NYTBR 70 | 21 septembrie 2009

Preţ: 2,5 lei

D

Ediţia în limba română, nr. 70 – 21 septembrie 2009

Strania lume nouă de Jeanette Winterson

E D T E 8 M A RP A N H G CA GI IN E PA N N TH E U C IN BL L E N B A R RA H E T D IC M AT E T P R E A R G SP R E MA

Se distribuie numai împreună cu ziarul România liberă.

Pachet România liberă + Book Review

THE YEAR OF THE FLOOD de Margaret Atwood 434 pag. Nan A. Talese / Doubleday. 26.95 $

Fatalismul în legătură cu supravieţuirea speciei nu este nou. Gândirea religioasă conţine în sine ideea de sfârşit, iar în cea mai mare parte a existenţei sale conştiente pe această planetă, omenirea a fost predominant religioasă. Acest lucru s-a schimbat

în ţările occidentalizate, dar de relativ puţină vreme şi în paralel cu progresele înregistrate de cunoaşterea ştiinţifică. Noul nostru pesimism nu mai depinde de o zeitate care va distruge această lume rea. De la proiectul Manhattan ştim singuri cum s-o facem. Nuclear, ecologic, chimic, economic – arsenalul nostru de Moarte ca urmare a Idioţeniei Proprii este impresionant raportat la o specie atât Continuare în pagina 7 ILUSTRAŢIE DE SAM WEBER

MA L ENA WATROU S DESPRE JOYCE CAROL OATES PA GI NA 10

|

TH OM A S M A L LON DESPR E WILLIAM TREVOR PAG INA 11

Editorial

21 septembrie 2009

6

8

Ficţiune & Poezie 1

10

4

16

CRONICA DE NONFICŢIUNE THE SLIPPERY YEAR:

THE YEAR OF THE FLOOD

A Meditation on Happily Ever After de Melanie Gideon

de Margaret Atwood Recenzie de Jeanette Winterson

I’M DYING UP HERE:

Heartbreak and High Times in Stand-Up Comedy’s Golden Era de William Knoedelseder

LITTLE BIRD OF HEAVEN

de Joyce Carol Oates Recenzie de Malena Watrous 11

15

THE HEALING OF AMERICA:

de William Trevor Recenzie de Thomas Mallon

A Global Quest for Better, Cheaper, and Fairer Health Care de T. R. Reid

WHEELING MOTEL:

BOULEVARD OF DREAMS:

LOVE AND SUMMER

Heady Times, Heartbreak, and Hope Along the Grand Concourse in the Bronx de Constance Rosenblum Recenzii de Ada Calhoun

Poems de Franz Wright Recenzie de Daisy Fried 19

THE DOUBLE LIFE IS TWICE AS GOOD

de Jonathan Ames Recenzie de Gregory Beyer 19

18

Recenzii de Marilyn Stasio

Nonficţiune 4

ARTE VIZUALE

Recenzii de Steven Heller 8

THE PATTERN IN THE CARPET:

A Personal History With Jigsaws de Margaret Drabble Recenzie de Michael Cunningham 9

I SHUDDER:

And Other Reactions to Life, Death, and New Jersey de Paul Rudnick Recenzie de Alida Becker 14

HALF THE SKY:

Turning Oppression Into Opportunity for Women Worldwide de Nicholas D Kristof şi Sheryl WuDunn Recenzie de Irshad Manji

ROMANE POLIŢISTE

Online

Eseu 24

Viitorul finanţelor mondiale de Liaquat Ahamed

Articole & Bestselleruri 20 Bestselleruri cărţi pentru copii 21 Bestselleruri ediţii cartonate 21 Selecţia editorilor 21 TBR: Din culise 22 Bestselleruri ediţii broşate 22 Raftul cu ediţii broşate

DELIVER US FROM EVIL:

The Slavery Question in the Old South de Lacy K. Ford Recenzie de Ira Berlin Conţine secţiune specială dedicată ştirilor şi cărţilor apărute la editurile din România. www.nytbr.ro.

The New York Times Book Review, ediţia în limba română (ISSN 1937-920X) apare săptămânal, publicat de Universe Publishing House Inc. Copyright © 2008-2009 The New York Times. All Rights Reserved. Toate drepturile rezervate. Director editorial: Cristian Teodorescu; Redactorşef: Virginia Costeschi; Editor: Anda Ciurte; Traducători: Ioana Popa, Ştefan Bodea, Cristiana Vişan, Cătălin Pruteanu, Irina Adrian, Cătălina Sevastre; Advertising sales: virginia@nytbr.ro, 0745 773 764; PR: ARENA Communications, cecilia@arenacommunications.ro; Machetare şi prepress: Antal Angyal, CMYK Pro, Budapesta; Tipar: G. CANALE, Bucureşti; Abonamente: difuzare@romanialibera.ro.

2

În această săptămână, Michael Cunningham recenzează memoriile pasionatei de jocuri puzzle Margaret Drabble, The Pattern in the Carpet: A Personal History With Jigsaws. Cunningham, care a câştigat în 1999 premiul Pulitzer pentru romanul Orele, spune că nu are prea multă răbdare pentru puzzle-uri. „Mi se par printre cele mai neinteresante – de fapt, chiar printre cele mai deprimante – jocuri şi probleme“, scria el într-un e-mail. „Nu implică de fapt nici o bătălie a inteligenţelor, ci doar o perseverentă reasamblare a ceva ce era urât de la bun început“.

Totuşi, dacă sunteţi în căutarea unui partener de Scrabble, cuvinte încrucişate sau anagrame, luaţi-l în consideraţie.

Rezolvarea jocurilor este neproductivă „din acel punct de vedere calvinist, de genul vreau-să-obţin-ceva“, dar asta face parte din farmecul lor. „Cred că o astfel de sfidare a mortalităţii noastre are ceva decadent, ca şi cum ai spune, prin consecinţă, uite, cred că am atât de mult timp la dispoziţie încât am să-mi petrec următoarea oră rezolvând acrostihul din Sunday Times Magazine. Dar care ar fi farmecul unei plăceri care nu ar implica o doză de decadenţă?“ Recenzia sa apare la pagina 8 a numărului de faţă.

Editorii

Săptămâna aceasta vor apărea: Nicholas D. Kristof, coautor al cărţii „Half the Sky“, Paul Rudnick, autor al volumului „I Shudder“, şi Jennifer Schuessler cu veşti despre bestselleruri. Gazda va fi Sam Tanenhaus, redactorul-şef al Book Review.

Emisiunea este, de asemenea, transmisă şi în New York, vineri la ora 18:05, la postul de radio WQXR, 96,3 FM, sub titlul „Inside the New York Times Book Review“.

PAPER CUTS: Blogul Book Review prezintă cărţi şi alte materiale tipărite.

SELECŢIUNI: Fragmente din „Seven Mile Beach“, de Tom Gilling, şi din alte cărţi.

E-MAIL CU NOILE APARIŢII: Primiţi în fiecare vineri o trecere în revistă a recenziilor noilor cărţi şi apariţii.

PODCAST:

nytimes.com/books ILUSTRAŢII DE JOE CIARDIELLO (SUS) ŞI CHRISTOPH NIEMANN

Arte vizuale

Steven Heller

Revoluţia va fi ilustrată

A

De sus: O copertă de carte şi o broşură cu două dintre nenumăratele imagini făcute dintr-o fotografie populară a discursului de 1 mai susţinut de Lenin în 1919, şi trupul lui Stalin depus pentru un ultim omagiu public la Casa de Comerţ, toate din „Red Star Over Russia“; stânga – un afiş din 1896 pentru hârtia de ţigarete Job, din „Alphonse Mucha“.

4

RTIŞTII şi designerii de la începutul secolului al XXlea admirau foarte mult afişele şi arta tipografică revoluţionară rusească, precum şi curentele artistice născute după revoluţia bolşevică: constructivismul, suprematismul şi productivismul. Aceste curente au favorizat apariţia unor noi forme de pictură, sculptură, arhitectură, publicitate şi design grafic. Totuşi, această artă nu era, în mare parte, doar artă de dragul artei, ci mai degrabă un mijloc de a propaga ideologia statului. Când a început totul, avangarda rusească reprezenta o desprindere radicală de estetica acceptată şi o victorie asupra conservatorismului cultural. Însă, din păcate, aerul festiv n-a durat prea mult.

Lenin nu era un mare admirator. Aşa că artiştii şi designerii inovatori au fost toleraţi, în fond, până când au fost înlocuiţi în anii ’30 prin realismul socialist bombastic al lui Stalin.

Astfel, perioada rodnică de după revoluţia bolşevică s-a deteriorat treptat, decăzând într-un pustiu creator. „Povestirile despre bărbaţii şi femeile care şi-au văzut strădaniile revoluţionare timpurii transformate într-o tragedie aproape indescriptibilă sunt înregistrate aici, alături de sute de exemple de imagini de neşters create de designeri, artişti şi fotografi care au modelat iconografia primului stat proletar“, scrie David King în prefaţa la RED STAR OVER RUSSIA: A Visual History of the Soviet Union From the Revolution to the Death of Stalin (Abrams, 50 $). Dacă e să ne luăm după primele 200 de pagini ale acestui volum de 350 de pagini, grafica folosită pentru promovarea paradisului muncitoresc e demnă de toată admiraţia. Însă restul acestei cărţi extraordinar ilustrate oferă o mărturie a efectelor corozive ale propagandei stângace şi a rolului imaginarului autorizat de stat în discreditarea şi subjugarea artelor.

Red Star Over Russia este o colecţie colosală de fotografii şi mostre de artă aplicată rare din perioada sovietică, ale cărei editare şi design le semnează King, un designer grafic britanic şi istoric al designului care, în anii ’80, a reintrodus idiosincraziile constructiviste în vocabularul designului contemporan, încurajând o regenerare stilistică ce continuă, în diferite forme, chiar şi în prezent (de pildă, în recenta campanie publicitară a lui Shepard Fairey pentru Saks Fifth Avenue). Vreme de trei decenii, King a cercetat şi dezvăluit comorile ascunse ale acestei arte oficial căzute în dizgraţie. Mai mult chiar, a reînnoit aprecierea faţă de deschizătorii de noi căi în acest domeniu, prin cărţi despre Aleksandr Rodchenko, Vladimir Maiakovski şi alţi avangardişti de seamă. Volumul său Blood and Laughter: Caricatures From the 1905 Revolution dezvăluia o serie puţin cunoscută de ziare de satiră produse în prima încercare (eşuată) de a-l detrona pe ţar. Fascinanta sa carte The Commissar Vanishes: The Falsification of Photographs and Art in Stalin’s Russia include nenumărate fotografii oficiale de tip „înainte şi după“, modificate pentru a-i elimina pe oponenţii lui Stalin daţi afară din partid. King este un colecţionar avid de orice fel de obiecte sovietice, iar o parte din colecţia sa se află expusă la galeria lui de la muzeul Tate Modern din Londra.

