NYTBR 63 | 3 august 2009 by Editura Univers

Preţ: 2,5 lei

Ediţia în limba română, nr. 63 – 3 august 2009

Pachet România liberă + Book Review

Se distribuie numai împreună cu ziarul România liberă.

MICHEL EULER/ASSOCIATED PRESS

Străini în ţară

de Fouad Ajami

REFLECTIONS ON THE REVOLUTION IN EUROPE Immigration, Islam, and the West

de Christopher Caldwell. 422 pag. Doubleday. 30 $

O despărţire şi o revenire: în legenda Spaniei maure se spune că Boabdil, ultimul conducător musulman al Granadei, s-a oprit pe o creastă pentru a arunca o ultimă privire asupra tărâmului pe care tocmai îl cedase castilienilor. De atunci, acel moment, precum şi locul unde s-a petrecut, poartă numele de El Último Suspiro del Moro (Ultimul oftat al maurului). Întâmplarea a avut loc pe 2 ianuarie 1492. La mai mult de cinci secole după aceea, pe 11 martie 2004, s-a petrecut o întoarcere

a „maurilor“. La orele aglomerate ale dimineţii, 10 bombe au sfârtecat patru trenuri de navetişti din Madrid, omorând mai mult de 200 de persoane şi rănind aproximativ 1.500, în cel mai sângeros atac petrecut în Europa de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Nu a fost tocmai o reconquista musulmană a peninsulei iberice, dar cercul s-a închis, iar Islamul a devenit, din nou, o problemă a Europei occidentale. În volumul său Reflections on the Revolution in Europe (Meditaţii despre revoluţia europeană), Christopher Caldwell, un jurnalist meticulos care scrie la The New York Times Magazine şi la alte publicaţii, oferă cea mai amplă şi mai echilibrată analiză a acestui subiect din ultima vreme. Continuarea în pagina 7

JONATHAN MAHLER: NUMĂRUL DE ECHILIBRISTICĂ AL LUI COLUM MCCANN PAGINA 9

LAWRENCE DOWNES: „IMPERIALUL“ LUI WILLIAM T. VOLLMANN PAGINA 11

Editorial

3 august 2009

Ficţiune & Poezie 6

REASONS FOR AND ADVANTAGES OF BREATHING

de Adam Phillips şi Barbara Taylor Recenzie de Peter Stevenson 5

THE SIGNAL

de Ron Carlson Recenzie de Jennifer Gilmore 8

IMPERIAL

de William T. Vollmann Recenzie de Lawrence Downes

LET THE GREAT WORLD SPIN

de Colum McCann Recenzie de Jonathan Mahler

CONQUEST OF THE USELESS:

Reflections From the Making of „Fitzcarraldo“ de Werner Herzog Recenzie de Mark Harris

EXILES IN THE GARDEN

de Ward Just Recenzie de Sven Birkerts

DANCING TO THE PRECIPICE:

The Life of Lucie de la Tour du Pin, Eyewitness to an Era de Caroline Moorehead Recenzie de Brenda Wineapple

de Lydia Peelle Recenzie de Maria Russo 8

ON KINDNESS

„WHAT THE HECK ARE YOU UP TO, MR PRESIDENT?“:

Jimmy Carter, America’s „Malaise,“ and the Speech That Should Have Changed the Country de Kevin Mattson Recenzie de Matt Bai 14 16

CRONICA DE POEZIE THE SHADOW OF SIRIUS

Murder and Memory in Uganda de Andrew Rice Recenzie de Howard W. French

de W. S. Merwin ARCHICEMBALO: Poems

THE TEETH MAY SMILE BUT THE HEART DOES NOT FORGET:

TO SERVE GOD AND WAL-MART:

The Making of Christian Free Enterprise de Bethany Moreton

de G. C. Waldrep TRYST

THE RETAIL REVOLUTION: How Wal-Mart

de Angie Estes

Created a Brave New World of Business de Nelson Lichtenstein Recenzii de Robert Frank

SELECTED POEMS

de Eilean Ni Chuilleanain Editată de Peter Fallon Recenzii de Stephen Burt 17

FLOODMARKERS

de Nic Brown Recenzie de Joe Meno 18

Trăim timpuri neobişnuite şi tulburi, ca să nu zic mai mult. În aproape orice domeniu al experienţei colective americane – de la politică şi economie la educaţie şi familie – puţine adevăruri rămân de neclintit. Pe tărâmul ideilor, aceste echivocuri au avut o consecinţă neaşteptată: dezacordurile ireconciliabile şi adesea polarizatoare ale trecutului fac acum loc unei aparente căutări a punctelor comune, a consensului. Dar cum arată mai precis consensul în secolul XXI, cu aproape neîncetata sa poveste a schimbării, în mare parte determinată de inovaţia tehnologică? Şi cum s-ar putea discerne sensul unei lumi care devine tot mai mică dar şi tot mai atomizată? Aceste întrebări, alături de multe altele, l-au determinat pe Barry Gewen, un redactor cu vechime la Book Review, să abordeze o serie de intelectuali consacraţi şi să le ceară să scrie un eseu care să rezume starea curentă a ideilor dintr-un anumit domeniu. Pe parcursul următoarelor luni, eseurile rezultate vor apărea în ultima pagină, în seria intitulată „Crossroads“ („La răspântie“). Prima apariţie a seriei este discuţia din numărul de faţă despre problemele şi disputele din ştiinţă, al cărei autor este William Saletan. Editorii

Eseu 24

Online

Tu însuţi: manual de utilizare revizuit de William Saletan

ROMANE POLIŢISTE

Recenzii de Marilyn Stasio 19

HELLO GOODBYE

de Emily Chenoweth Recenzie de Robin Romm

Nonficţiune 1

REFLECTIONS ON THE REVOLUTION IN EUROPE:

Articole & Bestselleruri 20

Bestselleruri cărţi pentru copii

Immigration, Islam, and the West de Christopher Caldwell Recenzie de Fouad Ajami

Bestselleruri ediţii cartonate

Selecţia editorilor

TBR: Din culise

THE WAUCHULA WOODS ACCORD:

Bestselleruri ediţii broşate

Raftul cu ediţii broşate

Toward a New Understanding of Animals de Charles Siebert Recenzie de Elizabeth Royte

Conţine secţiune specială dedicată ştirilor şi cărţilor apărute la editurile din România. The New York Times Book Review, ediţia în limba română (ISSN 1937-920X) apare săptămânal, publicat de Universe Publishing House Inc. Copyright © 2008-2009 The New York Times. All Rights Reserved. Toate drepturile rezervate. Director editorial: Cristian Teodorescu; Redactorşef: Virginia Costeschi; Editor: Anda Ciurte; Traducători: Ioana Popa, Ştefan Bodea, Cristiana Vişan, Cătălin Pruteanu, Irina Adrian, Teodor Fleşeru, Cătălina Sevastre; Advertising sales: virginia@nytbr.ro, 0745773764; www.nytbr.ro; PR: ARENA Communications, cecilia@arenacommunications.ro; Machetare şi pre-press: Antal Angyal, CMYK Pro, Budapesta; Tipar: G. CANALE, Bucureşti; Abonamente: difuzare@romanialibera.ro

PODCAST: Săptămâna aceasta vor apărea: Christopher Caldwell, autor al volumului „Reflections on the Revolution in Europe“, Colum McCann, care a scris „Let the Great World Spin“, Motoko Rich cu însemnări din teren şi Jennifer Schuessler cu veşti despre bestselleruri. Gazda va fi Sam Tanenhaus, redactorul-şef al Book Review. Emisiunea este, de asemenea, transmisă şi în New York, vineri la ora 18:05, la postul de radio WQXR, 96,3 FM, sub titlul „Inside the New York Times Book Review“. PAPER CUTS: Blogul Book Review prezintă cărţi şi alte materiale tipărite. PRIME CAPITOLE: Fragmente din „Let the Great World Spin“, de Colum McCann, „Exiles in the Garden“, de Ward Just, şi din alte cărţi. E-MAIL CU NOILE APARIŢII: Primiţi în fiecare vineri o trecere în revistă a recenziilor noilor cărţi şi apariţii. nytimes.com/books ILUSTRAŢII DE THOMAS POROSTOCKY (SUS) ŞI CHRISTOPH NIEMANN

E uşor să fie greu Această carte susţine că toţi oamenii se războiesc cu bunătatea lor înnăscută. DE PETER STEVENSON E-I sperie cel mai mult pe oameni? Care e monstrul ce se ascunde sub pat? Răspunsul neaşteptat e bunătatea, potrivit psihanalistului Adam Phillips şi istoricului Barbara Taylor. Bunătatea – „nu sexualitatea, nu violenţa, nu banii – a devenit plăcerea noastră interzisă“, scriu cei doi în On Kindness (Despre bunătate), susţinând că la peste 300 de ani după Thomas Hobbes, oamenii încă mai sunt fermi convinşi că „ne lipseşte generozitatea firească“. Singurele exemplare pe care le recunoaştem drept realmente bune sunt nişte sfinţi strălucitori şi supradimensionaţi ai bunătăţii, precum Maica Tereza, Nelson Mandela sau Dalai Lama, la fel de străini de existenţa noastră zgârcită ca nişte extratereştri. Poanta cărţii e că noi toţi ne luptăm cu bunătatea noastră înnăscută, de care de-

Eu şi Roger Această meditaţie despre abuzul uman asupra animalelor pune faţă în faţă un cimpanzeu şi un om. DE ELIZABETH ROYTE E tot parcursul acestei cărţii tulburătoare, Charles Siebert şi cimpanzeul Roger, care a făcut parte din circul Ringling Brothers, se confruntă printre gratii, între 3:24 şi 5:19 a.m., la un azil de maimuţe bătrâne din Florida. Siebert meditează şi face însemnări. Roger scrâşneşte din dinţi şi apoi dă cu labele prin aer ca şi cum ar vrea să prindă ceva.

THE WAUCHULA WOODS ACCORD

Toward a New Understanding of Animals de Charles Siebert Ilustrată. 208 pag. Scribner. 25 $ Trece timpul. Tensiunea se acumulează: oare aceste primate dificile vor ajunge la o înţelegere? E evident că Roger se simte jalnic, ca multe animale închise, dar ce-l roade pe Siebert? Autorul pare să îndure cel mai groaznic tip de nelinişte metafizică, de incapacitate de a echilibra apartenenţa la tribul uman cu abuzurile pe care le-am făcut asupra altor fiinţe. Siebert se identifică cu Roger pentru că trăieşte între lumea animală şi cea umană, izolat „între fosta sa idenitate şi cea pe care noi, oamenii, i-am sugerat-o atâta timp“. În ceea ce-l priveşte, Siebert e sătul „să fie doar om“. Ne spune că îşi doreşte din tot sufletul să se întoarcă în epoca în care oamenii erau una cu maimuţele, ca să înţeleagă ce vede şi ştie Roger. (Cititorul are senzaţia că nefericirea lui Siebert e mai adâncă; dacă aşa stau lucrurile, totul rămâne oricum un mister.) Ceea ce ştie Siebert e că oamenii împing animalele sălbatice la limita dispariţiei, distrugându-le habitatele, recurgând la braconaj şi agricultură intensivă. Le împingem totodată la limita nebuniei. Autorul descrie imagini cu elefanţi luând-o razna, călcând în picioare colibe şi ucigându-i pe săteni, după ce vânătorii le-au ucis părinţii şi grupurile sociale. Siebert scrie că în prezent asistăm la „prăbuşirea culturală şi psihologică în masă a altor specii ca rezultat al propriilor noastre comportamente distrugătoare şi adesea disfuncţionale“.

Elizabeth Royte scrie frecvent în Book Review. Cartea sa „Bottlemania: Big Business, Local Springs, and the Battle Over America’s Drinking Water“ a fost recent publicată în Statele Unite. 4

Pe măsură ce noaptea lui Siebert se scurge către zori, paradoxurile se acumulează: „Numărul de maimuţe care trăiesc în captivitate creşte neîncetat, în vreme ce grupurile din sălbăticie continuă să se împuţineze“. Poate că cele din captivitate duc un trai mai uşor, fiindcă „în curând vom lua cu noi animalele pe care vom decide, în ultimă instanţă, să le salvăm de propriului nostru flux de nestăpânit“. Dacă Siebert a umblat prin jungle să audă ţipetele şi strigătele animalelor sălbatice, Roger n-a avut niciodată această şansă. Deşi e o carte cu o perspectivă asupra lumii extrem de biocentrică, The Wauchula Woods Accord (Armonia din pădurea Wauchula) se concentrează, în mod ciudat, asupra lui Siebert. În cărţile sale anterioare de nonficţiune, Wickerby şi A Man After His Own Heart, autorul, care publică texte în The New York Times Magazine, e foarte spiritual şi autoironic. Aici, se flatează singur din belşug. „Sunt nemaipomenit de adaptat la“ cimpanzei şi la „forma lor singulară de inteligenţă“. Îşi face griji pentru momentul când îl va părăsi pe Roger: „Ce posibile efecte de tip joc de oglinzi ar putea avea asupra lui migraţiile elementare şi alinările pe care mi le-a permis, astfel încât simplul fapt al plecării mele la culcare în seara asta să nu fie condiţionat de el“. Autorul se întreabă dacă faptul că petrece atâta timp cu Roger nu-i va face rău cimpanzeului, din moment ce-l va lăsa singur în curând. E uşor, totuşi, să treci cu vederea acest solipsism şi să te minunezi, în schimb, de profunzimile complicate ale analizei lui Siebert despre oameni şi maimuţe. Alternându-şi reflecţiile cu incursiuni istorice, poveşti despre călătorii exotice şi conversaţii neintenţionat ironice cu creaţionişti, Siebert e fascinant chiar şi atunci când ne chinuie. Proza lui e adesea fragmentară, dar mereu precisă: Roger „nu poate cronometra mişcarea coardei pe care trebuie să o sară în interiorul propriei fiinţe originale“. Fireşte, toate aceste filozofări nu sunt pentru oricine. Dar cartea merită o şansă. The Wauchula Woods Accord vă poate lua prin surprindere, deşi mesajul său final – „gradul în care noi, oamenii, vom înceta în cele din urmă să abuzăm de alte creaturi şi, la o adică, de alţi semeni, va fi măsurat în definitiv prin gradul în care vom reuşi să înţelegem că celelalte făpturi fac parte integrantă din h noi“ – n-ar trebui să vă surprindă.

ON KINDNESS

de Adam Phillips şi Barbara Taylor 114 pag. Farrar, Straus & Giroux. 20 $ bordăm la tot pasul. De ce? Fiindcă „adevărata bunătate e un schimb cu urmări în primul rând imprevizibile. E un risc tocmai pentru că ne amestecă nevoile şi dorinţele cu nevoile şi dorinţele altora, într-un fel în care aşa-zisul interes propriu nu poate... Amestecându-ne cu necunoscuţi..., precum şi cu prieteni apropiaţi, poate fi ceva mult mai promiscuu decât sexualitatea“. Separându-ne de bunătatea din noi, ajungem să ne eschivăm, adunând fragmente din bunătatea pierdută şi magică a copilăriei, îngroziţi că ura pe care o simţim e mai puternică decât dragostea. Profesoară de istorie modernă la Universitatea East London, Taylor a scris mai multe cărţi, între care Mary Wollstonecraft and the Feminist Imagination. Director editorial al operelor alese ale lui Freud la Penguin, Phillips şi-a petrecut o bună parte din carieră încercând să scape de eticheta de „psihanalist de vedete“ pentru nevroticii literari de pe divanul său din Notting Hill. Titlurile cărţilor lui – On Kissing, Tickling and Being Bored, Monogamy, The Beast in the Nursery – sună ca nişte romane de Martin Amis; ducând lucrurile mai departe, un reporter de la The Times din Londra s-a emoţionat din cauza „buclelor negre ca la Byron“ ale lui Phillips. Presupun că Taylor s-a stăpânit, iar rezultatul colaborării lor se citeşte ca un thriller inteligent în care cititorul e deopotrivă victimă şi agresor. Înainte ca Phillips să-şi pună mănuşile de cauciuc şi să ne conducă prin interpretarea psihanalitică a bunătăţii – completată cu garnituri precum „pentru a dori,

bărbaţii depreciază femeile; pentru a dori, femeile îşi menţin dorinţele secrete (chiar şi de ele însele)“, autorii îşi croiesc drum prin istoria bunătăţii. Trec în revistă personaje pozitive (Seneca, Marc Aureliu, Isus, Jean-Jacques Rousseau, secolul XVIII), personaje negative (Thomas –Hobbes, Jean Calvin, secolul XIX), urmărind modul în care bunătatea a fost „treptat degradată de la un imperativ universal la o prerogativă a unor circumscripţii sociale aparte: poeţii romantici, clericii, filantropicii şi, mai presus de toate, femeile“. Unde îşi găseşte locul bunătatea în peisajul selenar îngheţat al teoriei freudiene în care, după cum scriu Phillips şi Taylor, „plăcerile cruzimii şi cruzimea plăcerilor“ sunt „criteriile vieţii moderne“? E o întrebare crucială, mai ales că „oamenii au apelat iniţial (şi continuă să apeleze) la psihanaliză nu doar pentru că erau mai nefericiţi decât puteau suporta, mai ales din punct de vedere sexual, ci pentru că nu erau în stare să fie pe cât de buni voiau“. Există şi un final fericit: bunătatea magică a copilăriei poate evolua într-o adevărată bunătate „robustă“ dacă părintele şi copilul îşi supun relaţia la testul urii, cea pe care o simte orice copil atunci când îşi dă seama că părinţii săi nu vor putea mereu să corespundă nevoilor lui şi cea pe care ar putea s-o simtă, la rândul lor, şi părinţii. Phillips şi Taylor sugerează că nu e o experienţă uşoară. De fapt, cei care plătesc cel mai ridicat cost al relaţiei contemporane de capă şi spadă cu bunătatea sunt copiii, pe care adulţii îi dezamăgesc, nereuşind să-i ajute să „îşi păstreze... încrederea“ în bunătate, prin urmare condamnându-i la o viaţă „lipsită de una dintre cele mai mari h surse de fericire umană“.

Peter Stevenson este fost redactor-şef adjunct la The New York Observer. FOTOGRAFIE DIN „THE WAUCHULA WOODS ACCORD“; ILUSTRAŢIE DE RACHEL MATTS

Filiera franceză Perspectiva unei aristocrate asupra restauraţiilor şi revoluţiilor. DE BRENDA WINEAPPLE

„N

-AU învăţat nimic şi n-au uitat nimic“, spunea vicleanul CharlesMaurice de Talleyrand despre Bourbonii francezi. Ar fi putut s-o excludă pe Lucie de la Tour du Pin, care deţinea nişte aptitudini de supravieţuire comparabile cu ale lui şi a cărei impresionantă autobiografie, începută pe când avea 50 de ani, nu a ieşit niciodată din circuitul editurilor. Născută în elegantul cartier Faubourg St. Germain din Paris în 1770, în anul în care peste 6.000 de copii plini de păduchi erau părăsiţi în pragul altor case, iar patiserii regali desenau scene rococo în zahăr pudră, ea şi-a dat seama la 19 ani că „râdeam şi dansam până pe marginea prăpastiei“. Lucie era o femeie care avea să înveţe mult mai mult de-atât. Această observaţie îi oferă lui Caroline

Brenda Wineapple a publicat, cel mai recent, „White Heat: The Friendship of Emily Dickinson and Thomas Wentworth Higginson“. ILUSTRAŢIE: LUCIE DE LA TOUR DU PIN ÎN „DANCING TO THE PRECIPICE“

Moorehead titlul noii ei cărţi captivante, care documentează cu elan stilistic şi detalii minuţioase o perioadă zguduitoare din istoria Franţei, de la Curtea grotescă a lui Ludovic al XVI-lea la Revoluţia din 1789 şi la dictatura lui Napoleon, urmată de restauraţia rapidă şi de detronarea dinastiei Bourbon. Pornind

DANCING TO THE PRECIPICE

The Life of Lucie de la Tour du Pin, Eyewitness to an Era de Caroline Moorehead Ilustrată. 480 pag. Harper/HarperCollins Publishers. 27.99 $ de la memoriile lui Tour du Pin şi de la documente de familie necunoscute anterior, autoarea relatează această istorie dureroasă mai ales din perspectiva protagonistei, care a fost „un martor ocular al epocii“. „N-am avut o copilărie adevărată“, afirma cu modestie tipică Tour du Pin, urmaşă a unei familii aristocratice franco-irlandeze. Tatăl ei soldat lipsea de acasă mai tot timpul

(luptând, de pildă, de partea americanilor în timpul revoluţiei lor), iar mama ei incapabilă, o doamnă de onoare a Mariei Antoaneta, nu se putea pune cu Madame de Rothe, bunica despotică şi avară a lui Lucie. De Rothe, pe care Lucie o ura, era capul familiei, în locul presupusului său amant, arhiepiscopul de Toulouse şi Narbonne, care era şi fratele bunicului lui Lucie. Deşi nefericită în tinereţe, de la Tour du Pin a avut noroc când a venit vremea să-şi facă o viaţă proprie. În 1787, s-a căsătorit cu Frédéric-Séraphim de Gouvernet, aristocrat şi soldat pe care nu-l văzuse înaintea logodnei oficiale, dar care îl cunoscuse pe tatăl ei în timpul războiului din America. În cele din urmă, acesta s-a pripăşit pe lângă casă, iar căsnicia lor s-a dovedit a fi neobişnuit de bună, durând aproape 50 de ani. Fireşte, casa nu mai era un loc fix. Monarhist constituţional şi aristocrat liberal, Frédéric s-a aflat în poziţia bizară, după cum observă Moorehead, de a contribui la stârnirea revoluţiei ce a condus la peripatetica viaţă în exil a familiei sale, ca să nu mai vorbim de ghilotinarea a numeroşi prieteni şi rude. Deşi există destui cronicari ai Revoluţiei franceze – Edmund Burke, Gouverneur Morris, Hippolyte Taine, Jules Michelet, impresionant citaţi cu toţii de către Moorehead –, Dancing to the Precipice (Dansând pe marginea prăpăstiei) conferă poveştii o urgenţă macabră şi un absurd elegant. Ambele aspecte sunt evidente în descrierea vieţii clandestine a lui Lucie de la Tour du Pin în Bordeaux, în toiul Regimului Terorii, când mirosul dulceag de sânge pătrundea în pietrele de pe caldarâm în timp ce alaiul de victime urca pe eşafod, unii fiind executaţi pentru crime de trădare precum „fire slabă“ sau „nostalgie după vechiul regim“. Cu o voce narativă puternică, ce nu improvizează şi nici nu face morală, autoarea descrie şi risipa de la curtea regală cu o precizie impasibilă: perucile imense din păr de cal, preferate de Maria Antoaneta, care erau atât de înalte încât femeile trebuiau să stea cu capul scos pe fereastra trăsurii, sau animalele exotice aduse la Versailles pentru aranjamente inspirate de Rousseau „cu plante, lacuri şi râuri create artificial, pentru a transmite ideea de viaţă simplă şi rustică“, remarcă sec Moorehead. În 1794, în plin Regim al Terorii, de la Tour du Pin a reuşit să obţină paşapoarte pentru ea şi familia sa (care pe atunci număra doi copii). În martie, s-au urcat cu toţii pe nava Diana, cu destinaţia Boston, ducând cu ei 50 de sticle de vin de Burgundia, borcane de carne de gâscă şi gem, precum şi un pian – din moment ce nimeni nu-şi închipuia că ar fi putut găsi un asemenea instrument şi pe celălalt mal al Atlanticului. Stabilindu-se în nordul statului New York, printre familii ca Schuyler şi van Rensselaer – aristocraţia olandeză a Americii, îmbogăţită prin agricultură şi însuşirea terenurilor de vânătoare ale indienilor iroquois –, de la Tour du Pin s-a adaptat la noua ei viaţă cu o uimitoare uşurinţă, cumpărând cinci sclavi, deşi cu o anumită şovăială, pentru a o ajuta să cultive cei 150 de acri de pământ, să muncească în livada imensă de meri şi în lăptăria pe care ea şi Frédéric au cumpărat-o după ce au vândut bunurile ei, între care şi pianul. După moartea lui Robespierre, când proprietăţile confiscate le-au fost înapoiate emigraţilor francezi, Lucie a renunţat cu părere de rău la fermă, unde se simţea mai

