56 | 15 iunie 2009 by Editura Univers

Preţ: 2,5 lei

Ediţia în limba română, nr. 56 – 15 iunie 2009

Pachet România liberă + Book Review

Se distribuie numai împreună cu ziarul România liberă.

TODD HEISLER/THE NEW YORK TIMES

Mistică feminină de Leah Hager Cohen

A SHORT HISTORY OF WOMEN

de Kate Walbert. 239 pag. Scribner. 24 $

Aproape tot ce este legat de noul roman al lui Kate Walbert este teribil de isteţ şi de spiritual, începând cu titlul: A Short History of Women (O scurtă istorie a femeilor). Sugerează modestie sau grandoare? „Scurtă“ sună modest. „Istorie“ te duce cu gândul la mare – grandios, de fapt, dacă este folosit pentru o operă de

ficţiune. Dar „femei“ rezolvă chestiunea: rămâne, aşadar, modest. La urma urmei, există vreun subiect mai de joacă pe care cineva şi l-ar putea alege pentru studiu? Cel puţin asta este opinia dominantă în lumea personajelor lui Walbert, provenind din cinci generaţii diferite. Una dintre realizările cărţii este că ne convinge că acest sentiment este la fel de frecvent în America secolului al XXI-lea ca în Anglia Continuare în pagina 4

KATHRYN HA RRI S ON : „BY RON IN LOVE “ D E ED NA O ’BRIEN PAGINA 5

C HRISTOPHER HI TC H EN S : PROV OC Ă RILE LU I HE N RY FAIRL IE PAGINA 24

Editorial

15 iunie 2009

Ficţiune 1

THE GREAT PERHAPS

de Joe Meno Recenzie de Jonathan Dee 17

Cărţi pentru copii 18

SUM:

STREET FIGHTERS:

The Last 72 Hours of Bear Stearns, the Toughest Firm on Wall Street de Kate Kelly HOUSE OF CARDS:

A Tale of Hubris and Wretched Excess on Wall Street de William D. Cohan Recenzii de Ron Lieber 9

ALIS

de Naomi Rich Recenzii de Jessica Bruder

FOOL’S GOLD:

How the Bold Dream of a Small Tribe at J. P. Morgan Was Corrupted by Wall Street Greed and Unleashed a Catastrophe de Gillian Tett Recenzie de Paul M. Barrett

HOUND DOG:

THE CHOSEN ONE

de Carol Lynch Williams

A Short Daring Life de Edna O’Brien. Recenzie de Kathryn Harrison 6

MY GOLDFISH

Scrisă şi ilustrată de Barroux Recenzie de Ann Hodgman

Nonficţiune BYRON IN LOVE:

SUGAR WOULD NOT EAT IT

de Emily Jenkins Ilustrată de Giselle Potter Recenzie de Temple Grandin

Forty Tales From the Afterlives de David Eagleman Recenzie de Alexander McCall Smith

WHICH PUPPY?

de Kate Feiffer Ilustrată de Jules Feiffer Recenzie de Elizabeth Bird

BEVERLY HILLS ADJACENT

de Jennifer Steinhauer şi Jessica Hendra Recenzie de Judith Newman 17

THE ENEMY AT THE GATE:

Habsburgs, Ottomans and the Battle for Europe de Andrew Wheatcroft Recenzie de Eric Ormsby

COMMENCEMENT

de J. Courtney Sullivan Recenzie de Maria Russo 10

REBIRTH OF A NATION:

The Making of Modern America, 1877-1920 de Jackson Lears Recenzie de Beverly Gage

A SHORT HISTORY OF WOMEN

de Kate Walbert Recenzie de Leah Hager Cohen

RAFTUL DE CĂRŢI

Online

Recenzii de Julie Just

Eseu 24

Gentlemanul delincvent de Christopher Hitchens

Articole & Bestselleruri 20 21 21 21 22 22

Bestselleruri cărţi pentru copii Bestselleruri ediţii cartonate Selecţia editorilor TBR: Din culise Bestselleruri ediţii broşate Raftul cu ediţii broşate

The Leiber and Stoller Autobiography de Jerry Leiber şi Mike Stoller cu David Ritz Recenzie de Jim Windolf Conţine secţiune specială dedicată cărţilor apărute la editurile din România. The New York Times Book Review, ediţia în limba română (ISSN 1937-920X) apare săptămânal, publicat de Universe Publishing House Inc. Copyright © 2008-2009 The New York Times. All Rights Reserved. Toate drepturile rezervate. Director editorial: Cristian Teodorescu; Redactor-şef: Virginia Costeschi; Editor: Anda Ciurte; Traducători: Ioana Popa, Ştefan Bodea, Cătălin Pruteanu, Irina Adrian, Teodor Fleşeru; Advertising sales: virginia@nytbr.ro, 0745773764; www.nytbr.ro; PR: ARENA Communications, cecilia@arenacommunications.ro; Machetare şi pre-press: Antal Angyal, CMYK Pro, Budapesta; Tipar: G. CANALE, Bucureşti; Abonamente: difuzare@romanialibera.ro.

Jonathan Dee, care recenzează romanul The Great Perhaps al lui Joe Meno, la pagina 10 a numărului de faţă, este genul de scriitor care analizează realităţile contemporane în profunzime şi apoi construieşte romane impresionante şi solide în jurul acestor idei. În Palladio, a atacat influenţa corozivă a publicităţii, iar în St. Famous, importanţa mediilor de comunicare şi a celebrităţii. Drept urmare, pentru Dee, absolvent de Yale şi fost redactor la The Paris Review, unul din cele mai fascinante aspecte ale romanului lui Meno este reprezentat de ceea ce ignoră acesta: „Pe parcursul întregului deceniu“, scria el într-un e-mail, „mulţi scriitori importanţi de ficţiune au ţinut să-şi facă declaraţia de credinţă realistă, să evidenţieze relevanţa muncii lor pentru epoca în care trăim, au părut să se simtă obligaţi să ia în calcul 11 septembrie. Dar Meno îndrăzneşte să treacă sub tăcere acea dată, precum şi reacţiile noastre la eveniment, pentru a se dedica unui context istoric şi spiritual mai larg şi chiar pentru a sugera că nu e nimic nou sub soare. În urmă cu doar câţiva ani, o astfel de abordare ar fi fost o erezie, dar în mod normal o astfel de viziune amplă face parte din definiţia muncii unui romancier“. Cel de-al cincilea roman al lui Dee, The Privileges, va fi publicat în ianuarie şi tratează lumea selectă a finanţiştilor de top. Dacă se ocupă de evenimentele recente? „Sper că am inclus destule aluzii ample şi ameninţătoare privind criza prin care trecem în aceste momente“, spune el. „Dar nu mi s-a părut că e cazul să orientez romanul spre evenimentele prezente mai mult de atât, şi nici acum nu mi se pare. Bogaţii vor face întotdeauna parte din lumea în care trăim“. Editorii

PODCAST: Săptămâna aceasta vor apărea: Kate Walbert, autoare a volumului „A Short History of Women“, Paul M. Barrett cu o discuţie despre cărţile care tratează criza financiară, Motoko Rich cu însemnări din teren şi Jennifer Schuessler cu veşti despre bestselleruri. Gazda va fi Sam Tanenhaus, editor la Book Review. Emisiunea este, de asemenea, transmisă şi în New York, vineri la ora 18:05, la postul de radio WQXR, 96,3 FM, sub titlul „Inside the New York Times Book Review“. VIDEO: Sam Tanenhaus îl intervievează pe John Irving. PAPER CUTS: Blogul Book Review prezintă cărţi şi alte materiale tipărite. PRIME CAPITOLE: Fragmente din „A Short History of Women“, de Kate Walbert, „Commencement“, de J. Courtney Sullivan, şi din alte cărţi. E-MAIL CU NOILE APARIŢII: Primiţi în fiecare vineri o trecere în revistă a recenziilor noilor cărţi şi apariţii. nytimes.com/books ILUSTRAŢII DE JOE CIARDIELLO (SUS) ŞI CHRISTOPH NIEMANN

Mistică feminină Continuare din pagina 1

victoriană. Dar principalele griji ale lui Walbert, spre deosebire de cele ale personajelor sale, nu sunt de natură politică. Scrierea ei îşi trădează inteligenţa şi ideologia într-o manieră lejeră. Departe de a fi un manifest, aceasta este o operă de artă tulburătoare şi minunat scrisă. La fel ca precedentul ei roman, Our Kind, finalist la National Book Award, A Short History of Women constă în povestiri interconectate: în acest caz, 15 capitole concentrate, care trec cu uşurinţă de la o perioadă temporală la alta şi se axează, alternativ, pe viaţa lui Dorothy Trevor Townsend, o sufragetă britanică, şi mai mulţi urmaşi ai ei. O parte dintre povestiri fuseseră deja publica-

Interconectând aceste scurte povestiri într-un roman, Kate Walbert face miniaturi, dar scopul pe care îl urmăreşte este amplu. te; multe dintre ele pot funcţiona ca opere de sine stătătoare. Totuşi, împreună, ele se coagulează într-un tot care este mai mult decât suma părţilor sale. Teza lui Walbert este că, deşi generaţiile vechi şi cele noi nu se întâlnesc niciodată, ele moştenesc ecouri: obiecte şi fraze ce se repetă în mod misterios şi devin din ce în ce mai semnificative de-a lungul anilor. Acest roman frugal reuşeşte, deşi nu te-ai aştepta, să onoreze promisiunea din titlu: ne oferă o istorie suficient de reprezentativă a femeilor – cel puţin a femeilor albe, anglo-saxone, de-a lungul ultimelor două secole. În ce constă această istorie? Care sunt implicaţiile ei? Şi de ce ar trebui să ne pese de ele? Să ne gândim la cugetarea Virginiei Woolf: „Aceasta este o carte importantă, presupun criticii, pentru că vorbeşte despre război. Aceasta este o carte nesemnificativă pentru că vorbeşte despre sentimentele femeilor într-un salon“. Dacă aveţi impresia că o asemenea mentalitate este desuetă, vă înşelaţi. În urmă cu două luni, Joyce Carol Oates a explicat pentru The New York Times Magazine de ce violenţa este adesea subiectul ficţiunii ei: „Dacă ai de gând să-ţi petreci următorul an din viaţă scriind, ai prefera să scrii Moby-Dick în locul unui mic roman de mister casnic“. A Short History of Women sugerează ingenios eroarea dihotomiei război/salon. Câmpul de luptă şi nava nu se numără printre locurile de desfăşurare a acţiunii din roman, dar puterea şi influenţa masculină domină aceste pagini, de la Havelock Ellis, Charles Darwin şi „bunii oameni de la Lloyd’s“ din Londra belle époque până la tinerii soldaţi care patrulează în baza aeriană Dover din Delaware, în zilele noastre. Remarcabil este felul în care Walbert foloseşte preocupările masculine pentru a pune în lumină vieţile personajelor ei feminine, care nu au nimic de-a face cu ideea de „mărunt“. Cea mai captivantă dintre toate este Evelyn

Leah Hager Cohen, autorea a trei romane şi a patru opere de nonficţiune, este o colaboratoare frecventă a Book Review. 4

Townsend, fiica lui Dorothy, care deschide cartea cu anunţul: „Mama s-a înfometat pentru a susţine dreptul de vot pentru femei, bunica susţinând că era tipic pentru mama să meargă până în pânzele albe“. Suntem în anul 1914 şi războiul care urma să pună capăt tuturor războaielor tocmai începuse. Tatăl lui Evelyn „dispăruse în Ceylon“ demult. Trupul neînsufleţit al mamei ei era depus „într-un sicriu simplu, cu o eşarfă Voturi pentru Femei de culoarea lavandei aşezat pe pieptul ei mic“, în timp ce „zepeline umflate“ întunecă cerul. Evelyn, în vârstă de 13 ani, este trimisă la o şcoală pentru fete la nord de Londra, „departe din calea răului“, unde urma să înveţe Oratorie şi Gospodărie. Toate acestea ne sunt povestite fără înflăcărare, cu o precizie aproape chirurgicală. Evelyn este un stoic, în aparenţă – sau poate rănită de suflul exploziei, precum soldaţii întorşi de pe front. Sau poate este pur şi simplu „tare ca piatra“, după cum spune bunica ei înainte s-o trimită de acasă. Dar scrisorile liniştite ale lui Evelyn sunt, de fapt, pline de emoţie şi ne umplu şi pe noi de emoţie. Ca un actor care ştie că înfrânarea lacrimilor poate exprima de zece ori mai mult patos decât izbucnirea în plâns, Walbert îşi dozează cu grijă efectele. La şcoală, Evelyn se îndrăgosteşte de un preot tânăr, Părintele Fairfield, care fumează, duce fetele în plimbări cu sania şi „a încetat să mai creadă“. Cireaşa de pe tort este mărturisirea că a admirat-o pe mama ei: „A fost un adevărat erou“, spune el. „Nu făcea compromisuri. A făcut lucruri, mai spune

el“. Tonul lui Evelyn este în mod curent concis, dar în acest moment, austeritatea ei este mai emoţionantă decât oricând, pentru că ştim că vorbele Părintelui Fairfield alină o rană îngrozitoare. (Toţi ceilalţi, de la ziarişti şi asistentele medicale la bunica lui Evelyn, au fost doar dispreţuitori faţă de acţiunile mamei ei.) Iar sobrietatea lui Evelyn nu este doar tulburătoare; uneori, este sublimată într-un fel de poezie de esenţă tare – de pildă, atunci când dezvăluie că, după doar câteva luni petrecute la şcoală, Părintele Fairfield va fi recrutat, apoi „omorât în cea de-a doua săptămână pe front, dar deocamdată stă în faţa noastră frumos şi distrus şi încă viu“. Acum sunt disperată: sunt pe cale să-mi epuizez spaţiul şi n-am apucat să scriu în detaliu decât despre primul capitol, adică doar despre 12 pagini! Problema e că fiecare capitol este ca o felie dintr-un tort delicios. Dar necazul criticului este o plăcere pentru cititor. Mi s-a întâmplat de multe ori să revin asupra unor paragrafe întregi, nu pentru că nu le-aş fi înţeles, ci pentru că îmi venea să mă port precum cei care adună cu degetul ultimele firimituri de pe farfurie pentru a savura orice bucăţică. Sunt atât de multe lucruri cuprinse între copertele acestei cărţi, încât cuvântul „scurtă“ din titlu şi capitolele concentrate (două dintre ele au doar o pagină) te fac să te gândeşti la un trompe l’oeil. Iat-o pe Dorothy copil, la sfârşitul anilor 1800, martoră la violarea prietenei ei pe un drum mizer. Iat-o pe Evelyn, profesoară de chimie la Barnard, bând ceva împreună cu un student de Ziua Victoriei

asupra Japoniei. Iată-i pe urmaşii americani ai lui Dorothy – inclusiv pe nepoata ei care-i poartă numele (o rebelă cu părul ciufulit care pare să fi ieşit dintr-o povestire de Grace Paley) şi care organizează un protest solo faţă de războiul din Irak. Din generaţia următoare avem o femeie de afaceri divorţată care, în timp ce navighează pe Internet cândva după miezul nopţii, dă peste blogul mamei ei, precum şi o femeie din Manhattan cu trei copii mici, care „învârte lut în ulcioare, căni de ceai şi farfurii de desert“ şi îşi confruntă anxietăţile cu cele ale unei alte mămici în timpul unei întâlniri maraton, alimentate cu vin. U doar personajele principale prind viaţă. Walbert excelează în miniaturi, dar se pricepe de minune şi la micro-miniaturi: medicul homosexual din Primul Război Mondial, un martor la armistiţiul de Crăciun de la Ypres; servitoarea care are sarcina de a-i da lui Evelyn vestea morţii mamei sale; menajera neagră care primeşte o invitaţie neaşteptată de a participa la întrunirile grupului civic al angajatorului ei alb. Aş citi cu plăcere un roman întreg despre oricare dintre aceste figuri pasagere. Dar ele nu reprezintă doar o dovadă în plus a talentului autoarei. Fiecare are o contribuţie vitală la perspectiva acesteia asupra lumii noastre. Adică asupra noastră – asupra felului în care tăcem sau suntem reduşi la tăcere, asupra felului în care vedem, auzim şi percepem semnificaţiile lucrurilor. Kate Walbert face miniaturi, dar scopul pe care îl h urmăreşte este amplu.

ILUSTRAŢIE DE ADAM SIMPSON

Of, Doamne Biografia lui Byron de Edna O’Brien expune hedonismul lui revoltător. DE KATHRYN HARRISON Ă le mulţumim zeilor literaturii că George Gordon, Lord Byron, s-a născut în 1788, cu mult înainte de apariţia psihofarmacologiei. Byron in Love (Byron îndrăgostit), compacta şi vicleana biografie complice a marelui poet romantic şi enfant terrible eludează cariera literară a subiectu-

BYRON IN LOVE

A Short Daring Life de Edna O’Brien 228 pag., W.W. Norton &Company. 24.95$ lui său, expunându-i comportamentul depravat pe care criticii lui Byron l-au deplâns ca pe al unui „al doilea Caligula“. Se poate chiar argumenta că sufletul mai reţinut era cel al lui Caligula. Nici eroul byronian nu se ridică la nivelul celui care l-a inspirat. Heathcliff al lui Emily Brontë şi Mr. Rochester al surorii ei, Charlotte, sunt amândoi nişte pretendenţi palizi ai personajului pe care nici un scriitor nu l-ar putea inventa. Traiectoria rapace a apetitului poetului pentru sex şi celebritate face din el băiatul-poster pentru ceea ce contemporanul şi conaţionalul dr. J.C. Prichard numeşte „nebunie morală“ – o boală a patimilor care păstrează intelectul intact în timp ce „individul e incapabil să se comporte cu decenţă şi corectitudine în hăţişul vieţii“. Astăzi l-am califica pe Byron ca dependent bipolar de sex, al cărui conflict oedipian nerezolvat a făcut din el robul unui tată pe care nu l-a cunoscut niciodată. Dacă litiul nu i-ar fi otrăvit mania – şi poezia – ce-ar fi fost să încerce Abilify spălat cu Luvox? „Începuturile lui“, notează sec O’Brien, „n-au fost propice“ – o mamă falită, „iute la mânie şi capricioasă“; un tată în exil, pentru a scăpa de datorii; şi stigma unui picior diform. Cu un „simbol al castrării“ din plecare, membrul drept deformat al lui Byron îi va provoca o asemenea supra-compensare încât versurile îi vor fi eclipsate de aventurile sexuale. La ora la care se îmbarca, la 27 de ani, în ceea ce O’Brien numeşte „cel mai public mariaj al oricărui poet“, devenise deja tatăl unui copil conceput cu sora lui vitregă, Augusta Leigh. În ceea ce ne apare ca un colaps neajutorat, nenorocos, chiar tragicomic, el orchestra momente ridicole în serie, în care mireasa lui, Annabella Milbanke, era forţată să îndure compania iubitei lui incestuoase şi a fiicei lui (care, declara el uşurat, nu trăda conceperea ei nenaturală, nefiind „născută maimuţă“). Annabella, care rezistase curţii epistolare făcută de Byron timp de doi ani, declarând că nu va „intra într-o familie în care există o tendinţă puternică spre Nebunie“, pare să fi sucombat unui orgoliu tragic, lipsit de originalitate, imaginându-şi că prin-

Kathryn Harrison scrie ficţiune şi nonficţiune. Printre cărţile ei se numără şi o biografie, „Saint Thérèse of Lisieux“. ILUSTRAŢIE DIN ARHIVELE HULTON/GETTY

tr-un efort susţinut ar putea schimba natura decadentă a soţului. Cât despre Byron, el era interesat de bani. Exacerbat din cauza atitudinii ei morale superioare, dezamăgirea lui în momentul descoperirii că zestrea femeii, se exprimă O’Brien elegant, era „mai mult teoretică decât reală“ a generat un exces de persecuţii consecutive. O’Brien montează episodul mai degrabă pentru amuzamentul cititorului decât pentru cenzură. „Noaptea nunţii lor va avea“, notează el, „un corespondent literar în operele lui Edgar Allan Poe, o draperie stacojie luând foc, mirele halucinând că ajunsese în iad, patrulând apoi de-a lungul holului fantomatic cu pistoalele încărcate“. Scenele ulterioare ar fi putut apărea şi mai pur delicioase şi ridicole (în orice caz ne-am simţi mai puţin vinovaţi că ne amuzăm de aparenţa lor înfricoşătoare) dacă Byron nu şi-ar fi tratat soţia cu o cruzime lipsită de ruşine. A forţat-o pe o Annabella din ce în ce mai isterică s-o asculte pe Augusta citind cu voce tare scrisorile care dovedeau că n-o iubise niciodată pe femeia cu care se forţase să se însoare. După acest preludiu, Annabella a fost expediată în abandonatul alcov matrimonial, în timp ce el a rămas cu Augusta. Cruzimea pare să fi fost fundamentul personalităţii lui Byron, un sadism dezolant şi jovial născut din dezgustul de sine însuşi. Pelerinajul lui Childe Harold – primele două cânturi, publicate în 1812, au constituit o invitaţie generală la sărbătoarea lui

poli-sexuală de ieşire în lume – era evident autobiografică, iar Byron şi-a caracterizat eroul ca „personaj dezgustător“. ROBABIL plictiseala era inevitabilă pentru tânărul care devenise al şaselea Lord Byron la vârsta de 10 ani. Singurul mascul dintre verii săi, a fost răsfăţat de mătuşile şi stră-mătuşile sale şi încurajat în egoismul său, în loc să fie povăţuit să-şi tempereze pasiunile. Instalat la Newstead Abbey, casa lui ancestrală care stătea să se prăbuşească, băiatul purta în buzunarele hainei pistoale armate, descărcându-le oricând i se năzărea, afară sau în casă, satisfăcându-şi gustul pentru excesele gotice care mai târziu îl vor inspira să se folosească de cranii umane ca recipiente pentru băutură şi să călătorească cu o menajerie care includea păuni, maimuţe şi păsări de pradă. Hărţuirile la care a fost supus la Harrow din cauza piciorului diform i-au inspirat cultivarea permanentă a formei sale fizice, întărindu-i dispreţul pentru convenţionalism. Înrolat la Trinity College, Cambridge, în 1805 (unde ţinea un urs ca animal de companie), Byron a demonstrat un spirit flamboaiant şi o lipsă de respect pentru autoritate, ceea ce i-a asigurat o atenţie nemărginită. Abilitatea lui de a-i face pe oameni să se ataşeze de el, remarca prietenul său, John Hobhouse, era magică, generând o popularitate care i-a permis să plonjeze, notează

O’Brien, într-un „abis de senzualitate“. La 17 ani s-a îmbarcat într-o aventură cu un corist imberb, faptă „pedepsibilă cu spânzurătoarea“, iar mai târziu a cochetat cu ideea însurătorii cu o prostituată ale cărei farmece l-au ţinut ostatic „cam o săptămână“. În 1809 va naviga sub pânzele lui Captain Kidd în obligatoria croazieră grandioasă a tânărului nobil, perioadă în care va contracta elementele de fundal ale poeziei sale, dar şi sifilis – şi, după ce îşi „supravieţuise“ tuturor poftelor,, aşa cum scria în jurnal, ajungea la convingerea că „la 23 de ani cea mai frumoasă parte a vieţii s-a sfârşit“. Ceea ce a urmat este o expunere fără omisiuni, dar după ce îşi promisese „să-l urmeze în varianta lui de Rake’s Progress“, O’Brien se ţine de cuvânt. Până la moartea sa, la vârsta de 36 de ani, Byron a continuat un traseu de abandon sibaritic, călătorind cu un anturaj fermecat de escapadele sale şi terifiat de toanele şi firea sa violentă. „Ştii bine că toate iubirile mele înnebunesc – şi se dau în spectacol“, îi scria el Augustei în 1821, incapabil să facă distincţie între el şi genul de amoruri pe care le atrăgea. Autopsia lui, executată unde murise, în Grecia, a relevat preţul plătit de trup pentru pasiunile omului – inima mult mărită, ficatul cirotic. În Londra, unde trupul a fost înapoiat pentru înmormântare, a fost necesară ridicarea unei bariere în jurul sicriului pentru a-l proteja de cohortele de jelitori. A fost cea mai mare manifestare a ceea ce a ajuns să se numească h Byromania, dar nici pe departe ultima. 5

Rescrierea regulilor Bancherii de la J. P. Morgan au inventat modalităţi noi şi periculoase de a distribui riscul. DE PAUL M. BARRETT ENTRU a înţelege catastrofa de pe Wall Street, avem nevoie de analiză financiară aprofundată şi poveşti clasice despre failibilitatea umană. Gillian Tett, care coordonează articolele despre piaţa globală pentru The Financial Times, oferă câte ceva din ambele. În Fool’s Gold (Aurul proştilor), ea descrie cum un grup restrâns de bancheri de la legendarul J. P. Morgan a creat un monstru care a scăpat de sub control şi a contribuit la distrugerea celei mai mari părţi a afecerii lor. Istorisirea lui Tett nu explică toate nenorocirile recente, dar e un început. Autoarea ne prezintă lumea financiară prin ochii personajelor ei talentate, dar imprudente: genii la matematică şi marketing, au crezut că au descoperit cum să sfideze legile naturii. Vechile reguli nu se aplicau.