Această nouă carte nu e structurată pe capitole individuale, ci pe pagini şi serii de spread-uri dedicate unei game tematice abordate în materiale grafice şi fotografice, între care „Abstracţiunea politică“, „Proletariatul urban“ şi „Proletari din toate ţările, uniţi-vă!“. Artişti de renume precum El Lissitzky şi Gustav Klutsis sunt incluşi aici – Klutsis pe două pagini intitulate „Evoluţia unui afiş de Klutsis“, care prezintă un fotomontaj cu Lenin mergând pe jos, pe fundalul barajului de pe Nipru, promovând Noua Ordine Economică. King dezvăluie în ce mod a fost reutilizată acea imagine eroică în diferite reiterări. Principiul său de bază, deşi nu e chiar ortodox din punct de vedere istoric, produce o panoramă cinematografică a Uniunii Sovietice din acei primi ani critici ai ravagiilor celui de-al Doilea Război Mondial; una dintre ultimele poze din carte îl înfăţişează pe Hruşciov la Moscova, în 1959, alături de două vedete îmbrăcate în haine cu paiete din „Holiday on Ice“.

Grafica eroico-romantică plină de clişee din epoca Stalin cedează locul de frunte operei realizate de avangarda anterioară, însă fotografiile cu liderii, muncitorii şi soldaţii pe care

King le-a strâns din perioada stalinistă, unele chiar sincere, spun foarte multe despre ascensiunea şi prăbuşirea revoluţiei comuniste. Cea mai tulburătoare – ba chiar frumoasă – imagine din toată cartea înfăţişează trupul lui Stalin depus pentru un ultim omagiu la Camera de Comerţ din Moscova, unde se desfăşuraseră, în anii ’30, procesele lui regizate. Cadavrul zace în tihnă, în veşminte cu toate podoabele funcţiei de partid – cu chipul luminat dramatic, de dedesubt – pe aşternuturi de un roşu aprins, împrejmuit de o grădină tropicală de flori roşii şi albe şi de frunze verzi. Ce uşurare trebuie să fi fost pentru atâţia oameni să-l vadă într-un asemenea tablou.

Probabil că stilizările de tip Art Nouveau ale lui Alphonse Mucha n-au mai fost comparate până acum cu realismul socialist, dar există anumite legături superficiale care merită trecute în revistă. Dacă opera lui Mucha a fost mai legată de designul decorativ din epoca ţaristă (care a fost influenţată de Art Nouveau-ul francez), multe dintre cele mai faimoase lucrări grafice ale sale romanţau, eroizau şi idealizau formele masculine şi feminine, cam în aceeaşi manieră ca arta socialistă. Binecunoscutul său afiş pentru hârtia de ţigarete Job, care a fost reluat în anii ’60 ca emblemă hippie, şi diferitele sale afişe pentru reprezentaţiile lui Sarah Bernhardt la Paris alcătuiau un discurs propagandistic de tip comercial.

Mai toată lumea îl cunoaşte pe Mucha – care s-a născut în Moravia şi a studiat la Brno înainte să se mute la Viena, München şi apoi la Paris, unde a lucrat la Théâtre de la Renaissance – datorită afişelor cu Sarah Bernhardt. „Numele Mucha şi arta afişelor sunt inseparabile“, potrivit unui catalog intitulat ALPHONSE MUCHA (Prestel, 65 $), editat de Agnes Husslein-Arco, Jean Louis Gaillemin, Michel Hilaire şi Christiane Lange, cu un design semnat de Peter Baldinger. Mucha (1860-1939) este atât de renumit încât vederea numelui său pe o copertă de carte, deasupra unei femei bogat împodobite cu modele florale, e un adevărat déjà vu. Însă acest volum amplu nu e o monografie obişnuită despre afişe. De fapt, afişele reprezintă doar o parte dintr-o operă care cuprindea piese de mobilier, bijuterii, vitralii şi artă murală.

Mucha mai e cunoscut şi pentru modelele ornamentale naturaliste create pentru cartea Documents Décoratifs (1902), iar fotografia sa formată din scene stradale şi portrete, deşi minoră, surprinde în mod plăcut. O altă faţetă a lui Mucha care se distinge este „Epopeea slavă“, un ciclu de picturi pe care l-a început în 1910 şi l-a expus în 1928. „Mucha a rămas impresionat de evenimentele istorice din vremea sa“, scriu editorii. „Melancolia lui îşi găseşte expresia în câmpurile de bătălie devastate din picturile sale“.

Deşi aceste opere sunt întrucâtva exagerate şi sentimentale, câ teva tablouri au o nuanţă profundă, parcă desprinsă din Goya, în descrierea suferinţei. De fapt, lucrările sunt atât de absolut diferite de restul operei sale, încât impun o anumită reconsiderare, obligându-ne să-l evaluăm pe Mucha dincolo de domeniul decorativ, pe care l-a dominat atâta vreme.

Există o similitudine ciudată între copertele volumelor Alphonse Mucha şi REYNOLD BROWN: A Life in Pictures (Illustrated Press, 39.95 $), de Daniel Zimmer şi David J. Hornung. Fiecare ilustraţie înfăţişează un stereotip feminin din vremea respectivă: Mucha, din perioada 1898-1899, iar Brown, din 1958. Născuţi la distanţă de câteva generaţii (Brown a trăit între 1917 şi 1991), cei doi au ilustrat arta comercială a epocii lor: amândoi au conceput afişe pentru reprezentaţii de teatru, amândoi au pictat actriţe şi au idealizat femeile. Mucha a pictat-o pe Bernhardt, un monstru sacru al teatrului, iar Brown a pictat-o pe Allison Hayes în „Attack of the 50 Foot Woman“, o poveste exagerată imprimată pe peliculă.

M-am întrebat mereu cine a pictat acel afiş cu „50 Foot Woman“, o mostră perfectă de promovare a unui film de serie B. Brown şi-a semnat materialele (lucru pe care nu-l făceau toţi artiştii de afişe de film), dar n-am făcut niciodată legătura dintre semnătură şi artistul care a surprins, totodată, esenţa atâtor alte filme, între care „Tarantula!“, despre o „groaznică târâtoare înaltă de 30 de metri“, „The Incredible Shrinking Man“, „Attack of the Puppet People“, „Al Capone“, Continuare în pagina 6

Colos al marelui ecran: un afiş de cinema din 1958, inclus în „Reynold Brown: A Life in Pictures“.

5

Arte vizuale

Steven Heller

Continuare din pagina 5 cu Rod Steiger, „Flipper“, povestea unui „delfin incredibil“ şi „Cat on a Hot Tin Roof“, asta dacă e să menţionăm doar câteva dintre zecile de filme faimoase şi uitate pe care le-a promovat arta lui Brown.

Au trecut zilele când ilustratorii realist-romantici ca Brown dominau piaţa publicităţii şi a publicaţiilor senzaţionaliste. Ilustratorii au devenit mai cerebrali, mai emotivi sau mai stilizaţi decorativ. Detaliile precum cele desenate atât de precis de Brown nu mai sunt de-acum nişte calităţi, ci nişte irelevanţe dispensabile. Totuşi, această carte, care înfăţişează o viaţă prin sute de imagini uluitoare, deşi opera ulterioară, personală este dezamăgitor de rece şi şablonată – îmi aminteşte cât de mult voiam, în copilărie, să creez lumi îndepărtate (planete, câmpuri de luptă, etc.) cu pensula şi vopsea, la fel ca Brown. Fără talentul lui, n-aş fi reuşit niciodată.

revistă de satiră de la începutul anilor ’70 bazată pe conceptul că infracţionalitatea (politică) se vinde. Chiar dacă designul acestei cărţi nu este foarte atrăgător, dacă eşti amator vorace de reviste-cult, informaţiile şi ilustraţiile fac toţi banii. În urmă cu mulţi ani, am rămas încântat când am aflat că Superman era evreu. Fireşte, ştim cu toţii că Superman nu e chiar evreu – doar a venit de pe planeta Krypton, la urma urmei –, însă evrei erau Joe Shuster şi Jerry Siegel, cei doi adolescenţi din Cleveland care l-au creat pe Omul de Oţel. Îmi închipui că asta îi conferă, cel puţin, aceeaşi descendenţă ca în cazul lui Irving Berlin cu piesa „White Christmas“. Dar mă îndepărtez de

Î

NAINTE să se apuce de realizarea afişelor de cinema, Reynold Brown a ilustrat coperte pentru Popular Science, Outdoor Life şi Auto într-un stil pulp foarte realist.

Aceasta se întâmpla în perioada dintre începutul secolului al XX-lea şi anii ’50, când majoritatea copertelor de reviste erau ilustrate astfel. Multe asemenea coperte pot fi găsite în CULT MAGAZINES, A

THE MURAL AT THE WAVERLY INN: A Portrait of Greenwich Village Bohemians (Pantheon, 15.95 $),

to Z: A Compendium of Culturally Obsessive and Curiously Expressive Publications (Nonstop Press, ediţie broşată, 34.95 $), editat de Earl

Kemp şi Luis Ortiz. Această carte într-un format ciudat (se îndoaie când o ţii în mână) conţine o sumedenie de informaţii inedite despre multe dintre revistele excentrice care se găseau la chioşcuri odinioară, inclusiv nenumărate reviste senzaţionaliste despre crime şi infracţiuni – precum Breezy Stories, Black Nylons, Strange şi True Mystic Confessions –, dar şi reviste pentru fete sau reviste de gen horror. Însă ce e o revistă-cult? În prefaţa sa, Ortiz e ambiguu: „Singurul lucru pe care se pare că-l au în comun e că răspund unei nevoi“. De fapt, revistele-cult deservesc, în general, o clientelă specifică, exterioară curentului principal (preferata mea, deşi nu se regăseşte în această carte, e The Razor’s Edge, o revistă online pentru femeile care se rad în cap). Pe lângă revistele senzaţionaliste incluse în acest volum, avem parte de reviste de muzică, precum Crawdaddy şi Creem, reviste umoristice sau de benzi desenate, precum Raw şi Cracked şi chiar una la care am colaborat ca art director pe când aveam 19 ani, deja uitata Mobster Times, o 6

personaj de ficţiune cu o identitate secretă, el însuşi a avut „o identitate secretă care a creat pornografie“. Îşi vânduse sub preţ ideea cu Superman şi devenise „un model pentru artiştii muritori de foame“. Shuster a trebuit să recurgă la pornografie ca să facă un ban, dar a trebuit să plătească ulterior pentru această opţiune. În anii ’50, în timpul măsurilor de forţă ale guvernului, cea mai mare parte din tirajul redus al „Nights of Horror“ a fost distrusă. Shuster a pierdut încă o sursă de venit insuficient. Dar, pe de altă parte, tocmai înainte de lansarea primului film cu Superman, DC Comics, cedând la presiunile fanilor şi ale presei, a fost de acord să le plătească lui Shuster şi lui Siegel un salariu modest, să le ofere asigurare medicală şi să le treacă „din nou numele pe cărţile de benzi desenate“.

