57 | 22 iunie 2009 by Editura Univers

Preţ: 2,5 lei

Ediţia în limba română, nr. 57 – 22 iunie 2009

Pachet România liberă + Book Review

Se distribuie numai împreună cu ziarul România liberă.

Legături febrile de Katie Roiphe A VINDICATION OF LOVE Reclaiming Romance for the Twenty-First Century de Cristina Nehring 328 pag. Harper/HarperCollins Publishers. 24.99 $

Pentru cei mai mulţi dintre noi, dragostea este în mare măsură o chestiune de credite plătite împreună, seri petrecute unul lângă celălalt pe canapea în faţa televizorului şi, poate, o noapte la hotel cu ocazia unei aniversări. Cristina Nehring vede altfel lucrurile. Cartea ei polemică şi plină de înflăcărare, A Vindication of Love (O pledoarie pentru dragoste), reflectă o perspectivă mai întunecată şi mai plină de aşteptări asupra dragostei. Vorbim de o carte ambiţioasă – trebuie precizat asta de la bun început; subtitlul ei este Reclaiming Romance for the Twenty-First Century (Redobândirea romantismului pentru secolul al XXI-lea), deşi Nehring nu scrie despre iubirea romantică, ci mai degrabă despre o imagine mai complexă şi vitală a pasiunii pe care, în opinia ei, am pierdut-o. Continuare în pagina 4

CHRISTOPH NIEMANN

D EN N IS L EHA N E : „D IS C U RS U L S EC RET “ A L LU I TO M ROB S M ITH PAGINA 5

TON I BEN TL EY: Î N TÂL N I RI ÎN ESTU L E ROTIC PAGINA 8

Editorial

22 iunie 2009

Ficţiune 5

CRONICA DE FICŢIUNE ATLAS OF UNKNOWNS

de Thomas Leveritt

de Dara Horn LAKE OVERTURN

DIGITAL BARBARISM:

A Writer’s Manifesto de Mark Helprin Recenzie de Ross Douthat

ALL OTHER NIGHTS

de Vestal McIntyre Recenzii de Rebecca Tuhus-Dubrow

A TERRIBLE SPLENDOR:

Three Extraordinary Men, a World Poised for War, and the Greatest Tennis Match Ever Played de Marshall Jon Fisher Recenzie de Liz Robbins

de Tania James THE EXCHANGE-RATE BETWEEN LOVE AND MONEY

THE AGE OF THE UNTHINKABLE:

Why the New World Disorder Constantly Surprises Us and What We Can Do About It de Joshua Cooper Ramo Recenzie de Gary Rosen

THE SELECTED WORKS OF T S SPIVET

de Reif Larsen Recenzie de Ginia Bellafante 16

THE EAST, THE WEST, AND SEX:

A History of Erotic Encounters de Richard Bernstein Recenzie de Toni Bentley

THE SECRET SPEECH

de Tom Rob Smith Recenzie de Dennis Lehane 7

Eseu 24

ROMANE POLIŢISTE

„Dintotdeauna am scris prost când am făcut-o la modul literal“, ne spunea Dennis Lehane într-un e-mail recent. „Dacă încerc să scriu direct despre mine sau despre cultură, rezultatul e deplorabil. Dar de fiecare dată când reuşesc să mă amăgesc că nu fac asta şi să mă concentrez pe simpla relatare a unei povestiri, cât mai lipsită de didacticism, rezultatul poate fi unul O.K“. Lehane, care recenzează romanul The Secret Speech al lui Tom Rob Smith, la pagina 5 a numărului de faţă, a ajuns cunoscut cu volumul Mystic River şi cu o serie de romane poliţiste. Dar admiratorii acelor poveşti îngrijite (sau ai serialului The Wire de la HBO, pentru care Lehane a scris scenariile a trei episoade) ştiu că e interesat de realismul social într-o măsură chiar mai mare decât în privinţa crimei propriu-zise. „Îmi place un citat pe care l-am auzit, atribuit lui Doctorow“, ne-a spus el: „«Meseria unui scriitor este să fie cinstit cu perioada în care trăieşte». E un sentiment foarte inspirat, mai ales dacă te gândeşti la provenienţa sa – Doctorow scrie rareori ceva ce se desfăşoară în prezent. Bineînţeles, o carte spune mai multe despre momentul în care a fost scrisă decât despre cel în care se desfăşoară acţiunea din interiorul ei. Dacă iei în considerare ce a investigat Tom Rob Smith în primele sale două romane, strict la nivel sociopolitic, vei găsi tot felul de paralele la cultura globală actuală. Dacă The Secret Speech ar fi fost doar o altă povestire în stilul clasic despre răzbunarea trecutului care te ajunge din urmă, nu m-aş fi obosit. Dar cartea conţine o mulţime de alte fapte care ne conectează la timpul prezent, ca opus al trecutului“. Editorii

Online

Luptător împotriva sărăciei de Maurice Isserman

Recenzii de Marilyn Stasio

Articole & Bestselleruri Nonficţiune 1

A VINDICATION OF LOVE:

Reclaiming Romance for the Twenty-First Century de Cristina Nehring Recenzie de Katie Roiphe 6

20 21 21 21 22 22

Bestselleruri cărţi pentru copii Bestselleruri ediţii cartonate Selecţia editorilor TBR: Din culise Bestselleruri ediţii broşate Raftul cu ediţii broşate

WE TWO

Victoria and Albert: Rulers, Partners, Rivals de Gillian Gill Recenzie de Megan Marshall Conţine secţiune specială dedicată ştirilor şi cărţilor apărute la editurile din România. The New York Times Book Review, ediţia în limba română (ISSN 1937-920X) apare săptămânal, publicat de Universe Publishing House Inc. Copyright © 2008-2009 The New York Times. All Rights Reserved. Toate drepturile rezervate. Director editorial: Cristian Teodorescu; Redactor-şef: Virginia Costeschi; Editor: Anda Ciurte; Traducători: Ioana Popa, Ştefan Bodea, Cătălin Pruteanu, Irina Adrian, Teodor Fleşeru, Cristiana Vişan; Advertising sales: virginia@nytbr.ro, 0745.773.764; www.nytbr.ro; Public Relations: ARENA Communications, cecilia@arenacommunications.ro; Machetare şi pre-press: Antal Angyal, CMYK Pro, Budapesta; Tipar: G. CANALE, Bucureşti; Abonamente: difuzare@romanialibera.ro.

Săptămâna aceasta vor apărea: Katie Roiphe cu o discuţie despre cartea „Vindication of Love“ a Cristinei Nehring, Ross Douthat despre volumul „Digital Barbarism“, de Mark Helprin, Motoko Rich cu însemnări din teren şi Jennifer Schuessler cu veşti despre bestselleruri. Gazda va fi Sam Tanenhaus, editor la Book Review. Emisiunea este, de asemenea, transmisă şi în New York, vineri la ora 18:05, la postul de radio WQXR, 96,3 FM, sub titlul „Inside the New York Times Book Review“. PAPER CUTS: Blogul Book Review prezintă cărţi şi alte materiale tipărite. PRIME CAPITOLE: Fragmente din „We Two“, de Gillian Gill, şi din alte cărţi. E-MAIL CU NOILE APARIŢII: Primiţi în fiecare vineri o trecere în revistă a recenziilor noilor cărţi şi apariţii. PODCAST:

nytimes.com/books ILUSTRAŢII DE JOE CIARDIELLO (SUS) ŞI CHRISTOPH NIEMANN

Legături febrile Continuare din pagina 1

Rezultatul cercetărilor literare şi istorice ale lui Nehring este un elogiu adus legăturilor sălbatice şi zbuciumate. Eroii şi eroinele ei tind să moară, precum tânărul Werther, care se sinucide; sau încearcă să moară, precum Mary Wollstonecraft, care se aruncă de pe un pod; sau suferă, precum Abelard şi Heloise, care sfârşesc prin a fi castrat, respectiv izolată într-o mănăstire. Şi totuşi Nehring îi admiră pe aceşti oameni flamboaianţi pentru forţa creativă a aventurilor lor, pentru capacitatea de a trece dincolo de graniţe, pentru ferocitatea sentimentelor. În ochii ei, aspiraţiile noastre moderne de căsătorie, confort şi siguranţă sunt obtuze şi întristătoare. Prin urmare, citează pe un ton aprobator o declaraţie pe care Heloise i-o face lui Abelard: „«N-am urmărit un legământ matrimonial», a izbucnit ea. «Nu am căutat la tine nimic altceva decât pe tine însuţi.»“.

În cele mai provocatoare şi interesante capitole din carte, Nehring susţine însemnătatea suferinţei şi importanţa eşecului. Ideea noastră de finalizare printr-un mariaj mulţumit este prea casnică şi potolită pentru ea. Tânjim după ceea ce ea numeşte „o fericire extenuant de exhibiţionistă“ – gândiţi-vă doar la fotografiile de familie de pe Facebook – în loc să ne concentrăm pe savurarea deplină şi intensă a emoţiilor. Iată ce scrie despre Margaret Fuller: „Eşecurile lui Fuller sunt de câteva ori mai măreţe decât succesele altor oameni. Şi poate ar trebui să acceptăm acest lucru despre eşec: poate fi mult mai măreţ decât un succes... Undeva în subconştientul colectiv ştim – chiar şi acum – că să dai greş înseamnă să trăieşti“. Nehring vede în măreţia sentimentelor un fel de eroism, chiar dacă relaţia nu ia o formă convenţională sau nu se desfăşoară

într-un mod convenţional. Pentru ea, se pare că adevăratul eşec este să te laşi purtat comod de o relaţie plictisitoare, să iroseşti ani preţioşi din viaţă într-un mariaj care nu este emoţionant sau satisfăcător, să trăieşti prudent şi responsabil. Este tăria sentimentelor izbăvită de focul pasiunii chiar dacă finalul nu este unul fericit?, întreabă ea. Este mulţumirea un ţel prea cuminte şi modest? Ceva mai încolo, Nehring analizează cu simţ critic dorinţa noastră persistentă de a avea relaţii echilibrate şi sănătoase şi disponibilitatea de a condamna raporturile imposibile, sortite eşecului. Ea susţine că, din contră, acceptarea unei relaţii turbulente, extenuante şi neortodoxe este un semn de sănătate. Ea laudă relaţiile la distanţă, relaţiile dificile, relaţiile cu bărbaţi care îţi scapă printre degete, relaţiile pe care cultura terapeutică le descurajează cu fermitate. „Oare alegerea de a te implica într-o relaţie cu probleme nu indică mai degrabă forţă şi energie decât nesiguranţă şi dificultăţi psihologice, aşa cum ni se spune adesea?“, se întreabă Nehring. Dacă ar fi să existe o nemulţumire legată de această carte viguroasă şi plină de viaţă, aceea este că nu ajunge să spună lucrurilor pe nume până la capăt. Nehring nu arată explicit cu degetul mulţimea de oameni aşezaţi la casele lor, care reprezintă, de fapt, ţinta ei. Ea atacă natura searbădă a formelor noastre actuale de iubire fără să descrie direct sau să explice acest caracter searbăd. Dedică prea mult timp cărţilor de auto-perfecţionare, precum He’s Just Not That Into You, şi prea puţin timp detaliilor stilului nostru de viaţă actual. Totuşi, în ciu-

Cristina Nehring crede că aspiraţiile noastre de confort şi siguranţă prin căsătorie sunt obtuze şi întristătoare. da acestei ambiguităţi politicoase şi pline de tact din miezul cărţii sale, Nehring aduce la viaţă poveşti răvăşitoare şi oferă interpretări creative care, luate împreună, pun sub semnul întrebării convenţia actuală. Pe alocuri, de dragul retoricii, Nehring depăşeşte simţul realităţii. „În zilele noastre, dacă vrea să fie respectată pentru intelectul ei, o femeie nu trebuie să fie şi iubita cuiva“, scrie ea. O înfloritură simpatică. Dar este şi adevărată? Dacă privim retrospectiv la intelectuale ale secolului trecut, se pare că nu. Mary McCarthy, Rebecca West şi Susan Sontag, de pildă, au avut relaţii sentimentale pline de culoare şi imprevizibil şi, cu toate acestea, au reuşit să fie respectate. În interpretările asumat subiective pe care

Katie Roiphe predă la New York University în cadrul programului Cultural Reporting and Criticism şi este autoarea volumului „Uncommon Arrangements: Seven Marriages“. 4

le dă literaturii şi culturii, Nehring preferă un anumit grad de melodramă şi exagerări – „Nu resping generalizările“, spune ea – dar în multe privinţe aceasta este sursa prospeţimii pe care o denotă cartea sa. A Vindication of Love se ia mai în serios decât ruda sa îndepărtată, Against Love de Laura Kipnis, un manifest inteligent, dar sfios. În scrisul său, Nehring urmează tradiţia pierdută a lui Simone de Beauvoir şi Mary Wollstonecraft, un tipar ce există de dinaintea ironiei groase, a auto ironiei obligatorii şi cool, a subaprecierii de sine atât de populare astăzi. ARTEA ridică o serie de probleme de natură practică. Se poate trăi după principiile bogate şi extenuante pe care le propune Nehring? În paginile de final, ea ne dă prilejul să aruncăm o scurtă privire asupra propriei sale vieţi: „Când scriu aceste rânduri, am pe corp cicatrici vizibile de la unul sau două eşecuri sentimentale. Dragostea m-a făcut să mă abat de la drumul meu, să fiu spitalizată, să călătoresc pe cinci continente, zdruncinată, entuziasmată, inspirată şi neliniştită“. Aceasta este esenţa viziunii ei asupra iubirii: brutală, plină de viaţă, pretenţioasă şi detracată. Probabil este mai uşor să te supui acestei viziuni, să iubeşti necondiţionat, să dai la o parte grijile banale de zi cu zi şi să te laşi în voia capriciilor şi a ardorii sentimentelor dacă nu eşti responsabil şi pentru altcineva în viaţă în afară de tine însuţi. Nehring mai menţionează că are o fetiţă de câteva luni, şi te întrebi dacă maternitatea îi va restrânge libertatea şi îi va tempera radicalismul. Totuşi, ea o dă ca exemplu pe Wollstonecraft, care şi-a luat copilul din flori într-o călătorie periculoasă pe apă în Scandinavia – o aventură fără precedent pentru o femeie singură, totul de dragul unui bărbat dificil – şi care a reuşit să scrie o carte excelentă despre această experienţă. „Avem un cult al succesului care ne-a făcut să uităm că din durere izvorăşte măreţia“, scrie Nehring. Acest romantism poate părea pur pentru unii şi pueril pentru alţii, tonifiant sau prostesc, dar, în orice caz, este o perspectivă originală, pe care oamenii nu o împărtăşesc şi nu o susţin pe scară largă, deşi unora dintre noi le-ar putea fi de folos într-o oarecare măsură. Nehring pune sub semnul întrebării deferenţa noastră, ideile pe care nu le filtrăm critic, presupunerile noastre neglijente despre cele mai importante legături interumane, iar pentru asta merită admiraţia noastră. Chiar dacă pledoaria romantică a autoarei nu este ascultată în întregime, aceasta este una dintre puţinele cărţi care îi poate determina pe cititori să îşi privească viaţa intimă într-o lumină nouă. Până la urmă, chiar suferim de o lipsă de imaginaţie în ceea ce priveşte relaţiile noastre. Deunăzi, o fetiţă solidă şi plină de pistrui, în vârstă de cinci ani, colegă de clasă cu fiica mea, a observat că sunt însărcinată şi m-a întrebat punându-şi mâinile în şolduri: „Te vei mărita?“. „Nu acum“, am răspuns. O pledoarie pentru dragoste, în opih nia unora; sau dimpotrivă, pentru alţii.

FOTOGRAFIE DE ED ALCOCK PENTRU THE NEW YORK TIMES

romanului – este mântuirea posibilă pentru oameni ca el? Şi, dacă este, e normal să fie? Între timp, Zoya, fata adoptivă care îl dispreţuieşte pe Leo cu o pasiune evanghelică, a devenit o revoluţionară incipientă şi membru al unui grup de vorî, îndeplinindu-şi în fugă misiunile ilicite, la adăpostul nopţii sovietice, alături de amantul ei, un asasin adolescent analfabet pe nume Malysh. În mâinile lui Smith, aceste scene ajung la o pulsaţie însufleţită demnă de un Dickens prin intermediul

Sub regimul stalinist, gustul amar al absurdului devenise o componentă a dietei zilnice în aceeaşi măsură ca pâinea neagră şi vodca.

Gulagul interior Un membru al poliţiei secrete sovietice, cu mâinile pătate de sânge, îşi caută iertarea odată cu apusul unei epoci. DE DENNIS LEHANE EL de-al doilea roman al lui Tom Rob Smith, The Secret Speech (Discursul secret), este amplasat în anul 1956, epocă în care Uniunea Sovietică făcea primii paşi timizi către destalinizare. Pe la jumătatea cărţii, prizonierii dintr-un gulag siberian se revoltă şi îşi înfrâng temnicerii. Comandantului lagărului, Siniavski, care înnebunise de la câte păcate avea, i se ordonă să păşească pe cele 13 trepte care duceau la ceea ce fusese biroul său. La fiecare treaptă, oricare dintre foştii prizonieri putea enunţa una din crimele comandantului. Dacă era găsit vinovat, trebuia să mai urce o treaptă; dacă ajungea până sus, urma să fie executat. Chiar dacă e chinuit de remuşcări, Siniavski declară că întreaga idee de justiţie karmică este absurdă în Rusia post-stalinistă. El reaminteşte potenţialului său pluton de execuţie că, deşi era vinovat de crime teribile, în anii din urmă fusese adeseori un adevărat binefăcător pentru ei, trimiţând ajutor financiar familiilor lor, îmbunătăţind calitatea îngrijirii medicale şi crescând raţiile de alimente. Îi întreabă: „Dacă poţi urca o treaptă, nu ar trebui s-o poţi şi coborî? Dacă faci rău nu poţi să faci şi bine? Nu pot încerca să îndrept relele pe care le-am făcut?“ La care oamenii răspund: „Nu există o a doua şansă“. The Secret Speech analizează spinoasa chestiune a celei de-a doua şanse pentru oameni care poate că nu au meritat-o nici măcar pe prima. Titlul se referă la un discurs ţinut de Nikita Hruşciov, evident în spatele uşilor închise, în perioada zbuciumatelor începuturi ale mandatului său. Acesta era destinat să

Cel mai recent roman al lui Dennis Lehane este „The Given Day“. ILUSTRAŢIE DE ALEX NABAUM

facă introducerea unei noi epoci de bunăvoinţă din partea unui guvern care fusese până atunci definit de epurări şi tendinţa spre genocid. Dar două facţiuni – pe de o parte, torţionarii şi asasinii plătiţi de stat, şi pe de altă parte, bandele criminale, cunoscute sub numele de vorî – nu sunt deloc interesate nici să accepte şi nici să le fie acceptate declaraţiile de mea culpa. Pentru criminali, e mult prea puţin. Pentru reprezentanţii statului, „nu are nimic de-a face cu întrebarea dacă Stalin a mers sau nu prea departe. A făcut-o. Bineînţeles că

THE SECRET SPEECH

de Tom Rob Smith 407 pag. Grand Central Publishing. 24.99 $ a făcut-o. Dar nu putem schimba trecutul. Iar autoritatea noastră se bazează pe trecut“. Odată ce fragmente din discursul secret ajung la urechile publicului, vorî încep o campanie de represalii împotriva poliţiştilor, gardienilor de închisoare, judecătorilor şi preoţilor care l-au ajutat pe Stalin să se menţină la putere. Unul din cei măturaţi de această orgie sângeroasă este un fost ofiţer al poliţiei secrete, Leo Demidov, eroul torturat al romanului anterior al lui Smith, Child 44. Leo, în timpul celor trei ani în care a lucrat în poliţia secretă, a trimis sute de oameni la camera de tortură, în gulaguri sau direct la eşafod. Deloc surprinzător, este asaltat de remuşcări de o amploare cosmică. El şi soţia sa, Raisa, locuiesc în Moscova cu fiicele lor adoptive, Zoya şi Elena. Fetele rămăseseră orfane atunci când nişte oameni aflaţi sub comanda lui Leo le-au executat părinţii. Elena, cea mai mică, pare doritoare să accepte această încercare de restabilire a unei fericiri domestice, dar Zoya se apleacă adeseori dea-

supra patului lui Leo, cu un cuţit de măcelar în mână, dorind să-i poată tăia beregata. Zoya nu este singurul personaj răzbnunător provenit din trecutul lui Leo. Alter-ego-ul ei adult poate fi identificat în persoana Fraerei, un neverosimil lider vorî. Trădată şi trimisă la închisoare de Leo în urmă cu şapte ani, Fraera s-a întors pentru a se răzbuna nu doar pe Leo şi familia sa, ci şi pe aparatul brutal care a trimis-o, alături de soţul ei, în gulag. „Nu eram nimic înainte să te urăsc“, îi spune Fraera lui Leo. Ea îi personifică pe cei nedreptăţiţi până într-acolo încât sufletul li se pietrifică, dar dă mai degrabă senzaţia unei idei decât a unui personaj. Planul ei diabolic privind o zi a judecăţii este ceea ce ţine în funcţiune motorul narativ, dar este partea cea mai nereuşită a unui roman altfel remarcabil. I totuşi, oricât de extravagant ar fi planul ei, e motivul pentru care nu-ţi vine să laşi cartea din mână. În curând, Leo, pentru a-şi proteja familia năpăstuită, trebuie să se infiltreze în gulagul în care i-a trimis pe atâţia sub acuzaţii cusute cu aţă albă. Odată ajuns acolo, nu doar că trebuie să supravieţuiască – lucru deloc uşor pentru un poliţist –, dar mai şi trebuie să câştige încrederea unui om pe care l-a întemniţat, pentru a-l putea ajuta pe acesta să evadeze. La fiecare pas pe care îl face în această călătorie, se confruntă cu nedreptatea împietrită a sistemului din care a făcut parte în perioada sa de activitate în poliţia secretă. („Acesta era locul în care muriseră: bărbaţii şi femeile pe care le arestase, bărbaţii şi femeile ale căror nume le uitase“.) Pe măsură ce periplul său îl poartă dincolo de gulaguri, pe urmă înapoi la Moscova şi mai departe la Budapesta, unde ajunge în timpul revoltei maghiare, el devine inseparabil de întrebările fundamentale ale

lui Conrad, iar această relaţie este cea care propulsează romanul în cel de-al treilea act al său – o reunire a tuturor păcatelor şi a tuturor răsplăţilor, pe străzile Budapestei. Child 44 era susţinut de o tramă extrem de alertă – o ficţionalizare a urmăririi celui mai mare criminal în serie din Rusia, transpusă în epoca stalinistă; ucigaşii de mase urmărind un ucigaş în masă, totul sub egida ucigaşului în masă probabil cel mai prolific din istorie. Dacă volumul de faţă nu reuşeşte nicăieri să atingă imperiozitatea mobilizatoare a romanului de debut al lui Smith, scriitorul aproape că se revanşează prin lărgirea orizontului moral şi a bogăţiei tematice. Scene precum cea a ambuscadei în care Cekişti bătrâni capturează nişte copii asasini, cea a zborului cu mâinile încleştate pe manşă deasupra unui peisaj nocturn siberian luminat de lună, cea în care un copil călăreşte capul desprins de trup al statuii lui Stalin, în timp ce aceasta e târâtă pe străzile Budapestei, sau cea în care un bărbat încearcă să conducă un camion peste un pod acoperit de gheaţă, pe coasta unui deal neprimitor, sunt redate cu o precizie pasionată şi de neuitat. Dar, cu toată această agitaţie, nu pierdem niciodată din vedere plângerea celor dispăruţi. Într-o ţară care a pierdut între 10 şi 20 de milioane de vieţi în timpul celor trei decenii ale regimului stalinist, melancolia şi un gust amar al absurdului fac parte din dieta zilnică în aceeaşi măsură ca pâinea neagră şi vodca. Vinovăţia care inundă The Secret Speech este nemărginită – ea pendulează de la global la personal, cu opriri pe tot parcursul intermediar. Smith, la fel ca J. M. Coetzee în Disgrace, se întreabă dacă nu cumva atât conceptul cât şi cuvântul „reparaţie“ nu şi-au pierdut valabilitatea. Este cinstit să le ceri propriilor tale victime să te absolve de crimele pe care le-ai comis împotriva lor? Spre finalul romanului, întâlnim un om care a scăpat nepedepsit după ce a comis un act de furt artistic la nivel naţional. Este considerat un geniu datorită unor lucrări pe care nu le-a creat niciodată, ci le-a furat de la artiştii morţi, iar acum a început să se încovoaie sub povara vinovăţiei. Şi totuşi, îl întreabă pe Leo: „Ce ai fi vrut să fac?“. În Uniunea Sovietică a lui Smith, asta este întrebarea. Ce poate să facă omul obişnuit când simpla sa existenţă îl transformă întrun aparatcic al sadismului instituţionalizat? Care este partea fiecăruia din vina colectivă? Majoritatea personajelor din The Secret Speech ar răspunde că toţi sunt vinovaţi, aşa că nimeni nu merită să fie mântuit. Faptul că cititorul va fi de acord cu această sentinţă, dar va spera oricum în mântuire, este o mărh turie pentru forţa acestui roman. 5

ritatea membrelor feminine ale regalităţii europene, cărora le era interzisă moştenirea tronurilor naţionale. „Ca entitate legală şi socială“, notează Gill, „Victoria era mai mult bărbat decât femeie“. Deşi cititorii americani ar putea fi surprinşi să afle că regina nu era cea mai bogată femeie din Marea Britanie (Angela Burdett-Coutts, care moştenise o avere bancară, putea pretinde această distincţie), ea era totuşi singura femeie căreia i se permisese „pe deplin un control legal independent al venitului şi posesiunilor ei, căsătorită sau nu“. Cu ocazia accederii la tron, la o lună după ce împlinise 18 ani, Victoria s-a pomenit subit implicată în afacerile statului, permiţându-i-se să socializeze după program în