FOOL’S GOLD

How the Bold Dream of a Small Tribe at J. P. Morgan Was Corrupted by Wall Street Greed and Unleashed a Catastrophe de Gillian Tett 293 pag. Free Press. 26 $ Începând cu jumătatea anilor 1990, magicienii de la Morgan au crezut că pot înfrânge inamicul cel mai vechi al bancherilor – pericolul ca debitorii să nu-şi plătească împrumuturile. Dacă sună la fel de îndrăzneţ ca trezirea morţilor la viaţă, deosebirea nu e prea mare. Echipa de la Morgan a crezut că poate combina instrumentele financiare complexe atât de inteligent, încât riscul de rambursare va dispărea pur şi simplu, ori cel puţin se va dilua atât de mult că nu va mai conta. Scăpate de risc, băncile vor împrumuta mai mulţi bani, corporaţiile vor creşte mai repede, iar capitalismul va înflori. Îndeplinirea acestui „vis îndrăzneţ“, aşa cum spune Tett, a necesitat multă trudă în laboratorul financiar – însoţită, uneori, de pozne după program demne de „Animal House“1. Autoarea excelează în recrearea acestui mediu febril. De asemenea, descifrează păsăreasca de pe Wall Street în termenii pe care un profan, sau cel puţin un profan încăpăţânat, îi poate înţelege. Bancherii de la Morgan au realizat combinaţii inovatoare a ceea ce acum sunt cunoscute drept derivativele de credit. În forma lui cea mai simplă, un derivativ de credit este un contract între două părţi, în care vânzătorul e de acord să despăgubească cumpărătorul dacă un împrumut nu poate fi achitat. Folosit cu moderaţie, un derivativ poate reprezenta un obstacol împotriva riscului. Banca A, îngrijorată de un împrumut pe care l-a făcut, încheie un acord derivativ pentru a plăti un onorariu Băncii B în schimbul promisiunii Băncii B de a plăti Banca A dacă împrumutul devine nesigur. Banca A scapă de o parte din incertitudinea legată de propriul împrumut şi se simte încurajată să facă noi împrumuturi. Banca B îşi asumă o parte din risc, dar se bucură imediat de venitul din onorariu. E o situaţie win-win2, aşa cum bancherii de la Morgan şi-au spus lor înşişi şi tuturor celor care erau dispuşi să asculte. Au continuat prin a combina derivativele cu un proces numit securizare, care în mod tradiţional presupunea creditori care-şi vindeau împrumuturile unei bănci de investiţii. Banca de investiţii „punea la pachet“ împrumuturile şi vindea bucăţi din pachet fondurilor de pensii şi altor investitori. Creditorii iniţiali, după ce scăpaseră de împrumurile lor, puteau face altele noi. Investitorii cumpărau o felie din pachetul de împrumuturi şi din venitul pe dobânda acestuia fără a mai trebui să se deranjeze să cunoască şi să evalueze debitorii. Iarăşi win-win. Grupul Morgan a mers mai departe, cumpărând nu doar împrumuturi, ci şi derivative de credit. Au dezvoltat procedu-

ra, vânzând datorii şi derivative securizate la o scară extraordinară. Lucrurile au devenit foarte, foarte complicate. Complexitatea în sine le-a plăcut bancherilor de la Morgan, ca şi fermecătoarea idee de distribuire a riscului către investitori în toate direcţiile, astfel ca cei care au împrumutat să poată împrumuta fără ezitare. Autoarea introduce personaje precum Blythe Masters, cu nume expresiv, o frumoasă britanică blondă cu „accent BBC“, diplomă de economist la Cambridge şi pasiune pentru derivative de credit. „Cred că aceste produse m-au atras pentru că aveam o experienţă bogată“, i-a spus Masters lui Tett, „dar sunt şi foarte creative“. Masters a devenit figura publică seducătoare pentru „produsele“ derivative ale Morgan, vânzându-le clienţilor impresionaţi de conceptul că riscul putea dispărea. Explicând ceea ce spune Masters, Tett scrie: „Pentru prima dată în istorie, băncile puteau să împrumute fără a suporta în totalitate, sau poate deloc, riscurile implicate. Acest lucru putea, în schimb, să degreveze băncile pentru a da mai multe împrumuturi, dat fiind că nu mai trebuiau să-şi asume pierderi dacă acele împrumuturi aveau să devină neperformante“. Până acum, probabil că aţi ajuns să vedeţi părţile prea-frumoase-ca-să-fie-adevărate ale acestui lucru. Morgan a exercitat o anume cumpătare în ingerarea dozei de derivative pe care o vânduse altora. Este unul dintre motivele pentru care, ani mai târziu, este unul dintre supravieţuitorii de pe Wall Street, deşi ca parte din J. P. Morgan Chase. Mai puţin prudenţi au fost Bear Stearns, Lehman Brothers, Merrill Lynch şi American International Group. Tett explică faptul că rivalii celor de la Morgan au făcut pasul necugetat, şi în unele cazuri fatal, de a adăuga împrumuturi ipotecare subprime în amestecul derivative-securizări. Este o deosebire importantă. Când balonul imobiliar s-a spart în 2006 şi 2007, derivativele şi garanţiile legate de ipotecile subprime şi-au pierdut brusc valoarea. S-a descoperit că modelele computerizate de pe Wall Street pur şi simplu n-au anticipat o prăbuşire imobiliară naţională. Distribuirea de risc presupusă a fi benignă a apărut drept ceea ce era de fapt: o năpastă globală care a extins riscul către aproape toate instituţiile financiare mari. Creditorii care au dat împrumuturi cu frenezie au îngheţat brusc, refuzând să facă afaceri chiar şi cu clienţi cor-

poratişti de încredere. Investitorii au intrat în panică; bursele de valori s-au prăbuşit. Atenţia lui Tett îndreptată asupra Morgan ilustrează cum încrederea în sine a câtorva finanţişti puţin cunoscuţi a contribuit la criza mondială. Dar opinia autoarei că „visul îndrăzneţ“ invocat la Morgan a fost „corupt“ de alţii îi poate absolvi pe Masters şi pe camarazii ei prea uşor. Mai întâi, Tett minimalizează ciudat generozitatea cu care Morgan şi-a plătit clica derivativelor pentru a-şi urmări visul îndrăzneţ. Cu siguranţă, bonusurile grase au contribuit la ascunderea pericolelor. Cei de la Morgan au vândut conceptul potrivit căruia gravitaţia financiară fusese învinsă – că riscul fusese biruit şi că împrumuturile puteau prolifera la nesfârşit. Că unii aveau să ducă acest lucru la extreme absurde pare complet previzibil. Şocul retrospectiv pe care-l exprimă personajele lui Tett în interviuri sună fals, mai ales când aflăm că unii dintre ei, deşi nu Blythe Masters, au plecat de la Morgan şi au importat personal know-how-ul derivativelor în instituţii care se comportau mai imprudent. Culpabilitatea Morgan nu se termină aici. Tett notează că Morgan a furnizat mână de lucru esenţială şi iniţiativă într-o feroce campanie de lobby a Wall Street, care a convins Congresul, Comisia de bursă şi garanţii, precum şi administraţiile Clinton şi Bush să renunţe la reglementarea comerţului de derivative în orice fel. Avocaţi ai acestui domeniu au primit sprijin esenţial de la marele preot al ideologiei pieţei libere, Alan Greenspan, pe atunci preşedintele Rezervei Federale. RGUMENTUL care a convins Washingtonul de a permite comerţului nebunesc cu derivative să nu fie verificat s-a redus în ultimă instanţă la mitul că finanţiştii aveau un puternic interes propriu de a rămâne cinstiţi unii faţă de alţii. Greşit. Aşa cum spune Tett, Greenspan s-a înfăţişat în octombrie anul trecut în faţa Congresului pentru a recunoaşte că „a făcut o «greşeală» crezând că băncile vor face tot ce era necasar pentru a-şi proteja acţionarii şi instituţiile. «[Asta a fost] o fisură în model... care defineşte modul de funcţionare a lumii»“, a mărturisit Greenspan cu întârziere. Potrivit relatării lui Tett, majoritatea foştilor membri ai detaşamentului derivativelor de la Morgan n-au mărturisit păreri de rău similare. E de rău augur, pentru că, în vreme ce numeroase persoane de pe Wall Street şi-au pierdut slujbele, mulţi dintre foştii elevi de la Morgan sunt încă acolo, ca şi mulţi dintre concurenţii lor care au dat dovadă de o şi mai mare iresponsabilitate în timpul nebuniei derivativelor. Cartea ne face să ne întrebăm dacă vom fi suficient de inteligenţi să-i ţinem în frâu prin reglementări mai dure înainte să-şi înceapă iarăşi urmăh toarele stratageme.

Paul M. Barrett este redactor-şef adjunct al BusinessWeek. 1 2

Comedie din 1978. Situaţie în care ambele părţi au de câştigat.

ILUSTRAŢIE DE TOMER HANUKA

Deşi expunerea într-un volum a unei situaţii care durează doar 72 de ore e în mod evident dramatică, cartea lui William D. Cohan, House of Cards: A Tale of Hubris and Wretched Exces on Wall Street (Castelul de cărţi de joc: Povestea aroganţei şi a exceselor incredibile de pe Wall Street), merge chiar mai departe în timp (şi în urmă) pentru a documenta mult mai în amănunt ascensiunea şi căderea Bear. Prima treime a cărţii consemnează ultimele zile de la Bear ca entitate independentă, iar Cohan susţine destul de convingător că totul se terminase pentru companie înainte ca volumul lui Kelly să înceapă. El afirmă că, în avanpremiera negocierilor furtunoase dintre Bear şi J.P. Morgan, se aflase că Goldman Sachs era reticentă în

În câteva săptămâni, „plutonul de execuţie“ al avocaţilor specializaţi în falimente au împânzit clădirea Bear Stearns, iar bărbaţi în toată firea au izbucnit în lacrimi.

De la cârpe la lux şi înapoi Două cronici ale ultimelor două zile trăite de banca de investiţii a „clasei muncitoare“ Bear Stearns. DE RON LIEBER

N martie 2008, pe parcursul unei săptămâni dramatice, o criză de încredere a distrus Bear Stearns, o bancă de investiţii de pe Wall Street veche de 85 de ani. Compania riscase enorm – şi făcuse profituri uriaşe – cu ipoteci şi titluri de valoare. Era prima dintre multele firme proeminente care se vor nărui curând, după ani mulţi de riscuri extreme. Iar la sfârşitul săptămânii, după negocieri furioase şi intervenţia Rezervelor Federale şi a Departamentului

STREET FIGHTERS

The Last 72 Hours of Bear Stearns, the Toughest Firm on Wall Street de Kate Kelly 247 pag. Portofolio. 27.95 $ HOUSE OF CARDS

A Tale of Hubris and Wretched Excess on Wall Street de William D. Cohan 468 pag. Doubleday. 27.95 $ Trezoreriei, guvernul a ordonat efectiv ca cei de la J.P. Morgan Chase să achiziţioneze Bear Stearns pentru un preţ de nimic. Bear Stearns nu era cea mai mare sau cea mai importantă firmă de pe Wall Street. Dar în mod cert era una singulară. Spre deosebire de liga aristocrată a băncilor de investiţii, vedetele lui Bear erau mai degrabă personaje secundare, indivizi cu rădăcini modeste şi şcoli mai puţin cunoscute. Ace Greenberg şi Jimmy Cayne, liderii companiei din anii precedenţi prăbuşirii, erau nişte tipi excentrici, deseori apărând ca nişte personaje fabuloase. Prin urmare, nu-i nici o mirare că mai mulţi autori au mirosit o ştire grasă şi s-au repezit să relateze povestea companiei şi a colapsului ei.

Ron Lieber scrie rubrica Your Money pentru The Times. ILUSTRAŢII DE TOMER HANUKA

În Street Fighters: The Last 72 Hours of Bear Sterns, the Toughest Firm on Wall Street (Luptători de stradă: Ultimele 72 de ore pentru Bear Stearns, cea mai dură firmă de pe Wall Street), Kate Kelly, reporter pentru Wall Street Journal, are o abordare a zilelor finale prin care se limitează strict la fapte, gen aici-şi-acum. Şi ce mai fapte sunt! Auzim de Cayne, şeful executiv de la Bear Stearns, fumând iarbă în toaleta de la Hotelul Doubletree într-o pauză din timpul unui turneu de bridge, ceea ce el nu recunoaşte. Apoi e vorba de omologul său de la J.P. Morgan, Jamie Dimon, încercând frenetic să-şi contacteze subalternul aflat în vacanţă în Anguilla, ca să hotărască cum şi dacă să încerce să preia Bear. Un „pluton de execuţie“ format din avocaţi specializaţi în falimente împânzesc clădirea Bear Stearns, iar bărbaţi în toată firea izbucnesc în lacrimi sau sunt forţaţi să participe la teleconferinţe nocturne, într-o ceaţă totală din cauza somniferelor. Dat fiind faptul că ştim ce se întâmplă, relatarea lui Kelly despre finalul companiei Bear Stearns poate da senzaţia urmăririi unei înregistrări video a unei morţi reale. În timp ce expune maşinaţiunile de culise, e greu să ne dezlipim de imaginile interlopilor egomaniaci, deseori agresivi, de pe Wall Street, în timp ce-şi primesc răsplata cuvenită. Dar vai, e greu să faci vreo deosebire între multele figuri de „luptători ai străzii“. Fiecare angajat Bear pare mai bătăios şi mai proletar decât altul. Plus că toţi mişună prin New York şi suburbii, furişându-se împreună. Pe cine am lăsat în Scarsdale şi pe cine în Summit? Cine conduce el însuşi (toţi sunt bărbaţi) şi cine e pe bancheta din spate a limuzinei? E posibil ca Kelly – care ne furnizează o diagramă utilă a personajelor în debutul cărţii – să fie iertată pentru asemănarea lor relativă. Naraţiunea în sine e vedeta aici, iar suişurile şi coborâşurile acelor zile frenetice asigură o lectură palpitantă. Kelly, pe care am întâlnit-o o dată sau de două ori când eram reporter la The Wall Street Journal, a participat ca reporter în exerciţiu pe întreaga durata a derulării evenimentelor, ajungând să nutrească o afecţiune sinceră pentru multe dintre personajele amintite. (De fapt, ea dedică acest volum celor 14.000 de angajaţi ai firmei – gest decent, uman, dar destul de neobişnuit pentru cineva care încearcă să menţină o distanţă profesională.)

privinţa unei tranzacţii care viza Bear Stearns. Cum ştirea unei presupuse lipse de încredere s-a răspândit în comunitatea fondurilor de investiţii, mulţi au pus capăt relaţiilor de afaceri cu Bear. Cohan furnizează mare parte a acestor detalii sub forma unor declaraţii stufoase – unele anonime – făcute de persoane care lucrau pentru Bear Stearns, Departamentul Trezoreriei şi Rezervele Federale. În consecinţă, cartea se citeşte ca un capitol de istorie orală needitată. Cu toate că evenimentele acestei ultime săptămâni sunt îndeajuns de captivante încât să prevină plictiseala, spaţiul enorm pe care Cohan îl alocă eşecului a două fonduri de investiţii ale Bear Stearns nu contribuie foarte mult la reţeta lucrării. De fapt, secţiunea mediană a cărţii, care ne poartă din 1923 în 2001, pare un fel de temă pentru acasă.

E tot parcursul acestei secţiuni şi a celorlalte două care o înglobează, sunt consemnate declaraţiile oficiale ale lui Cayne, şeful executiv de la Bear. În expozeul acestuia sunt incluse şi caracterizările fruste ale persoanelor cu care a avut de-a face de-a lungul timpului. Aceste observaţii revelează destul de multe şi despre Cayne însuşi. Homofobie? Corect. Misoginie? Sigur. În acelaşi timp, Cohan expune şi opina executivului despre Kelly; Cayne recurge la o descriere anatomică pe care mai bine ar fi lăsat-o în vestiarul de la Bear Stearns. În mod cert, Cohan l-a determinat pe Cayne să se deschidă; iar Kelly se pare că n-a reuşit să-l facă să vorbească, cel puţin nu oficial. Însă, în final, Cayne ajunge să dea impresia unui megaloman în ale cărui aiureli ad hominem nu poţi avea încredere. Uneori Cohan îi permite lui Cayne să-şi expună versiunea lui despre evenimente, după care o contrazice cu mărturisirile altor personaje implicate. E destul de limpede că Cohan e de părere că, în distrugerea Bear Stearns, Cayne a jucat un rol substanţial. Dar cât de importantă era compania în realitate? Amândouă cărţi le trebuie să fi părut nişte idei minunate în primăvara lui 2008. Însă cine şi-ar fi putut imagina că în septembrie vom avea parte de câteva zile care vor fi exponenţial mai importante? Întâi a căzut Lehman Brothers; apoi Merrill Lynch, făcându-şi griji că va fi următoarea victimă, i-a convins pe cei de la Bank of America să achiziţioneze Merrill integral. Guvernul a cheltuit 85 miliarde $ pentru a salva A.I.G., una dintre cele mai mari companii de asigurare din lume. Luna următoare, stocul acţiunilor la bursă a înregistrat o scădere de aproximativ 25%. În acel moment, sistemul financiar era într-adevăr pe muchie. Şi pe măsură ce lucrurile au continuat să se înrăutăţească în 2008, ni s-a reamintit că oricât de faimoasă era Bear Stearns, nu reprezenta decât o bancă din eşalonul secund, iar falimentul ei nu era decât un eveniment de mâna a doua. Iar acum nu avem doar o carte, ci două despre această companie. Ceea ce vrea să ştie cu adevărat cititorul obişnuit este cum s-a dezintegrat economia noastră şi ce putem face să nu se mai întâmple una ca asta. Kelly abia dacă încearcă să descifreze imaginea de ansamblu, iar eforturile lui Cohan nu sunt cu mult mai susţinute. Nu asta încercau să facă, dar noi aşteptăm în continuare rezultatul unei autopsii definitih ve a ultimei noastre epoci de aur. 7

Cele mai bune prietene pentru totdeauna Un roman de debut despre un grup de colege de clasă de la colegiul Smith şi vieţile lor ulterioare. DE MARIA RUSSO -AR putea ca părerea general împărtăşită să fie aceea că şcolile destinate unui singur sex oferă un avantaj educaţional femeilor, dar, după cum e prezentată situaţia în romanul Commencement (Începuturile) al lui J. Courtney Sullivan, adevărata forţă a liceelor de fete are prea puţin de-a face cu ceea ce se întâmplă în sala de clasă. Acest plăcut roman de debut despre patru prietene care stabilesc o legătură încă din prima lor săptămână la colegiul Smith se desfăşoară în prin-

COMMENCEMENT

de J. Courtney Sullivan 324 pag. Alfred A. Knopf. 24.95 $ cipal în camere de internat, săli de mese sau în curtea interioară a complexului – în orice loc în care fetele îşi pot trăi libere pasiunile care constituie punctul central al anilor lor de colegiu şi care vor rămâne de actualitate şi după ce împlinesc 20 de ani. La Smith, fetele îşi petrec zilele şi nopţile lenevind, mâncând, plângând sau îmbătându-se, toate astea în timp ce îşi analizează în mod constant familiile şi partenerii romantici. Ocazional, printre aceste activităţi se mai rătăceşte şi studiatul. Dar atunci când un profesor îşi merită apariţia în intriga povestirii, e numai din cauză că una din fete a început să se culce cu el. Personajele lui Sullivan sunt adesea motivate de dorinţe imperioase a căror simplă pomenire e tabu în anumite împrejurări: dorinţa de a fi iubite şi îngrijite de către bărbaţi sau cea de a rămâne într-un cocon protector de prietenie feminină, în loc de a se confrunta cu lumea cea largă. Ea face un act de curaj caracterizând condiţia modernă a femeii ca fiind în egală măsură deconcertantă şi dătătoare de forţă: „Ele erau prima generaţie de femei“, observă unul din personaje, „a căror încleştare cu opţiunile de viaţă nu avea nimic de-a face cu a avea acces la ele, ci consta în întregime în a avea opţiuni prea numeroase – erau atât de multe, încât părea imposibil şi extenuant să le alegi pe cele corecte“. Remediul pe care îl propune romanul pentru această dilemă – prieteniile cimentate la un colegiu care este „în întregime şi fără dubiu feminin“ – este la fel de lipsit de ambiguităţi ca un număr dintr-o revistă a absolvenţilor de cole-

Maria Russo a fost redactor şi editor la The Los Angeles Times, The New York Observer şi Salon. 8

giu. Legătura dintre fete devine uneori claustrofobă şi sentenţioasă, iar la un moment dat se dezmembrează cu totul, dar totuşi rezistă. „În fiecare din prietenele ei, sinele ei din perioada colegiului Smith va supravieţui mereu“, o pune Sullivan pe una din ele să mediteze către finalul romanului, când fetele se apropie deja de 30 de ani. „Poate că ăsta era motivul pentru care erau în continuare atât de importante una pentru alta, deşi atât de multe se schimbaseră“. Dacă tuşele ample de penel, precum cea din exemplul anterior, frizează banalul, Sullivan, ea însăşi absolventă a colegiului Smith, însăşi, care lucrează în departamentul editorial al The New York Times, excelează în materie de portrete detaliate. Ea pendulează, capitol de capitol, între punctele de vedere ale celor patru prietene, conferindu-i fiecăreia o personalitate şi o istorie credibile. Celia, o irlandeză catolică, este o povestitoare înnăscută, care „dorea ca nimeni să nu rămână vreodată pe dinafară“, înnebunită după băieţi, dar incapabilă să se simtă confortabil într-o relaţie romantică. Bree este o frumuseţe sudistă care-ţi taie răsuflarea şi care se metamorfozează în moduri fundamentale, ajungând la Smith în calitate de logodnică a iubitului ei din liceu, sfârşind prin a se îndrăgosti rapid de o femeie. April, care a avut o copilărie tristă în Chicago, alături de o mamă singură şi neglijentă, este o feministă radicală cu picioare neepilate şi foarte zeloasă în a ajuta femeile în suferinţă. Sally este o absolventă bogată şi aranjată a unei şcoli particulare din Noua Anglie, marcată de moartea mamei ei, chiar înainte ca ea să

intre la colegiu, şi care renunţă la propriile ambiţii în favoarea legăturilor cu bărbaţii. Commencement reuşeşte, de asemenea, în ambiţia sa de a oferi o abordare spirituală a stereotipurilor despre colegiile pentru femei, cam în stilul în care romanul Prep, al lui Elizabeth Curtis Sittenfeld, trata şcolile de elită cu internat. De exemplu, întrunirea în care fetelor li se prezintă campusul este condusă de Jenna Buldozerul, care „arăta ca un bărbat de vârstă mijlocie, cu o imensă burtă de băutor de bere care atârna peste

La Smith, fetele îşi petrec zilele şi nopţile lenevind, mâncând, plângând sau îmbătându-se. pantalonii ei kaki şi cu o mică pată maronie pe tricoul ei alb“. Sullivan se amuză cu fenomenul „lesbiană până la absolvire“ – care, cel puţin în Commencement, implică o mulţime de săruturi şi chiar câteva pipăieli. Dar în cazul neaşteptatei relaţii pasionate a lui Bree cu altă femeie, Lara, romanul se confruntă cu întrebări profunde privind dragostea şi sexualitatea. Oare Bree, care susţine că, dacă n-ar fi fost Lara, partenerul ei ar fi fost un bărbat, este cu adevărat heterosexuală sau doar incapabilă să admită că e lesbiană? Sau poate unele atracţii sfidează nu doar încadrarea în categorii, ci şi orientarea predominantă a

unei persoane? În timp ce Bree se luptă să decidă dacă e destul de convinsă pentru a-şi concepe viitorul alături de Lara, în pofida obiecţiilor familiei sale conservatoare, complicaţiile din viaţa ei sună autentic. La fel e cazul şi cu neaşteptata singurătate a vieţii convenţionale alese de Sally, care se mărită la un an după absolvire şi se confruntă cu respingerea nu tocmai subtilă a prietenelor ei: „Aceleaşi femei care îi oferiseră sprijin de-a lungul celor patru ani de suferinţă din colegiu nu doreau să aibă nimic de-a face cu bucuria ei actuală“. Povestea lui April e mai lipsită de succes, oferind suspansul şi cuantumul de acţiune necesare, dincolo de relaţiile fetelor, făcând însă totodată ca viaţa ei intimă să pară un articol ştiinţific despre exploatarea sexuală. După absolvire, April se angajează în slujba unei faimoase cineaste feministe radicale, care lucrează la nişte documentare privind violenţa împotriva femeilor din lumea întreagă. Ea o manipulează cu cruzime pe April, care o urmează direct într-o tragedie absurdă, demnă de prima pagină a ziarelor. Episodul sună ca o parodie la stilul lui Andrea Dworkin, feminism de tipul „toţi bărbaţii sunt nişte violatori“, dar romanul este totuşi prea cinstit şi timid pentru a pune în discuţie punctul de vedere limitat pe care şi-l dezvoltă April: „Se întreba adeseori ce naiba era în neregulă cu bărbaţii. Sexul putea fi ceva plăcut, natural, bun. De ce a trebuit să-l corupă?“. Cu toate observaţiile sale pătrunzătoare despre psihologia feminină, Commencement nu ştie ce să facă în privinţa bărbaţilor, care sunt prezentaţi, în cazul cel mai fericit, ca entităţi indistincte şi binevoitoare, iar în cel mai nefericit, ca non-entităţi ameninţătoare. Această perplexitate în faţa masculinităţii este conflictul central al existenţei Celiei. Şi, deşi această inadecvare – tânjirea după un partener de sex masculin, dar incapacitatea de a se simţi cu adevărat bine în compania unui bărbat – este o temă insuficient explorată în viaţa multor femei, Commencement nu o analizează în profunzime. În aceeaşi manieră, consumul excesiv de alcool al Celiei – romanul debutează cu o scenă în care ea nu-şi aminteşte dacă a făcut sex cu tipul alături de care se trezeşte dimineaţa – rămâne în mod ciudat neanalizată. Această tendinţă contrară, de negare şi evitare, e una nefericită în cazul unui roman cu atâta vervă, făcându-l să pară excesiv de placid, ca şi cum Sullivan ar dori să-şi calmeze şi să-şi consoleze personajele, în loc să le lase faţă în faţă cu adevăruri care ar fi putut ridica volumul la acelaşi nivel cu, să zicem, acea paradigmă a romanelor despre femeile la vârsta colegiului care este The Group. Totuşi, abilităţile lui Sullivan sunt considerabile. Spre final, ajungi să-ţi doreşti ca ea să-şi lase talentele de povestitor să hoinărească pe teritorii mai puţin h protejate. FOTOGRAFIE DE CHESTER HIGGINS JR./THE NEW YORK TIMES

Alături de ei Aduceri aminte împreună cu o mare echipă de compozitori. DE JIM WINDOLF

N mare parte din cariera lor, Jerry Leiber (versuri) şi Mike Stoller (muzică) s-au specializat în crearea de cântece care părea aproape spontane, ca şi cum s-ar fi născut brusc direct din tradiţia bluesului oral. Aceasta e iluzia pe care au reuşit s-o realizeze cu „Searchin’“, „Ruby Baby“, „Kansas City“ şi multe altele. De la o vârstă fragedă au iubit bluesul şi principalul lor ţel a fost să creeze ceea ce ei considerau a fi muzica autentică a negrilor. În Hound Dog: The Leiber and Stoller Autobiography (Hound Dog1: Autobiogafia lui Leiber şi Stoller), Leiber descrie direct starea

HOUND DOG

The Leiber and Stoller Autobiography. de Jerry Leiber şi Mike Stoller cu David Ritz Ilustrat. 322 pag. Simon & Schuster. 25 $

lor de spirit: „Eram doi tipi care abia aşteptau să scrie cântece pentru artişti negri, cu sentimentele negrilor redate în dialectul negrilor“. În anii 1950 şi 1960 au compus hituri pentru artişti negri ca Willie Mae (Big Mama) Thornton, Coasters, Drifters şi Ben E. King, dar cântecele lor au avut succes şi în cazul interpreţilor albi ca Elvis Presley şi Dion. Considerate perisabile când au apărut prima dată, cântecele Leiber-Stoller s-au dovedit a fi durabile, fiind înregistrate şi interpretate de o varietate de cântăreţi şi grupuri, printre care James Brown, Perry Como, Beatles, Little Richard, Peggy Lee, Hank Snow, Frank Sinatra, Joni Mitchell, Danzig, Loudon Wainwright III, Donna Summer şi Bjork. Hound Dog spune povestea Leiber-Stoller într-o manieră directă, colocvială. Cel de-al treilea co-autor este David Ritz, care a colaborat la realizarea memoriilor lui Ray Charles, Aretha Franklin şi Don Rickles, printre alţii. În ceea ce s-ar putea să fie cel mai bun lucru pe care l-a scris, Divided Soul: The Life of Marvin Gaye, Ritz nu a trebuit să-şi facă probleme în legătură cu a-i face pe plac subiectului: cartea a început ca un proiect în colaborare, pentru a se termina ca biografie neautorizată, după ce Gaye a fost împuşcat mortal de tatăl său. În Hound Dog, doi tipi albi deapănă întâmplări, cu Lieber şi Stoller ca dubli naratori. În primele pagini, Lieber este un copil dintr-o casă din Baltimore în care se vorbeşte idiş. La 9 ani, fumează Old Golds. Golanii din cartier îl provoacă la bătaie, strigând: „Evreule, na evreule!“, în timp ce poliţiştii sunt spectatori, fără să facă nimic. Stoller îşi petrece copilăria în Sunnyside, Queens. Merge cu metroul şi autobuzul pentru a lua lecţii de pian de la talentatul maestru boogie-woogie2 James P. Johnson. În a doua jumătate a anilor Jim Windolf este editor colaborator la Vanity Fair. 1 Cântec interpretat de Big Mama Thornton. 2 Stil de blues interpretat la pian, în vogă în anii 1930-40.

