestui romancier ce a oferit cititorului singurul domeniu

ÎN CĂUTAREA TIMPULUI PIERDUT

Volumele  –  de Marcel Proust Editura Leda.  lei cenţi în a citi romanele tinerilor autori şi punem prea repede etichete. Eu cred că e vremea să ne întoarcem puţin la clasici, ca să ne redobândim bunele obiceiuri de citit.

Vă recomand Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut. Dacă aş fi o twitteriţă, mesajul meu ar fi acesta: marcelproust: în dimineaţa de  ianuarie  a muşcat o madlenă înmuiată în ceai, care i-a declanşat un val copleşitor de amintiri din copilărie. Dar pentru că aici am loc berechet, o să încerc să vă conving că merită citit sau recitit. Eu l-am citit în liceu şi mi s-a părut greoi şi pedant.

L-am reluat recent şi mi se pare minunat, nu doar pentru că îmi confirmă teoria că sunt cărţi care trebuie citite la o anumită vârstă, ci şi pentru că e cu totul altceva faţă de autorii contemporani.

A fost admirat şi urmat în obsesiile sale variate, de la arhitectură la optică, homosexualitate, muzică clasică, botanică, stilul vestimentar fin de siècle şi bucătăria franţuzească. Comparaţiile sale fac încă deliciul multor esteţi literari, madeleinele sunt un il faut manger la Paris, iar ceaiul de lămâie verde a devenit băutura celor rafinaţi. După Proust, ar trebui să apară pe lista de delicatese şi berea rece, alături de îngheţată, cafea, croissant, portocale, prăjituri cu ciocolată şi… lista ar putea continua. Se spune că şi-a dat ultima suflare după ce a băut ultima bere rece care îi fusese adusă de la Ritz. Dar nu doar delicatesele comestibile l-au încântat. Proust a fost un gurmand vizual şi auditiv. Cum spunea pictorul Eric Karpeles într-un material din The New York Times, Proust pomeneşte mai bine de o sută de artişti, de la Bellini la Whistler, şi trece prin toate operele importante dintr-o perioadă vastă cuprinsă între secolele al XIV-lea şi al XX-lea, transformând În căutarea

pe care nici o autoritate exterioară nu-l poate aliena – universul intim al fiecăruia“. Observaţia emisă în urmă cu  de ani este perfect valabilă şi acum. Şi dacă până anul trecut tot dădeam vina pe programul încărcat şi pe multele obligaţii sociale de onorat, cred că anul acesta ne relaxăm un pic, cu toţii. Acesta este marele avantaj – şi poate singurul – al unei crize financiare mondiale: ne obligă să ne întoarcem spre noi, să ne privim mai atent în oglindă şi să ne prioritizăm nevoile fără să acordăm un loc privilegiat materialului. Şi cred că lectura a fost până recent pe lista lucrurilor de făcut în timpul liber care nu mai apărea în agendele multora dintre noi.

Aşadar, să ne întoarcem la Proust.

Romanul de  de pagini, care a fost numit de unii critici opera unui diletant nevrotic şi răsfăţat, a devenit reperul modernismului, depăşind creaţii semnate de James Joyce sau Thomas Mann.

Proust a glisat dinspre avangardă spre mainstream, în încercarea de a găsi răspunsuri unor chestiuni importante pentru cultura umană – în ce măsură ne modelează copilăria percepţiile de la maturitate, dezamăgirea socială, obsesia sexuală, sadomasochismul, gelozia posesivă, hăţişurile memoriei şi modurile în care toate aceste converg spre o pasionantă călătorie pentru dobândirea cunoştinţelor. Proust este un impresionist, Proust se iubeşte pe sine la modul capricios şi morbid. Succesiunea sa existenţială este compusă din momente izolate, care au sens doar în interpretare proustiană. Însă de aici e o cale lungă şi uşor exaltată pentru a-l transforma într-un pionier al cerebralităţii – Proust Was a Neuroscientist de Jonah Lehrer – sau într-un autor de literatură automotivaţională – How Proust Can Change Your Life de Alain de Botton, ori chiar un gurmand care vă poate recomanda un meniu select – Dining with Marcel Proust de Shirley King). Nu neg că poate aceste scrieri i-au mai adus lui Proust nişte cititori, însă demersul primordial cred că ar trebui să rămână îndemnul pur la lectură, nu extrase adunate sub un titlu comercial şi superficial de genul „How To Suffer Successfully“ (din How Proust Can Change Your Life). În căutarea inaccesibilului, Proust ne-a dăruit o cronică extraordinar de detaliată a dorinţei ca explorare, a suferinţei ca ştiinţă. Este modern nu la suprafaţă, ci în profunzime. Veţi învăţa multe lucruri direct de la el, fără a fi nevoiţi să apelaţi la surogate literare. Şi la finalul lecturii veţi descoperi că Proust estetul va fi învins în faţa cititorului de Proust angoasatul din dragoste şi din cauza pornirilor nestăpânite.

13

Arte vizuale

Steven Heller

Copertă cu copertă

Î

NTR-O zi, o companie ca Pixar va crea un concert virtual de reunire a trupei Beatles, înfăţişându-i în timp real aşa cum sunt (sau ar fi) acum, cântându-şi marile hituri aşa cum le-ar interpreta astăzi.

Presupun că ar exista drepturile de autor şi alte obstacole de depăşit, dar pun pariu că ar fi un blockbuster în rândul generaţiei mele care îmbătrâneşte repede. Totuşi, în lipsa unei asemenea reuniri digitale, amintirile despre Beatles şi succesul lor pot fi răscolite acum prin apariţia cărţii lui Alan Aldridge THE MAN WITH KALEIDOSCOPE EYES (OMUL CU OCHI CALEIDOSCOPICI – Abrams, 35 $). Aldridge a fost ilustratorul ale cărui imagini au surprins esenţa diafană şi splendoarea comică a versurilor trupei Beatles într-o lucrare în două volume intitulată The Beatles Illustrated Lyrics (1969 şi 1971), pe care a editat-o el însuşi şi care includea imagini realizate de alţi ilustratori importanţi, pe lângă cele proprii. Deşi arta lui Aldridge nu e psihedelică în stilul de San Francisco, e cu siguranţă inspirată de droguri în stilul trupei din perioada londoneză – analogul vizual al cântecului Lucy in the Sky With Diamonds. Încă mai am exemplarele princeps şi-mi aduc aminte prima oară când le-am frunzărit: erau un document esenţial pentru epocă şi o sursă de inspiraţie pentru mulţi hipioţi aspiranţi, aşa ca mine.

Fost art director şi designer la Penguin Books, Aldridge a creat o serie de ilustraţii pentru un interviu cu Paul McCartney apărut în revista The Observer. A folosit apoi aceste imagini şi altele într-un proiect editorial numit The Beatles Sinister Songbook, care a evoluat în primul volum Beatles Illustrated Lyrics, unde a inclus vreo 70 de ilustraţii inspirate de cântece, într-o varietate de medii şi manierisme. În The Man With Kaleidoscope Eyes, Aldridge îşi aminteşte cum l-a cunoscut pe McCartney. Scrie o proză însufleţită şi plină de dialoguri, dar şi de clişee: „Era Vara Dragostei – 1967. Peste tot domneau sunetul albumului Sgt. Pepper, izul dulce de «iarbă» şi de beţişoare parfumate. Fete superbe în rochii subţiri de vară şi fără sutiene te invitau la «amor liber».

Era o viaţă bună“. Deşi sunt de acord cu această trăire, problema cu această carte e că, uneori, domină auto-parodierea neintenţionată. Volumul e plin de artă superbă şi de elemente minunate de istorie a popului, dar stilul prozei poate fi uneori prea zglobiu.

Totuşi, din moment ce Aldridge a jucat un rol important în cultura pop britanică, poveştile lui sunt fascinante. De pildă, momentul din 1970 când s-a întâlnit cu premierul Harold Wilson la sediul de pe Downing 14

Street ca să discute despre o campanie de desenate cu peniţa, sunt lipsite de eleganţa afişe pe care o ilustrase el. Va trebui să cicărţilor sale pentru copii. A mai creat şi lotiţi cartea ca să aflaţi ce s-a întâmplat. gouri gotice nebuneşti şi design-uri pentru Opera lui Aldridge a definit anii 1960: jucării SF. N-aş putea spune că îmi place la pe lângă faptul că a fost artistul de curte al nebunie opera lui din ultima perioadă, dar Beatles-ilor, a devenit celebru cu posterul din dacă n-ar fi făcut altceva decât să defineas1968 pentru filmul că anii 1960, atunci lui Andy Warhol asta e deja destul Chelsea Girls, în de incitant. care transforma De unde vine cucorpul gol al unei vântul „gig“? Cel femei într-un adepuţin timp de câtevărat Chelsea va decenii afişele Hotel, cu personacare anunţau conje sculptate care certe rock au fost ieşeau pe ferestre denumite „postere de pe pieptul şi abpentru gig-uri“ şi domenul fetei şi cu există chiar şi un o uşă în zona geniwebsite dedicat tală. A mai produs prezentării şi anaimagini psiho-sulizării lor, denumit prarealiste pentru GigPosters.com.

Rolling Stones, Nu se poate vorbi Who şi Elton John de un stil unic în (coperta albumului cazul acestor afişe, din 1975 Captain din moment ce au Fantastic and fost create pentru the Brown Dirt trupe punk, grunCowboy). ge, new wave, neoÎn anii 1960, stimodern, comic, lul lui Aldridge era „The Man With Kaleidoscope Eyes“, o autobi- retro, muzică pacam caricatural ografie ilustrată de Alan Aldridge, care include rodică şi satirică. într-un stil umflat, Unele sunt frumoacoperta pentru o carte editată de el în 1969. aspect datorat acse, altele, urâte; centuării tehnicii de airbrush. În 1973, pentru unele sunt derivate, altele, noi. Majoritatea cartea ilustrată pentru copii The Butterfly Ball sunt frapante, iar unele sunt chiar memoand the Grasshopper’s Feast (scrisă de poetul rabile. Cele lipite pe panouri sau pe stâlpi William Plomer), Aldridge a recurs la o aborsunt de obicei smulse în câteva zile, aşa că dare meticulos detaliată şi fantezistă, care ar GigPosters a fost o nemaipomenită arhivă putea fi numită neovictoriană. Inspirându-se pentru cele bune, precum şi cele proaste dintr-o poezie din 1807 a lui William Roscoe, sau urâte. Însă versiunile digitale pur şi Aldridge a creat nenumărate personaje cu însimplu nu se pot compara cu posterele tipăfăţişare de insecte antropomorfice. Cartea „a rite, motiv pentru care GIG POSTERS: Rock Show Art of the 21st Century (POSTERE avut un succes uriaş, vânzându-se în 100.000 PENTRU GIG-URI: arta concertelor rock a de exemplare înainte de Crăciunul din 1973“. secolului XXI – Quirk, ediţie broşată, 40 $), Cea mai informativă parte din Kaleidoscope compilaţie realizată de Clay Hayes, fondatoEyes e reproducerea schiţelor făcute pentru rul GigPosters, e o resursă atât de utilă. aceste personaje, care îi redau talentul extraCartea conţine postere realizate de lideordinar de desenator. Aldridge a continuat să rii acestei forme artistice (între care Emek, facă ilustraţii cu compoziţii complicate pentru Eleanor Grosch, Lil Tuffy şi Luke Drozd), care cărţi precum The Peacock Party (1979), The oferă scurte comentarii despre opera lor. E Lion’s Cavalcade (1980) şi The Gnole (1991). greu să-ţi alegi preferaţii, din moment ce fieAldridge a mai încercat să facă o carte cu care poster e atrăgător în felul său. Posterul versuri ilustrate şi pentru Elvis. În schimb, lui Johnny Crap pentru trupa Pixies foloseşte după ce s-a dus la Hollywood în 1981, a înceun corp de literă din anii 1960 creat de Milton put să dezvolte concept design-uri pentru Glaser, dar designul, cu ilustraţia uriaşă a col. Tom Parker, impresarul lui Presley: unei buburuze, e totuşi uimitor de atemporal. „Throne of the Rock ’n’ Roll King“ – o „esPosterul realizat de Invisible Creature pentru tradă multimedia“ concepută pentru holul Brand New e o imagine minimalistă frapantă de la International Hotel din Las Vegas – care reproduce un monolit ghintuit, desenat şi o statuie gonflabilă a lui Elvis. „Ca toate comic, care se prăbuşeşte pe pământ. N-am lucrurile care par prea bune ca să fie adenici cea mai vagă idee ce înseamnă asta, dar vărate, înţelegerea mea cu colonelul s-a mi-a atras atenţia. Şi nu mă pot abţine să mă destrămat foarte repede. Proiectarea de ditot uit la imaginea creată de Dan Stiles pentru ferite chestii pentru Elvis nu avea farmecul un concert Mars Volta – un craniu negru din şi glamourul filmelor“, scrie Aldridge. orbitele şi din gura căruia ies nişte vârtejuri Kaleidoscope Eyes e înţesat cu artă de toate psihedelice colorate – care mi-a amintit puţin stilurile, închegată însă prin conţinutul bizar. de lucrările de început ale lui Alan Aldridge.