Anaïs Nin, după cum ştim, a scris şi ea destulă pornografie. Aşa că pe muralul său de la Waverly Inn din Greenwich Village, caricaturistul Edward Sorel a desenat-o cu nişte ochi mari de orfan şi cu sânii goi.

Edna St. Vincent Millay şi Edmund Wilson, Dylan Thomas, Norman Mailer, Bob Dylan, Mabel Dodge şi John Reed sunt şi ei redaţi în diferite posturi despuiate, însă toţi ceilalţi sunt complet îmbrăcaţi în cărţulia surprinzătoare a lui Sorel,

Din „Secret Identity“, sus, şi „The Mural at the Waverly Inn“. subiect. M-am bucurat să aflu despre Superman, dar acum nu-mi mai încap în piele de bucurie când aflu de la Craig Yoe, din SECRET IDENTITY: The Fetish Art of Superman’s Co-Creator Joe Shuster (Abrams ComicArts, 24.95 $) că, după ce a încercat în za-

dar să recâştige drepturile de autor asupra lui Superman la sfârşitul anilor ’40, Shuster s-a apucat să producă benzi desenate erotice. Nu trebuie să te uiţi prea atent ca să-ţi dai seama că unele personaje masculine din seria sa porno „Nights of Horror“ seamănă cu Clark Kent (sau să fie oare Superman?). În ceea ce priveşte creaţiile pulp porno postbelice, desenele lui Shuster sunt excelent realizate, ba chiar impecabile – provocatoare şi amuzante deopotrivă.

Autorul a scris această carte după ce a găsit o broşură „Nights of Horror“ într-un anticariat. Yoe observă că, aşa cum Shuster a creat un

cu un design semnat de Walter Bernard.

Ye Waverly Inn and Garden s-a deschis după Primul Război Mondial şi a devenit un loc legendar, frecventat de pictori, poeţi şi dramaturgi, boemi, beatnici şi bolşevici. Cu câţiva ani în urmă, localul a fost cumpărat printr-un parteneriat din care face parte Graydon Carter, redactorul-şef al revistei Vanity Fair, care l-a angajat pe Sorel să creeze un mural propriu pe care să înfăţişeze celebrităţi din Village. Această cărţulie fermecătoare e o biografie a acelui mural, care e reprodus integral, în miniatură, sub forma unei pagini mari, împăturite, plasate la urmă. Cartea cuprinde scurte eseuri de Dorothy Gallagher despre fiecare caricatură, de la Duchamp la Warhol, de la Jane Jacobs la Emma Goldman, de la Jack Kerouac la Thelonious Monk. În scurta sa prefaţă, Carter afirmă că singura „controversă“ a fost generată de includerea unui caricaturist comunist, Art Young. „Obiecţia mea are de-a face mai degrabă cu identificarea decât cu politica: n-am auzit niciodată de Art Young“. Totuşi, a cedat în faţa explicaţiei lui Sorel: „A fost cel mai faimos caricaturist interbelic din h New York!“.

Strania lume nouă Continuare din pagina 1

de inteligentă ca Homo sapiens. Totuşi, focul sau inundaţiile ţin de un Armaghedon a cărui monumentalitate îngrozitoare s-ar putea să nu fie parte a destinului nostru. Ciuma – groaznică, eroică, de neoprit – s-ar putea să ne lovească prima. Asta se întâmplă în cel mai recent roman al lui Margaret Atwood, The Year of the Flood (Anul potopului), o nouă mostră de „ficţiune speculativă“ – termenul pe care ea îl preferă pentru a-i descrie unele creaţii în locul „literaturii SF“. Dacă trebuie să-i aplicăm o etichetă, „ficţiune speculativă“ este, într-adevăr, o sintagmă mai adecvată pentru că unul dintre talentele de scriitor ale lui Atwood este acela de a se folosi pe sine însăşi ca pe un calculator creativ care simulează viitorul plecând de la datele existente – cu alte cuvinte, de la momentul în care ne aflăm.

Povestea cameristei, romanul ei din 1985, construia un scenariu în care Statele Unite erau dominate de fundamentalişti cu teamă de Dumnezeu, sătui de democraţie şi de drepturi civile – în special de drepturile femeilor.

Atwood înfăţişează genial întorsăturile abile pe care le poate lua o tehnologie a libertăţii care transformă accesul facil – în acest caz, la documente financiare şi informaţii personale – în furt şi urmărire. Peste noapte, conturile bancare ale fiecărei femei sunt transferate la cea mai apropiată rudă de gen masculin. În Oryx şi Crake, publicat în 2003, Atwood ne conduce printr-o lume transformată din punct de vedere biologic, în care o nouă specie – Crakerii – a fost inventată de un personaj à la dr. Frankenstein – Crake. Această specie are ocazia de a reface lumea în urma unei decimări aproape totale a rasei umane de către acelaşi Crake. La sfârşitul romanului, suntem lăsaţi într-un luminiş din pădure alături de un trib de Crakeri dezorientaţi, de câteva fiinţe umane de modă veche şi de Jimmy the Snowman, care se întreabă dacă să-i omoare sau nu pe ultimii din specia sa şi să lase această lume putredă erbivorelor umane nonviolente create în laborator de prietenul lui cel mai bun, Crake.

Acesta-i şi sfârşitul din The Year of the Flood.

Atwood spune din nou, cu inteligenţă, aceeaşi poveste, prin intermediul altor voci şi concentrându-se asupra altor detalii. Ea ne arată cum copiii Jimmy şi Glenn devin Snowman şi Crake şi cum un sfârşit – sau Sfârşitul – se poate produce în numele unui nou început.

Potopul fără Apă este o veche profeţie a Grădinarilor lui Dumnezeu, un cult naturist fondat de Adam Dintâi. Membrii săi trăiesc simplu şi organic, cântă nişte imnuri oribile, n-au nici un simţ al modei şi promovează o teologie bulonată, despre care e greu să emiţi vreun raţionament în cazul în care ai simţul raţiunii. Având valori diametral opuse celor ale conducătorilor CorpSEcorps, Grădinarii nu reprezintă „răspunsul“, dar cel puţin ei au pus suficient de multe întrebări pentru a evita o viaţă constând în cumpărături şi operaţii estetice fără sfârşit.

Uneori, Grădinarii fac muncă evanghelică

Cel mai recent roman al lui Jeanette Winterson este „The Stone Gods“.

FOTOGRAFIE DE GEORGE WHITESIDE

în zonele rău famate (pleeblands) sau pichetează fast-food-uri precum SecretBurgers, susţinând că e un păcat să mănânci orice are chip. La SecretBurgers, ei salvează o tânără pe nume Toby din mâinile infame ale şefului ei obsedat de sex, Blanco Umflatul, iar Toby devine un personaj principal în partea postdezastru a poveştii. În grupul Grădinarilor, Toby accede până la poziţia Eva a Şasea, fiind responsabilă de albine, ierburi şi poţiuni, dar Blanco nu încetează să o urmărească, astfel că, pentru a se salva pe sine şi pentru a salva grupul, primeşte o nouă identitate în clinica de înfrumuseţare AnooYoo. Fiind în convalescenţă după operaţia estetică, ea scapă neinfectată cu virusul mortal al ciumei.

Monumentalitatea îngrozitoare a unui Armaghedon nuclear s-ar putea să nu fie parte a destinului nostru. Ciuma s-ar putea să ne lovească prima. În alte împrejurări scapă de biovirus şi Ren, o dansatoare la bară dintr-un club numit Scales and Tails, care stă izolată într-o cameră după ce a fost atacată violent de un client. Poveştile din prezent şi din trecut ale femeilor alternează şi se întrepătrund, aducând la viaţă lumea în care trebuie să supravieţuiască – o lume în care porcii au ţesut din creierul uman, iar oile sunt crescute cu păr de om în diferite culori, argintiul şi violetul având cel mai mare succes în cazul implanturilor care acoperă întregul cap, cu condiţia să nu te deranjeze că vei mirosi ca o friptură de miel când plouă.

Invenţia mea genetică preferată din opera lui Atwood este o încrucişare între un leu şi un miel, concepută de un grup religios in-

dependent de nebuni care s-a săturat să aştepte adeverirea unei profeţii privind afecţiunea dintre leu şi miel. Specia concepută de ei are părul auriu şi cârlionţat şi canini lungi şi ascuţiţi şi te va privi cu multă blândeţe în timp ce îţi sfâşie beregata – o metaforă bună pentru lumea paternalismului fatal creată de CorpSEcorps.

G

LENN, un băiat sensibil din CorpSEcorps înainte să devină Crake, este în adolescenţă un simpatizant al Grădinarilor, dar, în acelaşi timp, este prea fermecat de puterea minţii sale pentru a avea încredere în natură. La fel ca prietenul său Jimmy, Glenn nu ştie cum să iubească, iar devoţiunea ciudată pe care o simte faţă de o fată căreia îi spune Oryx nu este împărtăşită.

Atwood descrie foarte bine, fără să judece, ce se întâmplă când fiinţele umane (mai ales bărbaţii) nu pot iubi. În cele mai rele cazuri (de exemplu, Blanco Umflatul), brutalitatea şi sadismul ajung să domine. În cazurile mai bune (Crake), o aspiraţie utopică spre perfecţionism înlocuieşte sinele pierdut şi solitar. Crake înlătură dragostea şi romantismul pentru că vrea să înlăture durerea şi confuzia emoţiilor. În această carte ciudat de singuratică, în care nici dragostea, nici romantismul nu modifică naraţiunea, prietenia – o prietenie adevărată, durabilă şi care implică riscuri – se opune vidului emoţional al lumii dominate de bani/sex/putere/consumator a CorpSEcorps şi constituie antidotul potrivit pentru negoţul cu ciumă al lui Crake şi Jimmy, pentru care omenirea nu reprezintă viitorul. La fel ca în celelalte cărţi ale sale, Atwood scrie şi elogiază prietenia dintre femei – o prietenie care nu este lipsită de invidii şi gelozii, dar rezistă în faţa rivalităţilor şi dezamăgirilor şi înglobează o generozitate care, la finalul romanului, dă speranţe. Atwood crede în fiinţa umană şi îi place femeia. Cele două personaje care dau greutate romanului sunt Toby şi Ren, nu noii oameni manipulaţi genetic.

Atwood este amuzantă şi inteligentă, o scriitoare atât de bună şi o gânditoare atât de profundă, încât aproape că nu merită să menţionez că romanul nu este ireproşabil. De ce ar fi? Marea creativitate implică şi un anumit haos; aşa cum nimeni n-ar vrea să trăiască în lumea concepută de Crake, nimeni nu vrea un roman perfect ca o piesă de serie fabricată de o maşină. Defectele din The Year of the Flood sunt intrinseci plăcerii lecturii, aşa cum sunt intrinseci fiinţelor umane – o specie ameninţată de propria sinucidere iminentă şi elogiată în această carte pentru ca noi s-o admirăm, s-o plângem, s-o luăm peste picior şi să ne punem speranţele în ea. Atwood ştie cum să ne arate propria noastră imagine, dar oglinda pe care ea o ţine în faţa vieţii nu se limitează la a o reflecta – este ca acelea făcute cu mercur, care ne arată aşa cum suntem în adâncul nostru şi cum putem fi distorsionaţi; ea înfăţişează atât profunzimile naturii umane, cât şi mutaţiile sale posibile. Nu ştim cum vom evolua sau dacă vom evolua. The Year of the Flood nu este o profeţie, dar este straniu h de posibilă.