în siguranţă decât în Franţa. După ce şi-au eliberat sclavii, ea şi soţul ei s-au întors acasă, unde urmau să-şi ceară înapoi domeniile. În mai puţin de doi ani, totuşi, o încercare de lovitură de stat organizată de aripa dreaptă i-a silit să-şi facă bagajele şi să plece, de această dată în Anglia, unde au rămas până când Napoleon a preluat puterea şi perucile au revenit la modă. Deşi de la Tour du Pin a refuzat invitaţia de a fi doamnă de onoare a împărătesei Josephine, îşi petrecea serile în compania acesteia la Bordeaux, la ordinul expres al lui Napoleon, pe care îl considerase dintotdeauna fermecător. În 1808, Frédéric a

Relatarea lui Moorehead despre Revoluţia franceză are o urgenţă macabră şi un absurd elegant. fost numit prefect de Bruxelles, iar în 1813, de Amiens. Însă oricât l-ar fi admirat pe Napoleon, după înfrângerea de la Waterloo, de la Tour du Pin şi-a oferit sprijinul restaurării monarhului de Bourbon. La urma urmei, Frédéric scăpase de probleme, fiind numit ambasador la Haga, datorită rangului nobiliar. Moorehead nu insistă prea mult asupra acestei întoarceri la 180 de grade, mulţumindu-se să spună doar că de la Tour du Pin şi soţul ei erau „monarhişti constituţionali în adâncul sufletului“. Intens populată (uneori la grămadă) cu evenimente, personaje şi detalii de istorie socială (precum şi cu comentarii neîntrerupte despre moda franceză), Dancing to the Precipice dezvăluie foarte puţin despre viaţa lăuntrică a protagonistei sale. Subtila sa capacitate de observaţie nu s-a aplicat şi asupra propriei persoane, din câte ştim noi, iar Moorehead, spre meritul ei, nu se bagă în detalii biografice. Chiar dimpotrivă. Cumpătarea sa e demnă de cea a protagonistei şi, în mare parte, autoarea o lasă pe Lucie de la Tour du Pin să vorbească în nume propriu. Cea care îi frecventa pe Germaine de Staël, Talleyrand şi Chateaubriand îşi creează astfel o imagine uşor snoabă şi lipsită de darul introspecţiei, dar harnică şi esenţial decentă. Bine pregătită în arta subterfugiului, deşi îi plăcea să pretindă contrariul, Lucie a fost, pe scurt, o oportunistă atrăgătoare cu o remarcabilă rezistenţă. A rămas însărcinată de 10 ori, a făcut şase copii, dintre care numai unul i-a supravieţuit. „Mă simt ca un copac bătrân, din care cineva taie câte o creangă în fiecare zi“, spunea de la Tour du Pin după moartea dragului său Frédéric. Prezentând cu abilitate aceste lovituri ale sorţii, Moorehead sugerează înţelegătoare de ce Lucie de la Tour du Pin nu s-a dedat la introspecţie, de ce nu s-a dat bătută şi nici călcată în picioare de vremuri. A pierdut prieteni şi rude, regi şi curţi regale, averi şi poziţii. „Există anumite lucruri în viaţă pe care n-ar trebui să le analizezi niciodată şi nici să tot vorbeşti despre ele“, o citează Moorehead pe Lucie. „Unul dintre aceste lucruri e absenţa“. Transcriindu-şi memoriile realiste în carnete îmbrăcate în piele roşie în timp ce Franţa intra din nou într-o perioadă zbuciumată, cu Ludovic Filip detronat şi Ludovic Napoleon încoronat ca împăratul Napoleon al III-lea, de la Tour du Pin a făcut ce ştia ea cel mai bine: h a rezistat. 5

Dezagreabila amorţire În acest volum de povestiri, personajele caută în zadar legături cu natura, cu istoria şi cu ceilalţi. DE MARIA RUSSO OCEA minunată şi curgătoare a Lydiei Peelle te ademeneşte într-o lume plină de suferinţă şi devastare. În primul ei volum de povestiri, Reasons for and Advantages of Breathing (Motivele şi avantajele respiraţiei), autoarea înfăţişează sudul american modern ca pe o civilizaţie care s-a apropiat dezastruos de limită. Natura e distrusă sistematic. Oamenii caută în zadar minime legături cu pământul sau cu trecutul

REASONS FOR AND ADVANTAGES OF BREATHING

de Lydia Peelle 189 pag. Harper Perennial. Ed. broşată, 13.99 $ sau cu orice altceva. Titlul volumului atinge o coardă neobişnuit de afectată şi aparţine, curios lucru, singurei povestiri plasate în nord, însă reuşeşte să confere postura subiacentă a cărţii: dată fiind starea lucrurilor, rămânerea în viaţă e un lucru de care o persoană rezonabilă s-ar putea să trebuiască să fie convinsă. Dacă această perioadă pare sumbră pentru omenire, gândiţi-vă cum stau lucrurile pentru animale. Volumul începe cu o povestire obsedantă intitulată Mule Killers, în care naratorul lui Peelle relatează anul în care au intrat tractoarele la ferma bunicului său din apropiere de Nashville, condamnând măgarii credincioşi şi harnici ai familiei să fie vânduţi drept viitoare hrană de câini. Tatăl naratorului (un adolescent la acea vreme) suferă în taină după un măgar deosebit pe nume Orfanul, iar inima îi e sfâşiată totodată de „o fată alunecoasă şi misterioasă“ de care e îndrăgostit de la 10 ani. Convins fiind că „cel mai important... e să nu dai pe faţă că iubeşti ceva“, suntem serviţi cu generaţii întregi de paşi greşiţi foarte tragici şi suferinţă în tăcere. Povestirea e o elegie excelent construită şi dedicată bătrânului sud agrar, tocmai când până şi acesta recunoaşte pierderile neîncetate şi dificultăţile din trecut, când înăbuşirea emoţiilor putea părea fără doar şi poate o chestiune de supravieţuire. Însă textul mai are ceva şi mai profund şi mai original: susţine că, dacă lăsăm „progresul“ să ne facă să tratăm dur animalele nevinovate care depind de noi, atunci ne condamnăm sufletele să rateze în încercarea de a-şi iubi propriii semeni. Sweethearts of the Rodeo reface o abordare retrospectivă similară, în care naratoarea se gândeşte la „vara trecută, ultima înainte de băieţi“. Ea şi o prietenă primesc bani ca să facă munca de jos la un grajd. După terminarea treburilor, călăresc doi ponei bătrâni şi-l spionează pe îngrijitorul dezmăţat şi întreaga sa colecţie de doamne, care îşi ignoră caii de rasă ca să petreacă lungi după-amieze în casa lui plină de scrumiere. După ce fac isprăvi îndrăzneţe şi palpitante

Maria Russo a scris texte şi a fost editor la The Los Angeles Times,The New York Observer şi Salon.

pe ponei, netulburate de sânge, măruntaie sau mizeria lăsată de cai şi alte animale ale locului, cele două fete îşi observă, ca de la distanţă, fascinaţia tot mai mare faţă de îngrijitor şi de sexualitatea lui nedomesticită. Povestirea surprinde perfect un anumit gen de fericire: un moment din copilărie de prietenie inseparabilă, când este posibilă aproape o comunicare cu lumea animală, când eşti conştient de sex şi moarte, dar nici una nu te-a răvăşit. Totuşi, nostalgia după acea perioadă e mai degrabă jalnică decât frumoasă. Ca toţi naratorii lui Peelle, nici aceasta nu-şi va accepta pierderile. Materia întunecată din aceste povestiri e dragostea, vizibilă mai ales într-o formă negativă, ca în povestirea care dă titlul cărţii şi care documentează prăbuşirea unei căsnicii într-un oraş anonim şi acoperit de zăpadă. Când soţul ei înstrăinat vine şi pleacă din pa-

n-ar numi-o dragoste. Însă Jeanne e cea îi îngrijeşte unghiile de la piciorul drept după ce i se amputează stângul, iar Jack, uitându-se la părul ei cărunt când stă aplecată în faţa lui, simte „un impuls surprinzător la gândul gurii ei umede şi calde“. Umblă zvonul că bântuie o panteră prin pădurea de la marginea oraşului, care, spre disperarea lui Jack, e „plină acum cu cutii de bere şi pantofi desperecheaţi, pungi de fast-food şi prezervative folosite“. Povestirea nu prezintă nici un mod de a repara haosul provocat în natură şi nu oferă nici o uşurare pentru durerea pierderilor suferite de Jack. Se termină cu o idee care e, în mod oportun, sumbră şi totuşi semi-religioasă, Jack fiind silit să renunţe la îndoielile în privinţa panterei şi să accepte posibilitatea fatală a existenţei sale: în cele din urmă, ceva mai important decât el însuşi. Ultima povestire din carte, Shadow on a Weary Land e, poate, cea mai desăvârşită şi memorabilă, cu scântei de inteligenţă de-a lungul profunzimii sale. Naratorul şi doi prieteni de-ai săi, doi trăsniţi, se află în căutarea unei comori despre care se spune că a îngropat-o fratele lui Jesse James în pădurea de lângă oraşul lor, năpădită de constructori din Nashville care îşi trasează împărţirea terenului. Naratorul e un bătrân, un fost inventator care a căzut pradă drogurilor şi apoi unui atac cerebral. A atins o oarecare formă de iluminare din perspectiva căreia urmăreşte evoluţiile din Brown’s Ridge – căutarea comorii, cu orice

Povestirile lui Peelle au o anumită cruzime, o înclinaţie de a călca în picioare orice limită a bunului simţ.

tul ei cu o imprevizibilitate atroce, naratoarea amorţită afectiv se împrieteneşte cu un erpetolog mai în vârstă, care predă la o universitate din apropiere. Puţin câte puţin, el îi prezintă scopul simplu şi profund al lumii extrem de adaptabile a reptilelor: „să trăiască să apuce ziua de mâine“. Poate că e cea mai puţin afectuoasă şi plăcută terapie posibilă, dar tocmai acest aspect e atât de potrivit. În povestirile lui Peelle, unele suflete par îngheţate dincolo de limita căldurii umane. Phantom Pain ne oferă încă un personaj care a depăşit toate hotarele apropierii umane, un taxidermist şi fost alcoolic pe nume Jack Wells, care îşi epuizează legătura cu fosta soţie, Jeanne, o relaţie pe care nici unul

preţ – în contextul ciclurilor nestăvilite ale vieţii şi morţii. Peelle strecoară şi un strop de speranţă în această ultimă povestire, ceea ce o face şi mai tulburătoare. Toate cele opt povestiri din acest volum sunt mici realizări de meşteşug literar, remarcabile prin consistenţa stilului şi a ritmului. Însă sub suprafaţa lucrurilor se ascunde o anumită cruzime, o înclinaţie de a călca în picioare orice limită a bunului simţ, care te trimite cu gândul la maeştrii prozei scurte tulburătoare precum Mary Gaitskill sau chiar Alice Munro. Peelle ar putea fi considerată o scriitoare sudistă, din moment ce trăieşte la Nashville şi îşi plasează, în mare parte, povestirile în acea zonă, însă peisajul sudist pare secundar. Majoritatea personajelor ei n-au o istorie în locurile unde trăiesc şi nici legături de familie vizibile. Această dezrădăcinare face, în parte, obiectul prozei lui Peelle, dar, asemeni multor obiective de-ale autoarei, nu aparţine exclusiv sudului. Prin atenţia sa aparte, prin temele consistente şi prin perspectiva amplă asupra suferinţei umane, Peelle are toate datele unei scriitoare care sfidează etichetele şi-şi creează proh priile categorii.

FOTOGRAFIE DE BROOKE GUTHRIE

Străini în ţară Continuarea de la pagina 1

Problema Islamului în Europa stă la scrieri alarmiste anunţând „Eurabia“, precum şi a unor lucrări evazioniste şi deculpabilizatoare ale celor care susţin că Islamul e pe cale de a accepta normele europene. Analiza lui Caldwell este subtilă, dar destul de onestă şi directă în interpretarea acestei istorii. „Islamul este o religie extraordinară care, de asemenea, a produs, în anumite momente ale istoriei, o cultură glorioasă şi generoasă. Dar e cât se poate de clar că nu e deloc religia Europei şi nici cultura Europei“, scrie el. Islamului nu i-a luat mult pentru a-şi revendica din nou Europa. Cifrele lui Caldwell ne clarifică problema: „La mijlocul secolului al XX-lea“, ne spune el, „nu exista practic nici un musulman în Europa Occidentală“. Acum sunt mai mult de 15 milioane, printre care 5 milioane în Franţa, 4 în Germania şi 2 în Marea Britanie. Populaţiile băştinaşe ale Europei Occidentale nu au votat pentru prezenţa turcilor şi marocanilor în Amsterdam, a kurzilor în Suedia, a arabilor în Londra sau a pakistanezilor şi indienilor în Bradford şi West Yorkshire. Boom-ul economic postbelic şi lipsa ocazională a forţei de muncă au adus imigranţii, iar aceştia şi-au pus amprenta asupra cartierelor în care s-au stabilit. Cu timpul, imigraţia forţei de muncă „a făcut loc imigraţiei refugiaţilor şi imigraţiei având ca scop reunirea (sau întemeierea) de familii.... Admiterea imigranţilor s-a transformat dintr-un program economic în datorie morală“. În societatea europeană s-a produs o falie. Pe de o parte erau cei care doreau să-şi conserve propriul univers aşa cum era. Pe de alta, opinia elitei, care insista asupra inevitabilităţii şi legitimităţii noii imigraţii. La rândul lor, nou-veniţii, la început timizi, au început să aibă pretenţii tot mai ample. Era ceva ciudat aici: au fugit din calea urgiei şi a eşecului de pe pământul strămoşilor lor, dar au adus urgia cu ei. Islamul politic a crescut pe solul de acasă, din Orientul Mijlociu, Africa de nord şi Asia sudică, dar o generaţie mai tânără din Europa i-a determinat angajarea pe calea noului radicalism islamic. Femeile emancipate au renunţat la voal în Egipt, Turcia şi Iran în anii 1920; astăzi, există femei musulmane care îşi revendică dreptul de a purta burqa la Paris. Asistenţa socială europeană a tentat şi a ajutat noul islamism. Două treimi din imamii din Franţa trăiesc din ajutoare sociale. A fost greu pentru europeni, scrie Caldwell, să îşi dea seama dacă aceşti imigranţi îndrăzneţi erau asistaţi social disperaţi sau invadatori hotărâţi, gata să-şi impună voinţa în societăţile dispuse la relativism moral şi toleranţă. Verdictul lui Caldwell este foarte adecvat: valul de imigranţi a adus „militanţi, profitori şi oportunişti“. Militanţii au interpretat libertăţile europe-

Fouad Ajami predă la Şcoala de Înalte Studii Internaţionale de la Universitatea Johns Hopkins şi este membru al Hoover Institution. Este autorul cărţii“The Foreigner’s Gift“. ILUSTRAŢIE DE SABINE DOWEK

ne ca un semn al abdicării morale şi politice. Printre ei se numărau şi „activiştii“ care visează acum să impună Sharia în Danemarca şi Marea Britanie, de asemenea şi războinicii credinţei care, din moschei improvizate la parterele magazinelor din Amsterdam şi Londra, simpatizează pe faţă cu inamicii Occidentului, precum şi imigranţii din a doua generaţie care nu profesează nici un act de credinţă faţă de societăţile europene. N studiu comandat de Camera Comunelor din Marea Britanie privind atacurile cu bombă din metroul londonez din 7 iulie 2005 a surprins ostilitatea noului islamism faţă de ideea asimilării şi faţă de însăşi ideea de naţionalitate. Trei din cei patru atacatori erau cetăţeni britanici deja de două generaţii, născuţi în West Yorkshire. Al patrulea, care se născuse în Jamaica şi fusese adus în Anglia încă de mic, era convertit la Islam. Mohammad Sidique Khan, de 30 de ani, era cel mai bătrân din grup. După cum consemnează raportul, „el le părea celorlalţi din grup ca un model comportamental pentru tineri“. Despre Shehzad Tanweer, de 22 de ani, se spune că ducea „o viaţă echilibrată“. Avea un Mercedes roşu şi aprecia frizurile la modă şi hainele de designer. În seara dinaintea atacului, jucase cricket într-un parc de cartier. Cu mulţi ani înainte, legendarul teoretician al Islamului, egipteanul Sayyid Qutb, scrisese despre primatul Islamului: ni se

poate acorda naţionalitatea lor, nota el, dar aparţinem religiei noastre. Atacatorii din New Yorkshire şi, în Danemarca, musulmanii radicali care, după ce un ziar danez a publicat caricaturi cu Mohamed în 2005, au călătorit prin ţările islamice agitând populaţia împotriva ţării care îi adăpostise şi le oferise o casă, erau exemplele dictonului lui Qutb. „Oaspetele este sfânt, dar nu trebuie să abuzeze“, scrie Harry Magnus Enzensberger într-o serie de note pe care Caldwell le citează aprobator. Mulţi dintre „oaspeţii“ Europei şi-au prelungit prea mult şederea. Ei trăiesc între două lumi: vechea lume a Islamului este irecuperabilă şi nu le mai poate fi casă, iar noua lume a modernităţii nu este în întregime a lor. Ei instigă contra civilizaţiei seculare a Occidentului, dar sunt atraşi de strălucirea şi succesul acestuia. Aşa cum fac toţi exilaţii, odată ajunşi în siguranţă în noua ţară spun poveşti despre fosta lor ţară. Se spune că Damascul e scăldat în lumină, iar marea la Tunis, Alger sau Agadir este de o frumuseţe unică. În habitatul lor natal, ar fi putut avea loc o dispută onestă cu Islamul. Bărbaţii şi femeile s-ar fi putut lupta cu limitele pe care acesta le impune; ar fi judecat, într-o manieră universală, balanţa dintre fidelitatea faţă de credinţă şi dorinţa de libertate. Dar nu e uşor să faci asta la Amsterdam sau la Stockholm. Acolo, credinţa e identitatea ta şi e neştirbită şi ascuţită ca o armă.

Nu a fost mereu aşa. Cu peste 40 de ani în urmă, când am ales Statele Unite în locul Libanului, eu şi toţi cei ca mine am acceptat ruptura din vieţile noastre. Ştiam că nu vor fi imami şi moschei care să mă aştepte în Lumea Nouă. Nu călătoream în căutarea acestora. Aveam aproape 20 de ani şi am acceptat „alteritatea“ noii mele ţări. Ştirile din Liban îmi parveneau arareori, călătoriile aeriene erau rare şi scumpe, am pierdut ani întregi din viaţa familiei mele. Nu aveam nevoie de poveşti din fosta mea ţară. Astăzi, călătoriile cu avionul ţin de domeniul cotidianului, programele TV prin satelit transmise din Dubai sau Qatar ajung la imigranţi în ţările lor adoptive, iar predicatorii şi conducătorii religioşi sunt mereu pe drum, având în bagaj o versiune portabilă a credinţei. Ar trebui să aclamăm această nouă mişcare a popoarelor, chiar dacă le răpeşte naţiunilor ceea ce le reprezintă. Numele său este „globalizare“ şi îi face pe oponenţii săi să pară naţionalişti care nu acceptă noua ordine a lucrurilor. Este de apreciat că Caldwell nu şi-a supralicitat povestea şi că nu şi-i imaginează pe imigranţii musulmani drept cuceritori ai vechiului continent care fug cu el în cârcă. Ceea ce ne spune este suficient de penetrant. Această nouă poveste a Islamului în Occident nu este în întregime agreabilă, h dar nici nu e o înşiruire de banalităţi. 7

În sălbăticie În thrillerul elegiac al lui Ron Carlson, un cuplu căsătorit e pe punctul de a divorţa, mergând într-o ultimă excursie pe munţii îndrăgiţi. DE JENNIFER GILMORE

ATÂT de plăcut – de fapt, o relaxare minunată – să simţi că eşti în mâini bune, sigure. Şi în prima frază din The Signal (Semnalul), plasat în Wind River Range din vestul statului Wyoming, mâinile puternice ale unui fermier numit Mack sunt exact locul unde ne plasează Ron Carlson. În debutul romanului, Mack o aşteaptă pe poteca Cold Creek pe viitoarea fostă soţie, Vonnie, care a acceptat să i se alăture pentru o ultimă excursie în sălbăticie. Mack, în ciuda faptului că tocmai fusese eliberat din închisoare, „nu era speriat“, ne asigură Carlson. „Se simţise tulburat şi îngrijorat şi speriat şi cam pustiu şi ruinat, era conştient de asta, dar acum ştia cum se face un lucru, apoi următorul, şi stătea departe de ruină“.

Jennifer Gilmore e autoarea romanului „Golden Country“. Noul ei roman, „Something Red“, va fi publicat primăvara viitoare în Statele Unite.

Descrierea pe care Carlson o face personajelor lui, asemenea peisajelor în care le distribuie, e plină de claritate. Vonnie, care în adolescenţă poposise în gospodăria lui Mack împreună cu familia, ca oaspeţi plătitori venind de pe coasta de est, s-a îndrăgostit subit de ţinut – şi, ulterior, de Mack.

THE SIGNAL

de Ron Carlson 184 pag. Viking. 25.95 $

După toţi aceşti ani, ea rămâne în esenţă aceeaşi fiinţă de 17 ani care s-a rătăcit când s-a aventurat de una singură să fotografieze un urs negru. Atunci Mack fusese avertizat să nu fraternizeze cu vizitatorii, dar, cu toate astea, s-a îndrăgostit de Vonnie. Acum, rămânându-i doar ferma, Mack ar face aproape orice să o păstreze. E bântuit de amintirea tatălui, a cărui moarte fulgerătoare „a schimbat totul. La ranch totul

era de-a-ndoaselea, bizar; lipseau multe cele“. Când în sfârşit apare şi Vonnie, iubirea distrusă a celor doi pare să-şi recapete o parte din strălucire, reflectând lumina aurie de septembrie a sălbăticiei în timp ce purced pe cărărui lăturalnice pentru a campa la lacul Valentine. Naraţiunea lui Carlson şerpuieşte asemenea potecii de munte. Mack şi Vonnie campează şi pescuiesc, secvenţe din trecut revenind dulce şi inocent în vizorul subit de rece al prezentului, până când aflăm că recâştigarea inimii lui Vonnie nu e sigurul scop al excursiei pentru Mack. Ca să-şi salveze ferma, s-a implicat într-o afacere dubioasă, iar acum aşteaptă pe furiş un semnal care îl va conduce la ceva – nici el nu ştie ce – pentru care e plătit să-l recupereze. „Întotdeauna pe munte simţi timpul ca pe o bătaie palpabilă a inimii“, scrie Carlson. Şi pe măsură ce Mack şi Vonnie pătrund tot mai adânc în acelaşi teritoriu virgin pe care l-au vizitat în ultimii 10 ani, se lasă un întuneric irevocabil. Asemenea

lacului Valentine, a cărui înfăţişare „se schimbă tot timpul zilei“, şi luminii soarelui de toamnă care trece de la „cenuşiu la auriu într-un minut, ca o velă umflată de vânt“, tonul naraţiunii se modifică pe măsură ce primejdia se insinuează. În The Signal, frumuseţea viscerală a peisajului îl susţine pe cititor la fel cum i-a susţinut pe Mack şi Vonnie. Asemenea lui Rick Bass şi Jim Harrison, Carlson scrie despre lumea naturală cu o autoritate convingătoare. Iar dragostea şi admiraţia lui Mack pentru vest, familiaritatea sa cu anotimpurile şi schimbările de aici, cu slăbiciunile şi forţa de aici, iluminează, prin contrast, cât de limitată poate fi înţelegerea lui faţă de oameni, chiar şi înţelegerea femeii pe care o iubeşte. The Signal ne poartă pe un tărâm uluitor şi teribil. Făcând acest lucru, devine atât o elegie pentru o căsătorie destrămată, cât şi un thriller plin de suspans. E o drumeţie dificilă, dar relaxaţi-vă: cu Ron Carlson h sunteţi în grija unor mâini experte.