Imaginaţia lui Aldridge e nemărginită, deşi Acesta e doar primul volum. Din moment ce unele dintre stilurile sale, mai ales lucrările

Hayes se laudă că are peste 100.000 de postere în colecţia sa, această serie de viitor ar putea continua la infinit. Totuşi, pentru moment e bine că, în ciuda renunţării la LP-uri şi chiar la CD-uri în anumite cazuri, muzica rock e o provocare nu doar la adresa urechilor. În curând, copertele fizice ale albumelor vor dispărea la fel ca şi casetele cu opt piese. Colecţionarii pasionaţi adună coperte de discuri clasice de vinil; unele dintre cele mai memorabile dintre acestea au fost create de o firmă de design britanică numită Hipgnosis. Întemeiată de Aubrey Powell şi Storm Thorgerson în 1968, această firmă s-a făcut cunoscută prin imaginile stranii şi compoziţiile erotice care uneau realismul magic cu suprarealismul. Hipgnosis s-a folosit de comedie, mister şi sexualitate (uneori simultan) în tablourile sale cu compoziţii complicate. Printre trupele pentru care au lucrat britanicii s-au numărat Led Zeppelin, Pink Floyd, Black Sabbath, Genesis şi Wishbone Ash. Copertele realizate pentru albumele acestor muzicieni şi ale multor altora sunt reproduse în cartea lui Powell şi Thorgerson FOR THE LOVE OF VINYL: THE ALBUM ART OF HIPGNOSIS (DE DRAGUL DISCURILOR

DE VINIL: albumul de artă Hipgnosis – PictureBox, 45 $), care include comentarii suplimentare pe marginea anumitor albume, texte scrise de diferiţi artişti şi designeri, între care şi Peter Blake şi Paula Scher.

H

IPGNOSIS a contribuit la definirea rockului din anii 1970 prin copertele de la albume precum Atom Heart Mother de la Pink Floyd, Band on the Run – Paul McCartney, cu grupul surprins în lumina reflectorului încercând să fugă, în stilul unei evadări din închisoare, şi Presence – Led Zeppelin, care înfăţişează o „familie americană de rând, probabil“ perfectă, aşezată la masa de seară într-un yacht-club, zâmbind hipnotic spre un obiect negru misterios. Ca şi Kaleidoscope Eyes, For the Love of Vinyl oferă studii de caz detaliate ale conceptelor de albume realizate pe când muzica rock era pe culmea culturii populare, iar trupele se bucurau de o atenţie nemăsurată.

Deci aceste ilustraţii sunt emblematice pentru epoca lor. Însă, după cum scrie criticul de design Adrian Shaughnessy într-un eseu din acest volum, „Când te uiţi la cele mai bune coperte făcute de cei de la Hipgnosis... cea mai de seamă trăsătură a lor, pe lângă puterea imaginativă a «ideilor» lor, era că cele mai reuşite coperte n-au intrat în desuetudine ca multe coperte de discuri de vinil făcute în aceeaşi perioadă“. Unele dintre ele sunt încă de-a dreptul ameninţătoare, precum coperta de la un album Scorpions cu un bărbat într-o limuzină, care e îmbrăcat la costum şi trage de un cocoloş enorm de gumă de mestecat de pe pieptul gol al unei femei, altminteri foarte elegant îmbrăcată.

Iată ce scrie Thorgerson despre această copertă: „M-am simţit dintotdeauna stânjenit de această lucrare din cauza posibilului ei sexism, dar celor de la Scorpions le-a plăcut la nebunie.... Deşi nu le-a plăcut la fel de mult

De la stânga: imagini de Largemammal Print, Luke Drozd şi Tim Gough, în „Gig Posters“. Sus – un model din 1957 de Reid Miles, din „Jazz Covers“. următoarea şi nici una dintre cele realizate în anii de după aceea. Mă rog, mai şi câştigi, dar poate că pierzi şi mai mult“.

Hipgnosis s-a desfiinţat la scurtă vreme după ce albumele au fost reduse la dimensiunea de CD. Dată fiind aplecarea lor către imagini enorme, bănuiesc că Powell şi Thorgerson au luat decizia corectă.

Scotocirea prin lăzile de discuri vechi de la magazinele second hand poate fi cam ca şi cum ai da peste capodopere nescunoscute într-un muzeu, doar că mult mai prăfuite. Pentru mine, una dintre acele surprize a fost coperta LP-ului din 1956 Mel Tormé With the Marty Paich Dek-Tette, ilustrată de Burt Goldblatt.

Imaginea prezintă conturul capului lui Tormé (deşi arată şi ca Sinatra în tinereţe), făcut dintr-un colaj de contururi de automobile. Această copertă împreună cu alte 650 dintre anii 1940 şi începutul anilor 1990 sunt adunate în volumul lui Joaquim Paulo JAZZ COVERS (COPERŢI ALE ALBUMELOR DE JAZZ – Taschen, ediţie broşată, 39.99 $), editat de Julius Wiedemann.

E o compilaţie puternică de design şi imagini revoluţionare şi e aproape la fel de amuzantă ca scotocirea prin acele lăzi de discuri vechi, dar cu mai puţin praf.

Casele de discuri de muzică jazz au căutat cel mai progresist design grafic în timpul anilor 1950 şi la începutul anilor 1960. Pe lângă comandarea de imagini frapante, atât conceptuale cât şi realizate în studio, art directorii i-au încurajat pe ilustratori şi pe pictori să interpreteze abstract improvizaţiile muzicale.

Compoziţia suprarealistă a lui Joan Miró a împodobit coperta unui album din 1956 al pianistului japonezo-american Toshiko Akiyoshi, iar colajul trompe l’oeil dadaist al lui William Claxton pentru un album al lui Chet Baker din acelaşi an „profită de pe urma statutului de icon al lui Baker“. Portretul lui Count Basie, realizat în 1954 de David Stone Martin, seamănă cu stilul aspru al lui Ben Shahn, dar e totuşi o evocare remarcabilă a muzicii lui Basie.

Uriaşa cantitate de albume din această carte garantează faptul că nu toate albumele vor atinge aceleaşi înălţimi estetice. Însă minimalismul modernist imperturbabil de pe mai multe albume de-ale lui Reid Miles înregistrate la Blue Note e un moment

grafic culminant, la fel ca şi cowboy-ul expresionist inclus pe coperta unui album al grupului Modern Jazz Quartet realizată de Stanislaw Zagorski. Unul dintre marile delicii ale cărţii a fost să descopăr o altă copertă a lui Mel Tormé, de această dată fiind vorba de o lucrare uitată de-a lui Piedra Blanca (pseudonim folosit de Alex Steinweiss, primul designer care a făcut grafică pentru albumele înregistrate pe discuri de 78 r.p.m.). Însă preferata mea – datorită minunatei fotografii panoramice şi a calamburului vizual – este imaginea de pe The Hawk in Paris, disc înregistrat de Coleman Hawkins şi Manny Albam, în care apare o franţuzoaică tipică, aşezată la o masă dintr-un cabaret şi ţinând cu nonşalanţă un şoim de gheare.

Asta chiar că-i cool.

C

OPERTELE pentru subgenul de albume de jazz din aşa-numita muzică de garsonieră aveau o poză cu o femeie sexy, cu o privire provocatoare. Această formă exploatatoare se deosebea de un alt fel de artă – coperta pentru romanele de dragoste – prin nuanţe. Copertele de album erau focoase, pe când cele de cărţi erau languroase. Mai mult chiar, ilustraţiile pentru roma-

nele de dragoste includeau aproape mereu o femeie idealizată – albă şi fără cusur, în vremew ce albumele de jazz erau adesea mai eclectice. În THE ART OF ROMANCE: Mills & Boon and Harlequin Cover Designs (ARTA POVEŞTILOR ROMANŢATE: designurile coperţilor de la Mills & Boon şi Harlequin – Prestel, ediţie broşată, 25 $), Joanna Bowring şi Margaret O’Brien refac istoria unui secol de ficţiune sentimentală prin copertele cărţilor. În mod previzibil, reţeta cu femeia frumoasă care se uită galeş la un bărbat arătos nu s-a schimbat chiar aşa de mult (doar că acum se apelează mai mult la fotografie).

Mills & Boon, principala editură britanică de literatură romantică, are 101 ani; Harlequin, care deţine această editură, are deja 60. De-a lungul acestor ani, cititorii devotaţi poveştilor de dragoste au fost serviţi cu fantezii durabile: şeicul ca erou, de pildă. Autorii afirmă că, în ziua de azi, „şeicul modern de la Mills & Boon e un om de afaceri internaţional bogat, însă legat în continuare de tradiţiile deşertului din care provine“. Deşi şeicii s-au schimbat, copertele spun mai departe povestea nemuritoarelor stereotipuri masculine şi feminine. „Protagonistul e un bărbat misterios, frapant şi aspru, care are frecvent o poziţie socială su-

O compoziţie pentru o copertă de album creată de grupul Hipgnosis pentru AC/DC, din „For the Love of Vinyl“.

perioară celei a eroinei şi care pare indiferent sau necruţător, adesea ajungând la mila pasiunii pe care nu e în stare s-o recunoască“. Vai de mine! Eroinele „variază de la fata liniştită din vecini la femeia muncitoare şi la frumuseţea elegantă“. Când se întâlnesc aceste stereotipuri, rezultatul e o imagine a iubirii eterne.

Sau cel puţin aşa stă scris în carte.

Î

N cele din urmă, iată un alt soi de carte de dragoste: pasiunea – nu, dorinţa – pentru carnea de pui. De fapt, e vorba de pasiunea autoarei pentru vitrinele şi firmele restaurantelor care servesc pui şi pentru localurile de unde îţi poţi lua mâncare la pachet în Londra.

Sutele de fotografii din CHICKEN: Low Art, High Calorie (PUI: artă modestă, calorii din belşug – Mark Batty, ediţie broşată, 24.95 $), scrisă de graficiana Siaron Hughes, sunt minunat asamblate, dar ţi-ar putea tăia pofta de a mai mânca vreodată carne de pui. Cartea e însă atât de extraordinar de neapetisantă tocmai datorită modului în care o organizează Hughes: de la imaginile vitrinelor bătătoare la ochi, cu firmele lor ostentative şi viu colorate, la fotografii cu meniuri de perete, care nu sunt prea diferite de listele de preţuri din service-urile auto, şi până la poze ale pozelor cu mâncare, iar acestea au compoziţii atât de proaste şi sunt astfel luminate încât preparatul înecat în sos sau bine prăjit pare scos dintr-un manual medical. Însă Hughes adoră asemenea lucruri. „Proiectul acesta, care a început dintr-o curiozitate instigată de profesie, s-a dezvoltat în ceva mai mult, în ceva personal“, scrie autoarea. „I-am cunsocut pe oamenii care au personalizat şi adaptat aceste imagini singulare şi frapante ca să se potrivească cu cartierele lor. Nu sunt persoane preocupate de teorii şi practică, ci mai degrabă de oferirea unui serviciu“. Toată cartea e presărată cu interviuri cu creatori de firme şi specialişti în pui.

Partea distractivă se regăseşte în logourile (majoritatea cu feţe fericite de pui) din capitolul „Graphic Language“, care cuprinde o analiză vizuală a tipurilor de literă şi a ornamentelor folosite pentru a atrage atenţia şi a gamelor cromatice de obicei ţipătoare în cazul graficii şi interioarelor de magazine. „La prima vedere, aceste firme par în mare 15

Arte vizuale Steven Heller

O Sole Mio Memoriile unei romanciere britanice despre o vară în Toscana, în compania familiei ei şi a artei toscane.

DE ADAM BEGLEY

I

Sus, copertă de carte din „The Art of Romance“, şi logo-uri de fast food din „Chicken: Low Art, High Calorie“. parte identice, dar există diferenţe, oricât de subtile ar fi ele“, scrie Hughes. Autoarea observă că firmele localurilor din New York specializate pe carne de pui sunt puţin mai restrânse decât cele din Londra şi-şi propune să afle de ce.