7

fermă, complet văduvite de sentimentalisme şi conduse de convingeri politice care lipsesc, în mod inexplicabil, din creaţiile multor scriitori mai tineri. Ele nu sunt revoluţionare, dar sunt riguroase. A scris, de asemenea, mai multe cărţi nonficţionale, printre care biografii ale lui Arnold Bennett şi Angus Wilson, şi a coordonat două ediţii din The Oxford Companion to English Literature. Este, fără discuţie şi fără reţineri, unul dintre scriitorii cei mai respectabili ai generaţiei sale.

Aşadar, Margaret Drabble, august scriitoare şi savantă, ce e cu jocurile astea de puzzle?

The Pattern in the Carpet este un amestec discursiv şi lax organizat al amintirilor lui Drabble – unele, dar nu toate, au de-a face cu rezolvarea unor probleme încâlcite – şi cu povestiri despre cercetarea pe care a între-

Spre deosebire de un joc de puzzle, „romanul e fără formă şi fără cadru. Nu are schiţă, şablon, margini“.

Piesă cu piesă

Margaret Drabble amestecă memoriile şi istoria jocului de puzzle.

DE MICHAEL CUNNINGHAM

R

OMANCIERA engleză Margaret Drabble a anunţat recent că, după ce a scris 17 romane, nu intenţionează să mai publice vreunul. La trei ani după apariţia lui The Sea Lady, (aparent) ultimul ei roman, ea iese pe piaţă cu The Pattern in the Carpet (Modelul din covor), care e un fel de hibrid, în parte carte de memorii şi în parte discurs despre istoria jocurilor puzzle.

Cartea, conform lui Drabble, a început ca o istorie a puzzle-ului şi atât, dar a evolu-

Cele mai recente romane ale lui Michael Cunningham sunt „The Hours“ şi „Specimen Days“.

8

at ulterior către, aşa cum o formulează în subtitlu, „O istorie personală, cu jocuri de puzzle“.

Un astfel de subtitlu provoacă emoţii anti-

THE PATTERN IN THE CARPET

A Personal History With Jigsaws de Margaret Drabble 353 pag. Houghton Mifflin Harcourt. 25 $

cipative. Da, aşa e, viaţa seamănă groaznic de mult cu un joc de puzzle, nu? Totuşi, asta e o idee destul de banală scoasă la înaintare de o scriitoare serioasă, de excepţie. Romanele lui Drabble sunt pătrunzătoare, cu o scriitură

prins-o privind istoria puzzle-ului şi a altor jocuri. Capitolele iniţiale sunt în principal dedicate celei alături de care rezolva puzzleuri în copilărie, mătuşica Phyl. Drabble nu ne prezintă vreo bătrânică excentrică şi neastâmpărată, aşa cum ar fi făcut-o Dickens sau Gaskell. Mătuşii Phyl îi plac excursiile şi un prânz bun la o tavernă şi abordează, pentru o scurtă perioadă, o frizură tinerească nepotrivită cu vârsta ei. Dar, lipsindu-i atât ciudăţenia unui personaj din Dickens sau Gaskell, cât şi viaţa interioară a unui personaj aparent obişnuit, precum Leopold Bloom sau Clarissa Dalloway, mătuşa Phyl ne poate părea, din păcate, genul de personaj limitat şi anost pentru care au fost concepute jocurile puzzle şi de fapt însăşi ideea de „a omorî timpul“. Începând de la capitolul IX, ni se acordă ceea ce va fi o pauză intermitentă a mătuşii Phyl şi a restului familiei Drabble şi începem să aflăm câte ceva despre originile, înţelesul şi misterul jocurilor în general.

Spun „mister“ pentru că atâţia dintre noi iubesc jocurile şi le dedică impresionante energii şi perioade de timp, deşi nu au în general nici un rezultat concret, util sau profitabil. Din acest punct de vedere, jocul de puzzle este extrem de misterios.

Până la urmă, majoritatea jocurilor implică o bătălie a inteligenţelor, pe când completarea unui puzzle înseamnă că ai refăcut ceva care iniţial era urât şi inutil – reproducerea, pe carton, a unei mari opere de artă sau a unei scene emoţionante. Asta fără a mai aminti că terminarea unui puzzle trimite cu gândul la posibilitatea acelui obiect, cel mai deprimant dintre toate: un puzzle lăcuit şi înrămat, atârnat pe perete.

Dar, după cum evidenţiază Drabble, chiar limitele jocului de puzzle îl fac atât de atrăgător, cel puţin pentru unii: „Jocul de puzzle este exact opusul romanului. Romanul e fără

formă şi fără cadru. Nu are schiţă, şablon, margini“. Completând un puzzle, nici nu excelezi, dar nici nu dezamăgeşti. Doar mergi mai departe şi, la un moment dat, ordinea e restaurată. Nu se poate nega că noi, ca specie, suntem atraşi de ordine, indiferent că o creăm din nimic şi imperfect (cazul scrierii unui roman) sau o restabilim, bucată cu bucată, perfect, pe masa din sufragerie.

Drabble evidenţiază, de asemenea, semnificaţia tovărăşiei, când rezolvi un puzzle cu altcineva. Jocul de puzzle este, în felul său miniatural, o versiune a unei clăci de ţesut sau de despănuşat, deşi avem probabil anumite presentimente că nu va rezulta nici o ţesătură sau baniţă de porumb.

The Pattern in the Carpet – o aluzie la povestirea Desenul din covor a lui Henry James, în care un autor celebru moare fără a fi împărtăşit lumii detaliile ideii secrete care leagă toate cărţile sale – divaghează puţin, pendulând între viaţa lui Drabble şi istoria jocului de puzzle. Te întrebi dacă nu cumva cartea a devenit hibridul care este în parte şi datorită faptului că istoria puzzle-ului nu e deosebit de lungă sau extrem de interesantă.

Jocul a apărut ca accesoriu în procesul de predare pentru copii. John Spilsbury, gravor şi cartograf, a creat la mijlocul secolului al XVIII-lea o serie de hărţi lipite pe scânduri de mahon şi tăiate în bucăţi de-a lungul graniţelor ţărilor sau districtelor, pentru ca elevii să le reasambleze la orele de geografie. Jocurile de puzzle au rezistat, în aparenţă tot ca accesorii educaţionale, până în anii 1930, când un producător american de periuţe de dinţi a comandat un carton cu tăieturi superficiale care, decupat, constituia un puzzle, pentru a fi distribuit cu fiecare periuţă. Cadourile au avut un succes enorm şi în scurtă vreme au apărut pe piaţă puzzle-uri cu orice, de la operele lui Brueghel şi Pollock la scene dulcege cu căbănuţe (adeseori pictate exact pentru a fi transformate în jocuri puzzle). Şi cam asta-i toată istoria.

Î

N pasajele biografice, Drabble ni-i prezintă pe deprimanţii clienţi obişnuiţi ai pensiunii bunicii ei, unde mătuşa Phyl vindea feţe de pernă pe care broda tivuri în zigzag, şi confortabila casă a părinţilor ei, unde principala ameninţare era plictiseala. Ne aduce la cunoştinţă faptul că e copilul unor părinţi depresivi şi că ea însăşi a scăpat de mai multe ori de crize profunde şi periculoase de tristeţe datorită discuţiilor cu cei din organizaţia caritabilă a Samaritenilor. Aflăm, totodată, şi despre diverse jocuri de societate, printre care unul foarte vechi, numit Jocul Regal al Gâştei, precum şi despre galeria corespunzătoare de jocuri de cărţi şi despre unele tentative timpurii de a ajuta copiii să rezolve enigma alfabetului. Drabble face aici menţiuni adorabile la Jane Austen, care bătea pe oricine la spillikins (un joc în care trebuia să nimereşti cu o mingiuţă într-o cană), la David Hume, care îşi petrecea nopţile jucând whist cu bătrâna care locuia sub el, sau la ducele şi ducesa de Windsor, care ILUSTRAŢIE DE JOON MO KANG; FOTOGRAFIE DE RUTH CORNEY

au comandat jocuri de puzzle cu o piesă în formă de câine.

Totuşi, se simte că e vorba de o carte mai amplă şi mai profundă, care se iţeşte de sub prezenta în unele momente. De exemplu, cartea respectivă se arată într-un scurt pasaj despre enormele mandale din nisip făcute de călugării budişti din Tibet pe parcursul unei saptamâni şi ceva şi apoi distruse imediat după terminare. O astfel de practică pare demnă de mai mult de două paragrafe dintr-o carte care dedică atâtea paragrafe neîndemânărilor gospodăreşti şi culinare ale mătuşii Phyl.

E clar că Drabble nu a intenţionat să

scrie ceva ce ar aduce a operă savantă despre fascinaţia oamenilor pentru jocuri şi alte metode de petrecut timpul şi nici nu trebuia să o facă. The Pattern in the Carpet sugerează, totuşi, că unele din subiectele mai importante nu se lasă tratate cu uşurătate. Cum vi se pare, de exemplu, faptul că unii budişti îşi distrug templele la fiecare 20 de ani, iar apoi le reconstruiesc exact aşa cum erau? Sau cum vi se par ţesăturile făcute de femeile din Gee’s Bend, Alabama, din te miri ce resturi, care pot sta fără jenă alături de orice lucrare a lui Rauschenberg?

Cartea lui Drabble are o autentică forţă

şi gravitate. Ea recurge la metafora jocului de puzzle pentru a declara că viaţa e compusă din mici bucăţi lipsite de dramatism şi nu din evenimentele cataclismice asupra cărora insistă unii romancieri. Susţine convingător că, până şi în chestiuni de mult mai mare importanţă decât completarea unui puzzle, întreaga idee a urmăririi unui scop e o iluzie utilă dar romantică, menită să ne ţină în funcţiune. Ea scrie că dorinţa noastră umană de a crea ordine şi de a rezolva ceva este în întregime normală, date fiind toate lucrurile de temut din lume, iar petrecerea timpului impunând ordinea, chiar dacă nu produce nimic cu valoare practică, nu e mo-

tiv de ruşine. E un act de curaj, considerând opera ei de-o viaţă, ca ea să contemple posibilitatea ca rezolvarea unui puzzle să poată conferi o senzaţie de implicare şi tovărăşie nu tocmai diferită şi în nici un caz inferioară celei oferite de un roman.

După cum spune Drabble, „jocul de puzzle, cu cadrul său, e un simulacru de semnificaţie, ordine şi design.... Şi cărţile, la rândul lor, au începuturi şi sfârşituri şi încearcă să impună un contur, să delimiteze o formă. Ne dorim, scriindu-le, să transformăm haosul în ordine.