WE TWO

Victoria and Albert: Rulers, Partners, Rivals de Gillian Gill Ilustrată. 460 pag. Ballantine Books. 35 $

Căsătoriţi şi cu copii O nouă examinare a unei relaţii regale celebre. DE MEGAN MARSHALL

YTTON Strachey a făcut-o. Cecil Woodham-Smith a făcut-o. Acum o face Gillian Gill: a urmat un portret distinctiv al lui Florence Nightingale, acea sfântă Lady cu lampa a Angliei, cu o abordare de magistru a subiectului Regina Victoria. E un-doiul clasic al biografiilor britanice din secolul XIX. În Nightingales, Gill exploatează recent descoperita corespondenţă a familiei şi totodată documentaţia extensivă a activităţii publice depuse de Nightingale, având ca început războiul din Crimeea, stabilind fără echivoc natura eroică a realizărilor extraordinare ale protagonistei volumului – acele aspecte ale poveştii unei vieţi care mai întâi fuseseră puse sub semnul întrebării de portretizarea demistificatoare a lui Strachey în

Megan Marshall este autoarea volumului „The Peabody Sisters: Three Women Who Ignited American Romanticism“. 6

Eminent Victorians. În We Two (Noi doi), Gill ţinteşte în direcţia opusă: Regina Victoria pe care ne-o prezintă în acest portret detaliat al mariajului regal e o femeie mult mai obişnuită decât am fi presupus. Monarhul cu cea mai lungă domnie din istoria britanică a suferit enorm sub ceea ce însăşi regina numea „jugul“ matrimonial, îndurând nouă sarcini în primele două decenii ale domniei ei – ceea ce a făcut din ea outsiderul propriei sale curţi regale, fiind retrogradată în „umbra“ vieţii, după cum scria într-o scrisoare prevenitoare adresată lui Vicky, fiica de 17 ani recent căsătorită cu Prinţul Frederick William al Prusiei şi care avea să rămână curând însărcinată pentru prima oară. Victoria s-a căsătorit la 20 de ani, iar viaţa conjugală, ca pentru multe alte tinere căsătorite, nu s-a dovedit a fi cea pe care o visase. Însă ca regină a Angliei, fireşte, avea mai multe motive decât majoritatea fetelor să spere la mai bine. Gill expune abil diferenţa absolută dintre oportunităţile Victoriei şi ale altor femei britanice, ba chiar faţă de majo-

moduri interzise anterior unei adolescente moştenitoare protejate. Imens de populară cu supuşii ei, Victoria ducea „exact genul de viaţă care-mi place“, aşa cum i-a declarat surorii vitrege mai în vârstă, Feodora, care se fusese nevoită să se mărite, în cuvintele lui Gill, cu „un prinţ de rangul patru al unui regat de mărimea unui timbru“ în Germania. Victoria avea toate motivele să creadă că noul ei stil de viaţă va continua. Analiza făcută de Gill mariajului Victoriei reprezintă o incriminare brutal de persuasivă a instituţiei sociale care i-a subtilizat rara independenţă garantată de destinul ei genetic. Nu conta că ea guverna imperiul cel mai bogat şi mai puternic al momentului; nu conta că îşi iubea cu pasiune soţul ales, un bărbat de vârsta ei care întâmplător îi era văr primar, extrem de chipeşul Prinţ Albert de Saxa-Coburg şi Gotha. Nu conta nici că însuşi Albert se afla în poziţia anormală de a fi nevoit să se însoare pentru bani. (Gill ne permite să încercăm o compasiune mai mult decât pasageră pentru tânărul care „ar fi putut avea succes ca profesor, geolog, botanist, statistician, muzician, inginer sau birocrat“, însă „datorită standardelor castei sale“ îi era interzis să „se califice pentru o profesiune prin care să câştige bani“.) Căsătoria era marele nivelator – cel puţin pentru regină. Deşi protocolul regal al priorităţii îi impunea lui Albert ca în public să păşească la câţiva paşi în urma consoartei, regulile dormitorului şi ale creşterii copiilor o făceau pe Victoria supusă soţului, conform convenţionalităţii, dacă nu legilor. La un an de la căsătorie va avea motive să se teamă că devenise regină doar cu numele. Atât Victoria cât şi Albert fuseseră educaţi de tutori provenind din clasa de mijloc germană, cu care au format strânse legături emoţionale. Călăuzind educaţia tinerelor pupile şi insuflându-le principiile virtuoase ale muncii trudnice şi ale traiului ascetic, îndrăgiţii tutori, Lehzen a Victoriei şi Florschütz al Prinţului Albert, au avut o influenţă democratizatoare asupra cuplului regal şi care ar fi greu de supraestimat. Victoria şi Albert păreau plămădiţi dintr-un alt aluat decât depravaţii şi disipaţii părinţi şi bunici regali, fiind gata să restaureze demnitatea monarhiei britanice prezentându-se ca un cuplu nu foarte diferit de supuşii lor. În fotografiile re-

gizate atent şi furnizate presei (profitând de noile tehnologii ale fotografierii şi imprimării imaginilor), menajul regal a fost prezentat în vacanţele de pe malul mării, ambii părinţi totalmente implicaţi în viaţa de familie. Victoria s-a dedicat creşterii copiilor, Albert controla bugetul regal şi totul era perfect în lumea lor. În familia lui Albert şi Victoria vedem tiparul banalului clan Windsor de astăzi – indivizi curios de normali care se întâmplă să locuiască în case uriaşe şi să se îmbrace kilturi sau să poarte tiare în anumite împrejurări. Albert a fost cel care a implementat noul cod, iar Gill ne explică de ce era victoriană, cu a sa celebrare a domesticităţii insipide, ar fi mai nimerit denumită „albertiană“ ca origine. Gill o prezintă pe Victoria zbătându-se ea însăşi din cauza obligaţiilor, uneori chiar şocant. Veşnic-gravida regină era „ca o tigroaică supraponderală“, ne spune Gill, „mulţumită în cuşcă, ascultând de bici, dar răbufnind din când în când şi tentându-l pe îmblânzitor să devină mai puţin prudent“. Femeii care a devenit cunoscută drept „Bunica Europei“ pentru vlăstarele care au ajuns în căsătorii regale pe întregul continent îi displăcea profund statutul de mamă. În ajunul căsătoriei fiicei Vicky a plâns, spunându-i lui Albert: „E ca şi cum ai duce un miel sărman la tăiere“. AR poporul britanic ura să-şi vadă apriga regină rămânând în urma delicatului Prinţ Albert, din punct de vedere figurat, dacă nu unul literal. În afară de triumful repurtat pentru ridicarea Palatului de Cristal, realizările lui Albert păreau s-o impresioneze doar pe soţia acestuia. Chiar şi ea poate a ţinut la el mai mult retrospectiv, după moartea lui de febră tifoidă, la 42 de ani. Atunci, în timpul lungii retrageri îndoliate, va scrie atât de elocvent despre „noi doi“, amintindu-şi de vremurile în care „lumea părea să fie alcătuită doar din noi doi“. Era un sentiment victorian? Existaseră astfel de vremuri? Relatarea lui Gill plină de culoare şi profund argumentată a mariajului Reginei Victoria ar trebui citită în paralel cu încă incisiva Parallel Lives, de Phyllis Rose, o galerie de portrete a cinci personalităţi literare britanice din secolul al XIX-lea. Tiranicul Thomas Carlyle şi Jane Welsh, plină de abnegaţie; afemeiatul Charles Dickens şi Catherine Hogarth, depăşită fără speranţă; şi pudicul John Ruskin, care n-a reuşit vreodată să se culce cu Effie Gray, sunt comparaţi cu alianţele mult mai prietenoase ale lui John Stuart Mill cu Harriet Taylor şi ale lui George Eliot cu George Henry Lewes. E minunat să ni se reamintească faptul că Eliot, născută în 1819, doar la şase luni după Regina Victoria, a reuşit să contracteze unul dintre cele mai de succes „mariaje“ ale epocii necăsătorindu-se. Pentru Eliot şi Lewes – a căror coabitare a început cam în aceeaşi perioadă în care Victoria dădea naştere celui de-al optulea copil, hemofilicul Prinţ Leopold – acest trai care sfida convenţiile a făcut posibil ca „afecţiunea, respectul şi simpatia intelectuală“ să se adâncească de-a lungul anilor, asigurând atmosfera în care Eliot reuşea să identifice intuiţia timpurie conform căreia „am început o viaţă nouă – cu ambiţii şi forţe proaspete“. Lor le aparţinea acel rar „noi doi“ victorian care nu anihila feminih nul „eu“.

IMAGINI DIN HULTON ARCHIVE/GETTY IMAGES (CIRCA 1840)

Obsesia hărţilor Naratorul obsedat de cartografie din acest roman de debut pleacă din Montana într-o călătorie spre Coasta de Est. facile: că acea strălucire nu e hrănitoare, că atracţia nu e doar o compatibilitate de I.Q.-uri, că viaţa ne surprinde, că oamenii nu sunt mereu aşa cum par. N-ar fi necesar să aruncăm un ochi în biografia autorului ca să aflăm că Larsen are un titlu de Master of Fine Arts – romanul e scris într-un mod creativ, splendid pe alocuri. Însă e infestat de percepţia insularităţii scriitoriceşti: nu-şi propune să aibă o semnificaţie prea profundă. Mai e totodată împovărat de artificii. Marginile cărţii sunt pline de note ample, scrise cu litere mici, de grafice, hărţi, desene, imagini, toate menite să contureze gama fascinaţiei şi capacităţii lui Spivet. De pildă, după o referire la un eseu despre găuri de vierme, cititorul e trimis printr-o săgeată la descrieri suplimentare: „Monografia era

DE GINIA BELLAFANTE

U ceva timp în urmă, destul de recent, în perioada pe care unii au considerat-o de vis, înaintea rezultatelor financiare din toamna anului 2008, lumea cheltuia bani pe diverse lucruri: directorii, pe renovări poleite ale birourilor, femeile din zonele rezidenţiale, pe injecţii antirid şi produse de lux, iar editorii, uneori, pe ficţiuni scrise de autori

THE SELECTED WORKS OF T. S. SPIVET

de Reif Larsen 375 pag. The Penguin Press. 27.95 $ tineri şi necunoscuţi. Editorii încă mai puteau să-şi asume un anumit grad de risc financiar în achiziţionarea unor titluri, iar astfel s-a ajuns şi la cazul lui Reif Larsen, un absolvent de 28 de ani de la Colegiul Brown şi Universitatea Columbia, cu numele său de explorator şi un scurt episod din trecut în care a promovat o trupă de marimba din Botswana; Larsen a aprins impulsurile de achiziţie ale lumii editoriale, stârnind un asemenea incendiu încât se spune că a încasat un milion de dolari pentru romanul său de debut, The Selected Works of T. S. Spivet (Operele alese ale lui T.S. Spivet), o carte în care fiecare pagină pare o vitrină aranjată pentru a dezvălui imaginaţia expansivă şi nebunească a autorului. T.S. Spivet – Tecumseh Sparrow Spivet, dar oare numele nu are cumva şi o rezonanţă de Lemony Snicket? – este protagonistul şi naratorul, fiul unui fermier din Montana al cărui C.V. i-ar asigura o admitere facilă la oricare dintre universităţile bune de pe Coasta de Est, deşi are doar 12 ani. Drept dovadă a talentelor lui Larsen, autorul a şlefuit personajul în aşa fel încât precocitatea sa nu deranjează deloc, ci îl face şi mai simpatic. Principalul talent şi totodată pasiunea copilului este cartografia, însă între domeniile sale de subspecializare se numără entomologia, anatomia, McDonald’s, folclorul amerindian şi citirea ageră a gândurilor adulţilor, unde, în general, descoperă regrete în toate necazurile legate de ambiţii uzate. Mama lui Spivet – căruia el îi spune dr. Clair – e o cercetătoare ale cărei eşecuri profesionale îl chinuie pe fiu. Pornind de la numele profesorului său de ştiinţă, Spivet compune un neologism, Stenpock, prin care vrea să se refere la orice cal de bătaie obtuz şi lipsit de dorinţa de extravaganţă. „Dl Stenpock purta mereu, la catedră, o jachetă ţipătoare din piele, prin care parcă încerca să spună (fără să reuşească): «Copii, probabil că, după ore, fac anumite chestii despre care încă nu sunteţi pregătiţi să aflaţi»“. (Da, micuţul Larsen e amuzant.) Spivet întruchipează echilibrul fragil dintre inocenţă şi inteligenţă predominant în descrierile de copii şi, în anumite feluri, e foarte asemănător cu Maisie a lui Henry James din Ce ştia Maisie, o fată care suportă divorţul cumplit al părinţilor săi şi al

Ginia Bellafante este critic de televiziune la The Times. ILUSTRAŢIE DE TIMOTHY GOODMAN; FOTOGRAFIE DE ELLIOT HOLT

Spivet cartografiază totul: locurile de naştere ale religiilor lumii, reţelele de fibră optică, extinderea singurătăţii urbane.

cărei tată vitreg îi evaluează corect capacitatea psihică atunci când afirmă: „S-ar zice că ai în jur de 60 de ani“. Spivet e obsedat atât de moartea metaforică a căsniciei părinţilor – care trăiesc împreună, dar au o relaţie inertă – şi de moartea reală a fratelui său mai mare, într-un accident de vânătoare pentru care băiatul se simte parţial responsabil. Romanul se încadrează în abordarea deformată, dar la modă, în care geniul şi obsesia sunt, în fond, unul şi acelaşi lucru. Iar aici obsesia nu e doar o încercare de a controla incertitudinile cotidiene, ci devine un întreg sistem de a-şi organiza viaţa în ciuda tragediei. Găsind alinare şi totodată a un modest simţ al aventurii în precizie, Spivet cartografiază totul: canalizarea din 1958 din Washington, D.C., alungirea speculativă a ţărmurilor Statelor Unite după mai multe scenarii ale efectelor încălzirii globale, locurile de naştere ale marilor religii ale lumii, reţelele de fibră optică, extinderea singurătăţii urbane. Sfera de cuprindere a proiectelor sale e nemărginită. După cum explică protagonistul: „Aveam şi exemplele: modelul schematic al unei colonii de furnicuţe harnice şi foarte numeroase lepidoptere multicolore; hărţi anatomice explozive ale

sistemelor circulatorii ale crabului imperial; diagrame microscopice ale receptorilor senzoriali pufoşi din antenele ţânţarului care răspândeşte malaria – anopheles gambiae“. Cu acest roman, Reif Larsen pare să se proclame un observator compătimitor al copiilor minune crescuţi în izolare afectivă şi, totodată, ca un concurent de temut într-o emisiune de cultură generală. Nu e mereu clar care dintre aceste două opţiuni e cea preferată de autor. The Selected Works of T. S. Spivet e, în fond, un roman mai degrabă de apreciat decât de adorat, de devorat sau chiar de analizat profund, căci nu e o poveste plină de idei importante şi, de fapt, nu se prea bazează pe poveste. Trama e un soi de versiune pentru copii a poveştii din Roughing It, răsturnată geografic (spun asta pentru a nu face o comparaţie favorabilă între Larsen şi Twain, ci doar o simplă analogie tematică), în care Spivet hoinăreşte pe cont propriu până la Washington ca să primească un premiu pentru care e cu câteva zeci de ani prea tânăr şi să afle că Estul pe care l-a ridicat la rang de mit al marii frontiere intelectuale e, în multe feluri, doar un loc plin de arivişti egoişti şi de gunoaie intelectuale promovate în presă. Romanul e înţesat de aceste demistificări

semnată de un anume Petr Toriano şi purta titlul «Preponderenţa găurilor de vierme lorentziene în Midwest-ul american în perioada 1830-1870»“. Şi mai sunt exemple. Dacă vrei să urmăreşti detaliile de pe margine, trebuie să reaşezi cartea, s-o întorci pe toate părţile, iar această manevrare nu se potriveşte nici formaliştilor şi nici artriticilor. Bănuiesc că Larsen încerca să obţină o variantă mai bună a inserării de note a lui David Foster Wallace. Dar, într-un fel, ceea ce a făcut e să respingă instinctul de vizualizare al cititorului. Dacă ai tendinţa să încerci să-ţi imaginezi trompa ţânţarului sau sistemul de drenaj al lăptucilor, nu trebuie să te informezi singur, fiindcă ţi se serveşte totul la paginile 26, respectiv 122. (Şi, dacă vreţi să ştiţi, Larsen a făcut de unul singur aceste imagini, în Adobe Illustrator.)

OLAND Barthes a făcut diferenţa dintre textele atât de controlate până în cele mai mici amănunte încât garantează pasivitatea cititorului şi textele active, care oferă un grad de participare mai mare. The Selected Works of T. S. Spivet nu creează decât iluzia alegerii; poţi să frunzăreşti cartea în librăria Barnes & Noble şi să presupui că ai reuşi să ignori informaţiile suplimentare, numai că n-ai cum s-o faci, fiindcă Larsen inserează în ele aspecte cheie ale poveştii, lucruri esenţiale despre starea afectivă a lui Spivet. Autorul schimbă considerabil punctele de atenţie ale cititorului, modificându-le în aşa fel încât, dintr-odată, lecturarea romanului nu mai e o evadare de la diversiunea vieţii de pe Internet, ci un facsimil mai presant al acesteia. Când citeşti un articol despre planul economic TARP, poţi să alegi, de pildă, o trimitere la Elizabeth Warren, preşedinta Biroului de Supraveghere din Congres, sau să treci mai departe, însă aici trebuie să parcurgi tot traseul la care te trimit săgeţile lui Larsen. Iar eu trebuie să vă spun că poate h fi un traseu epuizant. 7

Invidia pentru haremuri O istorie amplă a obsesiei erotice a omului occidental faţă de Orient. DE TONI BENTLEY

„C

ULTURA de harem“. E oare ceva ca în serialul HBO „Dragoste mare“, doar că e cu musulmani şi nu cu mormoni, cu ciucuri, palmieri în ghivece şi fără ciorovăieli? Ei bine, da, cam aşa ceva. Dar în harem sunt mult mai multe femei. Multe de tot. Seraiul sultanului Imperiului Otoman avea în jur de 1.600 de fecioare, fiecare sperând să fie aleasă pentru a i se face cinste într-o noapte. Pe lângă sultan, Brigham Young, care a avut doar vreo câteva zeci de neveste, pare un papă-lapte cu o părere proastă despre sine. Totuşi, după ce citeşti noua carte fascinantă a lui Richard Bernstein, The East, the West, and Sex (Orientul, Occidentul şi sexul) – care ar putea avea subtitlul „Cum îşi fac de cap băieţii“ – trebuie să le recunoşti mormonilor meritul de a încerca să implementeze o versiune americană a scandalosului harem din „Orient“. De parcă aşa ceva ar putea funcţiona pe aici. Însă nu doar că cea mai mare parte a lumii nu e pe aici, dar e totodată atât de veche şi de vastă, încât Statele Unite nu reprezintă decât un impuls scurt pe ecranul istoriei erotice a omenirii. India juca Twister – versiunea Kama Sutra – cu peste o mie de ani înainte ca navigatorul Columb să descopere America.