Pentru mine, surpriza ascunsă din această carte se află într-un interviu cu Richie, un creator de firme, care explică de ce mâncarea arată aşa cum arată în poze: „E vorba de trucuri fotografice. De pildă, când facem imaginea cu burgerul cu pui, nici măcar nu-l frigem cum ai face ca să-l vinzi. Îl gătim pe jumătate, apoi luăm o cutie de chifle şi-o alegem pe cea potrivită, pe cea mai bună. Dăm chifla mai în spate şi o aplecăm puţin ca să lăsăm impresia că e mult mai mare!“. Gata, h am aflat secretul.

16

DEEA care stă la baza acestei autobiografii pare simplă: o autoare premiată, care a mai scris o autobiografie şi şase romane – cărţi apreciate pentru proza lor pătrunzătoare şi rafinată – îşi ia soţul şi cei doi copii şi fuge din Anglia mohorâtă în Toscana, unde se desfată cu peisajele, vremea, mâncarea şi, mai presus de orice, arta. Din moment ce eu însumi fug periodic din Anglia cu aceeaşi destinaţie şi desfătări în minte, ardeam de nerăbdare să citesc The Last Supper: A Summer in Italy (Cina cea de Taină: o vară în Italia) de Rachel Cusk, sperând să văd imagini îndrăgite prin ochii altcuiva.

Arlington Park, romanul publicat de Cusk în urmă cu doi ani, e despre efectele depresive ale cartierelor britanice ploioase asupra câtorva tinere mame nefericite, aşa că nu-i deloc de mirare că autoarea îşi începe noua carte plângându-se că locuieşte într-un cartier umed, unde cade pradă deziluziilor, claustrofobiei şi plictiselii. Are nevoie de adevăr şi de frumuseţe – şi de „claritate“. Ne povesteşte despre „o foame care părea să-mi roadă chiar ligamentele sufletului“. Mai târziu, când se află de cealaltă parte a Canalului Mânecii, îşi aminteşte de „zilele a căror repetiţie îmi încătuşase sufletul“. Nu e limpede dacă sufletele soţului ei (nu i se dă numele în carte) şi ale celor două fiice (de 5 şi 6 ani, tot anonime) sunt la fel de roase şi încătuşate. Totuşi, „ne-am hotărât să plecăm în Italia, deşi nu pentru totdeauna“.

Pe drumul spre o casă închiriată în apropiere de Arezzo, unde vor sta două luni, trec cu maşina prin Franţa, făcând popasuri în Burgundia, în Ardèche şi pe Coasta de Azur. („Am închis uşa către Anglia aşa cum ai închide uşa unei case întunecoase şi neorânduite ca să păşeşti în lumina soarelui“).

Cusk îşi descrie scurta călătorie într-o meta-proză plină de metafore, recurgând la comparaţii de parcă ar fi o justificare sacră. Iată ce scrie despre cărţile din biblioteca unui francez: „Acele creaturi nemişcate... zac terminate pe rafturile lor, în timp ce la fereastră se succed zilele şi nopţile, izbindu-se ca nişte valuri mici de cunoaşterea lor îngropată“. În domul din Lucca vede primul mare tablou din sejurul în Italia –

Adam Begley a fost, vreme de 12 ani, editor literar la The New York Observer; în prezent lucrează la o biografie a lui John Updike.

Cina cea de Taină a lui Tintoretto.

Aici, acest jurnal de călătorie serios şi sinuos îşi găseşte în sfârşit un epicentru şi aprinde o scânteie de interes. „Mă uit îndelung la această pictură“, scrie autoarea. „Încerc s-o înţeleg“ (aceste propoziţii declarative neornamentate sunt de bun augur). Cusk priveşte cu o inten-

THE LAST SUPPER

A Summer in Italy de Rachel Cusk Ilustrată. 239 pag Farrar, Straus & Giroux. 25 $ sitate palpabilă, observă diferenţa dintre personajele din prim-plan şi cele din fundal, mai apropiate de Iisus: „Cu cât sunt mai aproape de noi, cu atât îi acordă mai puţină

zicem, sau un Rafael în Galeria Uffizi), o observă cu atenţie, elucidându-i semnificaţiile aparte şi căutând totodată principii filosofice – cu mai mult sau mai puţin succes. După ce merge la Urbino şi analizează îndelung una dintre Madonnele austere ale lui Piero della Francesca, ajunge la concluzia că mesajul pictorului renascentist „e că trebuie să cauţi un adevăr care se află dincolo de preocupările omeneşti“.

D

AR e greu să-ţi depăşeşti preocupările omeneşti când faci parte dintr-un cuplu englez cu doi copii mici, care stă temporar în Toscana. Prin împrejurimi mai sunt alte cupluri engleze şi un scoţian rătăcit, care le arată interes. Cusk dedică întregi capitole întâlnirilor cu expatriaţii, astfel încât autobiografia ei sea-

soi superior“ – deşi sunt iubitori de artă ca şi ea, autoarea le ridiculizează corectitudinea burgheză. „Turmele“ din Florenţa îi fac scârbă. În Assisi o „scandalizează“ pelerinii care fac coadă ca să se închine la moaştele Sf. Francisc, ignorând însă frescele lui Giotto.

Cel puţin ea are curajul de a-şi asuma propriile convingeri: nu face nici o încercare de a-şi ascunde dispreţul.

Afirmă că mâncarea din Italia e „mai presus de toate... bună pentru copii“. Dezvoltă ideea, folosindu-se de modesta pizza pentru a-şi demonstra argumentul, iar părerile ei sunt cât se poate de amuzante (o pizza „e ca o faţă surâzătoare: domoleşte teama complexităţii arătând totul la suprafaţă“), dar e limpede că nu e o cunoscătoare a gastronomiei italiene şi nici o amatoare pasionată. Îi place să se joace cu ideile, nu cu mâncarea. Iată, de pildă, cum analizează pasiunea naţională pentru îngheţată: „Nevroza orală a italienilor pare să-şi depoziteze întreaga povară în acest tărâm al plăcerii congelate a copilăriei“.

The Last Supper se încheie cu un tur rapid prin Napoli, Pompei şi Roma – cu soţul şi copiii după ea, fără să le pomenească numele.

Cusk afirmă că mâncarea din Italia e „mai presus de toate... bună pentru copii“, folosindu-se de modesta pizza pentru a-şi demonstra argumentul.

atenţie“, scrie ea. Cei doi discipoli care sunt cei mai apropiaţi de noi „posedă o realitate substanţială, realitatea momentului trăit, a bucăţilor de pâine şi a jumătăţilor de pahar de vin, a talerelor şi a feţei de masă mototolite, precum şi a femeii care le urmăreşte conversaţia în loc să se uite la pruncul de la sânul ei“. Cusk conchide că „percepţia e mai puternică decât credinţa, cel puţin pentru un artist care vede atâta grandoare în scene cotidiene“. În ceea ce priveşte restul şederii în Italia, ori de câte ori dă peste o mare operă de artă (o lucrare de Cimabue în Assisi, să

mănă, pe alocuri, cu o pastişă acră şi hiperintelectualizată a cărţilor lui Peter Mayle despre Provence.

M-a derutat cruzimea descrierilor personajelor care apar doar în treacăt şi din întâmplare – şi apoi mi-a dat prin cap că poate autoarei i-a displăcut scurta intruziune a acestor personaje mărunte care îi întrerupeau căutarea adevărului şi a frumuseţii, aşa că a preferat să-i caricaturizeze, într-un gest de răzbunare. Nu mai încape nici o îndoială că-i displac turiştii, printre care, de altfel, se numără şi ea. La acest capitol, snobismul ei impresionează prin flexibilitate: în Sansepolcro vede turişti „de

Ritmul accelerat o dezavantajează pe Cusk: autoarea e mult mai bună când cade pe gânduri, când permite seriozităţii sale să se condenseze. O vizită fulgerătoare impune o abordare impresionistă abilă.

De fapt, The Last Supper e străbătut de o tensiune nepotrivită între ambiţiile intelectuale ale lui Cusk şi monotonia relatării despre „ce-am făcut astă vară“.

Cred că autoarea speră că această tensiune e remediată prin accentuarea percepţiei şi a importanţei estetice şi morale a scenelor obişnuite, cotidiene. Pastişând remarca lui Nietzsche despre arta care ne permite să suportăm realitatea, Cusk scrie: „Poate că voia să spună că arta extrage veşnicia din cotidian şi o aşează departe de tragedie“. Poate. Dar sper că data viitoare când va vizita Italia, Cusk îşi va lăsa bagajul casnic acasă şi se va concentra asupra artei. h FOTOGRAFIE DE ADRIAN CLARKE

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

CĂRŢI ILUSTRATE

Săpt. în top

1

LISTEN TO THE WIND: THE STORY OF DR. GREG AND „THREE CUPS OF TEA“ de Greg Mortenson şi Susan L. Roth (Dial, 16.99 $) O şcoală se dezvoltă în Pakistan. (Vârsta: 4 – 8 ani)

17

2

GALLOP! scrisă şi ilustrată de Rufus Butler Seder (Workman, 12.95 $) Animalele par să se mişte la răsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 – 8 ani)

79

3

EXPLORER EXTRAORDINAIRE! de Jane O’Connor, 3 ilustrată de Robin Preiss Glasser (HarperCollins, 12.99 $) Fancy Nancy în mijlocul naturii, în cea mai bună tradiţie a marilor exploratori. (Vârsta: 4 – 7 ani)

4

DUCK! RABBIT! de Amy Krouse Rosenthal, ilustrată Tom Lichtenheld (Chronicle, 16.99 $) Care este? Totul depinde de cum priveşti. (Vârsta: de la 3 ani)

2

THE CURIOUS GARDEN scrisă şi ilustrată de Peter Brown (Little, Brown, 16.99 $) Un băiat pe nume Liam îngrijeşte o grădină aflată în paragină, transformând-o într-una roditoare. (Vârsta 4-8 ani)

5

5 6

FRECKLEFACE STRAWBERRY AND THE 2 DODGEBALL BULLY de Julianne Moore şi LeUyen Pham (Bloomsbury, 16.99 $) Dodgeball înfricoşător. Dodgeball păros. Foarte, foarte dodgeball. (Vârsta: 4 – 8 ani)

7

LLAMA LLAMA MISSES MAMA scrisă şi ilustrată de Anna Dewdney (Viking, 16.99 $) O creatură mică merge la grădiniţă. (Vârsta: de la 2 ani)

Cărţi pentru copii Săpt. aceasta

LADYBUG GIRL AND BUMBLEBEE BOY de David 10 Soman şi Jacky Davis (Dial, 16.99 $) Întâlnirea unui duo dinamic la locul de joacă. (Vârsta 3- 5 ani)

9

SWING! scrisă şi ilustrată de Rufus Butler Seder (Workman, 12.95 $) Copiii par să se mişte la răsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 – 8 ani)

31

10

THE VERY HUNGRY CATERPILLAR scrisă şi ilustrată de Eric Carle (Philomel, 29.99 $) Încă înfometat, după 40 de ani. O carte cu pop-up. (Vârsta: de la 3 ani)

9

LECTURI UŞOARE

Săpt. în top

1

WINGS de Aprilynne Pike (HarperCollins, 16.99 $) Educaţie la domiciliu şi dragoste supranaturală, cu surprize ştiinţifice la nivelul celular. (Vârsta: de la 12 ani)

2

2

THE AWAKENING de Kelley Armstrong (HarperCollins, 17.99 $) O fată cu modificări genetice, care vede fantome, jonglează cu un set complicat de încercări ale adolescenţei. (Vârsta: de la 12 ani)

3

3

TWILIGHT: DIRECTOR’S NOTEBOOK de Catherine 9 Hardwicke (Little, Brown, 17.99 $.) Despre modul în care a fost filmat Twilight. (Vârsta: 9 – 12 ani)

4

MILES TO GO de Miley Cyrus (Disney-Hyperion, 24.95 $) Viaţa lui Miley Cyrus. (Vârsta: 9-12 ani)

5

THE GRAVEYARD BOOK de Neil Gaiman, ilustrată de 33 Dave McKean (HarperCollins, 17.99 $) Pentru a evita un asasin, un băiat locuieşte în cimitir. (Vârsta: de la 10 ani)

6

THIRTEEN REASONS WHY de Jay Asher (Razorbill, 30 16.99 $) Înainte de a se sinucide, o fată trimite mesaje audio explicative către 13 persoane. (Vârsta: de la 14 ani)

7

AIRHEAD: BEING NIKKI de Meg Cabot (Point, 2 16.99 $) O fată inteligentă este copleşită de teme pentru şcoală, mistere de rezolvat şi prezentări de modă care au apărut datorită corpului pe care l-a obţinut în circumstanţe neobişnuite. (Vârsta: de la 12 ani)

8

THE HUNGER GAMES de Suzanne Collins (Scholastic, 17.99 $) Într-un viitor distopic, o fată luptă pentru supravieţuire în direct la TV. (Vârsta: de la 12 ani)

9

5 BLOODHOUND de Tamora Pierce (Random House, 18.99 $) Continuarea aventurilor lui Beka Cooper, care îşi dezvoltă natura de terrier într-o direcţie mai sensibilă în această carte de procedură poliţistă.

