59 | 6 iulie 2009 by Editura Univers

Preţ: 2,5 lei

Pachet România liberă + Book Review

Ediţia în limba română, nr. 59 – 6 iulie 2009 Se distribuie numai împreună cu ziarul România liberă.

Pământ irosit de Walter Kirn METHLAND The Death and Life of an American Small

Town de Nick Reding. 255 pag. Bloomsbury. 25 $

Gândeşte global, suferă local. Aceasta ar putea fi morala volumului Methland, povestea investigativă impresionantă scrisă de Nick Reding despre doi ani înspăimântători din viaţa unui orăşel de câteva mii de locuitori din Iowa, Oelwein, o localitate a cărei existenţă se bazează pe transportul feroviar şi ambalarea cărnii şi care a fost răvăşită de un curent de panică determinat de metamfetamină şi având rădăcinile nu în locul ca atare, ci în forţe aproape prea mari pentru a putea fi înţelese şi prea nemiloase pentru a fi suportate. Efectele nocive ale metamfetaminei sau „artileriei“ asupra orăşelului Oelwein şi a altor urbe uitate de lume sunt descrise ca fiind simple simptome superficiale ale unei alienări sociale mai ample, provocate, printre altele, de domnia de fier a agriculturii corporatiste şi de topirea treptată a satelor şi familiilor în conglomeratul financiar mondial. Continuare în pagina 4

ILUSTRAŢIE DE HENNING WAGENBRETH

TOM VA N D ERBI LT: CA PCA NA I P OT E CARĂ PAGINA 5

CA ITL IN MA C Y: „MĂS U RI EROI C E“ ÎN TR-O CAS Ă DIN E AST VI LL AG E PAGINA 6

Editorial

6 iulie 2009

Ficţiune 6

de Frances Osborne Recenzie de Dominique Browning 8

de Dennis Cooper THE HOSPITAL FOR BAD POETS

TROUBLE

de Kate Christensen Recenzie de Kaui Hart Hemmings 17

ROMANE POLIŢISTE

Recenzii de Marilyn Stasio

Nonficţiune METHLAND:

The Death and Life of an American Small Town de Nick Reding Recenzie de Walter Kirn 5

BUSTED:

Life Inside the Great Mortgage Meltdown de Edmund L. Andrews OUR LOT:

Online

Bogaţii n-au odihnă de Daniel Gross

Articole & Bestselleruri 20 21 21 21 22 22

Bestselleruri cărţi pentru copii Bestselleruri ediţii cartonate Selecţia editorilor TBR: Din culise Bestselleruri ediţii broşate Raftul cu ediţii broşate

How Real Estate Came to Own Us de Alyssa Katz Recenzii de Tom Vanderbilt Conţine secţiune specială dedicată ştirilor şi cărţilor apărute la editurile din România. The New York Times Book Review, ediţia în limba română (ISSN 1937-920X) apare săptămânal, publicat de Universe Publishing House Inc. Copyright © 2008-2009 The New York Times. All Rights Reserved. Toate drepturile rezervate. Director editorial: Cristian Teodorescu; Redactor-şef: Virginia Costeschi; Editor: Anda Ciurte; Traducători: Ioana Popa, Ştefan Bodea, Cătălin Pruteanu, Irina Adrian, Teodor Fleşeru, Cristiana Vişan, Cătălina Sevastre; Advertising sales: virginia@nytbr.ro, 0745773764; www.nytbr.ro; PR: ARENA Communications, cecilia@arenacommunications.ro; Machetare şi pre-press: Antal Angyal, CMYK Pro, Budapesta; Tipar: G. CANALE, Bucureşti; Abonamente: difuzare@romanialibera.ro

1 Gadget comercializat de Amazon, un fel de carte electronică destinată în principal lecturilor online. (n. trad.).

Eseu 24

AMERICAN RADICAL:

The Life and Times of I. F. Stone de D. D. Guttenplan Recenzie de Jackson Lears

NIGHT NAVIGATION

de Ginnah Howard Recenzie de Sarah Fay 18

THE MEDIA RELATIONS DEPARTMENT OF HIZBOLLAH WISHES YOU A HAPPY BIRTHDAY:

Unexpected Encounters in the Changing Middle East de Neil MacFarquhar Recenzie de Thanassis Cambanis

LOVE STORIES IN THIS TOWN

de Amanda Eyre Ward Recenzie de Jan Stuart

WORLD WAR ONE

de Norman Stone Recenzie de David A. Andelman

PYGMY

de Chuck Palahniuk Recenzii de Joseph Salvatore

AMERICAN PARENT:

My Strange and Surprising Adventures in Modern Babyland de Sam Apple Recenzie de Kate Zernike

UGLY MAN: Stories

de J. C. Hallman

RIGHT TIME, RIGHT PLACE:

Coming of Age With William F. Buckley Jr. and the Conservative Movement de Richard Brookhiser Recenzie de Alan Brinkley

CRONICA DE FICŢIUNE PERFORATED HEART

de Eric Bogosian

THE BOLTER

HEROIC MEASURES

de Jill Ciment Recenzie de Caitlin Macy 15

În ultimii ani, discuţiile despre afacerile imobiliare au fost mai răspândite în lumea literară din New York decât cele despre contractele cu editurile sau despre Kindle1. Iar Tom Vanderbilt, care recenzează în numărul de săptămâna aceasta al Book Review două cărţi despre balonul de săpun al preţurilor imobiliare, recunoaşte că nu a fost tocmai imun la cântecul de sirenă al câştigurilor facile şi al unei locuinţe mai spaţioase. „Din fericire, am cumpărat un apartament de care chiar ne-am îndrăgostit, înainte ca preţurile să o ia razna cu adevărat“, scria el într-un e-mail recent, „ceea ce nu înseamnă că nu ne-am petrecut multe după-amiezi vizitând nenumărate locuinţe încă şi mai atrăgătoare, cu generoase oferte de camere în plus – o bibliotecă! –, iar serile făceam nesfârşite calcule pe site-uri de internet de tipul «cât de spaţioasă e casa pe care mi-o permit»“. Totuşi, „am rămas cumpătaţi“. Acum, când (probabil) toţi am renunţat la obsesiile privind casa de vis, ne putem reîntoarce la gloriosul trecut american în care eram obsedaţi în privinţa maşinilor, un alt subiect pe care Vanderbilt, autorul bestsellerului de anul trecut Traffic: Why We Drive the Way We Do (and What It Says About Us), îl stăpâneşte în detaliu. Vanderbilt, care locuieşte în Brooklyn alături de soţia sa şi de fiica lor nou născută (şi conduce un Subaru Outback), spune că toate criticile aduse şoferilor new-yorkezi sunt pe deplin meritate. În New York „se conduce la modul cel mai agresiv din ţară, fără a semnaliza şi claxonând la orice ocazie, iar poliţia pare a avea întotdeauna ceva mai bun de făcut decât, de exemplu, să tempereze viteziştii înveteraţi din cartierul meu“. Recenzia lui Vanderbilt apare la pagina 5 a numărului de faţă. Editorii

PODCAST: Săptămâna aceasta vor apărea: Neil MacFarquhar, auto-

rul volumului „The Media Relations Department of Hizbollah Wishes You a Happy Birthday“, Caitlin Macy, pe tema romanului „Heroic Measures“, de Jill Ciment, Motoko Rich cu însemnări din teren şi Jennifer Schuessler cu veşti despre bestselleruri. Gazda va fi Sam Tanenhaus, editor la Book Review. Emisiunea este, de asemenea, transmisă şi în New York, vineri la ora 18:05, la postul de radio WQXR, 96,3 FM, sub titlul „Inside the New York Times Book Review“. PAPER CUTS: Blogul Book Review prezintă cărţi şi alte materiale tipărite. PRIME CAPITOLE: Fragmente din „Methland“, de Nick Reding, „American Parent“, de Sam Apple, şi din alte cărţi. E-MAIL CU NOILE APARIŢII: Primiţi în fiecare vineri o trecere în revistă a recenziilor noilor cărţi şi apariţii. nytimes.com/books ILUSTRAŢII DE JOE CIARDIELLO (SUS) ŞI CHRISTOPH NIEMANN

Pământ irosit Continuare din pagina 1

Cartea, croită dintr-un material străvechi ce dispare mai repede decât birturile de pe Main Street ce nu fac parte dintr-o franciză, nu este atât o poveste despre droguri şi fărădelegi, despre disfuncţii şi disperare, cât o tragedie a perioadei de recesiune, de proporţiile piesei Our Town a lui Thornton Wilder, despre care se spune că este inspirată dintr-un scenariu al lui William S. Burroughs. Nebunia ce a terorizat micuţul Oelwein, lipsit de apărare, s-ar putea să ne ajungă pe toţi, după cum aflăm din carte, astfel că din nou, aşa cum se întâmplă în America de fiecare dată când atenţia noastră colectivă se mută de la luptele gri ale omului mărunt la fărădelegile roşii ale marilor roţi, trebuie să fim atenţi. Chiar acum. Pentru că altfel... Methland începe în linişte şi solemn, cu o baladă a invizibilităţii culturale. Reding, un locuitor loial al Midwest-ului, care este sincer nostalgic după trecut şi izbitor de lucid în privinţa viitorului, îi invită pe cititorii grăbiţi să contemple „ţara de la înălţime“ şi să vadă o ţesătură de instituţii şi aspiraţii eşuate în locul unei reţele de ferme şi drumuri de ţară. Iată spitalul, care geme sub greutatea mulţimii de pacienţi fără asigurări medicale, cu slujbe

Cerc vicios nu este o sintagmă potrivită. Bogaţii sunt tot mai rupţi de lume, săracii se droghează şi, în cele din urmă, se irosesc. plătite cu salariul minim şi familii ajunse la fundul sacului. Mai încolo e şcoala, împovărată cu grija subvenţiilor în scădere şi a elevilor cu probleme specifice până deunăzi adulţilor. Şi ceva mai încolo, pe o stradă dintr-un cartier de case anoste, nu departe de centrul financiar al localităţii, iată o ceată de Tom Sawyeri ai zilelor noastre, pedalând pe biciclete nu pentru că-i vară şi cald, ci pentru a agita droguri de proastă calitate îmbuteliate în sticle din plastic, legate de şa, în spate. E o treabă minunat de puternică această metamfetamină, care, în versiunea cea mai dură, este produsă dintr-un amestec de medicamente contra răcelii, cumpărate de la farmacie, şi compuşi chimici industriali care îţi distrug muşchii şi oasele. Doar câteva firicele, inspirate pe nările fremătânde pentru a relaxa sinapsele stresate, sunt suficiente ca un om să rămână treaz şi activ zile întregi. Iar acesta nu-i neapărat un lucru rău, în condiţiile în care supravieţuirea în America înseamnă să lucrezi tot mai mult pentru mai puţini bani, să intri din schimbul de noapte direct în cel de zi, până când simţurile îţi amorţesc. În scurt timp, Reding ne duce mai aproape de miezul problemei, făcându-ne cunoştinţă cu

Walter Kirn, colaborator frecvent al Book Review, este autorul volumului „Lost in the Meritocracy: The Undereducation of an Overachiever“. 4

o serie de personaje de-ale locului cărora, cel mai probabil, le-a câştigat încrederea cu greu, având în vedere cât de pline de probleme şi în derivă le sunt vieţile. Nathan Lein, procurorul districtual în vârstă de 28 de ani, fiul unor fermieri cu frica lui Dumnezeu, se întoarce în Oelwein după ce a studiat filosofia, dreptul şi ştiinţele mediului, pentru a porni o cruciadă împotriva metamfetaminei. Lein, un tip masiv, dar nu suficient de masiv pentru duşmanii monstruoşi cu care se înfruntă, suferă de un tic nervos, acela „de a-şi şterge vârful nasului cu o mişcare rapidă a mâinii, ca şi când ar îndepărta o pată pe care doar el o poate vedea“. O altă redută în faţa asediului este reprezentată de dr. Clay Hallberg, cel mai bun medic din Oelwein şi, totodată, un alcoolic care fumează ţigară de la ţigară, tremură din toate încheieturile şi obişnuieşte să soarbă cu nesaţ bere ieftină la doză în garajul său. În mod ciudat, la fel ca Lein, este un filosof amator, căruia îi place să citeze din Kant şi să-l citească pe Chomsky şi care încearcă să înscrie nenorocirile din oraşul său natal – orgii dezgustătoare de violenţă domestică, explozii toxice ale laboratoarelor de droguri din fundul curţii, episoade psihotice la Do Drop Inn – în tipare istorice atot-

cuprinzătoare. El şi Lein au în comun dorinţa – sau poate chiar mania – de a dobândi o perspectivă edificatoare asupra declinului, măcar şi pentru faptul că i-ar elibera temporar din lupta dură cu efectele acestuia. Efectele, însă, nu sunt abstracte. În tradiţia scrierilor lui James Agee despre culegătorii din perioada Marii Recesiuni, Reding prezintă chipurile damnaţilor în prim-planuri ce dezvăluie minuscule vase de sânge sparte. În cel mai cutremurător pasaj din Methland, care ar merita citat pe larg pentru a-i transmite terifianta rezonanţă, el ne invită să luăm parte la chinurile lui Roland Jarvis, un mărunt „bucătar“ de metamfetamină, suferind de paranoia, în episodul dantesc de după distrugerea prin incendiu a laboratorului său improvizat (unul dintre sutele de laboratoare de acest fel din zonă). „Jarvis privi în jos şi văzu pe braţe ceva ce, în mintea lui, era albuş de ou. Nu era albuş de ou; era o parte vâscoasă a pielii sale, acum că apa se evaporase din ea. Jarvis o îndepărtă şi apoi văzu că acolo unde se aflase albuşul de ou era acum vizibil un muşchi copt. Pielea i se dezlipea de pe corp în fâşii... Şi-ar fi desprins singur rândurile de piele topită în fâşii mai mari dacă propriile mâini nu i-ar fi ars buricele degetelor. Nasul îi era distrus,

de asemenea. Alerga de la un vecin la altul în mulţimea strânsă la locul faptei, incapabil să strige, pentru că esofagul şi laringele i se prăjiseră în gât“. Prea multe scene de agonie înfiorătoare ar putea îndepărta şi pe cel mai temerar şi ambiţios cititor, aşa că Reding nu exagerează cu asemenea poveşti de coşmar şi le înconjoară cu mostre de jurnalism răbdător despre convergenţa vectorilor sociali ce au făcut ca epidemia metamfetaminei să fie aproape inevitabilă, iar eradicarea ei – aproape imposibilă. Prin intermediul statisticilor brute şi al întâmplărilor potrivite, Reding aprofundează subiectul dispariţiei tinerilor educaţi din partea rurală a statului Iowa şi pe cel al reducerii drastice a slujbelor specifice clasei de mijloc la fabrica de ambalare a cărnii din Oelwein. Conglomeratele agricole care au înghiţit acest orăşel şi alte localităţi similare asigură, probabil, hrană pentru lumea întreagă, dar îi înfometează pe oamenii care lucrează pentru ele, alimentând dorinţa de stimulenţi sintetici care diminuează treptat pofta de mâncare şi, în acelaşi timp, măresc capacitatea organismului de a lucra. Aceste întreprinderi dickensiene sunt ca nişte magneţi pentru muncitorii imigranţi disperaţi care, în unele cazuri, parcurg rutele de contrabandă care ajung în Midwest din Mexic, refugiul mafioţilor care deţin superlaboratoarele ce domină, într- măsură din ce în ce mai mare, comerţul cu metamfetamină. „Cerc vicios“ nu este o sintagmă potrivită. Aşa cum dovedeşte Reding, producţia, distribuţia şi consumul de metamfetamină reprezintă o catastrofă auto-catalizatoare ce ne duce cu gândul la Cernobîl. Bogaţii, cu vieţile lor detaşate, izolate, devin tot mai bogaţi şi mai rupţi de lume, în timp ce săracii se droghează şi, în cele din urmă, se irosesc. Între timp, traficanţii se îngraşă în adăposturi, extinzându-şi arsenalele şi armatele private, formate, parţial, din soldaţi recrutaţi din rândul zombilor palizi pe spatele cărora afacerile lor înfloresc. O rază de speranţă la capătul tunelului apare spre finalul cărţii, când, datorită eforturilor neobosite ale noului primar, revitalizarea economică a oraşului, deşi firavă, reuşeşte să-i asigure perspective mai bune. În acelaşi timp, luptătorii Lein şi Hallberg se eliberează din capcana propriilor greşeli, după ce cu puţin timp înainte fuseseră pe punctul de a se arunca în gol din punct de vedere emoţional. Nu ni se spune cum se împacă toate aceste lucruri cu actuala criză, dar poate că asta e spre binele nostru pentru că noi, cei care l-am urmat pe Reding în lumea subterană, merităm puţină speranţă pentru devoţiunea noastră. Ce-i clar este că inima ţării, cea despre care americanii credeau că simbolizează stabilitate, bate încă neregulat şi, aproape sigur, tinde să caute surse chimice de optimism. Nimeni, şi cu atât mai puţin Reding, care ştie cum stă treaba atât la nivelul omului de rând, cât şi pe scara mare a globalismului, nu ne poate spune unde se va sfârşi totul, ci doar că punctul terminus nu este prea departe, având în vedere că lucrurile h sunt egale pe un tărâm tot mai inegal. FOTOGRAFIE DE TAKA YANAGIMOTO

Vrăjitorii imobiliare Termenul de „capcană financiară“ a dobândit un înţeles complet diferit când forţele pieţei i-au zdruncinat profund pe cumpărători şi creditori. DE TOM VANDERBILT

„S

INGURUL adevăr valabil despre domeniul imobiliar“, observă în Independence Day Frank Bascombe, personajul suferind de strabism al lui Richard Ford, un agent imobiliar din Jersey care ne împărtăşeşte consideraţiile sale filosofice, este acela că „oamenii niciodată nu găsesc şi nu cumpără casa pe care declară că o doresc“. În schimb, avertizează el, „ţi se prezintă o proprietate pe care poate că deja o clasificaseşi ca nesatisfăcătoare, dar care este disponibilă, iar tu cedezi şi începi să cauţi modalităţi de a te simţi bine şi de a te acomoda cu noua opţiune“. Totuşi, în America ultimului deceniu, s-a conturat un adevăr diametral opus: oamenilor li se prezenta o proprietate despre care credeau că nu şi-o pot permite, iar ei, cu deplinul concurs şi încurajaţi de noii „bancheri ipotecari“ – precum şi, după cum s-a dovedit ulterior, de procesul productiv al capitalismului modern – cedau şi începeau să descopere modalităţi de a o finanţa.

cum economistul David Rosenberg de la Merrill Lynch, care vorbea dur despre preţurile caselor care creşteau mai repede decât posibilităţile americanilor de a le plăti, au fost acoperite de zăngănitul monezilor din seifuri. „Ca autoritate economică, Merrill Lynch a avertizat curajos şi aproape neîntrerupt publicul în privinţa expansiunii nesusţinute şi periculoase în Statele Unite“, scrie Andrews. „Dar, în lumea reală, unde Merrill Lynch făcea profituri de miliarde de dolari din fonduri garantate cu ipoteci fanteziste, ei încercau să accelereze aceste profituri cu sume imense de bani împrumutaţi“. După cum s-a dovedit, era un enorm joc colectiv de noroc – un pariu de tipul totul-sau-nimic, bazat pe ideea că

BUSTED

Life Inside the Great Mortgage Meltdown de Edmund L. Andrews 220 pag. W. W. Norton & Company. 25.95 $ OUR LOT

How Real Estate Came to Own Us. de Alyssa Katz 278 pag. Bloomsbury. 26 $

Conform regulilor consacrate ale jocului lui Frank Bascombe, Edmund L. Andrews, corespondent economic la The New York Times, nu ar fi trebuit să-şi poată găsi casa dorită, o „căbănuţă cu trei dormitoare, aflată la capătul unei alei umbrite de pomi“ de la periferia unui oraş din Maryland. Ar fi fost condus delicat către un „cartier rezidenţial“ mai modest sau poate ar fi ajuns chiar să nu mai cumpere nimic. Dar regulile s-au schimbat şi au apărut oameni ca Bob, agent specializat în „cazuri speciale“ – de exemplu, în procurarea unei ipoteci de jumătate de milion de dolari pentru cineva care, conform termenilor contractuali, nu avea nici un „venit declarat“. La fel ca în filmul „D.O.A.“ din 1950, care debutează cu protagonistul său, un om obişnuit, care intră într-o secţie de poliţie pentru a declara că a fost asasinat, iar apoi începe o cursă contra-cronometru pentru a afla cine şi de ce l-a otrăvit, povestea financiară noir a lui Andrews începe cu autorul deja în pragul falimentului şi confesându-se nimănui altcuiva decât autorităţii financiare Alan Greenspan. („De ce ai făcut-o?“, îl întreabă de pe cealaltă parte a mesei fostul preşedinte al Federal Reserve, ca un detectiv care interoghează un infractor; „Mi-am asumat un risc“, răspunde Andrews.) Naraţiunea se întoarce în timp, la înşiruirea de împrejurări care a condus la tragicomicul deznodământ: un om care îşi petrece ziua scriind rubrica economică a unuia dintre cele mai importante ziare din lume – şi care a scris chiar „câteva articole pline de avertizări despre balonul imobiliar, în faza timpurie a creditelor ipotecare «cu buletinul»“ – devine un actor secundar în epopeea debutului de secol, dezastrul naţional declanşat de criza ipotecilor sub-prime. Andrews recunoaşte că ar fi trebuit să fie mai înţelept, dar una din tezele din Busted (Surprins în flagrant) este că „mulţi dintre cei care ar fi trebuit să fie mai înţelepţi chiar au fost mai înţelepţi“. Vocile unor prezicători preTom Vanderbilt este autorul cărţii „Traffic: Why We Drive the Way We Do (and What It Says About Us)“. ILUSTRAŢIE DE MATT DORFMAN

dacă li se dau linguri mai mari. Şi cînd alte studii au demonstrat că oamenii sunt dispuşi să traverseze oraşul cu maşina pentru o reducere de 5$ la un produs de 15$, dar nu ar face-o pentru o reducere de 5$ la unul de 125$, probabil că nu ar trebui să fim surprinşi că au fost în stare să cadă în capcana unor complexe instrumente financiare care, în esenţă, nu erau concepute pentru a le fi favorabile. În plus, mai e şi dragostea: în cazul unei case, apare o împletire unică a romantismului şi finanţelor. Nici căsătoriile („până când moartea ne va despărţi“) şi nici ipotecile (rădăcina cuvântului „mortgage“ face trimitere la un angajament care „moare“ când este achitat integral sau se intră în insolvenţă) nu sunt lipsite de riscuri, după cum pot confirma cei recent divorţaţi. După cum recunoaşte Andrews, „febrilitatea romantică şi febra speculativă în încercarea de a te îmbogăţi au multe aspecte comune“. Citind Busted, aţi putea bănui că Andrews s-a avântat în ambele angajamente cu o inconştienţă şocantă. El o cere în căsătorie la telefon pe noua sa soţie, Patty, înainte să fi apucat să o sărute vreodată. Apoi oferă aproape jumătate de milion de dolari pentru o casă pe care nici măcar nu a văzut-o. Aici funcţionează şi o uşoară notă de fabulaţie retrospectivă, ca şi cum autorul ar încerca, uşor insistent, să se convingă pe sine de realitatea propriei poveşti. Atât el cât şi soţia sa au divorţat după căsnicii de lungă durată şi „am riscat cu mândrie totul pentru a fi împreună“, în tr-un „extraordinar pariu“. Ea era „inteligentă, regală, sexy, înflăcărată şi eclectică“, scrie Andrews într-un pasaj de reclamă pasionată, mai adecvat unui articol de opinie din New York Review of Books. Cumpărându-şi acea casă de pe aleea înfrunzită, Andrews se întreabă: „de ce am încercat să menţin imaginea unui familist convenţional din cartierele rezidenţiale ale clasei mijlocii, când nici un aspect al situaţiei mele nu era convenţional?“ – o întrebare interesantă la care nu dă nici un răspuns până la urmă. La final, nu am reuşit să mă hotărăsc dacă Busted este o carte curajoasă sau pur şi simplu terapeutică. După apariţia cărţii, Megan McArdle de la The Atlantic a descoperit că nevasta lui Andrews şi-a declarat de două ori falimentul personal (a doua oară chiar în timpul căsătoriei cu el), fapt pe care autorul nu îl pomeneşte şi despre care susţine acum că nu a avut de a face cu „problemele financiare care au urmat“. Date fiind menţiunile despre facturi de câte 300 $ la celular, fără a mai aminti paginile dedicate certurilor conjugale din cauza banilor, când el se străduia să-şi imagineze lucrurile din punctul de vedere al soţiei sale, declaraţia îi pare nesinceră. LYSSA Katz, jurnalistă newyorkeză şi autoare a volumului Our Lot (Parcela noastră), ar fi putut, fără îndoială, să cadă în capcana unui credit ipotecar problematic, când clădirea în care locuia, compartimentată în studiouri şi cu chiria reglementată prin hotărâre municipală, a fost transformată în clădire rezidenţială cu un nivel superior de confort. Ea a decis că afacerea nu făcea banii, aşa că s-a mutat „la mama naibii“, într-o zonă îndepărtată a Brooklyn-ului (şi probabil că a reuşit să se şi acomodeze, deşi recunoaşte că verifică des pe PropertyShark.com la ce preţuri au mai ajuns casele prietenilor şi cunoscuţilor). Dar Our Lot este în mai puţin o poveste personală şi mai mult o cronică tranşantă a modului în care „tot ceea ce fusese mai sfânt în privinţa închirierii de locuinţe“ a fost nimicit, printr-o serie de politici guvernamentale puse în practică aparent cu intenţii nobile – creşterea ponderii proprietarilor şi impulsionarea fluxului economic –, dar au avut ca rezultat transformarea locuinţelor din spaţii de trăit în centre de profit.