Toni Bentley a dansat zece ani în Baletul Municipal din New York şi a scris cinci cărţi, între care „Sisters of Salome“ şi „The Surrender: An Erotic Memoir“. 8

E un lucru neexagerat, potrivit lui Bernstein, că, până la jumătatea secolului al XIX-lea, „cea mai mare parte a lumii era încă adepta sistemului pe care eu l-am numit cultura de harem şi că numai în cele câteva ţări din Occident, în micul domeniu peninsular al creştinătăţii, domina o atitudine diferită“. Autorul descrie atitudinea de harem drept „mai realistă faţă de apetitul sexual masculin decât cultura occidentală a castităţii şi monogamiei şi totodată mai puţin sentimentală în această privinţă“. Haremul lui Bernstein reflectă psihicul masculin darwinist,

THE EAST, THE WEST, AND SEX

A History of Erotic Encounters de Richard Bernstein Ilustrată. 325 pag. Alfred A. Knopf. 27.95 $ care e programat sexual pentru tinereţe, frumuseţe, varietate în cantităţi mari, „un loc al posibilităţilor erotice nemărginite“, în care se celebrează poftele trupului şi păcatul. Mintea îţi zboară deja de pe această pagină uscată şi insipidă – doar dacă nu ţi-ai vărsat cumva cafeaua pe foaie – către o odaie plină de fum şi de arome puternice de santal şi de haşiş, în care nişte tinere exotice învăluite de văluri şi cu clopoţei pe glezne dansează lasciv (fără bară) în timp ce tu stai tolănit pe un divan îmbrăcat în brocart roşu, ticsit cu

perne, în vreme ce o altă fată frumoasă, cu părul mătăsos... Dar stai aşa, înainte să te cufunzi (sau să te afumi) de-a binelea în acea atmosferă care aduce perfectă înţelepciune şi mulţumire, treci înapoi! Mai întâi trebuie să ne gândim la implicaţiile politice, sociale, economice (vechea poveste cu „el are bani, ea nu“) şi feministe (idem, dar pe un ton mai ofensat) ale ciocnirii ameţitoare dintre bărbaţii heterosexuali caucazieni şi, mă rog, orice fiinţă tânără şi frumoasă care nu face parte din mediul lor etnic sau cultural. Tocmai aici ne vine în ajutor Bernstein, prin cartea sa accesibilă, bine documentată şi foarte amplă, deşi subiectul lui e atât de complex încât autorul nu oferă decât o simplă introducere, un fel de melanj de istorie, interviu şi anecdotă. Bernstein mai propune şi un program destul de rigid. „Orientalismul“, în definiţia cea mai renumită, oferită de Edward Said, este, potrivit lui Bernstein, acea „viziune occidentală a Orientului ca loc extrem de erotizat care nu se iveşte din realitate, ci din nevoia de a descoperi în Est ceea ce a prins rădăcini în mintea occidentală înainte ca occidentalii să înceapă să meargă acolo“. Bernstein caută dovezi pentru faptul că Orientul sexualizat nu e doar un vis erotic occidental, ci şi o realitate şi se trezeşte aproape îngropat în descoperirile sale. (Trebuie remarcat că oricine ar putea da peste inechităţi erotice similare şi în New York, Londra sau Paris dacă ar avea înclinaţii orizontale.) „Perspectiva erotizată a Orientului are un puternic miez de adevăr, pe care ILUSTRAŢIE DE HIROSHI TANABE

adepţii lui Said nu sunt deloc dispuşi să-l recunoască“, transmite autorul din tranşeele căutării sale. Să continue bătălia. Pe lângă faptul că a mai scris şase cărţi şi a semnat editoriale în The International Herald Tribune, Bernstein a avut o distinsă carieră de peste 30 de ani ca jurnalist. Fost şef al biroului din Beijing al revistei Time şi al birourilor The New York Times de la Paris şi Berlin, Bernstein a petrecut foarte mult timp în străinătate şi destul în ţările despre care vorbeşte. Acoperă o zonă foarte amplă: de la manualele de sex chinezeşti din secolul al II-lea ce descriu frumuseţea trupurilor dansatoarelor – „mlădioase ca iarba“ – care îşi „arată farmecele în aşa fel încât privitorul uită de viaţă şi de moarte“, la relatările lui Marco Polo despre concubinele imperiale din secolul al XIV-lea, apoi la secolul al XVI-lea, când „marinarii portughezi convieţuiau cu băştinaşe din Goa, Malacca, Sumatra şi Japonia“ şi până la Bangkokul actual, unde gloria imperiului a fost redusă la barele şi bordelurile din cartierul Patpong. Bernstein defineşte Orientul drept „cea mai mare parte a teritoriului mondial din nordul şi estul Africii către Asia de sud, sud-est şi est“. Dacă staţi cam prost cu geografia, asta înseamnă Algeria, Maroc, Egipt, Turcia, Irak, Iran, Arabia Saudită, Pakistan, Afganistan, Somalia, Tunisia, Yemen, Vietnam, Cambogia, Filipine, Sri Lanka, Tailanda, Japonia şi, da, China şi India. Trebuie să protestez însă. Această definiţie a Orientului nu e cumva atât de vastă încât devine deopotrivă lipsită de sens şi ofensatoare – şi, în lumea noastră de după 11 septembrie, nu e oare cam iresponsabilă, ca să nu zicem de-a dreptul retrogradă? (E ca şi cum ai spune că atmosfera din Los Angeles ţine doar de staruri de cinema, marijuana folosită în scopuri medicale, scenarii ilizibile şi buze uriaşe – mă rog, ăsta nu e un exemplu prea bun.) Nu-mi place să stric ploile, dar e oare chiar aşa de potrivit să bagi în aceeaşi oală, numită „Orient“, toate ţările astea incredibil de numeroase şi de variate, ca să nu mai vorbim de femeile lor? Totuşi, e adevărat că multe dintre culturile diferite pe care le studiază Bernstein au istorii străvechi cu un înalt rafinament sexual şi, adesea, cu un parfum dulceag care depăşeşte tot ce s-a realizat în Occident, în ciuda eforturilor considerabile ale marchizului de Sade, ale lui Hugh Hefner, ale bordelului Moonlite Bunny Ranch şi ale dealurilor siliconate din San Fernando Valley. Nu e deloc o noutate că creştinismul, cu Fecioara Maria (asta ca să pornim direct cu dreptul) a manifestat un interes foarte scăzut faţă de explorarea poftelor trupeşti sau a potenţialului lor. Energia sexuală e scăpată de sub control chiar şi în perspectiva celor mai convinşi creştini (a se vedea Sfânta Treime formată din Bakker, Swaggart şi Haggard). Să ne amintim că, din punct de vedere genetic, suntem mai curând maimuţe decât plini de virtuţi, iar „cultura de harem“ reprezintă un răspuns la acea chemare antropoidă.

UPĂ ce ne spune povestea sordidă şi previzibilă a unui profesor străin de engleză în China actuală care se laudă pe blog cu propriul mini-harem de chinezoaice, Bernstein ne duce imediat în epoca de aur a imperialismului şi colonialismului, când britanicii, francezii şi olandezii s-au mutat în Orient – mutare demnă de orice amant rău – şi apoi la jumătatea secolului al XX-lea, când know how-ul infailibil al americanilor a luat o turnură depravată şi vulgară în Vietnam, producând „un circ erotic belic de proporţii istorice“, cu doza corespunzătoare de boli venerice. Povestea a fost, cu siguranţă, mai frumoasă când Madama Butterfly, The Mikado, O mie şi una de nopţi, xilogravurile japoneze, precum şi Delacroix şi Ingres au oferit prisma prin care Orientul se înfăţişa ca o rapsodie de delicateţe şi extaz. În 1849, când Flaubert a călătorit în Egipt împreună cu Sir Richard Burton – de pe departe cei mai interesanţi bărbaţi din cartea lui Bernstein –, francezul a consemnat câteva dintre cele mai detaliate, lascive şi divine perspective asupra sexului în Orient, care ne mai colorează şi astăzi imaginaţia. Flaubert adora prostituţia (chiar şi la Paris!): „un loc de răscruce pen-

tru multe elemente – pofta trupească, amărăciunea, absoluta absenţă de contact uman, frenezia musculară, zăngănitul aurului“. În dansatoarea Kuciuk Hanem şi-a găsit sufletul Orientului său. Vaginul ei (acesta nefiind cuvântul folosit de Flaubert) „era ca un val de catifea... Mă simţeam ca un tigru“, scria el. „Noaptea a fost lungă, o reverie de o intensitate nemărginită.... Spre final, îmbrăţişarea noastră avea ceva trist şi iubitor“. En Égypte, Madame Bovary, ce n’est pas moi! Burton, una dintre cele mai strălucite şi romantice personalităţi din secolul al XIX-lea, a desfăşurat căutări paralele pentru a descoperi izvoarele Nilului şi sursa plăcerii lui Flaubert, două drumuri nelipsite de legătură. Deşi n-a prea reuşit cu Nilul, a găsit totuşi ceva – şi anume că anumite sclave din triburi se pricepeau să-şi folosească „muşchii constrictori ai vaginului“, astfel încât o femeie putea induce orgasmul partenerului său „nu prin răsuciri şi mişcări, ci prin strângerea şi eliberarea membrului masculin cu muşchii părţilor intime“. (Iată şi un cuvânt indecent pentru noi, fetele!) O asemenea femeie primea numele de kabaza, ceea ce înseamnă „strângătoarea“ în arabă. Strângătoarele erau destul de scumpe. Pe de altă parte,

India juca Twister – versiunea Kama Sutra – cu peste o mie de ani înainte de descoperirea Americii de către Columb. despre gestul brutal prin care băieţii deveneau eunuci, Burton consemna laconic: „Băiatul supravieţuieşte adesea“. Primul viconte Wolseley, mareşal în armata britanică, recunoştea insolent că s-a „însoţit cu o «prinţesă orientală»“ care i-a oferit „toate calităţile unei neveste fără nici o sâcâială conjugală“ şi că n-avea de gând să se însoare cu „o «scorpie» din Europa, decât dacă ar fi o moştenitoare“. În prezent, vicontele ar putea considera foarte potrivit ceea ce scria Burton despre cele mai bune modalităţi de a supravieţui castrării. (Procedeul include apă fiartă şi cufundarea într-o „grămadă de bălegar proaspăt“.) Comandant în armata indiană în 1803, un anume David Ochterlony şi-a luat 13 neveste şi „îi plăcea să se fălească prin Delhi cu soţiile mergând în urma lui, fiecare pe propriul său elefant“. Nu era tocmai genul de plimbare de

FOTOGRAFIE DE ZHONGMEI LI

după-amiază de care ar fi avut parte în Beacon Hill din Boston, de unde provenea Ochterlony. Într-una dintre încercările sale bine intenţionate de a privi din perspectivă feminină povestea din această carte care are o orientare evident masculină, Bernstein declară că, în epoca explorării, „ar părea neverosimil, dacă nu de-a dreptul imposibil, să dăm peste povestea unei franţuzoaice, să zicem, care se îndrăgosteşte de un aventurier persan sau arab“. Însă, dacă vreţi să ştiţi ce făceau fetele în timp ce bărbaţii îşi făceau de cap, citiţi clasicul captivant al lui

Lesley Blanch, The Wilder Shores of Love, în care le veţi găsi pe doamnele (caucaziene) din Arabia făcând lucruri mai curajoase şi mai interesante decât domnii, în timp ce fac şi mult sex cu şeici beduini. Cercetarea lui Bernstein indică o ilustrare aproape perfectă a ecuaţiei sexuale simple, dar strălucite, a psihoterapeutului Jack Morin: atracţie + obstacole = plăcere, în care distanţa ideală de persoana iubită e „nici prea aproape şi nici prea departe“. Dacă volumul lui Bernstein externalizează şi cartografiază în mod provocator psihicul erotic heterosexual masculin, autorul nu pătrunde mai adânc în inima adevărată a întunericului, în labirintul în care se produce cu adevărat sexul, în locul unde ostilitatea, neliniştea, Oedip şi inegalitatea (eroticul adevărat nu face diferenţa între incorectitudinea politică şi o jartieră ieftină) se amestecă cu dorinţa copleşitoare de contopire. Adevăratul subiect al cărţii sale este povestea bucuriei masculine de a pângări, adesea în timp ce iubeşte, ceva neprihănit şi frumos, de a găsi puritatea împletită cu desfrâul. Din păcate, dar poate în mod necesar, Bernstein dă tot soiul de ocoluri pocăite în jurul subiectului său – prin expresii precum „s-ar putea susţine că“ – datorate naturii extrem de incorecte politic a realităţii: subiecţii săi sunt bărbaţii lacomi şi femeile supuse. Rezultatul acestei diplomaţii jurnalistice e că proza are puţină îndrăzneală neconvenţională, în vreme ce subiectul său e plin de asta. La început, autorul sugerează cam spăşit: „Haideţi să nu fim critici, cel puţin nu încă“. Însă orgia pe care o înfăţişează îl reprezintă pe bărbatul occidental făcând sex global cu femeia orientală pe covorul fermecat al lui Aladin, în timp ce femeile din vest şi bărbaţii din est sunt lăsaţi să stea jenaţi de vorbă în jacuzzi. Dacă încercaţi, la fel ca Bernstein, să găsiţi o legătură între aceştia din urmă, nu veţi reuşi deloc să le stârniţi interesul reciproc. Aşa că ţineţi-vă bine, feministelor, Bernstein vă dă un os mare de ros. Însă nu vă faceţi griji – în favoarea voastră, a scris o carte nu foarte senzuală despre un subiect foarte senzual. Pe femeile din Asia le descrie drept „având nişte sâni mai degrabă ca prunele decât ca pepenii, cu fese şi şolduri mai curând uscăţive decât pline“. Unde e tânărul Flaubert când ai nevoie de el? Bernstein se riscă puţin cu o doză de pasiune (dacă nu fac astfel un oximoron), însă doar în ultima propoziţie a cărţii sale – ca amantul care plânge la despărţire –, când scrie despre „puterea impulsului care a populat planeta, care pe unii bărbaţi îi înnebuneşte, iar pe alţii îi face mai înţelepţi, impulsul de a te bucura de o clipă de contact frenetic, primitiv şi sublim cu o făptură desăvârşită şi înmiresmată“. Subiectul e evident drag inimii sale: autorul îi dedică volumul soţiei sale, frumoasa dansatoare chinezoaică Zhongmei Li, pe care o numeşte „imaginea Orientului pentru mine“. Însă Bernstein ne spune tot timpul că e un tip decent şi că, în cazul în care l-am bănui că are o atitudinea prea pro-harem, ne mai zice că „înţelepciunea, fireşte, ne învaţă că cea mai mare plăcere sexuală masculină se produce într-o relaţie sănătoasă, monogamă şi iubitoare cu o singură femeie“. A cui înţelepciune e asta? A unui psiholog din emisiuni tv? Nu e înţelepciunea unei persoane care spune adevărul. Hai să lăsăm subiectul nebulos al adevărului în exprimarea marelui poet mistic Jalaluddin Rumi – născut cu 800 de ani în urmă, în ţara acelor dansatoare –, un bărbat care cunoştea valoarea unui văl şi adevărata natură a poftelor care animă incredibilul sex din haremuri: Dacă vrei ceea ce poate oferi realitatea vizibilă, eşti un slujbaş. Dacă vrei lumea invizibilă, atunci nu-ţi trăieşti adevărul. Amândouă dorinţele sunt nesăbuite, dar vei fi iertat pentru că uiţi că ceea ce vrei cu adevărat este bucuria tulburătoare a iubirii.

Imperativul global Joshua Cooper pledează pentru o nouă generaţie de soluţii diplomatice. DE GARY ROSEN

RICE s-ar spune despre The Age of the Unthinkable (Epoca incredibilului), nu-l putem acuza pe autor, Joshua Cooper Ramo, că încearcă să-i facă pe plac şefului său. Ramo e director managerial la Kissinger Associates, controversata „firmă geostrategică de consiliere“ fondată de fostul secretar de stat, însă noua lui carte reprezintă, printre altele, o critică susţinută a geostrategiei stil Kissinger. Aşa cum declara acesta unui reporter al The New Yorker la recenta serată ţinută pentru a-l onora pe tânărul său protejat, cartea „conţine o temă de bază cam dificilă pentru mine, aceea că generaţia mea e o adunătură de oameni cu păreri învechite“. După Ramo, trăim într-o „epocă revoluţionară“ definită de probleme ale căror complexitate, imprevizibilitate şi interconectare ne desfid tot mai mult efortul de fi

Gary Rosen este ofiţerul-şef al afacerilor externe la John Templeton Foundation şi fostul managing editor de la Commentary.

în control (ţineţi cont de: terorism, încălzire globală, pandemii, disoluţie financiară). Statele nu mai sunt o forţă dominantă, „noii actori“ abundă, iar prezentul aparţine efemerului şi adaptabilităţii. Aceste noi dinamici ameninţătoare impun, în opinia lui Ramo, nimic mai puţin decât „o completă

THE AGE OF THE UNTHINKABLE

Why the New World Disorder Constantly Surprises Us and What We Can Do About It. de Joshua Cooper Ramo 279 pag. Little Brown & Company. 25.99 $ reinventare a ideilor noastre despre securitate“, chiar o răsturnare a „două milenii de obiceiuri intelectuale occidentale“. Noţiuni perimate precum prevenirea şi echilibrul puterii trebuie să lase loc noului „concept definitoriu“ de „flexibilitate“. Trebuie să „inovăm“ şi să „învăţăm continuu“, ca societate şi în relaţiile cu restul lumii. Pentru a localiza exemplificări ale unei asemenea gândiri, Ramo (fost editor la Time)

descinde în toate locaţiile preferate ale jurnaliştilor globe-trotteri importanţi. Întâlnim un mogul investitor de capital în Silicon Valley, un doctor care se ocupă de SIDA în Africa de Sud şi un şef al spionajului israelian; ne delectăm la o expoziţie militară high-tech din China şi în prezenţa cugetătorului Mihail S. Gorbaciov; şi suntem hurducaţi pe drumurile bombardate din sudul Libanului pentru a afla „secretele de management ale Hezbollah“. Întâlnim totodată personaje intelectuale care întruchipează, pentru Ramo, varietatea corectă de gândire holistică şi de apreciere a complexităţii, de la Gertrude Stein şi Picasso până la anticul strateg militar chinez Sun Tzu şi fizicianul danez Per Bak, a cărui teorie despre dunele de nisip în cascade îi furnizează lui Ramo metafora pentru posibilitatea modificărilor imprevizibile şi catastrofice. Formula folosită aici – viniete expuse, teoretizări savante, juxtapuneri surprinzătoare – e familiară cititorilor lui Thomas L. Friedman şi Malcolm Gladwell, iar Ramo o execută cu vervă. Însă tezele lui hiperbolice şi prezentarea deseori gâfâită nu-i facilitează demersul. E greu de găsit un observator serios al scenei internaţionale care să nege

pericolele inedite descrise de el sau necesitatea de gândire creativă pentru abordarea acestora. Chiar şi în cazul Irakului, exemplul de manual al lui Ramo despre vechea gândire deficitară, el remarcă faptul că au existat mulţi experţi guvernamentali (ignoraţi) care au prezis complexitatea probabilă a situaţiei postbelice şi că promotorii politicii americane pe parcursul ultimilor ani au recurs la ajustări sofisticate. Gândirea „revoluţionară“ la care se referă Ramo pare să se fi infiltrat deja pe holurile Pentagonului. Totodată nu e foarte clar dacă statele şi interesele lor tradiţional definite pot fi aruncate atât de uşor la periferia discuţiei despre politica externă. Henry Kissinger reprezintă multe lucruri, dar nu e „un om cu păreri învechite“. Statele vor continua să conteze, ca de altfel şi formele lor de guvernare. Ramo împărtăşeşte aversiunea lui Kissinger de a privi lumea printr-o prismă ideologică, dar asta lasă un mare gol în analiza lui. În vremurile grele care ne aşteaptă, mobilitatea şi flexibilitatea naţiunilor vor depinde cel mai mult de principiile atotcuprinzătoare de legitimitate şi luare a h deciziilor.

„Jucând pentru viaţa mea“ Un meci de tenis tensionat în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial. DE LIZ ROBBINS

NTR-O după-amiază spre sfârşitul lunii iulie 1937, un american roşcovan şi un aristocrat german s-au remarcat pe nobilul gazon de la Wimbledon, oferind un spectacol de neuitat. Tenisul nu fusese niciodată atât de civilizat – sau cel puţin asta era impresia lăsată. Don Budge, fiul unui camionagiu din California, şi prietenul său, baronul Gottfried von Cramm, un blond arătos, s-au duelat până spre seară în ultimul meci al semifinalei Cupei Davis ţinut la All England

A TERRIBLE SPLENDOR

Three Extraordinary Men, a World Poised for War, and the Greatest Tennis Match Ever Played de Marshall Jon Fisher Ilustrată. 321 pag. Crown Publishers. 25 $ Lawn Tennis and Croquet Club. Miza era mai mare decât mândria naţională. „În această zi de vară englezească, încă în timp de pace, zvastica flutură deasupra terenului central împreună cu steagul britanic şi cu cel american“, scrie Marshall Jon Fisher

Liz Robbins, autoarea „A Race Like No Other: 26.2 Miles Through the Streets of New York,“ e reporter la Times, unde scrie despre tenis. 10

în noua sa carte: A Terrible Splendor: Three Extraordinary Men, a World Poised for War, and the Greatest Tennis Match Ever Played (O splendoare teribilă: Trei bărbaţi extraordinari, o lume pregătită de război şi cel mai mare meci de tenis jucat vreodată). „Oficialii nazişti îşi sorb ceaiul în loja regală, în compania reginei“. Mult ceai e sorbit între puncte în această carte (chiar şi de jucători). E un detaliu picaresc ce contrazice anxietatea acestui thriller în cinci seturi şi îi face pe cititori să stea pe marginea scaunelor – uneori chiar lângă Jack Benny şi Ed Sullivan, prieteni cu Budge. La 22 de ani, Budge era nr. 1 în lume, pe cale de a deveni un superstar. La 28 de ani, von Cramm, nr. 2, se temea că era pe cale de a înfunda o puşcărie nazistă – sau chiar mai grav. Antrenorul lui Cramm, „eroul american în declin“ Bill Tilden, nu era sigur încotro se îndrepta. Fisher descrie modul intersectării carierelor acestora în contextul conflictului mondial iminent, juxtapunând istoria şi sportul într-o naraţiune captivantă, dar inegală, care nu se ridică tot timpul la încărcătura meciului. Poveştile lui Budge şi Tilden au mai fost spuse, aşa că ele funcţionează mai bine ca suport pentru un portret nuanţat al lui von Cramm. Un tip „galant“ şi „graţios“ respectat pentru sportivitatea sa, von Cramm era cel mai celebrat atlet german după boxerul Max Schmeling. Dar ascundea un secret: era homosexual. Partenerul lui de dublu fusese un evreu care fugise din Germania; la fel procedase şi iubitul său evreu. În lunile premergătoa-

Gottfried von Cramm, stânga, şi Don Budge, Londra, 1937. re meciului, von Cramm a fost interogat de Gestapo despre activităţile lui homosexuale, i s-a interzis să participe la openul francez, a divorţat de soţia lui şi a pierdut finala de la Wimbledon pentru al treilea an consecutiv (în faţa cui altcuiva decât a lui Budge). A refuzat să intre în partidul nazist; succesul în tenis reprezenta singura lui protecţie. „Joc pentru viaţa mea“, i-a spus von Cramm lui Tilen, care nu făcuse din homosexualitatea lui un secret prea bine păzit. Fisher ne relatează cum, dând de dovadă de o generozitate neclintită, von Cramm îşi îndură cu stoicism necazurile. Dacă structura cărţii pare familiară, Fisher recunoaşte că a împrumutat modelul de la

Levels of the Game, de John McPhee, o istorisire limpede şi plină de viaţă a meciului jucat de Arthur Ashe în 1968 în semifinala de la openul Statelor Unite împotriva lui Clark Graebner, carte presărată cu sociologie şi istorie. Dar unele digresiuni ale lui Fisher (despre cariera lui Schmeling, despre meciuri anterioare) încetinesc derularea naraţiunii. Alteori îl lasă pe cititor tânjind după mai multe detalii: despre disperarea de scurtă durată a lui Cram, atunci când în cele din urmă e închis, sau despre refuzul Statelor Unite de a-i permite imigrarea, chiar şi după ce se va căsători cu moştenitoarea Barbara Hutton în 1955. Fisher, care a scris pentru Harper’s Magazine şi The Atlantic, alege câteva remarci pline de sevă ale lui Alistair Cooke, la ora aceea comentator radio pentru NBC, şi ale lui James Thurber, comentatorul de tenis al vremii pentru The New Yorker. Dar propria lui scriitură e uneori forţată (numeşte seturile prelungite „reprize extra“ şi afirmă că „Gottfried sorbea Berlinul Republicii Weimar ca pe şampania la care renunţase“), iar dialogurile şi panseurile pe care le recreează pentru a „dramatiza un moment“ nu funcţionează întotdeauna („Oricum, nu-mi va face viaţa uşoară, asta-i sigur“). Mai bine să luăm în considerare perspectiva mai largă. Chiar vara trecută, Rafael Nadal şi Roger Federer au reinventat la Wimbledon „cel mai mare meci de tenis jucat vreodată“. Iluminând teribilele umbre ale trecutului, Fisher demonstrează că hiperbola h poate fi trecătoare, dar campionii nu.