(Vârsta: de la 12 ani)

10

STARGAZER de Claudia Gray (HarperTeen, 16.99 $) Dragoste între vampiri la şcoală. (Vârsta: de la 12 ani)

3

8

1 iunie 2009

CĂRŢI BROŞATE

11

36

4

SERII

1

THE BOOK THIEF de Markus Zusak (Knopf, 11.99 $) O 88 fată salvează cărţi de la o incendiere nazistă şi le împarte cu un bărbat evreu, care se ascunde. (Vârsta: de la 14 ani)

1

THE TWILIGHT SAGA de Stephenie Meyer (Megan 93 Tingley/Little Brown, ed. cart. şi broş.) Vampiri şi vârcolaci la liceu. (Vârsta: de la 12 ani)

2

EVERMORE de Alyson Noël (St. Martin’s Griffin, 9.95 $) Nemuritori la şcoală. (Vârsta: de la 12 ani)

15

2

3

PERCY JACKSON & THE OLYMPIANS de Rick 97 Riordan (Disney-Hyperion, ed. cart. şi broş.) Luptând cu monştri mitologici. (Vârsta: 9 – 12 ani)

THREE CUPS OF TEA: YOUNG READERS EDITION de Greg Mortenson şi David Oliver Relin (Puffin, 8.99 $) Un fost alpinist ridică şcoli în satele din Pakistan şi Afganistan. (Vârsta: 9 – 12 ani)

17

3

DIARY OF A WIMPY KID scrisă şi ilustrată de Jeff 18 Kinney (Abrams, doar ediţie cartonată) Despre pericolele adolescenţei, în caricaturi. (Vârsta: 9 – 12 ani)

4

LOCK AND KEY de Sarah Dessen (Speak, 8.99 $) Pierderile şi schimbările fisurează cinismul lui Ruby.

(Vârsta: de la 12 ani)

1

4

PENDRAGON de D. J. MacHale (Aladdin, ed. cart. şi 72 broş.) Un adolescent călătoreşte prin timp şi spaţiu.

(Vârsta: de la 10 ani)

5

THE BOY IN THE STRIPED PAJAMAS de John 28 Boyne (David Fickling/ Random House, 8.99 $) Un băiat îşi pierde inocenţa în vremuri grele. (Vârsta: de la 12 ani)

5

HOUSE OF NIGHT de P. C. şi Kristin Cast (St. Martin’s Press, ed. broş. şi cart.) Vampiri la şcoală.

(Vârsta: de la 14 ani)

6

GLASS de Ellen Hopkins (Simon Pulse, 9.99 $) Un roman captivant în versuri. (Vârsta: de la 14 ani)

6

7

THE MYSTERIOUS BENEDICT SOCIETY de Trenton 39 Lee Stewart, ilustrată de Carson Ellis (Megan Tingley/Little, Brown, 6.99 $) Copii cu har într-o misiune. (Vârsta: 9 – 12 ani)

THE MORTAL INSTRUMENTS de Cassandra Clare (McElderry/Simon & Schuster, ed. cart. şi broş.) O lume a demonilor şi a războinicilor.

(Vârsta: de la 14 ani)

7

NIGHT WORLD de L. J. Smith (Simon Pulse, doar ed. 23 broş.) Rase supranaturale formează societăţi secrete.

(Vârsta: de la 14 ani)

8

WARRIORS de Erin Hunter. (HarperCollins, ed. cart. 72 şi broş.) Patru clanuri de pisici războinice aşteaptă să se întâlnească cu StarClan. (Vârsta 10 – 14 ani)

9

SEEKERS de Erin Hunter (HarperCollins, ed. cart. şi broş.) Urşi călătorind împreună în căutarea paradisului. (Vârsta: 9 – 12 ani)

10

MAXIMUM RIDE de James Patterson (Little Brown, 54 ed. cart. şi broş.) Copii înaripaţi încearcă să salveze lumea. (Vârsta: de la 10 ani)

8 9 10

6

TWEAK de Nic Sheff (Atheneum, 9.99 $) Biografia des- 16 pre dependenţa de droguri a băiatului din Beautiful Boy (Vârsta: de la 14 ani) THE ABSOLUTELY TRUE DIARY OF A PART-TIME 8 INDIAN de Sherman Alexie, ilustrată de Ellen Forney (Little, Brown, 8.99 $) Un băiat părăseşte rezervaţia de indieni pentru a merge la o şcoală de copii albi. (Vârsta: de la 12 ani) THE MYSTERIOUS BENEDICT SOCIETY AND THE PERILOUS JOURNEY de Trenton Lee Stewart, ilustrată de Diana Sudyka (Megan Tingley/Little, Brown, 6.99 $) Un geamăn rău produce pagube. (Vârsta: 9 – 12 ani)

38

8

1

3

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna care s-a încheiat pe 16 mai, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes.com/ books. Toate cele patru liste de cărţi pentru copii apar în fiecare săptămână pe site-ul Book Review. Editorii au furnizat categoriile de vârstă pentru titlurile respective.

17

Cărţi pentru copii

O familie de proporţii epice DE JERRY GRISWOLD

C

RESCÂND în zona de nord a coastei Pacificului, aflasem Povestea Cherestegiului. Vedeam în cafenele cu lambriuri de pin vechi fotografii înfăţişând bărbaţi cu favoriţi, grupaţi câte doi la fierăstraie înfipte în gigantici brazi Douglas.

Mai târziu, contemporanii mei aveau să-l preţuiască pe Gary Snyder ca poet al muncitorilor, pentru că petrecuse o vreme tăind

PAULA BUNYAN

de Phyllis Root Ilustraţii de Kevin O’Malley Pagini nenumerotate. Farrar, Straus & Giroux 16.95 $ (Vârsta: 4 – 8 ani) lemnul pentru o companie de cherestea din Oregon. În spatele tuturor acestor lucruri se afla legendarul Paul Bunyan, uriaşul cherestegiu din North Woods, care a încălecat întregi comitate cu un singur pas, însoţit de la fel de uriaşul Babe, Boul Albastru. Cu

Jerry Griswold predă la San Diego State University. Cea mai recentă carte a sa este „Feeling Like a Kid: Childhood and Children’s Literature“.

siguranţă, ca şi în cazul altor eroi din pseudo-folclorul american – Davy Crockett care s-a luptat cu urşii, Pecos Bill, cel crescut de coioţi, navigatorul fluvial Mike Fink – în privinţa lui Paul Bunyan persista parfumul vremurilor de extindere a frontierelor şi al entuziasmului comercial.

La fel ca alte măreţe legende americane, Paul Bunyan a fost asociat cu naraţiunea hiperbolică, acel produs narativ al reuniunilor mincinoşilor („Sforăia atât de tare, că...“) şi al „poveştii originilor“ (cele 10.000 de lacuri din Minnesota au apărut când apa a umplut urmele lăsate de copitele Boului Babe). În ultimă instanţă, însă, povestea înfăţişa un stil de viaţă pe cale de dispariţie: ce s-ar întâmpla dacă Paul Bunyan ar rămâne fără păduri? În acest punct începe Paula Bunyan, la răscrucea schimbării culturale, iar Phyllis Root, originară ea însăşi din Minnesota, urmează excelent tradiţia naraţiunii hiperbolice în relatarea poveştii: „Toată lumea a auzit de Paul Bunyan... dar nu mulţi ştiu de Paula Bunyan, sora lui mai mică. Poate că «mică» nu e cuvântul potrivit. La urma urmei, era înaltă cât un pin şi puternică precum o duzină de elani....

Paula putea alerga atât de repede, că, odată, când a uitat să-şi facă treburile casnice, a fugit până în ziua de ieri să le termine“.

Inevitabil, Paula e copleşită de dorul

părţi, iar un urs brun se oferă îndatoritor să-i ţină de cald ca pătură vie.

Dar vai!, curând Paula descoperă un şarpe în Eden atunci când ajunge din întâmplare pe un câmp plin cu cioturi de copaci. Cercetând urmele, dă de o bandă de cherestegii şi cheamă un stol de ţânţari de mărimea găinilor pentru a-i alunga. Apoi se apucă să resădească pădurile. În timp ce povestea se apropie de final, ne întoarcem la formula naraţiunii hiperbolice: „Dacă vei ajunge vreodată în North Woods, s-ar putea să vezi câţiva din copacii pe care i-a plantat Paula. Dacă asculţi cu atenţie... s-ar putea chiar s-o auzi pe Paula cântând“.

A

pentru Spaţii Larg Deschise; aşa că părinţii îi pun la pachet o gustare (galoane de cidru, baniţe de mere, roţi de brânză), iar ea se îndreaptă către acel teritoriu virgin unde copacii sunt atât de înalţi, că norii se încurcă în ei. În acest Regat Tihnit, îi învaţă pe lupi să cânte armonii muzicale în trei

VÂND în vedere această fabulă ecologistă şi feministă, nu veţi fi surprinşi să aflaţi că autoarea a scris şi Big Momma Makes the World, în care atotputernicul creator este închipuit ca o femeie cu iniţiativă, cu un copil lângă ea. Îmbrăcată în salopetă, Paula Bunyan este zugrăvită de asemenea ca o fată dârză în desenele lui Kevin O’Malley, care se pare că se inspiră din cărţile despre pădurari din 1930, ca şi din opera grafică a lui R. Crumb şi a soţiei sale, Aline.

De fapt, cartea prezintă o potrivire atât de fericită între scriitor şi artist, că ne-am putea acum dori şi poveşti despre surorile lui John h Henry, Mike Fink şi Johnny Appleseed.

Zeii trebuie să fi înnebunit DE ELIZABETH DEVEREAUX

Î

N universul lui Rick Riordan, mitologia greacă e la ea acasă – în Central Park, pe aleile Los Angeles-ului, pe culmea Muntelui Tamalpais din California, pe câmpurile cu căpşuni din Long Island. Eroii sunt de obicei dislexici (minţile lor sunt menite limbii greceşti clasice), au A.D.H.D.1 (preferabil pentru confruntarea directă) şi îşi cunosc doar un părinte (zeii încă mai au legături amoroase cu muritorii). Profeţiile uluiesc, motivează şi induc în eroare.

Monştrii pot fi distruşi, dar nu mor; e datoria eroului să-i înfrângă în vremea sa.

L-am cunoscut prima dată pe Percy în The Lightning Thief, la vârsta de 12 ani, când a aflat că e fiul lui Poseidon. Acum îşi încheie

Elizabeth Devereaux este fostul editor al recenziilor de cărţi pentru copii de la Publishers Weekly.

1

Sindromul deficitului de atenţie. (n.tr.).

18

aventurile în The Last Olympian (Ultimul olimpian). Aşa cum se întâmplă adesea în seriile fantasy pentru copii de gimnaziu, mizele sunt extrem de mari: aici, soarta civilizaţiei occidentale e în joc. Titanul Kronos, tatăl detronat al lui Zeus, îşi recapătă încet

THE LAST OLYMPIAN

Percy Jackson & the Olympians, Vol. 5 de Rick Riordan 381 pag. Disney Hyperion Books. 17.99 $ (Vârsta: de la 10 ani) puterea, cu intenţia de a-i distruge pe zei şi tot ce aparţine acestora, cu alte cuvinte, Vestul. În timp ce monstrul Typhon, inimaginabil de mare, se năpusteşte asupra ţării de la Muntele St. Helens la New York, respingându-i pe zeii şi zeiţele olimpiene, Kronos şi slujitorii săi se luptă cu Percy, care n-are încă 16 ani, şi cu ceata sa de fraţi vitregi, sau semizei. Ciocnirea dintre lumile modernă şi

clasică este atât captivantă, cât şi antrenantă (ca atunci când Percy îl întâlneşte pe fostul lui profesor de matematică: „O umbră apăru deasupra – ceva întunecat, rece şi duhnind a moarte. Se năpusti în jos şi se opri în vârful unui plop... «Domnul Dods», spusei“).