un procent mai mare de proprietari de case era benefic (după cum scria Greenspan, „justifica asumarea riscului“), precum şi pe cea că preţurile în continuă creştere ale proprietăţilor, chiar şi când au început să fluctueze mai presus de orice precedent istoric, aveau să asigure profitul chiar şi celor mai nesăbuiţi cheltuitori. Autopsia pe care Andrews o face propriei ipoteci şi condiţiilor care au permis ca ea să existe este incisivă şi uneori muşcător de amuzantă, dar nu m-am putut abţine să apreciez mai degrabă ceva mai dezlânata naraţiune personală, în căutarea unor indicii ale problemelor care urmau să apară. Revoluţia comportamentală în economie ne-a demonstrat că nimeni, nici chiar un corespondent economic, nu poate fi un pur homo economicus, un calculator raţional şi impasibil. Experimentele au demonstrat că până şi nutriţioniştii pot fi păcăliţi să mănânce mai multă îngheţată

Continuare în pagina 18 5

Criză de vârsta a treia Un cuplu din East Village are probleme cu piaţa imobiliară, cu terorismul, cu piaţa imobiliară, cu un câine bolnav şi cu piaţa imobiliară. DE CAITLIN MACY STE o situaţie de prost gust, uneori chiar una indecentă, în viaţa din New York. Mergi să vezi apartamentul unui cuplu mai în vârstă – bine, hai s-o spunem direct – unui cuplu de bătrâni care e scos la vânzare. În timp ce urci să vezi locul, broke-

HEROIC MEASURES

de Jill Ciment 193 pag. Pantheon Books. 23 $ rul tău murmură: „De fapt, ei sunt în apartament“ şi adaugă, de parcă te-ar face să te simţi mai puţin un oportunist fricos: „Sunt foarte de treabă“. Te plimbi prin apartament tresărind şi zâmbind pe rând – căutând să ai o expresie care să spună că îţi dai seama că deranjezi, dar eşti cu adevărat interesat de priveliştea de la fereastra dormitorului principal. În cele din urmă, agentul tău rezumă munca de o viaţă a unui cuplu cu convingerea şoptită a unui sufleur: „Nişte uşi cu geam ar reuşi mult să deschidă locul ăsta“. În noul ei roman, Heroic Measures (Măsuri eroice), Jill Ciment duce această premisă sinuoasă mai departe – nu doar o prezentare a casei, ci o întreagă expoziţie a suferinţelor şi umilinţelor obişnuite – un cuplu care vine însoţit de un câine; o femeie care încearcă patul. Protagoniştii lui Ciment nu sunt cinicii cumpărători tineri în ascensiune, ci vârstnicii demodaţi, cei care în-

Caitlin Macy este autoarea romanului „The Fundamentals of Play“ şi a unei colecţii de povestiri, „Spoiled“. 6

cearcă să se bucure de beneficiile aduse de ce au acumulat într-o viaţă. Alex şi Ruth Cohen – el pictor, ea profesoară pensionată – au trăit în East Village jumătate de secol, de când şi-au cumpărat apartamentul cu două dormitoare, la etajul cinci, pentru cinci mii sau „60 de dolari şi 78 de cenţi lunar pe actul de împrumuturi acordate veteranilor“. Acum scările sunt o bătaie de cap, iar Ruth, care se bucură de cea mai mare parte a naraţiunii, se întreabă dacă ea şi Alex pot găsi un loc cu lift cu milionul de dolari pe care speră să-i ia pe apartamentul lor. „Ca un copil al Marii Depresiunii“, scrie Ciment despre Ruth şi despre reacţia de uimire la auzirea preţului de pornire sugerat de brokerul lor, „cuvântul milionar încă mai avea un farmec magic, Fred Astaire dansând cu joben şi în frac“. Dar banii nu sunt singurul lucru care are parte de atenţia familiei Cohen. Pe parcursul singurului weekend pe care cartea îl ia drept cadru temporal, ei sunt preocupaţi şi de paralizia bruscă şi spitalizarea bătrânului lor baset, Dorothy, şi de – pentru a divaga şi mai mult – un potenţial atac terorist în New York City. De fapt, aşa cum fără îndoială intenţionează Ciment, sănătatea câinelui ne preocupă mai mult decât cisterna de benzină abandonată care blochează traficul în tunelul QueensMidtown. Pamir teroristul, cu care ajungem curând într-o relaţie amicală, de tutuială, este un terorist închipuit în genul Keystone Kop1, cu o prietenă vorbăreaţă dependentă de metamfetamină şi o mamă care încearcă să-l convingă să iasă dintr-o lovitură cu luare de ostatici în magazinul Bed Bath & Beyond în Upper East Side. În orice caz, nu terorismul în sine ne îngrijorează aici, ci efectul acestuia pe pia1 Serial de film mut din anii 1910 despre un grup de poliţişti incompetenţi (n. trad.).

ţa imobiliară din Manhattan, în timp ce Alex şi Ruth încearcă schimbul lor aparent imposibil cladire-cu-scară/clădire-cu-lift. Dorothy basetul, pe de altă parte, e plină de hotărâre. Vă puteţi închipui tema pentru acasă – „Scrieţi o poveste din trei perspective: a doi stăpâni de animal de companie şi a câinelui lor“-, dar Dorothy e un personaj cuceritor, cu o personalitate canină şi o perspectivă credibilă. Mâncându-şi prima masă după operaţie în spitalul de animale, ea „nu-i mai miroase pe ceilalţi câini, ci doar carnea; nu mai aude isteria de lătraturi, ci doar mestecatul propriu. Circumferinţa castronaşului ei ar putea fi foarte bine întregul glob... În timp ce mănâncă, nimic altceva nu mai e real“. Ciment iese basma curată în multe privinţe într-o carte care cuprinde nu numai un terorist

În centrul acestui roman e un cuplu de septuagenari cu un căţel, cu o pasiune pentru Cehov şi cu o viaţă sexuală ajutată de Viagra. bătut în cap şi un câine povestitor, ci şi un artist ca personaj principal, sex cu Viagra şi o abundenţă de dialog utilitar familiar. Ne întâlnim frecvent cu veterinarul lui Dorothy, de exemplu, care spune lucruri ca: „Dorothy a suferit o ruptură de disc. Am vrea să o punem pe antiinflamatoare şi să vedem cum se descurcă în următoarele 12-24 de ore“. Un chelner scoate următoarea replică: „Vreţi să vă prezint deserturile noastre? În seara aceasta avem şerbet de mango prăjit cu sirop de guava şi prăjitură cu brânză“. Categoric, acest lucru iscă o glumă – familia Cohen şi prietenii lor cinează într-un

restaurant care se intitulează „pan-ecuatorial“, ceea ce dă unui prieten ocazia să remarce: „Fac plăcintă cu brânză la ecuator?“. (Ospătarul răspunde: „Cred că plăcinta noastră cu brânză provine din Passaic, New Jersey“. Ha, ha, ha.) Ocazional, tonul energic, de tip chiar-şi-terorismul-poate-fi-amuzant ne lasă în încurcătură. Când de Pamir, cu mâinile deasupra capului, se apropie ciobăneştii germani ai poliţiei antrenaţi să detecteze bombele cu ajutorul mirosului, e imposibil să nu trăieşti o tristeţe post-Abu Ghraib plină de îngrijorare; Ciment, însă, se abţine de la comentarii. Însă miezul din Heroic Measures este răbdătoarea şi precisa descriere a vieţilor acestui cuplu septuagenar fără copii, aceşti absolvenţi de City College împreună cu micul lor câine, cu lumina fluorescentă deasupra chiuvetei din bucătărie, obişnuita cină cu mâncăruri cu specific etnic pe care o iau împreună cu prietenii, dragostea lor pentru Cehov şi, da, viaţa lor sexuală stimulată cu Viagra. Aceste detalii cotidiene, dar palpabil de sincere, îşi găsesc locul într-o poveste care nu pare deloc neconvingătoare. Dacă aceasta seamănă cu o laudă nesinceră, ei bine, acesta nu e un roman care urmăreşte un mare succes al intrigii (în ciuda bufoneriilor lui Pamir) sau care caută laude excesive prin proza ambiţioasă. Cu acest portret de 48 de ore al unui mariaj în care problemele apar numai pentru scurt timp, Ciment pare să ţintească ceva mai luminos şi mai real. Un exemplu poate fi găsit în descrierea pe care ea o face artei lui Alex Cohen. Să construieşti o lucrare în desfăşurare pentru un personaj artist poate fi chinuitor; să citeşti despre aceasta chiar mai mult decât atât. Însă Ciment face faţă convingător şi elegant. Alex, care rămâne mai în umbră (într-un mod oarecum oportun) decât cele două personaje feminine, canină şi umană, cu care trăieşte, lucrează la un manuscris cu decoraţiuni – din dosarul de 750 de pagini pe care FBI l-a alcătuit despre el şi Ruth în timpul Războiului Rece. „În locul delicatelor chenare înflorite, cu foiţă de aur, desena pe modelele perforate ale vechilor decoraţiuni din anii 1950. În loc de psalmi biblici, copia acuzaţiile FBI“. (Soţul lui Ciment, pictorul Arnold Mesches, şi-a obţinut propriile dosare ale FBI în 2000 şi a creat un proiect similar.) Încet, aflăm că Ruth, care ca profesoară la şcoala publică şi-ar fi putut pierde slujba, a refuzat să-şi îndulcească convingerile pentru Comitetul de Activităţi Neamericane al Camerei Reprezentanţilor. A spune că Ciment îi oferă acestui cuplu demnitatea e atât prea pompos cât şi prea condescendent pentru ceea ce face, dar e adevărat. În loc să exploateze în scopuri narative obiceiurile şi însemnele bătrânilor – medicamentele şi aparatele auditive; moţăiala în faţa televizorului –, Ciment le integrează ca fapte obişnuite. Ca rezultat, cei din familia Cohen nu apar ca oameni bătrâni, ci pur şi simplu ca oameni. E ciudat ce cărţi rămân în memoria oamenilor; nu trebuie să aibă legătură – nu întocmai, în orice caz – cu emoţiile trăite în timpul lecturii, ci mai degrabă cu o stare de iluminare de durată pe care scriitorul i-o oferă cititorului. Mă îndoiesc că voi mai merge prin East Village din nou fără să mă gândesc la Alex şi Ruth Cohen. Romanul scurt şi detaliat al lui Ciment ne prezintă relevant această pereche vârstnică, acest cuplu pe care timpul şi împrejurările ne-au împiedicat să-l cunoaştem în realitate (dacă nu cumva la acea prezentare a apartamentului?), dar pe care h îl cunoaştem imediat şi în intimitate. ILLUSTRATION BY MATTHEW HOLLISTER

Zeiţa zburdălniciei O biografie a fascinantei şi scandaloasei Idina Sackville.

Idina Sackville împreună cu cel de-al treilea soţ, Josslyn Hay, 1923. DE DOMINIQUE BROWNING LCOOL. Cocaină. Promiscuitate. Nimfomanie. Schimb de neveste. Divorţ. Risipă de bani. Swingerii din anii ’60? De abia scânceau în leagăne. Minunaţii şi furtunoşii din anii ’20 din New York? Novici vomitând pe trotuare. Tocmai colonialiştii britanici din Africa anilor ’20, grupul din Happy Valley, au fost cei care au dus chefuiala pe culmi legendare – sau profunzimi de legendă, în funcţie de cum priveşti situaţia. Nu s-au oprit până nu şi-au făcut viaţa praf. Iar marea preoteasă a acestui grup, denigrată şi celebrată în toată lumea – după cum o numea James Fox în White Mischief – era Idina Sackville (pentru studenţii la engleză: da, este înrudită cu poeta Vita Sackville-West), o feme-

Noua carte a lui Dominique Browning, „Slow Love“, este o autobiografie şi va fi publicată în primăvara anului viitor.

THE BOLTER

de Frances Osborne Ilustrată. 300 pag. Alfred A. Knopf. 30 $ ie cu ochii albaştri şi părul roşiatic, bogată, inteligentă, suplă, elegantă şi narcisistă care îşi dădea unghiile cu ojă verde, avea un pechinez negru botezat Satan şi o cadă de onix verde pe care o umplea cu şampanie şi de unde îşi amuza invitaţii la cină. La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, divorţase deja de cinci ori. Pe când avea 13 ani, Frances Osborne, autoarea cărţii The Bolter (Nărăvaşa) – o biografie tulburătoare şi scandaloasă care ne poartă din Londra la Newport şi în Kenia – a descoperit că acest personaj din cale afară de fascinant a fost străbunica ei. Osborne a devenit obsedată de sentimentul că înaintaşa sa îi intrase „sub piele“, senzaţie amestecată cu repulsie după ce a născut doi băieţi şi a înţeles pe deplin în ce dezastru de

FOTOGRAFIE OFERITĂ DE CEL DE-AL 24-LEA CONTE ERROLL, DIN „THE BOLTER“

proporţii şi-a transformat viaţa Sackville. Fireşte, n-avea să treacă mult timp înainte să se apuce să scormonească secretele de familie. Toată lumea ştie că trecutul britanicilor, după generaţii întregi de încrucişări ale aceloraşi familii aristocratice, e mult mai bogat decât cel al americanilor, mai săraci pentru că s-au deplasat prea mult şi s-au descotorosit adesea de vechituri. Din nenumăratele cufere şi cutii cu scrisori şi jurnale se desprinde povestea tristă a unei femei legendare şi portretul descurajator al înaltei societăţi londoneze şi al Africii coloniale de la începutul secolului al XX-lea. Fanii cărţii Love in a Cold Climate a lui Nancy Mitford o vor recunoaşte imediat pe „nărăvaşă“. E un personaj seducător, fascinant, misterios, dar asta e partea de ficţiune. Adevărul e strident. Într-o „epocă a nărăvaşilor“, Sackville era faimoasă. Cartea începe cu o scenă ireală din 1934, de la Hotelul Claridge. Un băiat de 19 ani îşi vede mama pentru prima oară în 15 ani. A trebuit să-i afle numele, căci Sackville şi-a părăsit soţul bogat, fermecător, frumos (şi afemeiat, dar aşa erau toţi) şi cei doi fii, de 4 şi de 3 ani, ca să trăiască la o fermă din colonia britanică din estul Africii. Osborne oferă descrieri puternice ale vieţii aristocraţilor din Londra edwardiană, „o epocă plină de milionari“. Adulterul e ceva obişnuit. Ţara intră în Primul Război Mondial, iar în vreme ce soţii şi fiii îşi pierd viaţa pe câmpurile de bătălie din Franţa, grupul lui Sackville e disperat după distracţie, injectându-şi morfină, ducându-şi propria băutură la petreceri şi dând pe gât litri întregi de cocteiluri cu gin sau whiskey. (The Bolter funcţionează şi ca istorie a cocteilurilor.) Osborne descrie cu brio o clasă socială dezarticulată de prea mulţi bani şi prea multă moarte. În 1921, „nuditatea era ultima modă“. Femeile dansau pe mese, purtând rochii transparente. O amfitrioană şi-a întâmpinat invitaţii „purtând doar un faimos şirag de perle de familie care-i ajungea până la părul pubian“. Soţul lui Sackville se îndrăgosteşte de fiica arhitectului Edwin Lutyens, stârnind primul salt nărăvaş al lui Sackville. De aici povestea se mută în Mombasa, unde Osborne schiţează cu măiestrie atmosfera unui imperiu colonial, cu reţeaua de cale ferată de aproape 1000 de km, Uganda Railway, care le-a permis britanicilor să controleze Egiptul şi Nilul. „Nu era nevoie decât de fermieri“, scrie Osborne, „care să preia nu mai puţin de un milion de hectare... Dată fiind ostilitatea băştinaşilor care nu voiau să-şi cedeze terenurile, mentalitatea colonialistă considera mai potrivit ca teritoriul să fie ocupat de bărbaţi care ştiau să folosească o puşcă“. La sfârşitul războiului, Marea Britanie a fost năpădită de soldaţi care voiau să înceapă o nouă viaţă; Africa era un „rai pe pământ“, cu un peisaj „realmente familiar, aproape scoţian“, care putea oferi hrana pentru Europa înfometată. Africa a devenit marea dragoste a lui Sackville. Pe parcursul a cinci mariaje, Idina avea să construiască – şi să părăsească – trei ferme, lucrând cot la cot cu muncitorii africani. „Asemeni băştinaşilor din tribul Kikuyu şi chiar spre uimirea lor“, scrie Osborne, „Idina mergea şi călărea în picioarele goale“ peste câmpuri pline de ţepi. Dar avea şi servitori, pornea în safariuri vreme de săptămâni întregi şi chefuia din

greu. Se dădea în vânt după aventuri sexuale şi şi-a montat o oglindă deasupra patului ca să nu rateze nici un detaliu. Osborne e fascinantă în descrierea vizitelor sociale ale acestui nou imperiu african. Cititorii au parte de întâlniri cu familia Sitwell, cu Cecil Beaton, cu Stephen Spender, cu Beryl Markham, Karen Blixen şi cu amantul lor, Denys Finch Hatton. Lumea se aduna la petrecerile din weekend, la curse şi la licitaţii de animale. Sackville era un magnet. La numai câţiva ani de la sosirea sa, libertinajul sexual pronunţat a devenit un scandal politic, guvernul britanic îngrozindu-se de neputinţa administraţiei coloniale de a-i controla pe eretici. „Gluma «Sunteţi căsătorit sau trăiţi în Kenia?» circula peste tot“. Marele crah din 1929 pare să nu fi avut un rol important în oprirea ameţitoarei frivolităţi. Cheltuielile n-au încetat. Şi casele de acolo! Mobilierul extravagant! La un moment dat, pe când grupul din Happy Valley s-a scufundat într-o ceaţă confuză, am vrut să-mi acopăr ochii – probabil în timpul „jocului cu cearşaful“: bărbaţii se ascundeau după un cearşaf întins în cameră, iar în ţesătură se făceau găuri prin care femeile puteau să dea peste o mână, un nas, un cot şi să-l identifice pe posesorul respectivei părţi anatomice; pe măsură ce sticlele de alcool se goleau, găurile se tăiau tot mai jos, iar bărbaţii îşi desfăceau şliţul de la pantaloni. Sackville se reîntâlneşte în cele din urmă cu fiul ei cel mare, însă nebunia nu încetează. Începe al Doilea Război Mondial, iar noua legătură a Idinei cu familia se întrerupe. Ultimele decenii din viaţa ei sunt insuportabil de triste, de parcă ar fi fost blestemată. Farmecul permanent al lui Sackville, capacitatea ei de a fascina şi de a seduce pe oricine voia, firea ei bună şi generoasă şi abilitatea de a-şi face prieteni pe viaţă pot fi dificil de apreciat. Însă îl prind repede în mreje pe cititor. Mama lui Osborne a ţinut secretă identitatea Idinei Sackville de copiii ei, speriată fiind, în adolescenţă, de şoaptele scandalizate: „Nu voiam s-o consideri un model în viaţă... Nu vrei să fii cunoscută drept «nepoata nărăvaşei»“. De fapt, Osborne chiar asta vrea. Spre meritul ei, trebuie spus că autoarea nu cenzurează deloc poznele familiei sale (deşi nu aflăm prea multe despre relaţiile lui Sackville cu africanii, în afară de zvonurile că unii au fugit de teamă să nu li se ceară să se culce cu stăpâna lor). Totuşi, nu s-ar fi dezvăluit nimic dacă această poveste n-ar fi adus un soi de pecete de eleganţă; de pe aceste pagini se desprinde o uşoară adiere de laudă. A trecut destul timp pentru ca această femeie rău-famată să arunce o aură strălucitoare asupra urmaşilor ei, o eleganţă moştenită. Osborne e încă obsedată – şi încântată. Ceea ce conduce la o problemă pe care ar putea s-o aibă cititorii americani cu această carte: monotonia numelor fără rost. După o vreme, nu mai puteam să ţin pasul cu parada de familii. Am senzaţia că cititorii britanici chiar şi de departe înrudiţi sau conectaţi cu nobilimea (un grup destul de restrâns, cu o reputaţie supradimensionată) vor fi străbătuţi de un frison tribal de recunoaştere; aceştia sunt, la urma urmei, bunicii colegilor lor de clasă. The Bolter e un ospăţ pentru anglofili; fanii blogului fermecător şi bizar An Aesthete’s Lament îşi vor găsi sufletele pereche, pierdute cu mul. h 7

Dumnezeu şi om la National Review Richard Brookhiser a fost protejatul lui F. Buckley Jr., până ce n-a mai fost. politica. E o persoană cu idei inteligente, în sinea lui mai degrabă un intelectual conservator (ca mulţi dintre scriitorii timpurii de la National Review) decât un activist politic – mai degrabă un David Brooks sau chiar Russell Kirk decât un Clarence Manion sau Rush Limbaugh. Dar Brookhiser ne spune foarte puţine despre convingerile lui sau despre cum orientarea conservatoare i-a influenţat viaţa şi cariera. Ceea ce pare să justifice această carte – începând cu titlul – nu e atât de mult propria experienţă a autorului, cât relaţia sa cu unul dintre cei mai faimoşi şi mai influenţi oameni din generaţia postbelică – un om deseori numit fondatorul mişcării conservatoare, dar şi unul care a devenit o celebritate naţională, chiar mondială, iubit şi admirat de oameni din întregul spectru ideologic. „Când l-am găsit pe Bill Buckley“, scrie Brookhiser, „tocmai atinsese culmea carierei sale“. Zilele de enfant terrible se sfârşiseră, intrând într-o perioadă mai calmă a vieţii şi mai axată pe auto-promovare. Cu câţiva ani înainte, Buckley candidase pentru postul de primar al oraşului New York, ştiind că va pierde, dar interesat de

DE ALAN BRINKLEY U mult după recenta carte de memorii a lui Christopher Buckley despre părinţii săi (Losing Mum and Pup), Richard Brookhiser a publicat propria istorisire a vieţii lui cu William F. Buckley Jr., fondatorul şi editorul publicaţiei National Review, care a murit în februarie 2008. Brookhiser e un scriitor prolific şi talentat, cel mai bine cunoscut în ultimii ani pentru o serie de cărţi despre părinţii fondatori ai Americii. Dar, în mare parte

RIGHT TIME, RIGHT PLACE

Coming of Age With William F. Buckley Jr. and the Conservative Movement de Richard Brookhiser 262 pag. Basic Books. 27.50 $ a vieţii sale adulte, centrul lumii lui a fost National Review. De proporţii reduse, dar impresionantă, cartea narează povestea vieţii unui tânăr atras de timpuriu pe orbita lui Buckley, încercând pe parcursul multor ani să se desfete, uneori chiar să evadeze, în aura faimosului mentor. Brookhiser provine dintr-o familie conservatoare, dar nu pronunţat politică, a clasei de mijloc, dintr-o suburbie din Rochester, N.Y.. Când au izbucnit protestele la scară naţională împotriva războiului din Vietnam, în 1969, extinzându-se şi în mica lui comunitate, Brookhiser era în primul an de liceu. Îi detesta pe colegii care se alăturaseră protestelor. „Credeam că se înşală enorm“, îşi aminteşte el. „Şi mai credeam că era ceva fals în acest exerciţiu, simultan dichisit şi imitator“. I-a scris o lungă scrisoare fratelui său (student la Yale), descriindu-şi reacţiile, iar la sugestia tatălui a trimis o copie la National Review – revistă pe care familia lui o cunoştea în mare parte datorită emisiunii TV realizate de Buckley, Firing Line. Câteva luni mai târziu acest articol precoce apărea pe prima pagină a revistei – o zi după ce el împlinise 15 ani. Brookhiser a fost de la început un critic cultural tradiţional – comentator pătrunzător al conformismului şi bravadei mecanice. În 1969, spre exemplu, părea mai puţin interesat de războiul propriu-zis decât de ceea ce considera ca ipocrizie şi auto-indulgenţă a burgheziei liberale. Una dintre primele cărţi ale sale a fost The Way of the WASP, în care deplângea declinul influenţei elitei americane tradiţionale şi înlocuirea ei cu ceea ce el considera a fi un grup de lideri mai încrâncenaţi şi mai puţin principiali. Brookhiser şi-a luat licenţa la Yale în 1977, plănuind să se înscrie la Yale Law School. În loc de asta, a acceptat oferta de a petrece un an la National Review – şi nu a mai plecat niciodată. În 1978, când avea 23 de ani, Buckley l-a invitat la un prânz unde i-a făcut o propunere uimitoare. „Decisese“,

Alan Brinkley este profesor de istorie la catedra Allan Nevins de la Columbia. 8

Primul articol al lui Brookhiser a apărut pe prima pagină în National Review la o zi după ce el împlinise 15 ani.