FOTOGRAFIE DE MARTIN VAN BEECK

Jerry Leiber, stânga, şi Mike Stoller, 1988. 1940, familiile ambilor compozitori în devenire s-au mutat la Los Angeles. Îmi plac autobiografiile care schiţează o dezvoltare lentă, dificilă. Aceasta nu e una dintre ele. Băieţii prind un contract pentru scrierea unui cântec la scurt timp după ce se cunosc, la vârsta de 17 ani, iar cartea trece prin întâlniri cu Elvis Presley, naufragiul Andrea Doria (Stoller a fost pasager) şi o noapte când Norman Mailer îl strânge de gât pe Leiber la restaurantul lui Elaine din Upper East Side în Manhattan.

„Eram doi tipi care abia aşteptau să scrie cântece pentru artişti negri, cu sentimentele negrilor redate în dialectul negrilor“. În multe locuri m-am aflat în contradicţie cu textul, neîncrezător în corectitudinea naratorilor. Suntem în 1952, iar Leiber şi Stoller devin vedete pe scena din Los Angeles. Liderul de formaţie Johnny Otis le cere să găsească ceva pentru solista lui, Big Mama Thornton. Iată cum descrie Leiber crearea „Hound Dog“: „Ne-am repezit înapoi la casa lui Mike din Norton – încă mai locuia cu ai lui – şi am dat gata un cântec în câteva minute. A fost ca un fulger. Ştiam, cum se zice în Sud, că o să

meargă ca uns“. În privinţa cântecului care dă titlul cărţii, avem parte doar de o înlănţuire de clişee. Povestea continuă cu cronica şedinţei de înregistrări, în timpul căreia Leiber obiectează faţă de abordarea vocală a lui Thornton. Ea fredonează, spune el, în loc să cânte tare. Au o discuţie nervoasă, iar el cântă piesa singur, pentru a-i arăta cum se face. În acest moment, Stoller acaparează naraţiunea: „Big Mama auzea cum cânta Jerry. Auzea asprimea şi duritatea cântecului şi, la fel de important, implicita dispoziţie sexuală. Pe scurt, s-a prins care-i treaba“. Relatarea lui Thornton e mult diferită. Într-un interviu inclus pe albumul „Leavin’ Chicago“, spune că a înregistrat „Hound Dog“ la prima încercare şi-i acordă chitaristului Pete Lewis meritul pentru atmosferă. Într-un alt interviu, cu compozitorul Ralph Gleason, spune: „Erau doar doi puşti atunci... Am început să cânt versurile şi să pun şi dintr-ale mele. Toată vorbăria şi strigătele – sunt ale mele“. Hound Dog nu menţionează relatarea lui Thornton, dar se contrazice cu Otis, care a fost trecut ca al treilea autor al „Hound Dog“ în prima imprimare. Stoller se dă peste cap ca să explice că Otis „nu a fost un autor al cântecului“, sublinierea lui. Otis şi-a explicat contribuţia la „Hound Dog“ într-un interviu din 2000: „Unele părţi din el nu erau cu adevărat acceptabile. Nu-mi plăcea referirea aceea la pui şi la

pepene, am zis: «Să scoatem... ăsta de aici»... Apoi Elvis Presley a făcut din el un megahit, iar ei au devenit lacomi. M-au dat în judecată. Au câştigat, m-au înfrânt“. Presupusa prezenţă a „puiului“ şi „pepenelui“ în versul iniţial, ca şi alte complicaţii, nu e menţionată în Hound Dog. Un cântec uriaş în CV-ul LeiberStoller este „Stand by Me“ al lui Ben E. King, care a ajuns pe locul 4 în topul pop Billboard, în timpul lansării iniţiale din 1961, şi s-a plasat pe locul 9 la re-lansarea din 1986, în acelaşi timp cu filmul omonim de Rob Reiner. Autorii acestuia sunt enumeraţi ca King-Glick, Glick venind de la „Elmo Glick“, un pseudonim pentru LeiberStoller. În versiunea din Hound Dog despre compunerea „Stand by Me“, Stoller îşi aminteşte că a „ajuns la biroul nostru în timp ce Jerry şi Ben lucrau la versurile unui nou cântec“. Propria contribuţie la „Stand by Me“, îşi aminteşte el, a fost linia basului. Dar versiunea lui Stoller nu e în concordanţă cu două mărturii anterioare despre geneza cântecului. În Always Magic in the Air, istoria bine documentată a lui Ken Emerson despre compozitorii newyorkezi de la începutul anilor 1960, autorul spune că King stătea în faţa pianului şi cânta „Stand by Me“ la sfârşitul unei sesiuni, după ce Leiber şi Stoller l-au întrebat dacă mai avea un alt cântec. Fără a fi partizan în chestiunea paternităţii, Emerson scrie că King s-a inspirat din muzica gospel veche „pentru a compune“ cântecul, dar se referă la „Stand by Me“ ca fiind al „lui Leiber, Stoller şi al lui King“. Într-o altă carte recentă, 1001 Songs: The Great Songs of All Time and the Artists, Stories and Secrets Behind Them, de Toby Creswell, King, citat pe larg, povesteşte că a compus „Stand by Me“ înainte de sesiune. „Cântecul s-a compus mai mult sau mai puţin singur“, spune King, adăugând că l-a repetat cu Drifters şi că „le-a plăcut foarte mult“. În Hound Dog, Leiber expediază rapid contribuţia lui King şi promovează rolul partenerului său: „Versurile sunt bune, partea vocală a lui King e minunată. Dar linia basului lui Mike a impuns cântecul pe tărâmul nemuririi. Credeţi-mă – linia basului e motivul“. E demn de remarcat că o treime din „Stand by Me“ e un lucru de valoare. Potrivit BMI, a fost al patrulea cântec ca număr de difuzări la televiziunile şi radiourile americane în secolul XX. Munca de colaborare e o treabă complicată. Ca şi autobiografia. Dar n-ar trebui să se uite că Leiber şi Stoller au fost printre pionierii care au contribuit la îmbinarea stilurilor muzicale ale negrilor şi albilor. A fost un proces istoric riscant, dar cionirea dintre culturi e probabil ceea ce a dat o asemenea energie şi tensiune muzicii americane. Hound Dog e o parte imporh tantă din această istorie. 9

Faceţi cunoştinţă cu familia Papă-Lapte Clanul din Chicago în jurul căruia se desfăşoară acţiunea celui mai recent roman al lui Joe Meno constituie o adunătură de laşi plini de anxietăţi. DE JONATHAN DEE

NCADRAT între două războaie, romanul The Great Perhaps (Marea incertitudine) al lui Joe Meno este o carte despre avantajele şi dezavantajele laşităţii. Jonathan Casper este paleontolog la Universitatea din Chicago (un tată iubitor, dar uituc, şi un conferenţiar lipsit de carismă) care şi-a mizat toată cariera şi respectul de sine pe căutarea unui gigantic calmar de ape adânci, despre care majoritatea cercetătorilor crede că este o specie dispărută. Soţia sa, Madeline, cercetător al comportamentului animalelor, îşi petrece timpul îngropată în studii la fel de nepromiţătoare. Mariajul soţilor Casper, şubred deja de mulţi ani, e acum pe punctul de a se destrăma definitiv. Miza acestui eşec este soarta celor două fiice adolescente ale lor: Amelia, o revoluţionară aspirantă care poartă o beretă neagră în stilul lui Patty Hearst şi scrie editoriale pasionate şi ridicole în ziarul liceului, denunţându-i pe membrii consiliului elevilor ca fiind marionete ale capitaliştilor, şi

ve se desfăşoară în altă parte). Imobilizat în scaunul cu rotile şi aproape mut, Henry îşi aminteşte de alianţa trădătoare pe care o formase împreună cu un tânăr soldat american care se număra printre gardienii lagărului. Romanul merge încă şi mai în urmă, pentru a fundamenta slăbiciunea ereditară a lui Jonathan, printr-o serie de capitole anecdotice despre diferiţi purtători anteriori ai numelui Casper care s-au comportat jalnic în diverse încercări care solicitau curaj. În cea mai alertă şi mai impresionantă dintre aceste viniete, care se desfăşoară în secolul al XIX-lea, în India ocupată de britanici, unul din strămoşii lui Jonathan, încercând să scape de urmărirea potenţialilor săi ucigaşi, moare în schimb de frică. Stilul direct al lui Meno este bine potenţat de apetenţa sa pentru îndrăznelile formale mo-

norii reprezintă teroarea necunoscutului, romanul trage de această metaforă ca de un cal de povară. Madeline însăşi petrece mare parte a cărţii observând şi în final urmărind cu maşina un misterios nor în formă de om, care apare deasupra copacilor din curtea din spate. Locul către care o conduce în cele din urmă această apariţie este atât de impregnat de metaforic încât este inimaginabil ca o simplă prezenţă umană să îl poată face credibil. Dar dacă trecutul familiei Casper continuă să transmită aceleaşi lecţii tematice, prezentul este mai plin de speranţă, iar cele două fete, Amelia şi Thisbe, sunt cele mai reuşite, veridice şi atrăgătoare apariţii din carte. Meno, aşa cum a demonstrat prin câteva din cărţile sale anterioare (Hairstyles of the Damned, The Boy Detective Fails) are o ure-

derniste: romanul face loc unor ilustraţii, unor citate lungi din vechi seriale radiofonice, unor documente guvernamentale declasificate şi mai multor capitole care constă din exact 26 de scurte paragrafe, fiecare începând cu o literă a alfabetului. Ba chiar mai apare uneori şi câte un pasaj melodramatic. Prima dată facem cunoştinţă cu Jonathan prin intermediul curiosului său handicap: încă din copilărie, a fost atât de înspăimântat de nori, de imagini ale norilor sau chiar de lucruri în formă de nori, încât simpla vedere a unuia îi putea provoca un atac şi chiar un leşin. Trebuie să spunem că aceasta este o strategie dezamăgitor de lipsită de subtilitate pentru un romancier care foloseşte în mod conştient tematica motivelor recurente: imaginaţi-vi-o pe doamna Ramsay leşinând de fiecare dată când cineva menţionează un far. După ce a stabilit astfel încă de la început că

che fină nu doar pentru dialogul adolescenţilor, ci şi pentru viaţa lor intimă, convingerile lor schimbătoare şi groteştile vulnerabilităţi şi dispreţ pentru jumătăţile de măsură emoţionale, care pot transforma până şi cea mai simplă abordare a realităţii într-o încercare de tip „totul sau nimic“. Eforturile oarecum retro ale Ameliei de a conştientiza tineretul din Chicago în privinţa problemelor injustiţiei sociale nu au altă urmare decât o excludere de la şcoală, care i se pare o pedeapsă umilitor de meschină. Thisbe, a cărei voce groaznică o exilează pe scaunul pianului în timpul sesiunilor de cor de la şcoală, devine obsedată de o colegă de la cor, pe nume Roxie, care cântă ca un înger la repetiţii, dar în timpul reprezentaţiilor de-abia dacă îşi mişcă buzele, fără să scoată un sunet, plină de dispreţ (oricine ar întreba „Dispreţ pentru ce?“ nu va înţele-

THE GREAT PERHAPS

de Joe Meno Ediţie ilustrată. 414 pag. W. W. Norton & Company. 24.95 $ Thisbe, în vârstă de 14 ani, care a optat pentru propria formă de rebeliune, în calitate de copil al unei familii de savanţi – l-a descoperit pe Dumnezeu. Ne aflăm într-un moment ce precede cu o lună ziua alegerilor din 2004. Madeline – deşi e foarte pornită împotriva fluturaşilor electorali cu Bush şi Cheney şi a înregistrărilor cu ostatici din Irak, în care americani nu cu mult mai în vârstă decât copiii ei imploră cu disperare să fie lăsaţi în viaţă – se simte lipsită de puterea de a schimba ceva şi nu poate decât să aştepte şi să vadă dacă votul compatrioţilor săi va aduce încă patru ani de astfel de evenimente. Pesimismul, pasivitatea, ratarea acţiunii – acestea sunt stările care compun ţesătura emoţională a romanului, care îi pune oarecari probleme dramaturgice lui Meno. Jonathan în special este încă de la debutul romanului într-o recluziune emoţională completă, iar atunci când ajunge în punctul în care locuieşte într-un cort pe care şi l-a construit din aşternuturi pe podeaua camerei sale de lucru, ai senzaţia că autorul nu ştie exact ce să facă în privinţa lui. În schimb, aşa cum se întâmplă cu multe romane în care autorul nu reuşeşte să-şi dea seama în ce direcţie să avanseze, pornind de la premise, The Great Perhaps se dezvoltă deschizându-se retrospectiv spre trecut. Ne este prezentat tatăl lui Jonathan, Henry, un văduv internat la un azil de bătrâni din apropiere, care, copil fiind, fusese închis, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, într-un lagăr din Texas destinat celor de naţionalitate germană (la fel cum, în 2004, războiul pluteşte în aer pentru familia Casper, chiar dacă luptele efecti-

Cel de-al cincilea roman al lui Jonathan Dee, „The Privileges“, va fi publicat în ianuarie. 10

ge niciodată, căci Meno nu face altceva decât să expună ce înseamnă să fii adolescent). Într-o scenă care atinge perfecţiunea umorului şi a volatilităţii emoţionale, Madeline, deranjată de noul obicei al lui Thisbe de a se ruga în tăcere pe bancheta din spate a maşinii familiei, o întreabă în cele din urmă în mod direct pentru ce se roagă. Când Thisbe îi răspunde că e ceva personal şi începe să plângă, Madeline cade pradă propriilor temeri vinovate şi o întreabă dacă nu cumva se roagă pentru căsătoria primejduită a părinţilor lor. „Nici măcar nu îmi pasă în momentul ăsta de tine şi tata. Nici măcar nu îmi apăreţi pe radar“, spune Thisbe. „Încerc doar să termin liceul fără să omor pe cineva“. Un scriitor mai netalentat s-ar fi mulţumit să facă din familia Casper o panoplie de oameni de paie, uşor de condamnat pentru capitularea lor în faţa autorităţii şi pentru laşitatea de care dau dovadă în orice situaţie, minoră sau importantă. Dar Meno acoperă distanţa dintre noi şi ei într-o manieră inventivă. Spre finalul romanului, citează din diagnosticele doctorilor din copilărie ai lui Jonathan, publicate în 1961 în New England Journal of Medicine, în articolul în care se prezenta pentru prima dată rara sa tulburare manifestată prin fobia de nori: „Cercetările aflate în derulare sugerează că... această neobişnuită reacţie neurologică la un stimul de teroare este pur şi simplu instinctul de conservare al unei specii ce locuieşte o lume care, pentru o scurtă perioadă de timp, a devenit mult prea complicată. Studii mai amănunţite ar putea demonstra că această reacţie este de fapt o trăsătură ereditară, transmisă de la o generaţie la alta, acum când reprezentanţii mai puţin agresivi ai speciei umane, care preferă fuga în locul luptei, au mai multe şanse să se reproducă, rezultând ceea ce Richard Aldwin a numit «ereditatea laşităţii» (Aldwin, 515). Cu cât mai mult supravieţuiesc fiinţele umane, se pare că e tot mai puţin plauzibil să optăm să fim curajoşi“. Aşadar, laşitatea nu e doar un blestem al familiei Casper, ci un fel de trist imperativ evoluţionist; cu instinctul lor de auto-conservare manifestat prin evitarea conflictului, familia Casper ne simbolizează, cu stângăcia lor, pe noi toţi care permitem ca diverse jigniri, mărunte sau serioase, să se petreacă atunci când suntem de faţă, ba chiar ne şi reprezintă. Ar fi uşor de spus că acesta e un roman care ar fi putut fi scris doar în timpul administraţiei Bush-Cheney, dar, aşa cum subliniază viziunea istorică de ansamblu a cărţii, ideea că suntem guvernabili de propriile noastre temeri este una care datează de mult şi are puţine şans să dispară vreodată cu totul. Meno meditează adânc asupra explicaţiilor modului în care e făcută lumea şi asupra receptaculului cel mai plauzibil al speranţei de schimbare. Atunci când Amelia, frustrată şi inconsolabilă în privinţa indisputabilului conformism al lumii care o înconjoară, se pregăteşte să facă ceva stupid, violent şi absolut lipsit de noimă – să comită pur şi simplu un act de terorism –, Meno dă dovada talentului său plin de înţelegere, făcând ca măcar o parte a cititorului să-şi dorească sincer ca ea să se elibereze de ereditate şi să h nu renunţe cu laşitate la intenţia ei. ILUSTRAŢIE DE GRACIA LAM

Mic dejun cu un b rbat sentimental Toate personajele sunt cânt re!i de oper , alc tuind un trio erotic care tr ie"te dup libret, sco!ându-i îns în eviden! toate paradoxurile.

DE ALEXANDRA RUSU Un cântăreţ de operă e un bărbat care – în nenumărate seri din viaţa lui – moare cântând. Cu machiajul şiroind pe faţă, cu ochii ieşiţi din orbite, cu muşchii feţei contorsionaţi, BĂRBATUL SENTIMENTAL

de Javier Marías  pag. Editura Univers.  lei

cu coardele vocale gata să plesnească. Arta lui e riscantă, pentru că tragicul o poate vira oricând spre grotesc, iar sublimul poate avea o respiraţie urât mirositoare de ridicol. Un asemenea om se află la adăpostul convenţiei,

dar este şi victima ei. Iar în acest sens, toate personajele lui Javier Marías din Bărbatul sentimental Alexandra Rusu este o colaboratoare frecventă a acestei secţiuni a Book Review.

(Editura Univers) sunt cântăreţi de operă, alcătuind un trio erotic care trăieşte după libret, scoţându-i însă în evidenţă toate paradoxurile. În spectacolul de operă, rolurile şi acţiunea sunt de obicei semiclişeizate; ceea ce diferă este interpretarea, forţa, originalitatea vocii fiecărui actor. La fel se întâmplă şi în povestea de dragoste cu care avem de-a face în noveleta extrem de densă şi de sacadată a lui Javier Marías – iată un nou triunghi amoros, totul este prescris, ştim pe de rost reţeta: căsătorie din interes, femeie melancolică, cineva trebuie să moară. O ştim încă de la legendele regelui Arthur, trecând prin Anna Karenina a lui Tolstoi şi ajungând întâmplător la Visătorii lui Bertolucci, ca să dăm câteva exemple, de dragul diversităţii. Dar

Cântăreţul de operă aflat în plină afirmare pe scenele lumii este chiar personajul care povesteşte, un personaj cu orgoliile şi timidităţile, cu sincerităţile şi ipocriziile lui. El vrea să împărtăşească cititorului şi ,,ceea ce s-a întâmplat, şi visul despre ceea ce s-a întâmplat“, refuzând să mai separe în chip artificial viaţa diurnă de inconştient – motiv pentru care renunţă la micul dejun, un adevărat hotar simbolic. Nu e deloc întâmplător că povestirea se termină cu un alt mic dejun, la care bărbatul trădat, un potent bancher din Flandra, bea aproximativ patru ceşti de cafea, încercând cu disperare să obţină efectul invers, să ţină cele două lumi perfect etanşe, pentru ca ,,imperiul somnului“ să nu se răzbune. Femeia dintre

ceea ce e interesant la Javier Marías e tocmai faptul că vechea schemă a triunghiului amoros e pusă în act cu nişte personaje atât de canonice, dar atât de puternice, încât efectul este chiar de operă, adică arta în care excelează unul dintre personajele principale.

ei se numeşte Natalia Manur – niciodată Natalia, ci mereu în conjuncţie cu numele soţului, căruia îi aparţine ca un obiect, căci a semnat un pact cu diavolul: ca să-şi salveze tatăl de la faliment şi, probabil, de la sinucidere, s-a măritat cu bancherul. O slăbiciu-

ne atrage după sine o alta. Timp de cincisprezece ani, Natalia Manur şi-a plătit datoria, neavând drept companie decât un însoţitor plătit, ipocrit şi duplicitar, care la rândul lui îşi aşteaptă permanent cumpărătorul. Pentru că orice triunghi amoros se va transforma până la sfârşit în cerc (vicios), chiar dacă pleacă în direcţii opuse, cântăreţul de operă şi bancherul cu ochii oţeliţi ajung în acelaşi punct. O pierd pe femeia pe care o iubesc. Mâna în penumbră a unuia, care poate aduce autoanihilarea ca odihnă, devine mâna în penumbră a celuilalt. Într-un triunghi amoros sunt multe reguli, dar nici una privind numărul celor care până la sfârşit trebuie să moară. Pe o veche schemă a iubirii curteneşti în care apare, foarte devreme în istoria lui, triunghiul amoros, cavalerul trebuie să treacă prin multe încercări ca să fie demn de mâna domniţei, încercări orchestrate chiar de senior, căci rolul de uzurpator nu e pentru fitecine. La fel se întâmplă şi cu cântăreţul de operă al lui Marías. După o copilărie aproape dickensiană, el reuşeşte să răzbată în lumea muzicii, începe să aibă succes, dar viaţa lui este o serie de repetiţii şi de camere de hotel goale. A devenit specialist în oraşe ca stări de spirit: oraşele englezeşti sunt ,,cele mai rele de pe pământ, cele mai plăpânde şi mai ostile“; oraşele elveţiene sunt măcar ,,curate, liniştite şi lasă loc imaginaţiei prin simplul fapt de a nu spune nimic“; Madridul este însă cel mai detestabil dintre toate, ,,pare grăbit să spună totul, ca şi cum ar fi conştient că singura sa posibilitate de a cuceri călătorul constă în confuzie şi vehemenţă fără limite“. Ca să se apropie de Natalia

Manur, cântăreţul trebuie să treacă de Cerberul corupt Dato (periculos pentru că este corupt pe toate liniile, se poate vinde la nesfârşit), de prostituata grăbit-blazată Claudina şi, mai ales, de soţul hârşit în acest joc, în acest turnir, în acest agon în care nici un pretendent nu a fost până acum demn de rolul cavalerului uzurpator. Cum reuşeşte cântăreţul de operă – care îl preferă pe Verdi lui Wagner, căci nu caută originalitatea cu orice preţ – să uzurpe căsnicia bancherului aparent intangibil rămâne un mister. Ca, de altfel, toată idila lui cu Natalia Manur, toată desfăşurarea acestei poveşti de dragoste, în afară de începutul şi de sfârşitul ei, ca şi cum miezul nu ar avea nici o importanţă. De altfel, pentru Javier Marías, chiar nu are nici o importanţă. În povestirea lui, dragostea nu se trăieşte, ea se presimte, se adulmecă în aer, se rememorează, se proiectează. Este fie anticipare, fie evocare. Dintre cei doi bărbaţi, în chip uimitor, cel sentimental nu e artistul. Pentru că el a pierdut ceva ce cunoaşte, imaginaţia lui nu mai poate suplini foarte multe şi intuim că, la un moment dat, femeia iubită i-ar fi revelat totul pentru ca de fapt să nu-i mai spună nimic, precum Madridul, oraşul extrovertit pe care îl detestă atât de tare, fiindcă nu mai lasă loc invenţiei. Manur, pe de altă parte, a pierdut ceva ce n-a avut niciodată, iar loialitatea lui supremă se îndreaptă spre un câmp al posibilităţilor pe care ar fi vrut să-l păstreze mereu deschis. Artistul e, în cele din urmă, realist, rece şi pragmatic. Bancherul e sentimental (a se citi peiorativ, dar nu în sensul de ,,dulceag“, ci de ,,autodistructiv“), desprins de realitate, hotărât să-şi facă iluzii sau să moară. Iar Natalia Manur e doar un nume, un obiect de marcă, un pretext. Ea nu are replici, nu are voce, este creaţia exclusivă a celor doi bărbaţi care se duelează, de fapt, în aparenţe. Bărbatul sentimental este o povestire clasică, dar cu personaje moderne, ca o nuvelă de Henry James pe care cineva ar grefa personaje din Almodóvar. Combinaţia este exotică, frazele lui Marías absolut spectaculoase, tentaculare, decorticând fiecare înţeles. În final, rezultatul este o proză bogată, ritmică, atât de subtilă, încât nici o imagine nu poate rămâne epidermică. Bonus: Romanul a fost scris în , dar – exceptând menţiunea câtorva mărci – pare a fi fost scris oricând între  şi . S-ar părea că Bărbatul sentimental nu are vârstă. 11

Învaţă să trăieşti sănătos de Valentin Fuster şi Josep Corbella Cartea Învaţă să trăieşti sănătos (scrisă în colaborare cu ziaristul Josep Corbella) cuprinde sfaturi de bază pentru îngrijirea sănătăţii şi îmbunătăţirea calităţii vieţii. Structurată astfel încât să poată fi citită de la început până la sfârşit precum o povestire, dar şi pentru a permite fiecărui cititor să înceapă cu acele capitole care îl interesează, cartea prezintă într-un limbaj accesibil ceea ce medicina cunoaşte astăzi despre problemele de sănătate care îi preocupă cel mai mult pe oameni: controlul greutăţii, alimentaţia ideală, colesterolul, activitatea fizică, tensiunea arterială, investigaţiile medicale, consumul de alcool, dependenţa de tutun, stresul, ba chiar implicaţiile tristeţii şi ale fericirii asupra sănătăţii. Învaţă să trăieşti sănătos este o carte despre sănătate care nu interzice nimic, care nu impune nimic şi care prezintă ultimele date ştiinţifice privind modalităţile de prevenire a afecţiunilor evitabile şi de întârziere a îmbătrânirii.