O viaţă netrăită Protagonista romanului lui Ward Just întoarce spatele puterii din Washington şi succesului profesional. DE SVEN BIRKERTS

ENTRU o naţiune atât de fascinată de politică, avem foarte puţin romancieri care pot aborda interfaţa înşelătoare dintre sfera publică şi privată, sondând implicaţiile responsabilităţii. Ward Just e o excepţie distinsă. Autorul altor 15 romane, incluzând Jack Gance şi The American Ambassador, ca de altfel şi al câtorva volu-

EXILES IN THE GARDEN

de Ward Just 279 pag. Houghton Mifflin Harcourt. 25 $

me de proză scurtă, el a analizat vreme de decenii preţul puterii, costul secretomaniei şi autoimpusul căluş de conştiinţă al (majorităţii) celor care caută să-şi lase pecetea în istorie. Însă cele mai recente romane ale lui, ca An Unfinished Season, iar acum Exiles in the Garden (Exiluri în grădină), revelează o mutaţie strategică. Aici îşi abordează subiectul din cealaltă perspectivă, fără să privească imaginea, ci, într-un anumit sens, negativul ei fotografic. Este o analogie funcţională aici, fiindcă Sven Birkerts e autorul volumului „The Art of Time in Memoir: Then, Again“. Editează publicaţia Agni şi conduce Bennington Writing Seminars. 8

Alec Malone, protagonistul romanului, deşi educat în şi pentru coridoarele puterii – tatăl său, Kim Malone, era un senator cu mandate multiple –, lucrează ca fotograf la un ziar din Washington. Bătrânul sperase într-un succesor, însă Alec s-a născut cu gena Bartleby. Chiar şi propoziţia de început sugerează asta: „În special când era singur, Alec Malone avea obiceiul de a se

lăsa pradă reveriilor, o stare semiconştientă, să n-o confundăm cu visele“. Reverie este cuvântul-cheie şi pentru naraţiune, din moment ce capitolele din Exiles in the Garden se succed conform unei continuităţi asociative, scopul lor cumulativ fiind mai puţin relatarea unei povestiri structurate cât iluminarea nuanţată a destinului. Acest destin este foarte legat de caracter, de acea distorsiune sau înclinare care determină refuzul lui Alec de a purcede pe rutele aşteptate. În acest sens, e decisivă neacceptarea unui post important în presă, în Vietnam. Scurtătura aforistică refuzată face toată diferenţa, efectiv scurt-circuitând cariera lui profesională. Mare parte a primei jumătăţi a romanului se învârte în jurul vizitelor lui Alec la senator, care e pe moarte într-un spital privat. Rugat să povestească, Alec se supune relatând despre căsătoria lui cu Lucia, o dădacă elveţiană pe care a întâlnit-o într-una din misiunile lui şi cu care a trăit într-o seninătate solitară – au avut o fiică – înainte ca ea să plece în Europa pentru a fi cu bărbatul pe care l-a întâlnit la o petrecere în grădina vecinilor. Lucia era fiica unui partizan ceh din cel de-al Doilea Război Mondial, care dispăruse când era mică; s-a simţit chemată de o pasiune mai mare a implicării decât cea oferită de Alec. Părăsit, Alec e destabilizat în feluri pe care nu le înţelege. Renunţând la postul de

la ziar, se dedică formalităţilor private ale meseriei lui, simţindu-se cel mai viu când fotografiază actori. Structura golită nu aşteaptă decât un declic. Acesta se produce când Lucia se întoarce la Washington pentru înmormântarea senatorului, iar Alec o acompaniază într-o vizită surprinzătoare. Presupus decedat de mult timp, tatăl Luciei, Andre Duran, a contactat-o pentru a-i spune că locuieşte în oraş cu un grup de refugiaţi. După prima întâlnire, Alec se simte tentat să revină de unul singur. E disperat să înţeleagă trecutul bătrânului. De ce s-a aruncat Duran în luptă aşa cum a făcut-o? „Aţi făcut-o fără ezitare“, insistă Alec. „Refuzi să m-auzi“, răspunde Duran. „Încerc să-ţi spun că n-am avut de-ales. Nu puteam sta deoparte“. Alec nu găseşte nici un ecou în propria experienţă. E o recunoaştere devastatoare. În aceste scene critice, Ward Just evită ceea ce ar putea deveni o coliziune nefastă a contrariilor. Pentru că el e un psiholog cercetător şi un narator atent, consecinţele întrevederii devin un exemplu izbitor de împlinire a sorţii. Romanul lui Just e preocupat de putere, dar nu în exerciţiul ei. Mai degrabă, Exiles in the Garden caută să înţeleagă abilitatea individuală – şi voinţa – de a se auto-contabiliza plenar şi de a acţiona în consecinţă. Poate că viaţa neexaminată nu merită trăită, dar viaţa netrăită, examinată, revelează un avertish ment de o înţelepciune brutală. FOTO: NINA BRAMHALL

Sufletul unui oraş În noul roman despre New York al lui Colum McCann, totul „e construit deasupra altui lucru“. DE JONATHAN MAHLER

HILIPPE PETIT, acrobatul francez care, în 1974, a mers pe sârmă între turnurile gemene, nu a fost pe statul de plată al Port Authority, dar, la o privire retrospectivă, ar fi trebuit să fie. La acea dată, recent inauguratul World Trade Center apărea ca o greşeală uriaşă. Nu numai că proiectul costase mult mai mult decât ar fi trebuit, dar un oraş mergând către faliment nu avea tocmai nevoie de încă mai multe milioane de metri pătraţi de spaţii pentru birouri. Şi mai grav, turnurile erau disproporţionate şi total neplăcute – „cea mai mare lucrare cu pereţi din aluminiu din istoria lumii“, după cum spu-

Acea prostituată, redată curajos la persoana întâi, pare dezamăgitor de clişeistică pentru un scriitor cu asemenea calităţi ale imaginaţiei. Mult mai originali şi mai nuanţaţi sunt o casnică de Park Avenue şi soţul ei, judecătorul Solomon Soderberg, care încearcă în diferite feluri să treacă peste moartea fiului lor. Faptul că McCann introduce continuu noi oameni, legându-i cu abilitate de ceilalţi, pe măsură ce povestea avansează către sfârşitul surprinzător şi profund tulburător este o trăsătură a marii ambiţii, în mare parte atinse, a romanului. În sens larg, ceea ce-i leagă pe toţi în acest roman este cel care merge pe sârmă; ziua în care îşi face cascadoria este esenţială pentru vieţilor lor. Dar sunt legaţi mai puternic de altceva: durere sufletească. Let the Great World Spin este un tur de forţă emoţional. Este o carte sfâşietoare, dar nu una deprimantă. Prin suferinţa lor, personajele lui McCann reuşesc să găsească alinare, chiar şi un fel de izbăvire.

LET THE GREAT WORLD SPIN

de Colum McCann 349 pag. Random House. 25 $ nea un critic. Erau urâtul copil vitreg al zgârie-norilor din New York, aparent menit să le fie refuzat pentru totdeauna un loc în viaţa şi tradiţia oraşului. Dar, în decursul unei singure dimineţi de vară, Petit le-a conferit turnurilor o istorie proprie. Cascadoria sa a reprezentat nu mai puţin decât o înmânare simbolică a torţei: în remake-ul „Kink Kong“, doi ani mai târziu, gorila nefericită şi furioasă face ultima forţare nu călare pe Empire State Building, ci în vârful World Trade Center. În ciuda vâlvei cu care a fost întâmpinat mersul lui Petit, faptul a fost uitat în mare parte până la 11 septembrie, când a fost redescoperit în mijlocul bruştei nostalgii pentru toate lucrurile legate de turnurile gemene. Aveam amintirile lui Petit despre mersul pe sârmă, To Reach the Clouds, precum şi o copertă memorabilă a New Yorker la a cincea comemorare a atacurilor şi un documentar premiat cu Oscar, „Man on Wire“. Acum, Colum McCann a repropus actul îndrăzneţ al lui Petit ca leitmotiv pentru Let the Great World Spin (Fie ca lumea largă să se învârtă), unul dintre cele mai electrizante şi mai profunde romane pe care le-am citit în ultimii ani. McCann nu încearcă prea mult să evidenţieze faptele din povestea lui Petit; nici măcar nu menţionează numele celui care a mers pe sârmă. Dar autorul pare să fi rămas fidel valorilor importante ale cascadorului. Ca şi Petit, acrobatul lui McCann nu se concentrează numai pe traversarea în siguranţă a celor 630 metri de cablu împletit, la o înălţime de 110 etaje; dansează vesel printre nori, desfătându-se în momentul său trecător de transcendenţă umană: „Era puritate în mişcare… Se afla înăuntrul şi în afara trupului său în acelaşi timp, bucurându-se de ceea ce însemna să aparţii aerului“. Nu vreau să exagerez rolul lui Petit în

Jonathan Mahler, colaborator la The New York Times Magazine, este autorul „Ladies and Gentlemen, the Bronx Is Burning“ şi „The Challenge“, recent apărut în ediţie broşată. ILUSTRAŢIE DE ANDRÉ DA LOBA

această carte. Acel mers pe sârmă e în realitate doar un pic mai mult decât un standard cultural şi o noţiune literară, evenimentul în jurul căruia McCann şi-a aşezat distribuţia. Dar posibilităţile metaforice ale cascadorului – paradoxul acestui act inocent şi nepermis de „încântare divină“ îndeplinit între două clădiri care într-o zi vor fi atât de brutal şi criminal distruse – sunt greu de ignorat, mai ales într-un roman atât de preocupat de temele gemene ale iubirii şi pierderii. Let the Great World Spin vă va absorbi. Începe încet şi pe tăcute de cealaltă parte a oceanului. Acolo, într-un oraş de pe malul mării din Irlanda (McCann s-a născut în Dublin, dar trăieşte acum în New York), facem cunoştinţă cu doi din protagoniştii săi, un călugăr în devenire pe nume Corrigan şi fratele său debusolat, Ciaran. Curând, ei ajung în mijlocul unei acţiuni deprimante din sudul Bronxului anilor 1970 („Copiii de la etajul al zecelea încercau să-i lovească cu televizoare pe poliţiştii de cartier care patrulau jos“), unde Corrigan este neoficial preot prostituatelor care-şi expun oferta sub autostrada Major Deegan, în timp ce Ciaran

e barman la un pub irlandez din Queens şi încearcă să înţeleagă viaţa ciudată aleasă de fratele său ascetic. De aici, sfera cărţii se extinde treptat pe măsură ce povestea fraţilor interacţionează cu cele ale altora, printre care se numără şi o bătrână prostituată neagră, o soră medicală din Guatemala şi un artist de 20 şi ceva de ani. Cercul continuă să se lărgească, în stilul şase grade de separaţie1, actorii devenind tot mai diverşi. Filmul „Crash“ îţi vine inevitabil în minte – există chiar şi un accident mortal de maşină – însă fără reducţionismul moralizator. „Nu mi-am dat seama înainte“, spune un personaj, „însă totul în New York e construit pe un alt lucru, nimic nu e pe de-a întregul de sine stătător, fiecare lucru la fel de ciudat ca ultimul şi legate între ele“. Ca un aruncător de baseball aflat în formă, McCann schimbă constant vitezele, adoptând voci, tonuri şi stiluri narative diferite în timp ce schimbă firele narative. Inevitabil, unele dintre portrete sunt mai bune ca altele. 1 Concept care se referă la gradul de apropiere între toţi oamenii de pe pământ, care, prin relaţionarea mijlocită, ajunge la maxim şase. (n. trad.)

NTOTDEAUNA, în planul secund există un timp şi un loc – zilele de declin ale lui Nixon şi ale Vietnamului şi New Yorkul anilor 1970. McCann ne oferă instantanee ale oraşului în descompunere, strecurând ocazional referinţe la repere culturale ca Max’s Kansas City şi Studio 54 (care de fapt nu s-a deschis decât începând cu 1977, poate McCann ar vrea să ştie, pentru ediţia broşată). Dar găseşte şi alte puncte de vedere prin care să privească mizeria în mişcare a New Yorkului, cel mai memorabil fiind tribunalul municipal din Manhattan. „Privea parada intrând şi ieşind“, scrie McCann despre munca judecătorului de a-i audia pe infractori, „şi se întreba cum de devenise oraşul un lucru atât de dezgustător în timpul cât el era de serviciu… Era ca şi cum ar fi supravegheat evoluţia murdăriei. Stai suficient de mult acolo, iar rigola se murdăreşte, indiferent cât de mult lupţi împotriva acestui lucru“. Uneori, Let the Great World Spin poate părea precursorul unui alt roman despre ciocnirea culturilor: Rugul deşertăciunilor, portretul clasic realizat de Tom Wolfe New Yorkului anilor 1980. Dar efortul lui McCann e mai puţin disciplinat, mai serios, mai liber, mai dur, mai alterat, dar şi mai emoţional – cu alte cuvinte, mai asemănător oraşului în sine. În ultimii ani, am asistat la apariţia unei noi generaţii de romancieri din New York, condusă de Jonathan Lethem şi Colson Whitehead, ambii născuţi în New York. În acelaşi spaţiu, McCann aduce înviorătorea emoţie a imigrantului. „Din când în când, oraşul îşi deşerta sufletul“, scrie el. „Te ataca cu o imagine sau cu o zi sau cu o crimă sau cu o spaimă sau cu o frumuseţe atât de greu de cuprins cu mintea încât trebuia h să-ţi clatini capul neîncrezător“. 9

Klaus Kinski, în rolul lui Brian Sweeney Fitzgerald, împreună cu regizorul Werner Herzog.

Vis şi delir Jurnalele lui Werner Herzog adaugă un nou strat legendei lui „Fitzcarraldo“. DE MARK HARRIS

N vara anului 1979, regizorul Werner Herzog se afla în oraşul-port Iquitos din Peru, pregătindu-se pentru începerea filmărilor la „Fitzcarraldo“, o poveste de epocă cu Jason Robards şi Mick Jagger pe care avea de gând s-o filmeze în junglă. După doi ani şi jumătate, se afla încă acolo, chinuindu-se să-şi termine filmul. Robards şi Jagger renunţaseră de mult, imaginile cu ei devenind astfel inutilizabile. Localnicii dăduseră foc taberei regizorului, iar echipajul fugise fâlfâind steaguri albe. Înlocuitorul lui Robards, actorul german Klaus Kinski, se dovedise atât de dificil încât şefii de trib indieni care-i observaseră ieşirile comportamentale l-au abordat pe Herzog şi s-au oferit foarte atenţi să-l omoare. Un alt membru al echipei de filmare înnebunise de-a binelea, înşfăcase o macetă şi luase ostatici. După toate acestea, înconjurat de insecte, şerpi şi porci sălbatici, copleşit de răni şi suferind de o lipsă cronică şi critică de bani, Herzog nu mai vedea nimic ciudat în situaţia cu care se confrunta: atât de consumat era de un film pe care orice logică i-ar fi dictat să-l abandoneze cu câteva crize înainte. „Îmi duc sau îmi închei viaţa cu acest proiect“, spunea el. „Fitzcarraldo“ – pe care Herzog a reuşit să-l termine – a dăinuit mult şi bine nu doar în inimile cinefililor, ci şi ale cunoscătorilor de dezastre de producţie, în parte fiindcă filmul însuşi pare să oglindească povestea facerii sale. E pe jumătate o capodoperă şi pe jumătate o prostie despre un gest deopotrivă

Mark Harris este jurnalist şi a scris cartea „Pictures at a Revolution: Five Movies and the Birth of the New Hollywood“. 10

măreţ şi grandios: încercarea unui impresar aspirant (Kinski) de a construi o operă în jungla din Peru, în care îşi închipuie că-l va aduce cândva pe Enrico Caruso. Această dorinţă necesită folosirea a sute de indieni ca să târască o navă imensă pe un vârf muntos abrupt, o metaforă sisifică ce nu-şi pierde din expresivitate prin caracterul prea explicit. Filmul şi producţia sa sunt fabule despre năzuinţe smintite, analize ale limitei neclare dintre a avea un vis şi a-ţi pierde minţile. Deci nu e deloc de mirare că, în anumi-

CONQUEST OF THE USELESS

Reflections From the Making of „Fitzcarraldo“ de Werner Herzog Traducerea: Krishna Winston 306 pag. Ecco/HarperCollins Publishers 24.99 $ te feluri, povestea secundară a dăinuit mai mult decât trama principală. Încercările din „Fitzcarraldo“ au făcut deja subiectul unui documentar superb, „Burden of Dreams“ de Les Blank, şi al unei cărţi cu acelaşi titlu (publicată de Blank şi James Bogan). Herzog însuşi a revenit să-şi analizeze relaţia inflamabilă cu actorul principal – „Fiecare fir de păr alb din cap i-l datorez lui Kinski“ – în documentarul său din 1999, „My Best Friend“. La aceste fragmente edificatoare se adaugă acum Conquest of the Useless (Cucerirea inutilului), o compilaţie a jurnalelor lui Herzog din perioada iunie 1979 – noiembrie 1981, traduse de Krishna Winston. (Volumul a fost publicat iniţial în Germania, în 2004.) În prefaţă, Herzog ne avertizează că în-

semnările pe care urmează să le citim nu reprezintă nişte „rapoarte despre filmările propriu-zise“, ci mai degrabă nişte „peisaje lăuntrice, născute din delirul junglei“. Poate că cinefilii o să se vaiete, la fel ca mine, când vor descoperi că vorbeşte serios. Dacă speraţi să aveţi parte de o relatare clară sau măcar inteligibilă despre producţia şi aproape ratarea filmului „Fitzcarraldo“, veţi fi amarnic dezamăgiţi de textele simple şi abia adnotate incluse în acest volum. Când se ridică cortina, îl vedem pe Herzog acasă la Francis Ford Coppola, unde stă în perioada în care se grăbeşte să-şi termine scenariul. Pare o locaţie potrivită, din moment ce incursiunea lui Coppola în jungla nebuniei, „Apocalypse Now“, tocmai debutase la Cannes. Anticipăm un moment de predare a ştafetei, în care un cineast de clasă mondială îi înmânează altuia un soi de amuletă blestemată a obsesiei. Nu se întâmplă aşa ceva. Nu apare nici măcar o trimitere la „Apocalypse Now“. Şi nici nu aflăm ce rol trebuia să aibă Coppola, dacă o fi avut vreunul, în viitorul filmului „Fitzcarraldo“. Aşa cum nu aflăm ce anume l-a adus pe Herzog în casa lui. Povestirea nu devine mai uşoară ulterior. Îşi fac apariţia personalităţi importante, care dispar apoi, uneori menţionate doar cu numele mic, iar funcţiile lor, rolurile şi relaţia cu Herzog fiind pomenite doar trecător, o sută de pagini mai încolo – sau deloc. O carte care plânge după explicaţii interstiţiale şi care nu oferă aproape nici una, iar puţinele indicaţii care apar nu fac decât să complice şi mai tare lucrurile. „Opt luni anulate, de parcă aş fi vrut să nu fi existat niciodată“, strecoară Herzog după o însemnare din octombrie 1979. „Un an de catastrofe personale şi profesionale.“ După două paragrafe,

reluăm firul în iulie 1980, când nu ni se dau mai multe lămuriri despre catastrofele profesionale, deşi probabil că acestea au avut o oarecare pondere în povestea pe care încercăm din greu s-o punem cap la cap. Ne dăm seama că lucrurile merg prost cu Robards de abia când Herzog se referă brusc la „îngrozitorul gol interior“ al actorului (pe care se pare că l-a diagnosticat după ce Robards i-a spus că nu voia să tragă nimeni în el). Şi îi percepem admiraţia pentru Jagger, care lucrează fără să se plângă, în timpul liber o fotografiază pe Jerry Hall pentru Vogue în stilul şic de junglă şi nu-şi pierde curajul nici după ce îl muşcă o maimuţă. Însă jurnalele înregistrează rareori o conversaţie anume, o dispută sau o întâlnire personală. Natura îl captivează pe Herzog, iar oamenii nu prea. Cartea conţine foarte multe despre vaci, câini, şopârle, fluturi şi tarantule cât pumnul de mari, iar oricine a văzut recentele documentare ale lui Herzog, „Grizzly Man“ şi „Encounters at the End of the World“, îi va recunoaşte neobişnuita abilitate de a evoca frumuseţea şi sălbăticia cruntă a lumii naturale. Însă grijile prozaice îi stăruie într-un colţ îndepărtat al minţii. „Am aruncat o privire peste rapoartele zilnice“, scrie el, „şi am rămas răvăşit când am văzut cât de puţin am realizat“. Absorbit fiind de gândurile dedicate gândacilor şi struţilor, această idee chiar îl surprinde, la doi ani după ce a început munca la film. Însă vârtejul intern înceţoşat al minţii lui Herzog devine un avantaj neaşteptat când vine vorba de perspectiva asupra poveştii lui „Fitzcarraldo“. În ciuda opacităţii sale exasperante („Timpul mă târăşte ca un elefant, iar câinii îmi smulg inima“), Herzog trasează un autoportret expresiv al artistului hipnotizat de propria-i imaginaţie hotărâtă. Din când în când, iese din junglă, dar nu se desprinde niciodată de ea. În decembrie 1980 se opreşte la New York, observând antropologic mulţimea îndoliată şi năucă din Central Park după moartea lui John Lennon, în timp ce se agită pentru nişte contracte nesemnate. În Anglia, face o vizită pe platouri la „The Shining“ şi îl cunoaşte pe Stanley Kubrick, însă, fiind amândoi prinşi în propria producţie de coşmar, cei doi nu stabilesc o legătură adevărată. Întors în Peru, primeşte o telegramă de la München, în care e avertizat că mama lui ar putea să moară. Cineva îi fură lenjeria intimă. El consemnează toate acestea cu aceeaşi neutralitate inertă. Nimic nu-l atinge, nici ceilalţi oameni, nici vremea rea, atitudinile ostile ale tribului sau întârzierile, nici măcar vedeta lui faimoasă pentru propria-i ţicneală. („Nimeni nu va şti vreodată cât mă costa să-l ridic, să-l umplu cu substanţă şi să dau o formă isteriei lui“, scrie Herzog despre Kinski, ascunzând povestea completă chiar şi în jurnalul său.) Pe măsură ce trece timpul, Herzog devine un bărbat a cărui „viaţă mi se pare o casă de străin“, iar însemnările transmit o dezrădăcinare şi o dislocare – geografică, spirituală, emoţională – atât de profundă încât nu mai rămâne decât o slabă amăgire că „Fitzcarraldo“ e despre altceva decât propria-i hotărâre înflăcărată. „Am 38 de ani acum“, scrie el, „şi am trecut prin toate. Munca mi-a dat tot şi mi-a luat tot“. Cuvintele nu par atât o afirmaţie, cât un bilet sinucigaş. După aproape trei decenii, nu e clar ce este mai remarcabil: că Herzog a reuşit să-şi ducă nava pe vârful muntelui sau că a reuşit să se dea jos mai mult sau mai h puţin intact. FOTOGRAFIE DE BEAT PRESSER/PHOTOFEST

Odiseea deşertului 10 de ani de cercetări întreprinse de William T. Vollman în zonele limitrofe sordide din California şi Mexic. DE LAWRENCE DOWNES

N 1904, inginerii care încercau să desfunde canalele de irigaţie blocate de aluviuni ale râului Colorado au săpat puţin cam mult. Când râul s-a umflat din nou răzbind dincolo de malurile perforate, s-a revărsat în voie vreme de doi ani în albia secată a unui lac californian. Greşeala aceea se numeşte acum Marea

IMPERIAL

de William T. Vollmann Ilustrată. 1.306 pg. Viking. 55 $ Salton, cel mai mare lac al statului. Pentru o vreme, a fost un dezastru fericit – o Mecca pentru schiorii pe apă şi pentru pescari, un loc de vacanţă mai popular decât Yosemite, mândria comitatului Imperial. Dar a urmat ruina. La 70 m sub nivelul mării, lacul e acum o fosă oarbă, fără drenaj. Pesticidele agricole şi dejecţiile industriale se scurg în el, dar nimic nu se scurge din el. Devine tot mai sărat şi mai bolnav în fiecare an, mărginit de docuri abandonate, moteluri decrepite, păsări moarte şi oameni săraci care trăiesc cu duhoarea insidioasă şi speranţa încăpăţânată că lucrurile se vor regla din nou. După decenii de ambiţii şi elan civic, recolte record de lăcomie, prostie şi miopie, Imperial e acum cel mai sărac comitat din California. Cum şi de ce lucrurile au mers atât de rău pentru Imperial e tema majoră a monumentalei noi cărţi scrise de William T. Vollmann. Imperial i-a luat lui Vollmann, renumit de prolific şi de neînspăimântat de marile subiecte, 10 ani pentru a raporta şi a scrie o poveste de 1.306 pagini. E vorba de un teritoriu tipic Vollmann – oribil şi dezolant şi neînţeles – situat în zona familiară lui în California. Imperial, aşa cum

Spanioli, fermieri, transfugi, prostituate, stripteuze – totul îl interesează pe Vollmann, în special stripteuzele. îl defineşte el, nu e doar un comitat din sudestul îndepărtat al Californiei, ci o entitate „precară şi infinită“ care se revarsă dincolo de graniţele comitatului în văile învecinate şi peste graniţa mexicană. Pentru a o identifica, el elimină din acea parte a lumii tot ceea ce este aromat, afluent şi ordonat. „Noul oraş La Quinta, la vest de Coachella, trebuie exclus“, scrie Vollmann, „deoarece străzile sale largi şi curate şi comunităţile împrejmuite ne obligă să-l încadrăm în aceeaşi categorie cu Palm Desert, Palm Springs şi alte stigmate ale Los Angelesului“.