Brookhiser la prima sa lansare de carte, cu Buckley, în 1986. îşi aminteşte Brookhiser, „să fiu succesorul lui ca redactor-şef la National Review după ce se va retrage“. Între timp, Brookhiser avea să fie senior editor, apoi redactor coordonator. Iubea viaţa la revistă – nu doar pentru partea intelectuală, dar şi pentru camaraderia ei. Amintirile autorului abundă în profilurile pline de afecţiune ale colegilor săi. Nouă ani mai târziu a avut parte de ştiri la fel de uimitoare – o scrisoare din partea lui Buckley spunându-i: „Mi-e foarte limpede acum… că nu eşti potrivit să lucrezi ca redactor-şef la NR după retragerea mea“. A fost o lovitură zdrobitoare, iar relaţia lui cu Buckley (şi cu National Review) n-a mai fost niciodată aceeaşi. A încetat să fie un angajat cu normă întreagă şi a început să lucreze serios pentru a se întreţine, cel puţin în parte, ca scriitor freelance şi analist TV ocazional. A scris pentru The New York Observer, The Atlantic Monthly, The

New York Times Book Review, ocazional chiar şi pentru revistele companiilor aeriene. Dar nu s-a dezis niciodată de National Review, reîntorcându-se treptat în structura sa editorială (în parte pentru că avea nevoie de salariu, dar mai ales pentru că îi era atât de greu să plece; e în continuare senior editor). De asemenea, a reconstruit încet o prietenie complicată şi uşor tensionată cu Buckley însuşi. Povestea lui Brookhiser nu e foarte diferită de cea a altor jurnalişti şi scriitori –asociere îndelungată cu o publicaţie, neînţelegeri, freelance, cărţi şi lupta grea de a câştiga un trai într-o profesiune săracă. În multe feluri, poate fi uşor vorba despre povestea oricărui tânăr ajungând la maturitate la The New Republic, The Nation sau Vanity Fair. Cartea de memorii scrisă de Brookhiser ar fi fost mult mai interesantă dacă s-ar fi folosit de ea ca să descrie contururile propriului conservatorism – ideile lui, programele,

experienţă şi atenţie. Mai târziu va petrece aproape la fel de mult timp ca cel destinat politicii scriind romane poliţiste şi alte lucrări comerciale. Anii lui Brookhiser din preajma lui Buckley au venit după ce acesta încetase să mai fie un ghid intelectual important pentru conservatori sau conservatorism. Brookhiser a fost unul dintre mulţii oameni atraşi în lumea lui, pe care îi flata, distra şi cu care se împrietenea doar intermitent. El descrie captivant personalitatea lui Buckley, simultan generoasă şi rezervată, multele sale idiosincrasii, felul în care se bucura de viaţa sa bogată şi darnică, preocuparea pentru propria faimă şi imprevizibilitatea şarmantă în poziţionarea faţă de subiecte publice. Dar în descrierea lui Buckley, la fel ca şi în descrierea sa, Brookhiser contribuie relativ puţin la definirea ideilor conservatoare care au făcut din Buckley ceea ce era. Tot aşa cum Buckley a păşit şi a ieşit din viaţa lui Brookhiser, el intră şi păşeşte afară din cartea sa. Rezultatul e că Brookhiser nu adaugă decât puţin mai mult în înţelegerea lui Buckley decât o face în cea a istoriei conservatorismului. (În acest sens, cartea lui John Judi, William F. Buckley: Patron Saint of the Conservatives, 1988, rămâne cea mai bună prezentare.) În schimb, Right Time, Right Place (Timpul potrivit, locul potrivit) e mai mult un profil al autorului însuşi – un om talentat, a cărui agreabilă carte de memorii probabil că îl va face pe h cititor să-şi dorească mai mult. FOTOGRAFIE DE JAN LUKAS

Complexul industrial infantil Un proaspăt tătic descrie lumea produselor pentru bebeluşi şi a tehnicilor de creştere a copiilor. Lucrul cel mai intim pe care îl dezvăluie despre ziua plină de anxietate în care fiul său, Isaac, e adus acasă este: „Deşi n-am recunoscut-o atunci, au fost momente în acele prime luni când m-am întrebat dacă n-a fost o greşeală să facem un copil“. Poate că această remarcă – ca multe altele – nu pare pe atât de ciudată sau de surprinzătoare pe cât s-ar zice pornind de la subtitlu, mai ales pentru cineva care a trecut prin experienţa sarcinii şi a naşterii. (Deşi am aflat ceva nou: să îngropi prepuţul fiului şi să marchezi locul cu coordonate GPS.) Într-unul dintre cele mai nesatisfăcătoare capitole, Apple îl caută pe mohelul care l-a circumcis şi traversează ţara ca să se întâlnească cu el, doar pentru a afla – oare cât de surprizător mai e? – că omul nu-şi mai aminteşte ceremonia. „Din moment ce n-am sentimente confuze în privinţa circumciziei mele, călătoria va fi inevitabil dezamăgitoare“.

DE KATE ZERNIKE U cu multă vreme în urmă, treaba viitorilor taţi era să aştepte acasă la un pahar de whiskey vestea venită din sala de naşteri. Acum rolul lor e să fie însoţitori în sala de naşteri şi co-părinţi după aceea. Şi, din câte se pare, să scrie cărţi despre asta. Printre subgenurile literaturii scrise de tătici se află şi titluri alunecoase: Every Guy’s Guide as to What to Expect When She’s

AMERICAN PARENT

My Strange and Surprising Adventures in Modern Babyland de Sam Apple 297 pag. Ballantine Books. 25 $ Expecting1 sau How to Con Your Kid2. Mai sunt şi declaraţii de dragoste, precum cea dedicată de Tim Russert tatălui său. Plus autobiografii vulgare, dar părinteşti, precum recentul bestseller al lui Michael Lewis, Home Game. American Parent: My Strange and Surprising Adventures in Modern Babyland (Părinte american: Aventurile mele ciudate şi surprinzătoare pe tărâmul actual al copiilor), de Sam Apple, ar putea fi descrisă drept o autobiografie prin update-uri de status pe Facebook: Soţia lui Sam Apple e însărcinată. Sam Apple se simte cam ciudat probând acest marsupiu Baby Bjorn! Sam Apple se întreabă dacă chiar e posibil să respiri normal în timpul travaliului. Sam Apple crede că laptele praf are un gust oribil. Împreună cu soţia sa însărcinată, care e iubita lui din facultate, Apple încearcă să înţeleagă lumea în care intră, crezând (greşit, după cum îşi dă seama pe urmă) că „dacă aş citi destule teorii, dacă aş trece în revistă destule tendinţe şi dacă aş vorbi cu destui experţi, aş putea să găsesc ordinea în haosul cu care se confruntă proaspeţii părinţi în lunile dinainte şi după naşterea unui copil“. Face vizitele rituale la un hipermarket pentru copii, stă de vorbă cu partizanii naşterii sub apă şi caută informaţii despre naşterea „fără durere“ (urmărind tehnica Lamaze până la originile staliniste). Vorbeşte cu un expert în nume, cu creatorii produselor de educaţie prenatală şi cu câţiva guru ai industriei de produse pentru adormit bebeluşii. Merge la un eveniment promoţional Botox pentru mamele deprimate din cauza lipsei de somn şi participă la un filaj organizat de un serviciu de supraveghere a bonelor. Ce frumos ar fi dacă cineva ar putea descifra puterea complexului industrial infantil – mai ales cineva care a supravieţuit acelor prime săptămâni zăpăcitoare, când părinţii trec împleticindu-se de la o teorie la alta ca să-l facă pe bebeluş să se oprească din plâns, să adoarmă, să mănânce liniştit mai mult de jumătate de

Kate Zernike este corespondent naţional la „The Times“. „Ghidul bărbatului de rând ca să ştie la ce să se aştepte când ea e gravidă” (n. trad.). 2 „Cum să-ţi păcăleşti copilul” (n. trad.). 1

ILUSTRAŢIE DE MILAN BOZIC

Experţii sunt peste tot, dornici să-ţi spună ce trebuie să citeşti, să cumperi sau să faci – iar fiecare sfat e contradictoriu.

minut – pentru a produce o imagine care să semene, oricât de vag, cu cea a fericirii părinteşti pe care ţi-o dă drept regulă poza de pe cutia de Pampers. Grupul de experţi evident bine intenţionaţi e omniprezent, doritor să-ţi spună ce trebuie să citeşti, să cumperi sau să faci ca să-ţi iasă bine – dar sfaturile lor sunt cât se poate de contradictorii. Apple combină autobiografia cu jurnalismul şi documentarea istorică. Cel mai mult se pricepe la partea autobiografică, descriind încercările de a-şi face fiul să nu mai plângă (o dată reuşeşte cu un uscător de păr) şi momentul inevitabil când s-a îndrăgostit de nou-născut, în ciuda colicilor. Însă aceste observaţii sunt trecătoare, iar autorul evită prea des revelaţiile adevărate. Iată ce spune despre acceptul soţiei sale de

a se mărita cu el: „Mi-a zis da. A fost nemaipomenit şi ne-a mai rămas o zi să ne bucurăm de farmecul provincial al orăşelului Saratoga Springs“. Face o tentativă de a exprima tensiune descriindu-şi nevasta alăptând şi recunoaşte că a ascuns laptele praf ca s-o facă să nu-l mai folosească atunci când era frustrată de alăptatul la sân. Dar dedică numai trei paragrafe acestui subiect. În copilărie, Apple şi-a privit neputincios mama distrusă de scleroza multiplă, care i-a pus capăt zilelor după ce el a împlinit 14 ani. În această carte, sugerează prin ce eforturi a trecut ca s-o înţeleagă în timp ce el însuşi se pregătea să devină părinte. Recurge, în schimb, la trimiteri sau glume din sitcom-urile anilor ’80, în care poantele sunt cu Baubau, funcţii fiziologice sau părţi anatomice.

Autorul se bazează foarte mult pe cărţile despre naştere deja publicate şi pe tendinţele în creşterea copiilor, iar rafinările pot avea caracterul insipid şi vesel al unei definiţii din Wikipedia: „Unii biologi cred că depresia postpartum e legată de agresiunea lactaţiei, care le face pe femelele din numeroase specii de mamifere să fie foarte sensibile în săptămânile de după naştere, în timp ce-şi veghează nou-născuţii“. Cercetarea lui Apple e îndreptată şi spre cei care abordează chestiuni precum „epidemia de anestezii epidurale“, un fenomen pe care multe femei perfect rezonabile ar prefera să-l descrie mai curând ca un pas înainte în progresul medicinei. Apple nu prea face o selecţie printre aceste afirmaţii şi nici nu diferenţiază presiunile emoţionale care le produc. În fond, cartea lui ignoră întrebările fundamentale: cum se face că adulţii, desăvârşiţi în toate celelalte aspecte ale vieţii lor, pot fi doborâţi de intrarea într-un hipermarket pentru copii? Cum se face că femeile, după cum aflăm dintr-un studiu menţionat de autor, au „sentimente puternice de vinovăţie“, ba chiar gânduri de sinucidere, când planul de a avea o naştere „naturală“ se năruie din cauza unor complicaţii medicale sau doar a insuportabilelor dureri ale facerii? Sau de ce se simt „zdrobite“ de o cezariană dacă aveau de gând să treacă printr-o naştere vaginală? Apple lasă să se înţeleagă foarte clar că unii dintre ţicniţii pe care îi intervievează sunt doar nişte ţicniţi – dar cum să explici puterea lor în faţa a milioane de părinţi? „Criza de identitate a taţilor americani ar putea fi cea mai îndelungată criză de identitate a tuturor timpurilor“, ne spune Apple. Poate – deşi mamele ar fi putut să-i pună la o încercare şi mai grea. Oricum ar sta lucrurile, durata acestei crize nu ne face decât să aşteptăm cu şi mai multă nerăbdare inforh maţii şi perspective noi. 9

Acolo O nouă istorie scurtă a Primului Război Mondial, de la camerele cu hărţi până la tranşee şi morminte. DE DAVID A. ANDELMAN

N urmă cu aproape o jumătate de secol, remarcabilul istoric de la Oxford A. J. P. Taylor a publicat un scurt, dar impresionant studiu, The First World War, care trata ororile ce continuă să rămână profund relevante în prezent. Cartea a avut mai multe ediţii, dar, cu deschiderea a numeroase noi

WORLD WAR ONE

de Norman Stone Ilustrat. 226 pag. Basic Books. 25 $ arhive, probabil că e timpul aducerii la zi a acelei capodopere a sintezei. Iată-l aici pe Norman Stone, un distins istoric militar, încercând propria sa sinteză. Stone şi-a consacrat iniţial reputaţia cu The Eastern Front 1914-1917, care, la trei decenii după publicare, rămâne lucrarea cu autoritate pentru acest subiect. În World War One: A Short History (Primul Război Mondial: O scurtă istorie), autorul analizează cadrul larg al războiului, din 1914 în 1918.

David A. Andelman este editor al World Policy Journal. Cea mai recentă carte a sa este „A Shattered Peace: Versailles 1919 and the Price We Pay Today“.

Descrie, adesea plin de însufleţire, armatele Puterilor Centrale şi ale Aliaţilor, pe măsură ce acestea înaintează cu greu pe câmpiile Flandrei şi ale nordului Franţei, prin mlaştinile Balcanilor, traversând râurile şi munţii Europei Centrale, distrugând în acest proces ferme şi sate, ca să nu mai vorbim de milioanele de vieţi. Însă, în ciuda mişcărilor de du-te-vino ale acestor hoarde înarmate şi a nenumăratelor cadavre lăsate în urmă, există o abundenţă de material care, chiar şi în trecere, n-a reuşit să ajungă în atenţia lui Stone. Japonia, unul dintre aparenţii aliaţi ai Vestului, al cărei rol a determinat în mare parte contextul pentru acţiunile sale în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, are parte de o singură (abia pertinentă) menţiune. Vastul teatru de război din Orientul Mijlociu – drama lui Lawrence al Arabiei, a feldmareşalului Edmund Allenby şi destrămarea Imperiului Otoman – este expediat sumar. Clemenceau, strălucitul şi irascibilul premier francez, îşi face doar două apariţii. Dar America e cea care are parte de cea mai puţină atenţie. Statele Unite abia dacă sunt menţionate o dată în primele două treimi ale cărţii. Când infanteriştii Americii îşi fac prima dată apariţia în Europa, în 1917, înclinând ireversibil balanţa de partea Aliaţilor, tot geniul militar european iese învingător. Stone îl

ignoră pe generalul John J. Pershing, creierul unei ofensive formată dintr-o jumătate de milion de soldaţi americani prin frontul St.-Mihiel, cu două luni înainte de sfârşitul războiului. Dar poate că cea mai importantă omisiune

este lipsa unui impresii reale a contextului. Evenimentele par să se desfăşoare într-un mediu ermetic de sine stătător. Cum de a putut primul ministru David Lloyd George să angajeze practic o întreagă generaţie de tineri britanici într-un conflict care nu reprezenta nici un pericol evident pentru terenurile de joc din Eton? Ce i-a făcut pe francezi să-i urască pe (sau să se teamă de) germani, încât au fost pregătiţi să trimită 1,4 milioane de tineri la moarte în tranşeele înnămolite ale războiului? Stone sugerează cât de grav s-a dovedit a fi acest conflict atunci când observă că „în patru ani, lumea a ajuns de la 1870 la 1940“. Un istoric consacrat, însă, ar trebui să reziste tentaţiei generalizărilor precum: „Nici un război n-a început vreodată cu o înţelegere atât de fundamental greşită a propriei naturi“. Coreea? Vietnam? Irak? Ce război începe vreodată cu adevărat cu o înţelegere veritabilă a naturii sale? Nici unul dintre aceste lucruri n-ar trebui să umbrească punctele forte ale cărţii. Există imagini încântătoare, iscusite modalităţi de exprimare, momente de spirit britanic ironic, detalii amuzante. Corpul ofiţerilor români a aflat că, „printre primele ordine, era o dispoziţie ca subofiţerii să nu folosească fard de pleoape“. Totuşi, trebuie să aşteptăm în continuare aducerea h definitivă la zi a lui A. J. P. Taylor.

Prinţi şi imami Neil MacFarquhar examinează motivele pentru care reforma în Orientul Mijlociu e atât de dificilă. DE THANASSIS CAMBANIS

N aceste memorii de reporter captivante şi pline de informaţii, Neil MacFarquhar reuşeşte să păstreze echilibrul. Oferă ceva proaspăt şi neobişnuit cititorilor cufundaţi într-un deceniu de ştiri despre terorişti sinucigaşi, imami absolutişti şi despoţi tiranici. Însă nu uită niciodată că majoritatea cititorilor sunt interesaţi de subiect doar pentru că au decis deja, poate simplist, că sunt ameninţaţi de lumea arabă sau musulmană. Recunoaşte prejudecăţile faţă de fanaticii din Orientul Mijlociu, apoi începe bucuros să le risipească. Ca mulţi dintre noi, MacFarquhar vrea cu disperare să înţeleagă câteva chestiuni arzătoare: Cum de puzderia de petrodolari din Golful Persic a produs atât de puţină inovaţie intelectuală şi dezvoltare sustenabilă? Cum pot coexista reforma politică şi liberalizarea economică cu islamismul reînviat? Pot Statele Unite acţiona ca o forţă de schimbare în Iran şi în ţările arabe sau şi-au pierdut me-

Thanassis Cambanis, profesor de jurnalism la catedra Ferris de la Princeton, scrie o carte despre Hezbollah. 10

canismele de acţiune? The Media Relations Department of Hizbollah Wishes You a Happy Birthday (Departamentul de relaţii publice al Hizbollah vă urează la mulţi ani) este încercarea lui MacFarquhar de a scrie o

THE MEDIA RELATIONS DEPARTMENT OF HIZBOLLAH WISHES YOU A HAPPY BIRTHDAY

Unexpected Encounters in the Changing Middle East de Neil MacFarquhar 387 pag. PublicAffairs. 26.95 $ relatare amuzantă (dar pătrunzătoare) despre adevăraţii arabi – şi cei câţiva persani – ce luptă împotriva multor vicisitudini pentru a-şi aduce societăţile în epoca modernă. MacFarquhar e bine poziţionat pentru această încercare. A crescut în anii 1960 în Marsa Brega, un avanpost petrolier de expatriaţi, izolat, pe coasta libiană, unde mâncarea locală nu era servită niciodată. După ce a studiat relaţii internaţionale la Stanford, a revenit în Orientul Mijlociu, mânat de o puternică

curiozitate. A fost corespondent al Associated Press în anii 1980 şi şef al biroului din Cairo al New York Times între 2001-2005. E un reporter harnic, cu preocupări eclectice. Bea bere cu un producător german de bere în Yemen. E reţinut de poliţia obişnuită în Arabia Saudită şi bea ceai cu poliţia secretă în Egipt. Studiază edicte religioase împotriva câinilor într-o bibliotecă documentară din Iran şi îl chestionează pe un cleric egiptean, al cărui serviciu dial-a-fatwa1 le dojeneşte pe femeile care ezită să poarte vălul. Cum, vrea să ştie MacFarquhar, au reuşit tiranii arabi şi ayatolahii dictatoriali iranieni să înăbuşească aproape orice încercare de reformă? Şi de ce Statele Unite au eşuat atât de dramatic în a promova un mai mare grad de libertate? El susţine, convingător, că despoţii au câştigat sprijinul Washingtonului cu o platformă de tipul „après moi, le déluge“ – dacă răscoalele populare îi înlătură pe dictatorii prieteni din Cairo, Riyadh şi Amman, mişcări islamiste mult mai autoritariste le-ar lua locul. Între timp, clerici inflexibili intoxicaţi de putere şi-au extins autoritatea asupra tuturor as1

Hotline care oferă consiliere religioasă islamică (n. trad.).

pectelor vieţii cotidiene, cu decizii inspirate de Coran privind permisiunea pentru musulmani de a schia sau de a face vasectomii. Împreună, dubla opresiune a prinţilor şi imamilor a eliminat spaţiul oricărei mişcări modeste de reformă. Cartea ne reaminteşte că mulţi dintre cei conduşi împărtăşesc numeroase valori şi opinii ale liderilor lor, chiar dacă detestă modalităţile de acţiune brutale şi corupte ale acestora. E foarte probabil ca orice schimbare în forţele Orientul Mijlociu să fie însoţită de un pedigree islamic şi să susţină o reformă treptată. În final, MacFarquhar adoptă un optimism temperat. Personajele pe care le prezintă luptă cu un mare risc personal pentru libertăţi civile, transparenţă politică, libertate religioasă, chiar şi pentru pluralism politic veritabil. Ele dezmint afirmaţia falsă că democraţia este oarecum incompatibilă cu cultura arabă. Pentru cei interesaţi de Orientul Mijlociu şi care vor să înceapă să asculte glasurile slabe dar tot mai puternice care cer reformă şi modernizare în termeni locali mai degrabă decât în termeni occidentali, scrierea lui MacFarquhar reprezinh tă un bun început. FOTO: ASSOCIATED PRESS (1916)

Carte de vacan ! Virginia Costeschi

CELE MAI FRUMOASE AMINTIRI

de Françoise Sagan  pag. Editura Nemira. . lei

Legenda Sagan: o scriitoare-icoană cu un nonconformism delicios de scandalos şi un mod de viaţă solar, idealul de viaţă al oricărui tânăr rebel. Françoise Sagan se povesteşte pe ea însăşi. Da, îi plac viteza, Saint Tropez, jocurile de noroc, amicii. Timidă şi rezervată, vorbind despre ceea ce preţuieşte, fără să-şi analizeze propriile stări de spirit, ea se destăinuie pe de-a-ntregul. „Memoria este la fel de înşelătoare ca şi imaginaţia, dar mult mai periculoasă, cu aerele ei studioase. Pentru mine, fericirea înseamnă în primul rând să mă simt bine“ – Françoise Sagan AFLUENZA

de Oliver James  pag. Editura Vellant. . lei

Un tratat despre nefericirea în creştere a lumii moderne, Afluenza descrie epidemia consumeristă care a infectat unele societăţi ale secolului al XXI-lea, producând depresii, anxietate şi dependenţe. Psiholog de renume mondial, Oliver James analizează mintea reprezentanţilor avuţi ai clasei de mijloc în căutarea unui răspuns la întrebarea: e posibil să ai succes şi să rămâi sănătos la minte în acelaşi timp? Într-o carte excelent argumentată, James ne dezvăluie cum variază în cadrul societăţilor actuale chestiuni precum consumerismul, febra proprietăţii şi bătălia sexelor. Şi ne conduce spre o concluzie inevitabilă, care s-ar putea să ne schimbe viziunea asupra lumii: pentru a ne păstra echilibrul mintal ar trebui să ne satisfacem nevoile, şi nu dorinţele.

ritm sincopat şi cu un umor negru care aminteşte de celebrul Catch- al lui Joseph Heller, această carte provocatoare şi exuberantă reimaginează conspiraţiile şi coincidenţele care au condus la moartea misterioasă a generalului Zia ul-Haq. Este primul roman pakistanez distins cu premiul COMMONWEALTH WRITERS’ PRIZE  pentru cea mai bună carte de debut, nominalizat la MAN BOOKER PRIZE  şi finalist la GUARDIAN FIRST BOOK AWARD . PISTOLARUL

Vol.  din saga Turnul Întunecat de Stephen King  pag. Editura Nemira. . lei

La  ani, Steve s-a hotărât să scrie o poveste similară cu cea din Stăpânul inelelor de J.R.R. Tolkien. Westernul legendar regizat de Sergio Leone,„Bunul, răul şi urâtul“, şi un poem de Robert Browning, Childe Roland to the Dark Tower Came, l-au inspirat să scrie „ceva ce conţinea sentimentul de aventură şi magie din seria lui Tolkien, dar pe fundalul western aproape absurd de măreţ al lui Leone“, o epopee de o „măreţie apocaliptică“. Treizeci şi trei de ani mai târziu, magnus opus la care a lucrat întreaga viaţă a fost finalizat. Este povestea lui Roland Deschain, ultimul pistolar, şi a călătoriei sale spre Turnul Întunecat. „Dacă vă va vrăji Turnul Întunecat, fie şi numai un pic, socotesc că-mi voi fi făcut treaba – care a început în  şi s-a încheiat în bună parte în . Totuşi, Roland ar fi primul care să atragă atenţia că o perioadă ca aceasta înseamnă foarte puţin. De fapt, când te afli în căutarea Turnului Întunecat, timpul nu mai are nici o măsură“. – Stephen King.