Grupul Corint

Grupul Tritonic

Cărţi esenţiale pentru trup şi fantezie.

Ce poţi alege între scenarii fantastice şi conspiraţii reale?

Istoria Lumii pentru copii Oxford

Cartea Timpului Vol. III Cercul de aur de Guillaume Prévost

În paginile acestei cărţi bogat ilustrate şi uşor de citit veţi găsi întreaga istorie a omenirii, din cele mai vechi timpuri până la începutul mileniului al III-lea. Evenimentele esenţiale din istoria lumii sunt uşor de urmărit, deoarece fiecare subiect este tratat pe două pagini faţă în faţă. Textele sunt accesibile şi vii, ca o poveste, scrise de Neil Grant, un autor cunoscut al unor cărţi de istorie pentru copii, ajutat de o echipă de specialişti consultanţi. Fotografiile alese cu grijă, ca şi desenele şi hărţile special realizate completează textul şi dau viaţă evenimentelor din trecut. Fiecare capitol conţine o Cronologie ilustrată; cititorul poate să compare, cu uşurinţă, evenimentele care au avut loc în diferite regiuni ale lumii. La sfârşitul fiecărui capitol se află o pagină intitulată Personalităţi, unde sunt prezentate scurte biografii ale unor oameni care au schimbat istoria.

Piatra sculptată, Cele şapte monede şi romanul de faţă fac parte dintr-o trilogie în care se împletesc marile aventuri şi tablouri istorice captivante. Cărţile s-au bucurat de un real succes, nu doar în ţările francofone, ci şi în multe altele, din Marea Britanie până în Thailanda, din Statele Unite până în China, trecând prin Spania şi lumea latino-americană. În România Trilogia Cartea Timpului se numără printre preferinţele copiilor pasionaţi de genul fantasy. Din Roma medievală asediată până în China legendară a împăratului Qin, Sam se vede antrenat într-o aventură mai primejdioasă ca niciodată. Trebuie să dea piept cu duşmanul lui personal, Tatuatul, şi să găsească mijlocul de a schimba cursul trecutului. Dar poate oare drege cu adevărat timpul, în speranţa de a o revedea într-o zi pe mama lui? Şi, dacă da, cu ce preţ?

Editura Publica Confesiuni surprinzătoare şi secrete ale lumii afacerilor, dezvăluite de autorii cărţilor de la Publica. Confesiunile unui bancher toxic de Cresus Companiile americane cheltuiesc pe marketing mai mulţi bani ( de miliarde de dolari pe an) decât întreg PIB-ul Mexicului. Şi totuşi, consumatorii acordă mereu mai puţină atenţie publicităţii. Şaizeci şi trei la sută din noi deja ocolim reclamele, iar noua tehnologie (gen TiVo şi opţiunile de blocare a pop-up-urilor de pe Internet) face tot mai simplă evitarea mesajelor de marketing. Cum puteţi obţine rezultate mai bune din marketingul pe care îl faceţi? Hughes prezintă ghidul suprem în a înţelege cel mai fierbinte subiect din marketingul contemporan – generarea publicităţii pe bază de rumoare – o artă despre care mulţi vorbesc şi pe care puţini o înţeleg cu adevărat. În cartea de faţă, el îşi valorifică experienţa proprie, ca director şi consultant, dar pune în valoare şi istorii inedite despre câteva produse şi mărci ale timpului nostru care s-au dovedit redutabile generatoare de rumoare. Indiferent dacă sunteţi proprietarul unei firme mici sau directorul unei mari corporaţii, dumneavoastră trebuie 12

să ştiţi cum să obţineţi de zece ori mai mult efect din fiecare dolar de marketing pe care-l cheltuiţi. Buzzmarketing vă pune la dispoziţie cele şase secrete ale reuşitei, pentru a-i determina pe oameni să vorbească despre produsul sau serviciul dumneavoastră, precum şi o sumedenie de istorii captivante pentru ilustrarea lor. Autorul este un fost director al unei mari bănci franceze, care a ales să rămână anonim din raţiuni evidente. Superclass – Elita globală a puterii şi lumea sa de David Rothkopf Cine are capacitatea de a influenţa permanent vieţile a milioane de oameni de pe întreg globul? David Rothkopf a identificat aproximativ . de astfel de persoane. Printre ei sunt şefi de state, generali, feţe bisericeşti, vedete rock, dar marea majoritate sunt oameni de afaceri, din toate regiunile geografice:  din Asia-Pacific,  din America de Nord,  din Europa,  din America Latină şi  din Africa. Criteriile folosite pentru a selecta membrii elitei sunt complicate, dar nu acestea contează. Contează cum această elită conduce guverne, corporaţii, mijloace

de informare în masă, religii, organizaţii teroriste. Contează cum reuşesc ei să ne controleze prezentul şi să ne configureze viitorul. Redactată pe baza a numeroase interviuri realizate în exclusivitate şi pe o relatare generoasă şi originală, Superclass dezvăluie o societate privilegiată, cu care mulţi dintre noi nu suntem familiarizaţi, deşi membrii acesteia şi acţiunile lor ne afectează vieţile în mod fundamental. Cartea analizează în profunzime legăturile dintre comunităţile globale ale liderilor care controlează cea mai mare parte a averii planetei. Ea reprezintă o examinare originală a tendinţelor din interiorul Superclasei, tendinţe care ne schimbă politicile, ne transformă instituţiile şi modelează lumea în care trăim. Consultant şi profesor, David Rothkopf este preocupat de globalizare pe care o urmăreşte în diverse zone ale economiei: pe pieţele emergente, în politicile comerciale sau reforme. În prezent este preşedinte şi CEO al Garten Rothkopf, o firmă de consultanţă specializată în investiţii şi gestiunea riscului pe pieţele emergente, şi cercetător invitat la Fundaţia Carnegie pentru Pace Internaţională.

Coraline de Neil Gaiman Ca multe alte celebre cărţi pentru copii, şi aici este vorba despre o fetiţă, pe numele ei Coraline, isteaţă, perspicace, dornică să exploreze apartamentul în care tocmai s-a mutat împreună cu părinţii ei şi împrejurimile acestuia. În cursul explorărilor ei, găseşte o uşă misterioasă, incuiată, aflată în camera de desenat. Mama ei are cheia, şi îi arată Coralinei ce se află în spatele uşii: nimic altceva în afară de cărămizi. În mod inevitabil, Coraline se va întoarce şi va deschide uşa. De data aceasta cărămizile au dispărut, iar în locul lor se află un coridor întunecat. Coraline păşeşte pe acel coridor – ce explorator n-ar fi făcut la fel? – şi ajunge într-un apartament care este aproape la fel cu cel pe care îl ştia. Aproape... Lună plină de Kelley Armstrong Elena este frumoasă, inteligentă şi amuzantă, dar şi singura femeie vârcolac din lume. Trădată de iubitul ei, vârcolacul Clay, care o transformă în ceea ce este acum, obligând-o la o viaţă plină de metamorfoze secrete, Elena părăseşte Haita adoptivă încercând să se acomodeze vieţii umane. Latura animalică pe care încearcă din răsputeri să o anuleze este imediat reactivată când vârcolacul Alfa o chemă să salveze Haita, ameninţată de criminali odioşi transformaţi în vârcolaci şi care încalcă teritoriul acesteia ucigând oameni nevinovaţi. Lupta pentru siguranţă şi dreptate se transformă în curând o luptă pentru sine şi cu sine pentru o viaţă liniştită. Mafia S.A.  de ani de Cosa Nostra de Eric Frattini Mafia, S.A.  de ani de Cosa Nostra nu reprezintă numai o lectură fascinantă despre lupta pentru putere economică, asasinate, milioane de dolari şi personaje celebre precum Frank Sinatra, Al Capone, Marylin Monroe, Vito Genovese, John Fitzgerald Kennedy, Jimmy Hoffa sau Robert Kennedy, ci, mai ales, întreaga istorie bine documentată a unui fenomen marcant al lumii americane. Oricare ar fi denumirea ei, Mafia, Cosa Nostra, Sindicatul, Crima Organizată, Frăţia, Uniunea, Biroul (Mafia din Noua Anglie), Echipa (Mafia din Chicago), Braţul (Mafia din Buffalo)

sau Combinaţia (Mafia din Cleveland), această organizaţie criminală este reală. La fel sunt şi personajele şi evenimentele pe care Mafia, S.A.  de ani de Cosa Nostra le relatează. Esenţa Răului de Greg Iles Viaţa lui Alex, specialistă în negocierea de ostatici FBI a ajuns într-un punct terminus. După ce descoperă existenţa unei conspiraţii create între un doctor şi un avocat, Alex ajunge să descopere o stranie legătură între aceste personaje şi moartea unor indivizi. În momentul în care Alex îl cunoaşte pe dr. Chris Shepard, ştiind că doctorul va fi următoarea victimă încearcă să-i câştige acestuia încrederea pentru a-l avertiza. Sfânta Alianţă – O istorie reală a serviciilor secrete ale Vaticanului de Eric Frattini Cartea aduce la lumină, în urma unor cercetări extrem de documentate şi minuţioase, amănunte care detaliază cinci secole de istorie sîngeroasă, toate ascunzişurile misiunilor din Vatican, ne arată ce se află în spatele deciziilor nemiloase ce au influenţat destinele oamenilor şi dezleagă „sforile“ pe care le-au tras papii în numele lui Dumnezeu. O carte crudă, o anchetă exclusivă, deranjantă pentru cei care încă mai cred în binecuvîntările anumitor preoţi, o revelaţie care ne lasă cu gura căscată şi cu frisoane pe şira spinării. Ultimul papă de Luis Miguel Rocha În septembrie , la doar  de zile de la numirea în funcţie, Vaticanul anunţă moartea Papei Ioan Paul I – un atac de cord, conform certificatului de deces, un mister rămas nerezolvat, conform altor opinii.  de ani mai târziu, ziarista Sarah Monteiro la întoarcerea acasă, găseşte un plic cu o listă de nume necunoscute şi un mesaj codificat. Aparent inofensive, hârtiile care i-au intrat în posesie o vor pune în pericol şi în situaţii limită. Lista se dovedeşte a fi o dovadă preţioasă pentru demascarea unui complot de proporţii internaţionale, care implică personalităţi politice şi religioase antrenate în incredibile abuzuri de putere, corupţie şi crime.

Editura Univers Nu puteţi rata cărţile pentru care autorii lor efectiv şi-au riscat viaţa.

Gomorra O călătorie în imperiul economic şi în visul de dominaţie al Camorrei de Roberto Saviano În , editura Mondadori a publicat cartea Gomorra a tânărului jurnalist Roberto Saviano, care descrie cu lux de amănunte viaţa locuitorilor din Campania, pitoreasca regiune dominată de camorra, un termen căzut în desuetudine şi înlocuit cu unul vag, „sistemul“, ca rezultat al codului tăcerii care guvernează viaţa acestor oameni. Gomora, acel oraş de câmpie care, conform tradiţiei biblice, a fost distrus de puterea divină din cauza locuitorilor săi corupţi şi a cărui imagine străbate întreaga gândire occidentală, se identifică în cartea lui Saviano chiar cu capitala Campaniei. Aşa cum rezultă din această carte-documentar, imaginea oraşului Napoli este de-a dreptul apocaliptică: un oraş dominat în ultima vreme, graţie acordului clanurilor camorriste, şi de mafia chineză ce stăpâneşte acum nu numai portul Napoli, în care se descarcă toate produsele „made in China“ destinate pieţei europene, dar şi industria textilă din Prato, care a contribuit la faima Italiei încă din Evul Mediu. Extrem de documentată, abundând în nume şi date („eu ştiu şi am şi probele“, declară la un moment dat autorul), Gomorra dezvăluie afacerile legate de deşeurile toxice care se varsă aici din toată Europa, pe pământul destinat agriculturii şi care provoacă o adevărată epidemie de cancer; modul de racolare a locuitorilor încă din fragedă copilărie, crescuţi în cultul boss-ului, ca şi cum ar fi vorba de un erou legendar, şi învăţaţi să sfideze moartea trăgându-se asupra lor, căci cine se naşte pe pământurile camorrei îi aparţine de drept şi se face vinovat de toate crimele acesteia; intrarea în legalitate a grupurilor criminale care investesc, producând profituri imense şi eliminând concurenţa într-un sistem economic ce ar trebui să fie liber şi concurenţial, în hoteluri, cazinouri, locuinţe, restaurante în cele mai bogate zone ale lumii, dar şi cumpărând titluri de stat, cum s-a întâmplat în Polonia şi România, şi intermediind toate afacerile investitorilor italieni în aceste ţări. Cartea lui Saviano afirmă ideea neliniştitoare că în prezent clanurile nici măcar nu mai sunt obligate să-i corupă pe politicieni, deoarece camorra este cea care face legea în Italia, dar şi în alte părţi ale lumii. Acest reportaj tulburător, sângeros, scris la persoana întâi, s-a bucurat încă de la lansare de un succes demn de un bestseller, nu numai în Italia,

dar şi la nivel internaţional, fiind una dintre cele mai vândute cărţi. Gomorra a fost tradusă, în cei doi ani câţi au trecut de la prima ediţie, în  de ţări şi a fost tipărită în milioane de exemplare. Evident că o astfel de faimă nu putea să-i lase nepăsători pe capii camorrei care, dacă nu au reuşit să-l lichideze pe Roberto Saviano, obligat să trăiască păzit de poliţie  de ore din , au încercat să-i discrediteze cartea rescriind capitole întregi şi punând-o în vânzare la gara din Napoli pentru numai  euro (faţă de circa , cât costă în librării), şi chiar au cerut drepturi de autor în calitate de protagonişti ai unei cărţi de succes! La începutul lunii octombrie , datorită dezvăluirilor lui Carmine Schiavone, vărul unuia dintre foştii capi ai camorrei, care acum colaborează cu justiţia italiană, au fost făcute publice planurile camorriştilor de a-l lichida pe Saviano până de Crăciun. Opinia publică internaţională s-a mobilizat rapid în sprijinul lui, un apel de solidaritate fiind semnat de şase laureaţi Nobel (Dario Fo, Mihail Gorbaciov, Günter Grass, Rita Levi Montalcini, Orhan Pamuk, Desmond Tutu), iniţiativă continuată de ziarul La Republica, care a strâns în câteva zile peste . de semnături şi de postul de radio al RAI, Radio Tre, care în fiecare după-amiază, în cadrul emisiunii Fahrenheit, a transmis, timp de trei ore, lectura integrală a cărţii lui Saviano. Scriitorul Salman Rushdie, condamnat la moarte în  de regimul iranian pentru Versetele Satanice, a declarat ca Saviano este într-un pericol mai mare decât a fost el vreodată şi cere ca situaţia lui să fie luată în serios de autorităţile italiene. Seria Alexandr Soljeniţîn Arhipelagul Gulag Arhipelagul Gulag este cartea care a deschis ochii Occidentului asupra ororilor totalitarismului sovietic, aducând la lumină experienţele subumane din lagărele de „reeducare“ prin muncă din URSS. Devenită foarte repede o adevărată Biblie a disidenţilor din fostul bloc sovietic, Arhipelagul Gulag este o „încercare de investigaţie literară“ a anilor pe care Alexandr Soljeniţîn (-) i-a petrecut în lagărele groazei, după ce criticase politica lui Stalin pe când era căpitan în armata sovietică. Pavilionul canceroşilor Romanul unui miracol, Pavilionul canceroşilor a avut nevoie de un miracol pentru a putea apărea.

Manuscrisul a ajuns clandestin în Occident, în ciuda supravegherii stricte la care era supus autorul. După publicare, cartea n-a căzut victima conspiraţiei tăcerii intelectualităţii franceze promoscovite, care a anihilat alte mărturii despre lagărele de concentrare sovietice. Iar juriul Academiei Suedeze i-a acordat lui Soljeniţîn Premiul Nobel cu o neobişnuită promptitudine, atrăgând atenţia întregii lumi asupra zguduitoarei sale depoziţii. Când propriul trup te trimite în anticamera morţii cum poţi fi mai tare decât tine însuţi ? Cum să nu te laşi învins de cei care te condamnă nevinovat la moarte civilă? În Pavilionul canceroşilor, singurul care încearcă să găsească răspuns acestor întrebări e Oleg, protagonistul romanului. Deportat într-un lagăr de concentrare şi bolnav de cancer, ca şi Soljeniţîn însuşi în anii ’, Oleg crede cu toata fiinţa lui că în om există o putere ascunsă de a ieşi învingător din toate încercările la care e supus. Singura condiţie e să nu te îndoieşti nici o clipă de aceasta forţă şi să o ajuţi, cu libertatea gândului, să iasă la iveală atunci când totul pare pierdut. Două secole împreună Evreii şi ruşii înainte de revoluţie „Credinţa superstiţioasă în forţa istorică a comploturilor (de tip individual sau colectiv) lasă cu totul deoparte cauza principală a eşecurilor de care au avut parte atât indivizii, cât şi statele: slăbiciunile omeneşti. Slăbiciunile noastre ruseşti au fost cele care au determinat tristul curs al istoriei noastre – absurditatea schismei religioase provocate de Nikon, violenţele nesăbuite ale lui Petru cel Mare şi incredibila serie de ciocniri care i-au urmat, obişnuinţa seculară de a ne risipi forţele pentru cauze care nu ne aparţin, suficienţa înveterată a nobilimii şi rigiditatea birocratică de-a lungul întregului secolul al XIX-lea. Nu printr-un efect al unui complot urzit din afară neam lăsat ţăranii în mizerie. Nu un complot a determinat grandiosul şi crudul Petersburg să înăbuşe blânda cultură ucraineană. Nu din cauza unui complot patru ministere nu au fost în stare să se pună de acord în privinţa asumării unui dosar sau altul, şi nu din cauza unui complot şi-au petrecut ani întregi în şicane epuizante, mobilizând toate nivelurile ierarhiei. Nu este rezultatul unui complot faptul că împăraţii noştri, unul după altul, s-au dovedit incapabili să înţeleagă evoluţia lumii şi să definească ade-

văratele priorităţi. Dacă ne-am fi păstrat puritatea şi forţa care ne-au fost insuflate odinioară de Sfântul Serghie din Radonej, nu ne-am mai teme de nici un complot din lume. Nu, nu putem spune în nici un caz că evreii au fost aceia care au „organizat“ revoluţiile din  sau din , după cum nu putem spune că este vorba de cutare sau cutare naţiune care le-a pus la cale. La fel, nici ruşii, nici ucrainenii, luaţi în ansamblul lor ca naţiuni, nu au fost cei care au organizat pogromurile. (…) Emigrarea evreilor din URSS a inaugurat, fără îndoială, o importantă mişcare cu valoare universală. Începutul Exodului marchează limita celor două secole în care evreii şi ruşii au trebuit să trăiască împreună. De aici înainte, orice evreu rus a căpătat posibilitatea de a hotărî singur dacă

va trăi în Rusia sau în afara ei. Pe la mijlocul anilor ’, libertatea de a emigra în Israel va fi deplină, nu va mai trebui să fie dusă vreo luptă pentru a o obţine. Nimic din ce s-a petrecut în cursul acestor două secole cu evreii în Rusia – Zona de rezidenţă şi dispariţia ei progresivă, renaşterea, ridicarea până la culmile puterii ruse, noua opresiune, urmată de Exod – nu s-a datorat unor circumstanţe întâmplătoare la periferia Istoriei. Evreii şi-au încheiat ciclul răspândirii lor în jurul Mediteranei până în regiunile orientale ale Europei, apoi au început să se întoarcă pe pământurile de unde plecaseră. Acest ciclu şi modul în care el se încheie presupune o finalitate care scapă înţelegerii omeneşti. Urmaşilor noştri le revine, poate, sarcina de a o discerne şi de a-i afla sensul“.

Editura Litera Vă aduce o carte-eveniment şi două volume de referinţă pentru cultura generală.

Arta. Istoria vizuală a artelor plastice De la picturile rupestre la operele cubiste din secolul al XX-lea, de la templele greceşti la stampele japoneze, Istoria vizuală a artelor plastice propune o incursiune cronologică prin cele opt epoci fundamentale ale istoriei artei şi oferă o perspectivă limpede asupra celor mai importante momente ale ei. Pasionaţii de istoria artei vor descoperi între paginile acestei lucrări povestea capodoperelor şi a creatorilor lor, de la primele manifestări artistice, la înfloritoarele civilizaţii antice, de la Evul Mediu bizantin şi Renaştere, la suprarealismul lui Dali şi minimalismul anilor ‘. Ilustraţiile alese cu grijă susţin şi îmbogăţesc textul, asigurând emoţia vizuală în prezentarea fiecărei epoci şi personalităţi. Împreună, textul bine documentat şi ilustraţia, propun celor pasionaţi o aventură fascinantă în istoria artei lumii, oferind cititorilor o lucrare cu adevărat esenţială. Filmul Cartea prezintă evoluţia cinematografului şi defineşte genurile de film, de la filmul de avangardă la cel de animaţie. De la Hollywood la Bollywood, volumul schiţează profilul celor mai mari regizori din întreaga lume, trece

în revistă cele mai importante filme ale tuturor timpurilor şi prezintă cinematografiile naţionale, din Australia până în Zimbabwe. Autorul cartii, Ronald Bergan, este un binecunoscut istoric de film, contribuind în acelaşi timp cu articole la mai multe ziare din Marea Britanie, inclusiv The Guardian. A scris mai multe cărţi de film şi este coautor al lucrării Cinema Year By Year. Ţine prelegeri despre film în întreaga lume. Gabriel Garcia Marquez. O viaţă În cei  ani de lucru la această biografie, pe lângă discuţiile cu Gabriel Garcia Marquez, Gerald Martin – autorul cărţii – a intervievat peste  de persoane apropiate şi cunoştinţe ale acestuia: Fidel Castro, Felipe Gonzales şi alţi preşedinţi ai Columbiei, scriitori precum Carlos Fuentes, Mario Vargas Llosa, Alvaro Mutis, familia (soţia şi copiii autorului, mama, fraţii şi surorile sale), agenţi literari şi cei mai buni prieteni şi colaboratori. Volumul conţine  pagini de fotografii cu G. G. Marquez, în diferite ipostaze şi împrejurări, împreună cu familia şi prietenii. 13

Bookmarket to Booksuccess Calea de la literatura de sertar la bestsellerul de la raft trebuie s fie pres rat cu strategii de marketing, tactici ofensive !i promovare plin de imagina"ie.