FOTOGRAFIE DE LA ULLSTEIN BILD/THE GRANGER COLLECTION, NEW YORK

Bestseller în România Inaugur m o nou rubric , un top al vânz rilor din libr riile române!ti. Sper m ca în curând s ni se al ture tot mai mul"i retaileri de carte. The New York Times Book Review

Top vânzări librăria Mladinska

CĂRŢI PENTRU COPII

1-7 iunie 2009

FICŢIUNE

NONFICŢIUNE

POVESTIRI MORTALE de Mihai Găinuşă

LEGILE LUMII ÎNCONJUR!TOARE de R.

CU M!NU I de Mihaela Nicola

PSIHOLOGIA CONDUCERII EFICIENTE de Hans

CEI BUNI, CEI R!I I CEI TIC!LO I de R.L. Stine

ÎMP!RATUL MU TELOR de William Golding

SECRETUL de Rhonda Byrne (Adevăr divin)

CORALINE de Neil Gaiman

LUNA NOU! de Stephenie Meyer

3 4

ALBINU"A PUTUROAS! de R.L. Stine

PAVILIONUL CANCERO ILOR de Alexandr

SUFLET CANDRIU. VOL. 1 de Radu Anton

CODUL BUNELOR MANIERE PENTRU COPII de

C!DEREA ÎN LUME de Constantin Ţoiu

SUFLET CANDRIU. VOL. 2 de Radu Anton

MAREA V!RS!TUR! de R.L. Stine

MOARA CU NOROC, P!DUREANCA I ALTE NUVELE

M!NÂNC, SL!BESC I M! MEN"IN CU DIETA MONTIGNAC de Michel Montignac

MANUAL DE AVENTURI PENTRU B!IE"II CURIO I

CEL MAI IUBIT DINTRE P!MÂNTENI de Marin

9 10

BERLIN NOIR II. CRIMINALUL DIN UMBR! de

ALB! CA Z!PADA (Editura Aquila 93)

JURNALUL UNUI SCANDAL de Zoe Heller

PRIMELE POVE TI, CÂNTECE I POEZII, PENTRU CEI MAI MICI COPII de Lucia Cocişiu

ZÂNE I SPIRIDU I de mai mulţi autori

(Editura Anteea)

(Editura Mladinska)

(Editura Corint Junior)

(Profile Publishing)

(Editura Corint Junior)

Nessia Laniado (Editura Corint Junior) (Editura Corint Junior)

de Sam Martin (Curtea Veche Publishing)

VREAU S! TIU: LITERELE I CIFRELE, carte pe

carton (Litera International)

The New York Times Book Review

CĂRŢI PENTRU COPII 2

CERCUL DE AUR de Guillaume Prevost

ALBINU"A PUTUROAS! de R.L. Stine

4 5

CASTELUL PRIN"ESEI (Editura Corint Junior)

(Editura Corint Junior)

(Humanitas Fiction)

Michael Klein (Editura All)

CELE MAI VECHI I MAI FRUMOASE PANORAME FOTOGRAFICE ALE BUCURE TILOR, album

(Noi Media Print)

(Rao Distribuţie)

Soljeniţîn (Univers Publishing House) (Grupul Editorial Art)

de Ioan Slavici (Grupul Editorial Art)

Roman (Noi Media Print) Roman (Noi Media Print)

(Litera International)

Preda (Litera International)

Phillip Kerr (Editura Polirom) (Editura Polirom)

ÎN"ELEPCIUNE PENTRU SUCCES de Wayne W.

Dyer (Meteor Press)

ÎNGRIJIREA SUGARULUI I A COPILULUI de Dr.

LUMEA V!ZUT! DE CLARKSON de Jeremy

Spock (Editura All)

Clarkson (Editura All)

8-14 iunie 2009

FICŢIUNE 1

Pilkey (Editura Mladinska)

(Humanitas Fiction)

Lehoucq (Editura Arc)

Top vânzări librăria Mladinska

AVENTURILE C!PITANULUI CHILO"IL! de Dav

(Editura Polirom)

NONFICŢIUNE

ZORI DE ZI de Stephenie Mayer

JURNAL 2003 – 2009 de Oana Pellea

ÎMP!RATUL MU TELOR de William Golding

CONFESIUNILE UNUI CAFEGIU de Gheorghe

3 4

LUNA NOU! de Stephenie Mayer (Rao

3 4

GHID ROMÂNIA CU HART! (Ad Libri)

FOR"A GÂNDIRII POZITIVE de Norman

(Rao Distribuţie)

(Humanitas Fiction)

Distribuţie)

FATA CARE S-A JUCAT CU FOCUL. MILLENNIUM 2

de Steig Larsson (Editura Trei)

(Editura Humanitas)

Florescu (Editura Humanitas)

SECRETUL de Rhonda Byrne

(Adevărul divin)

CEI BUNI, CEI R!I I CEI TIC!LO I de R.L. Stine

AMURG de Stephenie Mayer

MANUAL DE AVENTURI PENTRU B!IE"II curio şi

WINNETOU. VOL 1-3 de Karl May

(Adevărul Holding)

CARTEA NEAGR! de Orhan Pamuk (Curtea Veche Publishing)

GHID DE BUZUNAR ISTANBUL

(Editura Corint Junior)

de Sam Martin (Curtea Veche Publishing)

(Rao Distribuţie)

Vincent Peale (Curtea Veche Publishing)

BUC!T!RIA CHINEZEASC!

(Editura Aquila 93) (Editura Aquila 93)

CELE MAI FRUMOASE BASME ROMÂNE TI. VOL. 2

POVESTIRI MORTALE de Mihai Găinuşă

DIETA CU ÎNC!RC!TUR! GLICEMIC! SC!ZUT!

A DOUA CARTE CU APOLODOR de Gellu Naum

CARTEA CU APOLODOR de Gellu Naum

EVADARE IMPOSIBIL! de Lee Child

(Humanitas Fiction)

LUMEA V!ZUT! DE CLARKSON de Jeremy

VECHIUL ORA IMPERIAL de Yasunari Kawabata (Humanitas Fiction)

SPANIOLA PENTRU SPANIA de Dragoş

ABC-UL TIIN"EI

(Erc Press) (Humanitas) (Humanitas)

(Editura Corint Junior)

(Editura Polirom)

de Wayne W. Dyer (All Distribuţie) Clarkson (Editura All)

Cojocaru, Oana Oprean (Editura Polirom) 11

Ai grij de tine! În epoca vitezei, am început s prefer m sfaturile de s n tate din c r!i unei vizite la medic. E revolu!ia self-health!

DE VIRGINIA COSTESCHI Se spune că dacă vrei ca un lucru să fie bine făcut, să îl faci tu însuţi. Şi zicerea aceasta se aplică în ultimii ani şi la îngrijirea sănătăţii noastre. Fie că am fost la un moment dat nemulţumiţi de serviciile medicale, fie că am considerat că unele afecţiuni sunt prea uşoare pentru a merita o programare la consultaţie, am ajuns în faţa unui raft de librărie şi ne-a atras un titlu ce recomanda cartea respectivă drept agendă medicală atotvindecătoare. Adăugăm întoarcerea noastră furios-găunoasă la eco, verde, natural, fără conservanţi şi ajungem la profilul cititorilor de cărţi de autovindecare. Apropo, e amuzant să auzi pledoarii despre ecologie de la o fumătoare înrăită sau de la un natural born driver, genul care sare în maşină chiar dacă se duce până la colţul străzii să îşi ia pâine. Eu recunosc că mă plasez la centru: îmi place să citesc despre tot felul de terapii, dar până la urmă, în afară de Reiki (care nu e o terapie), homeopatie şi puţin Bowtech, nu am experimentat nimic extravagant. Nici o terapie cu pietre, nici o programare neuro-mentală, nici o împachetare în alge bleu de Dunăre. Zilele trecute, într-o librărie, am fost frapată de cât de des apare cuvântul sănătos în titlurile cărţilor. E adevărat că trecem printr-o criză, trăim vremuri bolnave, dar cred că e supraevaluată nevoia publicului de a primi sfaturi sănătoase… de sănătate, pentru vindecare etc. Sau editorii duc lipsă de imaginaţie când vine vorba de titlurile unor astfel de cărţi. Mai degrabă amândouă. Cred că fiecare dintre aceste terapii alternative are mai multe şanse de promovare în cărţi cu titluri oneste, care să nu pedaleze prea mult pe atributele care sugerează aspiraţiile noastre de mai bine. Iată o selecţie a celor mai interesante cărţi de la raft, în această perioadă: TU ŞI MEDICUL DIN TINE

Terapia CranioSacrală şi Eliberarea SomatoEmoţională de Dr. John Upledger  pag. Editura Herald.  lei

Cartea descrie aventura descoperirii unui nou sistem al corpului, craniosacral. Folosirea tehnicilor puse la punct de Dr. John Upledger, respectiv: terapia CranioSacrală, procedee avansate de Eliberare 12

SomatoEmoţională şi Imaginea şi Dialogul Terapeutic, oferă oricărei persoane şansa de a realiza un potenţial nou pentru vindecare şi pentru îmbunătăţirea sănătăţii la toate nivelurile. Volumul conţine istoria experienţelor în dezvoltarea conceptelor legate de sistemul craniosacral şi modalităţile în care acest sistem a fost folosit în evaluarea şi tratarea pacienţilor. Iniţial, terapia CranioSacrală a fost utilizată ca o

modalitate adiţională, ce putea fi încorporată cu eficienţă în multe practici pentru sănătate, de la masaj la medicina dentară, de la medicina tradiţională la integrarea corp-minte. În viziunea autorului, utilizarea optimă a tehnicii CranioSacrale este ca terapie complementară, întrucât este o modalitate terapeutică independentă şi poate fi practicată de o gamă largă de profesionişti din sănătate. Aplicarea intensivă şi integrată a tuturor procedeelor puse la punct de Dr. Upledger prezintă un efect maxim în special în tulburările de stres post-traumatic (tentativele de omor, viol, abuzuri ale cultelor satanice, bătăi etc.). Terapia Craniosacrală este folosită în prezent de către practicieni pentru a îmbunătăţi funcţionarea sistemului nervos central, a elimina efectele negative ale stresului, a întări rezistenţa la îmbolnăviri şi a spori sănătatea generală. VINDECAREA ALTERNATIVĂ

de Christof Janicke şi Jorg Grunwald  pag. Editura Mladinska. . lei

Volumul Vindecarea alternativă cuprinde o mulţime de sfaturi te-

rapeutice, pentru tratarea a peste  de boli şi afecţiuni. Înţeleptele învăţături ale metodelor străvechi de tratament alături de cele mai

noi descoperiri sunt folosite în prezentarea a  dintre cele mai importante terapii alternative. Rezultatul muncii a  medici, oameni de ştiinţă, scriitori, cercetători, tămăduitori, acest ghid de sănătate are ilustraţii şi fotografii elocvente. Graţie lor, ghidul este mai uşor de înţeles, are un aspect mai plăcut şi poate fi utilizat cu mai multă uşurinţă. VEGETARIANA

Cea mai complexă carte de bucate vegetariene  pag. Editura Mladinska.  lei

Un ghid complex al alimentelor integrale, cu peste  de reţete clasice şi originale. Cele mai multe dintre acestea sunt reţete simple şi rapide, realizate cu ingrediente proaspete,

având şi sugestii pentru prepararea şi păstrarea lor. Vegetariana este un ghid informativ complex despre diversele fructe şi legume, seminţe, leguminoase, cereale şi produse lactate - pe scurt, alimentele de bază din cămara lacto-vegetarianului.

na cunoaşte astăzi despre problemele de sănătate care îi preocupă cel mai mult pe oameni: controlul greutăţii, alimentaţia ideală, colesterolul, activitatea fizică, tensiunea arterială, investigaţiile medicale, consumul de alcool, dependenţa de tutun, stresul, ba chiar implicaţiile tristeţii şi ale fericirii asupra sănătăţii. Învaţă să trăieşti sănătos este o carte despre sănătate care nu interzice nimic, care nu impune nimic şi care prezintă ultimele date ştiinţifice privind modalităţile de prevenire a afecţiunilor evitabile şi de întârziere a îmbătrânirii.

GHIDUL SĂNĂTĂŢII TALE

de Michael Van Straten  pag. Litera Internaţional. . lei şi GHIDUL ALIMENTELOR S N TOASE de Michael Van Straten  pag. Litera Internaţional. . lei

Ghidul sănătăţii tale vă învaţă cum să aveţi grijă de sănătatea dvs. Cu cât consumăm alimente mai variate, cu atât scade posibilitatea noastă de a avea deficienţe în vreuna dintre substanţele nutritive necesare organismului.

de David Grotto  pag. Editura Polirom. . lei

Cartea Învaţă să trăieşti sănătos (scrisă de eminentul cardiolog Valentín Fuster în colaborare cu ziaristul Josep Corbella) cuprinde sfaturi de bază pentru îngrijirea sănătăţii şi îmbunătăţirea calităţii vieţii. Structurată astfel încât să

Natura ne pune la dispoziţie o varietate de plante benefice pentru sănătate. Bazată pe îndelungata experienţă de nutriţionist a autorului, lucrarea prezintă alimentele cele mai bogate în nutrienţi, antioxidanţi şi acizi graşi omega, fiind un ghid util pentru îmbunătăţirea dietei noastre zilnice. Fructele, legumele, condimentele, băuturile sunt ordonate alfabetic, pentru fiecare specificându-se originea, calităţile terapeutice, modul de depozitare şi oferindu-se sfaturi de prepara-

poată fi citită de la început până la sfârşit precum o povestire, dar şi pentru a permite fiecărui cititor să înceapă cu acele capitole care îl interesează, cartea prezintă întrun limbaj accesibil ceea ce medici-

re şi reţete de la maeştri bucătari. Anexele conţin un plan alimentar cu . de calorii pe zi, precum şi o listă a principalelor elemente nutritive.

ÎNVAŢĂ SĂ TRĂIEŞTI SĂNĂTOS

de Valentín Fuster şi Josep Corbella  pag. Editura Corint. . lei

şi a familiei, într-un mod practic şi accesibil. Tratamentele medicinei convenţionale se îmbină cu străvechea utilizare a plentelor medicinale, dar şi cu remediile homeopatice sau cu subtila acţiune a aromaterapiei. Structurată în  capitole, în funcţie de diferitele sisteme ale corpului uman (cu un capitol dedicat bolilor copiilor), cartea vă propune tratamente simple, uşor de aplicat, lăsându-vă să alegeţi între medicina convenţională şi cea alternativă. În Ghidul alimentelor sănătoase, specialistul în remedii naturale Michael van Straten vă ajută să eliminaţi unele probleme de sănătate prin cunoaşterea detaliată a efectelor pozitive pe care le poate avea nutriţia. Ceea ce ne trebuie din orice alimentaţie sănătoasă este energia, care se obţine prin consumul unei combinaţii de alimente cu proteine, grăsimi, carbohidraţi, vitamine şi minerale.

101 ALIMENTE CARE VĂ POT SALVA VIAŢA

Încăierarea Mark Helprin apără drepturile creatorilor individuali împotriva culturii Internetului. că prezintă argumentele celeilalte părţi; şi abilitatea de a evita scriitura nervoasă şi abuzul verbal în timp ce polemizează. Poate că e un Pălărier Nebun, dar pare ca foarte raţional şi e greu să-ţi închipui un cititor nou al acestei dezbateri care n-ar găsi Free Culture mai convingătoare decât Digital Barbarism.

DE ROSS DOUTHAT

NA dintre cele mai ironice caricaturi ale epocii Internetului înfăţişează un bărbat desenat stilizat ce bate furios la tastatură. De undeva de deasupra imaginii pluteşte vocea iritată a soţiei lui. „Vii la culcare?“ „Nu pot“, răspunde el. „E ceva important“. „Ce?“ „Cineva n-are dreptate pe Internet“. Dacă nu puteţi recunoaşte acest impuls, probabil că n-aţi avut niciodată un blog, n-aţi frecventat o platformă de discuţii sau nu vaţi angajat într-o petiţie online pentru cine ştie ce problemă obscură. Internetul multiplică disputele la fel de repede cum multiplică imaginile pornografice, cu un efect care dă dependenţă într-un mod similar. Şi multiplică şi poveştile moralizatoare – certuri lăsate mai bine nerezolvate şi treceri în alte realităţi care au înghiţit scriitori cu totul. E semnificativ că adesea scribii mai vechi sunt aceia care, neobişnuiţi ca atacurile lor să fie primite cu valuri de dezbateri instantanee, devin penibili. Gândiţi-vă la jurnalistul sportiv Buzz Bissinger, care este probabil mai cunoscut tinerilor fani – mulţumită nemiloaselor ajutoare ale YouTube – pentru peroraţia plină de venin împotriva bloggingului, rostită la discuţia de la HBO a lui Bob Costas primăvara trecută, decât e pentru că a scris Friday Night Lights. Gândiţi-vă la Lee Siegel, torţionarul declamaţiei literare, care a fost atât de copleşit de ostilitate pe Internet încât a recurs la „camuflarea identităţii“, creând un alter ego online care l-a apărat cu aprindere pe „bravul“ şi „strălucitul“ Siegel (adică pe el însuşi) în secţiunea online de comentarii a The New Republic. Romancierul Mark Helprin este cel mai recent scriitor distins care a luat-o pe această cale. În 2007, a publicat un eseu în secţiunea

Ross Douthat este comentator invitat al The Times. ILUSTRAŢIE DE JENNIFER DANIEL

de comentarii a acestui ziar, susţinând extinderea continuă a copyright-ului, astfel încât drepturile asupra unui roman sau asupra unei poezii să fie transmise nu numai copiilor autorului, ci şi copiilor copiilor copiilor lui. De vreme ce un sistem mai tolerant de copyright este o chestiune controversată pentru o anume categorie de internauţi, poziţia sa a stârnit un potop de critici, iar comentariile postate la versiunea online a articolului au ajuns de ordinul sutelor de mii. Şi pentru că este vorba, la urma urmei, de Internet, majoritatea lor erau stupide. Helprin ar fi putut să ignore atacul; ar fi

DIGITAL BARBARISM

A Writer’s Manifesto de Mark Helprin 232 pag. Harper/HarperCollins Publishers. 24.99 $ putut selecta puncte de vedere care meritau un răspuns. În schimb, a decis să scrie un tratat furios împotriva hoardei ce comenta în voie. Cartea ce a rezultat, Digital Barbarism: A Writer’s Manifesto (Barbarismul digital: Manifestul unui scriitor), este o apărare a aforismului despre pericolele luptei cu un porc (tu te murdăreşti; porcului îi place). Helprin poate fi un minunat scriitor şi sunt numeroase pasaje admirabile şi argumente solide în această carte. Dar firul expunerii care uneşte lucrarea este agresiv, pompos şi enorm de plictisitor. „S-ar putea scrie un Talmud“, notează undeva Helprin, „ca reacţie la oceanele de materiale umplute de comentatorii care, dinadins sau altcumva (probabil altcumva), nu pot înţelege semnificaţia unei simple propoziţii“. Adevărat – dar asta nu înseamnă că ar şi trebui scris. În special, nimeni n-ar trebui să scrie vreodată o carte care include, în notele de subsol, „Postarea nr. 12“ de pe thelede.blogs.nytimes.com sau „Postarea

3:14“ de pe missnemesis.blogspot.com sau comentarii de „Peep“, „Constantine“ şi „Anon“ de pe blogul lui Matthew Yglesias. Helprin admite bizareria disputelor cu nişte comentatori anonimi în defavoarea îndreptării tirului înspre ţinte mai serioase din punct de vedere intelectual. „De ce să vorbeşti cu maimuţa când e de faţă flaşnetarul?“, se întreabă, citându-l pe Churchill; răspunsul, explică el, e că în cazul acesta maimuţele sunt singurele care chiar contează. „Bazele filosofice ale războiului împotriva copyrightului sunt constituite de fanatici şi avortoni“ şi „cu excepţia unor atacuri inevitabile, cel mai bine e să nu intri în asemenea hăţişuri“. În schimb, bătălia ar trebui purtată „ori de câte ori milioanele de ţânţari exprimă cu grosolănie cugetările Pălărierilor Nebuni“. Aşa cum sugerează tonul ultimului rând, vai!, e greu să scrii o polemică având ca premisă presupunerea că adversarii tăi sunt maimuţe fără a părea tu însuţi o maimuţă cu un vocabular bogat. Helprin îşi descrie în fel şi chip duşmanii ca fiind „muppeţi scrântiţi“, „profesori beţivi“, „utilizatori obişnuiţi de droguri halucinogene“, „o versiune My Little Pony1 a kmerilor roşii“, „un milion de pămpălăi în pivniţe neventilate“, „imbecili care respiră pe gură, cu şepci de baseball puse invers şi pantaloni lălâi“ şi aşa mai departe. Efectul de ansamblu e ca şi cum ai asculta un gentleman erudit care foloseşte cuvinte preţioase în timp ce strigă la o ceată de punkeri puştani să se care de pe peluza lui. Merită să comparăm Digital Barbarism cu o carte scrisă de unul dintre „profesorii beţivi“ în chestiune – Lawrence Lessig de la Stanford, a cărui Free Culture, un dosar din 2004 împotriva situaţiei din prezent a legii drepturilor de autor, reprezintă un punct de referinţă pentru mişcarea pe care o urăşte Helprin. Lessig nu e nici pe departe un scriitor atât de bun ca Helprin, dar are alte calităţi – abilitatea de a discuta în manieră calmă şi ordonată; capacitatea de a pretinde cel puţin 1

Marcă de ponei de jucărie.