EXPLOZIA ÎNTÂRZIATĂ A FRUCTELOR DE MANGO

VÂNZĂTORUL DE TRECUTURI

de Mohammed Hanif  pag. Editura Leda. . lei

de Jose Eduardo Agualusa 224 pag. Editura Leda. 35.90 lei

Se spune că, dacă doi îndrăgostiţi se despart, un avion se prăbuşeşte. Explozia întârziată a fructelor de mango este povestea unui asemenea eveniment aviatic. De ce s-a prăbuşit, pe  august , un Hercules C, cel mai robust avion din lume, care-l avea la bord pe dictatorul pakistanez Zia ul-Haq? Motivele ar putea fi: o defecţiune tehnică, eroare umană, nerăbdarea spionilor CIA, blestemul unei oarbe, nemulţumirea faţă de planurile de pensionare a generalilor, sezonul fructelor de mango...sau vinovat să fie chiar naratorul, cadetul Ali Shigri? Într-un

Félix Ventura şi-a ales o meserie ciudată: vinde trecuturi false. Clienţii săi, oameni de afaceri prosperi, politicieni, generali, au un viitor asigurat. Însă le lipseşte un trecut bun. Félix le confecţionează o genealogie de lux, amintiri fericite, le face rost de fotografiile unor strămoşi iluştri. Viaţa îi merge de minune. Într-o noapte, apare în casa lui un străin misterios, în căutarea unei identităţi angoleze. Şi atunci, ca într-un vârtej, trecutul invadează prezentul şi imposibilul devine real. Roman distins cu INDEPENDENT FOREIGN FICTION PRIZE .

SALON DE FRUMUSEŢE. LECŢII PENTRU UN IEPURE MORT

ARISTOTEL ŞI FURNICARUL MERG LA WASHINGTON

de Mario Bellatin  pag. Editura Vellant. . lei

de Thomas Cathcart şi Daniel Klein  pag. Editura Nemira. . lei

Salon de frumuseţe, nominalizat în  la premiul Médicis pentru cel mai bun roman străin apărut în Franţa, este povestea unei maladii ciudate si necruţătoare. Respinşi de familie şi prieteni, bolnavii sunt lăsaţi să moară în mizerie şi singurătate. Singurul care îi ajută este un stilist travestit ce îşi transformă salonul de înfrumuseţare într-un spital cu reguli stricte, un loc unde sunt primiţi cei care sunt pe moarte. Altădată un loc şic, împodobit cu acvarii cu peşti exotici, salonul devine acum un spaţiu al morţii iminente şi al izolării. Peştii mor, acvariile devin simple recipiente...Ultimii supravieţuitori, câţiva gupi, sunt singurii martori ai degradării continue. Salon de frumuseţe este o parabolă tristă despre viaţă şi moarte, bunătate şi sfinţenie. Lecţii pentru un iepure mort este un roman ameţitor, format din  de fragmente, piesele unui imens puzzle narativ imposibil de reconstituit. Firele narative se încurcă, se întretaie, ascund şi dezvăluie în acelaşi timp. Fiecare personaj, printre care autorul însuşi, un scriitor fictiv, un poet orb, o posibilă iubită a lui Bruce Lee, vine cu propria poveste în spatele căreia sunt disimulate alte şi alte poveşti, generate parcă de o maşinărie inepuizabilă ce se hrăneşte cu forţa literaturii înseşi.

Platon… este o introducere ireverenţioasă, neconvenţională şi plină de umor în marile tradiţii, şcoli, gânditori şi concepte filosofice. Filosofia de la A la Z pentru toţi cei care ştiu că lucrurile serioase trebuiesc luate în râs. Sunt prezentate Ideile esenţiale ale Existenţialismului (ce au Hegel şi Bette Midler în comun?), Filosofia Limbajului („cum e să...“ fii naufragiat pe o insulă pustie cu Halle Berry?), Filosofia Feministă (de ce, orice ar face, un bărbat rămâne un bărbat?), precum şi multe altele. Iar în Aristotel…, Thomas Cathcart şi Daniel Klein nu înghit gogoşi electorale – şi nici cititorii lor nu o vor mai face! Aruncând în luptă bancuri, caricaturi şi idei ale filosofilor antici, „tipii cu filosofia“ concep un adevărat curs de autoapărare în faţa dublului-discurs politicianist. Sunt puşi sub lupă conducători celebri, de la Cezar la Condoleeza Rice, de la Ginghis Han la Hillary Clinton şi de la Adolf Hitler la George W. Bush (cel tânăr şi cel bătran!).

DERIVĂ

de Joanna Kavenna  pag. Editura Leda. . lei

Rosa Lane, o jurnalistă londoneză de succes, aflată, la fel ca şi Dante, la mijlocul vieţii, se trezeşte brusc, după moartea mamei sale, „într-un labirint, dar fără ghemul de aţă“. Îşi dă demisia, apoi, rămasă fără casă după ce iubitul său o părăseşte pentru cea mai bună prietenă a ei, stă pe la prieteni şi îşi caută, dar fără convingere, o altă slujbă, în vreme ce scrie liste fără sfârşit cu ce ar trebui să facă, iniţiind o căutare mistică a scopului şi sensului vieţii în Londra zilelor noastre. Roman distins cu ORANGE PRIZE  pentru debut. PLATON ŞI ORNITORINCUL INTRĂ ÎNTR-UN BAR... MIC TRATAT DE FILOSDOTICĂ

de Thomas Cathcart şi Daniel Klein  pag. Editura Nemira. . lei

REVOLUTIONARY ROAD

de Richard Yates  pag. Editura Vellant. . lei

Revolutionary Road, primul şi cel mai premiat roman al scriitorului american Richard Yates, a fost inclus în  de revista Time pe lista celor mai bune romane de limbă engleză din  până în prezent. Revolutionary Road spune povestea destrămării unei căsnicii. Un cuplu frumos, talentat şi promiţător, Frank şi April Wheeler sunt plictisiţi de lumea monotonă a suburbiei şi visează să-şi schimbe viaţa. Richard Yates surprinde cu luciditate şi fineţe cum decizia celor doi de a-şi urma visul duce la trădare şi tragedie. Romanul a fost redescoperit recent de cititori datorită ecranizării de succes în regia lui Sam Mendes: „Nonconformiştii“ (). Yates primit elogiile presei şi ale mediului literar, fiind lăudat de mari nume ale literaturii contemporane, precum Nick Hornby, Julian Barnes, Tennessee Williams sau Kurt Vonnegut.

MISS PERFUMADO ŞI ALTE FEMEI

de Bedros Horasangian  pag. Editura Leda. . lei

Prin intermediul lui Kiki Iguazu sau al Giuliettei, prin mijlocirea lui Karin sau a Marisei, cu Isabelle, Carol, Noemi sau Nataşa, străbatem lumea întreagă de la New York şi Montreal, ajungem la Atena, Paris, Lisabona, Istanbul sau Madrid, trecem prin sufletele altora ca să intrăm pentru o clipă şi într-al nostru. Ne oprim o secundă, un minut, câteva ore, zile. Cine sunt aceste femei? Cine suntem noi? O carte admirabilă, indiferent de sex, vârstă şi preocupări. IN MEMORIAM

de Stéphane Audeguy  pag. Editura Nemira. . lei

Sunt adunate aici, spre aducereaminte, vreo  de anecdote, uneori înfiorătoare, alteori hazlii, întotdeauna singulare.Toate se referă la moartea unor persoane celebre, sau care ar trebui să fie celebre: oameni de stat, savanţi, artişti, exploratori. Moralistul Chamfort redă spusele unei domnişoare de doisprezece ani: De ce această expresie: a învăţa să mori? Văd că treaba asta reuşeşte foarte bine de prima oară. „Dar dacă viaţa este ansamblul forţelor care se opun morţii, a muri nu ţine oare de regulile cele mai elementare ale vieţii?“ - Stéphane Audeguy ARHITECTURA FERICIRII

de Alain de Botton  pag. Editura Vellant. . lei

„Frumuseţea este promisiunea fericirii“, scria Stendhal. Aplicând acest motto spaţiilor în care trăim zi de zi, Alain de Botton analizează cum ne este influenţată starea de spirit de clădirile în care locuim, lucrăm şi interacţionăm, arătându-ne, în acelaşi timp, cum putem construi spaţii care să ne crească şansele de-a fi fericiţi. Arhitectura şi designul interior joacă un rol important în evoluţia personalităţii noastre, spaţiul pe care îl locuim având o misiune vitală – de a ne aduce aminte cine suntem cu adevărat. Cartea se construieşte în jurul unei întrebări aparent simple şi chiar naive: Cum arată o clădire frumoasă? Răspunsul la această întrebare, însă, reprezintă o meditaţie asupra filozofiei şi a psihologiei arhitecturii, al cărei scop este să ne ofere o nouă perspectivă asupra locuinţei proprii, a străzii şi chiar asupra propriei persoane. 11

Suveranii satanici Un roman despre anii ’60 aduce în rolurile principale clanurile Stones i Manson. DE CHARLES TAYLOR Cu subiecte ca homosexualitatea, satanismul, dependenţa de droguri, promiscuitatea, nihilismul şi decadenţa generală, al doilea roman al lui Zachary Lazar, superbul Sway, pare ar fi un coşmar a părinţilor despre rock’n’roll. Asta nu înseamnă că Lazar a scris o poveste moralizatoare. Pentru el, datoria prozatorului este de a înţelege şi de a reda evenimentele în loc să le judece. Şi totuşi, Sway, un studiu al amoralităţii, este opera unui moralist ager şi, uneori, realist. Lazar şi-a situat povestea în anii ’, unde firele de iarbă au fost demult călcate de mulţimi de cizme literare, sociologice şi critice şi a găsit ceva nou aici: evocarea lui are puţine şanse să placă atât celor care consideră perioada respectivă un atac la adresa decenţei şi a autorităţii, cât şi celor care o admiră, văzând în ea un straniu carnaval al experimentării şi conştiinţei acutizate. Cartea lui Lazar nu pierde vremea cu idei preconcepute şi spune cititorului doar lucrurile menite să zgudu-

intersectările dintre personaje – Rolling Stones apar în filmul lui Anger Invocarea fratelui meu diabolic, Beausoleil devine unul dintre iubiţii lui Anger şi joacă în producţia Lucifer Rising – cât felul în care cele trei fire narative rezonează. Sway este povestea unor oameni separaţi de kilometri sau clase sociale, de capacităţi intelectuale sau posibilităţi de evadare, care îşi exploatează cu toţii aceeaşi latură întunecată. Foarte mulţi prozatori, critici şi căr-

etosul iubirii şi al păcii tipic epocii, fiecare apariţie a celor de la Rolling Stones în această carte se încheie cu o încăierare. S-ar zice că mulţimile se îmbulzesc în cluburile de blues din centrul Angliei din simpla plăcere de a încerca să-i snopească în bătaie pe membrii formaţiei. În Sway, libertatea, des etalată drept un cri de coeur al anilor ’, este complet despuiată de idealul său comunal. În schimb, devine o modalitate pentru marginali de a evita nevoia de a se adapta. Este

giilor aduse lui Anger, cineastul poate fi încă acel băiat singuratic din California, care se plimba pe docuri, fredonând. Bănuitor, Beausoleil se ţine la distanţă de clanul Manson. Perspectiva lui Lazar despre Rolling Stones reia opiniile criticului de muzică britanic Simon Frith, dintr-un eseu din  dedicat formaţiei şi publicat în antologia Stranded. În acest text, Frith îi caracteriza drept: „nişte bufoni burghezi neînsemnaţi, cărora le-a făcut plăcere să dea peste

interior. Etosul de tip scapă cine poate nu reprezintă o respingere lipsită de compasiune, ci plină de cel mai mare realism, o estimare tăioasă a şanselor fiecăruia imediat după ciocnirea de un aisberg. Însă Lazar realizează preţul renunţării la aventură. Prezenţa absentă din finalul romanului – o întâlnire din  între Anger şi Anita Pallenberg, doi oameni care au supravieţuit, în mod inexplicabil, acelei epoci – sunt tocmai membrii trupei Rolling Stones, personaje plătite să

turari nu prea inteligenţi s-au folosit de crimele clanului Manson şi de concertul de la Altamont ca de nişte simboluri comode ale declinului anilor ’. Însă elementul care face diferenţa între Sway şi acel pesimism preconceput şi caustic este că în roman evenimentele acestea sunt apogeul deceniului. Sway e un roman despre anii ’, dar vorbeşte prea puţin despre marile răsturnări politice, Mişcarea de la Berkeley pentru libertate de exprimare, drepturile civile, războiul din Vietnam şi asasinatele. Trupa Beatles, cea mai mare explozie a idealului utopic, este desfiinţată de un personaj care o declară „o formaţie venită tocmai din Liverpool“. În contrast cu

o libertate ce poate naşte creaţii ca Street Fighting Man sau Scorpio Rising sau pur şi simplu un grup de hipioţi criminali care dau buzna în două case şi îi ucid pe locatari la ordinul unui hoţ mărunt şi ale unui star de muzică rock ratat. Libertatea, spune Lazar, nu duce neapărat la aspiraţii nobile. Lazar a ales un deceniu considerat al mişcărilor, grupurilor şi triburilor, vorbind despre aspectele izolate şi necunoscute. Brian Jones stă cu braţele în sân în vreme ce trupa lui este uzurpată de Keith Richards, chitaristul taciturn, şi de solistul Mick Jagger, un student la Şcoala de Economie din Londra care pare un burghez prefăcut. În ciuda elo-

cap moralitatea, dar şi-au păstrat o nuanţă de egocentrism ţâfnos, un dispreţ pentru oameni pe care îl demonstrează orice negustor mărunt şi respectabil. Răzvrătirea lor a fost un gest măreţ, un stil estetic lipsit de nucleu social“. Altfel zis, vor fi scoşi în elicopter din Altamont, lăsând mulţimea îngrozită în urmă, să se descurce singură. Dar Lazar nu ignoră existenţa unei nuanţe eroice în aventura celor de la Rolling Stones. Nu poţi compune Gimme Shelter, o elegie reprezentativă pentru spiritul deceniului care te-a modelat, stăpânit atât de grandoare cât şi de groază, dacă perspectiva ta e îndreptată cu totul spre

apară în ultimul lor turneu. Dacă Sway are vreun precedent literar, acesta e romanul Alma, publicat de Gordon Burn în , o capodoperă care oferă o altă perspectivă asupra acestei epoci şi cel mai bun roman scris vreodată despre cultura pop. Corespondentul său real, prin atmosferă dacă nu prin procedee, este filmul din  Spectacol, realizat de Donald Cammell şi de Nicolas Roeg, cu Mike Jagger. La fel ca acea peliculă, acest roman genial vorbeşte despre ceea ce zace în umbră, despre cele mai îngrozitoare fisuri ale sufletelor deformate, despre nestematele cu sclipirile cele mai întunecate.

SWAY

de Zachary Lazar  pag. Little, Brown & Company .  ie orice concepţii comode. Autorul e purtător de veşti proaste şi, prin urmare, reprezintă cel mai preţios gen de comentator cultural. Sway este un roman elegant şi complicat, oscilând între trei poveşti ai căror protagonişti se intersectează, în cele din urmă. Povesteşte despre Rolling Stones, de la începuturile lor până la concertul din Altamont, apoi trece la educaţia reprimată şi ostilă recunoaşterii homosexualităţii în cazul regizorului Kenneth Anger, a cărui obsesie pentru cultul satanic şi latura homoerotică a aurei de rebel iese la lumină în filme precum Foc de artificii şi Scorpio Rising, şi, în cele din urmă, la Bobby Beausoleil, fost comerciant şi muzician aspirant, unul dintre tinerii frumoşi, dar nu prea talentaţi, care au descins la Los Angeles la timp pentru a prinde implozia contraculturii anilor ’. Beausoleil a devenit membru al clanului Manson şi, la  de ani, a fost condamnat la moarte (sentinţă comutată în închisoare pe viaţă) pentru uciderea lui Gary Hinman, un alt membru al sectei. Aici nu contează atât de mult Charles Taylor este editorialist la The Star-Ledger din Newark. 12

ILUSTRAŢII DE MARC ALARY

Umbra lui Jagger la Altamont Sau metafizica motocicletei.

DE ALEXANDRA RUSU În afara universităţilor, se spune că cine-şi aminteşte ceva despre anii ‘ n-a fost acolo. În universităţi, în fosele mai mult sau mai puţin septice ale studiilor culturale, se consideră că despre anii ‘ s-a spus totul, din perspectivă derrideană, foucauldiană, eagletoniană şi aşa mai departe. Însă, cu toate că teoria te poate face să juisezi conjunctural, vorba celor de la Rolling Stones, ea nu-ţi oferă satisfacţie: când asculţi Sympathy for the Devil sau Moonlight Mile, când citeşti orice poem al lui Allen Ginsberg, ştii că lucrul acela eludează perspectiva derrideană, foucauldiană, eagletoniană – sau combinaţia de sezon dintre ele. Altfel spus, că ceva rămâne pe dinafară şi nu poate fi salvat prin nici o teorie, metateorie, antiteorie. De acest ,,ceva” se ocupă Zachary Lazar în romanul Sway, ritmuri demonice (Editura Trei): de omenescul unui deceniu infernal de idolatru. Deşi povestirea e condusă cu mână de fier, deşi autorul ştie în permanenţă cum se va sfârşi dialogul, scena sau cartea, personajele lui se mişcă histrionic-degajat, ca pe scenă. Ele suscită acelaşi gen de empatie relaxată ca şi păcătoşii biblici: ştim că îşi vor primi pedeapsa, ştim că cineva le cântăreşte fiecare pas, prin urmare nu ne concentrăm în primul rând, ca în alte romane, asupra setului de valori, asupra mecanismului faptăretribuţie. Fiind a priori convinşi că acest mecanism funcţionează, ne permitem să fim mărinimoşi. Ne permitem să deconstruim pentru a înţelege. Iată o soluţie viabilă de a vorbi din nou despre sex, drugs and rock`n-roll, ieşind în chip inteligent din dilema scriitoricească de a judeca sau a nu judeca, de a fi moralist sau a suspenda orice judecată de valoare. Lazar pune istoria mai întâi şi bine face, pentru că în urma ei se poate uita la detalii. El spune: Toţi cei de faţă au plătit. Asta e sigur. O ştim dinainte de primul rând. Moralişti sau anarhişti, ne putem relaxa (faptele au fost pedepsite înainte de a se petrece). Hai să aflăm ceva nou. În Sway, ritmuri demonice cei de la Rolling Stones împart scena cu Kenneth Anger, regizorul unor filme underground de influenţă ocultă, ca Lucifer Rising, şi cu Bobby Beausoleil, un muzician condamAlexandra Rusu este colaboratoare permanentă la ediţia în limba română a Book Review.

nat pentru crimă, apropiat cercului lui Charles Manson. Este o lume a seducţiei instantanee, a dialecticii om-idol care se petrece cât ai spune joint. Mick, Brian şi Keith dorm într-o cameră friguroasă, urinează în sticle, au douăzeci de ani şi câţiva copii din flori. Dezmembrează cu furie vechi acorduri. Le rup, le fracturează, le transformă. Mick Jagger nu are voce şi face pe scenă mişcări ridicole, false şi fragile. Mulţimile sunt în delir. Filmele lui Kenneth Anger, de o violenţă ocultă, de un suprarealism sângeros, induc transă. Bobby Beausoleil, un tânăr de o frumuseţe nepământeană, provoacă deopotrivă extazul femeilor şi al bărbaţilor. Jagger, Anger şi Beausoleil au în comun magnetul, charisma, aura, fascinaţia pe care o exercită asupra mulţimilor – care leşină, se automutilează, petrec orgiastic, ucid. Fenomenul a fost real. De data asta, ficţiunea nu potenţează, ci încearcă să explice. Jagger, Anger şi Beausoleil – trei nume cu sonorităţi oculte şi veleităţi de arhetip – seduc, adică deturnează, răpesc, confiscă ceva din fiinţa celor care privesc. O îndeletnicire zeiască sau diavolească, la fel de christică, pe cât de luciferică. Foarte inspirat, Zachary Lazar scormoneşte după răspunsuri în filonul mistic al deceniului, cu talent şi cu ,,reverul” cuiva care l-a citit pe Jung. Anii ‘ experimentează conştient inconştientul – iată paradoxul Rolling Stones – şi, oricâte droguri ar încăpea între sex şi rock`n-roll, revelaţiile lor nu sunt sută la sută sintetice, nihilismul, aneantizarea şi tentaţia autodistructivă nu sunt sută la sută chimice. Meritul lui Zachary Lazar este de a descoperi, în traseul personajelor sale, arhetipul. Anger se revendică de la arhetip în sens dublu, şi prin viaţa, şi prin filmele sale. Jagger şi Beausoleil lasă mult spaţiu de gândire cititorului, sunt figuri gen trickster, trişori, Isuşi demonici care vin într-o lungă paratradiţie, bogată şi controversată, de care vorbeşte şi Jung. În logica arhetipului, reacţia maselor devine

brusc nu doar explicabilă, ci chiar previzibilă. Sacrul – religiosul – nestrunit, prost înţeles, deviază. Zeul care nu administrează corect propria sacralitate e devorat de om – sau de oameni. Canibalismul, autodistrugerea, exilul, dezmembrarea sunt consecinţe fireşti, ,,clasice” ale ratării misiei zeieşti – iar aici lăsăm în urmă ambiguitatea christic-demonic şi,

tip, ci mai degrabă Orfeu – chiar dacă se uită înapoi, în final, la o Euridice stoned, călătoria prin Infern e îndeajuns de stimabilă. Deşi nu a trăit anii ‘ pe propria piele, Lazar are intuiţie. Iată cum începe totul pentru Stones şi cei din generaţia lor: ,,Nu ştiu ce e frica, violenţa, patriotismul sau datoria. În schimb au o obsesie pentru stil, un colaj de influenţe pe jumătate înţelese,

în sfârşit, se arată şi moralistul din Lazar. Isus e câştigătorul. Lucifer e loserul, oricât ar fi el de seducător. În final, Lazar desparte apele. Mistica Rolling Stones e foarte vie în roman. E opera unui împătimit, a unui fan suprem, dar a unuia care a ieşit din transă şi a supravieţuit. Lazar nu e Lazăr (!), dacă tot vorbim de arhe-

din alte timpuri şi locuri. Este un limbaj al conotaţiilor absolute, al sugestiilor şi al insinuărilor, şi odată ce a fost pornit, trebuie să se mişte din ce în ce mai repede, nu poate să se oprească“. Meritul lui Lazar este de a aduce totul spre universal, spre experienţă împărtăşită, spre inconştient colectiv, nu spre specios, contextual şi politic. Iar viziu-

nile rock-religioase ale lui Anger sau dansul lui Mick Jagger pe scenă sunt descrise cinematic, lent, cu fervoare nihilistă: ,,Faţa omului apare brusc pe ecran, înaltă cât şase etaje, uitânduse fix la Bobby. E dat cu rimel şi fard verde pe pleoape. Pare că s-a urâţit în mod intenţionat, şi are un semn zodiacal marcat cu cenuşă pe frunte. Începe să danseze cu un tremurat uşor, cu braţele întinse, ţinând încă bagheta în mână, cu pieptul ridicându-i-se şi coborând, cu ochii fixaţi înainte, întrun mod sfidător. De fiecare dată când corpul de pe scenă se mişcă, cel de pe ecran îl imită“. Punctul culminant al cărţii este infamul concert Stones de la Altamont, , în care un fan de culoare a fost ucis cu tacuri de biliard de motocicliştii din banda Hell`s Angels. Viziunea lui Lazar e memorabilă. Mick Jagger e pe scenă, nu vede nimic dincolo de reflectoare, dar se preface că priveşte publicul. Simte că se întâmplă ceva, dincolo de violenţele obişnuite. În faţa scenei s-a făcut gol. Duce mâna la ochi. Un tânăr din public îi urlă disperat să se oprească. Mick Jagger îl priveşte fix în ochi. Apoi începe să mimeze un dans tribal frenetic, sincopat. Concertul continuă. Un tânăr zace zdrobit în faţa scenei. Mulţimea urlă şi dansează. Altamont este împlinirea firească a dezastrului, aflarea unui ţap ispăşitor. Un soi de Armageddon cu cavaleri motociclişti. Zeii se ridică în elicopterul lor de război şi lasă mulţimea să-şi reverse furia. Motocicliştii sunt îngerii exterminatori. Rolul lor este să grăbească finalul, să alerge spre el cu viteză maximă, să-i familiarizeze pe ceilalţi cu moartea. Poate vor trece razant pe lângă ea sau o vor lua în plin, asta nu se ştie. Dar ei sunt catalizatorii, călăuzele, luntraşii în geci de piele – şi pentru Jagger, şi pentru Anger, şi pentru grupul lui Charles Manson. Romanul lui Lazar chiar aruncă o lumină nouă asupra infamului deceniu şi a experienţei Rolling Stones, care devine, printr-o inspirată ridicare la putere, experienţă universală. Interpretarea nu schimbă faptele, nu schimbă trecutul, ci poate viitorul. Titlul înseamnă ,,legănare, balans”, are conotaţii sexuale, demonice, de dans şamanic, transă, vortex luciferic sau pendulare între lumi – aceasta este, pentru Zachary Lazar, esenţa anilor şaizeci. Cine citeşte Sway, ritmuri demonice va asculta altfel Rolling Stones, iar unii îşi vor lua, poate, cască de motociclist. 13