DE VIRGINIA COSTESCHI Probabil că în România sunt mulţi scriitori talentaţi, care încă se mai luptă cu ideea de a publica romanul vieţii lor, însă habar n-au de unde să înceapă. Au scris cartea. Grupul de prieteni susţinători şi cel de critici desemnaţi au ajuns la un acord: respectiva operă are potenţial de bestseller. Şi de aceea trebuie să ajungă la cât mai mulţi cititori. Dar cum? Care sunt criteriile după care ar trebui să se ghideze când alege o editură? Trebuie sau nu să aibă un agent? Care sunt costurile implicate de un asemenea demers? Ar fi mai bine să publice independent? Să se promoveze exclusiv online? Lista întrebărilor necesare şi a celor conexe este mult-mult mai lungă, credeţi-mă. Şi un autor conectat la tot ceea ce se întâmplă în publishingul românesc şi în mediul online ar avea şanse să îşi transforme cartea în bestseller, dacă ar dori cu adevărat asta. Va trebui să depăşească la început euforia „eu nu scriu pentru bani, ci de dragul artei, vreau să dăruiesc lumii o operă sublimă“ sau blazarea caracteristică spaţiului mioritic: „eu n-am nici o şansă să sparg mafia editurilor şi să ajung să fiu promovat fără să am o rudă sau un prieten cu influenţă“. Sunt stări obişnuite prin care poate trece orice scriitor debutant, ameţit de laudele amicilor şi de admiraţia micului grup de cititori care a apucat să-i guste opera. Prin urmare, după ce dezmeticeşte din aburii elogioşi şi trece de mahmureala debutantului, trebuie să îşi facă un plan de marketing. Clasicul plan de marketing pentru lansarea pe piaţă a unui produs de larg consum. Pentru că asta este o carte: un produs pe care un autor îl doreşte a fi de cât mai larg consum. Dacă vă doriţi cu ardoare să vă vedeţi numele în vârful listei celor mai vândute cărţi, trebuie să vă marketaţi produsul într-un mod asemănător cu care un producător de detergent îşi lansează o nouă marcă. Care e piaţa? Ce dimensiune reală are? Care este publicul ţintă al produsului carte? Care este publicul extins şi cel principal şi cum pot fi atinse concomitent? Care este mediul preferat de publicul ţintă? Care este perioada propice de lansare a unei cărţi? Dacă nu ştiaţi, e începutul primăverii. Uf, deja v-am pierdut. Însă este foarte important ca publicul cărţii să aibă un profil, o faţă, o adresă şi nişte obiceiuri de consum care să ducă la creionarea unei strategii eficiente de vânzare. Alegerea editurii este încă o încercare dificilă. Chiar dacă se recomandă drept edituri care acoperă toate ariile de interes, este evident că fiecare are partea sa de piaţă pe care este regină. Şi de obicei o editură care are succes pe piaţa românească datorită unor titluri alese din listele de bestselleruri internaţionale va accepta cu greu un titlu local. Nu pentru că e sensibilă la globalizare, ci pentru că ştie că un autor de renume internaţional se vinde aproape singur, fără prea multe costuri adiţionale, pe când un debutant român trebuie promovat, antrenat, „crescut“. Şi de multe ori este foarte greu ca un publisher român să aplice pentru piaţa locală teorii care 14

afară au succes garantat. Prin urmare, e de ocolit un nume ultracunoscut şi de ales o editură care are experienţă cu autorii români. Pentru un bun start pe piaţă este foarte important timpul pe care îl acordă editura pentru promovarea unui nou autor sau titlu. În orice caz, e bine ca debutantul să aibă habar despre ceea ce urmează pentru a putea contribui la succesul cărţii sale ori pentru a stopa o direcţie greşită în marketare. Dacă aţi reuşit să controlaţi o intrigă cu multe personaje, probabil că nu veţi avea cine ştie ce probleme în a stăpâni departamentul de promovare al editurii. Controlul promovării este foarte important pentru autor şi pentru carte. După ce totul este clarificat până aici, intră viorile şi trompetele de promovare. Dacă există un buget de promovare şi este conceput un plan orchestrat care să vă ducă opera pe rafturile centrale ale librăriilor, cu atât mai bine. Veţi avea parte de afişe, de evenimente organizate cu mai multă sau mai puţină imaginaţie de către publisher, de interviuri cu presa, de apariţii aranjate la radio sau TV, de accesul la reţeaua de librării care contează. Dar scenariul ancorat în realitatea românească este: buget minim sau deloc. Atunci trebuie să vă puneţi pe hârtie toate ideile de promovare, oricât de fantasmagorice ar fi ele. E o mişcare bună ca autorul să apară într-un show cu audienţă largă, în genul „Duminicii în familie“, să zicem? Doar peste ocean scriitorii care ajung la „Oprah show“ ating graţia divină, cărţile lor se vând mai bine ca pâinea caldă. Aici e o discuţie delicată, dar e clar că Oprah nu garantează succesul unei cărţi. Succesul e generat de cartea însăşi şi de modul în care autorul se identifică cu ea şi o promovează inteligent. Nici un prezentator de astfel de show nu o să stea să disece subiectul cărţii când are în desfăşurătorul emisiunii încă şapte-opt invitaţi, fiecare cu discursul lui. Trebuie să ochiţi în acelaşi punct de mai multe ori, din mai multe unghiuri. E ok un show cu audienţă largă, la fel de bune sunt şi apariţiile în programele matinale de la radio sau televiziune. Folosiţi intens Facebook, Twitter, Hi, LinkedIn, Youtube, MySpace, cele mai citite bloguri, creaţi-vă un blog personal ori un website. Încercaţi să obţineţi testimoniale de lectură din partea unor nume consacrate în spaţiul cultural românesc. Apelaţi şi la promovarea circumstanţială: puteţi susţine diverse cauze sociale, campanii de educare, de informare…este important ca numele dvs. să fie cât mai cunoscut. Şi, la o adică, un debut în print, audio şi online poate fi o idee de succes. Treaba nu se termină după ce cartea a apărut pe piaţă. Ca orice produs are un ciclu de viaţă şi promovarea nu trebuie întreruptă, ci doar nuanţată. Cititorii trebuie să primească în mod constant informaţii despre autor şi chiar şi cifrele de vânzări pot fi un stimulent al creşterii veniturilor. Toate acestea sunt valabile mai ales în cazul unei cărţi de ficţiune sau de nonficţiune cu public larg (cărţile de self help). Pentru celelalte genuri publicistice sunt urmaţi cam aceiaşi paşi, însă adresabilitatea este restrânsă la publicul ţintă specific. Orice ar face un scriitor debutant pentru a-şi vedea visul împlinit, trebuie să evite să cadă în penibil. În România apar anual câteva mii de cărţi, iar pentru a face dintr-un anumit titlu un hit e nevoie de inteligenţă şi pricepere, nu de prostituţie.

Macho american Depistarea rădăcinilor războiului din Irak în epoca de aur şi a progresului. autocontrol şi autostăpânire, controlul şi forţa stăpânitoare vor fi în cele din urmă impuse din afară“. Îi scria lui Rudyard Kipling despre problema guvernării etniilor „întunecate“, dar e posibil să se fi referit şi la propriul profil psihologic. În vreme ce Roosevelt serveşte ca protagonistul cărţii, paginile ei abundă cu portrete vii ale altor personaje contemporane, de la iluzionistul Harry Houdini la muncitorul comunitar şi la activista pentru pace Jane Addams. Lears se foloseşte de aceşti bărbaţi şi femei ca exemple ale unor tendinţe culturale ample: Houdini a transformat magia „din spiritualism în asiduitate“; Addams a reprezentat „o alternativă a militarismului pentru tinerii romantici educaţi“. Rebirth of a Nation mai include galeria unor americani umili care supravieţuiau anevoie la periferia marilor conflicte ale epocii. Într-un fragment impresionant, Lears relatează povestea lui Emily French, „o femeie trudită“, în cuvintele ei, care, părăsită de soţul său, ajunge aproape falită (şi care ţine un jurnal detaliat al avatarurilor ei).

DE BEVERLY GAGE E 11 martie 2003, cu aproximativ o săptămână înainte ca preşedintele George W. Bush să înceapă bombardarea Irakului, istoricul cultural Jackson Lears publica un editorial în The New York Times în care pleda pentru înţelepciune. Simţea că era deja prea târziu, afirmând că oponenţii războiului ar trebui să-şi „lustruiască amuletele din când în când“. Dar ca istoric, Lears nu putea să

REBIRTH OF A NATION

The Making of Modern America, 1877 – 1920. de Jackson Lears Ilustrat, 418 pag. Harper/ Harper Collins Publishers. 27.99 $

nu se întrebe când prinsese pentru prima oară rădăcini impulsul „regenerativ“ de a dobândi gloria naţională prin intermediul războiului. Rezultatul e Rebirth of a Nation (Renaşterea unei naţiuni), o lucrare cultural-istorică fascinantă care localizează originile beligeranţei epocii Bush în anxietăţile şi impulsurile modernizatoare de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Lears îşi defineşte cartea ca pe o „reinterpretare sintetică“ a Epocii de aur şi a Erei progresului, în efortul de a demonta lucrări clasice ca Age of Reform (1955) de Richard Hofstadter şi Search for Order, 1877 – 1920 (1967) de Robert Wiebe. E un proiect ambiţios; ambele cărţi, în pofida criticilor, au demonstrat o remarcabilă longevitate. Din fericire, Lears e deplin calificat pentru această misiune. Unul dintre decanii istoriei culturale americane (de altfel şi profesor la Rutgers University), Lears a petrecut mai multe decenii scriind despre dezbaterile secolului al XX-lea privitoare la consumatorism, modernism, religie şi piaţă de capital. Cu Rebirth of a Nation el îşi extinde viziunea pentru a include politica, războiul şi preşedinţia. Titlul cărţii – un joc de cuvinte amintind de filmul lui D.W. Griffith, „Naşterea unei naţiuni“, din 1915 – se referă la două dintre cele mai importante preocupări revizioniste le lui Lear: influenţa de durată a violenţei Războiului Civil şi „creşterea semnificaţiei rasei“. Începând cu 1870, susţine el, americanii au încercat să-şi consolideze ţara în jurul „fanteziei militariste“ de supremaţie anglo-saxonă. Însă, în loc de a obţine dorita mântuire naţională şi personală, eforturile lor au produs tragedii. După Lears, aceeaşi logică culturală care justifica linşajul în sudul Americii şi înfrângerea indienilor americani în vest a dus în cele din urmă la războiul din Cuba, Filipine şi Europa – şi, un secol mai târziu, la propriul nostru dezastru din Irak. Lears nu e nici pe departe primul erudit care să atace aceste subiecte. Dar e printre Beverly Gage, profesor de istorie la Yale, este autoarea volumului „The Day Wall Street Exploded: A Story of America in Its Forst Age of Terror“.

E alocuri nu e foarte clar cum aceste figuri disparate servesc tema „renaşterii“, un concept deopotrivă extrem de specific şi convenabil de amplu. În plus, Lears nu ajunge să explice satisfăcător de ce brutalitatea Războiului Civil a dat naştere unor vise de eroism, în timp ce Primul Război Mondial a generat opinia unanimă că soldaţii americani „mureau în van“. Dar acestea sunt obiecţii mărunte. Rebirth of a Nation este o operă majoră a unui istoric de frunte în plină creativitate – fascinantă şi totodată sârguincios argumentată. Aidoma celor mai bune cărţi de istorie, avem de-a face cu un volum care se adresează timpului nostru. În concluziile lui Lears îl identifică în mod explicit pe Roosevelt ca pe adevăratul „strămoş ideolog“ al lui George W. Bush, un contraargument adus celor care îl plasau pe universalistul Woodrow Wilson pe primul loc al genealogiei războiului din Irak. Totuşi, tema culturii economice – constanta operei lui Lears – e cea care furnizează critica cea mai acidă din Rebirth of a Nation. Lears a finalizat manuscrisul înaintea curentei crize financiare şi înainte ca administraţia Obama să acceadă la putere vehiculând propriul mesaj al „renaşterii“. Cu toate acestea, prezentarea făcută de el consumatorismului american în devenire rezonează viguros cu problemele prezentului. În capitolul său despre „Misterioasa putere a banului“, Lears îl citează pe Mark Twain care satiriza excesele primei epoci de aur: „Minunatul credit! Fundaţia societăţii moderne. Cine poate să spună că nu trăim în epoca de aur a încrederii mutuale, a credinţei nelimitate în promisiunile umanităţii?“. Realitatea, ne aminteşte Lears, a fost mult mai puţin atractivă. „O mare doză de risipă, fraudă şi corupţie au contribuit la construirea economiei americane moderne“, scrie el într-un pasaj care poate fi transferat en gros propriei noastre epoci de aur, „şi mare parte a ei era concentrată pe h Wall Street“.

P Theodore Roosevelt în Africa, 1909 cei mai exhaustivi, încercând să redefinească o eră cunoscută pentru energii reformiste drept o perioadă în care militarismul şi rasismul au triumfat mult prea des asupra idealurilor de pacifism şi democraţie. Ca orice sinteză de calitate, Rebirth of a Nation analizează minuţios trendurile majore ale epocii: emergenţa capitalismului industrial, expansiunea imperiului american, strânsoarea sufocantă a rasismului. Ceea ce insuflă o nouă viaţă acestui material e accentul pus de carte pe modul în care „vieţile interioare“ ale americanilor au ajuns să plăsmuiască lumile lor exterioare. Evenimente care par să reprezinte bătălii pentru cuceriri şi jefuiri se dovedesc, în viziunea lui Lears, a fi generate de căutarea personală a unui sens. „Apariţia războiului total, între Războiul civil şi Primul Război Mondial, a avut ca resort nostalgia eliberării din normalitatea burgheză în tărâmul luptei eroice“, scrie el. „Aceasta era anxietatea disperată, năzuinţa renaşterii din spatele ideologiilor oficiale ale naţionalismului romantic, ale progresului imperial şi misiunii civilizatoare – şi care a dus şi la tranşeele frontului de vest“. Avem de-a face cu o abordare care poate exagera impactul culturii (şi diplomaţia marilor puteri a dus la tranşee). Însă Rebirth of a Nation captează ceva imposibil de negat despre criza psihică a naţiunii care se recupera în urma rănilor războiului civil. Sfârşitul secolului al XIX-lea a generat transformări ample în aproape toate palierele culturii şi societăţii, de la creşterea numărului angajaţilor administrativi la dislocările produse de

FOTOGRAFIE DE EDWARD VAN ALTANA/BIBLIOTECA CONGRESULUI (DIN REBIRTH OF A NATION)

imigraţia în masă şi de urbanizare. Această criză a fost în special acută pentru bărbaţii albi, care au început să se confrunte permanent cu o diminuare a surselor tradiţionale de putere şi identitate. În consecinţă, scrie Lears, aceştia au recurs la soluţii variind de la musculatura creştină a unor organizaţii ca Y.M.C.A. la lupta populistă pentru autodeterminare, ba chiar la unele conflicte sângeroase. „Băiatul-poster“ propus de Lears pentru această nouă agresivitate masculină e Teddy

Lears îl identifică pe Theodore Roosevelt, nu pe Woodrow Wilson, ca pe adevăratul „strămoş ideolog“ al lui George W. Bush. Roosevelt, al cărui stil avântat, progresist şi de imperialist lipsit de reticenţe i-a caracterizat atât idealurile înalte, cât şi riscurile grave. Asemenea multor reformatori, Roosevelt a încercat să consolideze societatea americană în virtutea unor principii mai echitabile şi mai democratice. În acelaşi timp, avea convingerea că bărbatul anglo-saxon era îndreptăţit de Dumnezeu să domine umanitatea. În ambele cazuri, crede Lears, politica lui Roosevelt era produsul unei profunde lupte interioare. „Trebuie să existe control“, scria Roosevelt în anii 1890. „Trebuie să existe o putere autoritară undeva, iar dacă nu există

Imperii în conflict În secolul al XVII-lea, habsburgii şi otomanii s-au luptat pentru oraşul Viena. DE ERIC ORMSBY

N 1683, Kara Mustafa, mare vizir al otomanilor, era un paşă care mai avea încă ceva de dovedit. Fusese crescut în casa ilustrei familii Koprulu, care avea să furnizeze un şir neîntrerupt de străluciţi – chiar dacă nenorocoşi – mari viziri pentru curtea otomană. Descris de un contemporan ca fiind „corupt, crud şi nedrept“, Kara Mustafa se ridicase la demnitatea de amiral al flotei egee de galere, dar reuşise să navigheze şi printre curenţii perfizi ai intrigilor de palat; în 1675, sultanul îi oferise mâna fiicei sale. Ascensiunea sa neîntreruptă n-a reuşit să-i satisfacă nestăpânita ambiţie. Pentru Kara Mustafa, trofeul suprem era în vest. Cu mai mult de un secol înainte, în 1529, Suleiman Magnificul asediase Viena, dar începutul iernii îl obliga-

THE ENEMY AT THE GATE

Habsburgs, Ottomans and the Battle for Europe de Andrew Wheatcroft Ilustrat. 339 pag. Basic Books. 27.50 $

se să abandoneze asaltul. A izbândi acolo unde Suleiman dăduse greş însemna culmea gloriei imperiale. Aşa cum demonstrează strălucit Andrew Wheatcroft în The Enemy at the Gate (Inamicul în faţa porţilor), ciocnirile şi bătăliile organizate care s-au purtat timp de secole între habsburgi şi otomani şi numeroşii lor vasali din ambele tabere au reprezentat nu atât o „ciocnire a civilizaţiilor“, cât o coliziune între imperii. În ciuda tuturor sloganurilor religioase care au însoţit-o, lupta a fost numai întâmplător una între islam şi creştinătate. Teritoriul era ţelul, alături de ceva mai puţin tangibil, dar la fel de irezistibil: dreptul de a pretinde moştenirea Imperiului Roman. Leopold I, Sfânt Împărat Roman, a luat ca un dat faptul că moştenirea aparţinea de drept habsburgilor, dar sultanul otoman Mehmed al IVlea credea cu aceeaşi fervoare că titlul de cezar roman era al său. Nu-i înfrânsese strămoşul său, Mehmed Cuceritorul, pe bizantini şi cucerise Constantinopolul cu două secole mai înainte? Departe de a şterge trecutul bizantin, otomanii au intenţionat să şi-l asume Cea mai recentă carte a lui Eric Ormsby este „Ghazali: The Revival of Islam“. 16

ca al lor propriu, iar Viena, scaunul imperiului habsburgic, era premiul final. Kara Mustafa este doar unul dintre numeroasele personaje îndrăzneţe şi complexe pe care Wheatcroft le aduce elegant în scenă în naraţiunea sa erudită, dar alertă. E în special concentrat pe contradicţiile ascunse ale personajelor sale. Leopold I e văzut ca fiind în acelaşi timp rigid şi şovăitor, o combinaţie dezastruoasă, în timp ce Mehmed al IV-lea, deşi livresc şi timid, se delecta cu faptele de arme; avea să-şi conducă marea armată până la Belgrad înainte de a-i transfera comanda lui Kara Mustafa. Wheatcroft se bazează pe asemenea contraste abile pentru a descrie aceste figuri îndepărtate. Astfel, prinţul Eugen de Savoia, legendarul „nobil cavaler“ de Habsburg, a fost nu numai cel mai mare general al epocii, ci şi un bibliofil pasionat, un connoisseur rafinat care şi-a călăuzit viaţa privată atât de discret încât aceasta rămâne un mister şi azi. Alături de el, Carol al V-lea, duce de Lorraine, un alt erou habsburg, apare ca plin de curaj pur şi de temeritate, un om energic mai ales în şa, în mijlocul bătăliei. Carol a remarcat odată: „Cel care nu se teme de un duşman nu ştie ce este războiul“. Această observaţie este centrală pentru scrierea lui Wheatcroft. Tema sa nu e doar „teama Europei de turci“, ci „frica în sine“ (după cum notează în pasajul final, acea frică e încă răspândită, camuflată sub recenta teamă – în special austriacă – privind campania continuă a Turciei de aderare la Uniunea Europeană). În ciuda celor mai bune intenţii, e puţin probabil ca naraţiunea lui Wheatcroft să potolească asemenea temeri. Descriind un atac al cavaleriei şi infanteriei otomane – temuţii spahii şi ieniceri – scrie: „Pentru

a înfrunta un val îngrozitor de ieniceri care aleargă spre tine, pentru a privi capetele şi membrele tovarăşilor tăi rostogolindu-se de pe lama ascuţită a sabiei unui spahiu era nevoie de curaj excepţional“. El transmite sentimentul înfricoşător de panică înăbuşită pe care au trăit-o vienezii asediaţi atunci când atacatorii turci au început să sape tuneluri pe sub fortificaţiile oraşului şi populaţia a trebuit să-şi ciulească urechile zi şi noapte pentru a semnaliza „zgomotele de târnăcop şi lopeţi de sub străzi“. Wheatcroft, autorul mai multor cărţi anterioare despre habsburgi şi otomani, afirmă că aici şi-a propus să facă portretul „chipului bătăliei“ otomane, împrumutând o frază din opera clasică a lui John Keegan, şi reuşeşte acest lucru; naraţiunea sa este captivantă şi pătrunzătoare, o combinaţie rară. Chiar şi aşa, predomină un dezechilibru subtil. Otomanii le-au inspirat groază inamicilor; frica făcea parte din arsenalul lor. Dar, aşa cum demonstrează Wheatcroft în mod repetat, şi habsburgii erau de temut, şi poate chiar mai cruzi decât adversarii lor, săvârşind nu numai masacre totale, ci jupuiri, decapitări şi trageri în ţeapă. Poate din cauză că Wheatcroft nu se inspiră din surse turco-otomane, otomanii săi, în ciuda priceperii de a-i descrie, apar bizar de imperturbabili. După înfrângerea lui Kara Mustafa în faţa zidurilor Vienei, acesta s-a retras la Belgrad; acolo, în ziua de Crăciun a lui 1683, i-a salutat pe călăii sultanului, îngenunchind cu „calmul stoic otoman“ şi ridicându-şi chiar barba politicos pentru a-şi expune gâtul ştreangului de mătase. Povestea e legendară, iar Wheatcroft o relatează bine. Totuşi, aici şi în alte părţi, ne-ar plăcea să auzim inima neînfricată h bătând în spatele legendei.

PICTURĂ DE JOHANN PETER KRAFFT DIN „THE ENEMY AT THE GATE“ (BRIDGEMAN ART LIBRARY)

L.A. Confidential Un roman californian despre năzuinţe, sabotaj, stil şi sex. DE JUDITH NEWMAN

N Hollywood, la drept vorbind, atenţia înseamnă putere; atenţia înseamnă bani. Este moneda de schimb a locului. A o acorda, a o primi şi a o pierde poate constitui drama principală a existenţei. Cel puţin dacă eşti actor. Şi, cu siguranţă, dacă eşti Mitch Gold, actorul de roluri secundare destul de chipeş şi destul de celebru, nu chiar de roluri principale, care-şi

BEVERLY HILLS ADJACENT

de Jennifer Steinhauer şi Jessica Hendra 307 pag. St. Martin’s Press. 24.95 $ măsoară locul din lanţul tofic al Hollywoodului după mărimea rulotei sale şi după marca ciocolatei din coşuleţul de cadouri. În Beverly Hills Adjacent (Aproape de Beverly Hills) – titlul se referă la proprietăţile imobiliare ale celor care n-au obţinut încă succesul, situate chiar lângă Ţara Făgăduinţei – este perioada episoadelor pilot, iar localnicii sunt agitaţi. Cel mai recent serial mediocru de comedie al lui Mitch şi-a dat duhul cu ajutorul reţelei de televiziune şi, dacă nu primeşte un alt rol, importanta lui agenţie, de care atârnă printr-un fir de aţă, va renunţa la el. Şi apoi? Spirala descendentă spre roluri de vecini nebuni, foşti soţi cu apariţii periodice, cadavre în „Lege şi ordine“ sau, Doamne-fereşte, în reclame de televiziune. Soţia lui Mitch, June, profesoară de literatură la UCLA, încearcă de multă vreme să se împace cu această lume – eşuând

Steinhauer şi Hendra au un talent pentru limba de lemn în stil Hollywood: „Gras e noul slab pentru bărbaţi“, scriu ele. lamentabil. Soţul ei odinioară iubitor este zăpăcit; oscilând între a fi publicată şi a dispărea, ea este mai aproape de ultima; iar mamele casnice îmbrăcate în Juicy Couture de la grădiniţa fiicei ei o evită zilnic. De ce nu poate semăna mai mult cu

Judith Newman este autoarea „You Make Me Feel Like an Unnatural Woman: Diary of a New (Older) Mother“. FOTOGRAFII DE BILL PIERCE; ILUSTRAŢIE DE TREVOR BURKS

Larissa, vicleana soţie a lui Willie Dermot, rivalul principal al lui Mitch pentru rolurile de tată şi şef? Fostă actriţă a cărei principală ocupaţie e să-i facă rost de lucru soţului ei, Larissa se binedispune în timpul sexului fantazând la o rochie creată de Peter Som şi-şi ascunde Hummerul în garaj în timp ce parchează un Prius pe alee. Romancierele debutante Jennifer Steinhauer (şefa biroului din Los Angeles al The New York Times) şi Jessica Hendra (ale cărei memorii din 2005 au descris în detaliu acuzaţiile de abuz împotriva tatălui ei, scenaristul de comedii Tony Hendra) au un talent pentru limba de lemn în stilul Hollywood: „Gras e noul slab pentru bărbaţi“, spune agentul lui Mitch, când comicul Wayne Knight – actori adevăraţi au scurte apariţii pe parcursul cărţii – îi suflă un rol lui Mitch. De asemenea, ele cunosc bine politica industriei spectacolului. „Din punctul de vedere al Larissei, toate tacticile au fost corecte în timpul perioadei de episoade pilot. Aranjamentele s-au făcut pe la spate, reţelele de televiziune au minţit, prietenii s-au înlocuit unul pe altul în seriale şi, în mintea ei, soţiile care şi-au făcut treaba lor au pus în ordine lucrurile pe care managerii şi agenţii le-au uitat“, scriu autoarele. „E chiar diplomaţia de Hollywood, nu atât de diferită de ce-ar fi făcut Condi Rice, unul dintre modelele ei“. June apelează la producătorul şi descurcăreţul Rich Friend, aparent singurul om din Los Angeles nedezgustat de un intelectual. Oricine a fost ignorat vreodată în mod repetat de un soţ poate înţelege îmbătătorul afrodisiac care este atenţia. Dar cititorilor li se spune totul despre el de la primul dar pentru noua lui amantă: un exemplar princeps al poemelor lui Auden, pe care i-l dă citând versul preferat: „Aşează-ţi capul adormit, iubirea mea, Om pe braţu-mi necredincios“. Parcă şi-ar răsuci mustăţile bine unse. Eclipsat de succesul mai înfloritor al soţiei, lui Friend îi place să-şi exercite asupra Oamenilor Mici puţina lui putere. Din nefericire, unul dintre aceşti oameni se dovedeşte a fi soţul lui June, Mitch. Ca satiră, Beverly Hills Adjacent are o atmosferă facilă. Totuşi, noi, new-yorkezii, nu ne putem abţine să nu apreciem accesibilele comparaţii Los Angeles/New York. (Los Angeles este locul „unde toată lumea încerca să-şi facă drum spre nemurire prin injecţii cu Botox, diete cu sucuri şi exerciţii fizice“, în timp ce New York e locul „în care oamenii mâncau, beau şi stăteau în oraş până târziu, acceptând tributul vesel al vieţii“.) Şi e o manevră frumoasă în literatura pentru femei ca reperul moral al poveştii să fie nu numai un actor, ci şi un bărbat: Mitch Gold, un om de treabă în toate sensurile. Din nefericire, chiar acea bunăcuviinţă, care precipită trezirea lui Mitch şi un final inversat de poveste hollywoodiană, pare la fel de veritabil ca înregistrarea unor râsete din serialele de comedie. Păcat. Dacă Beverly Hills Adjacent va deveni un scenariu de film (aşa cum probabil e menit), impresia e că ar putea avea efectul contrar. h

Fantezie eternă Sf. Petru ar putea părea un portar plictisitor după aceste meditaţii. DE ALEXANDER MCCALL SMITH

ÂND e vorba de teoriile despre viaţa de apoi, majoritatea religiilor importante ale lumii au de oferit lucruri destul de banale. Doar ocazional o cosmologie va fi cu adevărat plină de culoare, aşa cum se întâmplă în mitologia greacă, unde sunt disponibile câteva opţiuni escatologice interesante. De ce există o asemenea sărăcie de imaginaţie pe această temă este o întrebare interesantă. Poate că ne simţim incomod făcând asemenea speculaţii? Poate

SUM

Forty Tales From the Afterlives de David Eagleman 110 pag. Pantheon. 20 $ că simţim că e o pierdere de timp să vorbim despre ceva în privinţa căruia oamenii au idei foarte fixe – sau pe care îl resping ca fiind o simplă dorinţă deşartă? Dar a specula despre cine, dacă a existat cineva, ne-a creat şi ce se află înaintea noastră poate fi captivant din punct de vedere intelectual şi, după cum arată David Eagleman în noua lui carte, Sum (Suma), şi foarte distractiv. Autorul, specialist în neurologie cu înclinaţii literare, a expus o serie de posibilităţi pentru viaţa de apoi, descrise în 40 de viniete, fiecare prezentând o explicaţie diferită despre cine e Dumnezeu şi de ce el sau ea (sau, în unele cazuri, ei) a ales să ne creeze şi ce e pregătit pentru noi după moarte. Şi, în cea mai mare parte, aceste intenţii sunt foarte diferite de ceea ce near face să credem religia convenţională. Multe dintre aceste viitoare opţiuni sunt extrem de amuzante, scoţând în evidenţă importanţa pe care credem că o avem şi supunându-ne la o largă serie de umilinţe, dezamăgiri şi surprize. Dacă vă gândiţi la moarte, această carte s-ar putea să nu vă sporească liniştea sufletească.