Acţiunea, niciodată lentă în vreuna dintre cele cinci cărţi ale seriei, merge într-un ritm nebunesc aici – monştri apar brusc cu o rapiditate care devine aproape previzibilă, numai că sunt fioroşi la modul distractiv, iar Riordan are modalităţi extrem de inteligente de a-i trimite pe lumea cealaltă.

Ritmul distrage de la câteva puncte discordante ale intrigii. (Fiica zeului războiului nu ia parte la una dintre cele mai mari bătălii de la Troia încoace pentru că baraca ei de la Tabăra Fraţilor Vitregi n-a câştigat un anumit premiu – poftim?). În general, însă, Riordan – un scriitor distins cu premii pentru romanele sale poliţiste pentru adulţi – pregăteşte cu mare atenţie deznodământul, pe tot parcursul cărţii. O „Mare profeţie“ de rău-augur sugerată de la înce-

putul seriei se împlineşte, iar îndeplinirea ei are o complexitate misterioasă.

Ca şi poveştile din care îşi trag rădăcinile, romanele lui Riordan cu Percy Jackson ca protagonist se adresează nu numai unui singur public şi sunt scrise în mai multe chei.

Iat-o pe Demetra „repezind-o“ pe Persefona: „Te-ai fi putut mărita cu zeul doctorilor sau cu zeul avocaţilor, dar nuuuu. A trebuit să mănânci rodia“. Pe lângă glume şi prăpădul provocat de monştri este loc şi pentru grandoare şi probleme importante, precum importanţa familiei, a casei şi a patriei; locul pe care îl ocupă Speranţa, care reapare într-un borcan sigilat recuperat de la Pandora; distanţa între ştiinţă, sau preştiinţă, şi dragoste; precum şi obişnuita indiferenţă a zeilor.

Aproape de final, într-un moment vădit nonclasic şi cu efect la public, zeii sunt umanizaţi. Din fericire, Riordan îi va readuce cu siguranţă repede la dimensiunea lor proprie: chiar la deznodământ, oracolul din Delphi comunică o altă profeţie, anunţându-i pe cih titori că o nouă serie nu e departe.

ILUSTRAŢIE DIN PAULA BUNYAN

TBR: Din culise BAIE DE SÂNGE PE CEARŞAFUL DE PLAJĂ: Luaţi-vă o geantă de plajă rezistentă la pete! Dacă topul ediţiilor cartonate de ficţiune reprezintă un indiciu, o să fie o vară sângeroasă. În cartea lui John Sandford, Wicked Prey (proaspătul nr. 1 în top), un proxenet psihopat dezlănţuie haosul la Convenţia Naţională a Republicanilor. În Cemetery Dance (locul 2 în top), scrisă de Douglas Preston şi Lincoln Child, un reporter de la New York Times este ucis cu violenţă în Upper West Side, probabil de către cineva care este el însuşi deja mort (este întradevăr foarte dificil să tranşezi pe cineva în acel cartier), iar cadavrul mutilat al unui vârcolacpanteră – un fel de frate mai mare şi mai înfricoşător al vârcolacului – este descoperit în faţa unui bar în cartea lui Charlaine Harris, Dead and Gone (locul 3 în top). Vreţi să ripostaţi?

Pe coperta cărţii lui Chuck Palahniuk, Pygmy (locul 6) – o satiră despre o bandă de terorişti care se infiltrează într-un oraş de mitocani xenofobi din Midwest şi al 8-lea bestseller al lui Palahniuk (în poză) pe lista ediţiilor cartonate – se găsesc ilustraţii cu mişcări ninja ce ar putea fi folositoare, incluzând lovitura ucigaşă a Uriaşei Berze Zburătoare şi privirea sfredelitoare letală a Baracudei. Iată cum îşi închipuie naratorul, Agentul 67, răzbunarea împotriva unei congregaţii bisericeşti într-o engleză stricată ce te face să te înfiori: „Ar putea fi nişte pumnii mei energici executând manevra Panda Bătăuş, bum-bum, şi lasă întreaga mulţime fără cunoştinţă. Apoi pe urmă execut manevra Iepurelui Puternic care împrăştie propria sămânţă în diferite vase potrivite. Ies biserică.

Caut mâncare prânz. Vizitez memorial erou de război admirat Colonel Sanders“.

MÂNCARE DE VARĂ: The Food of a Younger Land, antologia lui Mark Kurlansky despre textele culinare din perioada Marii Crize, apare la finalul listei extinse a ediţiilor cartonate de nonficţiune. Nu este rău pentru o carte care proclamă plăcerile salatei de barbun de Missisppi, Oklahoma Kush şi Oregon Blue Ruin – un rom produs artizanal (mai multe detalii găsiţi în eseul lui Jonathan Miles). S-ar putea ca unele din aceste drumuri de demult, mărginite de restaurante, să fi fost asfaltate pentru a face loc parcărilor de fast food-uri, dar spiritul marilor ospeţe americane supravieţuieşte în Down Home With the Neelys, pe locul 8 în topul ediţiilor cartonate, secţiunea sfaturi şi îndrumări. Puritani, ascundeţi-vă cozile prăjite de castor de Montana! Filozofia culinară a lui Patrick si Gina Neely – promovată în emisiunea lor de pe Food Network şi pusă în farfurii în restaurantele lor din Tennessee – se sintetizează prin „adăugarea după gust a sosului de friptură la aproape orice – spaghete, nachos, salată şi la orice altceva doriţi“.

PUTEREA FETELOR: Resilience, de Elizabeth Edwards, îşi arată muşchii de pe primul loc al listei de nonficţiune, punând capăt supremaţiei de 7 săptămâni a cărţii lui Mark R. Levin, Liberty and Tyranny. Între timp, Girls From Ames de Jeffrey Zaslow, despre un grup de prietene din liceu din Iowa, cu vârste de 40 şi ceva de ani, care au ţinut legătura pe parcursul unei existenţe ce include mariajuri, naşteri, divorţuri şi alte schimbări, marchează a patra săptămână în top. Unii cercetători au afirmat că o reţea largă de prieteni te poate ajuta să îţi prelungeşti viaţa. Dar este oare posibil ca expunerile secundare la jurnale şi albume de familie să provoace sindromul acut sever de bestseller multiplu? Se poate. The Last Lecture, scrisă de Zaslow împreună cu Randy Pausch, se află de 58 de săptămâni în lista cărţilor de sfaturi şi îndrumări.

JENNIFER SCHUESSLER

Ediţii cartonate

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

FICŢIUNE

Săpt. trecută

Săpt. în top

1

WICKED PREY de John Sandford (Putnam, 27.95 $) Lucas Davenport, un detectiv din Minneapolis, se confruntă cu haosul produs de Convenţia Republicană.

1

2

CEMETERY DANCE de Douglas Preston şi Lincoln Child (Grand Central, 26.99 $) Agentul FBI Aloysius Pendergast investighează uciderea unui reporter de la Times.

3

DEAD AND GONE de Charlaine Harris (Ace, 25.95 $) Sookie Stackhouse îl caută pe ucigaşul unui vârcolac-panteră.

4

Săpt. aceasta

1 iunie 2009

NONFICŢIUNE

Săpt. trecută

Săpt. în top

1

RESILIENCE de Elizabeth Edwards (Broadway, 22.95 $) Lupta cu provocările vieţii, printre care cancerul şi infidelitatea soţului.

2

LIBERTY AND TYRANNY de Mark R. Levin (Threshold Editions, 25 $) Un manifest conservator scris de gazda unui talk-show, preşedinte al Landmark Legal Foundation.

1

8

1

THE 8TH CONFESSION de James Patterson şi Maxine Paetro (Little, Brown, 27.99 $) Detectivul Lindsay Boxer şi Clubul Feminin al Crimei investighează două omoruri.

ALWAYS LOOKING UP de Michael J. Fox (Hyperion, 25.99 $) Despre ultimii 10 ani din viaţa lui Fox; despre lupta sa cu boala Parkinson şi despre munca sa ca activist prin intermediul fundaţiei sale.

7

2

3

2

1

2

3

4

4

26

5

FIRST FAMILY de David Baldacci (Grand Central, 27.99 $) Foşti agenţi ai Serviciilor secrete, acum detectivi particulari, caută un copil răpit în timpul unei petreceri la Camp David.

OUTLIERS de Malcolm Gladwell (Little, Brown, 27.99 $) De ce unii oameni au succes – ţine de noroc şi de împrejurările favorabile – de la autorul volumului Blink.

4

5

THE GIRLS FROM AMES de Jeffrey Zaslow (Gotham, 26 $) O prietenie de durată între un grup de femei din Midwest.

5

4

6

PYGMY de Chuck Palahniuk (Doubleday, 24.95 $) În această satiră, terorişti dintr-o ţară cu un regim totalitar pătrund în regiunea Midwest sub aparenţa unor studenţi participanţi la un program de shimb de studii.

3

2

6

THE END OF OVEREATING de David A. Kessler (Rodale, 25.95 $) Despre modul în care consumul grăsimilor, zaharurilor şi sării ne afectează mintea şi corpul şi încurajează exagerările.

7

3

THE HOST de Stephenie Meyer (Little, Brown, 25.99 $) O femeie nu capitulează în faţa extratereştrilor care au preluat controlul asupra minţilor şi trupurilor majorităţii oamenilor.

53

LOSING MUM AND PUP de Christopher Buckley (Twelve, 24.99 $) O biografie a vieţilor şi morţii părinţilor autorului, Patricia şi William F. Buckley.

3

8

7

6

7

TEA TIME FOR THE TRADITIONALLY BUILT de Alexander McCall Smith (Pantheon, 23.95 $) Cel de-al zecelea roman din seria Agenţia de detective nr. 1.

4

COLUMBINE de Dave Cullen (Twelve, 26.99 $) O relatare completă a masacrului de la Columbine, zece ani mai târziu.

6

5

8

10

8

9

A BOLD FRESH PIECE OF HUMANITY de Bill O’Reilly 11 (Broadway, 26 $) Comentatorul de la Fox News despre educaţia şi cariera sa.

31

10

HORSE SOLDIERS de Doug Stanton (Scribner, 28 $) Un mic grup de soldaţi ai Forţelor Speciale au luptat călare cu talibanii la scurt timp după 11 septembrie.

11*

A-ROD de Selena Roberts (Harper, 26.99 $) Despre viaţa şi cariera apărătorului celei de-a treia baze a echipei New York Yankees, scrisă de cea care dezvăluit faptul că acesta folosea substanţe interzise care îi îmbunătăţeau performanţele.

4

ASSEGAI de Wilbur Smith (Thomas Dunne/St. Martin’s, 27.95 $) În preajma Primului Război Mondial, un ghid de vânătoare profesionist din estul britanic al Africii spionează un client german şi pe misterioasa sa amantă.

1

10

THE LAST CHILD de John Hart (Minotaur, 24.95 $) Un adolescent îşi caută sora geamănă dispărută în mod inexplicabil.

1

11

JUST TAKE MY HEART de Mary Higgins Clark (Simon & Schuster, 25.95 $) Un asistent de procuror, care trecuse printrun transplant de inimă, descoperă că viaţa sa este în pericol.

6

6

12

SUMMER ON BLOSSOM STREET de Debbie Macomber (Mira, 24.95 $) Mai multe poveşti despre viaţă şi dragoste de la o şcoală de tricotat din Seattle.

7

3

12

STREET FIGHTERS de Kate Kelly (Portfolio, 25.95 $) Un reporter de la Wall Street Journal despre ultimele zile ale companiei Bear Stearns.

13

ROAD DOGS de Elmore Leonard (William Morrow, 26.99 $) Cundo Rey şi Jack Foley, personaje din romanele anterioare ale lui Leonard, au ieşit din închisoare, trăiesc cu Dawn Navarro în Venice Beach şi, probabil, încearcă să se îndrepte.

1

13*

PRETTY IN PLAID de Jen Lancaster (New American Library, 24.95 $) O analiză amuzantă a anilor tinereţii autoarei cărţilor Bitter Is the New Black şi Such a Pretty Fat.

14

9

14

LOVER AVENGED de J. R. Ward (New American Library, 24.95 $) Un aliat al vampirilor îşi ascunde sângele amestecat; Cartea a şaptea a seriei Black Dagger Brotherhood.