Cronica de ficţiune

Joseph Salvatore

PERFORATED HEART de Eric Bogosian Simon & Schuster. 25 $

Bogosian, monologistul nebun din centrul New Yorkului în anii ’70 şi ’80, ar putea să fie şi mai nebun în prezent – scriind drame, scenarii şi ficţiune în timp ce continuă să joace pe scenă. Totuşi, aici nu există nici un sindrom de geniu universal: Bogosian îşi ia ficţiunea în serios, creând personaje puternice şi adesea tulburătoare şi descriindu-le într-un limbaj pe cât de precis, pe atât de autentic. Acest roman, al treilea al lui Bogosian, e cel mai desăvârşit de până acum. Relatată în întregime în însemnări de jurnal, povestea ne prezintă două perioade diferite din viaţa lui Richard Morris, un scriitor american trecut de 50 de ani. În 2005, când începe acţiunea din carte, cariera odinioară strălucitoare a lui Morris a început să pălească. Protagonistul pierde premii literare, iubite, prietene şi prieteni de demult. Editorul său începe să-l ignore. Obosit de faimă, ia deceniile de egoism şi răsfăţ drept dedicarea pe care o impune marea artă. Apoi viaţa i se schimbă printr-o operaţie pe cord deschis. În timpul convalescenţei, dă peste o cutie cu jurnale din urmă cu 30 de ani, pe când un Morris tânăr şi ambiţios se muta la New York ca să-şi urmeze calea spre faima literară. Alternate între trecut şi prezent, însemnările conturează un portret consistent al lui Morris. Bogosian redă de minune New Yorkul anilor ’70, descriind marea pană de curent din ’77, dar şi cluburi legendare precum Max’s Kansas City. Câteva întâmplări convenabil plănuite facilitează producerea unor reîntâlniri şi deznodăminte, dar nu trama e elementul cel mai important. Romanul lui Bogosian analizează ce înseamnă să obţii ceea ce crezi că îţi doreşti. Citind cuvintele tânărului Richard, bătrânul Richard scrie: „Puştiul ăsta dă naştere bărbatului care sunt acum“. Poate că cineva ar fi trebuit să-i dea şi lui de ştire. UGLY MAN Stories de Dennis Cooper Harper Perennial. Ed. broşată. 13.99 $

Multe poveşti din noua antologie comică a lui Cooper sunt scurte – adesea de o pagină sau două – şi cuprind toate temele notorii ale operei autorului: pedofilie, necrofilie, tortură, răpiri, crime, mutilări sexuale, fetişizarea morţii, dependenţă de droguri, dorinţă şi dragoste, relaţii homosexuale, blazare adolescentină. Mai conţin şi imagini recurente: printre acestea topoare, ciocane şi pumni. E plin de cuţite. În Jerk: „Wayne e deasupra lui Brad, cu un cuţit în mână“. În The Hostage Drama: „Aşa că am luat un cuţit din bucătărie“. În Oliver Twink: „M-am dus în bucătărie şi am luat cuţitul mare“. Şi, în mai multe povestiri, tinerii ajung la concluzia că merită să cerceteze experienţa morţii prin tortură. În Jerk, Buddy îi spune lui Dean: „M-am tot

Joseph Salvatore predă creative writing şi literatură la New School.

de Crăciun. Ajuns la vârsta a doua fără să se fi căsătorit vreodată, se simte înstrăinat de familia lui stridentă, care, spune el, „s-a hotărât să reacţioneze în faţa complexităţii fundamentale a lumii atât de diferit de mine încât simplul fapt de a mă recunoaşte în gesturile lor, în manierismele şi proastele lor obiceiuri, m-a făcut să mă simt cam singur“. Totuşi, există un membru al familiei care nu e din acelaşi aluat – nepotul său de 6 ani, Ethan. La fel de alienat, Ethan gravitează în jurul unchiului său înstrăinat, căruia îi face intrarea într-o lume a fanteziei şi a jocurilor video. Povestea lor, care ar fi putut să fie una sentimentală despre lecţiile învăţate de la un copil, se transformă subtil prin tuşele fabuliste ale autorului, care, în mod paradoxal, face ca lucrurile să nu fie mai ciudate, ci mai familiare. Hallman e sclipitor. Totuşi, în câteva povestiri, această sclipire luminează scena prea mult pentru personajele sale pierdute, care par să-şi găsească drumul mai bine pe întuneric. PYGMY de Chuck Palahniuk Doubleday. 24.95 $

ROGER BALLEN: Boarding House

Ilustrată. 125 pag. Phaidon. 69.95 $ Aceste 70 de imagini alb-negru ca de basm, pline de elemente desenate şi sculpturale, au fost fotografiate de Ballen într-un depozit din apropiere de Johannesburg, însă adevăratul lor loc e imaginaţia. Sus – „Boarding House“; jos, de la stânga: „Vase and Skull“, „Mimcry“, „Ghost Room“. gândit la ce mi-ai zis. La moarte şi aşa mai departe. Şi... mda, m-am săturat de viaţă. Asta-i sigur. Vreau să plec“. Dean îi răspunde: „Foarte bine. Te omor eu, dar mai întâi, oricât de ciudat ţi s-ar părea, vreau să stai aici cu mine vreo câteva zile, o săptămână şi să ajung să te cunosc“. În Oliver Twink, Chris îi spune prietenului său desfrânat că şi el s-a tot gândit la moarte: „M-am întrebat ce-ar fi dacă... aş vrea să fiu cu Dumnezeu? N-ar fi ca şi cum ţi s-ar împlini marele vis al vieţii?“. Una dintre cele mai impresionante povestiri e Anal-Retentive Line Editor, o proză inteligentă şi amuzantă, în care un editor obsedat îşi depăşeşte cu mult limitele jobului. Ca întotdeauna, nevoia de conexiune – deşi experimentată la nivelul unei violenţe de nedescris, dar totuşi intime – precum şi nevoia de a dezvălui ceea ce se ascunde sub aparenţa lucrurilor sunt principalele interese ale lui Cooper.

THE HOSPITAL FOR BAD POETS de J. C. Hallman Milkweed Editions. Ed. broşată. 16 $

Personajul care face legătura între povestirile fabu-realiste ale lui Hallman e omul de rând, omul obişnuit. Totuşi, după cum demonstrează această primă antologie, „omul de rând nu mai e ce-a fost“. Perceptiv, curios, imperfect, Omul de rând al lui Hallman e destul de conştient de sine încât să înţeleagă că trebuie să se schimbe, dar nu destul de conştient ca să ştie cum s-o facă – o condiţie care ar putea fi soarta noastră, a tuturor, după cum sugerează cartea. După cum observă naratorul din Autopoiesis for the Common Man: „De fapt, greşeala e mai mult decât omenească, e biologică“. Hallman reconfigurează greşelile şi defectele cotidiene într-o ficţiune profund tulburătoare. În Ethan: A Love Story, naratorul îşi vizitează familia

Cititorii excelentei proze de început a lui Palahniuk (Fight Club, Monştri invizibili) vor percepe o doză de superficialitate, de falsitate în noul său roman. În ciuda capcanelor transgresive şi a posturii cultural-critice, Pygmy e la fel de inofensiv ca Marilyn Manson. Cartea descrie o lume intermediară a copiilor în anii premergători adolescenţei, în care comportamentul antisocial conduce fie la sex, fie la un gest exasperat de dat ochii peste cap. Adulţii sunt nonentităţi, adesea căzând laţi de la Rohypnolul pe care li l-au strecurat propriii copii. Toate bune şi frumoase până aici, dar când personajele tale principale sunt la fel de prost dezvoltate ca şi cele inconştiente, atunci ai o problemă. Pygmy, naratorul din carte, e absolut neconvingător în rolul unui terorist de 13 ani care citează din Hitler. Motivaţia sa e duşmănia faţă de America, iar scopul – distrugerea acestei ţări. Prea bine. Dar de unde e Pygmy? Dintr-un „stat totalitar“, asta-i tot ce aflăm de pe supracopertă. La începutul poveştii, Pygmy şi alţi compatrioţi adolescenţi ajung în America în calitate de studenţi străini, fiind, de fapt, nişte celule teroriste în aşteptarea activării „Operaţiunii Prăpăd“, orice o fi asta. Pygmy narează cartea într-o engleză parţial dezlânată şi parţial indescifrabilă: „În mâinile Magda deja deget noduros gata Cobra Unu-Lovitură Fără Sânge, bam-slam, lovit pisică sora moartă pe loc. Mai repede orice ochi posibil priveşte“. Întreaga carte e aşa. Dacă la asta mai adăugaţi şi chestiile transgresive de rigoare: sodomie şi viol explicit, cruzime extremă faţă de animale, violenţă de gen manga şi copii care cumpără mamelor vibratoare cadou de Ziua Mamei, aţi obţinut cartea lui Palahniuk de anul acesta. Ce-o să-i mai h coacă mintea data viitoare? 15

Nefericirea nu face casă bună cu singurătatea În acest roman, două americance de vârstă mijlocie cu mari probleme în relaţiile personale se retrag în Mexic, în căutare de remedii şi dragoste. simţeam oare atrasă de el?, m-am întrebat. Nu eram obişnuită să mă mai simt atrasă de bărbaţi. Cu o singură furnicătură electrică, am devenit conştientă de nervi şi neuroni nefolosiţi de mult care se trezeau la viaţă, la o viaţă plină şi furtunoasă“. Iar aceste cuvinte vin de la o femeie căsătorită care tânjea să-şi facă de cap cu un necunoscut întâlnit la o petrecere, care şi-a făcut de cap cu un necunoscut întâlnit într-un bar, care şi-a tratat soţul cu o partidă de sex de despărţire şi care s-a simţit imediat atrasă de David şi de Felipe. Josie susţine că flirtul cu Felipe „e ceva neobişnuit în cazul meu, ceva necasnic şi neprofesional, nedemn de un adult sau de o persoană trează“, dar acţiunile ei nu te ajută să crezi deloc în această trezire psihologică şi sexuală. Josie e atât de „trează“ de la

DE KAUI HART HEMMINGS

CRIITORILOR le plac problemele. Îşi câştigă traiul de pe urma haosului vieţii. Conflictele, discordia, obstacolele şi dificultăţile sunt instrumentele prin care îi atrag, îi prind şi apoi îi poartă pe cititori prin curenţii şi aluviunile narative. Bravo lui Kate Christensen, atunci, fiindcă şi-a înzestrat personajele cu destule probleme încât să umple o carte – în acest caz, Trouble (Necazuri), un roman concis şi dur despre două prietene trecute de 40 de ani: Josie, psiholog în Manhattan, hotărâtă să pună capăt mariajului ei monoton, şi Raquel, o vedetă rock din Los Angeles

TROUBLE

de Kate Christensen 311 pag. Doubleday. 26 $ şi fostă depedentă de heroină a cărei faimă a început să pălească repede. Pe Josie o cunoaştem la o petrecere organizată în apartamentul din Upper West Side al unei prietene, unde protagonista flirtează cu un bărbat pe care tocmai l-a cunoscut. Christensen nu-şi bate capul cu prezentări formale, explicaţii sau detalii despre viaţa personajelor; în schimb, ne proiectează direct în centrul acţiunii. Acest abandon auctorial e antrenant, iar scena îi include repede pe cititori, fiind plină de tensiune şi de forţă de proiectare. În timp ce flirtează, Josie îşi vede reflexia într-o oglindă din cealaltă parte a camerei şi-şi dă seama, pe neaşteptate, că mariajul ei s-a sfârşit. „Inima mi s-a oprit în loc. Aproape c-am auzit-o scârţâind strânsă de frică şi apoi a revenit la ritmul constant şi viaţa şi-a reluat cursul, aşa cum se întâmplă de obicei“. Numai că pentru Josie viaţa nu continuă ca de obicei. Fiindcă, după această reflexie importantă, femeia îşi schimbă drastic ritmul vieţii – nu doar recunoscând sfârşitul propriei căsnicii, ci şi oprindu-se într-un bar în drumul spre casă şi plecând de acolo cu un necunoscut, pentru o aventură scurtă şi pasională: „Am alunecat de-a lungul trupului lui şi i-am desfăcut fermoarul de la pantaloni“, spune ea, continuându-şi relatarea. Apoi Josie se duce acasă, unde le spune soţului şi fiicei de 13 ani că vrea să se despartă şi că se va muta de acasă. Între timp, află că prietena ei faimoasă, Raquel – „mică şi fragilă, dar în acelaşi timp rezistentă, ca un coş de răchită“ – e implicată într-un scandal cu un actor de două ori mai tânăr, devenind ţinta bârfei unui blogger care scrie cu pasiune despre celebrităţi. Raquel o convinge pe Josie să fugă cu ea în Mexico City, unde să scape de toate problemele şi să se redescopere – pe sine şi propriile pasiuni. „O să bem tequila, o să dansăm şi o să respirăm aer poluat“, zice Raquel. „O să mâncăm taco cu chorizo.... O să fim Thelmita şi Luisa!“ În prima parte a acestei cărţi în trei părţi, povestea e plină de probleme, iar cititorul

Kaui Hart Hemmings a scris o culegere de povestiri, „House of Thieves“, şi un roman, „The Descendants“. 16

„O să bem tequila, o să dansăm şi-o să respirăm aer poluat. O să mâncăm taco cu chorizo. O să fim Thelmita şi Luisa!“ bun început încât ar face-o mândră pe Kate Chopin. De fapt, există momente când Josie seamănă foarte mult cu Edna Pontellier, eroina din Awakening al lui Chopin – precum cel în care afirmă că se îndreaptă „spre viaţă, departe de staza indiferentă şi de nemulţumirea paralizată“. Însă nemulţumirea Ednei era dureros de discretă, obstacolele ei – atât de complexe şi de solide, iar consecinţele opţiunilor sale – profunde şi uluitoare.

Î se pregăteşte pentru o trecere transformatoare într-o nouă lume. Anticipăm deja nişte personaje memorabile, precum cele create de Christensen în romanele sale foarte elogiate – The Epicure’s Lament şi The Great Man. Pe temelia construită de autoare – căsnicii euşuate, cariere strivite, femei sfâşiate care caută remedii şi puţină dragoste – pare inevitabil să se ajungă la o transformare fizică şi afectivă, cu nelipsitele probleme intermediare. Dar nu. Nu prea. De fapt, lucrurile sunt remarcabil de line încă de la început. Familia lui Josie reacţionează la abandonul ei cu un aplomb succint şi civilizat. Iată ce spune fiica ei: „Auzi, mamă? Nu trebuie să-mi vii cu discursul de psiholog. Ştiu că nu e vina mea. Cum ar putea să fie vina mea? E căsnicia ta, iar eu nu sunt decât un copil“. Şi soţul ei: „O să te ajut cât de mult pot, bineînţeles. Dar presupun că ştii deja ce vrei, până la ultima piesă de mobilier.... Mi-a plăcut mereu expresia «piesă de mobilier». E aşa de victoriană“. Apoi se trece la strângeri de mână, tachinări uşoare şi câteva ultime ovaţii în pat, care-i permit lui Josie să scape de toate poverile trecutului, înainte să plece. Cea de-a doua parte a romanului e plasa-

tă într-un Mexico City vibrant, unde se reîntâlnesc Josie şi Raquel şi-şi articulează pe rând suferinţele. Josie se plânge de căsnicia ei: „A renunţat complet la mine“. Raquel se plânge de despărţirea de actor: „Am inima frântă acum, inima şi tot restul. Puştanul ăla. Acum îl sprijină toată lumea, în timp ce eu sunt seducătoarea cea rea. Ce urât se poartă cu femeile la Hollywood“. Uşoare variaţiuni pe aceste două teme se repetă în vreme ce Christensen prezintă un montaj lung în care cele două vizitează muzee, catedrale şi galerii, în care mănâncă taco cu chorizo, beau tequila şi mescal, ascultă muzică mexicană şi stau de vorbă cu mexicanii despre arta, politica şi corupţia din Mexic. Deşi nu mă aşteptam să dau peste o aventură filmată de Ridley Scott în acest roman, presupun că nu mă aşteptam să găsesc o asemenea lejeritate şi egalitate de nivel emoţional – sau o asemenea abundenţă de excursii turistice. Între timp, de-a lungul cărţii, Josie îşi cultivă recent descoperitul apetit sexual ca o adolescentă plină de pofte. Când ea şi Raquel se împrietenesc cu un artist mexican ciung pe nume David, Josie se trezeşte lovită de un „fulger de atracţie“ la care nu se aştepta. Apoi îl cunoaşte pe Felipe. „Mă

N Trouble nu există obstacole. Presupun că firul principal de suspans e dacă Josie va dezvolta o relaţie cu Felipe şi dacă această idilă o va împiedica să observe posibila recidivă a prietenei sale. Nu clipiţi că veţi pierde prăbuşirea lui Raquel, care lui Josie îi scapă cu desăvârşire. Însă, în ciuda unei devastări superficiale, lucrurile se rezolvă, mai mult sau mai puţin, în final. Şi cititorilor le plac problemele, iar Trouble n-are destule. Cea mai bună parte a romanului se produce la început, când Josie îşi tratează diferiţi pacienţi în vreme ce se gândeşte la propriile necazuri. Asta înainte să vorbească cu soţul ei şi să-şi dea seama ce vrea să facă în viaţă. În acest punct, scriitura e incisivă, limpede şi adesea amuzantă. Christensen ne prezintă un şir de pacienţi nevrotici perfect conturaţi, aflaţi în tratament cu această psihologă distrată, mahmură şi neliniştită. Aventura lui Josie cu Raquel e lipsită de aceste interacţiuni cu personajele care subliniază trăsăturile protagonistelor aşa cum n-o poate face nici un oraş exotic. Şi, chiar dacă uneori prietenia celor două străluceşte în lumina din Mexico City, toată senzaţia de urgenţă dispare odată ce protagonistele ajung în capitala mexicană. După ce trec graniţa, se risipeşte şi tensiunea romanului, redus aproape la un jurnal de călătorie prin transformarea unei vieţi individuale în puncte anonime. Pentru un scriitor, aceasta h e o problemă adevărată. FOTOGRAFIE DE MARION ETTLINGER

Teste maternale Femeile din povestirile Amandei Eyer Ward sunt purtate de gloria şi talazurile iubirii şi ale afecţiunii materne. DE JAN STUART E se poate spune despre o romancieră care pune pe site-ul oficial reţeta chifteluţelor de brânză ale mamei? Că îşi iubeşte mama? Că îşi urăşte mama? Că a avut o experienţă religioasă cu o felie de Velveeta la o vârstă formativă? Predominanţa mâncărurilor pentru confortul psihic în imaginaţia Amandei Eyre Ward poate fi un subiect deschis discuţiei, dar cel al importanţei sentimentelor materne nu este. Duzina de apariţii ale diverselor coduri poştale în noua ei colecţie, Love Stories in This Town (Poveşti de dragoste în acest oraş), reprezintă întâi de toate nişte adagii pe tema maternităţii în stadii şi state diferite. De la un salon de coafură din Rye, N.Y., la un Hilton din Houston, Ward vizitează mame în devenire, mame suferinde, novice, pretinse, părăsite şi, greu de ghicit, soacre. Anxietatea din Ţara Mămicilor evoluează pe o scară ascendentă în proza lui Ward

Jan Stuart e autoarea volumului „The Nashville Chronicles: The Making of Robert Altman’s Masterpiece“.

după ce a contrapus primului ei roman, concisul thriller Sleep Toward Heaven, elegia familial/poliţistă inspirată de dispariţia lui Etan Patz (How to Be Lost). Femeile lui Ward compară gloria brutală a unei cariere cu binecuvântarea mixtă a cuibului protejat, probabil reflectând propria ambivalenţă faţă de suburbiile newyorkeze ale tinereţii autoarei. Această tensiune şi-a atins apexul în Forgive Me, un roman în care o sarcină neaşteptată teleportează un reporter politic întreprinzător din viaţa

LOVE STORIES IN THIS TOWN

de Amanda Eyre Ward 205 pag. Ballantine Books. Ediţie de buzunar. 14 $

de pericole a lumii a treia în domesticitatea presantă a unui cămin din Nantucket. Cea mai reuşită povestire din colecţia lui Ward întărâtă aceste tensiuni în timp ce autoarea îşi rafinează utilizarea contrapunctului narativ. Elegant frugală, On Messalonskee cartografiază înstrăinarea incipientă a unei dansatoare de balet de

soţul trântor-strângător de fonduri caritabile, prin prisma a două vizite la o casa de vacanţă din Maine. Pe parcursul primei vizite, narată de soţia gravidă, ştirile unei trecute tragedii familiale semnalează necazuri viitoare. Şi, desigur, aceste observaţii la persoana întâi fac posibilă naraţiunea tristă la persoana a treia, care reflectă teama soţului generată de preţul alienant impus soţiei, care a schimbat pantofii de balet cu cei de mamă cu normă întreagă. Ward pare capabilă să creeze o translatare corespunzătoare de empatie în Miss Montana’s Wedding Day. Primele şase povestiri, care punctează voiajul romantic peripatetic al Lolei, o absolventă în comunicaţii devenită soţie de geolog, sunt o lamentare gen de-ce-eu a unei femei de substanţă care îşi pierde iubitul pentru o frumuseţe fără circumvoluţiuni. Cât de înviorător ar fi fost, ca să nu spunem revelator, dacă am fi revizitat scena prin intermediul rivalei Lolei în loc de a-i permite să se evapore în caricatura vampei care fură bărbaţi. Din fericire, în povestirile următoare tatăl nemanierat al Lolei şi soacra dominatoare furnizează o explozie

eliberatoare a disonanţei în faţa insipidului alter ego al autoarei. De-a lungul acestor povestiri, Ward se străduieşte să sintetizeze solemnitatea rece cu verva guralivă. Mixtura poate fi deconcertantă, ca şi cum Mary Tyler Moore, matroana glacială din „Ordinary People“ şi agitata ei ştiristă, Mary Richards, ar fi căzut în două tuneluri adiacente. Hotărâtă să ne încânte, Ward preferă începuturile cu umor suav şi tactici şocante. („Lola credea că petrecerea în cinstea noului născut va fi contramandată din cauza decapitării, dar n-avea dreptate“, debutează povestea sporovăitoarelor neveste americane din incinta unei companii petroliere din Arabia Saudită.) Şi are ochiul format pentru ciudăţeniile subgrupărilor regionale americane, ca acea enclavă din San Francisco compusă din persoane trendy din domeniul web, cu toată aroganţa lor insolentă, care sunt de părere că orice lucru perceput ca lipsit de valoare „e ceva de care puteai fi mândru că-ţi place, fiindcă de fapt declarai că ştii că-i o prostie şi că ţi se părea haios“. Probabil că erau h nebuni după chifteluţele de brânză.