STA nu înseamnă că Lessig are dreptate, iar Helprin nu. În privinţa chestiunii mai vaste a culturii Internetului, viziunea pesimistă a lui Helprin are multe argumente. În vreme ce criticii copyright-ului percep epoca Internetului ca pe o potenţială Renaştere blocată de corporaţii mult prea puternice, Helprin îşi face griji, pe bună dreptate, că spiritul accelerării continue ameninţă să schimbe totul, frenetizând politica, barbarizând limbajul şi privându-ne de importanţa artistică care nu se găseşte pe feed-urile Twitter. Că a cedat el însuşi freneziei e regretabil, dar nu înseamnă că nu are dreptate. În privinţa chestiunii mai restrânse despre cum şi dacă legea drepturilor de autor ar trebui să fie ajustată, între timp – şi este o chestiune restrânsă, în ciuda afirmaţiilor ambelor părţi – ar putea exista în realitate un compromis. Helprin e convingător când susţine că dispariţia copyright-ului ar fi un dezastru derulat cu încetinitorul şi plauzibil când susţine că costurile directe pentru a-i lăsa pe descendenţii săi să continue să profite de pe urma vânzărilor A Soldier of the Great War sunt neînsemnate sau chiar inexistente. Dar Lessig şi compania sunt în egală măsură credibili când sugerează că legile drepturilor de autor care protejează proprietatea intelectuală a familiei Helprin pot fi folosite abuziv, de obicei de către corporaţii apărate de avocaţi, pentru a bloca genul de împrumuturi şi reprelucrări creative pe care generaţiile precedente de artişti le-au luat drept lucruri sigure. Atunci de ce să nu extinzi copyright-ul şi să-i limitezi sfera de acţiune? Lăsaţi-i pe Helprini să-şi încaseze plăţile în viitorul îndepărtat, dar lăsaţi ca adaptările, derivările, parodiile şi împrumuturile să înflorească mai repede şi mai complet decât permite sistemul actual. Lăsaţi-le Tolkienilor drepturile asupra Hobbitului pentru vecie, dar nu dreptul de a împiedica două companii de film cu iniţiativă să meargă mai departe cu adaptări concurente. Lăsaţi-le Mitchellilor drepturile asupra Pe aripile vântului, dar nu şi dreptul de a bloca ani de zile în instanţă o eventuală parodistă pentru că nu le place ce face cu Scarlett a lor. Lăsaţi familiei Lucas dreptul asupra „Războiului Stelelor“, dar nu dreptul de a mă împiedica pe mine să scriu versiunea mea concurentă a poveştii vieţii lui Anakin Skywalker. Poate că acest gen de sistem se va dovedi nepractic. Dar e doar una dintre numeroasele punţi pe care ni le putem imagina între o apărare principială a drepturilor de proprietate artistică şi o apărare principială a libertăţii artistice. E păcat că Helprin a fost prea ocupat să se lupte cu maimuţele şi imbecilii care respiră pe gură pentru a încerca h să o construiască. 15

Cronica de ficţiune

Rebecca Tuhus-Dubrow

ATLAS OF UNKNOWNS

Urmează firesc o poveste de dragoste, plină de scrisori interceptate, coincidenţe fantastice şi evadări miraculoase. Aceste întorsături neplauzibile nu sunt în mâinile lui Horn doar scuzabile – sunt delicioase. Războiul asigură motivele necesare temelor lui: conotaţiile libertăţii (nu toţi sclavii sunt fizic în lanţuri); tensiunea dintre devoţiunea faţă de o cauză şi loialitatea faţă de familie. Jacob debutează ca un băiat „incapabil să înţeleagă ideea că poate spune nu“, indiferent cât de dubios este ordinul primit. Doi ani mai târziu e bărbatul care îşi exercită decisiv voinţa de a alege devotamentul faţă de familie. Aceste teme rezonează atât de persistent încât cartea pare potrivită pentru o lucrare scrisă, dar personajele îşi transcend rolul de vehicul al ideilor. Horn scoate la lumină detalii istorice puţin cunoscute despre viaţa evreilor în această eră, bazându-şi un personaj pe profilul secretarului de stat evreu al Confederaţiei, Judah Benjamin.

de Tania James Knopf. 24.95 $

Deliciosul roman de debut al Taniei James explorează riscurile şi recompensele de a vrea mai mult decât îţi permite viaţa de bună voie. Melvin Vallara este un tată văduv din statul indian Kerala. La un interviu pentru un job de şofer al unui cuplu bogat, el „se simte ca şi cum ar curta doi oameni care fac parte din altă ligă, sentiment nu întrutotul necunoscut lui“. Şi nici membrilor familiei sale. Soţia lui îşi dorise mult să plece în America, înainte de a dispărea în mare cu ani în urmă, într-o presupusă sinucidere. Fiica lor mai mare, Linno, care şi-a pierdut mâna dreaptă din cauza unei petarde, cultivă în tăcere cu mâna stângă un talent strălucitor. Sora ei, Anju, excelează din punct de vedere academic şi câştigă o bursă la o mică şcoală privată elitistă din Manhattan – dar numai graţie unui impuls disperat, pretinzând că lucrările de artă ale lui Linno îi aparţin. Autorul, un tânăr indian-american, scrie cu aplomb, cu un umor viclean şi o acuitate atât culturală, cât şi senzuală: în New York, când un conaţional indian imigrant o angajează pe Anju să lucreze în salonul lui de frumuseţe, el observă apreciativ că ea „se lasă pe vine cum numai cineva din lumea a treia poate, ca o broască, minute-n şir, luând pe făraş ghemotoacele de păr negru sau vopsite cu henna“. Unele întorsături ale intrigii, menite să maximizeze suspansul, sună fals, dar dragostea personajelor radiază de pe paginile cărţii. Deşi recunoaşte valoarea ambiţiei, James înţelege şi luxul alinării obţinut prin acceptarea locului care ţi se cuvine – mai ales când locul acela se laudă cu bananieri şi masala dosa.

LAKE OVERTURN

de Vestal McIntyre Harper/Harper Collins. 24.99 $

DAN WINTERS: Periodical Photographs

de Dan Winters. Ilustrată. Nenumerotată. Aperturure. 49.95 $ THE EXCHANGE-RATE BETWEEN LOVE AND MONEY

de Thomas Leveritt Simon & Schuster. Ediţie de buzunar. 15 $

Sarajevo, 2002: mediul expatriaţilor e impulsionat de cursul valutar favorabil şi de un influx de aranjori şi băieţi de bine care îşi duc veacul prin baruri în care beau bere Sarajevo Pivo şi fumează ţigări Drina. Perechile din restaurante „fac cu mâna perechilor de la cele două mese învecinate, după ce toţi şase fuseseră şi înainte acolo în combinaţi diferite“. Iată-i pe Frito Cooper şi pe Bannerman Tedus, în vârstă de peste 30 de ani, doi prieteni buni şi parteneri în afaceri. Frito, un maori cu înclinaţii mistice, îl convinge pe Bannerman, un american hoinar, să i se alăture în Sarajevo. Aici, îi promite el, vor da nişte „lovituri substanţiale“ dintr-o investiţie antreprenorială dubioasă. Imediat după ce soseşte în oraş, Bannerman se îndrăgosteşte subit de iubita lui Frito, Clare, o avocată elveţiană şic. Aceştia şi o pleiadă de

Rebecca Tuhus-Dubrow este o scriitoarecolaboratoare pentru secţiunea Ideas a publicaţiei The Boston Globe. 16

O colecţie de opere comisionate, incluzând o galerie de portrete de celebrităţi, dar şi imaginile unor obiecte evocatoare, cum ar fi puloverul lui Mr. Rogers. Printre celebrităţi se numără şi Seth MacFarlane, deasupra, creatorul benzii desenate „Family Guy“, fotografiat în 1999 pentru revista Details. personaje secundare ciudate populează romanul de debut al lui Leveritt, un pictor jumătate american, jumătate britanic. Ca să cucerească fata, Bannerman recrutează nişte interlopi pentru a captura un criminal de război; între timp, Frito e preocupat de misterul rezistenţei oraşului Sarajevo în timpul asediului din război. Tabloul are o strălucire ponosită, iar naraţiunea atinge paroxisme maniacale, presărate cu replici inteligente. Însă această energie neşlefuită creează adesea impresia de fuşereală, personajele sunt mai degrabă schiţate decât conturate, iar intriga pare executată cu jumătate de inimă. Cartea constituie de fapt o scrisoare de dragoste adresată unui oraş definit de curaj, tragedie şi hedonism. Frito pare a fi un surogat al autorului, prin sentimentele faţă de Sarajevo, ceea ce-l determină să exclame: „Cum faci dragoste cu ceva care nu aparţine nici măcar regnului animal?“.

ALL OTHER NIGHTS

de Dara Horn Norton. 24.95 $

Oare i-ai face felul unei rude pentru o cauză pozitivă? O cauză cu adevărat pozitivă – cum ar fi, să zicem, sfârşitul sclaviei? Cel de-al treilea roman al lui Horn e captivant, forţând cititorii să contemple acest gen de întrebări incomode. În timp ce Războiul Civil e în plină fierbere, Jacob Rappaport, fiul unui om de afaceri evreu înstărit din New York, fuge de-acasă în ajunul nunţii lui aranjate, alăturându-se armatei unioniste. Desemnat spion, Jacob e trimis la New Orleans cu o sticlă de leşie pentru unchiul său, un asasin prospectiv al lui Lincoln. Următoarea sa misiune presupune mai puţin sânge şi mai multe avantaje: e trimis în Virginia având ordin să se însoare cu Eugenia Levy, o frumoasă actriţă bănuită că spionează pentru rebeli.

Plasat în perioada „Dallas“ şi a cometei Halley, uimitorul roman de debut al lui McIntyre urmăreşte un grup din Eula, Idaho, unde „Boise însemna strălucire“, iar menoniţii socializează cu mormonii. Enrique Cortez, un băiat în clasa a şaptea şi protejatul profesorului, locuieşte într-o rulotă şi are fantezii în egală măsură vizavi de proiectul pentru olimpiada de ştiinţă şi de băieţii din vestiar. Inevitabil un magnet pentru răii clasei („Enrique are SIDA“ e mâzgălit în vestiar), el e hotărât să „câştige olimpiada şi s-ajungă la televizor şi totul va fi mai bine“. Între timp, Connie Anderson, vecina lui, o soţie abandonată şi plină de preţiozitate, contemplă ezitant o recăsătorire – tabu după lectura Evangheliei – după ce petrece o vreme în compania unui chipeş vizitator misionar. Dar va afla curând că o amăgise. Neputând uita această experienţă, ea preferă singurătatea în locul umilinţei: „Simţi o împunsătură profundă în centrul abdomenului… Slavă cerului, Connie n-avea un confident“. Copilăroasa Wanda Cooper, o supravieţuitoare a suicidului şi alcoolismului, îşi oferă jenată serviciile sexuale în schimbul banilor pentru a-şi finanţa dependenţa de calmante, până când, inspirată de un episod din „Donahue“, întrevede posibilitatea mântuirii: va rămâne însărcinată pentru un cuplu infertil. Aceste personaje şi altele din Eula cresc aiurea, vieţile lor intersectându-se în moduri semnificative sau minore. McIntyre determină cultura idiosincratică a minţilor acestora – ticurile şi evaziunile imaginative, rămăşagurile pe care le încheie cu ei înşişi. Un autor e norocos dacă insuflă atâta viaţă unui singur personaj; talentatul McInryre, care a publicat înainte o colecţie de povestiri intitulată You Are Not the One, reuşeşte s-o facă pentru toate personajele lui. Pare o apreciere ciudată adusă unui scriitor, dar e printre cele mai elogioase: pe măsură ce vă veţi lăsa absorbiţi de această carte, de-abia dacă veţi remarca cuvintele. h

Romane poliţiste

Marilyn Stasio

Crimă bine făcută Nu vă amăgiţi – să te duci la culcare e o treabă înspăimântătoare. Acesta e motivul pentru care copiii se liniştesc dacă ascultă aceleaşi poveşti iar şi iar la ora de culcare. Anumite tipuri de romane poliţiste au un efect similar asupra adulţilor, furnizând teme familiare şi proceduri ritualice care promit un refugiu sigur într-o lume a întunericului. De aceea adulţii raţionali, care nu suportă să-şi deschidă extrasele de cont 401(k)1 se vor repezi să cumpere FINGER LICKIN’ FIFTEEN (ST. MARTIN’S, 27.95 $), „noul“ roman cu Stephanie Plum

de Janet Evanovich. Oricare ar fi veştile proaste, nu le va aduce impulsiva eroină din aceste farse comice. Viaţa e mereu agitată în cartierul muncitoresc din Trenton, unde Stephanie, predispusă la catastrofe, lucrează ca executor în firma de cauţiune a vărului ei, Vinny. De data aceasta, un nebun cunoscut ca Marco Maniacul atacă cu un satâr de măcelărie un bucătar celebru care se pregăteşte să meargă la marele concurs de gătit carne la grătar ce se ţine la Gooser Park. Urmărind recompensa, prietena grasă şi neascultătoare a lui Stephanie, Lula, se hotărăşte să participe la concurs, ceea ce crede că-l va atrage pe ucigaş. Printr-o complicare neplauzibilă a intrigii, dar care consolidează dinamica sexuală dintre Stephanie şi bărbaţii din viaţa ei, e angajată de primejdios de atrăgătorul Ranger („un om cu talente ascunse“) să investigheze umilitoarele spargeri care au pătat reputaţia pompoasei sale firmei de securitate. Ca şi Little Annie Fanny din benzile desenate vintage din Playboy, Stephanie are tendinţa de a-şi pierde articolele vestimentare pe măsură ce se murdăreşte cu vopsea sau e împroşcată cu sos de friptură în timp ce-şi îndeplineşte îndatoririle. De vreme ce focul apare adesea ca o caracteristică a accidentelor lui Stephanie, puteţi conta pe faptul că una sau mai multe camere din apartamentul ei şi câteva maşini vor fi distruse de flăcări. Desigur, cea mai spectaculoasă conflagraţie este rezervată pentru grătar. Dar chiar în timp ce se petrec asemenea evenimente catastrofale, autoarea îi permite eroinei să păstreze legătura cu oamenii apropiaţi şi cu locurile cunoscute care constituie căminul acesteia. Staţi liniştiţi, există şi cine haotice la casa familiei ei şi un priveghi zgomotos la care participă Bunica Mazur la Capela FuneCont în care se virează contribuţiile la fondul de pensie.

rară a lui Stiva, împreună cu obişnuitele grosolănii venite din partea pungaşilor şi perverşilor pitoreşti pe care Stephanie îi întâlneşte în timpul muncii. Şi nu sunt numai detalii tehnice. Evanovich scrie cu un talent şi un nerv de teatru al absurdului pe care imitatorii ei nu-l pot decât invidia („Regimul cu şuncă e nesănătos“, o sfătuieşte solemn Stephanie pe Lula. „Haite întregi de câini te fugăreau pe stradă când ţineai regim cu şuncă“.) Şi, chiar dacă Evanovich exagerează cu catastrofa comică, o

cu FBI la un caz de terorism intern. Când un agent îi reaminteşte lui Joe că e doar „un tip cu o cămaşă roşie, într-o camionetă“, puteţi înţelege motivul autorului de a-i da eroului său un imbold în carieră. Dar Joe pare mai fericit ca un pădurar ancorat în realitate şi e cu adevărat în elementul său. Lui Jim Kelly se pare că nu-i pasă că refoloseşte câteva formule destul de învechite în DEATH WORE WHITE (ST. MARTIN’S MINOTAUR, 24.95 $), un policier ce se desfăşoară pe

În cel mai recent roman poliţist cu Stephanie Plum al lui Janet Evanovich, un nebun atacă un bucătar celebru cu un satâr de măcelărie.

coasta Norfolk a Angliei şi avându-i ca protagonişti pe doi detectivi, un veteran ursuz şi tânărul lui ofiţer superior, nici unul din ei neputând suporta felul în care lucrează celălalt. Dar, în ciuda utilizării procedeelor reşapate precum partenerii pe poziţii adverse şi un fiu obsedat de un caz care i-a stricat reputaţia tatălui său, Kelly adaugă un procedeu inventiv prin introducerea a ceea ce s-ar putea numi roman poliţist cu o maşină încuiată. Camioneta în care un om e descoperit mort este prinsă într-un accident în lanţ cu opt vehicule blocate pe un drum ocolitor atunci când un viscol înzăpezeşte zona de coastă, „o scenă a crimei fără nici un fel de urme de paşi“. Pe măsură ce detaliile intrigii se strâng, enigma imediată face loc unui tablou mai cuprinzător al regiunii şi locuitorilor ei, atât de dependenţi de mare – şi unii de ceilalţi – pentru mijloacele de trai şi chiar pentru propriile vieţi.

face doar pentru ca cei mici să meargă la culcare cu zâmbetul pe buze. Reluarea personajelor şi temelor poate menţine continuitatea unei serii de romane poliţiste, dar redeschiderea unui caz rezolvat într-o carte anterioară este o întreprindere foarte riscantă. Aşa cum este şi scoaterea eroului din obscuritatea sa jurisdicţională. C. J. Box încearcă ambele artificii în BELOW ZERO (PUTNAM, 24.95 $), al nouălea roman din substanţiala serie cu Joe Pickett, un dârz pădurar şi un băiat bun în toate privinţele. Când fiica adolescentă a lui Joe începe să primească sms-uri de la cineva care pretinde că e sora ei adoptată, care murise cu şase ani înainte în Winterkill, Joe îşi abandonează îndatoririle obişnuite pentru a o căuta pe fată. Şi imediat ce această căutare se transformă într-o vânătoare a unui ucigaş în serie care urmăreşte oamenii ce produc emisii mari de carbon („O nuntă în înalta societate produce 707 tone de carbon în atmosferă“), Joe se trezeşte că lucrează împreună

Şi acum ceva foarte neobişnuit: un prim roman ce se desfăşoară în Delhi şi care oferă perspective pătrunzătoare asupra noii Indii – care, aşa cum ar fi spus Tarquin Hall, seamănă mai mult cu vechea Indie decât ar vrea mulţi să recunoască. Vish Puri, fondatorul şi directorul Most Private Investigators Ltd., are fizicul, mustaţa, gustul vestimentar şi aerele egocentrice ale unui Hercule Poirot punjabi. Dar în timp ce Poirot rezolvă crime cu premeditare, adorabilul Puri îşi menţine afacerea cu „prematrimoniale“, care presupun în mare parte verificarea eventualilor miri. În THE CASE OF THE MISSING SERVANT (SIMON & SCHUSTER, 24 $), munca lui Puri la un posibil caz de crimă îl duce într-un district rural din estul Indiei pentru o dramatică analiză a sistemului de caste în ipostaza cea mai rea a acestuia. Dar situaţiile obişnuite cu care se confruntă nu sunt mai puţin revelatoare în privinţa discretelor vicii ale ţării şi a corupţiei h mai puţin discrete. ILUSTRAŢIE DE CHRISTOPH NIEMANN

Indigestie Trei cărţi de memorii-cu-reţete inventariind relaţiile bune, rele şi absente. DE CHRISTINE MUHLKE ĂRŢILE de memorii şi reţete de mâncare au capturat imaginaţia mercantilă a industriei editoriale, combinând două din categoriile literare care rămân de succes. Memcarea a fost popularizată de personaje ca Frances Mayes şi Ruth Reichl, care au scris în mod elocvent despre instalatori italieni puturoşi şi restaurantele revoluţionare de pe coasta de vest, punctând cugetările lor cu reţete care au transmis glandelor salivare ale cititorului savoarea povestirilor – asta dacă cititorii sunt de acord ca ediţiile lor de lux să fie pătate. Blogerii au adoptat în

A HOMEMADE LIFE

Stories and Recipes From My Kitchen Table de Molly Wizenberg 320 pag. Simon & Schuster. 25 $ I LOVED, I LOST, I MADE SPAGHETTI

A Memoir de Giulia Melucci 276 pag. Grand Central Publishing. 23.99 $ THE SWEET LIFE IN PARIS

Delicious Adventures in the World’s Most Glorious — and Perplexing — City. de David Lebovitz 282 pag. Broadway Books. 24.95 $ mod natural formatul, împletind vieţile personale cu procesul culinar aşa cum e prezentat pe monitor. Au urmat contracte de cărţi (şi filme). În ultima vreme, librăriile par a fi asaltate de bucătari care scriu şi scriitori care gătesc, dând naştere la multe discuţii ale angajaţilor despre repartizarea rafturilor (e vorba de cărţi de bucate sau cărţi-cărţi?). Aşa cum o demonstrează trei titluri recente, talentele de povestitor şi de bucătar sunt foarte diferite – cum e şi cazul creării unui blog popular şi al unei cărţi profunde. Ocazional suntem răsfăţaţi cu un M.F.K. Fisher sau o Laurie Colwin, care pot şi scrie, şi găti, dar e greu de imaginat că Mary Frances poate primi un contract de carte pentru o sumă compusă din şase cifre pe baza blogului ei („OMG! Astăzi am pus nişte felii de mandarine pe calorifer şi s-au făcut foarte, foarte crocante!“). Molly Wizenberg, o tânără entuziasmată de prăjituri şi adverbe, e o aspirantă la tonul lui Fisher. Blogul ei de aproape cinci ani vechime, Orangette, este o relatare drăguţă şi scrisă pretenţios despre viaţă şi hrană, fiind mai puţin preocupată de gătit ca sport sângeros decât de folosirea reţetelor pentru păstrarea legăturii cu trecutul şi crearea propriei istorii. În A Homemade Life: Stories and Recipes From My Kitchen Table (O viaţă de casă: povestiri şi reţete de pe masa mea din bucătărie) fiecare poveste narează o reţetă. În micro-capitole bine ritmate, Wizenberg îşi deapănă copilăria fericită într-o casă din