Cea mai recentă carte a lui Alexander McCall Smith, din seria Agenţia de detective nr. 1, este „Tea Time for the Traditionally Built“.

Luaţi în considerare câteva dintre posibilităţile inventive şi vesele ale lui Eagleman. Una e că suntem, în realitate, fiinţe imense însărcinate cu munca solicitantă fizic de a întreţine şi susţine cosmosul. Cu toate acestea, Dumnezeu ne dă dreptul la o vacanţă din când în când şi pe aceasta o petrecem ca minuscule şi insignifiante fiinţe umane, născute într-o staţiune numită Pământ. În timp ce ne aflăm aici, ne bucurăm de plăceri provinciale, interesându-ne de chestiuni minore precum privitul filmelor, îndrăgostirea şi aşa mai departe. La sfârşitul vieţilor noastre, ne întoarcem la treabă, foarte dezamăgiţi de părăsirea micilor noastre trupuri pământeşti. E suficient de bizar? Ei bine, iată o altă posibilitate. „Există trei morţi“, scrie Eagleman. „Prima e atunci când trupul încetează să mai funcţioneze. A doua e când trupul e încredinţat mormântului. A treia e acel moment, cândva în viitor, când numele îţi este rostit pentru ultima dată“. După această schemă, când murim, mergem într-o sală de aşteptare cosmică unde stăm până ce numele nostru nu mai e amintit niciodată. Cei celebri sunt prinşi acolo, desigur, un timp foarte lung; îşi doresc anonimatul, dar ar putea dura o eternitate până la venirea acestuia.

E spuneţi despre o altă viaţă de apoi, în care Dumnezeu e un microb a cărui preocupare reală e reprezentată de luptele şi victoriile altor microbi? Problema noastră aici e că suntem pur şi simplu prea mari. Soarta noastră e irelevantă în adevăratul spectacol, care este unul în care participă microbii. Această încântătoare şi incitantă scurtă colecţie aparţine categoriei cărţilor ciudate, imposibil de clasificat, care îl vor obseda pe cititor mult după întoarcerea ultimei pagini. E plină de digresiuni în privinţa condiţiei umane şi experimente de gândire poetică, cum se întâmplă în eseul final, în care moartea face ca vieţile noastre să fie trăite în sens invers. E de asemenea plină de momente emoţionante şi de inteligenţa încântătoare de genul celei pe care sperăm că o vom găsi în canh tităţi abundente pe lumea cealaltă. 17

Cărţi pentru copii

Cei mai buni prieteni ai copiilor DE ELIZABETH BIRD E copertă un şir de căţeluşi (şi pretendenţi la gradul de căţeluşi) se aliniază în diverse ipostaze de drăgălăşenie în faţa Casei Albe. Este oare această carte cu ilustraţii despre ceea ce cred eu? Da! Fără să mai piardă timpul, echipa tată-fiică formată din Jules şi Kate Feiffer s-a ataşat de un moment din istorie pe care toţi copiii îl pot înţelege: Barack Obama spunându-le copiilor săi de pe o scenă naţională în Ziua Alegerilor că pot avea un căţeluş. (În luna aprilie, aceştia au şi primit unul: un câine de apă portughez în vârstă de şase luni, pe care l-au numit Bo.) În viziunea celor doi Feiffer, căţeluşilor din întreaga lume li se spune despre această căutare şi absolut toţi ard de dorinţa de a câştiga acest loc. Dar cum să alegi? După ce cel mai bătrân basset hound din Mississippi anunţa că „o să ţinem un concurs ca să găsim căţeluşul cel mai prezidenţiabil din ţară“, mii de căţeluşi sosesc,

Elizabeth Bird este bibliotecară pentru copii la New York Public Library.

DE TEMPLE GRANDIN E vremea când eram în clasa a treia, găseam lectura cărţilor cu Dick şi Jane plictisitoare. Sugar Would Not Eat It (Zahărul nu vrea să o mănânce) mi-ar fi plăcut mult mai mult deoarece este interesantă şi amuzantă, iar ilustraţiile sunt bogate şi minunate, cu o mulţime de detalii. Povestea este despre o pisicuţă abandonată „mică şi pufoasă“, care este adoptată de un băieţel pe nume Leo. „Leo nu ştia nimic despre pisicuţe şi nu ştia nimic despre pisici“, dar îi place această pisicuţă şi ea pare să îl placă de asemenea. Băieţelul îi pune numele „Sugar“ şi încearcă să îi dea să mănânce prăjitură de ciocolată, „dar Sugar nu vrea să o mănânce“. El tot încearcă, dar fără rost. În cele din urmă, Sugar e mulţumită cu o mâncare mai potrivită, cum ar fi lapte sau carne

Temple Grandin este autoarea cărţilor „Animals Make Us Human“ şi „Animals in Translation“.

WHICH PUPPY?

de Kate Feiffer Ilustrată de Jules Feiffer Nepaginată. Paula Wiseman/Simon & Schuster. 16.99 $ (Vârsta: 4-8 ani)

deşi eroii noştri nu sunt chiar câştigătorii, li se rezervă totuşi o surpriză drăguţă la sfârşitul cărţii. Jules Feiffer îşi foloseşte cu măiestrie buclele şi răsucirile de peniţă caracteristice, umplând paginile din belşug cu un corn al abundenţei dat de potenţiali căţeluşi. Pe un fundal alb, imaginile şi cuvintele se aruncă unele peste celelalte ca nişte căţei care se joacă. h

de pui. Chiar mi-a plăcut cartea asta, dar, desigur, adulţii trebuie să le spună copiilor să nu hrănească niciodată pisicile sau câinii cu ciocolată – cantităţi mici de ciocolată neagră le pot îmbolnăvi pe

SUGAR WOULD NOT EAT IT

de Emily Jenkins Ilustrată de Giselle Potter Nepaginată. Schwartz & Wade Books. 16.99 $ (Vârsta: 4-8 ani) animale sau, dacă mănâncă mai multă, le pot chiar omorî. Poate că, în a doua ediţie, Sugar ar putea refuza să mănânce broccoli sau varză de Bruxelles. Dar pentru copiii care abia încep să citească, ca să nu mai vorbim despre cei care iubesc pisicile, de orice vârstă h ar fi ei, Sugar Would Not Eat It este fermecătoare.

DE ANN HODGMAN F, spectacolul pe care fiica mea de vârstă preşcolară l-a dat când a aflat că nu îşi poate păstra peştişorul auriu. „Atunci vreau să îl găteşti!“, a ţipat ea. Asta-i problema cu peştişorii aurii. Părinţii îi cumpără ca animale de companie pentru începători, iar copiii mici, care cred că un animal de companie este ceva ce poate fi îmbrăcat în hăinuţe de păpuşă, sunt dezamăgiţi când realizează că principala activitate a lui Finny este aceea de a fi privit. Dar starul din My Goldfish (Peştişorul meu auriu), scrisă de Barroux, duce o viaţă fabuloasă. „Peştişorul meu auriu este cel mai puternic peştişor auriu din lume“, începe cartea, şi pe pagina alăturată vedem un peşte roşu ţinându-şi acvariul în balans pe nas. „Când cineva îl ameninţă, peştişorul meu auriu se poate apăra de unul singur. El nu se teme de nimic“ – şi peştele îşi dezvăluie două rânduri de dinţi ca de rechin. Apoi continuă să-şi expună vocea superbă, costumul înspăimântător de Halloween şi excursiile la piscina

Cea mai recentă carte a lui Ann Hodgman este „The House of a Million Pets“ 18

pregătiţi să demonstreze că ei sunt cei mai buni. Din nefericire, rezultatele sunt în mod repetat dezamăgitoare, până când în sfârşit trei căţeluşi (sau mai degrabă doi căţeluşi şi un porcuşor de guineea ambiţios) sunt selectaţi. În poveste, identitatea câinelui câştigător este dezvăluită în afara scenei, şi,

cu valuri. („Când se întoarce, ochii săi sunt în întregime roşii“.) În fine, „când va fi cu adevărat prea bătrân“, peştişorul auriu va ieşi să „înoate cu marele peşte alb“. (De ce alb? Poate este o aluzie la vasul de toaletă, unde atâţia peştişori aurii îşi găsesc sfârşitul.) Peştişorii aurii din viaţa reală sunt mai interesanţi decât aţi putea crede. De exemplu, ei pot fi antrenaţi să sune un clopoţel atunci când le este foame. Fără îndoială, dacă ar fi întrebaţi, ar

MY GOLDFISH

Scrisă şi ilustrată de Barroux Nepaginată. Eerdmans Books for Young Readers. 15 $ (Vârsta: 3-7 ani) prefera stimularea reală decât ca proprietarii lor să imagineze o existenţă sclipitoare pentru ei. Totuşi, această carte şi decorurile ei neobişnuite, alături de ilustraţiile simple, puternice, în pictură acrilică având contururi în creion şi linogravuri nefinisate, ar trebui să ajute preşcolarii – şi părinţii – să realizeze că, atunci când aduci puţină creativitate activităţii de a avea grijă de un h animal de companie, chiar şi un peştişor poate fi haios.

Cum să strângi legăturile DE JESSICA BRUDER CENA era terifiantă: zeci de fete purtând rochii prairie de secol XIX, escortate de gărzi poliţieneşti spre autobuze care aveau să le ducă într-o lume nefamiliară. Peste 400 de copii au fost mutaţi temporar din Yearning la Zion Ranch din Eldorado, Texas, în aprilie 2008. Vieţile lor, odată ascunse în perimetrul sectei mormonilor retraşi, au devenit deodată subiecte de interes naţional. Tribunalele încă mai examinează acuzaţiile tulburătoare – erau fete de 12 ani obligate să se mărite cu bărbaţi de vârsta a doua? – dar întrebarea care a rănit cel mai tare şi la care este cel mai greu de răspuns

THE CHOSEN ONE

de Carol Lynch Williams 213 pag. St. Martin’s Griffin. 16.95 $ (Vârsta: de la 12 ani) ALIS

de Naomi Rich 274 pag. Viking. 17.99 $ (Vârsta: de la 12 ani) este cea care priveşte conflictul dintre legile societăţii şi libertatea religioasă. Ficţiunea ne poate dărui adevărul emoţional când alte mijloace eşuează şi de aceea cele două romane pentru adolescenţi – The Chosen One (Aleasa) de Carol Lynch Williams şi Alis (Alis) de Naomi Rich – sunt atât de interesante. Ambele vorbesc despre tinere care înfruntă societăţi stricte din punct de vedere religios. Fiecare protagonistă este promisă, contrar voinţei sale, unui bărbat mult mai în vârstă. Şi fiecare carte are acelaşi motor de tensiune narativă: decizia eroinei de a răzbate în societatea obişnuită, lăsând totul în urmă. În cele mai reuşite pasaje, atmosfera acestor cărţi aminteşte de puternica distopie a lui Margaret Atwood din Povestirea cameristei, care a devenit lectură obligatorie pentru liceu. Dar sunt rezonante şi pentru că accentuează un laitmotiv al adolescenţei: lupta pentru identitate şi independenţă. „«Dacă aş vrea să îl ucid pe Profet, aş face-o în Africa», spun, fără să îmi cobor vocea“. Cu această meditaţie tulburător de puternică se deschide The Chosen One şi o cunoaştem pe Kyra, fata de 13 ani care trăieşte într-o comunitate religioasă din mijlocul deşertului. Kyra se simte vinovată pentru multe lucruri: pentru fantezia ei de a-l ucide pe Profetul Childs, lăsând termitele să devoreze probele; pentru obiceiul de a se ascunde în pomul din spatele rulotei familiei sale pentru a citi cărţi inter-

Jessica Bruder predă jurnalism la Universitatea Columbia şi este autoarea „Burning Book: A Visual History of Burning Man“.

zise precum Bridge to Terabithia şi pentru iubirea secretă pe care i-o poartă lui Joshua Johnson, puştanul cu ochi albaştri care i-a cerut lecţii de pian. Dar Kyra are curând de înfruntat griji mai mari. Profetul Childs declară că ea trebuie să devină cea de-a şaptea nevastă a despoticului ei unchi sexagenar, Apostolul Hyrum. E oripilată. Să se mărite cu el, sacrificându-şi libertatea şi fericirea, pentru bunul renume al familiei ei? Ori să fugă, lăsând în urmă 20 de fraţi şi surori, trei mame şi pe blândul ei tată? Williams, ea însăşi mormonă, dezvăluie în detaliu cum e viaţa printre Aleşi (o teocraţie fictivă), cu o scriitură sugestivă şi un simţ onest al personajelor, care ajută la crearea unei punţi de legătură între lumea Kyrei şi a noastră. Într-una dintre scene, familia o scoate din comunitate pentru a cumpăra material pentru rochia ei de mireasă şi se opresc să mănânce la Applebee’s. Toţi se holbează la ei şi cei mai mulţi dintre noi, cititorii, ne recunoaştem în postura de iscoditori. Uneori, Williams extinde plauzibilul. (Ar putea să scape atenţiei vizitele furişe ale Kyrei la biblioteca mobilă, care opreşte lângă aşezarea în care fiecare suflet e ţinut sub cheie?) Dar, din fericire, finalul nuanţat pare cel potrivit: Kyra e liberă, dar libertatea nu e uşoară. Alis este o poveste alertă despre o luptă asemănătoare, dar acţiunea care se desfăşoară în locuri şi timpuri schimbate – un soi de Vechea Anglie, cu străzi pietruite şi trăsuri trase de cai – fură din încărcătura emoţională a intrigii. Alis, de 14 ani, trăieşte într-o comunitate teocratică, Freeborne, şi a fost desemnată să se mărite cu un predicator de 40 de ani. Ea visează să fugă la „oraş“, unde se zvoneşte că s-a refugiat, cu ani în urmă, fratele ei mai mare. Dar atât Freeborne cât şi oraşul îi sunt străine cititorului, aşadar contrastele care dau putere romanului The Chosen One lipsesc de aici. Totuşi, povestea aceasta are alte puncte forte, care te fac să nu te opreşti din citit. Alis ajunge în sfârşit în oraş, dar nu este sanctuarul pe care şi l-a imaginat; fratele ei Joel se dovedeşte a fi şeful unei găşti de hoţi de buzunare. Nepregătită pentru violenţa şi tumultul vieţii lor, Alis se întoarce la Freeborne şi la destinul ei de mireasă copilă. Dar sortitul ei, Pastorul Galin, se dovedeşte a fi un om decent, iar când ea pleacă din nou din Freeborne, o face în condiţiile ei şi cu un însoţitor pe care şi-l alege. Alis şi Kyra sunt recognoscibile ca adolescente. Dar drama cinematografică a vieţilor lor, ca să nu mai vorbim de faptul că amândouă s-ar simţi ca acasă în The Crucible, sunt mijloace de a ajunge la un adevăr mai adânc, revelat ca în acel moment din copilărie când îţi recunoşti gândurile ca ale tale şi descoperi pe lume forţe de care părinţii tăi nu pot sau nu vor să te apere. Acest moment aduce eliberare, dar h nu fără un preţ.

Raftul de cărţi SERGIO SAVES THE GAME!

Scrisă şi ilustrată de Edel Rodriguez Little, Brown. 15.99 $ (Vârsta: 3-6 ani)

ILUSTRAŢIE DIN „SERGIO SAVES THE GAME!“

O continuare a cărţii Sergio Makes a Splash!, despre un pinguin căruia îi este frică să înoate, această nouă poveste are un mesaj la fel de universal. Sergio (foarte drăguţ în imaginile plăcute ale lui Rodriguez) este un star de fotbal în visele sale, în vreme ce în viaţa reală este „totdeauna cel din urmă ales“ să facă parte dintr-o echipă. Părinţii săi îl încurajează; „Nu eşti tu de vină ci toată această gheaţă!“, spune mama sa atunci când el cade. Dar în cele din urmă mesajul pozitiv este că doar antrenamentul stă între Sergio şi perfecţiune sau atât de aproape de perfecţiune cât poate ajunge un pinguin înclinat către accidente.

THE EVOLUTION OF CALPURNIA TATE

de Jacqueline Kelly Holt. 16.99 $. (Vârsta: peste 12 ani) Cu ajutorul unui carneţel de notiţe, Calpurnia descoperă că este „un adevărat naturalist în devenire“. Este mijlocul verii în Texas, 1899, dar asta nu o descurajează pe Callie, de 11 ani, să ia notă despre tot ce o înconjoară, de la lăcustele galbene până la sprâncenele câinelui. Fiecare capitol al acestui roman atractiv, deşi prea lung, începe cu un citat din Despre originea speciilor – o carte interzisă pe care propriul ei bunic se dovedeşte că o ascunsese. Împreună ei studiază capodopera lui Darwin, conducând la o revoluţie în ideile lui Callie despre ceea ce ar putea realiza ea însăşi.

MOTHER POEMS

Scrisă şi ilustrată de Hope Anita Smith Holt. 16.95 $ (Vârsta: 8-13 ani) Ilustraţiile în colaj în hârtie creponată ale unei fetiţe, apoi ale unei adolescente, acompaniază poeziile drăgăstoase din ultima colecţie a lui Smith. Scene de intimitate cu mama sa, aranjându-i părul sau ajutând-o să treacă peste tristeţe – ea „mă ridică din/ supărare/ şi mă leagănă în braţele ei“ – lasă loc durerii dezolante atunci când mama moare subit. Smith creează o dramă simplă din vidul pe care ea îl lasă în urmă („Am luat o poză a ei/ şi am trântit cuvântul DORITĂ... peste ea“) şi din acceptarea vieţii cu ceilalţi pe care fiica învaţă să îi iubească, în timp ce nu îşi uită mama.

HOW TO GET MARRIED – BY ME, THE BRIDE

de Sally Lloyd-Jones Ilustrată de Sue Heap Schwartz & Wade. 16.99$ (Vârsta: 4-8 ani) Vocea responsabilă de aici va fi recunoscută de fanii cărţii How to Be a Baby – by Me, the Big Sister. Sfatul înţelept este ilustrat în mod isteţ („Poţi să te căsătoreşti cu cineva care este asemeni ţie sau cu cineva care nu este aşa“ este însoţit de poza lui Baby Brother admirându-se în oglindă) şi plin de idei pentru jocul de-a nunta, care implică prăjituri, cadouri şi animale de companie. DIN „HOW TO GET MARRIED – BY ME, THE BRIDE“

THE ETERNAL SMILE

GENTLEMEN

Three Stories de Gene Luen Yang Ilustrată de Derek Kirk Kim First Second. 16.95 $ (Vârsta: peste 14 ani)

de Michael Northrop Scholastic. 16.99 $ (Vârsta: peste 15 ani)

Noile povestiri ale lui Yang se află la graniţa dintre realitate şi imaginaţie în stilul unei cărţi de benzi desenate. Într-una din ele, un băiat este fie un războinic, fie are coşmaruri într-un pat de spital; în următoarea, un „zâmbet etern“ coboară din cer pentru a face de ruşine o broască zgârcită; în ultima povestire, mesajele e-mail de la un prinţ nigerian care caută informaţii despre conturile din bancă se duc într-o direcţie neaşteptată, în imagini deodată viu colorate, pentru o tânără singură. Amuzant, întunecat şi supranatural.