15*

LOITERING WITH INTENT de Stuart Woods (Putnam, 25.95 $.) Stone Barrington, un poliţist din New York devenit avocat, preia un caz în Key West.

2

1

9

2

1

8

2

PAUL NEWMAN de Shawn Levy (Harmony, 29.99 $) O biografie a celui care a fost un mare actor şi filantrop.

13

2

14

41

9

3

15

ARE YOU THERE, VODKA? IT’S ME, CHELSEA de Chelsea Handler (Simon Spotlight Entertainment, 24.95 $) Eseuri umoristice personale ale actriţei de stand-up comedy.

13

4

16*

FOOL’S GOLD de Gillian Tett (Free Press, 26 $) Despre modul în care piaţa creditelor derivate a fost pervertită de lăcomie, aroganţă şi amăgire, de un jurnalist de la Financial Times.

1

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna încheiată pe 16 mai, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile de gen); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes.com/books.

Selecţia editorilor Cărţi recente care ne-au stârnit interesul THE AMERICAN FUTURE: A History de Simon Schama (Ecco/HarperCollins, 29.99 $) Portretul patriei zugrăvit de Schama face legătura între trecut şi prezent, combinând reportaje din turneul efectuat în anul alegerilor cu portrete ale unor personaje din negura istoriei.

THE PHOTOGRAPHER de Emmanuel Guibert, Didier Lefèvre şi Frédéric Lemercier. Tradusă de Alexis Siegel (First Second, ed.broş., 29.95 $) O descriere terifiantă a unei misiuni în Afganistan a asociaţiei Doctori fără frontiere; lucrarea este în parte fotojurnalism, în parte jurnal grafic.

LOST IN THE MERITOCRACY: The Undereducation of an Overachiever de Walter Kirn (Doubleday, 24.95 $) Povestea amuzantă şi autocritică despre cum şcoala l-a făcut pe Kirn „mai degrabă conştient de mecanism decât educat“.

CASTLE de J. Robert Lennon (Graywolf, 22 $) Reprimarea suferită de protagonistul romanului, un militar bântuit, nu este diferită de castelul pe care îl descoperă la marginea proprietăţii sale din partea nordică a statului New York.

RHYMING LIFE AND DEATH de Amos Oz. Tradusă de Nicholas de Lange (Houghton Mifflin Harcourt, 23 $) Reflecţiile amare şi visele sexy ale unei celebrităţi literare israeliene susţin această nuvelă evocatoare.

PIECES FOR THE LEFT HAND: 100 Anecdotes de J. Robert Lennon (Graywolf, ed.broş., 14 $) Orăşelul din povestirile lui Lennon se află undeva la intersecţia dintre Shirley Jackson şi Russell Banks.

MANNAHATTA: A Natural History of New York City de Eric W. Sanderson. Ilustrată de Markley Boyer (Abrams, 40 $) O viziune splendidă şi plină de măiestrie a ecologiei Manhattanului în după-amiaza zilei de 12 septembrie 1609.

POEMS 1959-2009 de Frederick Seidel (Farrar, Straus & Giroux, 40 $) Opera plină de viaţă şi tulburătoare a lui Seidel a devenit tot mai bună pe măsură ce el a îmbătrânit.

THE WINTER VAULT de Anne Michaels (Knopf, 25 $) În acest roman liric, un cuplu este martorul dislocării tragice a oamenilor din cauza proiectelor inginereşti.

Recenziile complete ale acestora şi ale altor cărţi recente le găsiţi pe Web: nytimes.com/books.

19

Raftul cu ediţii broşate NETHERLAND de Joseph O’Neill (Vintage Contemporaries, 14.95 $) Această odă

pentru oraşul New York, nominalizată în topul Book Review al celor mai bune 10 cărţi din 2008, „oferă o meditaţie impresionantă asupra visului american“, a scris Michiko Kakutani în The Times. Naratorul ei, un bancher olandez părăsit de soţia sa britanică după 11 septembrie, găseşte o consolare în subcultura vibrantă a crichetului jucat de imigranţii din periferii, un joc descris cu o graţie destinsă.

Se îndrăgosteşte de o întreprinzătoare carismatică din Trinidad, o prostituată şi o visătoare „care apare ca o combinaţie între Jay Gatsby şi unul dintre personajele guralive şi comic-nonconformiste ale lui Philip Roth“, a spus Kakutani.

THE POST-AMERICAN WORLD de Fareed Zakaria (Norton,

15.95 $) „Ne mutăm într-o lume post-Americană“, scrie Zakaria, o lume în care distribuirea puterii „industriale, financiare, educaţionale, sociale, culturale“ se „schimbă, se îndepărtează de dominaţia americană“. El este mai puţin interesat de declinul american decât de „ascensiunea restului“ – China, urmată de India – dar crede că Statele Unite pot menţine o economie viabilă dacă o adaptează provocărilor pe care le întâmpină.

THE FOREVER WAR de Dexter Filkins (Vintage, 15 $) În tradiţia cărţii

Dispatches a lui Michael Herr, Filkins, un reporter de la New York Times care a fost în mijlocul trupelor americane în timpul atacului asupra oraşului Falluja, a scris o relatare spectaculoasă despre faţa umană a războiului din Irak. Criticul nostru Robert Stone a lăudat „elocvenţa şi omenia“ lui Filkins şi a spus că „opera sa este unul dintre rarele lucruri bune ce rezultă din război“. Aceasta a fost o altă apariţie din topul Book Review al celor mai bune 10 cărţi din 2008.

DICTATION de Cynthia Ozick (Mariner/Houghton Mifflin Harcourt, 13.95 $)

Patru nuvele, pline de intuiţie şi umor, ilustrează măiestria lui Ozick. În nuvela cu acelaşi titlu, Dictation, Henry James şi Joseph Conrad, rivali şi opuşi temperamental, angajează o pereche de secretare contrastante, în timp ce fiecare dintre ei lucrează la câte o poveste despre dualităţi.

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

BEGINNER’S GREEK de James Collins (Back Bay/Little, Brown, 14.99 $) Băiatul întâlneşte fata, băiatul pierde numărul de telefon al fetei, băiatul găseşte fata 400 de pagini mai târziu în acest roman însorit, de debut, al lui Collins. Collins, care nu este străin de lumea înaltei societăţi în care este plasată acţiunea romanului, are un ochi iniţiat şi o scriitură prietenoasă.

NAZI LITERATURE IN THE AMERICAS de Roberto

Bolaño. Tradusă de Chris Andrews (New Directions, 13.95 $) Această enciclopedie, completată cu o bibliografie şi biografii ale figurilor secundare, descrie o reţea de literaţi şi lideri de opinie de extremă dreaptă care împărtăşesc dragostea pentru simetrie şi ordine. Niciunul nu a existat în realitate, dar ar fi putut cu uşurinţă, sugerează Bolaño.

Nixonland: The Rise of a President and the Fracturing of America de Rick

Perlstein (Scribner, 20.99 $) Povestea ascensiunii lui Nixon, scrisă detaliat şi accesibil de Perlstein, pune accentul pe reacţia împotriva contra-culturii anilor 1960 pe care acest „colecţionar în serie al resentimentelor“ a exploatat-o. Moştenirea durabilă a lui Nixon, spune Perlstein, este „noţiunea că există două feluri de americani“.

Someday This Pain Will be Useful to You de Peter Cameron (Picador, 13 $) Într-o vară, un newyorkez sensibil de 18 ani decide că până la urmă nu vrea să meargă la colegiu. Este un roman pentru adolescenţi, dar şi cei maturi se pot bucura de explorarea sentimentelor adolescentine. Cartea este „remarcabilă, intensă şi amuzantă“, spune criticul nostru David Lipsky.

Elsa Dixler

20

Săpt. în top

ANGELS AND DEMONS de Dan Brown 14 (Pocket, 9.99 $) Un savant încearcă să salveze Vaticanul de uneltirile unei societăţi secrete.

2

THE SHACK de William P. Young (Windblown Media, 52 14.99 $) Un bărbat a cărui fiică a fost răpită este invitat, în aparenţă de către Dumnezeu, într-o cabană izolată. (†)

2

SAIL de James Patterson şi Howard Roughan (Vision, 3 9.99 $) O vacanţă pe mare se transformă într-un dezastru.

3

VISION IN WHITE de Nora Roberts (Berkley, 16 $) O fotografă de nunţi se îndrăgosteşte de fratele viitoarei mirese; prima carte din seria Bride Quartet.

3

3

PHANTOM PREY de John Sandford (Berkley, 9.99 $) Detectivul din Minneapolis, Lucas Davenport, investighează o serie de ucideri ale unor tineri gotici.

4

PRIDE AND PREJUDICE AND ZOMBIES de Jane Austen şi Seth Grahame-Smith (Quirk, 12.95 $) Clasica poveste, redescrisă într-un „haos ultraviolent cu zombie“.

7

4

ODD HOURS de Dean Koontz (Bantam, 9.99 $) 3 Ciudatul Thomas, care poate să comunice cu morţii, confruntă forţele răului într-un oraş de pe coasta Californiei.

5

ANGELS AND DEMONS de Dan Brown 6 (Pocket, 9.99 $) Un savant încearcă să salveze Vaticanul de uneltirile unei societăţi secrete.

5

THE BOURNE SANCTION de Eric Van Lustbader (Grand Central, 9.99 $) Jason Bourne, personajul lui Robert Ludlum, urmăreşte un lider terorist musulman.

6

CITY OF THIEVES de David Benioff (Plume, 15 $) Doi bărbaţi arestaţi în Rusia celui de-al Doilea Război Mondial trebuie să ducă la îndeplinire o misiune aparent imposibilă pentru a-şi salva vieţile.

7

6

JUST BREATHE de Susan Wiggs (Mira, 7.99 $) După 3 eşecul căsătoriei sale, autoarea unei serii de benzi desenate fuge în California, unde o vor aştepta pasiunea şi surpriza.

7

OLIVE KITTERIDGE de Elizabeth Strout (Random House, 14 $.) O profesoară ce predă matematică la clasa a şaptea leagă cele 13 povestiri de pe coasta statului Maine; laureat Pulitzer pentru ficţiune în 2009.

4

HOT MAHOGANY de Stuart Woods (Signet, 9.99 $) O 2 poveste plină de mister din seria care îl are ca protagonist pe Stone Barrington, a cărei acţiune se desfăşoară în lumea antichităţilor, a banilor vechi şi noi din New England.

8

UNACCUSTOMED EARTH de Jhumpa Lahiri (Vintage Contemporaries, 15 $) Poveşti despre anxietate şi transformare prin care trec nişte părinţi bengalezi şi copiii lor americani.

6

BURNING WILD de Christine Feehan (Jove, 7.99 $) Un 3 miliardar cu abilităţi de metamorfozare în leopard simte o atracţie animalică pentru dădaca fiului său.

9*

9

LOVE THE ONE YOU’RE WITH de Emily Giffin (St. Martin’s Griffin, 13.95 $) Mariajul fericit al unei femei este tulburat atunci când ea întâlneşte un vechi iubit.

THE BROKEN WINDOW de Jeffery Deaver (Pocket Star, 3 9.99 $) Detectivii Lincoln Rhyme şi Amelia Sachs confruntă un criminal care înscenează crimele oamenilor inocenţi.

4

10

10*

MY SISTER’S KEEPER de Jodi Picoult (Washington 34 Square, 14 $) O fată îşi dă părinţii în judecată după ce află că ei intenţionează ca ea să îşi doneze un rinichi.

CARELESS IN RED de Elizabeth George (Harper/ HarperCollins, 7.99 $) Detectivul Thomas Lynley, retras în Cornwall pentru a deplânge uciderea soţiei sale, devine implicat într-o investigaţie locală când descoperă cadavrul unui tânăr.

11

FIREFLY LANE de Kristin Hannah (St. Martin’s Griffin, 14.95 $) 19 O prietenie între două femei în nord-vestul Pacificului durează peste 30 ani şi implică alegeri de viaţă.

11

FROM DEAD TO WORSE de Charlaine Harris (Ace, 6 7.99 $) După o explozie mortală din timpul unui summit al vamipirilor, Sookie Stackhouse se confruntă cu un pericol.

12*

TESTIMONY de Anita Shreve (Back Bay, 14.99 $) Actele sexuale filmate pe o casetă declanşează un scandal la o şcoală preparatorie din Vermont.

12*

AT LAST COMES LOVE de Mary Balogh (Dell, 6.99 $) Margaret Huxtable şi infamul Earl de Sheringford se pregătesc de căsătorie, din motive care sunt total greşite.