Lawrence Downes scrie pentru The Times. FOTOGRAFIE DE DAVID MCNEW/GETTY IMAGES

din anii 1900, aflăm mai mult decât am dori Nu rămâne decât ceea ce e prăfuit, fierdului, ceea ce poate conferi cărţii un farmec despre obiectivul lui – şi despre toate perbinte şi sărac. E vorba de mexicanii din sectar, dar îi diminuează valoarea jurnalissonajele negative pe care le colecţionează. ambele părţi ale graniţei: imigranţii iletică. Alocă un întreg capitol despărţirii de o Traficul de droguri, trecerile de frontieră, gali aici, fermierii ruinaţi dincolo. E vorba iubită, derulând cronica suferinţelor lui mimuzica populară mexicană – ce vreţi şi ce de oraşele unei fundături internaţionale, nut cu minut, inclusiv cu note de subsol. nu vreţi, aruncă totul în salata asta. Dar obCalexico şi Mexicali. E vorba de fermele Ezită continuu între a oferi prea multă sau stinaţia lui devine un deliciu ori de câte ori corporatiste care produc, cu ajutorul chiinsuficient de multă informaţie. Dintr-un interesul îl mână înapoi la Thirteen Negro, micalelor, suprafeţe luxuriante cu lucernă motiv necunoscut, pe parcursul unui dececlubul lui mexican favorit de striptease: şi pepeni. E vorba de imigranţii chinezi niu de explorare „neîntreruptă între Mexic „Aici eram în paradis“, scrie el, „cu o bloncare sapă tuneluri secrete în Mexicali şi de şi America“ n-a reuşit să înveţe spaniola. dă grasă aşteptând pe bancheta interioară crunta exploatare manufacturieră secretă Dar a avut inspiraţia de a contacta un excu perne roşii, orchestra Koely cântând care îmbolnăveşte muncitorii şi mediul. pert agricol, Paul Foster, pentru furnizarea norteño; afară era zăpuşeală şi un câine Vollmann a pornit să reconstituie întreunor rapoarte detaliate asupra agriculturii mort care tocmai începuse să pută-n stragul univers: indieni, spanioli, colonişti albi, regionale. Atunci când le citează ocazional, dă, dar uşa se închisese şi părul blondei se frontierişti, fermieri, prostituate, stripteusurvin – asemenea unor beri reci ca gheaţa întunecă, pulsând în ritmul salbei de lumini ze. Totul îl interesează – în special prostiîn deşertul inform al prozei lui Vollmann – clipocind în marea oglindă de pe perete, iar tuatele şi stripteuzele. Bântuie pe străzi şi momentele de claritate. sfârcurile de un roşu sângeriu ale becurilor prin baruri, discutând cu oricine-i răspunNSĂ mexicanii, mărturiseşte Vollmann în începură să clipească pe tavan“. de, plătindu-i dacă e necesar. Se minunează mod repetat, rămân pentru el o necunosProblema nu e că Vollmann nu reuşeşte în faţa fotografiilor vechi, descifrează hărţi, cută: „Am mers acolo zi de zi sperând că să-şi impună punctul de vedere. Cititorul nu cumulează date despre recolte şi cota apele voi invada gândurile şi le voi fura poveştipoate petrece un timp atât de lung în compalor. Trece dintr-o bibliotecă într-un club de le, dar majoritatea a refuzat să-mi vorbească, nia lui fără să absoarbă imaginea de ansamstriptease într-o fermă şi înapoi în club. privindu-mă cu o ură la fel de stufoasă ca tufa blu – cum ideea falimentară a Imperialului e E o realizare uimitoare şi sunt sigur că pletoasă zbătându-se pe duna de nisip“. ideea falimentară americană: că apa va curmulţi cititori vor admira monumentul deInabilitatea lui de a da răspunsuri nu-l ge încotro vrem noi; că putem face deşertul şertului propus de Vollmann fără să înopreşte în a ne implica în cursa lui, ca atunci veşnic înfloritor; că vestul va deveni inevitadrăznească să-l viziteze. După aproximativ când vâsleşte într-o barcă pneumatică pe bil un eden al aşezărilor familiale, abundent 40 de zile şi 40 de nopţi petrecute acolo, vă New River în căutarea unei explicaţii difeîn fructe, legume, grâne şi autonomie demopot spune asta: Imperial e un spaţiu vast, rite a duhorii apei, riscând infecţii şi eczecratică, nu coşmarul corporatist al exploatăneprietenos, monoton şi în expansiune, iar me. E râul contaminat cu adevărat? După rii muncitorilor şi dezastrul mediului şi dezVollmann înjghebează o carte vastă, nepriun capitol exhaustiv despre eşantioanele voltării necontrolate. etenoasă, monotonă şi extensivă. de laborator, ne spune că e dificil de judeDar „privitor la vacuitatea Imperialului“, Problema nu e subiectul; e autorul. cat. Vollmann admite că e un investigator scrie Vollmann, „care ar putea la la fel de Vollmann a călătorit pe tot globul examinând jalnic, povestind pe pagini întregi erorile bine să fie o fosă de lumină, îmi vine mult conflicte şi sărăcie la scară continentală, lăcomise cu o cameră ascunsă. Când recurge prea uşor să mă exprim, ceea ce reprezintă sând în urmă un munte de proză, inclusiv la frustranta cercetare a unor documente o modalitate de a descoperi nimic“. şapte volume ale unui „tratat despre violenh publice în căutarea unui obscur fermier El a zis-o, nu eu. ţă“ şi Europe Central, un roman pentru care a primit National Book Award. Dar cu Imperial, el amestecă tot ceea ce găseşte în marea Ladă de Gunoi a deşertului, capitol după capitol, fără explicaţii, concluzii inteligibile sau analize comprehensibile. Nici un detaliu marginal nu e socotit neimportant, nici o metaforă neepuizată. „Mexicul e unul dintre cele mai străine locaţii de pe pământ“, scrie el. „Dincolo de zâmbetele fugare şi catolicismul vigilent se ascunde o ierarhie complicată, care, la rândul ei, îi subdivizează pe toţi aşa-zişii mexicani în cohorte de spiritualităţi locale a căror supravieţuire semi-secretă de-a lungul lungii şi cruntei dominaţii spaniole promite propria continuitate globulelor de coerenţă viu colorate şi nerelevante pentru, şi în consecinţă la adăpost de, examinarea atentă a capitaliştilor americani“. Deseori, Vollmann pare mai puţin interesat de explicarea Imperialului decât de expunerea propriei persoane – aventurile lui erotice şi investigaţiile reticente –, subliniind în acelaşi timp că Imperial rămâne în ultimă instanţă un loc impenetrabil cunoaşterii, ca şi cum s-ar imuniza împotriva acuzaţiilor că iroseşte timpul cititorului. E un connoisseur dedicat sordiVâsliţi pe riscul vostru: New River, ducând clăbucii de mizerie din Mexic în Calexico, California.

VIRGINIA COSTESCHI

NEWS Întâlnire la castel

CrimeFest

Prize winner 2009

Scriitorii britanici de romane poliţiste se întâlnesc la castelul Ludlow, în  august, pentru a celebra un gen literar care nu ţine cont de crize şi epoci. Invitat special va fi autorul Andrew Taylor, laureatul premiului Diamond Dagger de anul acesta pentru romanul poliţistoistoric Bleeding Heart Square, alături de alte nume importante precum Kate Charles, Phil Rickman, Marcia Talley, Natasha Cooper, Martin Edwards, Suzette Hill şi Laura Wilson – laureată Ellis Peter Dagger pentru Stratton’s War. La eveniment pot participa doar  de persoane, aşa că britanicii pasionaţi de romane poliţiste deja s-au asigurat că îşi vor întâlni autorii preferaţi.

Premiile de anul acesta la conveţia britanică CrimeFest au fost: Last Laugh (cel mai bun roman poliţist umoristic) – Christopher Fowler, pentru The Victoria Vanishes (Transworld/Doubleday), Sounds of Crime (pentru cel mai bun audiobook de gen şi se acordă atât autorului cât şi „vocii“ sale) – Stieg Larsson (postmortem) pentru The Girl with the Dragon Tattoo, citit de Martin Wenner (Quercus), Ian Rankin pentru Doors Open, citit de James McPherson (Orion) şi Kate Atkinson pentru When Will There Be Good News? citit de Steven Crossley (BBC Audiobooks). Următoarea ediţie a CrimeFest, care este un bun prilej de întâlnire pentru autori de romane poliţiste, agenţi literari, publisheri, scriitori debutanţi şi cititori, va avea loc în perioada - mai .

Autorul norvegian Per Petterson a câştigat Premiul Nordic Council Literature pentru  pentru cartea Jeg forbanner tidens elv (I Curse the River of Time). Premiul îi va fi înmânat la sfârşitul lui octombrie, la reuniunea Nordic Council de la Stockholm. „Protagonistul acestui roman îşi descrie experienţele şi amintirile fragmentate ale celor câtorva crize din viaţa sa şi a familiei sale. Printr-un limbaj poetic şi calm, Petterson ne arată cât de greu este să le destăinuim celorlalţi lucrurile importante pentru noi“, se arată în motivarea premiului. Per Petterson (n. ) este unul dintre cei mai populari autori norvegieni. A mai fost nominalizat pentru premiul Nordic Council Literature în  pentru romanul Til Siberien (To Siberia) şi a câştigat recunoaşterea internaţională în , cu Ut å stjæle hester (Out Stealing Horses), roman care încă mai apare în topul bestseller al The New York Times Book Review.

Prima librărie de benzi desenate

Romanul Cosmopolis devine film

Jumătatea Plină, prima librărie de bandă desenată din România, s-a deschis în Café Lente din Bucureşti, a anunţat Mediafax. Colecţia inaugurală are în jur de  de titluri care vin de la edituri independente din Franţa, Canada, SUA, Belgia, Elveţia şi România. Majoritate titlurilor prezentate au fost recompensate cu premii (Prix Goscinny, Fauve d’or, Eisner Award etc.) sau sunt succese de critică, în limba originală ori în traducere (engleză sau franceză). Veţi găsi printre autorii de aici pe francezii Marjane Satrapi, Laurent Maffre, Edmond Baudoin, Ludovic Debeurme, nordamericanii Chris Ware, Alan Moore & Dave Gibbons, Adrian Tomine, Seth, japonezii Osamu Tezuka, Yoshihiro Tatsumi, Shigeru Mizuki şi românii Iulian Fraţilă, Brynjar Bandlien, Matei Branea.

Romanul Cosmopolis, scris de Don DeLillo, în care este descrisă o zi din viaţa unui tânăr multimilionar din Manhattan, va fi ecranizat de regizorul David Cronenberg şi producătorul portughez Paulo Branco, informează variety.com, citat de Mediafax. Don DeLillo, considerat unul dintre cei mai activi scriitori americani, a devenit cunoscut graţie romanelor White Noise (Zgomotul alb) şi Underworld. Filmările vor avea loc la Toronto şi New York şi vor debuta în . David Cronenberg urmează să regizeze şi filmul „The Matarese Circle“, pe baza unui scenariu scris de Michael Brandt şi Derek Haas şi inspirat din thrillerul omonim al lui Robert Ludlum.

De bifat: lecturile postmoderne Trăim printre mode şi curente, ne judecăm prietenii pentru hainele pe care le poartă, parfumul pe care îl folosesc şi locurile pe care le frecventează. Puţini pun pe lista de check in şi lecturile. Prietenii voştri preferă clasicii, modernii, postmodernii, eseurile, romanele-fluviu, pe cele poliţiste sau poezia? Ori lecturează exclusiv cotaţiile bursiere ori etichetele de shopping? E greu să defineşti o carte drept postmodernă. Cele mai multe sunt nişte tomuri masive, cum este Infinite Jest a lui David Foster Wallace. Dar şi The Mezzanine a lui Nicholson Baker e tot postmodernă, şi o poţi citi în  ore. Şi în ciuda ideii generale că postmodernismul a început în secolul , Carolyn Kellogg susţine pe blogul Jacket Copy că el n-ar fi putut exista fără Tristram Shandy. Iată o

parte din lista pe care a întocmit-o pentru cei care vor să aibă un august postmodern. Găsiţi lista integrală la adresa web: latimesblogs.latimes. com/jacketcopy. Margaret Atwood, The Blind Assassin Paul Auster, New York Trilogy Nicholson Baker, The Mezzanine J.G. Ballard, The Atrocity Exhibition John Barth, Giles Goat-Boy Donald Barthelme,  Stories John Berger, G Thomas Bernhard, The Loser Roberto Bolaño,  Jorge Luis Borges, Labyrinths William S. Burroughs, Naked Lunch Robert Burton, Anatomy of Melancholy Italo Calvino, If on a Winter Night a Traveler Julio Cortazar, Hopscotch Don DeLillo, Great Jones Street Philip K. Dick, The Man in the High Castle E.L. Doctorow, City of God

Umberto Eco, The Mysterious Flame of Queen Loana William Faulkner, Absalom! Absalom! Jonathan Safran Foer, Everything Is Illuminated Nathaniel Hawthorne, The Scarlet Letter Aleksandar Hemon, The Lazarus Project Franz Kafka, Metamorphosis Milan Kundera, The Book of Laughter and Forgetting Steven Millhauser, Edwin Mullhouse Haruki Murakami, The Wind-Up Bird Chronicle Vladimir Nabokov, Pale Fire Thomas Pynchon, Gravity Rainbow Philip Roth, The Counterlife William Shakespeare, Hamlet Art Spiegelman, Maus I & II Laurence Stern, The Life and Opinions of Tristram Shandy Kurt Vonnegut, Slaughterhouse Five David Foster Wallace, Infinite Jest Colson Whitehead, John Henry Days 13

Nu, nu putem

Pierdut în Uganda

Trecerea în revistă a discursul lui Jimmy Carter despre limitele Americii.

Din povestea uciderii unui bărbat reiese portretul unui continent.

DE MATT BAI

DE HOWARD W. FRENCH

N iulie 1979, când structura societăţii civile americane părea că se destramă, preşedintele Statelor Unite a dispărut. Timp de zece zile, Jimmy Carter s-a ascuns la Camp David, angajându-se în discuţii uneori dureroase cu intelectuali şi clerici. Apoi s-a întors pentru a rosti o predică televizată de 32 de minute care avea să devină, nu se ştie de ce, cunoscută drept discursul „slăbiciunii“ (Carter n-a pronunţat de fapt niciodată cuvântul, care a fost folosit de consilieri şi popularizat de media). Acest capitol bizar din politica americană l-a inspirat pe Kevin Mattson să scrie „What the Heck Are You Up To, Mr. President?“ („Ce naiba pui la cale, domnule preşedinte?“), o trecere în revistă exact aşa cum ar trebui să fie istoria politică – incisivă, alertă şi o lectură plăcută. Mattson, istoric liberal la Ohio University, vrea să recupereze moştenirea lui Carter din temniţa întunecată a istoriei prezidenţiale, dar făcând aceasta este subminat de integritatea sa de povestitor. Atentul preşedinte care apare în aceste pagini este arătat, cu toate acestea, ca un om profund depăşit de funcţia sa. Dacă, asemenea mie, încă mai jucaţi Space Invaders şi vă admiraţi posterele cu Styx în 1979, veţi fi surprinşi să aflaţi cât de bizară a fost perioada. Accidentul nuclear de la Three Mile Island se petrecuse recent. Skylab cădea către Pământul neajutorat. Mulţimi de tineri se răsculau împotriva muzicii disco. Iar cozile la benzină din căldura arzătoare încercau forţa morală a naţiunii, lucru care l-a determinat în ultimă instanţă pe Carter să se ridice pe piscurile munţilor Maryland şi să privească adânc în sufletul naţiunii. Să spunem doar că ceea ce a văzut acolo n-a fost numai miere şi entuziasm. „Nici toate legile din lume nu pot repara ce

DEVENIT convenţional să spunem şi să scriem constant despre Africa lucruri care ar fi de neînchipuit pentru oricare alt continent. O abordare adesea superficială şi generalizatoare ignoră realitatea diversităţii pe un continent cu 53 de ţări (nici chiar acesta nu e un număr fix) şi aproape un miliard de locuitori, un loc al luminii şi întunericului, bogat şi sărac, din ce în ce mai bine guvernat şi încă îngrozitor de prost guvernat. Însă din când în când, experienţa celei mai mari părţi a continentului e crista-

„WHAT THE HECK ARE YOU UP TO, MR. PRESIDENT?“

Jimmy Carter, America’s „Malaise,” and the Speech That Should Have Changed the Country de Kevin Mattson 263 pag. Bloomsbury. 25 $ e în neregulă cu America“, a avertizat Carter în discursul său revelator, scris în principal de către tânărul Hendrik Hertzberg. „Am învăţat că acumularea de bunuri materiale nu poate umple golul din vieţile lipsite de încredere sau ţel“. Acest mesaj, a recunoscut el, nu transmitea „fericire şi linişte, dar este adevărul şi e un avertisment“. Abia după ce a criticat superficialitatea culturală, Carter a menţionat paşii pe care avea să-i facă pentru a scăpa ţara de petrolul străin – propuneri care aveau să fie ignorate în mare parte Matt Bai scrie despre politica naţională în The New York Times Magazine şi este autorul „The Argument: Inside the Battle to Remake Democratic Politics“. 14

THE TEETH MAY SMILE BUT THE HEART DOES NOT FORGET

Murder and Memory in Uganda de Andrew Rice Ilustrată. 363 pag. Metropolitan Books/ Henry Holt & Company. 26 $

în următorii 30 de ani, poate din cauză că întinase într-atât de mult ideea de conservare a energiei prin pesimism şi slăbiciune (Din păcate, a făcut exact acelaşi lucru cu ideea de cardigan1). Carter a încheiat cerându-le americanilor să „spună ceva de bine de ţara lor“, ori de câte ori aveau ocazia. Observând cât de pozitiv a fost primit iniţial discursul, Mattson conchide că ar fi putut electriza ţara dacă Carter n-ar fi greşit cerând demisia întregului său cabinet câteva zile mai târziu. Poate – pare puţin probabil ca traiectoria naţiunii să fi putut fi corectată cu adevărat de un preşedinte care, cum spune Mattson, credea că putea „face oamenii mai buni făcându-se pe sine mai bun în relaţie directă cu ei“. Mai convingătoare e observaţia lui Mattson potrivit căreia Carter şi Ronald Reagan au apărut de fapt din acelaşi impuls ideologic; ambii au reacţionat mai ales la declinul moral, dar acolo unde Carter vedea o nevoie de smerenie şi acceptare a limitelor, Reagan a văzut o lipsă de optimism şi hotărâre. Reagan a izbândit, în parte folosind cuvântul cu care Carter avea să fie stigmatizat pe nedrept. „Nu văd nici o slăbiciune naţională“, spunea Reagan la anunţarea candidaturii sale la preşedinţie, mai târziu în acel an. „Nu văd nimic în neh regulă cu poporul american“. 1 Referire la o apariţie televizată a lui Jimmy Carter, îmbrăcat într-un cardigan şi cerându-le americanilor să economisească energia reducând căldura din case şi îmbrăcând un pulover în plus. (n. trad.)

lizată în povestea unei singure ţări, iar atunci când acea poveste este spusă cu o combinaţie de atenţie pentru contextul istoric şi grijă veritabilă pentru vieţile oamenilor adevăraţi, micul univers al cărţilor serioase despre Africa pentru nespecialişti se îmbogăţeşte. Cu The Teeth May Smile But the Heart Does Not Forget: Murder and Memory in Uganda (Gura râde, dar inima nu uită: Crimă şi memorie în Uganda), Andrew Rice a scris chiar o astfel de carte. „Locul Africa este mereu ascuns în umbra noţiunii de Africa“, observă Rice cu o perspicacitate ce-i este caracteristică, începând să demonteze cea mai mare parte a mitologiei din jurul cunoscutului fost tiran al Ugandei, Idi Amin. „Dacă s-ar putea spune despre o figură istorică că întruchipează continentul aşa cum e imaginat stereotipic – întunecat, periculos, atavic şi încărcat de magnetism sexual –, aceasta ar fi Idi Amin Dada“. Deşi în plan secund în cea mai mare parte a cărţii lui Rice, Amin, care a condus ţara din 1971 până în 1979, reuşeşte cu toate acestea să fie un personaj principal. În esenţă, The Teeth May Smile este o poveste poliţistă atent relatată despre căutarea dreptăţii de către un fiu, mulţi ani după trădarea tatălui său şi a dispariţiei sale în mâinile acoliţilor militari ai lui Amin. În acelaşi timp, cartea lui Rice este o dramă abil prezentată despre lucrările unui tribunal ugandez. Este, de asemenea, un manual eficient despre tumultoasa istorie a Ugandei şi un rezumat politic despre o succesiune de regimuri, culminând cu cel al preşedintelui actual, tot Howard W. French este conferenţiar la Columbia University Graduate School of Journalism şi autorul „A Continent for the Taking: The Tragedy and Hope of Africa“. În prezent scrie un roman despre Africa.

mai autoritarul Yoweri Museveni. Şi, pe un plan mai larg, este prisma vie prin care pot fi analizate unele dintre cele mai mari teme în istoria Africii. Războiul de gherilă din Uganda, în 1980, purtat cu succes de Museveni, cu intensa folosire a soldaţilor copii, avea să se dovedească prologul oribilelor conflicte de pe întregul continent, mai ales războaiele civile din Liberia şi Sierra Leone. Expulzarea de către Amin a populaţiei etnice indiene în 1972 avea să pună bazele naţionalismului economic în altă locuri, din Zair în Nigeria. Iar politica etnică a ţării, avându-şi sursa în prejudecăţile moştenite de la Europa, a prefigurat în anumite privinţe criminala sciziune HutuTutsi din Rwanda învecinată. Rice, care a scris pentru The New York Times Magazine şi alte publicaţii, descrie cu perspicacitate contextul colonialismului britanic, cu inconfundabilele lui modele de dezbinare pentru a conduce, inclusiv inventarea, la propriu, a triburilor. Aceasta a implicat impulsionarea educaţiei anumitor triburi şi obligarea altora, prin mecanisme coercitive ca impunerea „taxei pe colibă“, la serviciul militar. Asemenea decizii au avut consecinţe de durată, adesea sângeroase. În cele din urmă, The Teeth May Smile este o atentă meditaţie asupra naturii memoriei, asupra iertării şi reconcilierii. În 2002, Rice a citit despre arestarea adjunctului lui Amin şi a altor doi oameni sub acuzaţia de ucidere a liderului politic local Eliphaz Laki cu trei decenii înainte. „Ţara părea reabilitată, dar trecutul pândea mereu în apropiere“, scrie el. „Am fost intrigat de felurile în care ugandezii au conciliat acel trecut: ce au ales să-şi amintească, ce a rămas nemărturisit“. În timp ce recapitulează eforturile lui Duncan Laki, un avocat educat în America, de a investiga uciderea tatălui său, Rice dobândeşte o intimitate aproape de cea a unor memorii. Pacea poate va veni, află Laki privindu-i pe ucigaşii acuzaţi părăsind tribunalul ca oameni liberi, dar dreptatea şi h reconcilierea sunt mai nesigure.