Christine Muhlke e editor culinar la New York Times Magazine. 18

Oklahoma bogată în mâncare, unde a fost învăţată să trăiască şi să mănânce „plenar, lacom, zgomotos“. După ce tatăl ei moare de cancer, renunţă la doctoratul în antropologie culturală şi dă ascultare inimii care simte pulsul stomacului, scriind despre mâncare. Homemade e catarsisul ei culinar. Merge la Paris pentru câteva săptămâni, apoi se întoarce în apartamentul din Seattle şi … ce face? Nu e foarte limpede cum îşi petrece ziua în afara faptului că produce chiftele sentimentale sau prăjituri în stil franţuzesc, cu iaurt şi lămâie, scriind despre asta în proza ei înflorată şi bine strunită (o bucată de peşte e „cocolită grijuliu într-o băiţă caldă de cidru, apoi înfăşată într-un sos mătăsos, caramelizat, care e atât dulce şi savuros, cât şi dătător de suspine“). Reţeta de prăjitură cu iaurt a fost trimisă prin sms unui muzician din New York, căruia i-a plăcut atât de mult încât a contactat-o pe Wizenberg pe blogul ei, explicându-i că el şi prietenul care găsise reţeta „ne regăsim în tine pentru că scrisul tău e exact aşa cum simţim şi vorbim despre hrană şi viaţă“. Curând el şi Wizenberg mâncau ridichi cu unt şi fleur de sel la micul dejun, ducând volumul spre deznodământul de film: o reţetă pentru tortul lor de nuntă. Deşi a reuşit să stăpânească formula destinată atenţiei de scurtă durată, Wizenberg poate fi indigest de siropoasă, scriind într-un stil confidenţial care trece pe frecvenţa de rezonanţă a blogului, adresându-se cititorului în mod direct: „Am aflat că atunci când săruţi un bărbat sprijinindu-te de o maşină caldă de spălat vase e o dulce, dulce experienţă. (Haide! Încearcă! Aştept.)“. Dar, comparată cu mulţi alţi blogeri, e Alice Munro. În plus, nu căutaţi literatură în secţia cărţilor de bucate, nu? Giulia Melucci îşi păstrează probabil reţeta pentru un tort de nuntă până la apariţia volumului doi din I Loved, I Lost, I Made Spaghetti (Am iubit, am pierdut, am făcut spaghetti), fiindcă se termină cu inima frântă şi degetul mare crestat de un cuţit Wüsthof. Coperta cărţii ei de memorii e roşu sângeriu, dar inima desenată de spaghetti e un indiciu despre subiectul de un roz intens. Melucci, care a lucrat în sistemul editorial când asta era încă la modă, e actualmente o membră a deja familiarului trib new-yorkez de femei inteligente şi haioase cu joburi cool, prieteni grozavi şi iubiri fără orizont (în loc de a fetişiza un Manolo, ea visează la o sobă Viking). Bucătăreasă pasionată din şcoala italiano-americană, lui Melucci îi place la nebunie să gătească pentru bărbaţi, „acele creaturi inscrutabile“, şi are nostalgia celui căruia îi va servi pentru eternitate Pâine cu Dovleac pentru a Doua Zi Dimineaţa şi Spaghetti cu Chiftele pentru Târfele de Bucătărese şi Cei Care Le Iubesc. Pentru că, aşa cum scrie ea în stilul ei telegrafic, amuzant, de pălăvrăgeală de dineu, „poţi deveni destul de însingurat când eşti singur“. Poţi deveni la fel de singuratic şi dacă te întâlneşti cu tipi care nu vor relaţii serioase, ci doar să-ţi radă toată lasagna, fie că e vorba de un snob alcoolic sau de sosia lui Jeff Goldblum, de caricaturistul spre 60 de ani de la New Yorker

sau de scoţianul care se foloseşte de Melucci ca să-i ajungă romanul la altar. Fiecare capitol, anunţat cu titluri de genul „Mitch Smith a lins farfuria“ şi „Marcus Caldwell a halit şi-a întins-o“, e dedicat unei relaţii, acompaniat de reţete menite flirtului şi consolării. Pe măsură ce bărbaţii devin tot mai nepotriviţi, reţetele lui Melucci primesc nume tot mai siropoase, de la Spaghettini cu Furou Alb Din Ulei de Trufe la o prăjiturică cu un nume de netipărit şi cu glazură de ciocolată şi bourbon („Pentru că trebuie să bei ceva“). Melucci nu are un blog, dar adoptă spiritual etosul online, copiind fără jenă reţete din reviste culinare sau de pe Epicurious.com şi transformând această carte de bucate în echivalentul culinar al unei lecturi pe plajă. Dacă aveţi paste, usturoi, vin alb şi fulgi de ardei roşu în cămara voastră în această vară puteţi găti alături de Melucci în timp ce ea înoată prin bazinul întâlnirilor curajoase cu un umor brav şi nedomolit – mai mult Rachael Ray decât Ruth Reichl, ceea ce o aranjează de minune: „Dacă nu m-am dumirit în nici un fel despre iubire“, scrie Melucci în introducere (botezată „Antipasto“), „cel puţin am învăţat cum să gătesc cu cea mai mare simplitate, cu maximum de savoare, pentru că atunci când eşti îndrăgostit vrei să mai ai timp şi pentru altceva, în afară de mâncare“. AVID Lebovitz e cel mai bine dotat din punct de vedere culinar din acest grup, după ce a petrecut ani de zile în departamentul de patiserie de la Chez Panisse, înainte de a pleca să scrie cărţi de bucate. Reţetele lui sofisticate, deşi realiste, merită să fie menţionate: sos caramel cu unt sărat, friptură de porc cu zahăr brun şi glazură de bourbon şi negrese dulce de leche, un desert care vă garantează prietenii în orice ţară. Acesta e omul pe care îl doriţi în bucătărie, de aceea blogul lui are 400.000 de vizitatori pe lună. Lebovitz duce, într-o anume măsură, viaţă de vis. După moartea partenerului a întors o nouă pagină din „povestea vieţii mele“, mutân-

du-se la Paris, unde ţine acum serii de prelegeri populare despre ciocolaterie şi predă arta culinară, scrie cărţi de bucate despre subiecte ca îngheţata şi ciocolata şi are un blog despre toate astea. Jobul ideal, nu? Dar Lebovitz, care e atât de încântător pe ecran, se pierde în traducere: Parisul lui e o plictiseală cruntă. În ciuda subtitlului, cartea lui Lebovitz conţine puţine aventuri reale – munca într-o piaţă de peşte (deşi detestă sepia şi dimineţile) şi într-un magazin de ciocolată (deşi detestă întrebările dezorientate ale americanilor). În schimb, e un ghid despre ce să nu faci în Paris, dezbătând natura sisifică a vieţii cotidiene în oraşul lui „nu“. „«Ce faci toată ziua în Paris?» e întrebarea care mi se pune deseori de către oamenii care cred că îmi petrec zilele făcând naveta între magazinul de ciocolată şi patiserie. Ştiu că nu e foarte interesant sau romantic pentru ei să audă... «Luni am încercat să returnez ceva ce era stricat. Marţi mi-am căutat şireturi»“. Dar asta e exact ceea ce face, ataşând câte o reţetă minunată la sfârşitul fiecărei poveşti despre impoliteţe. Această comedie a erorilor era probabil menită să sune în stilul lui Sedaris, însă umorul lui Lebovitz e mai degrabă grobian. În timpul unei internări în spital află că în franceză cuvântul pentru scrot e acelaşi ca pentru bursa franceză. „Dar mi-ar plăcea să ştiu cum se diferenţiază una de cealaltă, din moment ce aş vrea să evit un crah în ambele“. Mulţumesc, mes dames şi mes gendarmes. Lebovitz e fermecător când scrie despre ceea ce iubeşte – mâncarea – dar, din păcate, se limitează în mare măsură la introducerea reţetelor şi la câteva indicii valoroase ale profesionistului. Citind despre cât de dificil e să returnezi o baterie de telefon poate că nu e ceşcuţa preferată de chocolat chaud a fiecăruia (preferabil la Pâtisserie Viennoise), dar reţeta pentru negresa dulce de leche? Nepreţuită. Puneţi volumul acesh ta în secţia Cărţi de bucate. ILUSTRAŢIE DE SERGE BLOCH

Consultaţii la domiciliu Un doctor e de faţă când un conac dărăpănat, sau răul pe care îl ascunde, îi distruge pe locuitorii săi bogaţi. te. Iar membrii familiei Ayres, deşi amabili şi fermecători, nu le-au permis propriilor atitudini să evolueze în pas cu vremurile care, până şi ei recunosc, sunt în schimbare. Când doamna Ayres începe să devină uitucă, le povesteşte lui Caroline şi lui Betty de stră-mătuşa ei Dodo: „Îşi rătăcea lucrurile atât de des, că unul dintre fiii ei i-a dat o maimuţică indiană. I-a legat maimuţei un coş de spate, în care îşi ţinea foarfecile şi degetarele şi aşa mai departe, şi o mâna cu un şnur“. Când Caroline sugerează că doamna Ayres ar tre-

DE SCARLETT THOMAS HE LITTLE STRANGER (Micul străin), cel de-al cincilea roman al lui Sarah Waters, se petrece în zona rurală a Warwickshire, din Anglia, în 1947, într-o atmosferă de anxietate postbelică superb evocată. Reforma socială e accelerată de guvernul Attlee, spre consternarea personajelor rafinate dar scăpătate ale romanului: „Observ că neglijarea servitorilor e infracţiunea supremă acum“, spune Roderick Ayres, tânărul stăpân al Hundreds Hall. „Or să fie trataţi mai bine ca noi, se pare“. Naratorul e doctorul generalist Faraday, un burlac de vârstă mijlocie cu un respectabil trecut în clasa muncitoare, de care nu se poate descotorosi de tot, şi o tendinţă pentru diagnosticarea „nervilor“. Dar există şi multă nervozitate, are de unde alege. Faraday îşi are propriile anxietăţi: după ce şi-a văzut părinţii muncind până la moarte pentru educaţia lui, încă nu a dobândit succesul în profesia medicală. Acum ameninţătoarea introducere a Serviciului Naţional

Un personaj e convins că vechiul lui conac englezesc vrea să-l omoare. Şi chiar îl omoară.

THE LITTLE STRANGER

de Sarah Waters 466 pag. Riverhead Books. 26.95 $ de Sănătate îi va cauza probabil pierderea multora dintre pacienţii săi. Schimbările sociale par să-i tulbure pe toţi. Faraday e chemat la Hundreds Hall pentru a trata o cameristă de 14 ani, Betty, care ar prefera să meargă la fabrică cu prietenele ei decât să muncească într-o casă atât de mohorâtă şi de demodată. Constată că e bine, dar e speriată de un „lucru rău“ din casă. Doctorul cunoaşte şi iubeşte cu adevărat Hundreds Hall. A mai vizitat-o o dată înainte, în copilărie, pentru a primi o medalie comemorativă la o aglomerată ceremonie în aer liber. Cu acea ocazie, ca în multele ce vor urma, el devine o prezenţă anormală, întunecată – aproape fantomatică. Strecurat înăuntru de mama lui, fostă doică acolo, se îndepărtează pentru a admira superbul conac şi sfârşeşte prin a lua o parte din acesta cu el: o ghindă decorativă din ipsos pe care o desface de pe zid cu briceagul. Că nu e pedepsit este un indiciu al contextului moral al acestui roman – care, ca însuşi Hundreds Hall, este superb construit şi, întrucâtva, un pic înfiorător de asemenea. Nu e de mirare că Faraday se îndrăgosteşte atât de tare de Hundreds Hall sau că, după ce o tratează pe Betty, găseşte motive de a se întoarce mai des. Waters a zugrăvit magnific vechea casă în gloria ei veştejită, iar locuitorii acesteia scânteiază precum candelabrele în camerele umede şi scorojite. Desigur, şi aceste personaje şi stilul lor de viaţă îşi pierd strălucirea, un declin accelerat

Cele mai recente romane ale lui Scarlett Thomas sunt „PopCo“ şi „The End of Mr. Y.“. Ea predă la University of Kent din Anglia. ILUSTRAŢIE DE GRACIA LAM

de scânteia războiului. Roderick Ayres, fiul, s-a întors de sub ordinele R.A.F.; a suferit arsuri grave şi a fost rănit la picior. Sora lui mai mare, încântător de excentrica şi masculina Caroline, care a făcut parte din Wrens1, a fost chemată înapoi la casa familiei – „un vechi conac destul de plăcut“ – pentru a ajuta la îngrijirea lui. Tatăl lor e mort, iar mama încă o jeleşte pe sora lor, Susan, care a murit de difterie înainte ca ei să se nască. Toţi membrii familiei Ayres ştiu cum să se facă agreabili, cum să poarte o conversaţie şi cum să facă o glumă ironică despre aproape orice, inclusiv despre averea lor în continuă scădere. La un moment dat, Faraday o descoperă pe Doamna Ayres în timp ce refoloseşte un timbru poştal. „«Acum mi-e teamă», spuse ea în timp ce lipea timbrul pe un plic, «că lucrul acesta s-ar putea să nu fie chiar legal. Dar, cine ştie, trăim în vremuri foarte nelegiuite. N-o să mă daţi de gol, Dr. Faraday?»“ În timp ce Roderick încearcă să administreze moşia, Caroline, căreia nu i se permite să-l ajute, colindă zona rurală împreună cu câinele ei, cu 1 Women’s Royal Naval Service – filială a Marinei regale britanice, activă în timpul războiului, din care făceau parte femei. (n.tr.).

picioarele-i „grăsuţe“ dezgolite şi neepilate, încălţate cu „sandale băieţeşti, plate“ şi cu o rochie „prost asortată“ sau o cămaşă veche şi fără formă şi o bluză Aertex. Nici chiar în rochie de seară nu reuşeşte să fie mai mult decât „banală“. Totuşi, Faraday începe să se îndrăgostească de ea, ca şi noi, cititorii. UPĂ ce o petrecere ia o turnură îngrozitor de proastă, Roderick, în ciuda îngrijirii atente şi neabătute a lui Faraday, suferă o cădere nervoasă, în timpul căreia devine convins că Hundreds Hall vrea să-l omoare. Şi chiar îl omoară. Ceea ce urmează e ori o poveste cu fantome, ori un thriller, în funcţie de cum o citeşti, membrii familiei Ayres începând, la propriu şi destul de brutal, să fie ucişi sau înlăturaţi de la Hundreds Hall. Un coleg doctor îi spune lui Faraday că problema familiei Ayres e că „nu pot sau nu vor să se adapteze. Nu mă înţelege greşit; am foarte multă simpatie pentru ei. Dar ce-a mai rămas pentru o veche familie ca aceasta în Anglia de azi? Din punct de vedere social, şi-au mâncat mălaiul. Din punct de vedere nervos, poate că şi-au încheiat evoluţia“. S-ar putea ca toate acestea să fie adevăra-

bui să aibă o maimuţă a ei, mama ei îi răspunde că aceasta ar fi imposibil acum. „Vreo societate sau alta s-ar opune, sau domnul Gandhi ar obiecta. Probabil că maimuţele au drept de vot în India acum“. Pe parcursul romanului, Dr. Faraday pretinde că ne oferă faptele obiective despre ceea ce vede nemijlocit şi că face „deducţii logice“, pentru că „asta fac doctorii“. Că nu face chiar aşa şi că membrii familiei Ayres sfârşesc atât de urât, va fi fără îndoială o sursă de mare încântare pentru unii cititori. La urma urmei, Sarah Waters este o excelentă scriitoare evocatoare, iar acesta este un roman incredibil de captivant şi de cursiv. Dar, într-o anumită măsură, măiestria lucrează împotriva ei. Membrii familiei Ayres sunt personaje descrise atât de încântător şi de realist, că devine greu să le accepţi soarta crudă. Jonathan Coe, în The Winshaw Legacy, ucide în mod memorabil o parte din clasa superioară engleză şi te bucuri, pentru că în termeni narativi (şi probabil dincolo de ei), personajele sale – stranii de la bun început – o merită cu adevărat. Dar lucrurile nu sunt atât de simple aici. Faraday e un narator de o inconstanţă mai problematică decât, să spunem, Lawrence Miller al lui James Lasdun (The Horned Man) sau Barbara Covett a lui Zoë Heller (What Was She Thinking?), pentru că motivaţiile lui sunt mai puţin convingătoare. La începutul romanului recunoaşte în faţa lui Caroline că a luat ghinda de pe perete cu ani în urmă. Aparent, ea îl iartă: „Nu te învinovăţesc pentru dorinţa de a vandaliza aceste mulaje stupide. Pur şi simplu cereau să fie rupte“. Oare o casă cere să fie vandalizată, ba chiar luată cu forţa? Şi, mai la obiect, oare locuitorii ei „cer“ cumva să fie distruşi deoarece au devenit de prisos într-o societate care are nevoie de locuinţe de stat şi centre de sănătate mai mult decât de familii bogate şi conace mari la ţară? Dacă moartea reprezintă o sentinţă dură pentru toţi cu excepţia celor mai şterse personaje ficţionale, atunci rămânem cu sentimentul stânjenitor că membrii familiei Ayres au fost ucişi inutil de progres şi de schimbările sociale, ceea ce, de asemenea, nu pare tocmai corect. h 19

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

CĂRŢI ILUSTRATE

Săpt. în top

GOLDILICIOUS scrisă şi ilustrată de Victoria Kann (Harper/HarperCollins, 17.99 $) Un animal de companie protector auriu se alătură unei fetiţe care se delectează deja cu roz şi mov. (Vârsta: 5 – 8 ani)

LISTEN TO THE WIND: THE STORY OF GREG AND „THREE CUPS OF TEA“ de Greg Mortenson şi Susan L. Roth (Dial, 16.99 $) O şcoală se dezvoltă în Pakistan. (Vârsta: 4 – 8 ani)

GALLOP! scrisă şi ilustrată de Rufus Butler Seder (Workman, 12.95 $) Animalele par să se mişte la răsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 – 8 ani)

FRECKLEFACE STRAWBERRY AND THE 5 DODGEBALL BULLY de Julianne Moore şi LeUyen Pham (Bloomsbury, 16.99 $) Dodgeball înfricoşător. Dodgeball păros. Foarte, foarte dodgeball. (Vârsta: 4 – 8 ani)

EXPLORER EXTRAORDINAIRE! de Jane O’Connor, ilustrată de Robin Preiss Glasser (HarperCollins, 12.99 $) Fancy Nancy în natură, în cea mai bună tradiţie a marilor exploratori. (Vârsta: 4 – 7 ani)

LLAMA LLAMA MISSES MAMA scrisă şi ilustrată de Anna Dewdney (Viking, 16.99 $) O creatură mică merge la grădiniţă. (Vârsta: de la 2 ani)

THE CURIOUS GARDEN scrisă şi ilustrată de Peter Brown 8 (Little, Brown, 16.99 $) Un băiat, Liam, îngrijeşte o grădină părăsită, transformând-o într-una roditoare. (Vârsta 4 – 8 ani)

SWING! scrisă şi ilustrată de Rufus Butler Seder (Workman, 12.95 $) Copiii par să se mişte la răsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 – 8 ani)

DUCK! RABBIT! de Amy Krouse Rosenthal, ilustrată Tom Lichtenheld (Chronicle, 16.99 $) Care este? Totul depinde de cum priveşti. (Vârsta: de la 3 ani)

LADYBUG GIRL AND BUMBLEBEE BOY, de David 12 Soman şi Jacky Davis (Dial, 16.99 $) Întâlnirea unui duo dinamic la locul de joacă. (Vârsta: 3 – 5 ani)

Cărţi pentru copii Săpt. aceasta

LECTURI UŞOARE

Săpt. în top

TWILIGHT: DIRECTOR’S NOTEBOOK de Catherine 12 Hardwicke (Little, Brown, 17.99 $.) Despre modul în care a fost filmat Twilight. (Vârsta: 9 – 12 ani)

THE GRAVEYARD BOOK de Neil Gaiman, ilustrată 36 de Dave McKean (HarperCollins, 17.99 $) Ca să evite un asasin, un băiat locuieşte în cimitir. (Vârsta: de la 10 ani)

THE HUNGER GAMES de Suzanne Collins (Scholastic, 17.99 $) Într-un viitor distopic, o fată luptă pentru supravieţuire în direct la TV. (Vârsta: de la 12 ani)

THIRTEEN REASONS WHY de Jay Asher (Razorbill, 33 16.99 $) Înainte de a se sinucide, o fată trimite mesaje audio explicative către 13 persoane. (Vârsta: de la 14 ani)

WINGS de Aprilynne Pike (HarperCollins, 16.99 $) Educaţie la domiciliu şi dragoste supranaturală, cu surprize ştiinţifice la nivelul celular. (Vârsta: de la 12 ani)

THE AWAKENING de Kelley Armstrong (HarperCollins, 17.99 $) O fată cu modificări genetice, care vede fantome, jonglează cu un set complicat de încercări ale adolescenţei. (Vârsta: de la 12 ani)

MILES TO GO de Miley Cyrus (Disney-Hyperion, 24.95 $) Viaţa lui Miley Cyrus. (Vârsta: 9-12 ani)

HUNGER de Michael Grant (Katherine Tegen/ HarperCollins, 17.99 $) Adulţii au dispărut, mâncarea a dispărut, mutanţii se înmulţesc iar copiii normali tremură de frică. Şi apoi este ciudata forţă Întunericul. (Vârsta: de la 12 ani)

ONCE DEAD, TWICE SHY de Kim Harrison (HarperCollins, 16.99 $) O tânără trece hotărâtă graniţa dintre viaţă şi moarte. (Vârsta: de la 12 ani)

SCAT de Carl Hiaasen (Random House, 16.99 $) Un 14 eco-mister, cu o mlaştină scârboasă şi personaje care nu sunt întotdeauna ceea ce par. (Vârsta: 9 – 12 ani)

22 iunie 2009

CĂRŢI BROŞATE

SERII

THE BOOK THIEF de Markus Zusak (Knopf, 11.99 $) O 91 fată salvează cărţi de la o incendiere nazistă şi le împarte cu un bărbat evreu, care se ascunde. (Vârsta: de la 14 ani)

THE TWILIGHT SAGA de Stephenie Meyer (Megan 96 Tingley/Little Brown, ed. cart. şi broş.) Vampiri şi vârcolaci la liceu. (Vârsta: de la 12 ani)

LOCK AND KEY de Sarah Dessen (Speak, 8.99 $) Pierderile şi schimbările fisurează cinismul unei fete. (Vârsta: de la 12 ani)

PERCY JACKSON & THE OLYMPIANS, de Rick 100 Riordan (Disney-Hyperion, ed. cart. şi broş.) Luptând cu monştri mitologici. (Vârsta: 9 – 12 ani)

THE MYSTERIOUS BENEDICT SOCIETY de Trenton Lee Stewart, ilustrată de Carson Ellis (Megan Tingley/Little, Brown, 6.99 $) Copii cu har într-o misiune. (Vârsta: 9 – 12 ani)

THE 39 CLUES de mai mulţi autori (Scholastic, doar 10 ed. broşată) Un frate şi o soră călătoresc prin lume în căutarea sursei de putere a familiei lor. (Vârsta: 9 – 12 ani)

31 THE BOY IN THE STRIPED PAJAMAS de John Boyne (David Fickling/ Random House, 8.99 $) Un băiat îşi pierde inocenţa în vremuri grele. (Vârsta: de la 12 ani)

DIARY OF A WIMPY KID scrisă şi ilustrată de Jeff Kinney (Abrams, doar ediţie cartonată) Despre pericolele adolescenţei, în caricaturi. (Vârsta: 9 – 12 ani)

EVERMORE de Alyson Noël (St. Martin’s Griffin, 9.95 $) Nemuritori la şcoală. (Vârsta: de la 12 ani)

HOUSE OF NIGHT de P. C. şi Kristin Cast (St. Martin’s 41 Press, ed. broş. şi cart.) Vampiri la şcoală. (Vârsta: de la 14 ani)

TWEAK de Nic Sheff (Atheneum, 9.99 $) Biografia des- 17 pre dependenţa de droguri a băiatului din Beautiful Boy (Vârsta: de la 14 ani)

THE MORTAL INSTRUMENTS de Cassandra Clare 11 (McElderry/Simon & Schuster, ed. cart. şi broş.) O lume a demonilor şi a războinicilor. (Vârsta: de la 14 ani)

THE ABSOLUTELY TRUE DIARY OF A PART-TIME 11 INDIAN, scrisă de Sherman Alexie, ilustrată de Ellen Forney (Little, Brown, 8.99 $) Un băiat pleacă din rezervaţia de indieni la o şcoală de copii albi. (Vârsta: de la 12 ani)

NIGHT WORLD de L. J. Smith (Simon Pulse, doar ed. broş.) Rase supranaturale formează societăţi secrete. (Vârsta: de la 14 ani)

BEAUTIFUL DISASTER de Kate Brian (Simon & Schuster, 9.99 $) Dintr-o instituţie de boli mintale înapoi într-o viaţă fermecată. (Vârsta: de la 14 ani)

THE SECRETS OF THE IMMORTAL NICHOLAS FLAMEL de Michael Scott (Delacorte, ed. cart. şi broş.) Căutările unui alchimist din secolul al XIV-lea. (Vârsta: de la 12 ani)

8 9

THREE CUPS OF TEA: YOUNG READERS EDITION de Greg Mortenson şi David Oliver Relin (Puffin, 8.99 $) Un fost alpinist ridică şcoli în satele din Pakistan şi Afganistan. (Vârsta: 9 – 12 ani)

PENDRAGON de D. J. MacHale (Aladdin, ed. cart. şi broş.) Un adolescent călătoreşte prin timp şi spaţiu. (Vârsta: de la 10 ani)

UP de Jasmine Jones (Random House, 4.99 $) 3 Transpunerea filmului într-un roman. (Vârsta: 8 – 12 ani)

MORGANVILLE VAMPIRES de Rachel Caine (NAL Jam, doar ed. broş.) Vampiri în oraş. (Vârsta: de la 14 ani)

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna care s-a încheiat pe 6 iunie, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes.com/ books. Toate cele patru liste de cărţi pentru copii apar în fiecare săptămână pe site-ul Book Review. Editorii au furnizat categoriile de vârstă pentru titlurile respective.