13

DEAD UNTIL DARK de Charlaine Harris (Ace, 7.99 $) 25 Sookie Stackhouse se îndrăgosteşte de un băiat rău care este vampir.

14

EXECUTIVE PRIVILEGE de Phillip Margolin 2 (Harper, 9.99 $) Un criminal în serie, supranumit Spintecătorul din D.C., este în libertate în Washington, iar preşedintele Statelor Unite este unul dintre suspecţi.

15

DARK SUMMER de Iris Johansen (St. Martin’s, 7.99 $) 4 Un medic veterinar îngrijeşte un câine rănit care are un secret uluitor.

16*

WHERE ARE YOU NOW? de Mary Higgins Clark (Pocket, 7.99 $) O femeie caută adevărul despre fratele ei, care este în viaţă, dar a dispărut.

17

FLOWERS ON MAIN de Sherryl Woods (Mira, 7.99 $) 3 Bree O’Brien, dramaturg începător, se întoarce acasă în Chesapeake Shores şi deschide o florărie, spre amărăciunea fostului ei iubit.

7 8

13

2

SARAH’S KEY de Tatiana de Rosnay (St. Martin’s 14 Griffin, 13.95 $) Un jurnalist american contemporan investighează ce s-a întâmplat cu o fetiţă şi familia ei în timpul arestării evreilor din Paris, în 1942.

2

3

3

3

14*

7TH HEAVEN de James Patterson şi Maxine Paetro (Grand Central, 14.99 $) Detectivul Lindsay Boxer şi Clubul Femeilor Criminaliste vânează un incendiator.

6

15

STAR TREK de Alan Dean Foster, Roberto Orci şi Alex Kurtzman (Pocket, 15 $) Transpunerea într-un roman a filmului bazat pe serialul TV creat de Gene Roddenberry.

1

16

THE ALCHEMIST de Paulo Coelho (HarperOne, 87 13.95 $) Un ciobănaş spaniol călătoreşte în Egipt în căutarea unei comori.

17

THE ELEGANCE OF THE HEDGEHOG de Muriel 18 Barbery (Europa, 15 $) O tânără şi o portăreasă văduvă, amândouă, în secret intelectuale, se împrietenesc.

18

CHASING HARRY WINSTON de Lauren Weisberger 1 (Downtown, 16 $) Trei prietene strălucitoare, femei în apropierea vârstei de 30 de ani din New York, fac un legământ că îşi vor schimba vieţile.

18

TRUE LOVE AND OTHER DISASTERS de Rachel Gibson (Avon/HarperCollins, 7.99 $) O femeie moşteneşte de la soţul decedat o echipă de hochei şi sfârşeşte prin a ajunge în pat cu unul dintre starurile echipei.

3

19

PUSH de Sapphire (Vintage Contemporaries, 12.95 $) O fată de 16 ani, analfabetă şi abuzată, care trăieşte în Harlem, întâlneşte un profesor care o ajută să îşi schimbe viaţa.

1

19

THE LAW OF LOVE de Nora Roberts (Silhouette, 7.99 $) O reeditare a celor două romane, Lawles şi The Law Is a Lady.

2

20

CERTAIN GIRLS de Jennifer Weiner (Washington 6 Square, 15 $) O fată descoperă romanul sexy şi întrucâtva autobiografic pe care mama sa l-a scris cu ani în urmă.

20

LIVING DEAD IN DALLAS de Charlaine Harris (Ace, 20 7.99 $) Un vampir îi cere lui Sookie Stackhouse să îl găsească pe unul dintre camarazii săi disparut.

In Defense of Food: An Eater’s Manifesto de Michael Pollan (Penguin, 15 $)

„Mare parte din ceea ce consumăm în ziua de azi nu mai este deloc mâncare, în sensul strict, iar modul în care o consumăm... nu reprezintă de fapt acţiunea de a mânca“, scrie Pollan în acest atac spiritual asupra a ceea ce el numeşte „nutriţionism“. Sfatul său este: „Mâncaţi. Nu prea mult. Mai mult vegetale“.

FICŢIUNE FORMAT DE BUZUNAR

1

THE PRINCE OF FROGTOWN de Rick Bragg (Vintage, 14.95 $) În a treia carte

biografică despre familia sa, Bragg, un jurnalist câştigător al Premiului Pulitzer, se împacă cu amintirea tatălui său, alcoolic până la moarte. Proza muzicală a lui Bragg evocă fatalismul şi sărăcia vieţii dintr-un orăşel industrial din sud.

Săpt. aceasta

THE GUERNSEY LITERARY AND POTATO PEEL 2 PIE SOCIETY de Mary Ann Shaffer (Dial, 14 $) O ziaristă îi întâlneşte pe bătrânii din rezistenţa anti-nazistă de pe insulă.

DEAN ACHESON: A LIFE IN THE COLD WAR de Robert L. Beisner (Oxford

University, 19.95 $) Această relatare inteligentă şi bine documentată despre anii petrecuţi de Acheson ca subsecretar şi apoi secretar de stat îl arată ca fiind un om cu vederi largi, dar pragmatic şi cu opinii politice bine definite.

Săpt. în top

1 iunie 2009

1

APPLES AND ORANGES: MY BROTHER AND ME, LOST AND FOUND de Marie Brenner (Picador, 15 $) Merele şi

portocalele sunt Marie Brenner, o locuitoare a New York-ului şi redactor la Vanity Fair, şi fratele ei, proprietar al unei livezi de meri în statul Washington, care are o emblemă a Asociaţiei Naţionale a Proprietarilor de Arme de foc lipită pe camionul său. Când Carl primeşte un diagnostic de cancer puţin după 11 septembrie, Marie încearcă să repare relaţia lor. Ea îşi foloseşte abilităţile jurnalistice, pentru a înţelege procesul de cultivare a merilor şi a relaţiilor dintre fraţi, şi inima frântă a unei surori, pentru a-şi zugrăvi fratele enervant dar admirabil. În Book Review, James Panero a numit lucrarea „o cărticică magnifică,... o meditaţie asupra familiei şi a sorţii“.

FICŢIUNE FORMAT CLASIC

Ediţii broşate

8

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna încheiată pe 16 mai, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe nytimes.com/books.

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

NONFICŢIUNE

Săpt. în top

Ediţii broşate

1 iunie 2009 Săpt. în top

Săpt. aceasta

1

THREE CUPS OF TEA de Greg Mortenson şi David 120 Oliver Relin (Penguin, 15 $) Un fost alpinist clădeşte şcoli în sate din Pakistan şi Afganistan.

11

THE POST-AMERICAN WORLD de Fareed Zakaria (Norton, 15.95 $) Despre ascensiunea Chinei şi a Indiei şi despre distribuirea puterii în lume.

2

I HOPE THEY SERVE BEER IN HELL de Tucker Max (Citadel/Kensington, 15.95 $) Viaţa văzută de un afemeiat beţiv şi egocentric.

85

12

90 MINUTES IN HEAVEN de Don Piper şi Cecil 134 Murphey (Revell, 12.99 $) Un preot povesteşte experienţa lumii de dincolo pe care a avut-o după un accident.

3

IN DEFENSE OF FOOD de Michael Pollan (Penguin, 15 $) Un manifest care ne îndeamnă: „Mâncaţi! Nu prea mult. În special vegetale“.

3

13*

AUDITION de Barbara Walters (Vintage, 15.95 $) O biografie personală şi profesională.

4

LONE SURVIVOR de Marcus Luttrell şi Patrick Robinson (Back Bay/Little, Brown, 15 $) Povestea dureroasă a unei operaţiuni a Navy Seals în Afganistan.

14

DREAMS FROM MY FATHER de Barack Obama 148 (Three Rivers, 13.95 $) Preşedintele povesteşte despre viaţa sa ca fiu al unui bărbat african şi al unei americance albe.

15*

THE SOLOIST de Steve Lopez (Berkley, 15 $) Un colaborator al The Los Angeles Times întâlneşte într-un cartier rău-famat un muzician fără adăpost şi îşi propune să-i schimbe viaţa.

16

THE OMNIVORE’S DILEMMA de Michael Pollan 87 (Penguin, 16 $) Mâncarea, din pământ până în farfurie.

17

SAME KIND OF DIFFERENT AS ME de Ron Hall, 31 Denver Moore şi Lynn Vincent (Nelson, 14.99 $) Prietenia neobişnuită dintre un vagabond şi un dealer de artă de succes, care s-au cunoscut într-un adăpost din Texas.

18

THE REAGAN DIARIES de Ronald Reagan. Editată de Douglas Brinkley (Harper Perennial, 19.99 $) Selecţii din jurnalul zilnic de la Casa Albă al celui de-al 40-lea preşedinte al Americii.

1

30

5

28

1 AN INCONVENIENT BOOK de Glenn Beck (Threshold Editions, 19.99 $) Gazda conservatoare de talk-show-uri despre „cele mai mari probleme ale lumii“.

2

2

9

6

BLINK de Malcolm Gladwell (Back Bay/Little, Brown, 83 15.99 $) Importanţa instinctului în funcţionarea gândirii.

7

THE MIDDLE PLACE de Kelly Corrigan (Voice, 14.95 $) Lupta unei femei cu cancerul – al ei şi al tatălui ei – o ajută să dobândească o nouă înţelepciune.

8*

THE TIPPING POINT de Malcolm Gladwell (Back 241 Bay/Little, Brown, 14.95 $) Un studiu despre epidemiile sociale, cunoscute drept tendinţe pasagere.

9

AMERICAN LION de Jon Meacham (Random House, 18 $) Andrew Jackson la Casa Albă.

2

19

MY HORIZONTAL LIFE de Chelsea Handler (Bloomsbury, 14.95 $) Un jurnal al aventurilor de-o noapte.

10

EAT, PRAY, LOVE de Elizabeth Gilbert (Penguin, 15 $) 121 Călătoria lungă de un an a scriitoarei, în căutarea sinelui, o poartă pe aceasta prin Italia, India şi Indonezia.

20

THE AUDACITY OF HOPE de Barack Obama (Three 73 Rivers, 14.95 $; Vintage, 7.99 $) Preşedintele propune ca americanii să depăşească divizarea politică.

21

Sfaturi, Cărţi practice şi Diverse Săpt. aceasta

EDIŢII CARTONATE

Săpt. în top

1

ACT LIKE A LADY, THINK LIKE A MAN de Steve Harvey 16 (Amistad/HarperCollins, 23.99 $) Sfaturi pentru relaţii de la comicul gazdă a emisiunii The Steve Harvey Morning Show.

2

MASTER YOUR METABOLISM de Jillian Michaels 6 şi Mariska van Aalst (Crown, 26 $) Un plan de a înlătura toxinele şi de a reechilibra hormonii pentru a pierde din greutate, scrisă de un antrenor de la emisiunea The Biggest Loser difuzată pe NBC.

3

THE LAST LECTURE de Randy Pausch şi Jeffrey 58 Zaslow (Hyperion, 21.95 $) Gânduri despre importanţa „profitării de fiecare clipă“ ale lui Pausch, profesor la Carnegie, care a murit de cancer pancreatic la 47 de ani.

4

THE G-FREE DIET de Elisabeth Hasselbeck (Center Street, 2 24.99 $) Sfaturi despre evitarea consumului de gluten, din partea gazdei unei emisiuni TV, care suferă de boala celiacă.

5

WHEN EVERYTHING CHANGES, CHANGE 1 EVERYTHING de Neale Donald Walsch (EmNin, 19.95 $) „Schimbarea“ nu trebuie să echivaleze cu o „criză“.

6

THE NOTICER de Andy Andrews (Thomas Nelson, 17.99 $) Andrews foloseşte ficţiunea, alegoria şi sfaturile pentru a descrie modul în care o schimbare de perspectivă poate modifica viaţa cuiva.

7

1

THE SECRET de Rhonda Byrne (Atria/Beyond 123 Words, 23.95 $) Legea atracţiei ca o cheie pentru a obţine ceea ce vrei.

8

DOWN HOME WITH THE NEELYS de Patrick Neely şi Gina Neely cu Paula Disbrowe (Knopf, 27.95 $) Mai mult de 120 de reţete recomandate de gazdele canalului Food Network.

1

9

START WHERE YOU ARE de Chris Gardner cu Mim Eichler Rivas (Amistad/HarperCollins, 26.99 $) Despre cum să găseşti motivaţia să încerci noi provocări, scrisă de autorul lui The Pursuit of Happyness.