Dependentă de implicare Un roman de debut despre dansul anxios dintre o femeie şi fiul ei dependent de heroină şi bipolar. DE SARAH FAY RIMUL roman al lui Ginnah Howard debutează într-o noapte rece din martie în nordul statului New York, cu o femeie însoţită de fiul ei de 37 de ani, în drum spre o clinică de dezintoxicare. Del e o persoană anxioasă care ar prefera să nu conducă, o „pasăre a grijilor“, după cum spune fiul ei, Mark, „60 de kilograme de nervi tăbărând spre tine“. În graba ei de a ajunge la clinică la timp nu observă rampa de acces spre au-

NIGHT NAVIGATION

de Ginnah Howard 313 pag. Houghton Mifflin Harcourt. 24 $

tostradă şi ajunge pe Route 5, acoperită cu polei. Când Mark trece la volan, Del simte brusc cum maşina iese de pe carosabil, „dar nici un impact, nici un impact“, şi „preţ de câteva secunde rămân amândoi ţintuiţi locului, recunoscători“. E singurul moment când Del şi Mark vor fi liniştiţi. Acţiunea romanului Night Navigation (Navigaţie nocturnă) are loc în 2002, urmărind cum aceste două personaje caută Sarah Fay e editor consilier la The Paris Review. FOTO: JENNIFER MAY

frenetic salvarea şi sănătatea, cu puţine speranţe de a obţine vreuna. Mark, dependent de heroină şi bipolar, o acuză pe mamă pentru sinuciderile tatălui şi fratelui lui. A trecut prin tot felul de centre de tratament, experimentând totul de la „şcoala de convingere Pur şi Simplu Spune Nu“ la modelul „te tăiem şi te coasem la loc întreg“ al unor dure comunităţi terapeutice. El crede că, dacă medicamentele („crimă, crimă toate“) nu i-ar mai pulveriza gândurile „în cubuleţe care continuă să se rearanjeze cu de la sine putere – cubuleţe numerotate făcând clic, clic –, poate şi-ar însuşi modul de a face ceea ce trebuie“. Dar nu reuşeşte nicicum. Drogul preferat al mamei e drama conferită de fiu vieţii ei. Nu rezistă tentaţiei de a-l controla, de a se lansa în „aventuri de super-mamă“. Aşa că navighează pe internet în căutarea unei reşedinţe pentru cei în reabilitare, îl lasă să tragă acasă la ea, participă la şedinţele Al-Anon, îi trimite pantofi sport Puma şi o chitară bas când e la recuperare şi deturnează apelurile dealerilor în timp ce el e absent. Deşi arde de nerăbdare să găsească un loc „să-l reţină pe Mark îndeajuns de mult încât să înveţe cum se clădeşte o zi, oră peste oră peste oră, fără să le răstoarne“ şi jură că fiecare mână de ajutor întinsă va fi ultima, implicarea e un alt nume pentru Del. „Când de-

vin anxioasă“, insistă ea, nu există „culmi pe care să nu mă pot căţăra“. Tensiunea romanului derivă din strategi-

ile anxioase ale lui Del: va încerca din nou să-şi ajute fiul sau îl va da afară pentru totdeauna? Deşi regretă reacţiile ei „facile“ şi obiceiul de a „nu-şi auzi cu adevărat“ copiii, ea nu poate face ceea ce o sfătuiesc prietenii – „Când sună telefonul ăla, gândeşte marsupial: odată ce-ai crescut prea mare pentru marsupiu, afară, puiule“. Deşi Del e uneori atât de disperată încât doreşte ca Mark „să se omoare, dacă asta vrea, şi să-i scutească pe toţi de atâta suferinţă“, refuză să suprime „S.O.S.-ul ombilical“. Pe măsură ce Night Navigation pendulează între punctul de vedere al lui Del şi cel al lui Mark, Howard permite interacţiunii lor tensionate şi inabilităţii de a comunica să propulseze romanul, fără să încerce să le raţionalizeze problemele sau să-i forţeze să sucombe clişeelor psihanalitice. Cartea pierde din intensitate doar când puţinele personaje secundare, aparent convocate pentru susţinerea intrigii, distrag atenţia de la Del şi Mark. Totuşi, forţa povestirii ţine cititorul în priză, incapabil să se rupă de mama hotărâtă şi de fiu, determinaţi să negocieze viitorul fără să accepte „deturnările din jurul fiecărui moment al trecutului lor“. Ceea ce împărtăşesc ei e insistenţa de a acţiona, indiferent unde i-ar putea duce. „Pentru numele lui Dumnezeu“, Mark îi spune finalmente lui Del, „hai să facem ceva“. h 17

Continuare din pagina 5

Romane poliţiste

Marilyn Stasio

Încrâncenaţi La „nadirul nebuniei din 2006“, notează ea, se estimează că „două case din cinci, în Sacramento şi împrejurimi, fuseseră cumpărate de cineva care urmărea să le revândă în maxim doi ani“. În unul din cele mai pasionante capitole, ea vizitează sudul Floridei, unde platitudinile debitate de diverşi guru ai îmbogăţirii precum Tony Robbins la un „Târg imobiliar şi financiar“, o combinaţie uzuală, contrastează cu descurajantele poveşti ale investitorilor aflaţi sub linia de plutire, care şi-au cumpărat parcele prăfuite în asociaţii speculative ce răsăriseră ca satele de recuzită ale lui Potemkin1 în acel climat de euforie generalizată. Valorile proprietăţilor erau în ascensiune în locuri precum Cape Coral pentru că aveau cel mai rapid ritm de creştere al pieţei muncii – dar „s-a dovedit că majoritatea slujbelor erau în construcţii, în domeniul financiar şi pe piaţa intermedierilor imobiliare, care de obicei erau încheiate cu vânzarea proprietăţilor către speculanţi“. Bineînţeles, sudul Floridei a mai trecut prin perioade de nebunie imobiliară, când yankeii ahtiaţi înşfăcau orice parcelă mlăştinoasă, fără să fi apucat măcar să o vadă. De data aceasta, banii din ipoteci curgeau mai rapid decât sucul de portocale, astfel că locuinţele chiar au apucat să fie construite, adesea în locuri pentru care cererea sau atractivitatea rămâneau incerte. Sigur, oamenii au fost creduli, s-au angajat la cheltuieli mai mari decât îşi puteau permite, după cum a admis şi Andrews că a făcut. Dar, aşa cum ne reaminteşte Katz, balonul imobiliar a fost şi locul de desfăşurare al unei ticăloşii. Singura problemă este să stabileşti demarcaţia dintre infracţiune şi politică socială. Frauda ipotecară e un termen evaziv, scrie Katz, dar „poate fi distilat până la a desemna orice tranzacţie în cadrul căreia cumpărătorul sau vânzătorul minte pentru a stoarce mai mulţi bani din afacere sau pentru a fi eligibil pentru o achiziţie pe care normal nu şi-ar permite-o“. Bineînţeles, definiţia „s-ar aplica unei mari părţi din afacerile imobiliare de la mijlocul primului deceniu h al acestui secol“. 1 Conform unor informaţii neconfirmate în întregime, generalul Potemkin ar fi construit sate fictive în Crimeea, constând doar din faţadele goale ale caselor, pentru a o impresiona pe Ecaterina a II-a a Rusiei cu bogăţia acestui teritoriu recent cucerit. (n. trad.).

Unde s-au dus aceste suflete pierdute pe care Richard Lange le-a surprins cu atâta limpezime înţelegătoare în colecţia sa de povestiri din 2007, Dead Boys? Reţeaua de pierde-vară şi de pungaşi din Los Angeles şi-ar găsi locul perfect în restaurantul Tick Tock de pe bulevardul Hollywood, unde Jimmy Boone lucrează la bar, în remarcabilul roman de debut al lui Lange, THIS WICKED WORLD (Little, Brown, 23.99 $). Deschis în 1910, Tick Tock

are o istorie bogată. La fel ca şi Boone, un fost infanterist al marinei şi la un moment dat un bodyguard bine plătit, angajat de Ironman Executive Protection. Dar (e o poveste lungă aici), fiind prea credul pentru binele său, acest tip de treabă ajunge să facă patru ani de pârnaie şi e acum eliberat condiţionat. La şase luni după eliberare, Boone încă nu ştie ce să facă mai departe. „Singurul lucru la care s-a priceput vreodată“, ne spune Lange, „e să apere alţi oameni“. Dar asta îl face pe Boone ideal pentru rolul în care Lange îl distribuie aici – un erou tradiţional cu acele caracteristici de modă veche pe care le crezusem ieşite din uz la autorii neo-noir neconvenţionali. Evident nu e aşa, pentru că, odată ce Boone îşi găseşte o cauză în decesul misterios al unui tânăr imigrant din Guatemala, care moare singur într-un autobuz din oraş, plin de muşcături de câine infectate, „îşi dă seamă că asta tot aşteaptă când se trezeşte noaptea, cu trupul încordat, cu mintea agitată: o misiune“. Boon încalcă termenii eliberării condiţionate în toate felurile posibile odată ce ia urma exploatării criminale a omului şi animalelor, care îl va implica în final într-un schimb de focuri în deşertul Mojave. Este un itinerariu încâlcit al intrigii, dar, întrucât Lange cunoaşte bine acest loc din California de Sud, avem parte de multe escale pitoreşti, de la vizuina misterioasă a unui traficant de droguri care a cântat la bass într-o trupă punk şi până la un loc secret din mijlocul deşertului, unde un crescător psihotic de câini organizează lupte sângeroase pe viaţă şi pe moarte. Dacă există momente când Lange pare nesigur de cum să aşeze stilul introspectiv în mecanica unui thriller de acţiune, originalitatea sa îşi face mereu apariţia când e vorba de personaje. Cu siguranţă, nici unul dintre actorii secundari nu e la fel de simpatic precum pitbullul ştirb cu nume neplăcut pe

care Boone, considerându-l un suflet apropiat, îl salvează de la exterminare sigură. Însă chiar şi cei mai nemiloşi ticăloşi sunt zugrăviţi cu o sensibilitate neaşteptată pentru esenţa umanităţii lor. Precum ucigaşul care se supune dureroaselor înlăturări de tatuaje pentru a se lupta cu fosta soţie pentru custodia fetiţei lor, brutele sunt atât de duioase încât aproape îţi vine să le scarpini sub fălcile lor păroase. Anumite romane de suspans psihologic – unii le numesc povestiri cu

toate elementele înfricoşătoare ale poveştii, e vorba în ultimă instanţă de nefericirea legată de despărţirea cât se poate de reală a părinţilor Emmei. „Emma crede în ordine“, ne spune McMahon. „În aşezarea lucrurilor în locul lor precis pentru ca universul să aibă sens“. Să vezi şi să simţi nefericirea unui copil e mai rău decât să dai peste cine ştie ce fantomă bătrână. Fiecare roman de Thomas H. Cook e un subtil joc al minţii, dar THE FATE OF KATHERINE CARR (Otto Penzler/Houghton Mifflin Harcourt, 25 $) este categoric obsedant.

Eroul fost puşcăriaş al lui Richard Lange îşi încalcă termenii de eliberare condiţionată şi ia urma unei exploatări criminale – a oamenilor şi a animalelor.

Construit pe trei planuri narative, cartea înfăţişează un scriitor de călătorii odată curajos, care a căzut pradă disperării după uciderea tânărului său fiu. Gândindu-se să redobândească dacă nu speranţa, atunci cel puţin speranţa pentru speranţă, George Gates încearcă să descifreze misterul unei poete retrase care dispăruse în urmă cu vreo 20 de ani, lăsând în urmă un manuscris cu indicii obscure privind soarta ei. Materialul delicat devine şi mai fragil odată ce Gates alege să împărtăşească povestea poetei unui copil muribund. Dar vocea povestitorului e cea care captivează. Adoptând tonurile tăcute şi cadenţele sumbre ale cuiva care ştie că vorbele pot ucide, Gates îşi duce ascultătorii pe marginea prăpastiei – unde ne lasă fără suflare.

fantome – ne captivează prin aceea că ne fac să citim printre rânduri. Acesta e cel mai plăcut fel de a aborda DISMANTLED (Harper/HarperCollins, 24.99 $) de Jennifer McMahon, care analizează acţiunile adulţilor din perspectiva unei fetiţe pline de imaginaţie şi sugerează că puştii nu le iartă adulţilor păcatele – şi ticluindu-le chiar pedepse adecvate. Ca şi în romanele anterioare ale lui McMahon, Promise Not to Tell şi Island of Lost Girls, o crimă veche e scoasă la lumină – aici e vorba de moartea prin înec a lui Suz Pierce, liderul unui grup subversiv de studenţi de la un colegiu de artă, care-şi spun Demolatorii Miloşi – şi din nou un copil sensibil face ca adevărul iasă la iveală după ani de secrete şi minciuni. McMahon a construit o complexă poveste pentru comportamentul ciudat al Emmei DeForge, de 9 ani, care pare să fi convocat spiritul lui Suz în forma unui prieten imaginar pe care-l numeşte Danner. Dar, cu

Deşi povestirile pline de suspans ale lui Robert Goddard sunt întotdeauna asamblate cu abilitate, intriga din NAME TO A FACE (Delta, broşat, 15 $) este de-a dreptul diabolică, fiecare capitol răsturnând sau cel puţin punând sub semnul întrebării câte ceva stabilit în cel precedent. Acţiunea începe când Tim Harding, care conduce o firmă de piesagistică pe Coasta de Azur, e de acord să-i facă un serviciu unui client bogat, Barney Tozer. Tot ce are de făcut Tim e să meargă în Anglia, să cumpere la licitaţie un inel amintire de familie şi să i-l dea fratelui lui Barney. Dar, odată ce ajunge în Penzance, Tim descoperă că jumătate de oraş îl bănuieşte pe Barney de crimă, iar cealaltă jumătate pune la îndoială dreptul său de a avea inelul – care e furat în noaptea de dinaintea licitaţiei, posibil de o femeie de care Tim s-a îndrăgostit. E mult prea complicat pentru a fi explicat. Ceea ce reprezintă, desigur, tot farmecul h nebun. ILLUSTRATION BY CHRISTOPH NIEMANN

I.F. Stone, 1970.

Firul documentelor O biografie a lui I.F. Stone, care a găsit ştiri în documente. DE JACKSON LEARS ÂND a murit la 81 de ani, în 1989, I.F. Stone era un înţelept venerat, subiectul unor omagii în revista Time şi The Wall Street Journal. Arţăgosul pamfletar de stânga îşi câştigase târziu faima de reporter care făcea din surzenie un atu, bazându-se mai degrabă pe surse scrise decât pe contacte privilegiate. Însă în ultimii ani Stone a devenit iarăşi controversat, din cauza acuzaţiilor că ar fi fost un apărător al Uniunii Sovietice, care colaborase cu serviciile secrete sovietice în anii 1930 şi ‘40. American Radical (Americanul radical), biografia admirativă, dar nu lipsită de critică, a lui D.D. Guttenplan, a fost un proiect început de aproape 20 de ani. Guttenplan, corespondent londonez pentru The Nation, se inspiră din interviuri şi dintr-o documentaţie extinsă şi profundă de surse publicate şi arhivate – inclusiv recentele arhive desecretizate ale guvernului Statelor Unite – pentru a-l plasa pe Stone pe tapiseria aglomerată a istoriei politice americane de la Marea Recesiune la epoca Reagan. Rezultatul e o naraţiune

Jackson Lears e redactor-şef la Raritan şi autorul recentului volum „The Making of Modern America, 1877-1920“. FOTOGRAFIE DE GREY VILLET/TIME&LIFE PICTURES – GETTY IMAGES

care captează întreaga semnificaţie a lui Stone ca reporter de investigaţie, democrat radical şi intelectual evreu autodidact. E o pledoarie solidă pentru continua relevanţă a lui Stone pentru contemporaneitate. Născut Isidore Feinstein în 1907 în Philadelphia, fiul cel mare al unui neguţător de textile, Stone a crescut ca evreu secular

AMERICAN RADICAL

The Life and Times of I. F. Stone de D. D. Guttenplan Ilustrat. 570 pag. Farrar, Straus & Giroux. 35 $

şi radical boem. Sub aripa lui David Stern, care deţinea The Philadelphia Record şi mai târziu The New York Post, Feinstein şi-a desăvârşit talentul în atmosfera sumbră a Marii Recesiuni. Cum capitalismul era ajuns în ruină, el a fost atras de comunismul sovietic, deşi era suspicios din cauza proceselor staliniste regizate, menite să justifice asasinarea oponenţilor. Totuşi, ca mulţi alţi stângişti din anii 1930, Feinstein credea că Uniunea Sovietică putea fi un aliat al Frontului Popular împotriva fascismului. A devenit un „călător entuziast“,

în cuvintele lui Guttenplan, „dispus să renunţe la o certă reţinere ideologică pentru energia şi acel know-how organizaţional pe care camarazii Partidului Comunist le aruncau în bătăliile pentru democraţie industrială şi egalitate rasială“. Reţinerea e posibil să-l fi dispus şi la alte compromisuri. O altă carte recentă, Spies: The Rise and Fall of the KGB in America, de istoricii americani John Earl Haynes şi Harvey Klehr împreună cu jurnalistul rus Alexander Vassiliev, prezintă probe, contestate de Guttenplan, că Stone „a colaborat strâns cu KGB“ în 1936 – 1938. Cert e că Stone începuse să-şi revizuiască opiniile vizavi de Uniunea Sovietică, iar la ora pactului sovieto-nazist din 1939 era deja „al nimănui din cauza dezintegrării Frontului Popular“, scrie Guttenplan. De-acum îşi schimbase numele din Feinstein în Stone – o mutare de carieră comună evreilor acelei perioade, deşi Stone „vedea schimbarea ca «protecţie pentru copiii săi»“, notează Guttenplan. Când a fost demis de The Post, rezultat al adâncirii neînţelegerilor politice cu mult mai conservatorul Stern, Stone a căzut în picioare la The Nation, The New Republic şi PM, ziarul stângist efemer din anii 1940. După Pearl Harbor, Stone s-a bucurat câţiva ani de o oarecare respectabilitate, dar s-a pomenit denunţat de Congres ca element subversiv în postbelica panică anticomunistă. Stone era în mod cert de stânga, dar nu era doctrinar. „Nu mă pot abţine să nu fac galerie pentru Tito“ – liderul iugoslav care se rupsese de Moscova – scria Stone în 1948. Dezamăgit de războiul rece, s-a opus creării NATO, dar totodată nu mai găsea motive de speranţă în Uniunea Sovietică, unde Stalin declanşase „o orgie rusească demodată a suspectării străinilor, intelectualilor şi a oricărui gen de dizidenţă“. Când a izbucnit războiul din Coreea în 1950, Stone a fost sceptic faţă de denunţarea agresiunii comuniste de către America. Dar n-a susţinut – aşa cum l-au acuzat detractorii – că războiul fusese instigat exclusiv de Coreea de Sud. În cartea lui, The Hidden History of the Korean War, publicată în 1952, evocă provocările comise de ambele tabere. „Cert e că a subestimat gradul de coordonare dintre regimul nord-coreean al lui Kim Il Sung şi Stalin“, conchide Guttenplan, deşi observă că un contemporan ca Murray Kempton afirma mai târziu că „analiza lui Stone despre derularea războiului a fost impecabilă“. Însă cartea a făcut din Stone un proscris. Ca de altfel şi opiniile lui declarat stângiste care au stârnit suspiciunile celor de la F.B.I. I-a fost refuzată înnoirea paşaportului, a fost urmărit peste un an, iar în 1952 „trecut efectiv pe lista neagră ca reporter“, scrie Guttenplan – interzis chiar şi pe paginile de la The Nation. Intrase „într-un fel de exil intern“, arată Guttenplan, blocat într-un birou închiriat din Washington, „aşteptând să sune telefonul“. Apoi, în 1953, a înfiinţat propriul ziar, I.F. Stone’s Weekly, cu un capital infim, pe lângă lista de 10.000 de abonaţi ai unei defuncte reviste de stânga. Unul dintre deliciile biografiei lui Guttenplan e de a-l urmări pe Stone regizându-şi revenirea. Schimbarea spiritului vremii a ajutat. În ultima parte a anilor 1950, informatorii

anonimi se demodaseră. Ca de altfel şi anchetările „activităţilor ne-americane“. Vechii comunişti ai stângii părăseau scena înlocuiţi de activişti tineri, mai puţin dogmatici, din organizaţii ca Women Strike for Peace şi Student Nonviolent Coordinating Committee. „Au stofă de sfinţi“, scria Stone despre SNCC. „Îi privesc cu veneraţie“. Pe la mijlocul anilor 1960, numărul cititorilor ziarului crescuse incredibil, iar Stone devenea o figură populară a mitingurilor împotriva războiului din Vietnam – un radical fără fervoare sectară. Chiar şi-a recăpătat auzul, după două operaţii. În noiembrie 1967 a apărut în show-ul NBC, Today, discutând amiabil cu Hugh Downs. Trecuseră 18 ani de la ultima lui apariţie televizată. AR dacă războiul rece în cultură se stingea încet, premisele lui geopolitice călăuzeau în continuare războiul american din Vietnam. Stone le blama de ani buni. În 1964, când administraţia Johnson a susţinut că navete nordvietnameze înarmate atacaseră distrugătoarele americane în două ocazii separate, în Golful Tonkin, Stone a emis ipoteza ca primul atac să fi fost provocat de lunile de luptă de gherilă americană contra insurgenţilor şi că al doilea nici n-ar fi avut loc. A avut dreptate. A avut dreptate şi să respingă moda contra-insurgenţei care cuprinsese Casa Albă la începutul anilor 1960. A asemuit-o aceluiaşi gen de abordare al Franţei, care eşuase deja în Algeria şi Indochina, fără să mai menţionăm nefericiţii cubanezi naufragiaţi după Bay of Pigs. Şi a fost un comentator pătrunzător al conflictului arabo-israelian. În tinereţe, Isidore Feinstein avusese de-a face cu răutăţile şi sarcasmul antisemit în Haddonfield, N.J., şi la Universitatea Pennsylvania. Era acut conştient (şi în ciuda schimbării de nume, mândru) de faptul că era evreu. Reproşase guvernului american neacceptarea refugiaţilor evrei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi însoţise în 1946 un vapor cu evrei imigranţi ilegal în Palestina. „În Palestina, un evreu poate fi evreu“, scria el cu exuberanţă. Dar în acelaşi timp îi respecta pe arabi: „Palestina e patria lor. Îşi iubesc ţara. Orice soluţie echitabilă şi durabilă a problemei palestiniene trebuie să-i ia în calcul pe arabi şi sentimentele lor“. Aceasta era grija constantă a lui Stone, chiar şi când celebra Israelul. Timp de decenii şi-a imaginat un stat binaţional ca formula ideală de rezolvare a conflictului tragic legat de revendicările asupra pământului. „Esenţa tragediei“, scria el în The New York Review of Books după războiul din 1967, „este o luptă a celor care au dreptate împotriva celor care au dreptate… Într-o luptă tragică, învingătorii devin vinovaţi şi trebuie să facă concesii învinşilor“. În anii 1970, Stone părea să fie pretutindeni, ţinând cuvântări inaugurale, acceptând titluri onorifice şi apărând în The Dick Cavett Show. A continuat să conteste premisele Războiului Rece chiar şi atunci când expunea abuzurile sovietice. Ultimul lui proiect major, cartea The Trial of Socrates, publicată în 1988, a constituit un efort viguros de a reconcilia libertatea cuvântului cu democraţia. A fost şi o coda potrivită carierei unui radical asumat. h

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

CĂRŢI ILUSTRATE

Săpt. în top

GOLDILICIOUS scrisă şi ilustrată de Victoria Kann 4 (Harper/HarperCollins, 17.99 $) O fată căreia îi plac culorile roz şi mov îşi îndreaptă atenţia către auriu. (Vârsta: 5 – 8 ani)

LISTEN TO THE WIND: THE STORY OF DR. GREG AND „THREE CUPS OF TEA“ de Greg Mortenson şi Susan L. Roth (Dial, 16.99 $) O şcoală se dezvoltă în Pakistan. (Vârsta: 4 – 8 ani)

3 4

Cărţi pentru copii Săpt. aceasta

6 iulie 2009

LECTURI UŞOARE

Săpt. în top

ALONG FOR THE RIDE de Sarah Dessen (Viking, 19.99 $) O vară pe două roţi petrecută de o fată care se maturizează prin învăţarea de lucruri noi despre sine însăşi şi despre cei apropiaţi. (Vârsta: de la 14 ani)

GALLOP! scrisă şi ilustrată de Rufus Butler Seder 84 (Workman, 12.95 $) Animalele par să se mişte la răsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 – 8 ani)

L.A. CANDY de Lauren Conrad (Harper/ HarperCollins, 17.99 $) Fascinaţia lumii TV descrisă de cineva care a fost implicat în acest fenomen. (Vârsta: de la 14 ani)

EXPLORER EXTRAORDINAIRE! de Jane O’Connor, ilustrată de Robin Preiss Glasser (HarperCollins, 12.99 $) Fancy Nancy în natură, în cea mai bună tradiţie a marilor exploratori. (Vârsta: 4 – 7 ani)

THE HUNGER GAMES de Suzanne Collins 41 (Scholastic, 17.99 $) Într-un viitor distopic, o fată luptă pentru supravieţuire în direct la TV. (Vârsta: de la 12 ani)

TWILIGHT: DIRECTOR’S NOTEBOOK de Catherine Hardwicke (Little, Brown, 17.99 $.) Despre modul în care a fost filmat Twilight. (Vârsta: 9 – 12 ani)

THE CURIOUS GARDEN scrisă şi ilustrată de Peter Brown 10 (Little, Brown, 16.99 $) Un băiat, Liam, îngrijeşte o grădină părăsită, transformând-o într-una roditoare.(Vârsta: 4 – 8 ani)

SWING! scrisă şi ilustrată Rufus Butler Seder (Workman, 12.95 $) Copiii par să se mişte la răsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 – 8 ani)

THE GRAVEYARD BOOK de Neil Gaiman, ilustrată 38 de Dave McKean (HarperCollins, 17.99 $) Ca să evite un asasin, un băiat locuieşte în cimitir. (Vârsta: de la 10 ani)

ELEPHANTS CANNOT DANCE! scrisă şi ilustrată de Mo Willems (Hyperion Books for Children/Disney, 8.99 $) Elefantul şi porcuşorul des vizitaţi de autor acceptă o nouă provocare şi îşi şlefuiesc cunoaşterea de sine. (Vârsta: 4 – 8 ani)

THIRTEEN REASONS WHY de Jay Asher (Razorbill, 35 16.99 $) Înainte de a se sinucide, o fată trimite mesaje audio explicative către 13 persoane.(Vârsta: de la 14 ani)

THE AWAKENING de Kelley Armstrong (HarperCollins, 17.99 $) O fată cu modificări genetice, care vede fantome, jonglează cu un set complicat de încercări ale adolescenţei. (Vârsta: de la 12 ani)

LLAMA LLAMA MISSES MAMA scrisă şi ilustrată de Anna Dewdney (Viking, 16.99 $) O creatură mică merge la grădiniţă. (Vârsta: de la 2 ani)

WINGS de Aprilynne Pike (HarperCollins, 16.99 $) Educaţie la domiciliu şi dragoste supranaturală, cu surprize ştiinţifice la nivelul celular. (Vârsta: de la 12 ani)

LADYBUG GIRL AND BUMBLEBEE BOY de David 14 Soman şi Jacky Davis (Dial, 16.99 $) Întâlnirea unui duo dinamic la locul de joacă. (Vârsta: 3 – 5 ani)

MILES TO GO de Miley Cyrus (Disney-Hyperion, 24.95 $) Viaţa interpretului Miley Cyrus. (Vârsta: 9-12 ani)