Eşuăm. Recunoaşterea eşecului este tot ceea ce putem face. E o formă de progres“. Tot ce h se poate. Sau poate că nu.

Băiat de New Jersey

Eseuri despre zahăr, sare, modă, sex, Broadway, Hollywood şi alte influenţe corupătoare.

DE ALIDA BECKER

„F

IIND timid şi genul de persoană care îşi cere scuze dacă se loveşte de un obiect neînsufleţit, sunt adesea atras de personalităţi mai puternice, de oameni care refuză să se comporte civilizat“. Această confesiune apare la o treime din I Shudder (Mă înfior), antologia lui Paul Rudnick de eseuri ilariant de autocritice despre cum e să fii gay şi evreu în zonele periferice din New Jersey şi în centrul Manhattanului, precum şi despre cariera sa de dramaturg şi scenarist la Hollywood şi pe Broadway. Dar cititorii lui Rudnick vor întâmpina lamentaţiile lui cu un grad ridicat de scepticism. Până la urmă, am apucat cu toţii să-l vedem pălăvrăgind voios cu zgomotoşii pacienţi ai unei clinici mentale, ţinând o conferinţă savantă despre implicaţiile dogmei papale unei camere pline de directori de studio nedumeriţi sau insistând, în timpul unui imn înţesat de referiri la chipsuri şi napolitane adus vieţii sale trăite într-o die-

I SHUDDER

And Other Reactions to Life, Death, and New Jersey de Paul Rudnick 318 pag. Harper/HarperCollins Publishers 23.99 $

tă continuă de junk food, că singurul lucru pe care îl va mânca dacă e invitat chiar şi la cea mai exclusivistă cină este desertul. Aparent, momentele care implicau un Rolls-Royce decapotabil roşu-vişiniu şi iahtul plin de petre-

Alida Becker este redactor la Book Review.

ILUSTRAŢIE DE RODRIGO CORRAL

căreţi care sărbătoreau venirea primăverii au fost orchestrate de altcineva, dar nu e totuşi nevoie de o oarecare bravadă pentru a participa la aşa ceva?

Schiţele care compun titlul acestei cărţi furnizează şi mai multe dovezi. Tirade irezistibile împotriva aspectelor degradante ale vieţii urbane moderne, ele ne prezintă un despotic susţinător al normelor rigide de conduită, un cetăţean indignat dispus şi doritor să aplice cele mai extreme măsuri (unele chiar letale) pentru combaterea celor dependenţi de telefonul mobil, a oamenilor care plătesc taxiul cu cardul de credit şi a tinerilor hipsters din Brooklyn care şi-au propus să impună Crăciunuri „de import“ nefericiţilor lor urmaşi. Transmise prin pasaje din memoriile fictive ale „unui anume Elyot Vionnet“, un profesor suplinitor de 60 de ani, atent la modă, care crede că, „dacă un copil învaţă să aprecieze reverele ascuţite şi butoniere-

le adevărate, acel copil va fi mult mai puţin expus riscului de a ajunge să-şi injecteze heroină în degetele de la picioare şi să jefuiască magazinele“, aceste predici dovedesc că Rudnick e în deplinătatea controlului unei personalităţi puternice. Ce se întâmplă cu numitele probleme de comportament? Aşa cum adoră să spună Elyot, care are o părere despre orice: „Sunt aici ca să ajut“.

Astfel, în timp ce The Sisters este o analiză pătrunzătoare a mamei şi mătuşilor lui Rudnick („Mame Tereza ale supermarketurilor“ care „cheltuie arareori sume mari de bani, căci s-ar simţi prea vinovate şi nu ar mai putea merge din nou la cumpărături mai spre după-amiază“), este totodată şi un curs rapid în arta târguielii diplomatice. Iar At the Chelsea Hotel – în care apare autocraticul creator de modă Charles James, apoi un prostituat lasciv cu o clientelă recrutată din lumea celor mai bogaţi manageri, dar şi

o familie sudistă ale cărei bune maniere nu capitulează niciodată, nici măcar în faţa deviaţiilor de la normele sexuale sau psihologice – evocă tandru viaţa din Manhattanul de la sfârşitul anilor 1970, oferind totodată strategii de supravieţuire neperisabile (cei deprimaţi sau fără slujbă ar putea fi inspiraţi de petrecerea de o creativitate libidinoasă pe care un prieten de-al lui Rudnick o organizează când ajunge într-o situaţie asemănătoare).

Rudnick a avut succese pe scenă („Jeffrey“) şi pe ecran („Addams Family Values“ şi „In and Out“), dar aici se insistă pe eşecuri. Lordy consemnează lupta sa cu directorii studioului Disney, acei „ninja de pe Rodeo Drive“, din cauza filmului „Sister Act“, de care ulterior s-a dezis – dar nu înainte de a anula o vizită la o mânăstire din Connecticut în căutarea unei starlete devenită măicuţă, care jucase alături de Elvis în „King Creole“.

Un eşec şi mai spectaculos a fost piesa „I Hate Hamlet“, în care Nicol Williamson, în rolul fantomei lui John Barrymore, a reuşit pasaje extraordinare şi eşecuri psihotice, uneori simultan. Criticii au întâmpinat spectacolul cu păreri împărţite (după cum notează Rudnick, o frază ca „diferenţe creative“ sau „de origine necunoscută“ – „exact aşa sună anunţul făcut de guvern proaspetei văduve“), iar după ce Williamson i-a înscenat o farsă urâtă colegului de rol în timpul scenei unui duel, însăşi producţia a fost rănită mortal. La ultima reprezentaţie, Rudnick s-a oprit în faţa cabinei acestui „nebun beţiv de talie mondială“, s-a gândit pentru o clipă să toarne otravă pentru şobolani în medicamentul pentru tensiune al lui Williamson, iar apoi s-a decis să-şi doboare călăul cu o privire de gheaţă.

Dacă mă gândesc mai bine, poate că Rudnick e un pic Papă-Lapte. Elyot Vionnet h n-ar fi ezitat o clipă.

9

Pasiune şi violenţă

În romanul lui Joyce Carol Oates, copiii a doi bărbaţi acuzaţi de crimă îşi împletesc poveştile. treze vreo evoluţie în acest caz. E vorba de o tragedie la scală clasică. Oates nu face doar o simplă trimitere la greci denumind oraşul Sparta, iar pe femeia ucisă – Zoe (care înseamnă „viaţă“). Ca şi spartanii iniţiali, aceşti oameni sunt prinşi într-o lume în care corporalitatea domină şi devine violentă. În tragedie, copiii sunt condamnaţi să repete greşelile părinţilor. Deci nu e deloc de mirare că adolescenţii Krista şi Aaron încep să joace un joc periculos. Într-una dintre cele mai tulburătoare scene din carte, imediat după ce o salvează pe Krista, care e drogată, din braţele unui băiat care voia s-o violeze lângă calea ferată, Aaron o atacă sexual. În toiul fierbinte al acestui act, cumpăneşte „fiorul dezgustului“ şi-şi imaginează că penisul său e o armă a crimei. Ulterior, Krista ia această întâmplare drept un moment de pasiune. În Sparta, pasiunea se împleteşte inextricabil şi traumatic cu violenţa. Oates nu ridică în slăvi acest aspect, ci îi trasează patologia, pentru a arăta cum poate degenera dorinţa.

DE MALENA WATROUS

N

UMITĂ adesea „Doamna sumbră a literelor americane“, Joyce Carol Oates e un personaj controversat, deopotrivă elogiată pentru versatilitatea ei prolifică şi criticată pentru fascinaţia faţă de violenţă, care poate părea pasională. În ficţiunea lui Oates, violenţa stă adesea la rădăcina pasiunii, iar pasiunea conduce aproape inevitabil la violenţă, o tautologie şi o capcană pe care o regăsim în Little Bird of Heaven (Micuţa pasăre a cerului), cel de-al 57-lea roman al lui Oates începând din 1964.

Plasat în Sparta, un oraş fictiv din nordul statului New York, romanul analizează omorul nesoluţionat asupra lui Zoe Kruller, o cântăreaţă de bluegrass cu reputaţie de femeie uşoară. După ce femeia a fost strangulată în pat, poliţia l-a reţinut şi l-a interogat în repetate rânduri pe soţul ei înstrăinat, Delray Kruller, şi pe amantul ei casătorit, Eddy Diehl.

Cei doi bărbaţi au fost declaraţi „suspecţi prin-

C

LITTLE BIRD OF HEAVEN

de Joyce Carol Oates 442 pag. Ecco/HarperCollins Publishers 25.99 $

cipali“ în ziarul din localitate, dar nici unul nu a ajuns în faţa instanţei. Totuşi, acuzaţiile i-au marcat. Oraşul s-a împărţit în două tabere, fiecare susţinând că unul dintre ei a comis crima. Soţul încornorat are un motiv evident (şi e ţinta acuzaţiilor şi pentru că e, parţial, amerindian Seneca). Însă fiul lor, Aaron, insistă că se afla cu tatăl său la momentul crimei. Iubitul ei, Eddy, nu era acasă în noaptea respectivă, lucru pe care soţia lui înşelată îl dezvăluie poliţiştilor după ce aceştia îi percheziţionează casa. Femeia mai şi cere eliberarea unui ordin de restricţie împotriva lui, interzicându-i contactul cu propriii copii. Chiar şi romanul se împarte între poveştile Kristei, fiica lui Eddy, şi Aaron, fiul lui Delray şi al lui Zoe, amândoi încercând să înţeleagă ce s-a întâmplat de dinainte şi după crimă şi să dovedească nevinovăţia propriilor taţi. „Dorul din inima mea!“, începe Krista.

Deşi e o femeie în toată firea, Kristei tot îi e dor de tatăl ei, după care tânjeşte ca un copil părăsit. Nu intrase nici măcar în adolescenţă la momentul morţii lui Zoe şi şi-a pierdut „tăticul“, după cum continuă să-i spună.

Povestea Kristei, care domină prima jumătate a cărţii, e plină de semne de exclamaţie, de cuvinte scrise cu litere italice şi de paragrafe formate dintr-o singură propoziţie.

Intensitatea discursului ei devine agasantă uneori, când pasiunea sa frizează isteria.

Dar, pe măsură ce Krista devine un personaj-martor din ce în ce mai nesigur, povestea câştigă în bogăţie şi în straturi narative.

Amintirile Kristei sunt vagi şi încurcate, nuanţate de adoraţia faţă de tatăl ei şi mo-

Romanul de debut al Malenei Watrous, „If You Follow Me“, va fi publicat în cursul anului viitor în Statele Unite.

10

delate de umbrele suferinţei. Ele includ drumurile periodice la lăptăria în care lucra Zoe, unde mâncau îngheţată, iar aceasta flirta cu neruşinare cu Eddy. Apoi, într-o zi, Krista s-a întors mai devreme de la şcoală şi şi-a găsit tatăl împreună cu amanta, într-un moment postcoital pe care cititorul îl recunoaşte imediat ca atare, deşi copilul n-are cum s-o facă.