Micheal (părinţii săi nu ştiau să scrie corect) este un elev din anul doi de liceu care îşi alege tovarăşii dintre „cei duri“. Când unul dintre prieteni dispare, suspiciunile sunt îndreptate către profesorul de engleză, care le dăduse ca temă Crimă şi pedeapsă şi îi pusese pe băieţi să îl ajute să arunce ceva foarte greu şi înfăşurat într-o pătură în maşina sa. În timp ce misterul creşte, băieţii sunt împinşi ei înşişi către o violenţă vicioasă, iar Micheal trebuie să aleagă între cele două tabere. Primul roman al lui Northrop este înspăimântător şi totuşi are ceva ce poate trece drept un final fericit sau, cel puţin, satisfăcător. JULIE JUST

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

CĂRŢI ILUSTRATE

Săpt. în top

GOLDILICIOUS scrisă şi ilustrată de Victoria Kann (Harper/HarperCollins, 17.99 $) Un animal de casă diafan şi protector se alătură lui Pinkalicious. (Vârsta: 5 – 8 ani)

LISTEN TO THE WIND: THE STORY OF DR. GREG AND „THREE CUPS OF TEA“ de Greg Mortenson şi Susan L. Roth (Dial, 16.99 $) O şcoală se dezvoltă în Pakistan. (Vârsta: 4 – 8 ani)

CRAZY HAIR scrisă de Neil Gaiman, ilustrată de Dave McKean (HarperCollins, 18.99 $) Înaintând pe urme şterse şi întortocheate, prin locuri în care gorilele sar în copaci şi leneşi uriaşi dorm. (Vârsta: 4 – 8 ani)

Cărţi pentru copii Săpt. aceasta

15 iunie 2009

LECTURI UŞOARE

Săpt. în top

THE GRAVEYARD BOOK de Neil Gaiman, ilustrată 35 de Dave McKean (HarperCollins, 17.99 $) Ca să evite un asasin, un băiat locuieşte în cimitir. (Vârsta: de la 10 ani)

TWILIGHT: DIRECTOR’S NOTEBOOK de Catherine 11 Hardwicke (Little, Brown, 17.99 $.) Despre modul în care a fost filmat Twilight. (Vârsta: 9 – 12 ani)

MILES TO GO de Miley Cyrus (Disney-Hyperion, 24.95 $) Viaţa lui Miley Cyrus. (Vârsta: 9-12 ani)

THIRTEEN REASONS WHY de Jay Asher (Razorbill, 32 16.99 $) Înainte de a se sinucide, o fată trimite mesaje audio explicative către 13 persoane. (Vârsta: de la 14 ani)

ONCE DEAD, TWICE SHY de Kim Harrison (HarperCollins, 16.99 $) O tânără trece hotărâtă graniţa dintre viaţă şi moarte. (Vârsta: de la 12 ani)

EXPLORER EXTRAORDINAIRE! de Jane O’Connor, 5 ilustrată de Robin Preiss Glasser (HarperCollins, 12.99 $) Fancy Nancy în mijlocul naturii, în cea mai bună tradiţie a marilor exploratori. (Vârsta: 4 – 7 ani)

GALLOP! scrisă şi ilustrată de Rufus Butler Seder (Workman, 12.95 $) Animalele par să se mişte la răsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 – 8 ani)

WINGS de Aprilynne Pike (HarperCollins, 16.99 $) Educaţie la domiciliu şi dragoste supranaturală, cu surprize ştiinţifice la nivelul celular. (Vârsta: de la 12 ani)

FRECKLEFACE STRAWBERRY AND THE 4 DODGEBALL BULLY de Julianne Moore şi LeUyen Pham (Bloomsbury, 16.99 $) Dodgeball înfricoşător. Dodgeball păros. Foarte, foarte dodgeball. (Vârsta: 4 – 8 ani)

THE HUNGER GAMES de Suzanne Collins (Scholastic, 17.99 $) Într-un viitor distopic, o fată luptă pentru supravieţuire în direct la TV. (Vârsta: de la 12 ani)

THE CURIOUS GARDEN scrisă şi ilustrată de Peter Brown (Little, Brown, 16.99 $) Un băiat, Liam, îngrijeşte o grădină părăsită, transformând-o într-una roditoare. (Vârsta 4-8 ani)

SWING! scrisă şi ilustrată de Rufus Butler Seder (Workman, 12.95 $) Copiii par să se mişte la răsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 – 8 ani)

BLOODHOUND de Tamora Pierce (Random House, 18.99 $) Continuarea aventurilor lui Beka Cooper, care îşi dezvoltă natura de terrier într-o direcţie mai sensibilă în această carte de procedură poliţistă. (Vârsta: de la 12 ani)

LLAMA LLAMA MISSES MAMA scrisă şi ilustrată de Anna Dewdney (Viking, 16.99 $) O creatură mică merge la grădiniţă. (Vârsta: de la 2 ani)

THE AWAKENING de Kelley Armstrong (HarperCollins, 17.99 $) O fată cu modificări genetice, care vede fantome, jonglează cu un set complicat de încercări ale adolescenţei. (Vârsta: de la 12 ani)

DUCK! RABBIT! de Amy Krouse Rosenthal, ilustrată Tom Lichtenheld (Chronicle, 16.99 $) Care este? Totul depinde de cum priveşti. (Vârsta: de la 3 ani)

4 AIRHEAD: BEING NIKKI de Meg Cabot (Point, 16.99 $) O fată inteligentă este copleşită de teme pentru şcoală, mistere de rezolvat şi prezentări de modă care au apărut datorită corpului pe care l-a obţinut în circumstanţe neobişnuite. (Vârsta: de la 12 ani)

CĂRŢI BROŞATE

SERII

LOCK AND KEY de Sarah Dessen (Speak, 8.99 $) Pierderile şi schimbările fisurează cinismul lui Ruby. (Vârsta: de la 12 ani)

THE TWILIGHT SAGA de Stephenie Meyer (Megan 95 Tingley/Little Brown, ed. cart. şi broş.) Vampiri şi vârcolaci la liceu. (Vârsta: de la 12 ani)

THE BOOK THIEF de Markus Zusak (Knopf, 11.99 $) O 90 fată salvează cărţi de la o incendiere nazistă şi le împarte cu un bărbat evreu, care se ascunde. (Vârsta: de la 14 ani)

PERCY JACKSON & THE OLYMPIANS de Rick 99 Riordan (Disney-Hyperion, ed. cart. şi broş.) Luptând cu monştri mitologici. (Vârsta: 9 – 12 ani)

EVERMORE de Alyson Noël (St. Martin’s Griffin, 9.95 $) Nemuritori la şcoală. (Vârsta: de la 12 ani)

THE MYSTERIOUS BENEDICT SOCIETY de Trenton Lee Stewart, ilustrată de Carson Ellis (Megan Tingley/Little, Brown, 6.99 $) Copii cu har într-o misiune. (Vârsta: 9 – 12 ani)

HOUSE OF NIGHT de P. C. şi Kristin Cast (St. Martin’s 40 Press, ed. broş. şi cart.) Vampiri la şcoală. (Vârsta: de la 14 ani)

20 DIARY OF A WIMPY KID scrisă şi ilustrată de Jeff Kinney (Abrams, doar ediţie cartonată) Despre pericolele adolescenţei, în caricaturi. (Vârsta: 9 – 12 ani)

30 THE BOY IN THE STRIPED PAJAMAS de John Boyne (David Fickling/ Random House, 8.99 $) Un băiat îşi pierde inocenţa în vremuri grele. (Vârsta: de la 12 ani)

UP de Jasmine Jones (Random House, 4.99 $) 2 Transpunerea filmului într-un roman. (Vârsta: 8 – 12 ani)

THE SECRETS OF THE IMMORTAL NICHOLAS FLAMEL de Michael Scott (Delacorte, ed. cart. şi broş.) Căutările unui alchimist din secolul al XIV-lea. (Vârsta: de la 12 ani)

THREE CUPS OF TEA: YOUNG READERS EDITION de Greg Mortenson şi David Oliver Relin (Puffin, 8.99 $) Un fost alpinist ridică şcoli în satele din Pakistan şi Afganistan. (Vârsta: 9 – 12 ani)

THE MORTAL INSTRUMENTS de Cassandra Clare 10 (McElderry/Simon & Schuster, ed. cart. şi broş.) O lume a demonilor şi a războinicilor. (Vârsta: de la 14 ani)

PENDRAGON de D. J. MacHale (Aladdin, ed. cart. şi broş.) Un adolescent călătoreşte prin timp şi spaţiu. (Vârsta: de la 10 ani)

NIGHT WORLD de L. J. Smith (Simon Pulse, doar ed. broş.) Rase supranaturale formează societăţi secrete. (Vârsta: de la 14 ani)

3 VAMPIRE KISSES de Ellen Schreiber (Katherine Tegen/HarperTeen, ed. cart. şi broş.) O dragoste adolescetină neobişnuită. (Vârsta: de la 12 ani)

MAXIMUM RIDE de James Patterson (Little Brown, ed. cart. şi broş.) Copii înaripaţi încearcă să salveze lumea. (Vârsta: de la 10 ani)

THE ABSOLUTELY TRUE DIARY OF A PART-TIME 10 INDIAN scrisă de Sherman Alexie, ilustrată de Ellen Forney (Little, Brown, 8.99 $) Un băiat părăseşte rezervaţia de indieni pentru a merge la o şcoală de copii albi. (Vârsta: de la 12 ani)

THE MYSTERIOUS BENEDICT SOCIETY AND THE PERILOUS JOURNEY de Trenton Lee Stewart, ilustrată de Diana Sudyka (Megan Tingley/Little, Brown, 6.99 $) Un geamăn rău produce pagube. (Vârsta: 9 – 12 ani)

GLASS de Ellen Hopkins (Simon Pulse, 9.99 $) Un roman captivant în versuri. (Vârsta: de la 14 ani)

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna care s-a încheiat pe 30 mai, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes.com/ books. Toate cele patru liste de cărţi pentru copii apar în fiecare săptămână pe site-ul Book Review. Editorii au furnizat categoriile de vârstă pentru titlurile respective.

TBR: Din culise RITM MORTAL: Ultimul thriller noir al lui

Michael Connelly, The Scarecrow, care intră în topul ediţiilor cartonate, secţiunea ficţiune, pe locul 1, începe cu concedierea veteranului reporter de la secţiunea de crime, Jack McEvoy, de la ziarul The Los Angeles Times. Dar după ce ascultă plângerile unor confraţi ziarişti aflaţi în aceeaşi condiţie mizeră, McEvoy începe să întrezărească salvarea: „În adâncul sufletului, fiecare jurnalist îşi doreşte să devină scriitor. Este diferenţa dintre artă şi meşteşug. Fiecare vrea să fie considerat un artist, iar eu o să îmi încerc acum norocul. Jumătatea de roman pe care o aveam stând degeaba acasă – al cărui subiect nici măcar nu mi-l mai amintesc cu precizie – era biletul meu“. Hei, pentru Connelly a mers. Începând cu primele zile ale sale petrecute la secţia de crime de la ziarul The Los Angeles Times, el a publicat 21 de cărţi, incluzând vreo 16 bestselleruri, ediţii cartonate. După cum s-a dovedit, Connelly (care a închiriat odată fostul apartament al lui Raymond Carver, folosindu-l drept studio pentru scris) a ieşit din industria jurnalistică înainte ca lucrurile să devină cu adevărat înfricoşătoare. În plus faţă de înfruntarea contabililor corporatişti şi a obişnuiţilor gangsteri, în The Scarecrow McEvoy se luptă cu hoţi cibernetici nemiloşi care operează dintr-un buncăr subteran numit Ferma. Simt oare o alegorie aici? Bine, poate că nu. Întrebat recent de un reporter despre schimbările tehnologice care aduc pierzania ziarelor, Connelly a replicat cu realism: „Google nu ucide ziarele. Oamenii o fac“.

Săpt. aceasta

ÎN AL NOUĂLEA CER: Este oficial. James

Patterson, după o prezentare luna trecută la BookExpo America în New York, deţine acum recordul mondial Guinness pentru „cele mai multe intrări în topul bestsellerurilor din New York Times“. Patterson, care lucrează atât singur cât şi alături de co-conspiratori, a trimis un număr imens de 45 de cărţi în top. Dar pregătiţi-vă corectorul: Patterson şi-ar putea doborî propriul record spre sfârşitul acestei luni, când va apărea Swimsuit (scrisă cu Maxine Paetro), a treia sa carte de până acum în anul 2009. JENNIFER SCHUESSLER

FICŢIUNE

Săpt. trecută

Săpt. în top

THE SCARECROW de Michael Connelly (Little, Brown, 27.99 $) Un reporter de la Los Angeles Times urmăreşte un criminal deviant.

GONE TOMORROW de Lee Child (Delacorte, 27 $) Jack Reacher descoperă o conspiraţie ce datează din timpul războiului sovietic din Afganistan.

WICKED PREY de John Sandford (Putnam, 27.95 $) Lucas Davenport, un detectiv din Minneapolis, se confruntă cu haosul produs la Convenţia Republicană.

SHANGHAI GIRLS de Lisa See (Random House, 25 $) În 1930, două surori chineze sunt vândute ca soţii unor bărbaţi din California, părăsindu-şi ţara sfâşiată de război pentru a li se alătura.

THE 8TH CONFESSION de James Patterson şi Maxine Paetro (Little, Brown, 27.99 $) Detectivul Lindsay Boxer şi Clubul Feminin al Crimei investighează două omoruri.

DEAD AND GONE de Charlaine Harris (Ace, 25.95 $) Sookie Stackhouse îl caută pe ucigaşul unui vârcolac-panteră.

CEMETERY DANCE de Douglas Preston şi Lincoln Child (Grand Central, 26.99 $) Agentul FBI Aloysius Pendergast investighează uciderea unui reporter de la Times.

FIRST FAMILY de David Baldacci (Grand Central, 27.99 $) Foşti agenţi ai Serviciilor secrete, acum detectivi particulari, caută un copil răpit în timpul unei petreceri la Camp David.

THE HOST de Stephenie Meyer (Little, Brown, 25.99 $) O femeie nu capitulează în faţa extratereştrilor care au preluat controlul asupra minţilor şi trupurilor majorităţii oamenilor.

PYGMY de Chuck Palahniuk (Doubleday, 24.95 $) În această satiră, terorişti dintr-o ţară totalitară pătrund în Midwest sub aparenţa unor studenţi participanţi la un program de schimb de studii.

THE HELP de Kathryn Stockett (Amy Einhorn/Putnam, 24.95 $) O tânără albă şi două servitoare de culoare în Mississippi anilor 1960.

HEARTLESS de Diana Palmer (HQN, 24.95 $) Despre secretul unei femei căreia îi este greu să accepte dragostea fratelui vitreg.

TEA TIME FOR THE TRADITIONALLY BUILT de Alexander McCall Smith (Pantheon, 23.95 $) Cel de-al zecelea roman din seria Agenţia de detective nr. 1.

14*

THE SIGN de Raymond Khoury (Dutton, 26.95 $) Este oare o apariţie ce a fost văzută în toată lumea un semn din partea lui Dumnezeu sau este legată de un misterios proiect de înaltă tehnologie?

ASSEGAI de Wilbur Smith (Thomas Dunne/St. Martin’s, 27.95 $) În preajma Primului Război Mondial, un ghid de vânătoare profesionist din estul britanic al Africii spionează un client german şi pe misterioasa sa amantă.

FIICA ZEIŢEI BUCĂTĂRIEI: Shanghai Girls,

de Lisa See, care intră pe locul 4 în topul de ficţiune, ediţii cartonate, urmăreşte două surori din strălucitorul Shanghai al anilor 1930 până în colţurile mai modeste ale Los Angelesului, unde ele s-au stabilit după ce invazia japoneză le-a devastat ţinuturile natale. Prima carte a lui See, On Gold Mountain: The One-HundredYear Odyssey of My Chinese-American Family, descria o călătorie similară făcută de străbunicul ei, Fong See, care a devenit un negustor de artă faimos şi „naşul“ Cartierului Chinezesc (Chinatown) din Los Angeles. Pe site-ul său web, ea a postat o reţetă cu numele Three Generation Curried Tomato Beef Lo Mein (Carne de vacă în sos de roşii cu curry Lo Mein de trei generaţii), adaptată după cea din fostul restaurant al bunicului ei, Dragon’s Den. „Carnea de vacă în sos de roşii este un fel de mâncare unic chinezo-american – simbolizând în multe sensuri contopirea culturilor“, scrie See. „Într-o vreme, carnea de vacă în sos de roşii Lo Mein şi carnea de vacă în sos de roşii cu curry Lo Mein puteau fi găsite în toate meniurile din restaurantele şi cafenelele chinezo-americane, precum Golden Dragon Cafe şi Pearl’s Coffee Shop în Shanghai Girls. Acum nu mai poţi găsi vită în sos de roşii nici măcar în restaurantele chinezeşti! Nimeni nu o mai cere, nu o mai comandă sau nu îşi mai aminteşte de ea. Deci aceasta este cu adevărat o aromă a trecutului, cu deosebire a Americii chinezeşti din anii 1950“.

Ediţii cartonate

Bestselleruri The New York Times Book Review

16*

Săpt. aceasta

15 iunie 2009

NONFICŢIUNE

Săpt. trecută

Săpt. în top

LIBERTY AND TYRANNY de Mark R. Levin (Threshold Editions, 25 $) Un manifest conservator scris de gazda unui talkshow, preşedinte al Landmark Legal Foundation.

OUTLIERS de Malcolm Gladwell (Little, Brown, 27.99 $) De ce unii oameni au succes – ţine de noroc şi de împrejurările favorabile – de la autorul volumului Blink.

HORSE SOLDIERS de Doug Stanton (Scribner, 28 $) Un mic grup de soldaţi ai Forţelor Speciale au luptat călare cu talibanii la scurt timp după 11 septembrie.

RESILIENCE de Elizabeth Edwards (Broadway, 22.95 $) Lupta cu provocările vieţii, printre care cancerul şi infidelitatea soţului.

THE GIRLS FROM AMES de Jeffrey Zaslow (Gotham, 26 $) O prietenie de durată într-un grup de femei din Midwest.

MY REMARKABLE JOURNEY de Larry King cu Cal Fussman (Weinstein, 27.95 $) De la Brooklynul din perioada crizei la „Larry King Live“.

ALWAYS LOOKING UP de Michael J. Fox (Hyperion, 25.99 $) Despre ultimii 10 ani din viaţa lui Fox; despre lupta sa cu boala Parkinson şi despre munca sa ca activist prin intermediul fundaţiei sale.

LOSING MUM AND PUP de Christopher Buckley (Twelve, 24.99 $) O biografie a vieţilor şi morţii părinţilor autorului, Patricia şi William F. Buckley.

HOW THE MIGHTY FALL de Jim Collins (Jim Collins/HarperCollins, 23.99 $) Procesul de prăbuşire a companiilor este alcătuit din mai multe stadii, iar declinul lor poate fi detectat şi stopat. (†)

THE END OF OVEREATING de David A. Kessler (Rodale, 25.95 $) Despre modul în care consumul grăsimilor, zaharurilor şi sării ne afectează mintea şi corpul şi încurajează exagerările.

A BOLD FRESH PIECE OF HUMANITY de Bill O’Reilly 11 (Broadway, 26 $) Comentatorul de la Fox News despre educaţia şi cariera sa.

ARE YOU THERE, VODKA? IT’S ME, CHELSEA de Chelsea Handler (Simon Spotlight Entertainment, 24.95 $) Eseuri umoristice personale ale actriţei de stand-up comedy.

COLUMBINE de Dave Cullen (Twelve, 26.99 $) O relatare completă a masacrului de la Columbine, zece ani mai târziu.

14*

UNFINISHED BUSINESS de James Van Praagh (Harper10 One, 24.99 $) Învăţături din lumea spiritelor despre cum să trăiţi.

THE HOUSING BOOM AND BUST de Thomas Sowell (Basic, 24.95 $) O explicaţie a economiei şi politicilor boom-ului imobiliar şi a colapsului acestuia.

ROAD DOGS de Elmore Leonard (William Morrow, 26.99 $) 14 Cundo Rey şi Jack Foley, personaje din romanele anterioare ale lui Leonard, au ieşit din închisoare, trăiesc cu Dawn Navarro în Venice Beach şi probabil încearcă să se îndrepte.

TO RUN de Christopher McDougall (Knopf, 24.95 $) 16* BORN Secretele alergării pe distanţe mari dezvăluite de un trib indian

mexican.

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna încheiată pe 30 mai, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile de gen); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes.com/books.

Selecţia editorilor Cărţi recente care ne-au stârnit interesul GABRIEL GARCÍA MÁRQUEZ: A Life de Gerald Martin (Knopf, 37.50 $) Prima jumătate a biografiei înregistrează sărăcia pe care García Márquez a îndurat-o înainte de apariţia cărţii Un veac de singurătate. A doua sa jumătate priveşte perioada petrecută printre cei puternici.

MASTERS AND COMMANDERS: How Four Titans Won the War in the West, 1941-1945 de Andrew Roberts (Harper/HarperCollins, 35 $) Relaţiile complexe dintre Churchill, Roosevelt şi principalii lor consilieri militari, Alan Brooke şi George Marshall.

MY FATHER’S TEARS: And Other Stories de John

„YOU’LL NEVER KNOW“ Book 1: „A Good

BOY ALONE: A Brother’s Memoir de Karl Taro

Greenfeld (Harper/HarperCollins, 25.99 $) Greenfeld redă durerea şi faima nedorită de a trăi într-o familie care era „una dintre relatările publice despre autism“.

THE NEW VALLEY: Novellas de Josh Weil (Grove, 22 $) Tripticul delicat şi ameninţător al lui Weil descrie cu meticulozitate singuraticii din ţinutul deluros al Virginiei.

Updike (Knopf, 25.95 $) În această ultimă colecţie de noi ficţiuni, Updike retrăieşte problema duratei unei vieţi şi se confruntă cu efectele îmbătrânirii, cu boala şi cu moartea.

and Decent Man“, scrisă şi ilustrată de C. Tyler (Fantagraphics, 24.99 $) Biografia cu o grafică plină de viaţă a lui Tyler dezgroapă traumele de război ale tatălui său.

SHOP CLASS AS SOULCRAFT: An Inquiry Into

RED ORCHESTRA: The Story of the Berlin

Un roman istoric despre o curtezană şi moartea misterioasă a unui magnat al muniţiei cu care s-a căsătorit.

the Value of Work de Matthew B. Crawford (Penguin Press, 25.95 $) Un tribut adus abilităţilor manuale, scris de un doctorand în ştiinţele filosofiei politice care poate reconstrui motoare de Volkswagen.

Underground and the Circle of Friends Who Resisted Hitler de Anne Nelson (Random House, 27 $) Despre modul în care o reţea de germani curajoşi a luptat împotriva unui status quo barbar.

Recenziile acestor cărţi şi ale altora recent apărute recent sunt pe web: nytimes.com/ books.

STONE’S FALL de Iain Pears (Spiegel & Grau, 27.95 $)

Raftul cu ediţii broşate ATMOSPHERIC DISTURBANCES de Rivka Galchen (Picador, 14 $) „În luna

decembrie a anului trecut“, explica un psihiatru de vârsta a doua, „o femeie care arăta exact ca soţia mea a intrat în apartamentul meu“. El îşi urmăreşte convingerea că soţia sa a fost înlocuită cu o replică exactă prin cercetare paranormală şi în urma unei călătorii în Argentina (aha!). Cu o strategie narativă veselă care aminteşte de Borges, Galchen explorează conceptul identităţii şi flexibilităţii dragostei. În Book Review, Liesl Schillinger îl numea pe Galchen, un tânăr doctor în medicină care a devenit maestru al artelor, un „scriitor nou, cerebral, provocator şi original“ şi laudă primul său roman „inteligent şi deosebit“.

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

FICŢIUNE FORMAT CLASIC

Săpt. în top

Ediţii broşate Săpt. aceasta

15 iunie 2009

FICŢIUNE FORMAT DE BUZUNAR

Săpt. în top

THE GUERNSEY LITERARY AND POTATO PEEL PIE SOCIETY de Mary Ann Shaffer (Dial, 14 $) O jurnalistă îi întâlneşte pe bătrânii membri ai rezistenţei anti-naziste de pe insulă.

ANGELS AND DEMONS de Dan Brown (Pocket, 16 9.99 $) Un savant încearcă să salveze Vaticanul de uneltirile unei societăţi secrete.

THE SHACK de William P. Young (Windblown Media, 14.99 $) Un bărbat a cărui fiică a fost răpită este invitat, în aparenţă de către Dumnezeu, într-o cabană izolată. (†)

RIGHT NEXT DOOR de Debbie Macomber (Mira, 7.99 $) O reeditare a două romane, Father’s Day (1991), şi The Courtship of Carol Sommars (1990).

VISION IN WHITE de Nora Roberts (Berkley, 16 $) O fotografă de nunţi se îndrăgosteşte de fratele viitoarei mirese; prima carte din seria Bride Quartet.

UNDER THE RADAR de Fern Michaels (Zebra, 6.99 $) 1 Sororitatea este solicitată să protejeze 14 adolescente însărcinate, recent evadate dintr-o sectă poligamă.

PRIDE AND PREJUDICE AND ZOMBIES de Jane Austen şi Seth Grahame-Smith (Quirk, 12.95 $) Clasica poveste, redescrisă într-un „haos ultraviolent cu zombie“.

SAIL de James Patterson şi Howard Roughan (Vision, 9.99 $) O vacanţă pe mare se transformă într-un dezastru.

MY SISTER’S KEEPER de Jodi Picoult (Washington 36 Square, 14 $) O fată îşi dă părinţii în judecată după ce află că ei intenţionează ca ea să îşi doneze un rinichi.

MY SISTER’S KEEPER de Jodi Picoult (Pocket, 7.99 $) O fată îşi dă părinţii în judecată după ce află că ei intenţionează ca ea să îşi doneze un rinichi.

OLIVE KITTERIDGE de Elizabeth Strout (Random House, 14 $.) O profesoară de matematică de a şaptea leagă cele 13 poveştiri plasate pe coasta statului Maine; câştigătorul Pulitzer 2009 pentru ficţiune.

HARBOR LIGHTS de Sherryl Woods (Mira, 7.99 $) Un tată singur şi patroană de librărie de pe Main Street se găsesc irezistibili reciproc; un roman Chesapeake Shores.

ANGELS AND DEMONS de Dan Brown (Pocket, 8 9.99 $) Un savant încearcă să salveze Vaticanul de uneltirile unei societăţi secrete.

SAY GOODBYE de Lisa Gardner (Bantam, 7.99 $) Un agent FBI urmăreşte un criminal care foloseşte păianjenii drept arme.

TESTIMONY de Anita Shreve (Back Bay, 14.99 $) Actele sexuale filmate pe o casetă declanşează un scandal la o şcoală preparatorie din Vermont.

ASHES OF MIDNIGHT de Lara Adrian (Dell, 6.99 $) Un vampir războinic îşi foloseşte fosta iubită ca pion în misiunea lui de răzbunare; cartea a şasea din seria Midnight Breed.

8 9

8 UNACCUSTOMED EARTH de Jhumpa Lahiri (Vintage Contemporaries, 15 $) Poveşti despre anxietate şi transformare prin care trec nişte părinţi bengalezi şi copiii lor americani.

THE LAST PATRIOT de Brad Thor (Pocket, 9.99 $) Scot Harvath, un super-agent de la Securitatea Naţională, este în căutarea unui secret străvechi ce ar putea înfrânge militanţii islamici.

SARAH’S KEY de Tatiana de Rosnay (St. Martin’s Griffin, 13.95 $) Un jurnalist american contemporan investighează ce s-a întâmplat cu o fetiţă şi familia ei în timpul arestării evreilor din Paris, în 1942.

THE LAST ORACLE de James Rollins (Harper, 7.99 $) Membri ai unităţilor Sigma Force se luptă cu un grup de oameni de ştiinţă hoţi.

21 FIREFLY LANE de Kristin Hannah (St. Martin’s Griffin, 14.95 $) O prietenie între două femei în nordvestul Pacificului se întinde pe mai mult de trei decenii şi peste multe alegeri de viaţă.

11*

PHANTOM PREY de John Sandford (Berkley, 9.99 $) Detectivul din Minneapolis Lucas Davenport investighează o serie de ucideri ale unor tineri goth.

12*

LOVE THE ONE YOU’RE WITH de Emily Giffin (St. Martin’s Griffin, 13.95 $) Mariajul fericit al unei femei este tulburat când ea întâlneşte un fost iubit.

DEAD UNTIL DARK de Charlaine Harris (Ace, 7.99 $) 27 Sookie Stackhouse se îndrăgosteşte de un golan vampir.