CRAZY HAIR scrisă de Neil Gaiman, ilustrată de Dave 2 McKean (HarperCollins, 18.99 $) Un cap pe care gorilele sar şi leneşi uriaşi dorm. (Vârsta: 4 – 8 ani)

DORK DIARIES scrisă şi ilustrată de Rachel Renée Russell (Aladdin, 12.99 $) Gândurile unui Samuel Pepys jr. de genul feminin. (Vârsta: 9-13 ani)

CĂRŢI BROŞATE

SERII

THE BOOK THIEF de Markus Zusak (Knopf, 11.99 $) O fată 93 salvează cărţi de la o incendiere nazistă. (Vârsta: de la 14 ani)

LOCK AND KEY de Sarah Dessen (Speak, 8.99 $) Despre 6 fisura care apare în cinismul unei fete.(Vârsta: de la 12 ani)

THE MYSTERIOUS BENEDICT SOCIETY de Trenton Lee Stewart, ilustrată de Carson Ellis (Megan Tingley/Little, Brown, 6.99 $) Copii cu har într-o misiune. (Vârsta: 9 – 12 ani)

EVERMORE de Alyson Noël (St. Martin’s Griffin, 9.95 $) Nemuritori la şcoală. (Vârsta: de la 12 ani)

THREE CUPS OF TEA: YOUNG READERS EDITION de Greg Mortenson şi David Oliver Relin (Puffin, 8.99 $) Un fost alpinist ridică şcoli în satele din Pakistan şi Afganistan. (Vârsta: 9 – 12 ani)

THE TWILIGHT SAGA de Stephenie Meyer (Megan 98 Tingley/Little Brown, ed. cart. şi broş.) Vampiri şi vârcolaci la liceu. (Vârsta: de la 12 ani)

PERCY JACKSON & THE OLYMPIANS de Rick 102 Riordan (Disney-Hyperion, ed. cart. şi broş.) Luptând cu monştri mitologici. (Vârsta: 9 – 12 ani)

DIARY OF A WIMPY KID scrisă şi ilustrată de Jeff Kinney (Abrams, doar ed. cart.) Despre pericolele adolescenţei, în caricaturi. (Vârsta: 9 – 12 ani)

HOUSE OF NIGHT de P. C. şi Kristin Cast (St. Martin’s 43 Press, ed. broş. şi cart.) Vampiri la şcoală. (Vârsta: de la 14 ani)

THE 39 CLUES de mai mulţi autori (Scholastic, doar ed. broş.) Un frate şi o soră călătoresc prin lume în căutarea sursei de putere a familiei lor. (Vârsta: 9 – 12 ani)

THE ABSOLUTELY TRUE DIARY OF A PART-TIME 13 INDIAN scrisă de Sherman Alexie, ilustrată de Ellen Forney (Little, Brown, 8.99 $) Un băiat pleacă din rezervaţia de indieni la o şcoală de copii albi. (Vârsta: de la 12 ani)

THE MORTAL INSTRUMENTS de Cassandra Clare 13 (McElderry/Simon & Schuster, ed. cart. şi broş.) O lume a demonilor şi a războinicilor. (Vârsta: de la 14 ani)

BEAUTIFUL DISASTER de Kate Brian (Simon & Schuster, 9.99 $) Dintr-o instituţie de boli mintale înapoi într-o viaţă fermecată. (Vârsta: de la 14 ani)

GALLAGHER GIRLS de Ally Carter (DisneyHyperion, ed. cart. şi broş.) Despre o şcoală pentru spioni.(Vârsta: de la 12 ani)

VAMPIRE DIARIES de L. J. Smith (HarperTeen, ed. 8 cart. şi broş.) Vamipri la şcoală, implicaţi într-un triunghi amoros. (Vârsta: de la 12 ani)

THE MYSTERIOUS BENEDICT SOCIETY AND THE PERILOUS JOURNEY de Trenton Lee Stewart, ilustrată de Diana Sudyka (Megan Tingley/Little, Brown, 6.99 $) Un geamăn rău produce pagube. (Vârsta: 9 – 12 ani)

NIGHT WORLD de L. J. Smith (Simon Pulse, doar ed. broş.) Rase supranaturale formează societăţi secrete. (Vârsta: de la 14 ani)

THE WEDNESDAY WARS de Gary D. Schmidt (Sandpiper/Houghton Mifflin Harcourt, 6.99 $) Despre un băiat, anii 1960 şi Long Island. (Vârsta: de la 12 ani)

PENDRAGON de D. J. MacHale (Aladdin, ed.cart. şi broş.) Un adolescent călătoreşte în timp şi spaţiu. (Vârsta: de la 10 ani)

6 7

THE BOY IN THE STRIPED PAJAMAS de John Boyne (David Fickling/ Random House, 8.99 $) Un băiat îşi pierde inocenţa în vremuri grele. (Vârsta: de la 12 ani)

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna care s-a încheiat pe 20 iunie, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes. com/ books. Toate cele patru liste de cărţi pentru copii apar în fiecare săptămână pe site-ul Book Review. Editorii au furnizat categoriile de vârstă pentru titlurile respective.

TBR: Din culise O CARTE PERICULOASĂ PENTRU BĂIEŢI: Crazy for the Storm a lui Norman

Ollestad, numărul 10 pe lista de ediţii broşate nonficţiune în această săptămână, dă un nou sens călătoriilor de aventură. Ollestad avea doar 11 ani când micul avion care îi transporta pe el, pe tatăl său şi pe iubita acestuia la o competiţie de ski s-a prăbuşit din cauza furtunii în Munţii San Gabriel, la vest de Los Angeles. Tatăl lui Ollestad, genul de părinte care şi-a pus viaţa în slujba succesului fiului – împingându-l pe acesta către ski de performanţă încă de la vârsta de patru ani, pentru ca ani mai târziu puştiul să încalece, ca surfer, primul său val uriaş – a murit în accident. După ce iubita tatălui a pierdut şi ea pariul cu viaţa la jumătatea unei pârtii îngheţate, Ollestad s-a văzut nevoit să coboare singur, urmând dârele de sânge ale acesteia. Episodul mai mult decât chinuitor este relatat într-o tensionantă manieră apocaliptico-cercetăşească, în secvenţe de la faţa locului alternate cu amintiri ale unui Ollestad care îşi serbează majoratul în cultura libertină a surfului de performanţă practicat în anii ’70 în Topanga Canyon şi în Malibu. Nimic din cele relatate nu s-ar încadra în accepţiunea clasică a unei relaţii tată-fiu, dar Ollestad reuşeşte să stoarcă unele lecţii de viaţă. „Lucrurile frumoase s-au amestecat uneori cu cele înşelătoare“, scrie el. „S-ar fi putut înâmpla chiar simultan, sau ar fi rezultat unele din celelalte“.

ÎN BĂTAIA VÂNTULUI: The Angel’s Game, povestea lui Carlos Ruiz Zafón despre un scriitor care, în Barcelona anilor ’20, ajunge să-şi vândă – aproape literalmente – sufletul diavolului, intră în clasamentul de ediţii broşate de ficţiune la numărul 3, conturând atmosfera ceţoasă a unei alei lăturalnice, precum şi un cor de cronici împărţite. Carol Memmott scria în USA Today despre „o idilă pentru cărţi şi cuvinte, redată maiestuos, precum şi un omagiu obsesiv adus iubirii pasionale“. Dar în Book Review, Terrence Rafferty a proclamat plăcerile stârnite de roman ca fiind unele „vinovate“, Ruiz Zafón „ţesând o intrigă fantastic de elaborată în jurul unei idei bizare, dar relativ subţire“, avansând ipoteza că „într-o zi proastă, un scriitor poate ceda unui sentiment de zădărnicie în ceea ce priveşte valoarea chemării sale, începând astfel să creadă că actul de a spune o poveste nu mai este unul de prisos, ci cu siguranţă unul diabolic“. Fanii romanului precedent al lui Ruiz Zafón, The Shadow of the Wind, îşi vor aminti, poate, de Cimitirul Cărţilor Uitate, un motiv de natură borgesiană pe care îl întâlnim din nou. Doar că acolo autorul era destul de încrezător că nu va fi îngropat prea curând. Shadow s-a vândut într-un număr estimat la 12 miloane de exemplare la nivel mondial, aterizând la numărul 5 în lista bestsellerurilor internaţionale realizată de newsletterul Publishing Trends, după The Da Vinci Code, dar devansând Harry Potter and the HalfBlood Prince. SURORI DE SUFLET: Dune Road – cartea

cu care Jane Green şi-a urmat succesul din 2008 cu The Beach House – intră în clasamentul ediţiilor broşate, secţiunea ficţiune, la nr. 14. Pentru cei care preferă însă mai puţin nisip în lecturile de vară, J. Courtney Sullivan şi al ei Commencement, despre nenorocirile în lanţ prin care trec o gaşcă de proaspăt absolvenţi de la Smith, intră pe poziţia 23 în lista extinsă, în timp ce cartea Short History of Women a lui Kate Walbert, recenzată pe coperta Book Review luna trecută, aterizează la nr. 30. JENNIFER SCHUESSLER

Ediţii cartonate

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

FICŢIUNE

Săpt. trecută

Săpt. în top

HORSE SOLDIERS de Doug Stanton (Scribner, 28 $) Un mic grup de soldaţi ai Forţelor Speciale au luptat călare cu talibanii la scurt timp după 11 septembrie.

OUTLIERS de Malcolm Gladwell (Little, Brown, 27.99 $) De ce unii oameni au succes – de la autorul volumului Blink.

A BOLD FRESH PIECE OF HUMANITY de Bill O’Reilly (Broadway, 26 $) Comentatorul de la Fox News despre educaţia şi cariera sa.

THE PHYSICK BOOK OF DELIVERANCE DANE de Katherine Howe (Voice, 25.99 $) O absolventă este prinsă în cercetarea sa despre o vindecătoare ce fusese acuzată de vrăjitorie în Salem.

RENEGADE de Richard Wolffe (Crown, 26 $) Descrierea ascensiunii lui Barack Obama, bazată pe expunerea campaniei acestuia şi pe un număr mare de interviuri.

THE SCARECROW de Michael Connelly (Little, Brown, 27.99 $) Un reporter de la Los Angeles Times urmăreşte un criminal deviant.

HOME GAME de Michael Lewis (Norton, 23.95 $) Un tată ambivalent are o relaţie bună cu copilul său.

THE LAST BEST HOPE de Joe Scarborough (Crown Forum, 26 $) Sfaturi pentru republicani şi pentru America, de la un fost congresman, acum gazda emisiunii MSNBC Morning Joe.

MEDUSA de Clive Cussler şi Paul Kemprecos (Putnam, 27.95 $) În cel de-al 8-lea roman din seria NUMA Files, Kurt Austin şi echipa sa se confruntă cu o meduză rară, cu un sindicat al crimei chinezeşti şi cu un virus mortal.

ARE YOU KIDDING ME? de Rocco Mediate şi John Feinstein (Little, Brown, 26.99 $) Competiţia palpitantă dintre Mediate şi Tiger Woods de la U.S. Open-ul din 2008.

SHANGHAI GIRLS de Lisa See (Random House, 25 $) În 1930, două surori chineze sunt vândute ca soţii unor californieni, părăsindu-şi ţara sfâşiată de război pentru a li se alătura.

8 9

THE YANKEE YEARS de Joe Torre Tom Verducci (Doubleday, 26.95 $) Fostul antrenor al formaţiei Yankee despre anii petrecuţi alături de echipă (1996-2007).

THE BOURNE DECEPTION de Eric Van Lustbader (Grand Central, 27.99 $) Personajul lui Robert Ludlum, Jason Bourne, ajută la prevenirea unui război mondial.

THE ANGEL’S GAME de Carlos Ruiz Zafón (Doubleday, 26.95 $) Un scriitor din Barcelona acceptă un contract sinistru.

RELENTLESS de Dean Koontz (Bantam, 27 $) Un scriitor este urmărit de un critic sociopat.

5 6

NONFICŢIUNE LIBERTY AND TYRANNY de Mark R. Levin (Threshold Editions, 25 $) Un manifest conservator scris de gazda unui talkshow, preşedinte al Landmark Legal Foundation.

KNOCKOUT de Catherine Coulter (Putnam, 26.95 $) Agenţii FBI Dillon Savich şi Lacey Sherlock – în acelaşi timp, soţ şi soţie – încearcă să protejeze o fată de 7 ani cu puteri paranormale de unchiul său criminal şi profitor.

Săpt. aceasta

Săpt. în top

6 iulie 2009

THE NEIGHBOR de Lisa Gardner (Bantam, 25 $) Există mai mulţi suspecţi în cazul dispariţiei unei profesoare drăguţe.

CRAZY FOR THE STORM de Norman Ollestad (Ecco, 25.99 $) Un băiat de 11 ani supravieţuieşte accidentului aviatic care i-a ucis tatăl şi coboară singur de pe munte, prin viscol.

PRAIRIE TALE de Melissa Gilbert (Simon Spotlight Entertainment, 26 $) Despre cum să depăşeşti dependenţa de calmante şi relaţiile eşuate, de starul din Little House on the Prairie.

12*

THE END OF OVEREATING de David A. Kessler (Rodale, 25.95 $) Despre modul în care consumul grăsimilor, zaharurilor şi sării ne afectează mintea şi corpul şi încurajează exagerările.

12 DEAD AND GONE de Charlaine Harris (Ace, 25.95 $) Sookie Stackhouse îl caută pe ucigaşul unui vârcolac-panteră.

SATCHEL de Larry Tye (Random House, 26 $) O biografie a marelui aruncător din liga de baseball.

DUNE ROAD de Jane Green (Viking, 25.95 $) Într-un oraş prosper din Connecticut, o femeie divorţată se angajează ca asistentă a unui faimos scriitor singuratic, care ascunde un secret.

ALWAYS LOOKING UP de Michael J. Fox. (Hyperion, 25.99 $) Despre ultimii 10 ani ai lui Fox; lupta cu boala Parkinson şi munca sa ca activist în cadrul fundaţiei sale.

THE HELP de Kathryn Stockett (Amy Einhorn/Putnam, 24.95 $) O tânără albă şi două servitoare de culoare în Mississippi anilor 1960.

BORN TO RUN de Christopher McDougall (Knopf, 24.95 $) Secretele alergării pe distanţe mari dezvăluite de un trib indian din Mexic.

8TH CONFESSION de James Patterson şi Maxine 16* THE Paetro (Little, Brown, 27.99 $) Detectivul Lindsay Boxer şi

16*

TEARS IN THE DARKNESS de Michael Norman şi Elizabeth M. Norman (Farrar, Straus & Giroux, 30 $) Despre nimicitorul marş forţat din Bataan şi despre urmările sale.

TOMORROW de Lee Child (Delacorte, 27 $) Jack 10* GONE Reacher descoperă o conspiraţie veche din timpul războiului sovietic din Afganistan.

SKIN TRADE de Laurell K. Hamilton (Berkley, 26.95 $) În timp ce investighează nişte crime din Las Vegas, vânătorul de vampiri Anita Blake se confruntă cu puterea vârcolacilor-tigri.

FAMILY de David Baldacci (Grand Central, 27.99 $) 12* FIRST Foşti agenţi ai serviciilor secrete, acum detectivi particulari, caută un copil răpit în timpul unei petreceri la Camp David.

Clubul Femeilor Criminaliste investighează două omoruri.

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna încheiată pe 20 iunie, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile de gen); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes.com/books.

Selecţia editorilor Cărţi recente care ne-au stârnit interesul THE EVOLUTION OF GOD de Robert Wright (Little, Brown, 25.99 $) În această minuţioasă dar provocatoare examinare a istoriei religioase, Wright observă continua schimbare pozitivă a moralei de-a lungul timpului, dar contestă caracterul special al fiecărei credinţe în parte.

WAR OF NECESSITY, WAR OF CHOICE: A MEMOIR OF TWO IRAQ WARS de Richard N. Haass (Simon & Schuster, 27 $) Haass, care a servit în guvernările ambilor Bush şi a devenit un critic al tacticilor abordate de fiu, compară războaiele pe care ei le-au purtat cu Irakul.

LOVE AND OBSTACLES: STORIES de Aleksandar Hemon (Riverhead, 25.95 $) Excentricul versat care narează aceste povestiri se declară expert în „acele ingenioase scenarii postmoderne“ legate oarecum de identitate.

THE INDUSTRIAL REVOLUTIONARIES: THE MAKING OF THE MODERN WORLD 1776-1914 de Gavin Weightman (Grove, 27.50 $) Acest antrenant studiu al lui Weightman abundă în portrete umane fascinante.

WANTING de Richard Flanagan (Atlantic Monthly, 24 $) Firele epice ale acestui roman cu nuanţe istorice al lui Flanagan aduc în prim plan un orfan dickensian din Tasmania, dar şi pe însuşi Dickens, într-un punct de cotitură la mijlocul vieţii.

ARTHUR MILLER: 1915-1962 de Christopher Bigsby (Harvard University, 35 $) Recurgând la materiale nedezvăluite, Bigsby ni-l arată pe dramaturg încercând să-şi păstreze verticalitatea în America primei jumătăţi a secolului trecut.

THE HEYDAY OF THE INSENSITIVE BASTARDS: STORIES de Robert Boswell (Graywolf, 24 $) Inadaptaţii din vecini, surprinşi în momente în care împrejurările îi poartă către noi direcţii. THE ANGEL’S GAME de Carlos Ruiz Zafón, traducere de Lucia Graves (Doubleday, 26.95 $) Eroul-scriitor al lui Ruiz Zafón bănuieşte că ar fi făcut un pact cu diavolul. APPASSIONATA de Eva Hoffman (Other Press, 25 $) Un roman inteligent şi tulburător, în care o pianistă devine iubita unui cecen dedicat politicii ţării sale. Recenziile acestor cărţi şi ale altora recent apărute sunt pe web: nytimes.com/books.

Raftul cu ediţii broşate AMERICAN LION: Andrew Jackson in the White House de Jon Meacham (Random House, 18 $) Această carte captivantă şi bine scrisă a câştigat anul acesta Premiul Pulitzer pentru biografie. Jackson se considera un intrus trimis la Washington într-o mişcare populistă, şi a crescut mult influenţa mandatului său. Jackson „e cel care aduce în multe privinţe cel mai bine cu noi, dintre primii mari preşedinţi“, scrie Mecham. Viaţa şi cariera sa ilustrează „eternele impulsuri competitive ale Americii, conflictele dintre graţie şi furie, generozitate şi violenţă, dreptate şi cruzime“. AMERICA AMERICA de Ethan Canin (Random House, 15 $) Protagonistul romanului lui Canin e un băiat din clasa muncitoare din nordul New Yorkului, care prestează tot felul de slujbe ciudate pentru un localnic înstărit şi influent politic. La maturitate, naratorul – educat de şeful său şi însurat cu una dintre fiicele lui – priveşte în urmă la evenimentele din 1971 şi 1972, din preajma campaniei senatoriale şi prezidenţiale a unui candidat susţinut de protectorul său. „Am fost implicat în ceva… nepermis de eronat“, se gândeşte el. THE REAGAN DIARIES editate de Douglas Brinkley (Harper Perennial, 19.99 $) Ronald Reagan şi-a ţinut jurnalele – reduse aici cu două treimi – întocmai ca pe nişte caiete de amintiri, dar care scot la iveală multe amănunte politice şi istorice. Îl vedem pe Reagan ca un conducător activ şi alert, în special în primul mandat. Avea vorbe grele pentru republicanii moderaţi, dar îi detesta şi mai mult pe habotnici. Iese în evidenţă dragostea pentru soţia sa, Nancy, dar şi afecţiunea faţă de prietenii săi din epoca Hollywood. INVENTING NIAGARA: Beauty, Power, and Lies de Ginger Strand (Simon & Schuster, 16 $) „Cartea aceasta ilustrează o obsesie“, scrie Strand, „o obsesie pentru tot ceea ce Niagara a ajuns să însemne: natură, America, putere, frumuseţe, moarte“. Cu seriozitate şi umor, ea explorează istoria şi locul acesteia în cultura populară. Strand vizitează de asemenea birourile Autorităţii New Yorkeze de Electricitate, întrucât aceasta creşte debitul apei pentru sezonul turistic de primăvară, şi intervievează un muncitor care a contractat cancer în timpul slujbei la o fabrică locală Goodyear. THE COMANCHE EMPIRE de Pekka Hamalainen (Yale

University, 22 $) În secolul al XVIII-lea şi mare parte din cel deal XIX-lea, un imperiu agresiv a dominat vaste întinderi din sudvestul american. Doar că aceşti imeprialişti nu erau europeni, ci din tribul Comanche. Cartea prezintă „o inversare a rolurilor cu care istoria ne-a obişnuit“, scrie Hamalainen. „E o poveste în care indienii se extind, dictează şi prosperă, iar coloniştii europeni opun rezistenţă, se retrag şi luptă ca să supravieţuiască“. The Comanche Empire a câştigat Premiul Bancroft 2009.

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

A NATION OF COUNTERFEITERS: Capitalists, Con Men, and the Making of the United States de Stephen Mihm (Harvard University, 18.95 $) Dacă

n-ar fi fost Războiul Civil, Statele Unite nu ar fi avut niciodată un curs valutar federal controlat; până atunci, sute de bănci particulare nereglementate emiteau bani, mulţi dintre ei cu valoare incertă. „Cartea de faţă este una distractivă“, scrie Stephen Kotkin în The Times. „Mihm redă economia timpurie a Americii într-o manieră creativă strălucită“. ELLINGTON BOULEVARD: A Novel in A-Flat de Adam Langer (Spiegel & Grau, 15 $) Vieţile amoroase şi destinele imobiliare a zece newyorkezi se concentrează în jurul unui apartament dintr-o zonă renovată a West 106th Street. Romanul are „un sentimentalism urban, autentic“, spune critical nostru Troy Patterson. FRANKLIN AND LUCY: Mrs. Rutherfurd and the Other Remarkable Women in Roosevelt’s Life de Joseph E. Persico (Random House, 18 $)

Această carte se concentrează pe aventura lui Roosevelt cu Lucy Mercer (devenită Rutherfurd), o relaţie care a început prin 1910 şi s-a încheiat în 1918, când Eleanor Roosevelt a descoperit-o, pentru ca apoi să fie reluată. Persico discută şi relaţiile lui Roosevelt cu alte femei, amintindu-ne de vremurile în care vieţile private ale politicienilor rămâneau private. THE DAY THE EARTH CAVED IN: An American Mining Tragedy de

Joan Quigley (Random House, 16 $) O exploatare carboniferă subterană din Centralia, Pennsylvania, a ars mocnit timp de patru decenii, distrugând oraşul, ca urmare a faptului că guvernul de stat şi cel federal nu au putut furniza banii necesari pentru a stinge focul. Cartea „este scandaloasă în tradiţia dezvăluirilor“, scrie Harry Hurt al III-lea în The Times. THE DUMBEST GENERATION: How the Digital Age Stupefies Young Americans and Jeopardizes Our Future (Or, Don’t Trust Anyone Under 30) de Mark Bauerlein (Jeremy P. Tarcher/Penguin, 15.95 $) În timp ce lumea

digitală le-au erodat capacitatea de atenţie şi deprinderile analitice, liceenii americani ştiu şi fac mai puţine ca oricând, susţine Bauerlein. Elsa Dixler

Săpt. în top

Săpt. aceasta

6 iulie 2009

FICŢIUNE FORMAT DE BUZUNAR

Săpt. în top

THE SHACK de William P. Young (Windblown Media, 57 14.99 $) Un bărbat a cărui fiică a fost răpită este invitat, aparent de Dumnezeu, într-o cabană izolată. (†)

MY SISTER’S KEEPER de Jodi Picoult (Pocket, 5 7.99 $) O fată îşi dă părinţii în judecată după ce află că ei intenţionează ca ea să îşi doneze un rinichi.

MY SISTER’S KEEPER de Jodi Picoult (Washington 39 Square, 14 $) O fată îşi dă părinţii în judecată după ce află că ei intenţionează ca ea să îşi doneze un rinichi.

DEAD UNTIL DARK de Charlaine Harris (Ace, 7.99 $) 30 Sookie Stackhouse se îndrăgosteşte de un golan vampir.

THE GUERNSEY LITERARY AND POTATO PEEL PIE SOCIETY de Mary Mary Ann Shaffer (Dial, 14 $) O jurnalistă îi întâlneşte pe bătrânii membri ai rezistenţei anti-naziste de pe insulă.

SAIL de James Patterson şi Howard Roughan (Vision, 8 9.99 $) O vacanţă pe mare se transformă într-un dezastru.

LIVING DEAD IN DALLAS de Charlaine Harris (Ace, 7.99 $) Un vampir îi cere lui Sookie Stackhouse să-l găsească pe tovarăşul său dispărut.

ANGELS AND DEMONS de Dan Brown (Pocket, 19 9.99 $) Un savant încearcă să salveze Vaticanul de uneltirile unei societăţi secrete.

ROGUE de Danielle Steel (Dell, 7.99 $) O doctoriţă divorţată pe cale să se recăsătorească se confruntă cu o dilemă când fostul soţ îi cere să lucreze cu el la un proiect umanitar.