TBR: Din culise SÂNGE PROASPĂT: Ajutor! O echipă nouă

de vampiri pândeşte topul bestseller din săptămâna aceasta. Skin Trade, cea de-a 17-a parte a seriei lui Laurell K. Hamilton despre vânătorul de vampiri Anita Blake, intră pe locul 1 în topul ediţiilor cartonate, la secţiunea ficţiune, în timp ce cartea lui MaryJanice Davidson, Undead and Unwelcome, aterizează pe locul 14 („Betsy Taylor are nişte probleme pe care doar o regină vampir/soţie de la periferie le-ar putea înţelege“). Dar pariurile mele merg către locul 9 din top, The Strain, prima parte a trilogiei scrisă de Guillermo del Toro (în poză) şi Chuck Hogan despre un „virus vampiric“ care ameninţă să se răspândească în New York City şi în întreaga lume. Cine nu ar fi îndrăgostit de un roman cu vampiri care începe cu momentul în care unul dintre eroi înfulecă o strachină de borş? Del Toro, regizorul de filme mexican care a realizat „Pan’s Labyrinth“ şi „Hellboy“, declara pentru revista Wired că l-a angajat pe Hogan, un scriitor de romane poliţiste, pentru a oferi cărţii credibilitatea şi realismul străzii: „Eu nu sunt prea bun în redarea unui limbaj agresiv sau preciziei în stilul «CSI». Când Stoker a scris Dracula, era o carte foarte modernă, un roman de genul «CSI». Am vrut să îi confer cărţii mele, The Strain, o tuşă procedurală, astfel încât totul să pară real“. CĂŢĂRÂNDU-SE ÎN JOS: Jim Collins, guru al

managementului, a cărui carte How the Mighty Fall: And Why Some Companies Never Give In cade pe locul 12 în cea de-a treia săptămână petrecută în topul de nonficţiune, ediţii cartonate, este cu siguranţă un tip intens. Prima întâlnire cu soţia sa a fost o alergare de 13 km. Foloseşte un cronometru şi un tabel pentru a înregistra cât timp acordă diferitelor acţiuni din fiecare zi. Odată, s-a căţărat pe stânca El Capitan în 19 ore. (Într-adevar, a fost rapid!) Collins – a cărui carte Good to Great s-a vândut în aproape patru milioane de exemplare – a scris odată că a ales Universitatea Stanford pentru facilităţile de căţărare pe care le oferea campusul său. „Într-o zi, în timp ce încercam o rută pe care nu se mai căţărase nimeni înainte, pe faţada clădirii Facultăţii de Filozofie din careul principal, am auzit un foşnet de paşi în urma mea şi apoi vocea profesorului emerit de filozofie, John Goheen: «Serios, domnule Collins. Chiar crezi că asta este ultima soluţie pentru dilema existenţială?». Am numit căţărarea respectivă «Kant Be Done»“. VIAŢA SPORTIVĂ: Michael Lewis se întoarce în topul de nonficţiune, ediţii cartonate, cu Home Game (locul 9), biografia sa înduioşătoare despre educaţia primită de la părinţii săi ce aveau ideile lor fixe şi învechite. Sunteţi cumva dezamăgiţi că Brad Pitt a fost distribuit în rolul managerului general al echipei Oakland A, Billy Beane, şi nu în rolul lui Michael Lewis, în viitoarea versiune ecranizată a cărţii lui Lewis Moneyball? Şi eu. Metaforele din baschet se dovedesc a fi câştigătoare în cartea lui Richard Wolffe Renegade: The Making of a President, aflată pe locul 4 în top. După cum scria Michiko Kakutani în The New York Times, Wolffe îl descrie pe Barack Obama „ca un jucător ce se descurcă bine în situaţii critice, care, precum Michael Jordan, trăieşte pentru jocul al şaptelea al finalei. Îi place să pătrundă în mintea oponenţilor săi (deşi fără a spune lucruri murdare), se priveşte pe el însuşi, cu cuvintele domnului Wolffe, ca fiind «cel care face jocul», care poate «dirija jocul şi îşi poate păcăli oponenţii» şi ştie cum să îşi îmbunătăţească stilul atunci când trebuie“. Când este vorba despre media, Obama pare să aleagă metafore mai reduse, comparând examinarea intensă cu „o colonoscopie publică“. JENNIFER SCHUESSLER

Ediţii cartonate

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

FICŢIUNE

Săpt. trecută

Săpt. în top

Săpt. aceasta

22 iunie 2009

NONFICŢIUNE

Săpt. trecută

Săpt. în top

SKIN TRADE de Laurell K. Hamilton (Berkley, 26.95 $) Când investighează nişte crime în Las Vegas, vânătorul de vampiri Anita Blake se confruntă cu puterea vârcolacilor-tigri.

LIBERTY AND TYRANNY de Mark R. Levin (Threshold Editions, 25 $) Un manifest conservator scris de gazda unui talkshow, preşedinte al Landmark Legal Foundation.

MEDUSA de Clive Cussler şi Paul Kemprecos (Putnam, 27.95 $) În cel de-al 8-lea roman din seria NUMA Files, Kurt Austin şi echipa sa se confruntă cu o meduză rară, cu un sindicat al crimei chinezeşti şi cu un virus mortal.

OUTLIERS de Malcolm Gladwell (Little, Brown, 27.99 $) De ce unii oameni au succes – ţine de noroc şi de împrejurările favorabile – de la autorul volumului Blink.

THE SCARECROW de Michael Connelly (Little, Brown, 27.99 $) Un reporter de la Los Angeles Times urmăreşte un criminal deviant.

HORSE SOLDIERS de Doug Stanton (Scribner, 28 $) Un mic grup de soldaţi ai Forţelor Speciale au luptat călare cu talibanii la scurt timp după 11 septembrie.

3 4

SHANGHAI GIRLS de Lisa See (Random House, 25 $) În 1930, două surori chineze sunt vândute ca soţii unor californieni, părăsindu-şi ţara sfâşiată de război pentru a li se alătura.

RENEGADE de Richard Wolffe. (Crown, 26 $) Descrierea ascensiunii lui Barack Obama, bazată pe expunerea realizată de autor a campaniei acestuia şi pe un număr mare de interviuri.

MATTERS OF THE HEART de Danielle Steel (Delacorte, 27 $) O fotografă din New York se îndrăgosteşte de un romancier sociopat care o atrage pe domeniul său izolat din Irlanda.

A BOLD FRESH PIECE OF HUMANITY de Bill O’Reilly (Broadway, 26 $) Comentatorul de la Fox News despre educaţia şi cariera sa.

GONE TOMORROW de Lee Child (Delacorte, 27 $) Jack Reacher descoperă o conspiraţie veche din timpul războiului sovietic din Afganistan.

THE GIRLS FROM AMES de Jeffrey Zaslow (Gotham, 26 $) O prietenie de durată într-un grup de femei din Midwest.

DEAD AND GONE de Charlaine Harris (Ace, 25.95 $) Sookie Stackhouse îl caută pe ucigaşul unui vârcolac-panteră.

ALWAYS LOOKING UP de Michael J. Fox (Hyperion, 25.99 $) Despre ultimii 10 ani din viaţa lui Fox; despre lupta sa cu boala Parkinson şi despre munca de activist în fundaţia sale.

THE 8TH CONFESSION de James Patterson şi Maxine Paetro (Little, Brown, 27.99 $) Detectivul Lindsay Boxer şi Clubul Femeilor Criminaliste investighează două omoruri.

RESILIENCE de Elizabeth Edwards (Broadway, 22.95 $) Lupta cu provocările vieţii, printre care cancerul şi infidelitatea soţului.

THE STRAIN de Guillermo del Toro şi Chuck Hogan (William Morrow, 26.99 $) Un epidemiolog şi alţi oameni se luptă să oprească un virus vampiric care a infestat New Yorkul; prima carte a unei trilogii.

WICKED PREY de John Sandford (Putnam, 27.95 $) Lucas Davenport, un detectiv din Minneapolis, se confruntă cu haosul produs la Convenţia Republicană.

HOME GAME de Michael Lewis (Norton, 23.95 $) Un tată refractar ce se înţelege bine cu copilul său; scrisă de autorul Liar’s Poker şi Moneyball şi bazată pe o serie de eseuri publicate în Slate.

MY REMARKABLE JOURNEY de Larry King cu Cal Fussman (Weinstein, 27.95 $) De la Brooklynul din perioada crizei la Larry King Live.

THE HOST de Stephenie Meyer (Little, Brown, 25.99 $) O femeie nu capitulează în faţa extratereştrilor care au preluat controlul asupra minţilor şi trupurilor majorităţii oamenilor.

FIRST FAMILY de David Baldacci (Grand Central, 27.99 $) Foşti agenţi ai serviciilor secrete, acum detectivi particulari, caută un copil răpit în timpul unei petreceri la Camp David.

CEMETERY DANCE de Douglas Preston şi Lincoln Child (Grand Central, 26.99 $) Agentul FBI Aloysius Pendergast investighează uciderea unui reporter de la Times.

UNDEAD AND UNWELCOME de MaryJanice Davidson (Berkley Sensation, 24.95 $) Betsy Taylor, o regină vampir din suburbii, se confruntă cu o haită de vârcolaci.

THE HELP de Kathryn Stockett (Amy Einhorn/Putnam, 24.95 $) O tânără albă şi două servitoare de culoare în Mississippi anilor 1960.

THE HOUSING BOOM AND BUST de Thomas Sowell (Basic, 24.95 $) O explicaţie a economiei şi a politicilor boomului imobiliar şi a colapsului acestuia.

HOW THE MIGHTY FALL de Jim Collins (Jim Collins/HarperCollins, 23.99 $) Procesul de prăbuşire a companiilor are mai multe stadii, iar declinul lor poate fi detectat şi stopat. (†)

ARE YOU THERE, VODKA? IT’S ME, CHELSEA de Chelsea Handler (Simon Spotlight Entertainment, 24.95 $) Eseuri umoristice personale ale actriţei de stand-up comedy.

THE END OF OVEREATING de David A. Kessler (Rodale, 10 25.95 $) Despre cum consumul grăsimilor, zaharurilor şi sării ne afectează mintea şi corpul şi încurajează exagerările.

LOSING MUM AND PUP de Christopher Buckley (Twelve, 24.99 $) O biografie a vieţilor şi morţii părinţilor autorului, Patricia şi William F. Buckley.

11*

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna încheiată pe 6 iunie, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile de gen); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes.com/books.

Selecţia editorilor Cărţi recente care ne-au stârnit interesul A SHORT HISTORY OF WOMEN de Kate Walbert (Scribner, 24 $) În mod neaşteptat, acest mic roman, superb scris, cu numeroase întorsături, se ridică la înălţimea titlului său, sărind prin diverse epoci şi alternând viaţa unei sufragiste britanice şi ale descendentelor sale. BYRON IN LOVE: A SHORT DARING LIFE de Edna O’Brien (Norton, 24.95 $) Biografia maliţioasă scrisă de O’Brien într-un mod complice parcurge cariera literară a lui Byron pentru a prezenta comportamentul său depravat. REBIRTH OF A NATION: THE MAKING OF MODERN AMERICA, 1877-1920 de Jackson Lears (Harper/HarperCollins, 27.99 $) Un istoric susţine că perioada din istoria Americii supranumită Epoca de aur este sursa multora dintre bolile naţionale care au apărut apoi.

FOOL’S GOLD: How the Bold Dream of a Small Tribe at J. P. Morgan Was Corrupted by Wall Street Greed and Unleashed a Catastrophe de Gillian Tett (Free Press, 26 $) Analiza financiară erudită şi nişte poveşti bune, de modă veche, despre slăbiciunile umane, elucidează cauzele actualei crize. THE ENEMY AT THE GATE: Habsburgs, Ottomans and the Battle for Europe de Andrew Wheatcroft (Basic Books, 27.50 $) Personaje curajoase şi complexe defilează pe scenă în povestea cu un ritm alert a lui Wheatcroft. HOUND DOG: The Leiber and Stoller Autobiography de Jerry Leiber si Mike Stoller cu David Ritz (Simon & Schuster, 25 $) Cei doi compozitori au fost pionierii alăturării formelor muzicale negre şi albe.

COMMENCEMENT de J. Courtney Sullivan (Knopf, 24.95 $) În acest prim roman accesibil, capitolele alternante prezintă punctele de vedere a patru femei care au stabilit relaţii puternice din prima săptămână la colegiul Smith. THE GREAT PERHAPS de Joe Meno (Norton, 24.95 $) Clanul din Chicago din centrul romanului lui Meno personifică înclinaţia umanităţii către laşitatea nervoasă. THE CHOSEN ONE de Carol Lynch Williams (St. Martin’s Griffin, 16.95 $; vârsta: peste 12 ani) Eroina lui Williams, o fată de 13 ani, plănuieşte evadarea dintr-o sectă poligamică. Recenziile acestor cărţi şi ale altora recent apărute sunt pe web: nytimes.com/books

Raftul cu ediţii broşate PENNSYLVANIA AVENUE. PROFILES IN BACKROOM POWER: Making Washington Work Again de John Harwood şi Gerald F. Seib (Random House,

16 $) Doi reporteri cu relaţii ne arată cum sunt făcute de fapt afacerile la Washington. Viniete inteligente şi scenete cu caractere reprezentate de baroni ce fac parte din Congres şi traficanţi de influenţă, spioni pe Internet şi manipulatori de opinie sunt prezentaţi cu un ton calm şi bipartit. THE CROWD SOUNDS HAPPY: A Story of Love, Madness, and Baseball de Nicholas Dawidoff (Vintage, 15 $)

După ce părinţii lui Dawidoff au divorţat când avea trei ani, el a fost crescut de mamă şi făcea vizite ocazionale, dureroase, tatălui său bolnav mintal. „Se presupune că tatăl tău trebuie să te protejeze“, scrie Dawidoff, „dar al meu mă speria îngrozitor“. În această biografie sfâşietor de onestă, Dawidoff descrie şi detaliile familiare ale copilăriei din anii ’60 şi ’70, şi adăpostul sigur pe care i l-a oferit dragostea sa pentru baseball.

THE DOWNHILL LIE: A Hacker’s Return to a Ruinous Sport de Carl Hiaasen (Vintage, 14 $) Sperând „să fiu mai bun la ceva la vârsta a doua decât eram în tinereţe“, Hiaasen, care a trecut de 50 de ani, s-a întors la golf, pe care îl abandonase în urmă cu 32 de ani. În parte o biografie despre tatăl său, cel care l-a învăţat să joace şi a cărui moarte a avut de-a face cu renunţarea la sport, cartea scoate la iveală un scriitor amuzant, un bun observator şi deseori plin de sentimente de autoreproş. ARNIE & JACK: Palmer, Nicklaus, and Golf’s Greatest Rivalry de Ian O’Connor (Mariner/Houghton Mifflin Harcourt, 14.95 $) Aceşti doi jucători de golf erau figuri marcante pe vremea lor, dar aveau personalităţi şi stiluri de joc opuse. „Jack era mai bun“, a scris Charles McGrath în Book Review, „dar Arnie era mai iubit“. O’Connor descrie prietenia dintre cei doi bărbaţi, dar şi rivalitatea lor, şi, spune McGrath, „loveau destul de direct la mijloc“. Un hoţ mărunt devenit un jucător de golf strălucitor în Hollywood, John Montague a jucat cu câteva dintre cele mai mari vedete ale filmului din anii ’30. THE MYSTERIOUS MONTAGUE: A TRUE TALE OF HOLLYWOOD, GOLF, AND ARMED ROBBERY de Leigh Montville (Anchor, 15 $) spune povestea sa.

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

WILLIE NELSON: An Epic Life de Joe Nick Patoski (Back Bay/Little, Brown,

16.99 $) Ajuns la 76 de ani, Nelson, care a vândut mai bine de 50 de milioane de albume, continuă să meargă în turnee. „Nelson a părut pentru multă vreme personificarea «relaxării», dar determinarea sa tăcută şi concentrarea sa neşovăielnică sunt cele care strălucesc în paginile acestei admirabile biografii“, a spus criticul nostru, Alan Light. Dean Wareham a fost o figură respectată pe scena muzicală independentă a anilor ’90. În BLACK POSTCARDS: A Memoir (Penguin, 16 $), el dezvăluie o „abilitate de a capta detaliile vieţii de zi cu zi într-o formaţie rock’n’roll şi face asta într-un anume fel universal“, a scris Liz Phair în Book Review. THE BEST GAME EVER: Giants vs. Colts, 1958, and the Birth of the Modern NFL de Mark Bowden (Grove, 14 $) Pe 28 decembrie 1958, un număr imens

de telespectatori a urmărit cum echipa Baltimore Colts i-a învins pe cei de la New York Giants printr-un eseu după prima repriză de prelungiri cu regula de moarte subită din istoria NFL. După asta, NFL a început creşterea şi transformarea în megaafacerea care este astăzi. Bowden scoate la iveală informaţii proaspete despre joc şi le expune „cu atâta viaţă încât te surprinzi că aproape te întrebi, 50 de ani mai târziu, cum se va termina“, a spus criticul nostru Christopher Lehmann-Haupt.

DEVIL MAY CARE de Sebastian Faulks, scriind drept Ian Fleming (Vintage, 14 $) Proprietarii drepturilor lui Fleming – mort în 1964 – au comisionat acest nou roman din seria Bond. Plasat în anii ’60, relatează efortul lui Bond de a captura un magnat al industriei farmaceutice, şi traficant de droguri, care vrea să provoace un război între Marea Britanie şi Uniunea Sovietică. Stilul lui Faulks e o reproducere rezonabilă a stilului lui Fleming, iar Bond îşi bea porţia de martiniuri reci ca gheaţa, dar, în mod ciudat, se poartă ca un gentleman perfect.

MAN IN THE DARK de Paul Auster (Picador, 14 $) Protagonistul celui de-al 15-lea roman al lui Auster este un critic literar de 72 de ani, cu multe probleme, care crede că şi-a irosit viaţa. În timpul unei nopţi albe în casa sa din Vermont, inventează o meta-ficţiune despre un război civil între statele roşii şi albastre; protagonistul său a primit sarcina ELSA DIXLER de a-l asasina pe el ca persoana care a imaginat războiul existent.

Săpt. aceasta

FICŢIUNE FORMAT DE BUZUNAR

Săpt. în top

THE GUERNSEY LITERARY AND POTATO PEEL PIE SOCIETY de Mary Ann Shaffer (Dial, 14 $) O jurnalistă îi întâlneşte pe bătrânii membri ai rezistenţei anti-naziste de pe insulă.

RIGHT NEXT DOOR de Debbie Macomber (Mira, 7.99 $) O reeditare a două romane, Father’s Day (1991) şi The Courtship of Carol Sommars (1990).

THE SHACK de William P. Young (Windblown Media, 14.99 $) Un bărbat a cărui fiică a fost răpită este invitat, în aparenţă de către Dumnezeu, într-o cabană izolată. (†)

MY SISTER’S KEEPER de Jodi Picoult (Pocket, 7.99 $) O fată îşi dă părinţii în judecată după ce află că ei intenţionează ca ea să îşi doneze un rinichi.

MY SISTER’S KEEPER de Jodi Picoult (Washington 37 Square, 14 $) O fată îşi dă părinţii în judecată după ce află că ei intenţionează ca ea să îşi doneze un rinichi.

SALVATION IN DEATH de J. D. Robb (Berkley, 7.99 $) Locotenentul Eve Dallas investighează uciderea unui preot; de Nora Roberts, scris sub pseudonim.

VISION IN WHITE de Nora Roberts (Berkley, 16 $) O fotografă de nunţi se îndrăgosteşte de fratele viitoarei mirese; prima carte din seria Bride Quartet.

17 ANGELS AND DEMONS de Dan Brown (Pocket, 9.99 $) Un savant încearcă să salveze Vaticanul de uneltirile unei societăţi secrete.

10 PRIDE AND PREJUDICE AND ZOMBIES de Jane Austen şi Seth Grahame-Smith (Quirk, 12.95 $) Clasica poveste, redescrisă într-un „haos ultraviolent cu zombie“.

OLIVE KITTERIDGE de Elizabeth Strout (Random House, 14 $.) O profesoară de matematică de a şaptea leagă cele 13 poveştiri plasate pe coasta statului Maine; câştigătorul Pulitzer 2009 pentru ficţiune.

THE FRONT de Patricia Cornwell (Berkley, 7.99 $) Un anchetator din Massachusetts şi echipa lui din At Risk se confruntă cu o asociaţie criminală din interiorul departamentelor de poliţie.

UNDER THE RADAR de Fern Michaels (Zebra, 6.99 $) 2 Sororitatea este solicitată să protejeze 14 adolescente însărcinate, recent evadate dintr-o sectă poligamă.

17 SARAH’S KEY DE TATIANA de Rosnay (St. Martin’s Griffin, 13.95 $) Un jurnalist american contemporan investighează ce s-a întâmplat cu o fetiţă şi familia ei în timpul arestării evreilor din Paris, în 1942.

THE LAST ORACLE de James Rollins (Harper, 7.99 $) Membri ai unităţilor Sigma Force se luptă cu un grup de oameni de ştiinţă hoţi.

HARBOR LIGHTS de Sherryl Woods (Mira, 7.99 $) Un tată singur şi o femeie ce lucrează într-o librărie de pe Main Street se găsesc irezistibili reciproc; un roman Chesapeake Shores.

THE ALCHEMIST de Paulo Coelho (HarperOne, 13.95 $) Un ciobănaş spaniol călătoreşte în Egipt în căutarea unei comori.

LOVE THE ONE YOU’RE WITH de Emily Giffin (St. Martin’s Griffin, 13.95 $) Mariajul fericit al unei femei este tulburat când ea întâlneşte un fost iubit.

SAIL de James Patterson şi Howard Roughan (Vision, 9.99 $) O vacanţă pe mare se transformă într-un dezastru.

FIREFLY LANE O prietenie între două femei în nord-vestul Pacificului se întinde pe mai mult de trei decenii şi peste multe alegeri de viaţă.

3 THE LAST PATRIOT de Brad Thor (Pocket, 9.99 $) Scot Harvath, un super-agent de la Securitatea Naţională, caută un secret străvechi ce ar putea înfrânge militanţii islamici.

TESTIMONY de Anita Shreve (Back Bay, 14.99 $) Actele sexuale filmate pe o casetă declanşează un scandal la o şcoală preparatorie din Vermont.

FROM DEAD TO WORSE de Charlaine Harris (Ace, 9 7.99 $) După o explozie mortală la un summit al vampirilor, Sookie Stackhouse se confruntă cu un pericol.