1

10

NO MATTER WHAT! de Lisa Nichols (Wellness Central, 24.99 $) Nouă paşi pentru „a trăi viaţa pe care o iubeşti“, de la profesoara care apare în filmul The Secret. (†)

1

Săpt. aceasta

EDIŢII BROŞATE

Săpt. în top

1

COOK YOURSELF THIN de personalul de la Lifetime 2 Television (Hyperion, 19.99 $) Cum să reduci consumul de calorii, să-ţi schimbi dieta şi să-ţi îmbunătăţeşti sănătatea fără a sacrifica mâncarea pe care o iubeşti.

2

NATURALLY THIN de Bethenny Frankel şi Eve Adamson (Fireside, 16 $) Reguli şi reţete pentru a scăpa din capcana dietei, de la un star din The Real Housewives of New York City.

3

HUNGRY GIRL 200 UNDER 200 de Lisa Lillien (St. Martin’s Griffin, 19.95 $) Două sute de reţete cu mai puţin de 200 de calorii, pentru micul dejun, prânz, cină şi gustări.

4

THE LOVE DARE de Stephen Kendrick, Alex Kendrick 34 şi Lawrence Kimbrough (B&H, 14.99 $) O provocare pentru soţi ca 40 de zile să se iubească necondiţionat. (†)

5

WHAT TO EXPECT WHEN YOU’RE EXPECTING 411 de Heidi Murkoff şi Sharon Mazel (Workman, 14.95 $) Sfaturi pentru viitorii părinţi. (†)

6

THE FIVE LOVE LANGUAGES de Gary Chapman 94 (Northfield, 13.99 $) Cum să-ţi comunici dragostea astfel ca partenerul să înţeleagă.

7

SKINNY BITCH de Rory Freedman şi Kim Barnouin 97 (Running Press, 13.95 $) Sfaturi din lumea modelingului pentru o dietă vegetariană.

8

THE BIGGEST LOSER FAMILY COOKBOOK 10 de Devin Alexander şi Melissa Roberson (Rodale, 21.95 $) Despre cum se poate mânca sănătos şi ieftin, 125 de reţete şi sfaturi oferite de concurenţii din emisiunea The Biggest Loser.

9

THE PURPOSE-DRIVEN LIFE de Rick Warren (Zondervan, 14.99 $) Despre cum să găseşti sensul în viaţa cuiva prin Dumnezeu.

10

THE BIGGEST LOSER 30-DAY JUMP START de Cheryl Forberg, Melissa Roberson, Lisa Wheeler şi alţii.

(Rodale, 21.95 $) Experţi şi concurenţi din emisiunea The Biggest Loser împărtăşesc sfaturi pentru pierderea greutăţii.

10

5

49

4

21

Eseu

Jonathan Miles

Bloggerii culinari din anii 1940 oarele e fierbinte şi galben, benzina e ieftină din nou, nu mai are nici un haz să mergi cu avionul, iar America, mândră şi puternică, vă face semn din nou.

Cetăţeni, e momentul să pornim la drum. Alegeţi-vă drumul, orice drum: „drumul hoinarului, drumul nebunului, drumul curcubeului, drumul peştelui“, ca să cităm din manualul lui Jack Kerouac, deşi mă îndoiesc că aţi putea găsi vreunul din acestea pe MapQuest. Ar fi mai bine să încercăm s-o luăm pe I-95, acea autostradă grasă şi frumoasă care îmbrăţişează coasta Atlanticului. Punctele de interes din orice călătorie cu maşina sunt, fireşte, opririle pentru mâncare şi – cel puţin teoretic – I-95 ar trebui să ofere un corn al abundenţei: crabi în Maryland, grătare în Carolina de Nord, şuncă în Virginia, arahide fierte în Georgia. Totuşi, ne dăm seama cu o oarecare amărăciune că ieşirile de pe autostrăzile interstatale

S

În timpul Marii Crize Economice, Proiectul Federal pentru Autori şi-a croit drum gastronomic prin toată America, de la oposumul gătit în Georgia la scoicile uriaşe din nord-vest. nu au, mai niciodată, locuri de popas care să fie memorabile din punct de vedere culinar. Dacă nu plănuieşti totul foarte bine dinainte, mâncarea de pe drum e aproape întotdeauna proastă, tristă, de duzină: fast-food.

Deci ce-i rămâne de făcut unui drumeţ spontan, echipat cu un simţ gustativ funcţional? Iată un sfat – de la călătorii din Virginia care caută mâncare autohtonă precum tocăniţa sau tarta cu vanilie din Brunswick – pe care merită să-l luaţi în considerare: „Dacă turistul nu găseşte preparate virginiene pe autostradă, ar trebui să bată la uşa unei case de fermă, să-şi depună plângerea la adresa standardizării americane şi să fie servit într-o manieră care corespunde vechilor principii ale ospitalităţii“.

Dacă mă gândesc mai bine, uitaţi de sfatul ăsta. E un sfat prost. E genul de sfat care v-ar ajuta să vă alegeţi cu un ochi învineţit sau cu o porţie sănătoasă de înjurături. Ca să nu mai vorbim de faptul că, în acea casă de la ţară, aveţi destule şanse să fiţi serviţi oricum cu mâncare gen McDonald’s.

Această idee, care se regăseşte printre sortimentele alandala ale textelor despre mâncare din perioada Marii Crize Economice, adunate în volumul THE FOOD OF A YOUNGER LAND (Mâncarea unei ţări mai tinere – Riverhead, 27.95 $), editat de Mark Kurlansky, e doar un exemplu puternic al măsurii în care s-au schimbat, în ultimele şapte decenii, America şi mâncarea ei. Dar şi un exemplu al măsurii în care nu s-au schimbat: vedeţi denunţarea „standardizării americane“, o acuzaţie care precede lanţurile de fast-food, reţeaua de autostrăzi interstatale, cinele semipreparate, ascensiunea aromelor artificiale, siropul de porumb cu conţinut ridicat de fructoză, răspândirea fermelor industriale, produsele alimentare modificate genetic şi toate celelalte transformări care au netezit peisajul culinar american de pe drum şi din afara lui. Dacă mai există vreo surpriză în lecturarea acestor depeşe de la cinele din trecut, cea mai mare ar putea fi tonul elegiac răspândit în unele însemnări.

Jonathan Miles scrie rubrica Shaken and Stirred în secţiunea Sunday Styles a publicaţiei The Times. Romanul său „Dear American Airlines“ a fost publicat în ediţie broşată.

22

Se pare că, atunci când vine vorba de mâncarea americană, ne aflăm într-un crepuscul etern.

Ca multe descoperiri arheologice, The Food of a Younger Land are o poveste fascinantă. În 1939, Katherine Kellock, editoarea de la Proiectul Federal pentru Autori responsabilă de ghidurile de călătorie care i-au scos din impas pe mulţi scriitori şomeri în timpul Marii Crize Economice (între care Saul Bellow, John Cheever şi Richard Wright), a născocit o nouă idee: o carte cu titlul America Eats, despre „gastronomia americană şi rolul pe care l-a jucat în viaţa naţională“. Scriitorii s-au împrăştiat prin toată ţara ca să documenteze – prin relatări de pe teren, eseuri, articole, poezii, reţete şi interviuri – ceea ce a ajuns să se numească, savant, „dialectica mâncării“. Printre subiectele abordate se aflau argoul micilor restaurante newyorkeze, preparatele din oposum georgiene, codul gătit în Minnesota, scoicile uriaşe din statul Washington, friptura din coadă de castor, gătită în Montana, superstiţiile culinare din Colorado („Vei primi scrisori din direcţia în care e îndreptată plăcinta când o pui pe masă“), un praznic al tribului Choctow şi „un sandviş din Los Angeles numit taco“. În 1940 şi 1941, a plouat cu texte brute în Washington, D.C., unde erau trimise la rescris – operaţiune de care s-a ocupat până şi Nelson Algren – ca să poată fi modelate şi să devină bune de inclus într-o carte. Apoi a urmat Pearl Harbor. Proiectul Federal pentru Autori – „una dintre cele mai nobile şi mai absurde iniţiative asumate vreodată de orice stat“, după cum l-a descris W.H. Auden – s-a transformat în

Departamentul de Autori al Serviciilor de Război, iar America Eats a fost declarată victimă de război. Tot ce-a mai rămas de pe urma acestui proiect era un maldăr de foiţe copiate la indigo „înalt de aproape 60 de centimetri“, conform lui Kurlansky, pe care Kellock l-a depus la Biblioteca Congresului.

Deschizând această capsulă a timpului, Kurlansky n-a modificat însemnările, ci doar le-a strâns şi le-a confruntat – sunt pline de ortografieri greşite şi de alte erori şi vai de cititorul care ar încerca să folosească vreuna dintre reţete în bucătărie (una din descrieri îndeamnă la gătirea codului vreme de două săptămâni, ceea ce ar produce un peşte destul de bine făcut).

Distracţia constă doar în analiză. Între o selecţie de reţete ale negrilor din Mississippi transcrise în dialect („învăleşte amestecu’ în foaie de varză nemţească, pune-l pe cărbunii ceia şi mai unge cu nişte sos din ăla iute iute“) şi meniul pentru cina de Crăciun de la hotelul Brown din Louisville, Kentucky, se ascunde un uimitor poem în proză scris de Zora Neale Hurston despre un loc mitic din folclorul afroamerican: un fel de versiune barbecue a paradisului tibetan Shangri-La, cunoscut sub numele de „Diddy Wah Diddy“. Mai avem parte şi de o apariţie scurtă a Eudorei Welty, cu un pamflet în proză despre mâncarea din Mississippi; la fel şi Nelson Algren cu A Short History of the American Diet. Totuşi, aceasta nu e, în mare parte, o comoară literară. Din cei 4.500 de scriitori angajaţi de Proiectul Federal pentru Autori în 1938, numai 29 erau „consacraţi“, iar asta se vede. O plimbare prin aceste pagini e ca o promenadă prin blogurile culinare: nişte grâu, dar multă pleavă. De fapt, unul dintre cele mai ciudate texte e o declamaţie derutantă împotriva piureului de cartofi care, cu fanfaronada lui debordantă şi cu dispreţul mărginit (autoarea susţine nu numai că ar trebui să existe o lege împotriva servirii piureului de cartofi, ci şi „o lege împotriva simplei folosiri a numelui în meniuri“) ar putea foarte bine să provină dintr-un blog contemporan.

Există însă mai multe asemănări, şi nu doar stilistice, cu literatura culinară actuală, plină de respect tandru faţă de vremurile mai simple şi mai autentice. Când autoarea dezgustată de piure scrie despre „izbucnirea în lacrimi de nostalgie“, nu e singura de această părere. Un autor, în relatarea sa despre picnicurile de pe plajă, din nord-est, începe cu un oftat: „Picnicul, pregătit aşa cum trebuie, aproape că a dispărut“. Anii 1930 şi 1940 au fost o perioadă esenţială pentru gastronomia americană, care s-a schimbat datorită transformărilor tehnologice şi culturale din anii 1950 şi 1960, iar unii autori au anticipat această evoluţie. Un corespondent scria că femeile de la ţară „nu se mai bazează pe mâncarea pregătită în casă la fel ca odinioară. Pâinea poate fi livrată la adresa poştală în timp pentru cină. Smântâna şi-o pot cumpăra de la lăptărie, iar untul, de la băcănie. Legumele la conservă au început să le înlocuiască în bună măsură pe cele din curtea proprie“. O fi mişcarea Slow Food de dată recentă, dar impulsurile care au creat-o au apărut de multă vreme.

Fireşte, ar fi uşor să deplângem pierderea multor tradiţii culinare consemnate în acest volum, ca să notăm doar cât erau de îndreptăţite acele temeri de „standardizare“ şi să dăm o aură romanţată unei epoci în care gastronomia locală şi cea sezonieră erau un dat şi nu o decizie etică, dar ar fi nedrept faţă de noile tradiţii culinare care au prins rădăcini în deceniile scurse de atunci – mai ales cele aduse de imigranţii asiatici şi latino-americani. În prezent, ar putea fi dificil să găseşti un castron aburind de tocăniţă de Brunswick pe o autostradă din Virginia, dar, dacă mai cauţi puţin, s-ar putea să găseşti un castron de supă pozole. O fi fost America o ţară mai tânără pe atunci, după cum sugerează titlul lui Kurlansky, dar, ţinând seama de apetitul ei h nemărginit, mai are încă mult de crescut.

ILUSTRAŢIE DE CHRIS SILAS NEAL