THE LAST ORACLE de James Rollins (Harper, 7.99 $) Membri ai unităţilor Sigma Force se luptă cu un grup de oameni de ştiinţă hoţi.

SUNDAYS AT TIFFANY’S de James Patterson şi 2 Gabrielle Charbonnet (Vision, 7.99 $) O femeie găseşte o dragoste neaşteptată.

PRIDE AND PREJUDICE AND ZOMBIES de Jane 12 Austen şi Seth Grahame-Smith (Quirk, 12.95 $) Clasica poveste, redescrisă într-un „haos ultraviolent cu zombie“.

THE ART OF RACING IN THE RAIN de Garth Stein (Harper Paperbacks, 14.99 $) Un câine inteligent, parte labrador, parte terrier, îl ajută pe stăpânul său, un pilot de curse care are probleme.

OLIVE KITTERIDGE de Elizabeth Strout (Random House, 14 $.) O profesoară de matematică de a şaptea leagă cele 13 poveştiri plasate pe coasta statului Maine; câştigătorul Pulitzer 2009 pentru ficţiune.

VISION IN WHITE de Nora Roberts (Berkley, 16 $) O fotografă de nunţi se îndrăgosteşte de fratele viitoarei mirese; prima carte din seria Bride Quartet.

THE ALCHEMIST de Paulo Coelho (HarperOne, 92 13.95 $) Un ciobănaş spaniol călătoreşte în Egipt în căutarea unei comori.

FROM DEAD TO WORSE de Charlaine Harris (Ace, 11 7.99 $) După o explozie mortală la un summit al vampirilor, Sookie Stackhouse se confruntă cu un pericol.

SARAH’S KEY de Tatiana de Rosnay (St. Martin’s 19 Griffin, 13.95 $) Un jurnalist american contemporan investighează ce s-a întâmplat cu o fetiţă şi familia ei în timpul arestării evreilor din Paris, în 1942.

THE LAST PATRIOT de Brad Thor (Pocket, 9.99 $) Scot Harvath, un super-agent de la Securitatea Naţională, caută un secret străvechi ce ar putea înfrânge militanţii islamici.

THE BOOK OF LIES de Brad Meltzer (Grand Central, 7.99 $) Ucigaşul tatălui creatorului seriei Superman, Jerry Siegel, este asociat poveştii biblice despre Cain şi Abel.

SALVATION IN DEATH de J. D. Robb (Berkley, 7.99 $) Locotenentul Eve Dallas investighează uciderea unui preot; de Nora Roberts, scris sub pseudonim.

THE FRONT de Patricia Cornwell (Berkley, 7.99 $) Un anchetator din Massachusetts şi echipa lui din At Risk se confruntă cu o asociaţie criminală din interiorul departamentelor de poliţie.

CLUB DEAD de Charlaine Harris (Ace, 7.99 $) Atunci 16 când iubitul lui Sookie Stackhouse este răpit, ea călătoreşte în Mississippi pentru a-l găsi, fiind ajutată de un Elvis întors din morţi.

SUMMER AFFAIR de Elin Hilderbrand (Back 10* ABay/ Little, Brown, 14.99 $) O artistă de succes, căsăto-

rită, este atrasă de un miliardar în Nantucket.

THE ELEGANCE OF THE HEDGEHOG de Muriel 23 Barbery (Europa, 15 $) O tânără şi o portăreasă văduvă, ambele în secret intelectuale, se împrietenesc.

THE TIME TRAVELER’S WIFE de Audrey Niffenegger (Harvest/Harcourt, 14.95 $) Viaţa alături de un bibliotecar curajos care călătoreşte înainte şi înapoi în timp.

THE GARDEN OF LAST DAYS de Andre Dubus III (Norton, 14.95 $) Într-o noapte

din septembrie 2001, un saudit vizitează un club din Florida şi plăteşte pentru dansul unei stripteuze. Ea e o mamă singură care şi-a adus copilul de trei ani cu ea la muncă; în timp ce dansează, copilul este răpit pentru scurtă vreme de un patron nemulţumit. Dubus, care a scris House of Sand and Fog, îşi bazează romanul pe ceea ce se ştie despre celula teroristă din Florida care a deturnat un avion pe 11 septembrie.

FICŢIUNE FORMAT CLASIC

Ediţii broşate

EARTH de Jhumpa Lahiri (Vintage 13* UNACCUSTOMED Contemporaries, 15 $) Poveşti despre anxietate şi transforma-

THE BEACH HOUSE de Jane Green (Plume, 15 $) Când o văduvă din Nantucket află că poate să-şi piardă casa, o transformă într-o pensiune B&B.

FIREFLY LANE de Kristin Hannah (St. Martin’s Griffin, 24 14.95 $) O prietenie între două femei în nord-vestul Pacificului se întinde peste trei decenii şi multe alegeri de viaţă.

THE KITE RUNNER de Khaled Hosseini (Riverhead, 80 15.95 $ şi 14 $) Un american de origine afgană se întoarce în Kabul pentru a afla ce mai face un prieten din copilărie.

CITY OF THIEVES de David Benioff (Plume, 15 $) Doi 12 tipi arestaţi în Rusia celui de-al Doilea Război Mondial au de îndeplinit o misiune cvasi-imposibilă pentru a-şi salva vieţile.

TESTIMONY de Anita Shreve (Back Bay, 14.99 $) Actele sexuale filmate pe o casetă declanşează un scandal la o şcoală preparatorie din Vermont.

ONE FIFTH AVENUE de Candace Bushnell (Voice/ Hyperion, 15.99 $) Lumea bârfei, cea a teatrului şi cea a fondurilor de investiţii au o adresă în comun.

re prin care trec nişte părinţi bengalezi şi copiii lor americani.

LIKENESS de Tana French (Penguin, 15 $) 20* THE Cassie Maddox, detectiv, este atrasă într-un caz de crimă, în care victima arată exact ca ea.

NEXT DOOR de Debbie Macomber (Mira, 15* RIGHT 7.99 $) O reeditare a două romane, Father’s Day (1991) şi

The Courtship of Carol Sommars (1990).

THE BOURNE SANCTION de Eric Van Lustbader (Grand Central, 9.99 $) Jason Bourne, personajul lui Robert Ludlum, urmăreşte un lider terorist musulman.

HARBOR LIGHTS de Sherryl Woods (Mira, 7.99 $) Un tată singur şi o femeie ce lucrează într-o librărie de pe Main Street se găsesc irezistibili reciproc; un roman Chesapeake Shores.

PHANTOM PREY de John Sandford (Berkley, 9.99 $) 7 Detectivul din Minneapolis Lucas Davenport investighează o serie de crime ale căror victime sunt tineri goth.

GOODBYE de Lisa Gardner (Bantam, 7.99 $) Un 19* SAY agent FBI urmăreşte un criminal care foloseşte păianje-

nii drept arme.

UNDER THE RADAR de Fern Michaels (Zebra, 6.99 $) 4 Sororitatea este solicitată să protejeze 14 adolescente însărcinate, recent evadate dintr-o sectă poligamă.

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna încheiată pe 20 iunie, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi representative pentru toate librăriile); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe nytimes.com/books.

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

NONFICŢIUNE

Săpt. în top

Ediţii broşate

6 iulie 2009 Săpt. în top

Săpt. aceasta

GLENN BECK’S „COMMON SENSE“ de Glenn Beck 2 (Mercury Radio Arts/Threshold Editions, 11.99 $) Cugetări despre guvernare inspirate de Thomas Paine. (†)

THE TIPPING POINT de Malcolm Gladwell (Back 246 Bay/Little, Brown, 14.95 $) Un studiu despre epidemiile sociale, cunoscute drept tendinţe pasagere.

THREE CUPS OF TEA de Greg Mortenson şi David 125 Oliver Relin (Penguin, 15 $) Un fost alpinist clădeşte şcoli în sate din Pakistan şi Afganistan.

LONE SURVIVOR de Marcus Luttrell şi Patrick 33 Robinson (Back Bay/Little, Brown, 15 $) Povestea dureroasă a unei operaţiuni Navy Seals.

WHEN YOU ARE ENGULFED IN FLAMES de 3 David Sedaris (Back Bay/Little, Brown, 15.99 $) Eseuri umoristice despre vârsta a doua, mortalitate şi renunţarea la fumat.

PUBLIC ENEMIES de Bryan Burrough (Penguin, 16 $) O istorie a primelor zile ale F.B.I..

AN INCONVENIENT BOOK de Glenn Beck (Threshold Editions, 19.99 $) Gazda conservatoare de talk-show-uri despre „cele mai mari probleme ale lumii“.

BLINK de Malcolm Gladwell (Back Bay/Little, Brown, 88 15.99 $) Importanţa instinctului în funcţionarea gândirii.

TOO FAT TO FISH de Artie Lange cu Anthony Bozza 3 (Spiegel & Grau, 16 $) Memorii scrise de un comedian din echipa emisiunii The Howard Stern Show.

AMERICAN LION de Jon Meacham (Random House, 18 $) Andrew Jackson la Casa Albă.

LIBERAL FASCISM de Jonah Goldberg (Broadway, 17 $) Această „istorie alternativă“ a liberalismului american îi găseşte rădăcinile în fascismul clasic.

o duce în Italia, India şi Indonezia.

90 MINUTES IN HEAVEN de Don Piper şi Cecil 139 Murphey (Revell, 12.99 $) Un preot povesteşte experienţa lumii de dincolo pe care a avut-o după un accident.

SAME KIND OF DIFFERENT AS ME de Ron Hall, 36 Denver Moore şi Lynn Vincent (Nelson, 14.99 $) Prietenia neobişnuită dintre un vagabond şi un dealer de artă de succes, care s-au cunoscut într-un adăpost din Texas.

THE OMNIVORE’S DILEMMA de Michael Pollan 92 (Penguin, 16 $) Calea mâncării din pământ până în farfurie.

MY HORIZONTAL LIFE de Chelsea Handler (Bloomsbury, 14.95 $) Un jurnal al aventurilor de-o noapte.

MY STROKE OF INSIGHT de Jill Bolte Taylor (Plume, 4 15 $) O cercetătoare a creierului uman împărtăşeşte ceea ce a învăţat din accidentul cerebral suferit în 1996.

PRAY, LOVE de Elizabeth Gilbert (Penguin, 126 14* EAT, 15 $) Călătoria de un an a scriitoarei în căutarea sinelui

* IN DEFENSE OF FOOD de Michael Pollan (Penguin, 8 15 $) Un manifest care ne îndeamnă: „Mâncaţi! Nu prea mult. În special vegetale.“ I HOPE THEY SERVE BEER IN HELL de Tucker Max (Citadel/Kensington, 15.95 $) Viaţa unui afemeiat beţiv şi egocentric.

FROM MY FATHER de Barack Obama 153 20* DREAMS (Three Rivers, 13.95 $) Preşedintele povesteşte despre viaţa sa ca fiu al unui bărbat african şi al unei americance albe.

Sfaturi, Cărţi practice şi Diverse Săpt. aceasta

EDIŢII CARTONATE

Săpt. în top

EXCUSES BEGONE! de Wayne W. Dyer (Hay House, 4 24.95 $) Cum să renunţi la vechile scuze şi să adopţi noi moduri de gândire care să te ajute să obţii fericirea. (†)

2 3

Săpt. aceasta

EDIŢII BROŞATE

Săpt. în top

21 ACT LIKE A LADY, THINK LIKE A MAN de Steve Harvey (Amistad/HarperCollins, 23.99 $) Sfaturi pentru relaţii de la gazda a emisiunii The Steve Harvey Morning Show.

COOK YOURSELF THIN de personalul de la 7 Lifetime Television (Hyperion, 19.99 $) Cum să reduci consumul de calorii şi să-ţi îmbunătăţeşti sănătatea fără a sacrifica mâncarea pe care o iubeşti.

THE LAST LECTURE de Randy Pausch şi Jeffrey 63 Zaslow (Hyperion, 21.95 $) Gânduri despre importanţa „profitării de fiecare clipă“ ale lui Pausch, profesor emerit la Carnegie, care a murit de cancer pancreatic la 47 de ani.

THE LOVE DARE de Stephen Kendrick, Alex 39 Kendrick şi Lawrence Kimbrough (B&H, 14.99 $) O provocare pentru soţi ca 40 de zile să se iubească necondiţionat.(†)

DIVINE SOUL SONGS de Zhi Gang Sha (Simon & Schuster, 26.95 $) Autovindecare spirituală, cu sublinierea importanţei practicii. (†)

WHAT TO EXPECT WHEN YOU’RE EXPECTING416 de Heidi Murkoff şi Sharon Mazel (Workman, 14.95 $) Sfaturi pentru viitorii părinţi. (†)

MASTER YOUR METABOLISM de Jillian Michaels 11 şi Mariska van Aalst (Crown, 26 $) Un plan de detoxifiere şi reechilibrare hormonală pentru a slăbi, de un antrenor din emisiunea NBC The Biggest Loser.

NATURALLY THIN de Bethenny Frankel şi Eve Adamson (Fireside, 16 $) Reguli şi reţete pentru a scăpa din capcana dietei, de la un star din The Real Housewives of New York City.

MARTHA STEWART’S CUPCAKES de editorii de la Martha Stewart Living (Clarkson Potter, 24.99 $) Reţete şi idei, de la cele simple la cele ornate elaborat.

THE FIVE LOVE LANGUAGES de Gary Chapman 99 (Northfield, 13.99 $) Cum să-ţi comunici dragostea astfel ca partenerul să înţeleagă.

HUNGRY GIRL 200 UNDER 200 de Lisa Lillien (St. 10 Martin’s Griffin, 19.95 $) 200 de reţete cu mai puţin de 200 de calorii, pentru mic dejun, prânz, cină şi gustări.

WEBER’S WAY TO GRILL de Jamie Purviance (Sunset, 24.95 $) Tehnici şi reţete pentru a pregăti un grătar foarte reuşit.

THE PURPOSE-DRIVEN LIFE de Rick Warren (Zondervan, 14.99 $) Despre cum să găseşti sensul în viaţă prin Dumnezeu.

THE POWER OF NOW de Eckhart Tolle (New World 69 Library, 14 $).) Un ghid despre dezvoltarea personală şi iluminarea spirituală.

THE SECRET de Rhonda Byrne (Atria/Beyond Words, 128 23.95 $) Legea atracţiei ca o cheie pentru a obţine ceea ce vrei.

UNCOMMON de Tony Dungy with Nathan Whitaker (Tyndale, 24.99 $) Fostul antrenor al echipei Indianapolis Colts ţine un discurs despre cum să trăieşti o viaţă „care să aibă însemnătate“.

THE NOTICER de Andy Andrews (Thomas Nelson, 17.99 $) Ficţiunea, alegoria şi sfaturile descriu cum o schimbare de perspectivă poate modifica viaţa cuiva.

THE TOTAL MONEY MAKEOVER de Dave Ramsey (Nelson, 24.99 $) Despre cum să obţii o bunăstare financiară, nu prin reglări rapide ci printr-o abordare onestă a modului în care administrezi banii.

THE G-FREE DIET de Elisabeth Hasselbeck (Center 7 Street, 24.99 $) Sfaturi despre evitarea consumului de gluten, din partea unei realizatoare TV care suferă de boala celiacă.

Eseu

Daniel Gross

Bogaţii n-au odihnă ezintegrarea financiară i-a făcut pe literaţi să dea fuga la clasici în căutare de perspective şi sprijin. Isprăvile mişeleşti ale lui Bernie Madoff trimit cu gândul la Marele Gatsby sau la The Way We Live Now. Într-o vreme când adepţii convinşi ai pieţei libere precum Richard Posner pun la îndoială eficienţa capitalismului, operele lui Karl Marx încep să fie scoase din lada de gunoi a istoriei. Cele mai multe din criticile clasice ale capitalismului sunt menţionate adesea, dar citite rareori, fiind genul de cărţi din care oamenii citează des fără să le cunoască conţinutul cu adevărat. Pentru a ne înţelege pasiunea brusc periclitată pentru avioane personale şi poşete de 5.000 de dolari, am scos de la naftalină un titlu clasic – Theory of the Leisure Class, de Thorstein Veblen, publicat în 1899.

Uitaţi de lecţia despre recreere a lui Thorstein Veblen. În cultura actuală a banului, a fi inactiv înseamnă a fi irelevant. În această carte, Veblen – pe care C. Wright Mills îl numea „cel mai bun critic al Americii produs vreodată de America“ – analiza obiceiurile şi moravurile unui grup privilegiat care era scutit de la truda industrială şi care se făcea remarcat prin cheltuieli exagerate. Renumita sa expresie, „risipa ostentativă“, se referea la consumul care nu satisface altă nevoie decât cea de a clădi prestigiu, un semnificat cultural menit să intimideze şi să impresioneze. În această epocă a iahturilor recăpătate, a vilelor kitsch pe jumătate finisate şi a preluării pachetelor acţionare de control postfalimentar, Veblen dovedeşte că o disecţie sociologică veche de 110 ani a clasei privilegiate financiar poate fi încă de actualitate. Totuşi, dacă textul lui Veblen se referă încă 100% la metehnele bogătaşilor, când vine vorba de teoria actuală a relaxării aristocraţiei financiare contemporane, celebrul economist se înşală în proporţie de 90%. Ca mai toate marile comentarii americane, de la articolele care susţineau ratificarea Constituţiei la Sfârşitul istoriei, The Theory of the Leisure Class era mai degrabă produsul unui observator fin, atent la o lume intrată pe o pantă rapidă a schimbării, decât al unui gânditor retras din lume care cumpănea adevărurile eterne. Născut într-o familie de origine norvegiană din Wisconsin, Veblen a avut acces la elita universitară – Johns Hopkins, Yale, Cornell, Universitatea din Chicago, Stanford – în anii 1880 şi 1890, urmând o carieră care i-a facilitat o perspectivă directă a conturării unei Americi noi şi a unei categorii noi de americani, simbolizată de trusturi uluitor de profitabile precum Standard Oil, ca prima corporaţie multimiliardară (U.S. Steel), operele arhitectonice ale lui McKim, Mead şi White, şi palatele parveniţilor care au apărut pe Fifth Avenue şi în Newport, Rhode Island. În opinia lui Veblen, ascensiunea clasei privilegiate care a produs „risipa ostentativă“ nu era un semn de progres. Era o rămăşiţă a barbarismului, un pas evolutiv de la feudalism şi, prin urmare, ceva deloc american. Ecuaţia luxului cu tirania şi decadenţa britanică, apărută în epoca revoluţionară, a continuat de-a lungul secolului al XIX-lea. Din moment ce în America se abolise deja dreptul primului născut şi nu prea mai avea sens să deţii fâşii uriaşe de pământ când aventurierii

Daniel Gross, editorialist la Newsweek şi Slate, a scris cartea „Dumb Money: How Our Greatest Financial Minds Bankrupted the Nation“. 24

aveau la dispoziţie teritorii vaste, naţia nu mai avea piedici pentru bogăţia dinastică sau întreprinderile colosale. Războiul de Secesiune a zdrobit singura instituţie care produsese o clasă privilegiată redusă în Sudul deţinător de sclavi. Însă, până în anii 1880 şi 1890, noile tehnologii – telegraful, maşinile cu abur, calea ferată, electricitatea –, care alcătuiseră o piaţă naţională de bunuri şi servicii, şi ascensiunea Wall Streetului ca centru financiar le permiteau oamenilor de afaceri să acumuleze bogăţii uriaşe practic peste noapte. Pentru prima oară, America avea oameni în stare să creeze de unii singuri instituţii precum Universitatea din Chicago a lui Rockefeller, unde Veblen a predat economie politică. Ca un scandinav solid din Midwest aşa cum era, Veblen detesta risipa şi adora eficienţa. Iar relaxarea, pe care o definea drept „consumare neproductivă a timpului“, era o risipă. Însă The Theory of the Leisure Class nu e doar o polemică, ci şi una dintre primele lucrări de sociologie populară – una care s-a vândut bine în ciuda lipsei acute de entuziasm gladwellian. Are nuanţe din Darwin – „viaţa într-o comunitate industrială modernă... funcţionează printr-un proces de selecţie pentru a dezvolta şi menţine o anumită gamă de talente şi înclinaţii“ – şi foarte mult din Marx. Mai are însă şi o doză sănătoasă de antropologie. Aflăm că unii regi polinezieni preferau să moară de foame decât să-şi ducă singuri mâncarea la gură şi înţelegem de ce jucătorii de fotbal universitar păreau exagerat de dedicaţi. Uneori, Veblen e protoSeinfeld, bălăcindu-se neintenţionat în umorul observaţional al epocii victoriene: „Nu s-a oferit aşadar nici o explicaţie satisfăcătoare pentru fenomenul modelor schimbătoare“. Deşi cartea a fost scrisă la începuturile sociologiei americane, fragmente din ea anticipează argumente mai rafinate, prezentate de economiştii actuali. Pe măsură ce unii devin atât de bogaţi că nu-şi mai pot cheltui toţi banii pe plăceri

proprii, „ajutorul prietenilor şi concurenţilor se produce prin recurgerea la oferirea de cadouri de valoare şi de ospăţuri şi distracţii scumpe“, care explică, în bună parte, de ce Stephen Schwarzman de la Blackstone Group şi-a invitat prietenii şi cunoştinţele la petrecerea celei de-a 60-a aniversări, pe care a cheltuit 5 milioane de dolari. Dar nu numai băieţii din domeniul fondurilor de investiţii sunt tentaţi să facă risipă ca să se dea mari. Economistul de la Cornell Robert H. Frank a susţinut că cererea pentru „bunuri de poziţionare“, cum ar fi case mai mari şi educaţie la şcoli private, a dus la o întrecere de sus în jos a ramurilor financiare. Iată ce zice Veblen: „Membrii fiecărui strat îşi acceptă ca ideal de decenţă structura de viaţă la modă în stratul imediat superior şi-şi adaptează eforturile atingerii acelui ideal“. Veblen a denunţat clasa privilegiată casnică pentru copierea predecesorilor decadenţi din Europa. Munca mea de jurnalist economic mă poartă uneori în vieţile personale ale miliardarilor şi e uluitor gradul în care oamenii de afaceri duri, care au reuşit prin propriile eforturi, sunt încă în stare să copieze obiceiurile decadentei nobilimi europene. Odată, când am intrat în biroul unui magnat, la o generaţie după ieşirea dintr-un sătuc evreiesc est-european, privirea mi-a căzut asupra unei poze cu el, îmbrăcat în tweed şi cu cizme în picioare, cu puşca pe umăr şi cu nişte raţe moarte împrăştiate la picioare, sub un cer mohorât britanic. Totuşi, anumite părţi din teoria lui Veblen sunt răsunătoare de-a dreptul. „Clasa trândavă e în mare măsură ferită de stresul exigenţelor economice care domină în orice comunitate modernă, extrem de organizată industrial“, scrie el. Pe atunci, un baron industrial putea porni într-o călătorie de plăcere prin Europa, fără să-şi facă griji că firma sa avea să fie dezintermediată înainte ca el să traverseze Atlanticul. Însă astăzi, miliardarii de pe Wall Street se pot transforma în milionari în doar câteva luni, iar speculanţii comerţului pe Internet pot trece de la şlapi la mocasini Gucci şi înapoi într-un singur ciclu comercial. În plus, Veblen concepea economia ca pe un joc cu sumă zero, în care „acumularea de bogăţii la capătul superior al scării pecuniare implică lipsuri la capătul inferior al scării“. Însă el a scris înainte de apariţia impozitului pe venit, a salariului minim şi a asigurărilor sociale şi cu puţin înainte ca Andrew Carnegie să se apuce de actele de caritate la scală industrială acceptate acum de mulţi magnaţi. Aceleaşi presiuni umane care-i împing pe bogaţi să consume izbitor îi şi îndeamnă să facă gesturi mărinimoase impresionante şi bătătoare la ochi. În prezent, nu creşte doar prestigiul celor care se urcă în avionul personal şi pleacă în safari în Africa, ci şi al acelora care se urcă în avionul personal şi pleacă în Africa să construiască o şcoală într-un sătuc sărăcăcios. În cultura contemporană a banului, relaxarea, inactivitatea înseamnă irelevanţă. După ce Bank of America a cumpărat Merrill Lynch, John Thain, fostul director executiv de la Merrill, a fost dat la o parte, într-o anumită măsură din cauză că insista să meargă la schi la Vail, de Crăciun, şi pentru că voia să participe la Forumul Economic Mondial din Davos în toiul crizei neîncetate a companiei. Mulţi oameni îşi permit să nu lucreze şi ar putea să-şi petreacă timpul mutându-se dintr-o casă într-alta, servind mese fabuloase şi jucând golf. Totuşi, continuă să lucreze tot timpul. Fireşte, avionul personal, telefonul BlackBerry şi conexiunea la Internet le permit să facă toate activităţile anterior menţionate. Însă printre cei mai de seamă membri ai clasei privilegiate, care şi-au atins succesul prin eforturi proprii, între prestigiu şi relaxare s-a instalat un raport invers. La Davos, unde se adună cei mai ostentativi h consumatori, singurii care schiază sunt jurnaliştii. FOTOGRAFIE DE INGE MORATH/THE INGE MORATH FOUNDATION – MAGNUM PHOTOS