Eliphaz Laki

FOTOGRAFII ALE LUI JIMMY CARTER DE PAUL HOSEFROS/THE NEW YORK TIMES, DE LA ABC NEWS; ELIPHAZ LAKI DE LA „THE TEETH MAY SMILE BUT THE HEART DOES NOT FORGET“

La bani mărunţi Două cărţi despre Wal-Mart se concentrează asupra culturii, tehnologiei şi practicilor de muncă ale companiei. nia recompensa amorul propriu al bărbaţilor slăvind ideea patriarhală de „bărbăţie creştină“. Femeile, în ce le privea, erau prea fericite să adopte rolul supus prescris. În vreme ce cartea lui Moreton răspunde la întrebări importante în privinţa motivelor pentru care angajaţii au fost dispuşi să accepte pachetul salarial auster al Wal-Mart, cea a lui Lichtenstein aruncă o lumină importantă asupra motivelor tehnologice ale succesului companiei. Relatarea sa amănunţită despre abilitatea timpurie a companiei de a folosi scanarea codurilor de bare şi tehnologia sateliţilor ajută la explicarea felului în care Wal-Mart a revoluţionat modul de organizare a canalelor de distribuţie.

DE ROBERT FRANK ONDATORUL Wal-Mart, întreprinzătorul Sam Walton din Arkansas, a fost în multe privinţe o ilustrare clasică a mâinii invizibile în acţiune a lui Adam Smith1. Parcă apărut de nicăieri, lanţul său de magazine cu reduceri, impulsionat de nemiloase tăieri de costuri, a devenit cea mai mare companie privată din lume. Şi,

TO SERVE GOD AND WAL-MART

The Making of Christian Free Enterprise de Bethany Moreton Ilustrată. 372 pag. Harvard University Press. 27.95 $

How Wal-Mart Created a Brave New World of Business de Nelson Lichtenstein 311 pag. Metropolitan Books/ Henry Holt & Company. 25 $ fără îndoială, goana după profit a lui Walton a făcut produsele mai ieftine disponibile pentru sute de milioane de consumatori. Aşadar nu e surprinzător că Walton şi succesorii săi de la Wal-Mart au fost printre cei mai mari şi entuziaşti susţinători necritici din ţară ai mâinii invizibile. Astfel, după cum notează istoricul Bethany Moreton de la Universitatea Georgia în To Serve God and Wal-Mart (În slujba lui Dumnezeu şi a Wal-Mart), compania şi Walton Family Foundation au dat zeci de milioane de dolari grupurilor de cercetare conservatoare precum Heritage Foundation pentru a susţine programe educaţionale comunitare care elogiază virtuţile pieţelor libere. Dar preţurile scăzute şi metodele de distribuţie mai eficiente nu au fost singurele consecinţe ale dezvoltării explozive a Wal-Mart. Într-adevăr, mare parte din ce aflăm din cartea lui Moreton, ca şi din Retail Revolution (Revoluţia din retail) de Nelson Lichtenstein, ridică îndoieli serioase dacă influenţa corporaţiei este mai degrabă una pozitivă. Dar, descriind dezavantajele Wal-Mart, ambii autori oferă perspective penetrante asupra motivelor pentru care lanţul comercial a avut un succes atât de fenomenal. Se ştie că consumatorii îşi fac apariţia în număr record când un retailer oferă preţuri semnificativ scăzute. Mai neclar, însă, este cum de Wal-Mart, cunoscut pentru zgârcenia sa, a reuşit să atragă atâţia angajaţi devotaţi. Oricine a citit descrierea Barbarei Ehrenreich despre experienţele ei ca vânzătoare la Wal-

Robert Frank, economist la Cornell University şi profesor invitat la Stern School of Business a New York University, este autorul „The Economic Naturalist’s Field Guide“. 1 Mâna invizibilă este o metaforă folosită de economistul Adam Smith pentru a explica cum se realizează bunăstarea generală dacă fiecare individ îşi urmăreşte interesul propriu. (n. trad.)

FOTOGRAFIE DE DANNY JOHNSTON/ASSOCIATED PRESS

ICHTENSTEIN, profesor de istorie la Universitatea California, Santa Barbara, furnizează şi o analiză detaliată a părţii mai întunecate a practicilor legate de muncă ale companiei. De la eforturile nemiloase de distrugere a sindicatelor la determinarea de a înfrânge reglementările de bază privind protecţia muncii şi programul de lucru şi până la angajarea pe scară largă a subcontractorilor având ateliere cu condiţii groaznice de lucru în China, Wal-Mart a susţinut sistematic faptul că nimeni nu are dreptul să limiteze libertatea corporaţiei de a acţiona după bunul plac. Însă recenta prăbuşire a pieţei a dus la un scepticism crescând privind eficacitatea mâinii invizibile a lui Adam Smith. Şi, pe măsură ce învăţăm mai mult, pe atât devine mai clar că rezultatele pieţelor sunt adesea departe de a fi perfecte. Teoriile lui Smith sunt îndeosebi predispuse la prăbuşire când ţelurile pe care oamenii încearcă să le atingă depind, în diverse privinţe, de sumele pe care le cheltuiesc în raport cu alţii. Majoritatea părinţilor, de exemplu, vrea să-şi trimită copiii la o şcoală bună, dar o şcoală bună e un concept relativ. Doar jumătate din toate şcolile dintr-un anumit moment se pot afla în partea superioară. Pentru că e o legătură puternică între preţurile imobiliare dintr-un cartier şi calitatea şcolilor sale, oamenii nu-şi pot trimite copiii la şcoli bune dacă cheltuiesc mai puţin decât alţii pe locuinţe. Astfel, familiile se simt presate să facă tot ce pot pentru a cumpăra o casă într-un cartier cu şcoli bune. O opţiune e să muncească mai multe ore de program. O alta e să accepte o slujbă care necesită un mai mare risc pentru siguranţă. Dar, dacă toată lumea lucrează mai multe ore sau acceptă riscuri mai mari pentru a cumpăra case în cartierele cu şcoli mai bune, singurul efect e de a creşte preţurile acelor case. Ca în cunoscuta metaforă a stadionului sportiv, toţi stau în picioare pentru a vedea mai bine ca să descopere pur şi simplu că, în final, nimeni nu vede mai bine. De aceea avem reglementări în domeniul muncii. Şi, aşa cum susţine Lichtenstein, s-ar putea ca Wal-Mart să fi făcut mai mult decât orice altă instituţie americană pentru a submina acele reglementări. Sam Walton şi succesorii lui erau fără îndoială motivaţi de o credinţă sinceră în magia mâinii invizibile. Dar sinceritatea lor n-a făcut nimic pentru a diminua răul pe care l-au provocat. h

THE RETAIL REVOLUTION

Sam Walton la o întâlnire a managerilor Wal-Mart din Little Rock, 1984. Mart în Nickel and Dimed sau cronica lui Steven Greenhouse despre dispreţul generalizat la Wal-Mart pentru regulamentele privind protecţia muncii şi programul de lucru în The Big Squeeze s-ar putea întreba de ce ar lua cineva în considerare un loc de muncă la această companie. Însă, după cum nu contenesc să arate purtătorii de cuvânt ai Wal-Mart, reţeaua primeşte în mod constant numeroase cereri pentru fiecare post disponibil. Moreton oferă o relatare elegant scrisă şi meticulos documentată a motivelor pentru care oamenii nu numai că au fost mereu dispuşi să lucreze pentru companie, ci adesea au şi dezvoltat o puternică loialitate pentru aceasta. Nu e întâmplător, susţine ea, că Wal-Mart a apărut în zona Munţilor Ozark, o fortăreaţă a creştinismului fundamentalist, una dintre ultimele regiuni ale economiei americane care trecea de la agricultură la alte ocupaţii. Multe femei de la ferme preferau slujbele cu jumătate de normă şi program flexibil oferite de Wal-Mart, chiar dacă astfel de slujbe erau nereglementate. Multe dintre aceste femei, în ultimă instanţă, încercau încă să-şi ajute soţii să aibă un mijloc de trai din fermele lor, iar munca flexibilă le ajuta să-şi îngrijească copiii. Economiştii au recunoscut de mult atracţiile aranjamentelor de muncă flexibilă pentru unele segmente ale forţei de muncă. Dar Moreton oferă şi observaţii mai noi despre atracţia Wal-Mart. Ea explică, de exemplu, cum a invocat compania învăţăturile creştine fundamentaliste, adoptate de mulţi dintre angajaţi, pentru a realiza un mediu profesional care i-a convins să lucreze mulţumiţi pentru salarii mici şi beneficii meschine. Sam Walton nu era un creştin fundamentalist. El şi soţia sa, Helen, aparţineau unei

ramuri liberale a bisericii presbiteriene, iar doamna Walton era chiar una din primele avocate ale drepturilor la avort. Dar Moreton susţine că Walton şi colegii săi directori au recunoscut repede avantajul economic al introducerii de idei specifice din sistemul religios fundamentalist al regiunii Ozark în propria lor strategie corporatistă. În centrul strategiei era accentul pus de companie pe conceptul creştin de „conducere umilă“. În alte zone ale sectorului de retail, servilismul cerut vânzătorilor din comerţul cu amănuntul era în mod obişnuit calificată ca înjositor. Dar, reamintindu-le în mod repetat angajaţilor că liderul-slujitor creştin preţuieşte ocaziile de a-i sluji pe alţii, Wal-Mart a transformat servilismul dintr-o caracteristică negativă a slujbei într-una pozitivă, susţine Moreton. Un alt filon cultural din relatarea lui Moreton este politica firmei de a reproduce la locul de muncă relaţii sociale caracteristice pentru gospodăriile creştine fundamentaliste. Pentru aceasta, Wal-Mart avea nevoie de un pretext legal pentru a angaja mai mult bărbaţi ca manageri şi mai mult femei ca vânzătoare. Soluţia a fost mutarea frecventă a managerilor la noile magazine, o condiţie de angajare pe care bărbaţii o acceptau în general, nu şi majoritatea femeilor. Însă chiar dacă slujbele de conducere erau plătite mai bine şi ofereau mai multe oportunităţi de avansare, mai exista o problemă pentru angajaţii bărbaţi. Slujbele foarte înregimentate şi guvernate de reguli de la Wal-Mart erau un înlocuitor palid pentru rolul de fermier independent de la care trecuseră managerii bărbaţi din Ozark ai companiei. În loc să cedeze mai mult control managerilor, afirmă Moreton, compa-

Cronica de poezie

Stephen Burt

THE SHADOW OF SIRIUS

muguresc / din D-uri ca nişte mâneci pe costiţe de miel / în scrierea scribului / de secol cinsprezece“; într-un ceaslov aurit, „literele / au căzut din cuvinte şi zac / împrăştiate pe jos“. Fiecare poezie e excelent construită şi împleteşte mai multe subiecte, unele de artă şi istorie, altele autobiografice, prin lanţuri pline de omonime şi analogii: Take Cover trece de la franceză cu „couvre feu, acoperă focul“ (de unde provine cuvântul „curfew“ – semnal de stingere) la cuverturi răvăşite şi la exerciţiile de pregătire pentru atacuri nucleare în anii ’50. Deşi Estes se desfată cu trimiteri la cultura europeană (Dante, Trieste, Greta Garbo), apetitul său inegalabil pentru experienţă o americanizează fără doar şi poate: „cum limba / tot lipăie în ture prada / lumii“, exclamă ea, „chiar şi în a 499-a tură / a raliului de 500 din Indianapolis“. Arta – de la pictura lui Cimabue la haute cuisine – nu e niciodată doar un lux la Estes; mai curând, arta – şi mândria pe care ne-o dă acest cuvânt – ne oferă singurele contramăsuri eficiente la singurătate, neajutorare şi durere gravă. Iar durerea – amintită sau temută – e mereu prezentă: So Near Yet So Far face legătura dintre o eclipsă de lună, un film cu Fred Astaire şi Rita Hayworth, o noţiune din fizică despre plasma ultraenergetică şi „colierul / de perle pe care tata i l-a cumpărat mamei / la cea de-a 45-a aniversare / a nunţii, făcând-o / să-l ierte şi să se împace“.

de W. S. Merwin Copper Canyon, 22 $ Nostalgia, suferinţa, teama pentru planeta noastră şi o hotărâre şubrezită de înaintarea anilor se îmbină în cea de-a 22-a antologie de noi poeme a lui Merwin, poet stabilit în Hawaii, care a câştigat Premiul Pulitzer în 2009. La fel ca în toate poeziile pe care le-a compus de la sfârşitul anilor ’60, Merwin suprimă punctuaţia, lăsând versurile frânte şi sensul să determine sintaxa şi ritmul. Rezultatul lasă o senzaţie de şoapte, tânguiri, relatări ale unor amintiri de demult, chiar şi voci dintr-o altă lume: „morţii nu sunt despărţiţi de vii“, spune el; „fiecare e cu un picior pe un teritoriu necunoscut“. Privind retrospectiv poze vechi şi case din copilărie, pajişti cu cai şi săli de clasă cu „aşchii neaprinse“, Merwin transpune în versuri alinări slabe, toamna şi căderea nopţii, precum şi cuvintele rostite de un părinte pe patul de moarte: „Toată ziua stelele ne privesc din urmă / mama mi-a spus că plec şi eu acum / nu ţi se va întâmpla nimic când vei rămâne singur“. Versurile înaintează aproape ceremonios, încrezătoare în simplitatea stilului lor, ca „apa limpede care nu dezvăluie / altă culoare decât cenuşiul / pietrei din jurul ei“. La fel ca înainte, Merwin scrie pe un ton serios despre speciile aflate în pericol, printre care şi a noastră: lilieci pe cale de dispariţie şi păsări cântătoare dispărute „cântau despre tinereţe / fără să ştie că atunci cântau pentru noi“. Totuşi, în mare parte, această carte voluminoasă nu ţine cont doar de caracterul mortal al Pământului, ci şi de cel al lui Merwin: poeziile alunecă pe tot răstimpul de la primii săi ani la cei de acum (în septembrie împlineşte 82 de ani), de la neajutorarea copilului la profunda resemnare a bătrâneţii. ARCHICEMBALO

Poems de G. C. Waldrep Tupelo, ediţie broşată, 16.95 $ Titlul lui Waldrep indică un străvechi instrument cu o claviatură de 24 sau mai multe clape pe octavă. Faimoase prin dificultatea folosirii, aceste instrumente produceau o muzică subtilă şi provocatoare, cu note care nu se puteau regăsi într-o partitură convenţională. Poemele în proză ale lui Waldrep, uneori năucitoare, adesea tulburătoare, îşi construiesc propria muzică neconvenţională, plină de patinări, repetiţii, sugestii: „Toate sunetele sunt tropicale, toate sunetele sunt perisabile“, scrie el. „Mătuşa mea îmi trimite unul ambalat în hârtie de măcelărie legată cu sfoară.“ Majoritatea poemelor au titluri ciudate, împrumutate din registrul muzical (What Is a Threnody, What Is a Motet) şi împrumută efecte retorice din Gertrude Stein. Totuşi, poemele lui Waldred, mai mult decât cele ale lui Stein, se desfată cu varietatea subiectelor lor. Unele includ scene şi personaje

Cea mai recentă carte a lui Stephen Burt este „Close Calls With Nonsense: Reading New Poetry“. 16

SELECTED POEMS

de Eilean Ni Chuilleanain Editor: Peter Fallon Wake Forest University, ed. broşată, 12.95 $

PHOTOGRAPHY AFTER FRANK

de Philip Gefter. Ilustrată. 224 pag. Aperture. Ed. broşată, 29.95 $ În aceste eseuri, Gefter, fost editor foto la The New York Times, discută despre fotografia contemporană, acordând o atenţie aparte operei lui Robert Frank. Cartea include 50 de pagini de plăci, între care şi această fotografie, „Robert Frank, fotograf, Mabou Mines, Noua Scoţie, 17 iulie 1975“, realizată de Richard Avedon. clare, ca atunci când poetul ajută un băiat să traverseze o stradă îngheţată: „mergeam încet, fiindcă el nu depăşise încă vârsta de cinci ani“. Poetul îşi mai sporeşte totodată compoziţiile complicate cu digresiuni ludice şi timide: „Nimic nu e aşa cum pare, zic eu. La care tu răspunzi: ba da“. Waldrep (care a studiat mişcarea sindicală pentru doctoratul său în istorie americană) lucrează atent la semnificaţia muncii, la greutăţile vieţilor diferite de a sa: Who Was Scheherezade începe cu „Slujba mea era să culeg pietre“. Totuşi, marele sale triumfuri combină asemenea perspective exterioare cu atenţia timidă acordată bizareriilor lăuntrice, gândurilor trecătoare, vectorilor energiei în cuvinte abstracte: „Dacă scad sacrificiul de la apetit din atenţia puternică

atunci oare compromit o unitate strictă, oare atunci ezit, oare voi fi construit un argument pentru graţie“. TRYST

de Angie Estes Oberlin College, ed. broşată, 15.95 $ Vesel şi superb, încântător prin calambururi şi jocuri de cuvinte (inclusiv cuvinte din franceză, latină şi italiană), versul liber şi alert al lui Estes, îmbogăţit cu rimă internă, se mândreşte pe bună dreptate cu frumuseţile pe care le expune şi explică. Cea de-a patra antologie a autoarei adoptă, drept motive recurente, vieţile sfinţilor, manuscrisele medievale, foiţele de aur şi alfabetul: „inimile în-

Admirată în Irlanda încă din anii ’70, Ni Chuilleanain merită şi atenţia americanilor. Originară din oraşul-port Cork, atrasă de experienţa vizionară şi totuşi atentă la detaliile casnice şi urbane, această autoare abordează atât latura interioară a spiritului, cât şi pe cea exterioară a ţărmurilor sale, a Europei continentale şi a mării omniprezente. Hurried Exiles debarcă în Cork, „întind mâna după o uşă şi găsesc o balustradă / caută lumina şi se trezesc cu mâinile în apă / cu camerele năpădite de vise“; poeta vede, în fibrele mobilierului de lemn, „curenţii lungi ai oceanului palid / întorcându-se pe dos alene“. Pentru ea, poezia e o atitudine, un fel de chemare, dar şi „un alt talent, la fel de frumos / ca evaluarea laptelui de brânză / o credinţă în înţelepciunea unei privelişti lungi de la o singură fereastră“. Propoziţiile ei vizionare preferă consoanele moi şi pauzele înăbuşite, fără rimă: tonurile lor variază de la festiv la amarnic, de la făţiş pios la tăios îngrozit. Italia lui Ni Chuilleanain poate fi evlavioasă sau turistică, însă Irlanda ei rămâne misterioasă şi credibilă. Poeziile pe teme religioase aduc un omagiu sihaştrilor, sfinţilor şi călugăriţelor, uneori cu nuanţe feministe; poeziile despre viaţa de familie tratează bine amintirile. Locul sacru al unei mame e „locul unde copilului / i s-a făcut rău în maşină şi au tras pe dreapta / şi au aşteptat“; o tânără, care se întoarce acasă târziu cu autobuzul, îşi spune „Nici unul dintre cunosh cuţii mei nu ştie unde sunt acum“. FOTO © 2009 THE RICHARD AVEDON FOUNDATION

Apropierea furtunii Acest roman constituit din povestiri redă momentele intime şi deznădăjduite ale personajelor aflate în calea Uraganului Hugo. DE JOE MENO OMANUL fragmentat în povestiri este instabil în sine: este cu adevărat un roman sau doar o colecţie de povestiri camuflată? Chiar şi cele mai bune dintre ele – Winesburg, Ohio, să spunem, sau Pogoară-te, Moise – pot suferi de o lipsă de coeziune, părţile fiind mai puternice decât întregul. Din fericire, prima carte a lui Nic Brown, Floodmarkers (Aducătorii potopului), evită capcanele formei folosindu-se de ceea ce are de oferit: capacitatea

FLOODMARKERS

de Nic Brown 172 pag. Counterpoint. Broşată. 14.95 $ de a se mişca abil în timp şi spaţiu şi de la un personaj la altul, de a oferi o relatare detaliată a unui loc anume. În Floodmarkers, locul este imaginarul orăşel rural Lystra, N.C., la 22 septembrie 1989, confruntat cu apropierea şi apoi urmările uraganului Hugo. Povestirile sunt construite în jurul furtunii propriu-zise, care se amestecă în vieţile fiecărui personaj în momente ciudate, încântătoare sau violente. Inteligentele pauze între capitole, scrise ca buletine meteo, joacă rolul de separatori între secţiunile cărţii, îndemnându-ne să observăm nemijlocit evidenta distrugere şi subtilele miracole care se petrec în timp ce uraganul soseşte şi apoi pleacă. Personajele lui Brown sunt genul muncitorilor din oraşe mici, pe care nu-i mai întâlnim suficient de mult în literatura de ficţiune. Ei au grijă de copiii altora sau conduc autobuze sau muncesc la fabrici de procesare a cărnii – şi, în mâinile pricepute ale lui Brown, au dorinţe şi vieţi interioare active. În toiul furtunii, ceea ce doresc mai mult este mângâierea din partea unei alte persoane. În prima povestire, Dice, una dintre cele mai bune din carte, îl întâlnim pe Cliff, în vârstă de 17 ani, care a venit la Lystra la nunta verişoarei sale, Rebecca. Rebecca e doar cu un an mai mare decât Cliff, iar ei au crescut împreună: făcându-şi vacanţa în fiecare an cu familiile lor la Myrtle Beach, împărţind o cameră de hotel, potolindu-şi reciproc curiozitatea în privinţa sexului opus. Când Cliff avea 15 ani, iar Rebecca 16, se culcau deja împreună, un secret pe care Cliff încă îl mai ascunde cu sentimentele conflictuale: „Se simţea atât atras de amintire, cât şi ruşinat de aceasta. Totuşi, îi oferea o siguranţă, un element solid de putere radioactivă la care se reîntorcea continuu. Întotdeauna va exista asta, se gândea. Întotdeauna va exista asta“. În seara dinaintea nunţii, Cliff decide că vrea s-o vadă pe Rebecca, pentru a-i arăta că s-a maturizat şi a trecut mai departe în aceeaşi măsură în care a făcut-o şi ea. Călătorind cu un alt văr, el o caută prin mai Cel mai recent roman al lui Joe Meno, „The Great Perhaps“, a apărut în mai în Statele Unite. ILUSTRAŢIE DE VICTOR KERLOW

multe baruri noaptea târziu, ajungând în final la Tanfastic, un salon de bronzat care găzduieşte petreceri nocturne. Aici Cliff descoperă o încăpere plină de petrecăreţe dezbrăcate, una dintre acestea oferindu-i lui Cliff cocaină şi ocazia de a se bronza alături de ea. În loc de a apărea ca obscenă, deplasată şi exagerat de şocantă, povestea are o calitate extraordinar de delicată, dezvăluind stânjeneala iniţierii lui Cliff în nesăbuinţa sexualităţii adulte. Odată ce apare Rebecca, devine clar faptul că le-a dezvăluit unora dintre prieteni secretul la care Cliff a ţinut atât de mult. În timp ce el îşi revine din stânjeneală, uraganul loveşte în cele din urmă, iar Cliff e consolat de atingerea nefamiliară a fetei necunoscute de lângă el. Uraganul acţionează ca manifestarea fizică perfectă a sentimentelor şi gândurilor interioare ale personajului: „Cliff se răsuci şi se uită către fata din întuneric, care stătea culcată pe becurile fluorescente stinse. Se simţea pierdut în gol, dintr-o dată nesigur chiar şi de cum să vorbească. «Ce este?», spuse ea. «Spune-mi». Pleoapele îi tremurau. Percepea căldura, sunetul ploii neîntrerupte. Absenţa bâzâitului electric amplifica zgomotul vremii de afară, uriaşă şi invadatoare şi nesfârşită. «Nimic», spuse el. Apoi o frunte i-o atinse pe a lui“. În alte momente, furtuna este un adversar, furnizând atât conflict cât şi un sentiment al pericolului. În The Gypsy, un bătrân pe nume Cotton – un fost şef de echipă la Nascar care-şi creşte acum singurul nepot – coboară scările pivniţei pentru a inspecta pagubele în timp ce apa începe să crească. Alunecă pe o treaptă scufundată şi-şi zdrobeşte şoldul. E nevoit să zacă

acolo singur, ştiind că nepotul său nu va ajunge acasă decât peste o oră. În timp ce apa îi creşte uşor peste umeri şi către faţă, un intrus necunoscut şi care vorbeşte franceză intră în casă şi începe s-o jefuiască. Imobilizat şi fără apărare, Cotton aşteaptă. Odată ce nepotul său ajunge acasă, tensiunea escaladează din nou, şi aici Brown descrie cu abilitate cât de terifiante pot fi atât natura, cât şi natura umană: „Cotton nici măcar nu se gândise să strige. Aceasta era cea mai sigură cale. Tăcerea. Paşii mici