THE LIKENESS de Tana French (Penguin, 15 $) Cassie Maddox, detectiv, este atrasă într-un caz de crimă, în care victima arată exact ca ea.

THE FRONT de Patricia Cornwell (Berkley, 7.99 $) Un anchetator din Massachusetts şi echipa lui de la agenţia At Risk se confruntă cu o asociaţie criminală din interiorul departamentelor de poliţie.

THE ALCHEMIST de Paulo Coelho (HarperOne, 89 13.95 $) Un ciobănaş spaniol călătoreşte în Egipt în căutarea unei comori.

LIP SERVICE de Susan Mallery (HQN, 7.99 $) Un veteran de război întors la ferma lui din Texas încă o doreşte pe femeia – acum văduvă şi mamă singură – care l-a trădat.

14 15

9 CITY OF THIEVES de David Benioff (Plume, 15 $) Doi bărbaţi arestaţi în Rusia celui de-al Doilea Război Mondial trebuie să ducă la îndeplinire o misiune aparent imposibilă pentru a-şi salva vieţile.

THIS DUCHESS OF MINE de Eloisa James (Avon/ HarperCollins, 7.99 $) Un duce arătos care are nevoie de o moştenire îşi cheamă acasă soţia care a hoinărit 9 ani prin străinătate.

Morris (Yale University, 22 $) Multe dintre problemele cu care se confruntă Orientul Mijlociu în ziua de azi îşi au rădăcinile în războiul care a urmat declaraţiei de independenţă a Israelului din 1948. Morris, un istoric al Israelului care a privit cu scepticism miturile fondării statului său, oferă „o relatare convingătoare şi limpede a unui eveniment epocal şi volatil“, a spus David Margolick în Book Review.

THE BEACH HOUSE de Jane Green (Plume, 15 $) Când o văduvă din Nantucket află că poate să-şi piardă casa, o transformă într-o pensiune ce oferă cazare şi micul dejun.

FROM DEAD TO WORSE de Charlaine Harris (Ace, 7.99 $) După o explozie mortală din timpul unui summit al vampirilor, Sookie Stackhouse se confruntă cu un pericol.

7TH HEAVEN de James Patterson şi Maxine Paetro (Grand Central, 14.99 $) Detectivul Lindsay Boxer şi Clubul Femeilor Criminaliste vânează un incendiator.

ONE FIFTH AVENUE de Candace Bushnell (Hyperion, 15.99 $) Cele mai multe dintre personajele acestui roman scris de Bushnell, autoarea cărţii Sex and the City, trăiesc sau îşi doresc să trăiască în Greenwich Village Art Deco, zona care dă titlul acestei cărţi. Dar de data aceasta nu există pantofi şi nici la fel de mult sex – adevărata pasiune este „această dorinţă copleşitoare pentru proprietăţile imobiliare de valoare“. Intriga este pusă în scenă atunci când proprietara unui penthouse dintr-o clădire moare, iar apartamentul său este cumpărat de managerul ticălos al unui fond de investiţii. Silicon Valley este scena de desfăşurare a acţiunii din ALL WE EVER WANTED WAS EVERYTHING de Janelle Brown (Spiegel & Grau, 14 $). Eroina cărţii este părăsită de soţul ei, care intenţionează să păstreze profiturile uriaşului portofoliu de acţiuni iniţiale ale companiei pentru sine. Ei i se alătură în situaţia nefericită cele doua fiice, care au propriile lor probleme, dar care în cele din urmă vor reuşi să se înţeleagă pe ele însele. „Scenele comice ale lui Brown şi detaliile devastatoare îi fac universul consumatorului postmilenar surprinzător de distractiv“, spunea criticul nostru, Sheelah Kolhatkar. TROPHIES de Heather Thomas (Avon, 13.99 $), „o poveste optimistă şi neşlefuită despre nevestele din Hollywood“, după cum o descria Janet Maslin în The Times, este un roman-à-clef despre decăderea unei neveste trofeu. ELSA DIXLER

18*

ODD HOURS de Dean Koontz (Bantam, 9.99 $) Ciudatul Thomas, care poate să comunice cu morţii, confruntă forţele răului într-un oraş de pe coasta Californiei.

NETHERLAND de Joseph O’Neill (Vintage Contemporaries, 14.95 $) Un olandez părăsit de soţie după 11 septembrie îşi găseşte consolarea în mijlocul imigranţilor jucători de cricket din New York.

THE BOURNE SANCTION de Eric Van Lustbader (Grand Central, 9.99 $) Jason Bourne, personajul lui Robert Ludlum, urmăreşte un lider terorist musulman.

20 THE ELEGANCE OF THE HEDGEHOG de Muriel Barbery (Europa, 15 $) O tânără şi o portăreasă văduvă, amândouă, în secret intelectuale, se împrietenesc.

BLOOD NOIR de Laurell K. Hamilton (Jove, 7.99 $) Vânătorul de vampiri Anita Blake este implicată într-un scandal ce ameninţă puterea lordului vampir Jean-Claude.

CHASING HARRY WINSTON de Lauren Weisberger (Downtown, 16 $) Trei prietene glamour, în jurul a 30 de ani, din New York, fac un legământ că îşi vor schimba vieţile.

RULES OF DECEPTION de Christopher Reich (Anchor, 7.99 $) Decesul soţiei unui chirurg îl împinge pe acesta în lumea spionajului şi a terorismului.

Counselor: A Life at the Edge of History de Ted Sorensen

(Harper Perennial, 17.99 $) Sorensen, cel care îi scria discursuri lui John F. Kennedy – unii îl numeau preşedinte adjunct – priveşte inevitabil înapoi către perioada Kennedy în această biografie, adăugând noi detalii şi perspective. El scrie de asemenea despre copilăria ca „unitarian de naţionalitate mixtă: evreu danez rus“ în Nebraska şi despre viaţa sa de după plecarea de la guvernare. La întrebarea referitoare la apartenenţa cuvintelor din discursuri, Sorensen insistă cu modestie că „s-ar putea să fi fost schiţele mele, dar era politica lui J.F.K.“. THE PLAGUE OF DOVES de Louise Erdrich (Harper Perennial, 14.99 $) Plasat

în oraşul Pluto din Dakota de Nord, romanul lui Erdrich urmăreşte efectele linşării mai multor indieni inocenţi ca repercusiune la uciderea unei familii de fermieri albi. Arătând influenţa trecutului în prezent după modul în care conturează relaţiile dintre rezidenţii oraşului, stilul narativ folosit aici este „suplu şi sigur“, scria Michiko Kakutani în The Times. Ea a numit această carte a lui Erdrich „cea mai ambiţioasă – şi în multe feluri cea mai tulburătoare – lucrare de până acum“.

THE LEGEND OF COLTON H. BRYANT de Alexandra Fuller (Penguin, 15 $) Relatarea lui Fuller despre viaţa şi moartea unui tânăr care a pierit într-un accident dintr-un bazin petrolifer din Wyoming este superb scrisă; „ea face o treabă minunată în a evoca Wyoming-ul şi oamenii săi“, a spus criticul nostru, Bryan Burrough. Dar se întreabă, ţinând cont de de dialogurile recreate cu bună ştiinţă şi de libertăţile cronologice: „Poate fi cu adevărat considerată nonficţiune?“. Weimar Germany: Promise and Tragedy de Eric D. Weitz (Princeton University, 19.95 $) Weitz este mai interesat de promisiunea lui Weimar decât de tragedia sa, citând realizările politice şi sociale, dar concentrându-se pe extraordinara cultură creativă. Cel mai inovativ capitol al său este o plimbare imaginară prin Berlin, observând vieţile cotidiene ale cetăţenilor. În Panther Soup: Travels Through Europe in War and Peace (Vintage Departures, 16.95 $), John Gimlette, un avocat britanic, se alătură unui veteran de război de 86 de ani, ce a luptat în armata americană în cel de-al Doilea Război Mondial, în încercarea acestuia de a-şi urma paşii pe care i-a străbătut atunci prin Franţa, Germania şi Austria. „Gimlette spune o poveste bună“, a afirmat Craig Whitney în Book Review. WIT’S END de Karen Joy Fowler (Plume, 15 $) O tânără femeie încearcă să afle moti-

vul pentru care tatăl său natural a fost distribuit în rol de criminal într-un roman poliţist de către naşa ei, o scriitoare de mare succes. Răsfoind corespondenţa şi căutând cu atenţie pe bloguri, ea aduce aminte de eroina din Northanger Abbey, romanul lui Austen numit astfel după o casă misterioasă ce ar fi putut ascunde secrete întunecate. (Fowler este cunoscută mai ales ca fiind autoarea cărţii The Jane Austen Book Club.)

While America Aged: How Pension Debts Ruined General Motors, Stopped the NYC Subways, Bankrupted San Diego, and Loom as the Next Financial Crisis de Roger Lowenstein (Penguin, 16 $) Statele Unite

„stau pe o bombă a pensiilor“, avertizează Lowenstein, şi oferă recomandări atente pentru a preveni această calamitate.

1948: A History of the First Arab-Israeli War de Benny

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna încheiată pe 30 mai, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe nytimes.com/books.

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

NONFICŢIUNE

Săpt. în top

Ediţii broşate

15 iunie 2009 Săpt. în top

Săpt. aceasta

11*

THE OMNIVORE’S DILEMMA de Michael Pollan 89 (Penguin, 16 $) Calea mâncării din pământ până în farfurie.

90 MINUTES IN HEAVEN de Don Piper şi Cecil 136 Murphey (Revell, 12.99 $) Un preot povesteşte experienţa lumii de dincolo pe care a avut-o după un accident.

THE POST-AMERICAN WORLD de Fareed Zakaria 4 (Norton, 15.95 $) Despre ascensiunea Chinei şi a Indiei şi despre distribuirea puterii în lume.

SAME KIND OF DIFFERENT AS ME de Ron Hall, 33 Denver Moore şi Lynn Vincent (Nelson, 14.99 $) Prietenia neobişnuită dintre un vagabond şi un dealer de artă de succes, care s-au cunoscut într-un adăpost din Texas.

MY HORIZONTAL LIFE de Chelsea Handler (Bloomsbury, 14.95 $) Un jurnal al aventurilor de-o noapte.

AN INCONVENIENT BOOK de Glenn Beck (Threshold Editions, 19.99 $) Gazda conservatoare de talk-show-uri despre „cele mai mari probleme ale lumii“.

THE TIPPING POINT de Malcolm Gladwell (Back 243 Bay/Little, Brown, 14.95 $) Un studiu despre epidemiile sociale, cunoscute drept tendinţe pasagere.

DREAMS FROM MY FATHER de Barack Obama 150 (Three Rivers, 13.95 $) Preşedintele povesteşte despre viaţa sa ca fiu al unui bărbat african şi al unei americance albe.

GOD IS NOT GREAT de Christopher Hitchens (Twelve, 14.99 $) Religia văzută ca o forţă malignă.

23 THE MIDDLE PLACE de Kelly Corrigan (Voice, 14.95 $) Lupta unei femei cu cancerul – al ei şi al tatălui ei – o ajută să dobândească o nouă înţelepciune.

THE GOD DELUSION de Richard Dawkins (Mariner, 15.95 $) Un om de ştiinţă de la Oxford afirmă că a crede în Dumnezeu este iraţional.

LONE SURVIVOR de Marcus Luttrell şi Patrick 30 Robinson (Back Bay/Little, Brown, 15 $) Povestea dureroasă a unei operaţiuni a Navy Seals în Afganistan.

THE AUDACITY OF HOPE de Barack Obama (Three 75 Rivers, 14.95 $; Vintage, 7.99 $) Preşedintele propune ca americanii să depăşească divizarea politică.

THREE CUPS OF TEA de Greg Mortenson şi David 122 Oliver Relin (Penguin, 15 $) Un fost alpinist clădeşte şcoli în sate din Pakistan şi Afganistan.

IN DEFENSE OF FOOD de Michael Pollan (Penguin, 15 $) Un manifest care ne îndeamnă: „Mâncaţi! Nu prea mult. În special vegetale“.

I HOPE THEY SERVE BEER IN HELL de Tucker Max (Citadel/Kensington, 15.95 $) Viaţa văzută de un afemeiat beţiv şi egocentric.

EAT, PRAY, LOVE de Elizabeth Gilbert (Penguin, 15 $)123 Călătoria de un an a scriitoarei în căutarea sinelui.

MY STROKE OF INSIGHT de Jill Bolte Taylor (Plume, 15 $) O cercetătoare a creierului uman împărtăşeşte ceea ce a învăţat din accidentul cerebral pe care l-a suferit în 1996.

BLINK de Malcolm Gladwell (Back Bay/Little, Brown, 85 15.99 $) Importanţa instinctului în funcţionarea gândirii.

AMERICAN LION de Jon Meacham (Random House, 18 $) Andrew Jackson la Casa Albă.

Sfaturi, Cărţi practice şi Diverse Săpt. aceasta

EDIŢII CARTONATE

Săpt. în top

Săpt. aceasta

EDIŢII BROŞATE

Săpt. în top

WHO’S GOT YOUR BACK de Keith Ferrazzi (Broadway, 25 $) Despre cum să-ţi atingi scopurile prin construirea unor relaţii strânse cu un cerc restrâns de persoane de încredere. (†)

COOK YOURSELF THIN de personalul de la Lifetime Television (Hyperion, 19.99 $) Cum să reduci consumul de calorii şi să-ţi îmbunătăţeşti sănătatea fără a sacrifica mâncarea pe care o iubeşti.

ACT LIKE A LADY, THINK LIKE A MAN de Steve 18 Harvey (Amistad/HarperCollins, 23.99 $) Sfaturi pentru relaţii de la comicul gazdă a emisiunii The Steve Harvey Morning Show.

NATURALLY THIN de Bethenny Frankel şi Eve Adamson (Fireside, 16 $) Reguli şi reţete pentru a scăpa din capcana dietei, de la un star din The Real Housewives of New York City.

MASTER YOUR METABOLISM de Jillian Michaels 8 şi Mariska van Aalst (Crown, 26 $) Un plan de a înlătura toxinele şi de a reechilibra hormonii pentru a slăbi, de un antrenor de la emisiunea NBC The Biggest Loser.

SUZE ORMAN’S 2009 ACTION PLAN de Suze Orman (Spiegel & Grau, 9.99 $) Cum să îţi administrezi banii în timpuri grele.

THE LOVE DARE de Stephen Kendrick, Alex Kendrick şi Lawrence Kimbrough (B&H, 14.99 $) O provocare pentru soţi ca 40 de zile să se iubească necondiţionat. (†)

60 THE LAST LECTURE de Randy Pausch şi Jeffrey Zaslow (Hyperion, 21.95 $) Gânduri despre importanţa „profitării de fiecare clipă„ale lui Pausch, profesor la Carnegie, care a murit de cancer pancreatic la 47 de ani.

EXCUSES BEGONE! de Wayne W. Dyer (Hay House, 24.95 $) Cum să renunţi la vechile scuze şi să adopţi noi moduri de gândire care să te ajute să obţii fericirea. (†)

WHAT TO EXPECT WHEN YOU’RE EXPECTING 413 de Heidi Murkoff şi Sharon Mazel (Workman, 14.95 $) Sfaturi pentru viitorii părinţi. (†)

THE G-FREE DIET de Elisabeth Hasselbeck (Center Street, 24.99 $) Sfaturi despre evitarea consumului de gluten, din partea gazdei unei emisiuni TV care suferă de boala celiacă.

HUNGRY GIRL 200 UNDER 200 de Lisa Lillien (St. 7 Martin’s Griffin, 19.95 $) 200 de reţete cu mai puţin de 200 de calorii, pentru micul dejun, prânz, cină şi gustări.

THE SECRET de Rhonda Byrne (Atria/Beyond Words, 125 23.95 $) Legea atracţiei ca o cheie pentru a obţine ceea ce vrei.

SKINNY BITCH de Rory Freedman şi Kim Barnouin 99 (Running Press, 13.95 $) Sfaturi din lumea modelingului pentru o dietă vegetariană.

HEALING THE ADDICTED BRAIN de Harold C. 2 Urschel III (Sourcebooks, 15.99 $) O abordare medicală tratează dependenţa de alcool şi de droguri ca pe o boală biologică.

96 THE FIVE LOVE LANGUAGES de Gary Chapman (Northfield, 13.99 $) Cum să-ţi comunici dragostea astfel ca partenerul să înţeleagă.

HOW NOT TO LOOK OLD de Charla Krupp (Springboard, 15.99 $) Sfaturi despre îngrijirea părului, machiaj şi modă – cu îndrumări pentru cumpărături – scrise de un fost editor de rubrici de frumuseţe.

THANK GOD IT’S MONDAY! de Roxanne Emmerich 2 (FT, 19.99 $) Indicaţii despre cum să creezi un climat pozitiv atât pentru angajaţi cât şi pentru clienţi.(†)

THE TOTAL MONEY MAKEOVER de Dave Ramsey 12 (Nelson, 24.99 $) Despre cum să obţii o bunăstare financiară, nu prin reglări rapide ci printr-o abordare onestă a modului în care administrezi banii.

THE NOTICER de Andy Andrews (Thomas Nelson, 17.99 $) Andrews foloseşte ficţiunea, alegoria şi sfaturile pentru a descrie cum o schimbare de perspectivă poate modifica viaţa cuiva.

Eseu

Christopher Hitchens

Gentlemanul delincvent

n noiembrie 1956, la apogeul (sau în abisul) crizei Canalului de Suez, Henry Fairlie a participat la o emisiune radiofonică în direct de la BBC pentru a-şi exprima sprijinul faţă de decizia guvernului conservator de a invada Egiptul. S-ar putea spune că a fost o dublă imprudenţă din partea lui: atacul dădea deja semne că ar fi un dezastru, iar Fairlie însuşi era certat cu legea, în primul rând pentru că era falit, iar în al doilea rând pentru că sfidase curtea lipsind de la audiere în cazul propriului său faliment. Intervenţia lui la radio le-a uşurat autorităţilor misiunea de a afla unde se află, astfel că nu peste mult timp s-a trezit în închisoarea Brixton. Soţia sa, care a îndurat multe la viaţa ei, a comentat scurt, dar memorabil: „Măcar în noaptea asta ştiu unde se află“. Toţi cei care-l cunoşteau cât de cât pe Henry (mărturisesc că eu îl ştiam destul de bine din perioada petrecută la Washington la mijlocul anilor ’80) sesizau în asta o expresie a caracterului şi a felului său de a fi. Cuvântul „destrăbălat“ a fost, probabil, inventat special pentru el. În introducerea la volumul Bite the Hand That Feeds You: Essays and Provocations (New Republic/Yale University, 30 $), o antologie a scrierilor lui Fairlie, editorul Jeremy

McCarter spune că „chiar şi în lumea louche de pe Fleet Street, unde orice viciu îşi găsea un susţinător, el se făcea remarcat: obişnuia să bea, banii de care dispunea reprezentau o crimă împotriva responsabilităţii, farmecul său şi înfăţişarea atractivă îi înlesneau aventuri amoroase la nesfârşit“. În aceste condiţii, e cu adevărat o realizare faptul că sensul general al eseurilor sale a reuşit să susţină un ton moral atât de ridicat. Înainte de a deveni unul dintre acei englezi care se îndrăgostesc de America şi rămân pe veci îndrăgostiţi, şi-a făcut la Londra un renume de eseist deopotrivă profund şi iconoclast. El a fost cel care a popularizat termenul“Establishment“, un termen generalizator extrem de util. Mi-amintesc că odată mi-a spus că politica editorială a ziarului The Times din Londra este stabilită de „un comitet care nu se întruneşte niciodată“, iar experienţa lui Fairlie de autor de articole pentru acest ziar l-a ajutat, cu siguranţă, să identifice diferitele cercuri magice care se intersectează şi exercită adevărata putere undeva în culise. Dar maniera lui de a acţiona a fost aceea de a sublinia că vechea reţea reacţionară de indivizi, alături de „toţi oamenii care trebuie“ au complotat, de fapt, să-i protejeze pe trădătorii comunişti din Ministerul Afacerilor Externe britanic, care s-au făcut de ruşine dispărând pentru o vreme şi reapărând la Moscova în anii ’50-’60. Prin urmare, în aceeaşi reţea i-a prins atât pe habotnici, cât şi pe subversivi. Fairlie practica în acel moment cel mai bun jurnalism radical posibil, iar propriile lui tendinţe spre indolenţă şi delincvenţă l-au ajutat, probabil, în stabilirea diagnosticului corect. Aflat când de o parte, când de cealaltă a Atlanticului (era fascinat de vastitatea şi generozitatea Americii de când vizitase pentru prima dată ţara în 1965 şi, în plus, avea nevoie de un refugiu din calea proceselor de calomnie, a soţilor geChristopher Hitchens are o rubrică în Vanity Fair şi este bursier Roger S. Mertz la Hoover Institution. 24

loşi şi a creditorilor de acasă), a început să producă textele polemice şi meditative – multe dintre ele publicate în premieră în The New Republic – ce constituie substanţa acestui nou volum. Scrise într-o engleză superbă şi (aproape) ireproşabilă, textele continuă să fie interesante în special pentru că reflectă un fel de conservatorism romantic şi de tradiţionalism, cu a sa atitudine prudentă faţă de comerţ şi capitalism, şi, în acelaşi timp, omagiază individualismul american. Multe dintre cele mai bune texte au fost scrise

Cuvântul „destrăbălat“ s-ar putea să fi fost inventat pentru Henry Fairlie, cel care ne-a dat termenul „Establishment“. de Fairlie pe drum, când se documenta despre mişcarea pentru drepturi civile sau lucra la o carte intitulată Journey Into America – niciodată publicată integral, dar inclusă parţial în noul volum – care l-a făcut să bea cot la cot cu un autodidact masiv pe nume Hooter, pe care-l întâlnise în timpul unei expediţii prin Minnesota. Astăzi este un clişeu ca analiştii să deplângă lipsa de dramatism şi de autenticitate a ciclurilor electorale oficiale, dar după ce a fost martor la competiţia autentic dramatică din 1968 (un an pe care şi l-a adus aminte întotdeauna cu plăcere), Fairlie s-a întristat din ce în ce mai tare de-a lungul anilor observând declinul oratoriei şi standardizarea sau chiar omogenizarea discursului politic. Într-un eseu din 1988, cu titlul „Brief Whining Moments“, a persiflat, fireşte, platitudinea şi mediocritatea lui George H.W. Bush şi a lui Michael Dukakis, dar, nemulţumindu-se cu

asemenea ţinte uşoare, a comparat elocvenţa ultralăudată a lui Jesse Jackson cu discursurile lui Martin Luther King. „Ne apropiem de sfârşitul a opt ani de zile în care un preşedinte care nu este în frunte din punctul de vedere al discursurilor sale a fost apreciat pentru că este un «mare comunicator». Eufemismul este necesar pentru că el nu ţine discursuri. Ironia este îndreptată asupra adevărului supărător că industria comunicării – media – şi-a recunoscut unul dintre produse şi l-a etichetat Marele Comunicator“. Această disponibilitate de a-şi include profesia printre ţintele mâniei a fost, de la bun început, una dintre trăsăturile distinctive ale lui Fairlie, iar nenumăratele sale certuri cu angajatorii şi editorii săi au reprezentat sursa de inspiraţie pentru titlul numai pe jumătate glumeţ al acestei cărţi (care i-ar fi putut îmbogăţi memoriile, în cazul în care ar mai fi trăit). Dar e ciudat că Fairlie l-a perceput greşit pe Reagan în atâtea alte privinţe. Volumul nu include articolul stânjenitor din 1980 în care paria pe realegerea lui Jimmy Carter şi adopta aceeaşi atitudine ca majoritatea liberală, de respingere a guvernatorului de California pentru că ar fi un „bufon în papuci de casă“. Pe de altă parte, editorul cărţii a inclus, spre uşoara mea surpriză, un articol din Washington Post din acelaşi an, în care Fairlie se referea la delegaţii convenţiei republicane şi spunea că „Reaganiştii sunt exact cei care în Germania le-au dat putere naziştilor, iar în Franţa au colaborat cu ei şi au susţinut regimul de la Vichy“. Mulţimea de referinţe pripite la H. L. Mencken şi Randolph Bourne – despre care a scris bine şi înflăcărat în alte contexte – nu pot ascunde faptul, atât de evident, că urmăreşte cu disperare anumite rezultate şi simulează exasperarea. Ultimii ani ai lui Henry nu au fost cei mai plăcuţi: a rămas aproape fără casă şi s-a mutat în birourile de la The New Republic pentru a nu dormi în mizerie. A început să ceară bani cu împrumut fără ruşine şi nu era primit cu braţele deschise nici în cele mai puţin pretenţioase baruri din jurul Dupont Circle. Personal, cred că această sărăcie a provocat unele dintre mostrele sale de jurnalism mai puţin admirabil: trebuia să-şi stoarcă creierii slăbiţi pentru a găsi false opinii şi să le dea un sens pentru a face rost de bani pentru următoarea beţie. Ca succesor parţial al său în postul de corespondent la Washington pentru publicaţia The Spectator, l-am surprins făcând o acuzaţie defăimătoare în scris ce s-a dovedit a se baza, atunci când a fost confruntat, doar pe o neimpresionantă fanfaranodă. La puţină vreme după aceea, în 1990, înainte să ne întâlnim măcar la un cocktail de reconciliere – dar după ce scrisese un eseu (republicat aici) care îmi fura ideea pentru o satiră despre cei care întreabă de apă Perrier în baruri, deşi comandă apă Potomac sub formă de cuburi de gheaţă – a luat un viraj greşit pe drumul spre biroulcasă şi s-a stins cu iuţeală, la vârsta de 66 de ani. În ochii multor jurnalişti mai tineri, a reuşit să joace foarte bine două roluri educative: al exemplului de invidiat şi al averh tismentului îngrozitor. FOTOGRAFIE DE NANCY CRAMPTON