Krista e prea îndrăgostită de tatăl ei ca să-l vadă cu ochi limpezi, se lasă prea uşor convinsă de carisma lui agresivă, îi iubeşte prea mult farmecul viguros. Atunci când el încalcă interdicţia judecătorească şi-şi face apariţia la antrenamentul ei de baschet de la liceu, după care o ia cu maşina, fata e încântată de revedere, dar şi de pericol: „Nu există fericire mai mare decât atunci când... frumosul tău tată (interzis) jubilează atât de evident în prezenţa ta aşa cum ar exulta un hoţ după ce a furat nişte bunuri de valoare“.

Krista e naivă, timidă şi singuratică. Are câţiva prieteni, iar mama sa îi serveşte drept model pentru tot ceea ce fata nu vrea să devină: neîmplinită, înverşunată şi asexuată, jalnică în pantalonii ei supraelastici cumpăraţi din supermarket. Krista trimite vag cu gândul la fata din povestirea clasică a lui Oates Where Are You Going, Where Have You Been?: e atât de disperată să obţină dragoste şi atenţie încât nu-şi dă seama decât prea târziu că pretendentul ei e un psihopat. Dacă această paralelă se dovedeşte valabilă, atunci e lesne de înţeles că Eddy Diehl e vinovat. Sau cel puţin aşa începe să bănuiască cititorul atunci când Eddy îşi răpeşte fiica. Prinsă în dragostea cu tăticul ei periculos, fata îşi dă seama că a sărit calul de abia când Eddy îi arată că are o armă

încărcată, dar Krista nu mai ştie deja cum dea înapoi.

Cartea debutează din perspectiva Kristei, după care se cufundă în alte perspective şi sare peste perioade întregi de timp, urmând nu atât lanţul atent construit al cauzei şi efectului, cât logica asociativă a coşmarurilor. În partea a doua, povestea începe să fie dominată de perspectiva lui Aaron Kruller, relatată la persoana a treia. Aaron e un personaj înduioşător. Când mama l-a părăsit pe tatăl lui, sperând să aibă succes în cariera de cântăreaţă, l-a părăsit şi pe el, lăsându-l la fel de singuratic şi de lacom de dragoste ca şi Krista. Aaron

Oates a scris un roman feminist cu înţelegere faţă de bărbaţi, mai ales faţă de cei neputincioşi, care nu ştiu să vorbească altfel decât prin violenţă. e masiv, morocănos şi sumbru (se înţeleg multe din înfăţişarea lui de amerindian), reţinut la şcoală şi tratat cu suspiciune acasă, ca şi tatăl său. Însă oamenilor li se face şi milă de el. A avut ghinionul să descopere cadavrul strangulat al mamei sale, cu ţeasta strivită în bătaie. Disperat să ascundă urmele violenţei, s-o purifice şi s-o facă să „miroasă frumos“, a dat-o cu pudră de talc, distrugând dovezile de la locul crimei.

Little Bird of Heaven începe cu tonul presant al unui thriller, după care se transformă într-o specie mai existenţială pe măsură ce trec anii (şi paginile) fără să se mai înregis-

ÂND, în sfârşit, aflăm cine este ucigaşul lui Zoe, adevărul nu produce un adevărat punct culminant, ci dimpotrivă.

Ca moment de cotitură într-un caz de crimă nesoluţionat, acest pasaj nu are efectul dorit. Însă, pentru Aaron şi Krista, care au aşteptat atâta vreme să afle dacă taţii lor sunt nişte criminali, adevărul contează foarte mult. În ultimele capitole, ne întâlnim cu o altă Krista, care e de-acum asistenta unui avocat şi lucrează la cazuri în care se încearcă dovedirea nevinovăţiei deţinuţilor din închisoare. Asemeni tatălui ei, şi aceşti clienţi au o reputaţie negativă, sunt puternici şi duri, dar săraci şi incoerenţi. Într-o oarecare măsură, ceea ce s-a întâmplat cu tatăl ei o defineşte încă pe Krista. Însă fata a plecat din oraş, a făcut ceva de pe urma tragediei. Are o voce mai matură, a devenit mai controlată, mai puţin naivă. Când se întâlneşte din nou cu Aaron, deşi atracţia lor fizică e la fel de intensă, ea îşi dă seama că bărbatul o atinge într-un mod vag „impersonal, anonim“ şi prădalnic şi-şi dă seama că trebuie să scape cât mai poate.

Lui Oates i s-a reproşat tendinţa spre melodramă, iar emoţiile din Little Bird of Heaven sunt fără doar şi poate intense.

Discursul Kristei e adesea plin de înflorituri. Dar melodrama este un instrument valid, unul pe care şi grecii îl foloseau pentru a dramatiza culmea pasiunii. Într-o melodramă adevărată, există o linie clară care-i delimitează pe ticăloşi de inocenţi. În acest roman, linia respectivă nu se distinge atât de simplu. Oates a scris un roman feminist în care dovedeşte şi înţelegere faţă de bărbaţi, mai ales faţă de bărbaţii neputincioşi, care nu ştiu să vorbească altfel decât prin violenţă. În cele din urmă, Aaron, fiul femeii ucise, rămâne blocat în Sparta, o victimă distribuită în rol de ticălos. El e dovada vie a faptului că ceea ce se spune despre oameni, etichetele care li se lipesc, îi poate defini atât de mult încât încep să uite nuanţele propriei identităţi, să nu mai ştie cine au fost şi cine ar fi putut să devină. h Aceasta e adevărata tragedie.

ILUSTRAŢIE DE YAREK WASZUL

O înclinaţie spre tăinuire

În nou roman al lui William Trevor, pasiuni periculoase se pun în mişcare într-un târguşor irlandez.

DE THOMAS MALLON

C

EL de-al paisprezecelea roman al lui William Trevor începe cu circa 50 de ani în urmă, cu o înmormântare în oraşul de provincie irlandez pe care-l numeşte Rathmoye. Decedata e doamna Eileen Connulty, o văduvă prosperă care ţinea o pensiune locală pentru comis-voiajori, Number 4 The Square, şi care, atunci când moartea s-a apropiat, „s-a temut că va fi obligată acum să i se alăture soţului ei şi s-a rugat să nu fie nevoită s-o facă“.

Regrupările emoţionale prin care vor trece cei doi copii de vârstă mijlocie ai doamnei

LOVE AND SUMMER

de William Trevor 212 pg. Viking. 25.95 $

Connulty ca urmare a morţii ei sunt în ordinea firească a lucrurilor; adevărata importanţă a înmormântării ei, însă, va rezida nu în scrâşnetul nemilos al obişnuitelor mecanisme ale vieţii, ci în felul în care îi aduce împreună în mod fatal pe doi spectatori.

Un tânăr fotograf amator pe nume Florian Kilderry, care a mers pe bicicletă 12,5 km până la Rathmoye pentru a face câteva fotografii, se trezeşte blocat de procesiunea funerară şi are nevoie de îndrumări. Ele sunt furnizate de tânăra şi timida soţie de fermier Ellie Dillahan, care-şi va aminti ulterior că „a observat mâinile care mânuiau camera. Mâini delicate, îşi spuse ea“. Crescută ca un copil orfan de călugăriţele de la mănăstirea Cloonhill, Ellie a fost în cele din urmă plasată ca menajeră la domnul Dillahan, proprietarul unei ferme tihnite şi prospere, un om pe de-a întregul cumsecade, obsedat de accidentul care luase vieţile soţiei sale şi a copilului său mic. După câţiva ani s-a căsătorit cu Ellie, iar acum s-au obişnuit cu o rutină leneşă, tihnită.

Ellie e „mulţumită, cu excepţia lipsei copiilor“ sau cel puţin aşa crede, însă după o a doua întâlnire cu Florian, e incapabilă să-l alunge pe fotograf din minte. Pentru o clipă, se gândeşte să-şi mărturisească gândurile la spovedanie, de vreme ce, în ciuda nevinovăţiei lor, pare că au sacralizat simplele obiecte de care ea şi Florian erau înconjuraţi când s-au întâlnit în băcănia din localitate: „Se întreba dacă ei vor mai fi la fel vreodată, dacă ceea ce cumpărase ea va mai fi aşa, mălaiul Brown & Polson, săpunul Rinso. Se întreba dacă ea însăşi va mai fi la fel“.

Chiar dacă nu la fel de transfigurat ca Ellie, Florian e îndrăgostit de blânda ei inocenţă. „Unică amintire a unei mame italiene şi a unui tată anglo-irlandez“, o veselă pereche artistică care a trăit mai Cele mai recente romane ale lui Thomas Mallon sunt „Bandbox“ şi „Fellow Travelers“. Studiul său despre redactarea scrisorilor, „Yours Ever“, va fi publicat în noiembrie în Statele Unite.

ILUSTRAŢIE DE JOE CIARDIELLO

mult din dragoste şi farmec, Florian n-a moştenit niciunul din talentele lor – ştie că nu are nici o înzestrare reală ca fotograf – nici soarta lor romantică. Ellie nu va stinge niciodată iubirea pe care el o are pentru o verişoară italiană, Isabella, de la vizita estivală pe care a făcut-o în Irlanda când erau amândoi adolescenţi.

Stăpânit de o combinaţie curioasă dar convingătoare de ineficacitate şi voinţă puternică, Florian stă în Shelhanagh, casa de la ţară în ruină a părinţilor săi, întrebânduse ce să facă. După ce decide să vândă locul şi să plece în străinătate, face un rug din jurnalele tatălui său şi din cărţile poştale ale mamei. Dar întârzie să-şi dezvăluie intenţiile faţă de Ellie în timpul castelor lor întâlniri de la căsuţa de pază a ceea ce a fost odată o frumoasă moşie. „Poate Scandinavia“, spune el într-un târziu, ca răspuns la întrebarea ei despre locul unde va pleca.

Deşi are o „înclinaţie spre tăinuire“, Florian nu e atât ticălos, cât leneş emoţional. El caută „să prelungească o prietenie din care vara aproape că a făcut o idilă... I-a plăcut să fie iubit şi a aflat prea târziu că tandreţea ca răsplată nu era suficientă“. Astfel

că idila continuă, ducând-o pe Ellie pe marginea prăpastiei: „A cumpărat carne pentru a intra la Hearn’s, apoi câteva alimente de la Cash and Carry. Apoi a căutat Scandinavia la Hogan’s, de unde cumpărase odată un caiet nou pentru socoteli. Aveau şi manuale şcolare şi a găsit Scandinavia într-un atlas“.

Ellie şi Florian sunt ameninţaţi de nebunia altor doi oameni. Iubitorii ficţiunii construite cu şiretenie a lui Trevor vor ghici în avans că vagabondul nebun local, Orpen Wren, odinioară servitor pe moşia unde Ellie şi Florian se întâlnesc, va sfârşi prin a juca un rol esenţial, chiar dacă accidental, în împingerea lucrurilor într-o situaţie de criză. Mai periculoasă în mod direct e nefericita fiică a defunctei doamne Connulty, care nu pierde nimic din ce se poate vedea prin jaluzelele casei paznicului, şi a cărei „imaginaţie abundentă“ e gata să işte meschinării din orice vede. Încă torturată de amintirea unui avort care a urmat după îndepărtata ei aventură cu un bărbat căsătorit, e cumplit de hotărâtă să se asigure că toţi ceilalţi respectă cu stricteţe demarcaţia sexuală. În ea rămâne „o tresărire, un tremur, o parte din mânia ei care n-a fost satisfăcută“ şi e neînduplecată.