„Percepea căldura, sunetul ploii neîntrerupte. Absenţa bâzâitului electric amplifica zgomotul vremii de afară“. ai lui Lee pătrunseră în bucătărie. Pleacă, gândi Cotton, pleacă odată. Auzi deschizându-se uşa de la cămară. Cu siguranţă, Lee observa lucrurile care lipseau. Te rog, nu te uita aici, jos, se gândi Cotton. Întoarce-te la casa lui Donnie. Du-te“. Ca şi Faulkner în Pogoară-te, Moise, Brown e inspirat de interacţiunile dintre oameni şi lumea naturală şi, pe parcursul cărţii, multe din cele mai puternice povestiri au în centru animale, atât ca surse conflictuale, cât şi ca agenţi ai transformării. În Frog Gigging, o plimbare pe malul unui pârâu dezvăluie fisurile unui mariaj; în Friend of the Sick, viitorul prieteniei dintre două adolescente depinde de găsirea unei pisici care fugise; în Steak, o femeie în vârstă îşi redescoperă sentimentul de a

fi utilă salvând un animal necunoscut; iar în Thawing, îngroparea unui animal drag e întreruptă de apariţia unui pitbull înfricoşător. Doar o singură dată în carte forma romanului fragmentat pune la încercare scriitura lui Brown, altfel cizelată şi atentă. În Humans Fall Into My Field, un cherokee veterinar pe nume Pat Doublehead încearcă să evacueze animalele din clinica sa în casă, înainte ca apele crescute să le aducă vătămare. Deşi Pat este sensibil la suferinţa animalelor, aflăm curând că este de asemenea un pedofil care odată l-a abuzat sexual pe nepotul său. Când Pat se răneşte la mână în timpul evacuării, străpungând-o cu o aşchie uriaşă, sora lui – mama victimei sale – vine la el acasă în ajutor şi descoperă o ladă de depozitare din plastic plină cu materiale pornografice cu copii, care-i spun mai mult decât vrea să ştie. Este o povestire sfâşietoare, iar complexităţile aproape de neînchipuit ale stării emoţionale contradictorii a lui Pat reclamă mai mult spaţiu decât pot oferi capitolele scurte şi simple ale lui Brown. Prea repede, cartea merge mai departe, pe urmele furtunii, înainte ca întreaga proporţie a acestei descoperiri să poată fi exploatată. Citind Floodmarkers şi privind vieţile locuitorilor imaginari complecşi ai acestui oraş, e imposibil să nu-ţi pui întrebări cu privire la poveştile umane reale din mijlocul marilor catastrofe recente, atât naturale, cât şi provocate de om. Ceea ce face Brown cu atâta pricepere e să adune scurtele momente intime – singurul cuvânt rostit între două personaje, gestul simplu care h dezvăluie, tăcut, speranţa. 17

Romane poliţiste

Marilyn Stasio

Războiul de acasă Rennie Airth ignoră înţelepciunea populară vizavi de cum să impui o serie de romane poliţiste. Povestirile lui detectiv-procedurale minuţios detaliate sunt frumos scrise, dar puţine la număr şi publicate la cinci sau şase ani distanţă. Iar personajele lui prea muritoare nu doar că îmbătrânesc, ci îşi pierd şi interesul. Totuşi, acest scriitor de sorginte sud-africană a produs trei romane care merită citite şi recitite ori de câte ori suntem implicaţi într-un război. Povestea pe care ne-o spune Airth n-are deloc de-a face cu războiul propriu-zis – singurele scene de luptă sunt cele retrăite în mintea personajelor sale bântuite –, ci cu maladiile psihice şi sociale derutante, izbucnite ca o consecinţă nefastă a acestuia. Începând din 1999, cu River of Darkness, el a examinat impactul asupra unui sat liniştit din Surrey, când un veteran dement din Primul Război Mondial a distrus pacea invadând casele oamenilor şi măcelărind familii întregi. Cum în 1921 nu prea se auzise de ucigaşi în serie, inspectorul John Madden şi colegii de la Scotland Yard au fost forţaţi să se iniţieze în noul şi dificilul domeniu al medicinii legale. Sărind în 1932, The Blood-Dimmed Tide surprinde o Anglie blocată de recesiunea postbelică care a distrus casele oamenilor, traiul şi demnitatea acestora. Aşadar, pe lângă adaptarea la fenomenul şocant al criminalilor în serie cu motivaţii sexuale, detectivii căutau şi o modalitate umană de a se descurca cu armatele de bărbaţi disperaţi rămaşi pe drumuri, mulţi dintre ei veterani de război, care bântuiau ţinuturile rurale. Fără a părăsi de tot Surrey, cadrul seriei, THE DEAD OF WINTER (Viking, 25.95 $) schimbă fundalul cu Londra, care, în 1944, se află încă sub atacuri germane. Deşi demult ieşit la pensie din poliţie şi trăind acum în lumea rurală, Madden vine la oraş să ancheteze asasinarea unei „fete de la ţară“ poloneze, care muncea la ferma lui şi îşi vizitase mătuşa în metropolă. Lumea pe care o întâlneşte în aceste ultime zile de război e una mai dură şi mai rece decât cea pe care o cunoscuse. Nu e vorba doar de hoţii şi prostituatele acţionând pe străzile bombardate; criminalii internaţionali au progresat şi ei în domeniul traficului ilicit. Şi, spre deosebire de asasinii din volumele precedente, bărbatul care omoară refugiaţii ce şi-au găsit adăpost ca muncitori 18

agricoli e un nou tip de personaj negativ – un asasin profesionist –, astfel încât poliţia se raportează cu greu la acest gen de anomalie. Dacă citeşti aceste trei romane în serie, e imposibil să ratezi mesajul avertisment al lui Airth: războaiele nu se sfârşesc niciodată; nu fac decât să readucă violenţa acasă, otrăvind pământul pe care păşim cu toţii. Un bărbat care îşi spune David Loogan se stabileşte în Ann Arbor, Michigan, găseşte un job de redactor la o revistă de literatură

conştiinţă integral configurate, iar atunci când e asasinat, încurajăm eforturile loiale ale lui Loogan de a-l descoperi pe ucigaş. Dar autorii nesinceri sunt mult mai amuzant de urmărit atunci când îşi zbârlesc penajul profesional în încercarea de a justifica comportamentul lor ilicit, ilegal sau pur şi simplu răutăcios. Doi fraţi cowboy de la sfârşitul secolului XIX, care sunt atât de captivaţi de Aventurile lui Sherlock Holmes încât devin ei înşişi nişte „deductivişti“ ai vestului sălbatic în stilul lui Holmes şi Watson – cât de nostim poate fi? Nu numai nostim, ci şi inteligent, aşa cum o demonstrează Steve Hockensmith în THE CRACK IN THE LENS (Minotaur, 24.99 $) şi în cele trei volume

În cel mai recent roman poliţist de Rennie Airth, un asasin profesionist omoară refugiaţi în Londra anului 1944. poliţistă, numită Gray Streets, se împrieteneşte cu directorul, are o aventură cu soţia acestuia şi îşi ajută patronul să sape o groapă pentru un om pe care tocmai îl omorâse. Toate acestea au loc în capitolele de început ale romanului de debut al lui Harry Dolan, BAD THINGS HAPPEN (Amy Einhorn/Putnam. 24.95 $), aşa că n-aveţi de ce să vă

îndoiţi de harul lui de povestitor. Deşi intriga e destul de bizară, naraţiunea se dezvoltă cu evoluţii surprinzătoare şi cu răsturnări de situaţie reuşite. În acelaşi timp, tonul sec şi hâtru, de un umor academic, suscită un interes inedit, având de-a face în mare măsură cu autorii foarte importanţi în sinea lor care apar în intriga alertă, fie ca suspecţi de crimă, fie ca victime ale unui criminal care pare să desfiinţeze lista de colaboratori pentru Gray Streets. În afara interesantului erou enigmatic, directorul revistei poliţiste este singurul personaj cu un mental şi o

precedente din această serie manieristă, avându-i ca protagonişti pe Old Red Amlingmeyer (fratele grav, contemplativ) şi fratele lui mai tânăr şi nestăpânit, Big Red (cel care ştie să scrie şi să citească). „Deductivismul“ e destul de primitiv, dar la fel e şi societatea în care se regăsesc băieţii când ajung în ţinuturile deluroase din Texas şi în bordelul în care iubirea adevărată a lui Old Red fusese ucisă cu câţiva ani în urmă. Înainte ca Old Red să dezlege misterul morţii ei, Hockensmith se asigură că cititorii se amuză puţin graţie expunerii manierelor şi moralei vestului de altădată, aşa că fiţi pregătiţi pentru câteva linşări pitoreşti şi cafteli în baruri – şi multe scuipături. Sloane Pearson, poliţista din Chicago care debuta în Probable Cause de Theresa Schwegel şi care revine în LAST KNOWN ADDRESS (Minotaur, 24.99 $) e o luptătoare, nume de cod al genului pentru o femeie care e în mod constant forţată de bărbaţi să aibă erupţii temperamentale nedemne de o doamnă. (Tipii de la secţie o trag mereu de părul prins în coadă.) Se întâmplă ca temperamentul agresiv al lui Pearson să fie tocmai potrivit situaţiei de faţă, în care poliţista bătăioasă trebuie să ia apărarea victimelor traumatizate ale unui violator în serie. Schwegel nu-şi impune stilul cuminte, dar eficace, jonglând fără rost mai multe voci narative, ci e permanent fermă vizavi de tema ei: vulnerabilitatea tinerelor femei forţate să devină „pioniere sociale“ când se stabilesc în singurele cartiere unde îşi h permit – cele periculoase. ILUSTRAŢIE DE CHRISTOPH NIEMANN

O moarte anunţată În acest roman, o tânără reuşeşte cu greu să se confrunte cu boala mamei sale. DE ROBIN ROMM O adevărată tortură să asişti la moartea unei fiinţe iubite. Iar pierderea ei, mai ales pierderea prematură, dezvăluie repede fisuri şi vulnerabilităţi familiale. Haosul produs a stat la baza multor cărţi puternice:

HELLO GOODBYE

de Emily Chenoweth 273 pag. Random House. 25 $ Blackwater Lightship de Colm Toibin şi Descendants de Kaui Hart Hemmings, între altele. Te-ai aştepta ca Hello Goodbye (Bună, rămas bun), romanul de debut al lui Emily Chenoweth, să meargă pe aceeaşi cale. Cartea începe cu Helen, soţia lui Elliott şi mama lui Abby, care are primele simptome ale unui cancer cerebral. Restul poveştii se mută şase luni mai târziu, când Elliott şi-a dus familia să petreacă o săptămână într-o staţiune exclusivistă din New Hampshire. Acolo, la umbra copacilor, lângă o piscină şi un teren de tenis, se vor întâlni cu prietenii ca săşi spună bună şi rămas bun, înainte ca Abby să se întoarcă la facultate, unde e deja în anul doi. Însă Chenoweth a luat o hotărâre neaşteptată pentru un roman despre ultimele momente petrecute împreună: doar Elliott ştie că Helen mai are numai trei luni de trăit. Helen nu vrea să ştie amănuntele. Nimeni nu i-a explicat gravitatea situaţiei şi lui Abby. „Probabil că-şi pune întrebări, probabil că se uită la mama ei şi-şi zice că nu arată bine deloc“, îşi spune Elliott în sinea lui, „dar în calea înţelegerii lui Abby se află suferinţa, furia şi simplul egocentrism adolescentin“. Abby îşi petrece o bună parte din acea săptămână ignorându-şi părinţii şi căutând senzaţii tari şi dragoste, iar flirturile ei oferă cărţii o tramă secundară degajată. Abby îl cunoaşte pe Alex, chelner şi romancier aspirant, care îi face curte imitându-l pe Neruda şi scoţând-o noaptea pe terenul de golf. O sărută şi „în pieptul ei se deschise o cutie, din care căzu ceva, iar ea era acel ceva şi era în cădere“. Abby vrea să-l placă pe Alex, îşi dă seama că se simte „aproape iubită“ când el o atinge, dar simte o legătură mai puternică cu un alt tânăr, Vic, care o cunoaşte pe mama ei şi care a trecut printr-o problemă afectivă proprie. Negarea situaţiei este, însă, doar o stare temporară. La un moment dat, Helen va muri. În capitolele ocupate

Robin Romm a scris cartea „The Mercy Papers: A Memoir of Three Weeks“ şi o colecţie de povestiri, „The Mother Garden“.

de idilele tinerilor, stilul afectuos al lui Chenoweth funcţionează minunat, surprinzând decadenţa tinereţii. Confruntată cu boala în fază terminală, abordarea ei pare mai puţin sinceră. Helen nu mai e în stare să scrie corect, are probleme de memorie. Dar acceptă declinul cu o eleganţă remarcabilă, com-

Moartea lui Helen e „ca un val la orizont, înaintând în tăcere, inexorabil“. parându-se cu o maşină veche de spălat vase: „Încearcă, ah, cum încearcă, să spele furculiţele aşa cum făcea odinioară. Dar tacâmurile tot ies... cu bucăţi de mâncare prinse între vârfuri“. O dată recunoaşte că îi e frică şi chiar se lasă în voia unui şuvoi de înjurături lăuntrice. Totuşi, gândurile chinuitoare par s-o ocolească. Elliott se poartă remarcabil de bine pentru un bărbat care-şi pierde soţia. Evită politicos un rendez-vous sexual cu o altă vizitatoare din resort. Nu e niciodată pătruns de repulsie faţă de trupul schimbat al soţiei sale sau faţă de noul său rol de îngrijitor. Deşi moartea lui Helen se apropie „ca un val la orizont, înaintând în tăcere, inexorabil“, reacţiile sale sunt adesea mai uşor de înţeles decât de simţit. Fumează ca un turc – singurul viciu evident pe care i-l permite Chenoweth. Însă autoarea e prea inteligentă ca să-şi lase toate personajele să scape aşa de uşor. Abby ajunge în staţiune „tânără, înfloritoare, maleabilă“, o virgină naivă. Şi-a adus pantofi Doc Martens primiţi la mâna a doua, dar, ca să le facă pe plac părinţilor săi, se îmbracă într-o rochie înflorată pe care i-a făcut-o mama sa şi care „necesita, timid, un şirag de perle“. E ca şi cum Abby ar purta literalmente o fantezie a unei intrări fără probleme în maturitate. E o fantezie care urmează să fie risipită. În cele din urmă, Abby află că mama sa are cancer în fază terminal. Renunţă la preocupările tinereţii, precum şi la virginitate. Elliott se confruntă şi el cu un soi de răfuială proprie, când suferinţa lui Abby îl sileşte să abordeze noi provocări părinteşti. Doar Helen rămâne impecabilă, spunându-şi că „lumea e frumoasă, iar ea e atât de fericită că a apucat s-o vadă“. La un moment dat, va trebui să facă faţă adevărului. Totuşi, în ficţiune, spre deosebire de viaţa reală, aceste clipe brutale pot fi evitate. Chenoweth încheie lăsând familia în staţiune, intactă, ca o aluzie la fantezia că vor rămâne împreună pe veci. E un gest generos – o dorinţă melancolică. Dar e, totodată, o fantezie care urmează h să fie risipită. 19

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

CĂRŢI ILUSTRATE

Săpt. în top

Cărţi pentru copii Săpt. aceasta

3 august 2009

LECTURI UŞOARE

Săpt. în top

LISTEN TO THE WIND: THE STORY OF DR. GREG AND „THREE CUPS OF TEA“ de Greg Mortenson şi Susan L. Roth (Dial, 16.99 $) O şcoală se dezvoltă în Pakistan. (Vârsta: 4 – 8 ani)

L.A. CANDY de Lauren Conrad (Harper/ 5 HarperCollins, 17.99 $) Fascinaţia lumii TV descrisă de cineva care a fost implicat în acest fenomen. (Vârsta: de la 14 ani)

GOLDILICIOUS scrisă şi ilustrată de Victoria Kann 8 (Harper/HarperCollins, 17.99 $) O fată căreia îi plac culorile roz şi mov îşi îndreaptă atenţia către auriu. (Vârsta: 5 – 8 ani)

ALONG FOR THE RIDE de Sarah Dessen (Viking, 5 19.99 $) O vară pe două roţi în care o fată se maturizează prin învăţarea de lucruri noi despre sine şi despre cei apropiaţi. (Vârsta: de la 14 ani)

GALLOP! scrisă şi ilustrată de Rufus Butler Seder (Workman, 12.95 $) Animalele par să se mişte la răsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 – 8 ani)

EXPLORER EXTRAORDINAIRE! de Jane O’Connor, 12 ilustrată de Robin Preiss Glasser (HarperCollins,12.99 $) Fancy Nancy în natură, în cea mai bună tradiţie a marilor exploratori. (Vârsta: 4 – 7 ani)

THE HUNGER GAMES de Suzanne Collins (Scholastic, 17.99 $) Într-un viitor distopic, o fată luptă pentru supravieţuire în direct la TV. (Vârsta: de la 12 ani)

THIRTEEN REASONS WHY de Jay Asher (Razorbill, 39 16.99 $) Înainte de a se sinucide, o fată trimite mesaje audio explicative către 13 persoane.(Vârsta: de la 14 ani)

TEA PARTIES de Jane O’Connor, ilustrată de Robin Preiss Glasser (Harper/HarperCollins, 12.99 $) Fancy Nancy, cu degetul mic mărit. (Vârsta: 4 – 7 ani)

THE GRAVEYARD BOOK de Neil Gaiman, ilustrată 42 de Dave McKean (HarperCollins, 17.99 $) Ca să evite un asasin, un băiat locuieşte în cimitir. (Vârsta: de la 10 ani)

ELEPHANTS CANNOT DANCE! scrisă şi ilustrată de Mo Willems (Hyperion Books for Children/Disney, 8.99 $) Elefantul şi porcuşorul acceptă o nouă provocare şi învaţă din aceasta. (Vârsta: 4 – 8 ani)

TWILIGHT: DIRECTOR’S NOTEBOOK de Catherine 18 Hardwicke (Little, Brown, 17.99 $) Despre modul în care a fost filmat „Twilight“. (Vârsta: 9 – 12 ani)

SWING! scrisă şi ilustrată de Rufus Butler Seder (Workman, 12.95 $) Copiii par să se mişte la răsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 – 8 ani)

WHEN YOU REACH ME de Rebecca Stead (Wendy Lamb, 15.99 $) O fată de-a şasea din New York începe să primească bilete misterioase. (Vârsta: 9 – 12 ani)

LLAMA LLAMA MISSES MAMA scrisă şi ilustrată de Anna Dewdney (Viking, 16.99 $) O creatură mică merge la grădiniţă. (Vârsta: de la 2 ani)

THE AWAKENING de Kelley Armstrong (HarperCollins, 17.99 $) O fată cu modificări genetice, care vede fantome, jonglează cu un set complicat de încercări ale adolescenţei. (Vârsta: de la 12 ani)

LADYBUG GIRL AND BUMBLEBEE BOY de David 18 Soman şi Jacky Davis (Dial, 16.99 $) Întâlnirea unui duo dinamic la locul de joacă. (Vârsta: 3 – 5 ani)

WINGS de Aprilynne Pike (HarperCollins, 16.99 $) 10 Educaţie la domiciliu şi dragoste supranaturală, cu surprize ştiinţifice la nivelul celular. (Vârsta: de la 12 ani)

8 DUCK! RABBIT! de Amy Krouse Rosenthal, ilustrată de Tom Lichtenheld (Chronicle, 16.99 $) Care e? Depinde cum priveşti. (Vârsta: de la 3 ani)

DORK DIARIES scrisă şi ilustrată de Rachel Renée Russell (Aladdin, 12.99 $) Gândurile unui Samuel Pepys jr. de gen feminin. (Vârsta: 9-13 ani)

CĂRŢI BROŞATE

SERII

BLUE MOON de Alyson Noël (St. Martin’s Griffin, 9.99 $) 2 Un nemuritor găseşte secretul timpului. (Vârsta: de la 12 ani)

THE DANGEROUS DAYS OF DANIEL X de James 2 Patterson şi Michael Ledwidge (Vision/Grand Central, 7.99 $) Un vânător extraterestru îl caută pe Cel ce se roagă, un călugăr ucigaş. (Vârsta: de la 12 ani)

THE TWILIGHT SAGA de Stephenie Meyer (Megan 102 Tingley/Little Brown, ed. cart. şi broş.) Vampiri şi vârcolaci la liceu. (Vârsta: de la 12 ani)

THE BOOK THIEF de Markus Zusak (Knopf, 11.99 $) O fată 97 salvează cărţi de la o incendiere nazistă. (Vârsta: de la 14 ani)

HARRY POTTER de J. K. Rowling (Arthur A. Levine/ Scholastic, ed. cart. şi broş.) Un tânăr vrăjitor îşi creşte puterile luptând cu răul. (Vârsta: de la 10 ani)

EVERMORE de Alyson Noël (St. Martin’s Griffin, 9.95 $) Nemuritori la şcoală. (Vârsta: de la 12 ani)

PERCY JACKSON & THE OLYMPIANS de Rick 106 Riordan (Disney-Hyperion, ed. cart. şi broş.) Luptând cu monştrii mitologici. (Vârsta: 9 – 12 ani)

LOCK AND KEY de Sarah Dessen (Speak, 8.99 $) O fisură apare în cinismul unei fete. (Vârsta: de la 12 ani)

DIARY OF A WIMPY KID scrisă şi ilustrată de Jeff Kinney (Abrams, doar ed. cart.) Despre pericolele adolescenţei, în caricaturi. (Vârsta: 9 – 12 ani)

THREE CUPS OF TEA: YOUNG READERS EDITION de Greg Mortenson şi David Oliver Relin (Puffin,8.99 $) Un fost alpinist ridică şcoli în satele din Pakistan şi Afganistan. (Vârsta: 9 – 12 ani)

HOUSE OF NIGHT de P. C. şi Kristin Cast (St. Martin’s 47 Press, ed. broş. şi cart.) Vampiri la şcoală. (Vârsta: de la 14 ani)

THE MYSTERIOUS BENEDICT SOCIETY de 48 Trenton Lee Stewart, ilustrată de Carson Ellis (Megan Tingley/ Little, Brown, 6.99 $) Copii cu har într-o misiune. (Vârsta: 9 – 12 ani)

THE CLIQUE de Lisi Harrison (Poppy/Little, Brown, doar ed. broş.) Vieţile şi iubirile unor copii populari la o şcoală preparatorie de elită (Vârsta: de la 12 ani)

THE MORTAL INSTRUMENTS de Cassandra Clare 17 (McElderry/Simon & Schuster, ed. cart. şi broş.) O lume a demonilor şi a războinicilor. (Vârsta: de la 14 ani)

12 VAMPIRE DIARIES de L. J. Smith (HarperTeen, ed. cart. şi broş.) Vampiri la şcoală, implicaţi într-un triunghi amoros. (Vârsta: de la 12 ani)

NIGHT WORLD de L. J. Smith (Simon Pulse, doar ed. broş.) Rase supranaturale formează societăţi secrete. (Vârsta: de la 14 ani)

2 WICKED de Nancy Holder şi Debbie Viguié (Simon Pulse, doar ed. broş.) Vrăjitorii în stil de familie. (Vârsta: de la 12 ani)

8 9 10

THE BOY IN THE STRIPED PAJAMAS de John 37 Boyne (David Fickling/ Random House, 8.99 $) Un băiat îşi pierde inocenţa în vremuri grele. (Vârsta: de la 12 ani) THE ABSOLUTELY TRUE DIARY OF A PART-TIME 17 INDIAN de scrisă de Sherman Alexie, ilustrată de Ellen Forney (Little, Brown, 8.99 $) Un băiat pleacă din rezervaţia de indieni la o şcoală de copii albi. (Vârsta: de la 12 ani) THE MYSTERIOUS BENEDICT SOCIETY AND THE PERILOUS JOURNEY de Trenton Lee Stewart, ilustrată de Diana Sudyka (Megan Tingley/Little, Brown, 6.99 $) Un geamăn rău produce pagube. (Vârsta: 9 – 12 ani)

221

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna care s-a încheiat pe 18 iulie, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes. com/books. Toate cele patru liste de cărţi pentru copii apar în fiecare săptămână pe site-ul Book Review. Editorii au furnizat categoriile de vârstă pentru titlurile respective.