12*

THE BEACH HOUSE de Jane Green (Plume, 15 $) Când o văduvă din Nantucket află că poate să-şi piardă casa, o transformă într-o pensiune ce oferă cazare şi micul dejun.

SAY GOODBYE de Lisa Gardner (Bantam, 7.99 $) Un 3 agent FBI urmăreşte un criminal care foloseşte păianjenii drept arme.

UNACCUSTOMED EARTH de Jhumpa Lahiri (Vintage Contemporaries, 15 $) Poveşti despre anxietate şi transformare prin care trec nişte părinţi bengalezi şi copiii lor americani.

LIP SERVICE de Susan Mallery (HQN, 7.99 $) Un veteran de război întors la ferma lui din Texas încă o doreşte pe femeia – acum văduvă şi mamă singură – care l-a trădat.

THE ELEGANCE OF THE HEDGEHOG de Muriel 21 Barbery (Europa, 15 $) O tânără şi o portăreasă văduvă, amândouă în secret intelectuale, se împrietenesc.

14*

LIVING DEAD IN DALLAS de Charlaine Harris (Ace, 22 7.99 $) Un vampir îi cere lui Sookie Stackhouse să-l găsească pe tovarăşul său dispărut.

CITY OF THIEVES de David Benioff (Plume, 15 $) Doi bărbaţi arestaţi în Rusia celui de-al Doilea Război Mondial trebuie să îndeplinească o misiune aparent imposibilă, pentru a-şi salva vieţile.

PHANTOM PREY de John Sandford (Berkley, 9.99 $) Detectivul din Minneapolis Lucas Davenport investighează o serie de crime ale căror victime sunt tineri goth.

7TH HEAVEN de James Patterson şi Maxine Paetro (Grand Central, 14.99 $) Detectivul Lindsay Boxer şi Clubul Femeilor Criminaliste vânează un incendiator.

DEMON MISTRESS de Yasmine Galenorn (Berkley, 1 7.99 $) Surorile D’Artigo, jumătate oameni – jumătate zâne, din Agenţia de Securitate a Celeilalte Lumi, trebuie să distrugă o societate secretă.

THE LIKENESS de Tana French (Penguin, 15 $) Cassie Maddox, detectiv, este atrasă într-un caz de crimă, în care victima arată exact ca ea.

DEAD UNTIL DARK de Charlaine Harris (Ace, 7.99 $) 28 Sookie Stackhouse se îndrăgosteşte de un golan vampir.

9 ANGELS AND DEMONS de Dan Brown (Pocket, 9.99 $) Un savant încearcă să salveze Vaticanul de uneltirile unei societăţi secrete.

THE BOOK OF LIES de Brad Meltzer (Grand Central, 7.99 $) Ucigaşul tatălui creatorului seriei Superman, Jerry Siegel, este asociat poveştii biblice despre Cain şi Abel.

NETHERLAND de Joseph O’Neill (Vintage Contemporaries, 14.95 $) Un olandez părăsit de soţie după 11 septembrie îşi găseşte consolarea în mijlocul imigranţilor jucători de cricket din New York.

COMANCHE HEART de Catherine Anderson (Signet, 7.99 $) O poveste de dragoste istorică despre un războinic Comanche şi femeia care i-a promis inima sa în tinereţe; o reeditare a unei cărţi din 1991.

19 20

THE WHITE TIGER de Aravind Adiga (Free Press, 29 14 $) Un şofer din India povesteşte istoria transformării sale din servitor în antreprenor şi apoi în ucigaş.

THIS DUCHESS OF MINE de Eloisa James (Avon/ 2 HarperCollins, 7.99 $) Un duce arătos care are nevoie de o moştenire îşi cheamă acasă soţia care a hoinărit nouă ani prin străinătate.

ASSISTED LOVING: True Tales of Double Dating With My Dad de Bob

Morris (Harper Perennial, 14.99 $) După ce soţia sa a murit, tatăl lui Bob Morris, Joe, atunci de 80 de ani, a început să aibă din nou întâlniri amoroase. El l-a recrutat pe fiul său, colaborator frecvent al rubricii Sunday Styles din The Times, să îl ajute să descopere potenţiale partenere. Joe, spune fiul său, este „un bărbat care mai degrabă complică decât să simplifice“, în acelaşi timp şarmant şi grosolan. Morris juxtapune portretul făcut de el tatălui său cu propriile sale aventuri de bărbat de vârsta a doua pe scena întâlnirilor gay din New York. În Book Review, James Poniewozik a lăudat „această poveste amuzantă şi caldă“.

Săpt. în top

22 iunie 2009

THE FILM CLUB de David Gilmour (Twelve, 13.99 $) Gilmour, critic

de film, i-a permis neastâmpăratului său fiu de 15 ani să renunţe la şcoală cu condiţia să urmărească trei filme pe săptămână alese de tată. Cartea este în parte despre filmele pe care ei le văd, dar în cea mai mare parte este despre lupta fiului de a-şi găsi o cale în viaţă. „Este o descriere foarte sinceră despre cât de greu este să creşti“ şi „cât de greu este să priveşti pe cineva care creşte“, a scris Douglas McGrath în Book Review.

FICŢIUNE FORMAT CLASIC

Ediţii broşate

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna încheiată pe 6 iunie, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi representative pentru toate librăriile); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe nytimes.com/books.

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

NONFICŢIUNE

Săpt. în top

Ediţii broşate

22 iunie 2009 Săpt. în top

Săpt. aceasta

THREE CUPS OF TEA de Greg Mortenson şi David 123 Oliver Relin (Penguin, 15 $) Un fost alpinist clădeşte şcoli în sate din Pakistan şi Afganistan.

137 90 MINUTES IN HEAVEN de Don Piper şi Cecil Murphey (Revell, 12.99 $) Un preot povesteşte experienţa lumii de dincolo pe care a avut-o după un accident.

WHEN YOU ARE ENGULFED IN FLAMES de David Sedaris (Back Bay/Little, Brown, 15.99 $) Eseuri umoristice despre vârsta a doua, mortalitate şi renunţarea la fumat.

4 AN INCONVENIENT BOOK de Glenn Beck (Threshold Editions, 19.99 $) Gazda conservatoare de talk-show-uri despre „cele mai mari probleme ale lumii“.

IN DEFENSE OF FOOD de Michael Pollan (Penguin, 6 15 $) Un manifest care ne îndeamnă: „Mâncaţi! Nu prea mult. În special vegetale“.

90 THE OMNIVORE’S DILEMMA de Michael Pollan (Penguin, 16 $) Calea mâncării din pământ până în farfurie.

I HOPE THEY SERVE BEER IN HELL de Tucker Max (Citadel/Kensington, 15.95 $) Viaţa unui afemeiat beţiv şi egocentric.

A LONG WAY GONE de Ishmael Beah (Sarah Crichton/ 24 Farrar, Straus & Giroux, 12 $) Un fost copil soldat descrie o ucidere în masă şi reîntoarcerea sa la umanitate.

LONE SURVIVOR de Marcus Luttrell şi Patrick Robinson (Back Bay/Little, Brown, 15 $) Povestea dureroasă a unei operaţiuni Navy Seals în Afganistan.

34 SAME KIND OF DIFFERENT AS ME de Ron Hall, Denver Moore şi Lynn Vincent (Nelson, 14.99 $) Prietenia neobişnuită dintre un vagabond şi un dealer de artă de succes, care s-au cunoscut într-un adăpost din Texas.

LIBERAL FASCISM de Jonah Goldberg (Broadway, 1 17 $) Această „istorie alternativă“ a liberalismului american îşi găseşte rădăcinile în fascismul clasic.

BLINK de Malcolm Gladwell (Back Bay/Little, Brown, 86 15.99 $) Importanţa instinctului în funcţionarea gândirii.

THE TIPPING POINT de Malcolm Gladwell (Back 244 Bay/Little, Brown, 14.95 $) Un studiu despre epidemiile sociale, cunoscute drept tendinţe pasagere.

17*

151 DREAMS FROM MY FATHER de Barack Obama (Three Rivers, 13.95 $) Preşedintele povesteşte despre viaţa sa ca fiu al unui bărbat african şi al unei americance albe.

AMERICAN LION de Jon Meacham (Random House, 18 $) Andrew Jackson la Casa Albă.

THE MIDDLE PLACE de Kelly Corrigan (Voice, 14.95 $) Lupta unei femei cu cancerul – al ei şi al tatălui ei – o ajută să dobândească o nouă înţelepciune.

MY STROKE OF INSIGHT de Jill Bolte Taylor (Plume, 2 15 $) O cercetătoare a creierului uman împărtăşeşte ceea ce a învăţat din accidentul cerebral suferit în 1996.

124 EAT, PRAY, LOVE de Elizabeth Gilbert (Penguin, 15 $) Călătoria de un an a scriitoarei în căutarea sinelui o duce în Italia, India şi Indonezia.

TOO FAT TO FISH de Artie Lange cu Anthony Bozza (Spiegel & Grau, 16 $) Memorii scrise de un comedian care face parte din echipa emisiunii The Howard Stern Show.

33 MY HORIZONTAL LIFE de Chelsea Handler (Bloomsbury, 14.95 $) Un jurnal al aventurilor de-o noapte.

24 1

Sfaturi, Cărţi practice şi Diverse Săpt. aceasta

EDIŢII CARTONATE

Săpt. în top

EXCUSES BEGONE! de Wayne W. Dyer (Hay House, 2 24.95 $) Cum să renunţi la vechile scuze şi să adopţi noi moduri de gândire care să te ajute să obţii fericirea. (†)

ACT LIKE A LADY, THINK LIKE A MAN de Steve 19 Harvey (Amistad/HarperCollins, 23.99 $) Sfaturi pentru relaţii de la comicul gazdă a emisiunii The Steve Harvey Morning Show.

THE LAST LECTURE de Randy Pausch şi Jeffrey 61 Zaslow (Hyperion, 21.95 $) Gânduri despre importanţa „profitării de fiecare clipă„ale lui Pausch, profesor la Carnegie, care a murit de cancer pancreatic la 47 de ani.

MASTER YOUR METABOLISM de Jillian Michaels 9 şi Mariska van Aalst (Crown, 26 $) Un plan de a înlătura toxinele şi de a reechilibra hormonii pentru a slăbi, de un antrenor de la emisiunea NBC The Biggest Loser.

Săpt. aceasta

EDIŢII BROŞATE

Săpt. în top

COOK YOURSELF THIN de personalul de la Lifetime Television (Hyperion, 19.99 $) Cum să reduci consumul de calorii şi să-ţi îmbunătăţeşti sănătatea fără a sacrifica mâncarea pe care o iubeşti.

MARTHA STEWART’S CUPCAKES de editorii de la Martha Stewart Living (Clarkson Potter, 24.99 $) Reţete şi idei, de la cele simple la cele ornate într-un mod elaborat.

WHAT TO EXPECT WHEN YOU’RE EXPECTING 414 de Heidi Murkoff şi Sharon Mazel (Workman, 14.95 $) Sfaturi pentru viitorii părinţi. (†)

THE LOVE DARE de Stephen Kendrick, Alex Kendrick 37 şi Lawrence Kimbrough (B&H, 14.99 $) O provocare pentru soţi ca 40 de zile să se iubească necondiţionat.(†)

HUNGRY GIRL 200 UNDER 200 de Lisa Lillien (St. 8 Martin’s Griffin, 19.95 $) 200 de reţete cu mai puţin de 200 de calorii, pentru micul dejun, prânz, cină şi gustări.

THE FIVE LOVE LANGUAGES de Gary Chapman 97 (Northfield, 13.99 $) Cum să-ţi comunici dragostea astfel ca partenerul să înţeleagă.

NATURALLY THIN de Bethenny Frankel şi Eve Adamson (Fireside, 16 $) Reguli şi reţete pentru a scăpa din capcana dietei, de la un star din The Real Housewives of New York City.

SKINNY BITCH de Rory Freedman şi Kim Barnouin 100 (Running Press, 13.95 $) Sfaturi din lumea modelingului pentru o dietă vegetariană.

SUZE ORMAN’S 2009 ACTION PLAN de Suze Orman (Spiegel & Grau, 9.99 $) Cum să îţi administrezi banii în timpuri grele.

THE BIGGEST LOSER FAMILY COOKBOOK de 12 Devin Alexander cu Melissa Roberson (Rodale, 21.95 $) Cum să mănânci sănătos şi ieftin, 125 de reţete şi sfaturi din partea concurenţilor emisiunii The Biggest Looser.

THE G-FREE DIET de Elisabeth Hasselbeck (Center Street, 24.99 $) Sfaturi despre evitarea consumului de gluten, din partea unei realizatoare TV care suferă de boala celiacă.

THE SECRET de Rhonda Byrne (Atria/Beyond Words, 126 23.95 $) Legea atracţiei ca o cheie pentru a obţine ceea ce vrei.

THANK GOD IT’S MONDAY! de Roxanne Emmerich 3 (FT, 19.99 $) Indicaţii despre cum să creezi un climat pozitiv atât pentru angajaţi cât şi pentru clienţi.(†)

THE NOTICER de Andy Andrews (Thomas Nelson, 17.99 $) Andrews foloseşte ficţiunea, alegoria şi sfaturile pentru a descrie cum o schimbare de perspectivă poate modifica viaţa cuiva.

THE 4-HOUR WORKWEEK de Timothy Ferriss (Crown, 19.95 $) Cum să îţi reconstruieşti viaţa astfel încât să nu mai fie dedicată exclusiv muncii.

WOMENOMICS de Claire Shipman si Katty Kay (HarperBusiness/HarperCollins, 27.99 $) Strategii pentru femeile care vor să aibă în acelaşi timp o carieră şi o viaţă.

Eseu

Maurice Isserman

Luptător împotriva sărăciei acă există rai şi are un loc pentru scepticii virtuoşi, îmi închipui că Michael Harrington priveşte în jos, amuzat de recenta copertă a Newsweek care proclamă: „Suntem toţi socialişti acum“, fără a mai menţiona lamentaţia lui Newt Gingrich că Statele Unite asistă la „transplantarea socialismului european la Washington“. În anii 1960, Harrington a încercat întrucâtva să „transplanteze“ câteva idei socialiste la Washington – iar rezultatele au fost destul de diferite faţă de ce sperase. În luna iulie, acum 50 de ani, revista Commentary (pe atunci un jurnal cu proaspete atitudini liberale) a publicat articolul lui Harrington, „Our Fifty Million Poor“, în care acesta încerca să răstoarne concepţia tradiţională potrivit căreia Statele Unite deveniseră o societate a clasei de mijloc într-o măsură copleşitoare. Folosind criteriul nivelului de sărăcie al venitului anual de 3.000 de dolari pentru o familie de patru persoane, a demonstrat că aproape o treime din populaţie trăia „sub standardele pe care am învăţat să le privim ca fiind minimele normale în privinţa alimentelor, locuinţei, îmbrăcămintei şi sănătăţii“. Propriile cunoştinţe despre sărăcie ale lui Harrington erau fără doar şi poate indirecte. Născut în 1928 în St. Louis şi educat la Holy Cross, Yale Law School şi Universitatea din Chicago, s-a mutat la New York în 1949 pentru a deveni scriitor. În 1951, s-a alăturat mişcării Catholic Worker a lui Dorothy Day ca voluntar la cantina pentru săraci. După câţiva ani, a părăsit Catholic Worker (şi Biserica RomanoCatolică) şi s-a alăturat Ligii Tinerilor Socialişti, tineretul afiliat la rămăşiţele Partidului Socialist American. Documentându-se pentru eseul din Commentary, Harrington a cules noţiunea de „cultură a sărăciei“, un mic element întâmplător de împrumut intelectual cu consecinţe decisive. Expresia a fost născocită de antropologul Oscar Lewis, care susţinea că a fi sărac nu era doar o condiţie marcată de absenţa bogăţiei; mai degrabă, sărăcia crea „o subcultură proprie“ şi era puţin probabil ca aceia crescuţi în ea să-i scape. Oricât ar fi de diferite locurile lor de origine, susţinea el, săracii din Mexic ar putea avea mai multe în comun cu omologii lor din New York decât cu oamenii mai avuţi din propriile ţări. Pornind de la ce a spus Lewis, Harrington afirma că sărăcia americană constituia „o cultură separată, o altă naţiune, cu propriul ei stil de viaţă“. Şi-a dezvoltat ideea în The Other America: Poverty in the United States, publicată în primăvara lui 1962. Era o lucrare scurtă cu o teză simplă: sărăcia era şi mai extinsă, şi mai persistentă decât credea majoritatea americanilor. O „ţară invizibilă“ a săracilor exista în izolările rurale sau în mahalalele aglomerate în care vizitatorii din clasa de mijloc rareori se aventurau. „Că săracii sunt invizibili reprezintă unul dintre cele mai importante lucruri în privinţa lor“, scria Harrington. „Nu sunt pur şi simplu neglijaţi şi uitaţi... Ce e mai rău e că nu sunt văzuţi“. Harrington susţinea că americanii săraci erau „oameni cărora le lipseşte educaţia şi calificarea, care au o stare de

Maurice Isserman este profesor de istorie la Hamilton College şi autorul „The Other American: The Life of Michael Harrington“. 24

sănătate proastă, au locuinţe proaste, au niveluri scăzute de aspiraţii şi niveluri ridicate de stres... Iar dacă o problemă e rezolvată şi celelalte sunt lăsate neschimbate, nu se câştigă mai nimic“. În loc să se bazeze pe un val în creştere al avuţiei care să ridice toate bărcile, America avea nevoie de un vast program de „acţiune de corectare“ – un „atac multilateral asupra sărăciei“. Harrington spunea că ar fi fericit dacă The Other America s-ar vinde în 2.500 de exemplare. În schimb, s-a vândut în 70.000 de exemplare într-un an (şi în peste un milion în ediţiile următoare). Printre cititorii cărţii se spune că a fost John F. Kennedy care, în toamna lui 1963, a început să se gândească la iniţierea unei legislaţii anti-sărăcie. După asasinarea lui Kennedy, Lyndon Johnson a preluat chestiunea, chemând în discursul său din 1964 despre starea naţiunii la un „război necondiţionat cu sărăcia“. Sargent Shriver a condus grupul

Teza „culturii sărăciei“ a lui Michael Harrington a fost o idee cu consecinţe neprevăzute. operativ însărcinat cu redactarea legislaţiei şi l-a invitat pe Harrington la Washington în calitate de consultant. În februarie 1964, Harrington a contribuit la redactarea unui document de fundamentare, lucrând cu scriitorul radical Paul Jacobs şi cu un consilier de la Departamentul de Muncă pe nume Daniel Patrick Moynihan, un vechi partener de băutură din perioada Greenwich Village. Memorandumul susţinea că, „dacă există o singură problemă principală a sărăciei în Statele Unite, aceasta este a şomajului“. Soluţia era o revenire la modelul New Deal, creând masive proiecte de lucrări publice pentru a pune capăt şomajului şi a redistribui venitul celor mai nevoiaşi. Dar ce relevanţă avea conceptul „cultura sărăciei“ dacă slujbele erau singurul lucru necesar pentru a o contracara? În The Other America, Harrington a folosit conceptul în alternanţă cu „cercul vicios al sărăciei“ – prin care înţelegea condiţii de trai scăzute ce duceau la sănătate proastă, slabă frecvenţă şcolară şi profesională şi aşa mai departe. Nimic din acest „cerc vicios“ nu era înrădăcinat cultural în sensul susţinut de Oscar Lewis – astfel că, în orice punct, venitul suplimentar ar fi suficient pentru a rupe cercul. Însă programele de creare de locuri de muncă erau costi-

sitoare: Works Progress Administration costase 5 miliarde de dolari în 1936, iar Johnson arătase limpede că banii alocaţi pentru războiul său „necondiţionat“ cu sărăcia trebuia să fie aduşi sub un miliard de dolari în anul următor. Strategia era de a-i ajuta pe săraci să se perfecţioneze – „un ajutor, nu o pomană“, aşa cum spunea Shriver. Legislaţia care a rezultat, aprobată în august 1964, a furnizat fonduri pentru educaţia preşcolară, agenţiile de acţiune comunitară, servicii legale şi alte asemenea, dar a făcut puţine în mod direct pentru a furniza slujbe şi venituri săracilor. Implicarea activă a lui Harrington în războiul împotriva sărăciei s-a încheiat după luna de consiliere. Dar Moynihan a continuat să lupte pentru strategia lor alternativă din postul său de la Departamentul de Muncă. Celebrul său raport din 1965, „The Negro Family: The Case for National Action“, cunoscut mai mult ca Raportul Moynihan, a fost atacat dur de stânga pentru descrierea familiei urbane de negri ca un „talmeş-balmeş patologic“. Mai puţin observată a fost continua sa pledoarie în favoarea unui program federal extins de locuri de muncă. Într-adevăr, acest aspect al gândirii lui Moynihan şi Harrington a fost respins direct de grupul de teoreticieni care în cele din urmă şi-au impus punctul de vedere asupra sărăciei. În anii 1970, neoconservatorii – foşti liberali deziluzionaţi de sistemul asistenţei sociale (Harrington însuşi a popularizat termenul într-un articol din 1973) – au denaturat total cu abilitate argumentaţia din The Other America, susţinând că programele de asistenţă socială făceau doar să se consolideze cultura sărăciei, încurajând familiile monoparentale şi descurajând munca. În perspectiva acestora, săracii ar fi mai bine ajutaţi prin dezmembrarea sistemului asistenţei sociale şi instituirea unor forţe poliţieneşti mai dure în cartiere decât prin amestecul în continuare al aşazişilor ingineri sociali. Când Bill Clinton a candidat angajându-se să „pună capăt asistenţei sociale aşa cum este acum“, era clar cine câştigase disputa politică. În 1999, revista Time a numit The Other America una dintre cele mai influente 10 cărţi de nonficţiune din secolul XX. Dar cât de relevantă mai este azi? Ca teorie socială este profund viciată. Teza culturii sărăciei a lui Harrington era în cel mai bun caz ambiguă, iar în cel mai rău caz un impediment în susţinerea a ceea ce el considera adevărata soluţie (în cărţile ulterioare, nu s-a mai folosit de termen). Dar ce rămâne proaspăt şi vital în The Other America e claritatea ei morală. Harrington susţinea că americanii ar trebui să fie furioşi şi ruşinaţi că trăiesc într-o societate bogată în care atât de mulţi rămân săraci. „Soarta săracilor“, încheia el, „atârnă de deciziile celor prosperi. Dacă această mânie şi ruşine nu sunt disponibile, cineva poate scrie o carte despre cealaltă Americă după încă o generaţie şi situaţia va fi la fel de rea sau mai rea“. Astăzi, săracii nu mai sunt invizibili, mulţumită scriitorilor ca William Julius Wilson, Alex Kotlowitz şi Adrian Nicole LeBlanc şi unei culturi populare care i-a făcut pe tinerii din suburbiile clasei de mijloc să imite stilurile zonelor urbane sărace. Dar prevestirea lui Harrington este altminteri corectă. În ciuda tuturor schimbărilor anunţate de alegerile din 2008, un nou război h împotriva sărăciei nu pare a se vedea la orizont. FOTOGRAFIE DIN ARHIVELE HOLY CROSS (1947)