Timp de mai bine de o jumătate de secol, Trevor, în vârsta de 81 de ani, a scris despre pasiunile care freamătă sub suprafaţa unei lumi în care ceasul din salon ticăie nesfârşit şi grăsimea de pe farfurii se întăreşte mereu.

Carte după carte, a transformat într-un fel indescriptibilul şi obişnuitul în ceva excepţional de viu şi de deosebit: „Fermierii aduceau vite în fiecare zi de luni a fiecărei luni şi împrumutau bani de la una din cele două

Trevor lansează pe neştiute baloane de dorinţe înăbuşite deasupra sporovăielilor leneşe ale vieţii satului. bănci din Rathmoye. Îşi scoteau dinţii la dentistul care profesa în Piaţă“. Adevăratele drame din această lume trec în mare parte nespuse; ajung la cititor în baloane de dorinţă înăbuşită pe care autorul le lansează, pe ascuns, deasupra sporovăielii leneşe şi a acţiunii banale. Trevor nu are nici măcar nevoie să înceapă un paragraf nou când trece de la una la alta, atunci când ne arată că mâna care aşază machiajul sau care înfige un ac e operată de un sistem nervos înflăcărat de furie sau ruşine sau de dor: „În livada de mere acre împrăştie grăunţe şi găinile veniră în grabă la ea. Nu fusese conştientă că nu-şi iubea soţul“.

Există o mare cantitate de bunătate în acest Rathmoye al lui Trevor şi în acel Rathmoye pe care le-a creat înainte de acesta. Dillahan e bun cu Ellie, aşa cum fuseseră călugăriţele. Doamna Carley, odată servitoare la Shelhanagh, e bună cu Florian; iar clienţii tot mai bătrânului domn Buckley, unul din comis-voiajorii de la doamna Connulty, au grijă de el, corectând greşelile pe care le face acum atunci când scrie comenzi, protejându-l astfel ca „să ajungă în siguranţă pensionarea la care tânjea în secret“.

Dar teama şi groaza sunt şi ele prezente mereu în această lume apăsătoare. Trevor e fantastic de eficient la prevestirea relelor; îl poate face pe cititor să se neliniştească doar prin omiterea unui amănunt ce urmează din vreo actiune petrecută într-un trecut îndepărtat pe care o poveşte. Când vrea, ca în romanul său din 1994, Felicia’s Journey, poate descrie violenţa cea mai oribilă, dar mereu în aceleaşi tonuri egale prin care descrie hrănirea găinilor. Acest nou roman, exceptând accidentele care i-au ucis pe soţul doamnei Connulty şi pe prima soţie a lui Dillahan, e un gen delicat de dramă – nu e nici un cadavru în pivniţă, nici o bombă nu e ascunsă în vreun sertar – dar chiar şi aşa, cititorul va sta cu sufletul la gură pe parcursul ultimelor 50 de pagini. Iar când sufletul se linişteşte, va fi sfâşiat şi satisfăcut.

Cărţile lui Trevor apar cu regularitatea cu care comis-voiajorii sosesc la adresa The Square nr. 4. Love and Summer (Dragostea şi vara), cel mai recent articol din acest bagaj impresionant, este o emoh ţionantă lucrare de artă.

11

Waters, Coetzee, Mantel pe lista Booker Prize

Ce-aţi mai putea alege din librărie COPIII LIBERTĂŢII

Random House are anul acesta trei autori pe lista scurtă pentru premiul Man Booker pentru ficţiune, editura Little, Brown are doi, iar HarperCollins doar unul. Penguin, care avea trei titluri pe lista lungă, s-a trezit outsider, pentru că juriul n-a mai păstrat în comeptiţie romanele lui Ed O’Loughlin, James Scudamore şi William Trevor.

Controversata apariţie Me Cheeta nu este nici ea pe lista scurtă.

Printre candidaţii la titlu de anul acesta se află câştigători din ani precedenţi, precum A. S. Byatt şi J. M. Coetzee, dar şi mari succese de vânzări, precum Sarah Waters and Hilary Mantel. Laureatul premiului din acest an va fi anunţat pe data de 6 octombrie; el va primi 50.000 de lire sterline. Fiecare autor dintre cei şase prezenţi pe lista scurtă primeşte un cec de 2500 de lire sterline şi o ediţie de designer a cărţii sale.

Iată lista scurtă a premiului Man Booker 2009:

de Marc Levy 328 pag. Editura Trei. 29 lei

Adam Foulds – The Quickening Maze

A. S. Byatt – The Children’s Book

Hilary Mantel – Wolf Hall

J. M. Coetzee – Summertime

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a existat în Franţa un ansamblu de reţele clandestine care au încercat să saboteze regimul de la Vichy (între 1940 şi 1944, Franţa s-a aflat, mai întâi parţial, apoi integral, sub ocupaţie germană). Este vorba despre mişcarea de Rezistenţă care s-a opus colaboraţionismului oficial cu naziştii.

Spre deosebire de celelalte romane ale lui Marc Levy, care mizează pe ficţiune şi uneori chiar pe fantastic, Copiii libertăţii porneşte de la acest fapt real al istoriei. Autorul relatează povestea tatălui său, Raymond, şi a unchiului său, Claude, care s-au angajat în Rezistenţă înainte de a împlini 18 ani; alături de Charles, Sophie, M a r c , Alonso şi alţii, fie ei francezi sau copii de emigranţi italieni, români, spanioli etc. O „bandă“ de adolescenţi, plini de voie bună şi chef de viaţă – unii deabia dacă trăiseră fiorii primei iubiri –, care fabricau bombe sau aruncau trenuri în aer animaţi de idealul de libertate. Unii au supravieţuit, alţii au murit în luptă sau au fost deportaţi la Dachau. Romanul este scris într-un stil simplu şi plăcut, susţinut de un suspans teribil şi de o emoţie ce vă aduce lacrimi pe obraz.

CEI DISPĂRUŢI

de Kim Echlin 272 pag. Editura Trei. 29 lei

Simon Mawer – The Glass Room

Sarah Waters – The Little Stranger Foto: Random House, Brombergs, writer’s website 12

Romanul lui Kim Echlin relatează povestea lui Anne Graves, o fată de 16 ani din Montreal, care-l întâlneşte pe Serey, tânăr cambodgian forţat să emigreze, asistent la universitate şi solist într-o formaţie. Anne şi-a pierdut mama la vârsta de doi ani, ceea ce îi imprimă fetei un sens al imediatului şi o dorinţă intensă de viaţă.

Cei doi se întâlnesc într-un club de jazz şi împart pasiunea pentru blues, singurătatea şi nevoia de a zâmbi. Între ei se naşte o mare iubire, în ciuda avertismentelor tatălui lui Anne, care intuieşte că, la un moment dat, Serey se va întoarce în

ţara lui. Când graniţele Cambodgiei se deschid, Serey părăseşte Canada cu dorinţa de a-şi regăsi familia.

Rămasă singură şi fără nici o veste din partea iubitului ei, Anne încearcă să-şi construiască o nouă viaţă, dar nu reuşeşte să-l uite pe Serey. Învaţă limba khmeră şi, după unsprezece ani, se hotărăşte să plece în căutarea lui, într-o ţară pustiită de război. Cei dispăruţi este istoria acestei iubiri proiectată pe fundalul regimului lui Pol Pot, liderul khmer care a preluat cu fanatism modelul chinez al lui Mao Zedong şi a instaurat dictatura.

LEGĂTURI DE SÂNGE

de Ceridwen Dovey Editura Trei Legături de sânge nu e genul de carte uşoară, care să te lase cu un sentiment plăcut la sfârşitul lecturii, ci mai repede un roman care te stimulează şi te provoacă să priveşti lumea dintr-o altă perspectivă. Este o alegorie a Puterii şi a capacităţii ei de contaminare. Acţiunea este plasată într-o ţară nenumită, într-un timp nedefinit. Ştim doar că tocmai a avut loc o lovitură de stat. Preşedintele a fost răpit, alături de câţiva oameni care lucrează în imediata lui apropiere: bărbierul, bucătarul şi portretistul său. Sunt toţi ţinuţi prizonieri de cel care a condus revoluţia, Comandantul. Fiecare dintre ei reprezintă o voce narativă.

Niciunul nu are nume, detaliu care amplifică senzaţia de molipsire prin asociere – cel pe care puterea îl va prinde în mrejele ei, transformându-l şi, în ultimă instanţă, dezumanizându-l poate fi oricine – inclusiv cel care citeşte. Ţara în care s-a dat lovitura de stat poate fi oricare – inclusiv a noastră.

Cartea este segmentată pe trei secţiuni. Prima este dedicată celor trei prizonieri – bărbierul, portretistul, bucătarul. A doua este narată de femeile din viaţa fiecăruia dintre ei.

A treia revine la cele trei personaje masculine, care sunt construite pe trei tipare diferite: bărbierul este laş, bucătarul este crud şi manipulator (în ultimă instanţă el va fi cel care va prelua frâiele puterii, devenind următorul tiran), iar portretistul preferă să ignore realitatea, considerându-se mai presus de chestiunile politice. Romanul se bucură de o excelentă combinaţie între suspans, mister, dragoste, tensiune, proiectat fiind pe fundalul unor aspecte sociale profunde.

Târgul de carte de la Frankfurt Începe în trei săptămâni şi anul acesta, la cea de-a 61-a ediţie, are ca invitat de onoare China. Din România vor participa mult mai puţini editori faţă de anii trecuţi. De altfel, se anunţă un târg de carte cu o selecţie de titluri mai atentă.

FOILETON | CARTE PENTRU COPII

Celălalt Tărâm (I) Începând din acest număr avem plăcerea să vă invităm pe Celălalt Tărâm, în lumea de basm a mitologiei româneşti. Chemaţi-vă copiii aproape şi veniţi să-i întâlniţi pe Blajini, pe Iele, pe Zmei, pe Solomonari, pe Balauri, pe Căpcâni, pe Uriaşi, pe Ursitoare sau pe Sânziene. Şi mai ales pe Sînziana Popescu, alături de care vom încerca să descoperim ce s-a întâmplat cu Andilandi în „Călătoria lui Vlad în Celălalt Tărâm“. elor ce se întreabă cine ori ce anume poate fi Andilandi le voi spune că nu e un copil. Tot aşa cum nu e nici numele vreunui animal de casă, numai bun de smotocit sau al unui joc pentru computer, cel puţin nu încă. Andilandi nu e nici măcar denumirea unei prăjituri deosebit de gustoase sau a unui extraterestru simpatic, venit în vizită. Nu, nu e om, nu e animal, nu e joc şi, în mod sigur, nu e nici ceva dulce şi bun de mâncat. Lucru care n-o face însă mai puţin importantă decât toate cele anterior înşirate. Dimpotrivă. Este de nepreţuit. Şi, deşi mulţi dintre voi nu vă mai amintiţi, sunt convinsă că aţi întâlnit-o deja, în momentul primei mari încercări a vieţii voastre.