TBR: Din culise JACKO ŞI JACKIE: Ian Halperin şi al său

Unmasked: The Final Years of Michael Jackson aterizează pe locul 1 în topul ediţiilor broşate de nonficţiune. Nu e nici pe departe prima dată când Jackson este prezent în top. Memoriile sale, Moonwalk, au petrecut 11 săptămâni în top în zilele de glorie ale anului 1988, o cursă care poate că a fost întreruptă brusc de disputa între Jackson şi celebrul editor pe care el singur şi l-a ales, Jacqueline Kennedy Onassis. În calitate de coautor, Stephen Davis şi-a amintit într-un interviu acordat recent celor de la Reuters cum cântăreţul a refuzat să-şi dea acordul pentru o retipărire a cărţii după ce primele 500.000 de exemplare s-au epuizat, fapt care a contribuit la tensiunea deja existentă după ce el ameninţase că va bloca apariţia cărţii dacă Onassis, alergică la publicitate şi care refuza ca numele ei să apară pe cărţile pe care le edita, nu contribuia cu o prefaţă. Onassis s-a străduit să includă un paragraf formal („Pentru mulţi, Michael Jackson poate părea o personalitate inefabilă, dar nu şi pentru cei care au lucrat alături de el. Acest artist talentat e un om sensibil, cald, amuzant şi capabil să discearnă“), dar Davis, care cunoştea gustul depravării rock’n’roll încă de când lucrase la Hammer of the Gods, biografia bestseller a trupei Led Zeppellin, din câte se pare nu se simte obligat să îşi laude propria contribuţie la fraze de genul „Preţul celebrităţii poate fi uneori prea mare“ sau „Cimpanzeul meu, Bubbles, e o sursă constantă de bucurie“. Totul a fost doar „un scump, foarte scump comunicat de presă“, a declarat Davis pentru Reuters. REALITATE ŞI FICŢIUNE I: Că tot vorbeam

de prefeţe, Accidental Billionaires al lui Ben Mezrich, care a intrat în top pe locul 5, are parte de o realitate impresionantă. Ca răspuns la acuzaţiile potrivit cărora în precedentul său bestseller, Bringing Down the House, s-ar cam fi distanţat de realitate, Mezrich a scris un cuvânt înainte în care explică că, atunci când a relatat cum o gaşcă de studenţi excitaţi de la Harvard a înfiinţat Facebook (subtitlul fiind „Nu vroiau decât să agaţe nişte fete…“), uneori „a schimbat sau şi-a imaginat altfel“ amănuntele şi a „recreat sau a amplasat“ unele scene în „contexte ceva mai prielnice“. Unii critici au sărit să îl atace. Janet Maslin, în recenzia făcută acestei „nonficţiuni“ în cotidianul New York Times, a atacat aplecarea lui Mezrich pentru „senzaţional în detrimentul adevărului“ şi a declarat despre carte că e „atât de evident dramatizată şi atât de puţin veridică, încât nu are nici o şansă să treacă drept un document serios“.

REALITATE ŞI FICŢIUNE II: Zeitoun al lui Dave Eggers, despre un om de afaceri siriano-american care a dispărut misterios în New Orleansul post-Katrina, ajunge pe locul 32 în topul extins al ediţiilor cartonate de nonficţiune din această săptămână. Ultimul demers al lui Eggers în ventrilogia literară a responsabilităţii sociale, What Is the What, o reconstituire a vieţii unuia dintre aşa-numiţii Băieţi Pierduţi ai Sudanului, a ajuns pe locul 16 în topul ediţiilor cartonate de ficţiune în 2007. Eggers îşi justifică virajul către tabăra nonficţiunii într-un interviu acordat luna trecută publicaţiei Salon: „Cum totul s-a întâmplat atât de recent, am putut dovedi totul, şi pentru că amintirile erau atât proaspete, ne-am permis să o numim nonficţiune. În altă ordine de idei, procesele – în sensul de muncă în strânsă colaborare cu ei, cu amintirile lor şi cu punctul lor subiectiv de vedere – au fost foarte asemănătoare“. JENNIFER SCHUESSLER

Ediţii cartonate

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

FICŢIUNE

Săpt. trecută

BEST FRIENDS FOREVER de Jennifer Weiner (Atria, 26.99 $) Prietene în copilărie, înstrăinate la liceu, se reunesc după ani, când cea populară are nevoie de ajutorul tocilarei.

SWIMSUIT de James Patterson şi Maxine Paetro (Little, Brown, 27.99 $) Un fost poliţist, acum reporter la The Los Angeles Times, investighează dispariţia unui supermodel.

BLACK HILLS de Nora Roberts (Putnam, 26.95 $) O biologă din Dakota de Sud, care studiază viaţa sălbatică, şi un fost poliţist, foşti iubiţi în tinereţe, se reunesc pentru a urmări un ucigaş în serie.

FINGER LICKIN’ FIFTEEN de Janet Evanovich (St. Martin’s, 27.95 $) Vânătorul de recompense Stephanie Plum îl urmăreşte pe ucigaşul unui bucătar celebru.

THE HELP de Kathryn Stockett (Amy Einhorn/Putnam, 24.95 $) O tânără albă şi două servitoare de culoare în Mississippi anilor 1960.

3 4 5 6

Săpt. în top

Săpt. aceasta

NONFICŢIUNE

Săpt. trecută

Săpt. în top

UNMASKED de Ian Halperin (Simon Spotlight Entertainment, 25 $) Ultimii ani ai lui Michael Jackson.

OUTLIERS de Malcolm Gladwell (Little, Brown, 27.99 $) De ce unii oameni au succes – de la autorul volumului Blink.

LIBERTY AND TYRANNY de Mark R. Levin (Threshold Editions, 25 $) Un manifest conservator scris de gazda unui talkshow, preşedinte al Landmark Legal Foundation.

CATASTROPHE de Dick Morris şi Eileen McGann (Harper/ HarperCollins, 26.99 $) Despre împiedicarea preşedintelui Obama să transforme America într-un stat socialist. (†)

THE ACCIDENTAL BILLIONAIRES de Ben Mezrich (Doubleday, 25 $) Cum doi studenţi de la Harvard au creat Facebook.

HORSE SOLDIERS de Doug Stanton (Scribner, 28 $) Un mic grup de soldaţi ai Forţelor Speciale a luptat călare cu talibanii la scurt timp după 11 septembrie.

THE END OF OVEREATING de David A. Kessler (Rodale, 25.95 $) Despre cum consumul grăsimilor, zaharurilor şi sării ne afectează mintea şi corpul şi încurajează exagerările.

BOBBY AND JACKIE de C. David Heymann (Atria, 26 $) Legătura dintre Bobby şi Jackie Kennedy.

RAIN GODS de James Lee Burke (Simon & Schuster, 25.99 $) Un şerif texan cercetează uciderea în masă a unor imigranţi şi încearcă să îl găsească, înaintea FBI, pe un tânăr veteran al războiului din Irak ce ar putea fi implicat în caz.

3 august 2009

THE DOOMSDAY KEY de James Rollins (Morrow/ HarperCollins, 27.99 $) Detectivii Sigma Force încearcă să rezolve un mister străvechi cu consecinţe fatale.

THE DEVIL’S PUNCHBOWL de Greg Iles (Scribner, 26.99 $) Primarul oraşului Natchez, Mississippi urmăreşte un criminal care se opune desfiinţării jocurilor de noroc de pe navele fluviale.

THE BECKHAM EXPERIMENT de Grant Wahl (Crown, 24.99 $) Încercarea lui David Beckham de a transforma fotbalul într-un sport popular în America.

THE APOSTLE de Brad Thor (Atria, 26.99 $) Lui Scot Harvath, superagent al Homeland Security, i se cere să elibereze un conducător Al Qaeda dintr-o închisoare pakistaneză ca parte a unui aranjament de răscumpărare.

MOMMYWOOD de Tori Spelling cu Hilary Liftin (Simon Spotlight Entertainment, 25 $) Poveşti amuzante despre mamele de la Hollywood.

GUARDIAN OF LIES de Steve Martini (Morrow/HarperCollins, 26.99 $) Avocatul Paul Madriani dezleagă un mister ce implică monede de aur, CIA şi o armă uitată din timpul crizei rachetelor cubaneze.

TEARS IN THE DARKNESS de Michael Norman şi Elizabeth M. Norman (Farrar, Straus & Giroux, 30 $) Despre nimicitorul marş forţat al prizonierilor de la Bataan şi despre urmările sale.

10 11

THE CASTAWAYS de Elin Hilderbrand (Little, Brown, 24.99 $) Un cuplu din Nantucket se îneacă, ridicând întrebări şi precipitând conflicte în grupul lor de prieteni.

THE GIRLS FROM AMES de Jeffrey Zaslow (Gotham, 26 $) O prietenie de durată într-un grup de femei din Midwest.

12*

DEAD AND GONE de Charlaine Harris (Ace, 25.95 $) Sookie 16 Stackhouse îl caută pe ucigaşul unui vârcolac-panteră.

BORN TO RUN de Christopher McDougall (Knopf, 24.95 $) Secretele alergării pe distanţe mari de la un trib de indieni din Mexic.

SHANGHAI GIRLS de Lisa See (Random House, 25 $) În 1930, două surori chineze sunt vândute ca soţii unor californieni, părăsindu-şi ţara sfâşiată de război pentru a li se alătura.

14*

UNDONE de Karin Slaughter (Delacorte, 26 $) Dr. Sara Linton colaborează cu agenţi ai Biroului de Investigaţii din Georgia pentru a opri un asasin care îşi torturează victimele.

MAGNIFICENT DESOLATION de Buzz Aldrin cu Ken Abraham (Harmony, 27 $) Relatarea la persoana întâi a fostului astronaut despre aselenizare şi descrierea provocărilor personale la întoarcerea pe Terra.

RETURN TO SULLIVANS ISLAND de Dorothea Benton Frank (Morrow/HarperCollins, 25.99 $) O absolventă a unui colegiu se întoarce la casa familiei pe o insulă din Carolina de Sud.

THE EVOLUTION OF GOD de Robert Wright (Little, Brown, 25.99 $) Cum au devenit religiile occidentale mai tolerante în timp, creând impresia generală că acceptă şi divinul şi ştiinţa.

16*

ROCKET MEN de Craig Nelson (Viking, 27.95 $) Misiunea Apollo 11 şi prima aselenizare.

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna încheiată pe 18 iulie, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile de gen); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes.com/books.

Selecţia editorilor Cărţi recente care ne-au stârnit interesul COLD: Adventures in the World’s Frozen Places de Bill Streever (Little, Brown, 24.99 $) De la fenomenele fizice la zero absolut până la voracitatea rezistentă la frig a micilor zburătoare, Streever oferă informaţii despre regiunile extreme ale temperaturilor scăzute şi despre oamenii de ştiinţă care le iubesc.

PACKING THE COURT: The Rise of Judicial Power and the Coming Crisis of the Supreme Court de James MacGregor Burns (Penguin Press, 27.95 $) Într-o critică vastă, Burns susţine că autoritatea exercitată de Curte e neconstituţională, lucru care contribuie din plin la impiedicarea progresului.

ASTERIOS POLYP scrisă şi ilustrată de David Mazzucchelli (Pantheon, 29.95 $) Acest roman grafic la care s-a lucrat 10 ani îmbină un stil modernist, o structură formalistă şi o poveste despre un academician ţâfnos.

A SAFE HAVEN: Harry S. Truman and the Founding of Israel de Allis Radosh şi Ronald Radosh (Harper/HarperCollins, 27.99 $) Sprijinul acordat de Truman de timpuriu Israelului e binecunoscut, dar nu şi lupta sa pentru ca acesta să fie posibil.

ISRAEL IS REAL: An Obsessive Quest to Understand the Jewish Nation and Its History de Rich Cohen (Farrar, Straus & Giroux, 27 $) Cohen narează o saga deja cunoscută într-o manieră proaspătă şi antrenantă.

SURRENDER: Appeasing Islam, Sacrificing Freedom de Bruce Bawer (Doubleday, 24.95 $) Un scriitor american stabilit în Norvegia este de părere că liberalii din vest ignoră pericolele islamismului extremist.

IN THE HEART OF THE CANYON de Elisabeth Hyde (Knopf, 25.95 $) În noul roman al lui Hyde, nişte turişti în căutare de aventuri extreme, aflaţi într-un tur al cascadelor, au de navigat şi prin propriile vârtejuri emoţionale. THE WISH MAKER de Ali Sethi (Riverhead, 25.95 $) Romanul urmăreşte viaţa unei familii din Lahore din 1947 şi de-a lungul tulburărilor sociopolitice din Pakistan. ALL THE LIVING de C. E. Morgan (Farrar, Straus & Giroux, 23 $) O biserică cu un pian şi un preot binevoitor îi oferă alinare eroinei neliniştite a acestui roman. Recenziile acestor cărţi şi ale altora recent apărute sunt pe web: nytimes.com/books.

Raftul cu ediţii broşate ONLY LOVE CAN BREAK YOUR HEART de David Samuels (Counterpoint,

16.95 $) Samuels a petrecut 10 ani pe teren pentru Harper’s şi The New Yorker, amestecându-se în vieţile recidiviştilor şi ale dezertorilor, ale starurilor rap şi ale politicienilor. Prima sa colecţie de jurnalism narativ stă mărturie în faţa a ceea ce Samuels numeşte „talentul nostru naţional de a ne autodecepţiona şi de a ne construi identitatea din nimic“, care, spune el, „coincide cu credinţa în viitor“.

THE FINDER DE COLIN HARRISON (Picador, 14 $) Acest

„roman înspăimântător, dar captivant“, aşa cum l-a descris Michiko Kakutani în The Times, combină „o atenţie balzaciană pentru detalii sociale şi un simţ al atmosferei demn de un poet, dar şi o intrigă senzaţionalistă şi dubioasă“. Povestea implică un fost pompier rănit la 11 septembrie, un spion, membri ai mafiei şi angajaţii unei companii farmaceutice lacome şi malefice. ONE MINUTE TO MIDNIGHT: Kennedy, Khrushchev, and Castro on the Brink of Nuclear War de Michael Dobbs (Vintage, 17 $)

Concentrându-se asupra activităţilor militare americane, sovietice şi cubaneze, în timpul tensionatelor zile de octombrie ale crizei rachetelor din Cuba, această carte oferă noi informaţii despre singura confruntare nucleară a superputerilor. O altă armă avansată tehnologic care a schimbat felul în care sunt conduse războaiele este subiectul cărţii MR. GATLING’S TERRIBLE MARVEL: The Gun That Changed Everything and the Misunderstood Genius Who Invented It de Julia Keller (Penguin, 16 $). Gatlin şi-a patentat varianta de „mitralieră“ în 1862; aceasta putea să tragă până la 200 de gloanţe pe minut în vremuri în care soldaţii încă îşi mai încărcau muschetele prin gura ţevii. Gatling credea că puşca sa „va putea înlocui o armată numeroasă“. Keller creează o legătură interesantă între evenimentele din viaţa lui Gatling şi istoria societăţii. ENLIGHTENMENT de Maureen Freely (Overlook, 14.95 $) În acest complex thriller psihologic scris de traducătorul american al lui Orhan Pamuk, un jurnalist investighează dispariţia unei femei americane care, în anii ‘70, pe vremea când era studentă la Istanbul, avusese legături cu un grup de extremişti implicat, se pare, în comiterea unei crime. O critică la adresa guvernării turce, cartea este plină de descrieri expresive ale oraşului de ieri şi de azi. THE TWO KINDS OF DECAY de Sarah Manguso

(Picador, 14 $) La 21 de ani, Manguso, poetă, a dezvolat o boală neurologică autoimună rară. Ea scrie cu umor negru şi sensibilitate lirică nu doar despre boală, ci şi despre felul în care dezvoltăm un limbaj pentru a vorbi despre ea şi pentru a-i face faţă. „Aceasta este lecţia suferinţei: fii atent“, concluzionează ea. „Partea importantă s-ar putea să vină într-o formă pe care nu o vei recunoaşte.“ THE LEGAL LIMIT de Martin Clark (Vintage, 15 $) În acest thriller, un avocat dintr-un orăşel din zona rurală a Virginiei şi fratele său, un traficant de cocaină aflat la închisoare, se confruntă cu un secret pe care credeau că l-au lăsat în urmă. Clark ştie că „viaţa într-un astfel de orăşel poate fi atât o binecuvântare, cât şi o închisoare, că trecutul nu doar ne lumineză, ci ne şi bântuie, că oamenii nu vor înceta niciodată să găsească noi moduri prin care să se rănească unul pe celălalt“, spunea criticul nostru, Allison Glock, despre acest „roman înălţător“. WE’VE ALWAYS HAD PARIS... AND PROVENCE: A Scrapbook of Our Life in France de Patricia şi Walter Wells (Harper Perennial, 15.99 $) Aceşti doi

jurnalişti s-au mutat la Paris pentru un job în 1980 şi au rămas acolo. În această carte îşi amintesc experienţele trăite în oraş şi în Provence, unde şi-au cumpărat o casă. Delicioasele reţete ale Patriciei Wells însoţesc fiecare capitol. FIRST STOP IN THE NEW WORLD: Mexico City, the Capital of the 21st Century de David Lida (Riverhead, 16$)

Lida, un jurnalist stabilit încă din 1990 în Mexico City, descrie cu entuziasm cartierele şi împrejurimile oraşului. El vorbeşte despre arta, muzica şi filmul de acolo, dar preferă să-şi ducă cititorii mai degrabă la un meci de wrestling sau la o cantină. („Nu ştiu să existe un oraş mai generos în ceea ce priveşte băutura“). Despre războaiele drogurilor, el spune că nu sunt o problemă.

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

THE PREDATOR STATE: How Conservatives Abandoned the Free Market and Why Liberals Should Too de James K. Galbraith (Free Press, 15

$) Piaţa liberă, aşa cum au descris-o apostolii ei, nu este decât „o altă zeitate decăzută“, spune Galbraith. El crede că e nevoie de reglarea („pe care se bazează însăşi existenţa pieţei“) şi reconstrucţia funcţiilor guvernamentale „pentru a-i înfrânge pe prădătorii a căror influenţă e adânc înrădăcinată în stat“. FIDELITY de Thomas Perry (Mariner/Houghton Mifflin Harcourt, 14.95 $) Cel mai

recent thriller psihologic al lui Perry este, aşa cum sugerează în mod sarcastic titlul, plin de oameni care nu sunt pe deplin sinceri cu partenerii lor. ELSA DIXLER

Săpt. în top

Săpt. aceasta

3 august 2009

FICŢIUNE FORMAT DE BUZUNAR

Săpt. în top

THE GUERNSEY LITERARY AND POTATO PEEL PIE 11 SOCIETY de Mary Ann Shaffer (Dial, 14 $) O jurnalistă îi întâlneşte pe bătrânii membri ai rezistenţei antinaziste de pe insulă.

TAILSPIN de Catherine Coulter (Jove, 7.99 $) Agenţii F.B.I. Dillon Savich şi Lacey Sherlock încearcă să ajute un coleg care s-a prăbuşit cu avionul în Munţii Apalaşi.

THE SHACK de William P. Young (Windblown Media, 61 14.99 $) Un bărbat a cărui fiică a fost răpită este invitat, aparent de Dumnezeu, într-o cabană izolată. (†)

THE TIME TRAVELER’S WIFE de Audrey Niffenegger 5 (Harvest/Harcourt, 14.95 $) Viaţa alături de un bibliotecar curajos care călătoreşte înainte şi înapoi în timp.

MY SISTER’S KEEPER de Jodi Picoult (Washington Square, 14 $) O fată îşi dă părinţii în judecată după ce află că ei doresc ca ea să îşi doneze un rinichi surorii sale.

OLIVE KITTERIDGE de Elizabeth Strout (Random 13 House, 14 $) O profesoară de matematică de a VII-a leagă cele 13 poveştiri plasate pe coasta statului Maine; câştigătorul Pulitzer 2009 pentru ficţiune.

FEARLESS FOURTEEN de Janet Evanovich (St. Martin’s, 7.99 $) Stephanie Plum şi iubitul ei au probleme când vărul lui eşuează în jefuirea unei bănci.

DEAD UNTIL DARK de Charlaine Harris (Ace, 7.99 $) 34 Sookie Stackhouse se îndrăgosteşte de un golan vampir.

THE ART OF RACING IN THE RAIN de Garth Stein 6 (Harper Paperbacks, 14.99 $) Un câine inteligent, parte labrador, parte terrier, îl ajută pe stăpânul său, un pilot de curse cu probleme.

HIDDEN CURRENTS de Christine Feehan (Jove, 7.99 $) Cea mai tânără dintre surorile telepate Drake dispare în timp ce se întorcea acasă.

FROM DEAD TO WORSE de Charlaine Harris (Ace, 15 7.99 $) După o explozie mortală la un summit al vampirilor, Sookie Stackhouse se confruntă cu un pericol.

3 MOSCOW RULES de Daniel Silva (Signet, 9.99 $) Gabriel Allon, colecţionar de artă şi spion ocazional pentru serviciile secrete israeliene, descoperă un plan de vânzare a unor arme ruseşti.

TSAR de Ted Bell (Pocket Star, 9.99 $) Frumoasa Alex Hawke este păcălită că este fiica unui cap al crimei din Rusia.

THE MACKADE BROTHERS: DEVIN & SHANE de Nora Roberts (Silhouette, 7.99 $) O reeditare a două romane din 1996.

WHAT HAPPENS IN LONDON de Julia Quinn 3 (Avon/HarperCollins, 7.99 $) O tânără îşi spionează vecinul care o intrigă, un angajat al War Office, şi este la rândul ei spionată.

LIVING DEAD IN DALLAS de Charlaine Harris (Ace, 28 7.99 $) Un vampir îi cere lui Sookie Stackhouse să-l găsească pe tovarăşul său dispărut.

12*

CLUB DEAD de Charlaine Harris (Ace, 7.99 $) Când iubitul lui Sookie Stackhouse este răpit, ea călătoreşte în Mississippi pentru a-l găsi, fiind ajutată de un Elvis întors din morţi.

DAMAGE CONTROL de J. A. Jance (Harper/ 2 HarperCollins, 9.99 $) Sinuciderea unui cuplu în vârstă într-un accident de maşină în munţi nu este ceea ce pare.

SAIL de James Patterson şi Howard Roughan (Vision, 12 9.99 $) O vacanţă pe mare se transformă într-un dezastru.

DEAD TO THE WORLD de Charlaine Harris (Ace, 7.99 $) Iubitul vampir al lui Sookie Stackhouse a plecat în Peru, lăsând-o pe aceasta să se descurce cu şeful lui amnezic.

DEAD AS A DOORNAIL de Charlaine Harris (Ace, 7.99 $) Sookie Stackhouse e atrasă în lumea vîrcolacilor politicieni când tatăl unui amic încearcă să ţi ia locul unui vârcolac lider local.

THE LAST PATRIOT de Brad Thor (Pocket, 9.99 $) Scot 9 Harvath, superagent de la Securitatea Naţională, caută un secret străvechi ce ar putea înfrânge militanţii islamici.

DEFINITELY DEAD de Charlaine Harris (Ace, 7.99 $) O regină a vampirilor din New Orleans încearcă să o oprească pe Sookie Stackhouse să se uite în trecutul soţului ei, care e vărul lui Sookie.

DEVIL BONES de Kathy Reichs (Pocket Star, 7.99 $) În cel de-al 11-lea roman mistery Temperance Brennan, Brennan trebuie să identifice două victime ale practicilor voodoo şi sataniste.

STRAIGHT FROM THE HIP de Susan Mallery (HQN, 7.99 $) O fată e aproape orbită într-o explozie petrolieră care e posibil să nu fi fost un accident.

4 THE GIRL WITH THE DRAGON TATTOO de Stieg Larsson (Vintage, 14.95 $) Un hacker şi un ziarist investigheză dispariţia unei moştenitoare suedeze.

MY SISTER’S KEEPER de Jodi Picoult (Washington 43 Square, 14 $) O fată îşi dă părinţii în judecată după ce află că ei doresc ca ea să îşi doneze un rinichi surorii sale.

PRIDE AND PREJUDICE AND ZOMBIES de Jane 16 Austen şi Seth Grahame-Smith (Quirk, 12.95 $) Clasica poveste, redescrisă într-un „haos ultraviolent cu zombie“.

96 THE ALCHEMIST de Paulo Coelho (HarperOne, 13.95 $) Un ciobănaş spaniol călătoreşte în Egipt în căutarea unei comori.

SARAH’S KEY de Tatiana de Rosnay (St. Martin’s 23 Griffin, 13.95 $) Un jurnalist american contemporan investighează ce s-a întâmplat cu o fetiţă şi familia ei în timpul arestării evreilor din Paris, în 1942.

27 THE ELEGANCE OF THE HEDGEHOG de Muriel Barbery (Europa, 15 $) O tânără şi o portăreasă văduvă, ambele în secret intelectuale, se împrietenesc.

12*

UNACCUSTOMED EARTH de Jhumpa Lahiri 15 (Vintage Contemporaries, 15 $) Poveşti despre anxietate şi transformare prin care trec nişte părinţi bengalezi şi copiii lor americani.

A SUMMER AFFAIR de Elin Hilderbrand (Back Bay/ 6 Little, Brown, 14.99 $) O artistă de succes, căsătorită, este atrasă de un miliardar în Nantucket.

THE KITE RUNNER de Khaled Hosseini (Riverhead, 84 15.95 $ şi 14 $) Un american de origine afgană se întoarce în Kabul pentru a afla ce mai face un prieten din copilărie. THE SHADOW OF THE WIND de Carlos Ruiz Zafón (Penguin, 16 $) În Barcelona anului 1945, un băiat află că cineva încearcă să distrugă toată opera scrisă de autorul unei cărţi pe care el o iubeşte.

THE OTHER QUEEN de Philippa Gregory (Touchstone/Simon & Schuster, 16 $) Mary, regina Scoţiei, prizoniera reginei Elizabeth I.

NETHERLAND de Joseph O’Neill (Vintage Contemporaries, 14.95 $) Un olandez părăsit de soţie după 11 septembrie 2001 se consolează în mijlocul jucătorilor imigranţi de cricket din New York.

THE RETURN OF HISTORY AND THE END OF DREAMS de Robert Kagan

(Vintage, 13 $) Făcând apel la titlul lui Francis Fukuyama, Kagan contestă idea potrivit căreia libertatea s-ar afla într-un marş de neoprit în jurul lumii. În schimb, spune el, „autocraţia are parte de o revenire“ şi recomandă o ligă de democraţii care să o combată. „Kagan e unul dintre puţinii neoconservatori fericiţi ai zilelor noastre“, scria David E. Sanger în Book Review, lăudând această carte „minunat argumentată“.

FICŢIUNE FORMAT CLASIC

Ediţii broşate

TESTIMONY de Anita Shreve (Back Bay/Little, 8 Brown, 14.99 $) Partide de sex filmate iscă un scandal la o şcoală preparatorie din Vermont.

IN THE WOODS de Tana French (Penguin, 14 $) Un de- 22 tectiv irlandez care investighează omorârea unei fete de 12 ani se întoarce la scena propriei sale suferinţe teribile.

THE LIKENESS de Tana French (Penguin, 15 $) Detectivul Cassie Maddox este atrasă într-un caz de crimă în care victima seamănă perfect cu ea.

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna încheiată pe 18 iulie, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi representative pentru toate librăriile); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe nytimes.com/books.

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

NONFICŢIUNE

Săpt. în top

GLENN BECK’S „COMMON SENSE“ de Glenn Beck (Mercury Radio Arts/Threshold Editions, 11.99 $) Cugetări despre guvernare inspirate de Thomas Paine. (†)

THREE CUPS OF TEA de Greg Mortenson şi David 129 Oliver Relin (Penguin, 15 $) Un fost alpinist clădeşte şcoli în sate din Pakistan şi Afganistan.

3 JULIE & JULIA de Julie Powell (Back Bay/Little, Brown, 14.99 $; Little, Brown, 7.99 $) O relatare a cursei de a găti fiecare reţetă din cartea Juliei Child, Mastering the Art of French Cooking.

I HOPE THEY SERVE BEER IN HELL de Tucker Max (Citadel/Kensington, 15.95 $) Viaţa unui afemeiat beţiv şi egocentric.

MICHAEL JACKSON editată de Joe Funk (Triumph, 14.95 $) O biografie-tribut în imagini a Regelui Pop.

BLINK de Malcolm Gladwell (Back Bay/Little, Brown, 92 15.99 $) Importanţa instinctului în funcţionarea gândirii.

Ediţii broşate

3 august 2009

Săpt. aceasta

Săpt. în top

PUBLIC ENEMIES de Bryan Burrough (Penguin, 16 $) O istorie a primelor zile ale F.B.I.

A LONG WAY GONE de Ishmael Beah (Sarah 26 Crichton/Farrar, Straus & Giroux, 12 $) Un fost copil soldat descrie un masacru şi apoi întoarcerea sa la umanitate.

143 90 MINUTES IN HEAVEN de Don Piper şi Cecil Murphey (Revell, 12.99 $) Un preot povesteşte experienţa lumii de dincolo pe care a avut-o după un accident.

14*

EAT, PRAY, LOVE de Elizabeth Gilbert (Penguin, 129 15 $) Călătoria de un an a unei scriitoare în căutare sinelui o duce în Italia, India şi Indonezia.

THE OMNIVORE’S DILEMMA de Michael Pollan 96 (Penguin, 16 $) Calea mâncării din pământ până în farfurie.

THE FAMILY de Jeff Sharlet (Harper Perennial, 15.99 $) Istoria Frăţiei, un grup secret evanghelic activ în politica americană.

WHEN YOU ARE ENGULFED IN FLAMES de David 7 Sedaris (Back Bay/Little, Brown, 15.99 $) Eseuri umoristice despre vârsta a doua, mortalitate şi renunţarea la fumat.

MY HORIZONTAL LIFE de Chelsea Handler (Bloomsbury, 14.95 $) Un jurnal al aventurilor de-o noapte.

MY LIFE IN FRANCE de Julia Child cu Alex Prud’homme (Anchor, 15 $ şi 7.99 $) O biografie a modului în care Julia Child a ajuns să stăpânească arta bucătăriei franceze.

18*

SAME KIND OF DIFFERENT AS ME de Ron Hall şi 40 Denver Moore cu Lynn Vincent (Nelson, 14.99 $) Prietenia neobişnuită dintre un vagabond şi un dealer de artă de succes, care s-au cunoscut într-un adăpost din Texas.

THE TIPPING POINT de Malcolm Gladwell (Back 250 Bay/Little, Brown, 14.95 $) Un studiu despre epidemiile sociale, cunoscute drept tendinţe pasagere.

37 LONE SURVIVOR de Marcus Luttrell şi Patrick Robinson (Back Bay/Little, Brown, 15 $) Povestea dureroasă a unei operaţiuni Navy Seals.

IN DEFENSE OF FOOD de Michael Pollan (Penguin, 12 15 $) Un manifest care ne îndeamnă: „Mâncaţi! Nu prea mult. În special vegetale“.

STUPID AMERICAN HISTORY de Leland Gregory (Andrews McMeel, 9.99 $) De la Columb la George W. Bush, o satiră care subliniază ridicolul şi absurdul.

Sfaturi, Cărţi practice şi Diverse Săpt. aceasta

EDIŢII CARTONATE

Săpt. în top

ACT LIKE A LADY, THINK LIKE A MAN de Steve Harvey (Amistad/HarperCollins, 23.99 $) Sfaturi pentru relaţii de la gazda a emisiunii The Steve Harvey Morning Show.

Săpt. aceasta

EDIŢII BROŞATE

Săpt. în top

TO EXPECT WHEN YOU’RE EXPECTING 420 1 WHAT de Heidi Murkoff şi Sharon Mazel (Workman, 14.95 $)

Sfaturi pentru viitorii părinţi. (†)

THE LOVE DARE de Stephen Kendrick, Alex Kendrick şi Lawrence Kimbrough (B&H, 14.99 $) O provocare pentru soţi ca 40 de zile să se iubească necondiţionat.(†)

COOK YOURSELF THIN de personalul de la Lifetime 11 Television (Hyperion, 19.99 $) Cum să reduci consumul de calorii şi să-ţi îmbunătăţeşti sănătatea fără a sacrifice mâncarea pe care o iubeşti.

SKINNY BITCH de Rory Freedman şi Kim Barnouin 105 (Running Press, 13.95 $) Sfaturi din lumea modelingului pentru o dietă vegetariană.

THE LAST LECTURE de Randy Pausch şi Jeffrey 67 Zaslow (Hyperion, 21.95 $) Gânduri despre importanţa „profitării de fiecare clipă“ ale lui Pausch, profesor emerit la Carnegie, care a murit de cancer pancreatic la 47 de ani.

MASTER YOUR METABOLISM de Jillian Michaels şi Mariska van Aalst (Crown, 26 $) Un plan de detoxifiere şi reechilibrare hormonală pentru a slăbi, de un antrenor din emisiunea NBC The Biggest Loser.

THE SECRET de Rhonda Byrne (Atria/Beyond 132 Words, 23.95 $) Legea atracţiei ca o cheie pentru a obţine ceea ce vrei.

EXCUSES BEGONE! de Wayne W. Dyer (Hay House, 24.95 $) Cum să renunţi la vechile scuze şi să adopţi noi moduri de gândire care să te ajute să obţii fericirea. (†)

THE FIVE LOVE LANGUAGES de Gary Chapman 103 (Northfield, 13.99 $) Cum să-ţi comunici dragostea astfel ca partenerul să înţeleagă.

GOT FIGHT? de Forrest Griffin cu Erich Krauss (Morrow/HarperCollins, 23.99 $) Sfaturi şi învăţături predate de Griffin, expert în mai multe arte marţiale.

14 HUNGRY GIRL 200 UNDER 200 de Lisa Lillien (St. 10 Martin’s Griffin, 19.95 $) 200 de reţete cu mai puţin de 200 de calorii, pentru mic dejun, prânz, cină şi gustări.

THE VIXEN MANUAL de Karrine Steffans (Grand Central, 25.99 $) Sfaturile lui Frank pentru a găsi, seduce şi păstra bărbatul dorit.

MARTHA STEWART’S CUPCAKES de editorii de la 7 Martha Stewart Living (Clarkson Potter, 24.99 $) Reţete şi idei, de la cele simple la cele ornate elaborat.

THE TOTAL MONEY MAKEOVER de Dave Ramsey. 16 (Nelson, 24.99 $) Cum să dobândeşti bunăstare financiară, nu prin improvizaţii rapide ci printr-o abordare cinstită a modului în care gestionezi banii.

THE POWER OF NOW de Eckhart Tolle (New World 73 Library, 14 $).) Un ghid despre dezvoltarea personală şi iluminarea spirituală.

THE 4-HOUR WORKWEEK de Timothy Ferriss (Crown, 19.95 $) Cum să îţi reconstruieşti viaţa astfel încât să nu se mai reducă doar la muncă.

THE PURPOSE-DRIVEN LIFE de Rick Warren 55 (Zondervan, 14.99 $) Despre modul în care poţi găsi un sens în viaţă cu ajutorul lui Dumnezeu.

THE NOTICER de Andy Andrews (Thomas Nelson, 17.99 $) Ficţiunea, alegoria şi sfaturile descriu cum o schimbare de perspectivă poate modifica viaţa cuiva.

A NEW EARTH de Eckhart Tolle (Plume, 14 $) Un mentor spiritual vă recomandă să renunţaţi la a mai pune propriul ego pe primul plan pentru a curma conflictele şi suferinţa.

CROSSROADS

WILLIAM SALETAN

Tu însuţi: manual de utilizare revizuit Acesta este primul dintr-o serie de articole care vor apărea pe această pagină în lunile următoare. Fiecare autor va examina temele şi curentele de idei dominante ale vieţii americane dintr-un anumit domeniu de activitate. Cele mai importante revoluţii ale epocii noastre nu au loc la Washington, în lumea musulmană sau în economia globală. Ele se petrec în ştiinţă şi tehnologie. Într-un ritm de neimaginat pentru strămoşii noştri, decodificăm, reproducem şi transformăm corpul uman. Aceste revoluţii ne schimbă modul de viaţă, gândirea şi identitatea. Corpurile erau mai demult imuabil separate. Corpul tău era doar al tău, al meu doar al meu. Acest lucru nu mai e valabil acum. Transplanturile de organe au făcut ca părţi ale corpului uman să fie interşanjabile. Datorită îmbătrânirii şi obezităţii, cererea globală de rinichi şi ţesut hepatic e în creştere. Între timp, medicamentele care inhibă reacţia de respingere a organismului şi alte inovaţii ne-au transformat pe tot mai mulţi dintre noi în donatori potenţiali. Dar oferta nu ţine pasul cu cererea, astfel că doctorii, pacienţii şi guvernele devin tot mai agresivi. Decesul este declarat tot mai rapid, pentru ca organele să poată fi prelevate. Bogaţii cumpără rinichi de la săraci. Guvernele încearcă să încurajeze donatorii prin stimulente financiare. Printre cele mai recente propuneri legislative, enumerate în cartea lui Sally Satel, When Altruism Isn’t Enough: The Case for Compensating Kidney Donors (2008), se numără reduceri de impozite, stipendii pentru educaţie şi plata în bani. Pe măsură ce presiunea creşte, atât din partea stângii, prin asistenţa medicală generalizată, cât şi din partea dreptei, prin intermediul pieţei libere, organele vor ajunge să fie privite fie ca o marfă, fie ca o resursă a comunităţii. Dacă nu ne putem furniza unul altuia destule piese de rezervă, poate că le putem fabrica. Americanii deja transplantează un milion de proteze anual pentru genunchi, bazin, umeri şi încheieturi. Două milioane de oameni din lumea întreagă au implanturi care le monitorizează şi regularizează ritmul cardiac. Braţele protetice pot traduce direct impulsurile creierului în mişcări complexe; defibrilatoarele implantate vin acum la pachet cu versiuni software îmbunătăţite. După cum explică Michael S. Gazzaniga în Human: The Science Behind What Makes Us Unique (2008), am ajuns să invadăm şi capul cu implanturile în urechea internă, retinele artificiale şi interfeţele directe între creier şi computer. Dar şi această orientare dă naştere la întrebări: cum ar trebui să tratăm aceste combinaţii de persoane şi bunuri? Sute de mii de oameni au defibrilatoare în piept dintr-o serie care a fost recent retrasă de pe piaţă din cauza unui defect cu potenţial de risc. Dacă nu putem extrage în siguranţă astfel de aparate, ar trebui să le interzicem doctorilor să le mai monteze? Cine e răspunzător cu înlocuirea bateriilor atunci când acestea se epuizează? Softul defibrilatoarelor poate fi virusat; oare va deveni aceasta o nouă metodă de a omorî oameni? Ce se poate spune despre sinuciderea asistată? O maşină aşezată lângă pat care te ţine în viaţă este ceva separat de tine. Dar cum e un implant? Doctorul sau partenerul tău de viaţă vor fi urmăriţi în justiţie dacă îl opresc din funcţionare? Dincolo de transplanturi şi de mecanicizare pândeşte întrebarea de mai mare impact legată de longevitate. În ultima jumătate de secol, vârsta pe care era de aşteptat să o atingă un american de 65 de ani a crescut cu un an în fiecare deceniu. În 1960, era vorba de 79 de ani. Acum, e de 84. Speranţa de viaţă la naştere a trecut de 78 de ani în Statele Unite şi de 83 în Japonia. Nu avem nici o predicţie privind limita acestei creşteri. Au trecut doar şase ani de când am decodat primul genom uman şi mai puţin de doi ani de când am învăţat cum să obţinem celule embrionare din unele adulte. Costul îngrijirii bătrânilor va fi enorm şi suntem de-abia la început. Reparăm şi înlocuim piesele uzate ale unor pacienţi tot mai bătrâni. Câtă viaţă le datorăm? Soluţia pe termen lung, schiţată de Robert N. Butler în The Longevity Revolution (2008), este să privim creşterea speranţei de viaţă ca pe o resursă şi nu doar ca pe un scop. Asta înseamnă să profităm de avantajele ei, precum înţelepciunea şi echilibrul, concentrând totodată schimbările medicinei şi ale stilului de viaţă către extinderea sănătăţii şi a productivităţii şi nu către prelungirea forţată a ultimelor luni de agonie.

William Saletan este titularul rubricii „Human Nature“ de la Slate şi autorul cărţii „Bearing Right: How Conservatives Won the Abortion War“. 24

Odată cu creşterea speranţei de viaţă, se extinde şi perioada de fertilitate. Femeile îşi dedică într-o măsură tot mai mare perioada dintre vârsta de 20 şi 30 de ani educaţiei şi carierei, amânând căsătoria şi maternitatea până la peste 30 sau chiar 40 de ani. Aproximativ 250.000 de copii se nasc în lumea întreagă anual în urma programelor de reproducere asistată şi aproape jumătate din aceste proceduri sunt aplicate unor femei de peste 35 de ani. În cartea Everything Conceivable (2007), Liza Mundy explică modul în care industria fertilităţii face mai mult decât să ofere o ultimă şansă cuplurilor care au amânat concepţia. Ea încurajează astfel de amânări „convingând femeile că pot să o facă liniştite şi mai târziu“. E clar că o lăsăm pe mai târziu. Din 1980 până în 2007, în SUA, rata naşterilor a scăzut în rândul femeilor cu vârste între 20 şi 29 de ani, dar a crescut cu 61% printre femeile între 30 şi 34 de ani şi cu 140% pentru cele între 35 şi 44 de ani. Cam un copil american din şapte este acum născut de o femeie de peste 35 de ani. Iar dacă descoperirile privind conservarea prin îngheţare a ovulelor şi ovarelor continuă la aceeaşi rată, maternitatea la 50 de ani va fi în curând o alternativă obişnuită. Asta nu înseamnă că ceasul biologic nu va mai funcţiona, ci pur şi simplu că unii şi-l vor putea opri, în timp ce celelalte vor merge ca şi până acum. Poţi fi părinte şi la bătrâneţe, aşa cum au demonstrat-o mame de peste 50 sau chiar 60 de ani cărora li s-au născut copii prin inseminarea unor mame de împrumut. Bărbaţii fac de când e lumea copii la vârste de peste 50 de ani. Odată ce şi femeile pot face acest lucru, cu propriile lor ovule, există riscul de a avea copii care cresc cu doi părinţi îmbătrâniţi. La modul ideal, am putea armoniza extinderea fertilităţii cu cea a longevităţii şi sănătăţii, astfel încât distanţa dintre generaţii să crească fără a se pierde prea mult din vitalitatea părinţilor. Cum se vor ocupa simultan de slujbă şi de copii viitoarele mame cu vârste de peste 40 sau 50 de ani? Dormind mai puţin – aşa cum vor face, probabil, şi toţi ceilalţi. Lumina electrică, internetul şi economia globală au diminuat deja distincţia dintre noapte şi ziua de lucru. Avem nevoie de opt ore de somn, dar americanii au parte de mai puţin de şapte. Cum ne vom descurca cu mai puţin somn? Şoferii de tir, piloţii, studenţii, medicii rezidenţi şi alţi oameni care lucrează în ture lungi iau deja stimulenţi precum Ritalin, amfetamine, pilule de cofeină şi Provigil. În urmă cu două luni, un studiu comandat de armată enumera cele mai recente cercetări farmaceutice privind „măsurile de combatere a oboselii“ şi propunea metode de „îmbunătăţire a eficienţei somnului, astfel încât procesele fiziologice indispensabile derulate în timpul somnului să se petreacă mult mai repede sau chiar fără pierderea stării de conştienţă“. Acesta a devenit cel mai important proiect de cercetare neurologică al armatei, căci beneficiile pe timp Biotehnologia an- de război ar fi enorme. În ceea ce priveşte viaţa de familie şi economia, implicaţiile ar fi încă şi mai ample. ticipează schimDar nu orice descoperire biotehnologică va fi eliberatoare. Gândiţi-vă la un model de afacere a viitorului: depenbări care astăzi Cea mai uşoară modalitate de a-ţi păstra clienţii este par monstruoase, denţa. să-i acaparezi. Poate că ţigările pierd teren, dar nicotina e dar în curând vor acum disponibilă prin intermediul altor sisteme de livrare, ca vaporizatoare şi tablete. Următorul domeniu al depenfi de domeniul denţei induse este alimentaţia. Recentul volum The End of cotidianului. Overeating al lui David Kessler analizează eforturile autodeclarate ale industriei alimentare de a „condimenta“ produsele, de a „produce pofte“ şi de a crea cumpărători „fideli“. În cadrul unui experiment, 40 de şobolani din 43 au preferat zahărul cocainei după ce au gustat din amândouă. Oare alimentele bogate în zahăr şi grăsimi provoacă dependenţă în aceeaşi măsură în care dăunează sănătăţii globale a populaţiei? Vom ajunge, drept urmare, să legiferăm folosirea lor? Dacă o astfel de legiferare pare abuzivă şi nu suntem în stare să ne controlăm poftele, poate că le putem face inofensive. Aceasta era viziunea care a stat la baza mijloacelor de contracepţie: sexul fără graviditate. La fel e şi cu ideea ţigaretelor electronice: nicotină fără fum. Cea mai recentă metodă de slăbire este chirurgia intestinală, care poate reduce asimilarea şi, totodată, apetitul. Mănânci, iar alimentele trec prin tine fără a fi digerate. Anul trecut, un medicament administrat unor şoareci le-a amplificat rezistenţa musculară ca şi cum ar fi făcut exerciţii fizice. Mulţumită medicinii regenerative, dinţii cariaţi, ficatul sclerozat şi vasele sanguine obstruate se vor număra printre primele părţi auto-regenerabile ale corpului. Proastele obiceiuri nu vor mai avea efecte permanente. Unele din aceste schimbări i se vor părea cititorului din 2009 monstruoase sau tulburătoare. Dar peste o sută de ani vor părea la fel de normale cum ni se par nouă un stimulator cardiac, o proteză de bazin sau fertilizarea in vitro. Asemenea nouă, h descendenţii noştri nu vor fi judecătorii tehnologiei, ci produsul ei. ILUSTRAŢIE DE LEONARDO SONNOLI