Fiindcă, vedeţi voi, pentru a o zări, nu trebuie să fii dintr-un loc anume sau să ai cine ştie ce înzestrări nemaiauzite şi nemaivăzute - cum ar fi: să ştii să zbori (cu sau fără Cal Năzdrăvan), să ştii să respiri în apă, aşa cum fac şerpii înainte de-a deveni Balauri, ori să ştii să iei forma fiinţelor din jur, precum o fac Doamnele.

Nu contează câţi ani ai, dacă eşti tuns ori ba, dacă îţi legi singur şireturile sau dacă mănânci repede şi tot din farfurie. Nicidecum. Trebuie doar să treci printr-o mare încercare. Să fii nevoit să iei o decizie care, într-un fel sau altul, îţi va afecta tot restul vieţii. Atât.

Pentru a vă lămuri la ce mă refer, voi lua drept exemplu cazul lui Vlad Ionescu.

El a descoperit-o pe Andilandi tocmai atunci când familia lui aştepta, cu nerăbdare, sosirea unui nou membru. Părinţii nu-l anunţaseră încă dacă va avea un frăţior sau o surioară, dar, orice ar fi fost, trebuie să vă spun de la bun început că Vlad nu era deloc încântat de idee. Tot aşa cum nu era încântat nici de faptul că fusese „exilat“ din Bucureşti, mai exact din casa în care locuise atât de confortabil până atunci, tocmai în Hoghiz, la familia Munteanu, bunicii din partea mamei. Aterizase într-un sat pe care, dacă-l veţi căuta cu mare atenţie pe hartă, îl veţi găsi în Transilvania, undeva pe lângă Pădurea Bogăţii.

Până acum nimic deosebit, veţi zice, poate, şi n-aţi fi foarte departe de adevăr.

La prima vedere, nici oamenii ce trăiesc în micul cătun de la poalele pădurii, nici pădurea în sine nu par a avea ceva special. Dar asta era doar ceea ce se vedea pe hartă sau pe geamul autocarului cu care Vlad ajunsese acolo. Fiindcă, odată coborât din maşină, băiatul a înţeles că aici toate erau altfel decât la el acasă...

Din ce cauză? În primul rând, pentru că în satul cu pricina, mă credeţi, nu mă credeţi, dar nu există electricitate. Cel puţin nu exista când am dat eu ultima oară pe acolo... Aşa că adio televizor, calculator şi multe alte aparate de care sunt convinsă că nu vă mai dezlipiţi acasă. Acolo nu există nici magazine mari, nici parcuri de distracţii, nici locuri de joacă special amenajate, nici cofetării, nici măcar vreun cinematograf rătăcit, aşa, din întâmplare. Cu alte cuvinte, din motive care-ţi scăpau la început, oamenii trăiau pe acele meleaguri ca la începutul secolului trecut şi ale secolelor de dinaintea lui. Dar asta n-ar fi fost nimic, dacă sătenii nu ar fi păstrat şi felul de-a gândi al acelor vremuri.

Pe Vlad începuseră să-l amuze toate superstiţiile lor. Cel mai tare îl distra faptul că ţăranii de acolo nu numeau Pădurea Bogăţii aşa cum s-ar fi cuvenit s-o facă şi cum era trecut şi pe hartă, decât atunci când vorbeau cu tine, care erai străin. Dacă însă apucai să ciuleşti bine urechile când îşi vorbeau unul altuia, ai fi auzit că îi spuneau „Celălalt Tărâm“. În opinia lor, acesta nu era un loc ca oricare altul, ci unul magic, populat cu o sumedenie de fiinţe fantastice, despre care, sunt absolut convinsă că voi n-aţi auzit decât în basme. Un loc bântuit de creaturi ciudate cum sunt Doamnele, zise şi Iele, Solomonarii, Zmeii, Căpcânii, Strigoii ori Pasărea Măiastră.

Vlad îi mai auzi spunându-şi că fiinţele Celuilalt Tărâm pot fi văzute aievea numai de către „copiii încercaţi“. Nu prea ştia el exact ce înseamnă asta, dar nici nu-l interesa foarte tare. Băiatul era dintre cei care până nu văd, nu cred. Aşa că superstiţiile legate de asemenea fiinţe, fie ele binevoitoare ori duşmănoase, îl lăsau de-a dreptul rece.

Odată cu trecerea zilelor însă, poveştile despre Zmei, Cai VLAD IONESCU | ILUSTRAŢIE DE CIREŞICA LITINSCHI-CUCIUC

Năzdrăvani şi Doamne, spuse de bunici ori de nea Vasile (povestitorul autorizat al satului), începuseră să-i placă. Dar numai cu titlul de poveşti, se înţelege!

Mai ales că altă sursă de distracţie, în afara şezătorilor, nici nu exista pe acolo.

Iar acestea se desfăşurau în felul următor: toţi copiii din sat se adunau seara într-o casă ori, dacă era vară, în grădina cuiva, să-l asculte pe nea Vasile care ţinea loc de televizor. Moşul le spunea curioşilor adunaţi acolo vreo două-trei poveşti cu Strigoi, cu Blajini ori Sânziene regulă la cerere), după care îi trimi...un loc magic, populat (de tea pe toţi la culcare. cu o sumedenie de fiinţe Şi dacă la început, Vlad rămânea gurăcască pe la şezătorile acestea numai ca fantastice, cum sunt să necăjească povestitorul cu tot felul de Doamnele, zise şi Iele, întrebări obraznice, în aceea seară de vară în care l-am întâlnit eu prima dată, Solomonarii, Zmeii, trecea într-o nouă fază. Tăcea. Semn că Căpcânii, Strigoii ori povestea începuse să-l fure, să se strecoare încet-încet în sufletul lui.

Pasărea Măiastră.

Chiar se surprinsese întrebându-se dacă Pasărea Măiastră, despre care tocmai le povestea moşul, nu cumva exista cu adevărat. Şi dacă da, ce bine i-ar fi fost lui s-o întâlnească şi s-o poată folosi pe loc. Doar avea atâta nevoie...

Desigur, Vlad nu credea în existenţa Celuilalt Tărâm ori a fiinţelor stranii ce-l populau, dar începuse să-şi dorească foloasele pe care le-ar fi putut trage de pe urma acestora, dacă ele ar fi existat cu adevărat. Ca atunci când îţi doreşti să existe Balauri, doar fiindcă ai vrea să călăreşti pe ei. Ori îţi doreşti să existe Zmei, pentru că vrei să le iei palatul, să-l faci mic de tot, şi să te întorci cu el în buzunar acasă. Sau îţi doreşti să existe Ursitoare, doar fiindcă vrei să-ţi îndeplinească o dorinţă tainică. Una pe care nimeni altcineva nu ţi-ar putea-o îndeplini.

Seara în care începuseră să-l frământe asemenea gânduri era una ca oricare alta. De-abia se terminase o astfel de şezătoare şi copiii, printre care se afla şi Vlad atunci, se împrăştiau care încotro. Unii plecară, cuminţi, spre casele lor, iar alţii o tăiară, ca Vlad, brambura peste dealuri. Bine... Dacă l-aţi fi întrebat atunci încotro se îndreaptă, aşa, pe înserat, v-ar fi spus că se duce acasă. Ceea ce nu era adevărat, dar n-aţi fi putut să-l contraziceţi, deoarece conacul bunicilor, la care el fusese lăsat să stea peste vară, era undeva între sat şi pădure.

Deci, se putea spune că se ducea şi într-acolo.

Când l-am zărit atunci, ţinându-se scai de ceilalţi pui de ţărani, care nu îl prea aveau la inimă, nu ştiam multe despre el. Era un băiat obişnuit, cu păr bălai şi ochi negri, ce nu părea să fi trăit mai mult de zece veri. După paloarea feţei şi după straiele cu care era îmbrăcat, mi-am dat seama de îndată că nu era din partea locului. Semăna tare mult cu copiii pe care-i mai văzusem prin oraşe, atunci când mă apuca dorul de ducă şi începeam să bântui lumea.

Iar faptul că era străin de loc, vă spun drept, îl făcea total neinteresant. Atât de neinteresant, încât era cât pe ce să-i întorc spatele, şi lui, şi celorlalţi. Şi poate că aş fi făcut-o, dacă n-aş fi observat cum, de „grupul vesel“, se apropia cu paşi leneşi un Strigoi.

Puii de ţărani se împrăştiară rapid, când auziră că încep să cânte atât de tare cocoşii. Lucru ăsta nu se întâmplă seara, decât atunci când înaripaţii încearcă, în naivitatea lor, să cheme soarele. De ce? Pentru că, până şi cocoşii ştiu: Strigoilor nu le place să stea la plajă! Vlad însă, care habar n-avea ce se întâmplă, se gândi că poate ceilalţi băieţi nu vor să se joace cu el. Ceea ce n-ar fi fost pentru prima dată. De când venise în sat, toţi îi spuneau „şmecher de Bucureşti“ şi nu prea voiau să se joace cu dânsul. Aşa că, destul de amărât şi de plictisit, se gândi să se ducă totuşi acasă. Şi, pentru că n-am văzut urmă de teamă pe faţa băiatului, m-am hotărât să rămân. Să văd ce se întâmplă. Nu de alta, dar părea să mă aştepte o scenă de zile mari.

Roman apărut în 2008 Va urma la Editura Mediamorphosis

Farmec sumbru

Poeziile lui Franz Wright abordează tematica tristeţii şi a morţii.

DE DAISY FRIED

E

GOCENTRISMUL asumat al lui Franz Wright, combinat cu vivacitatea structurală a poeziilor sale şi cu caracterul excentric explicit, pot face ca reacţia la lectura poeziilor sale să depindă de cheful de lectură. Celor care cred că trimiterile constante la sine reprezintă o abordare greşită în poezie – care sunt tradiţionalişti înverşu-

WHEELING MOTEL

Poems de Franz Wright 91 pag. Alfred A. Knopf. 26.95 $

naţi sau adepţii noului la fel de înverşunaţi – nu le va plăcea Wheeling Motel (Motel pe roţi). „Tu te-ai îndreptat spre moarte, eu, spre viaţă / şi Dumnezeu ştie care a avut mai mult noroc“, spune Wright, din câte s-ar părea tatălui său, în poezia care dă titlul cărţii. Copilăria chinuită, echilibrul chimic prost din creier, dependenţa de droguri, procesul de recuperare şi moartea domină opera lui Wright. Obsesiile lui n-au cum să fie simulate, nu într-o carieră de 30 de ani atât de constant şi idiosincratic productivă.

Tatăl său, James Wright, deşi a fost un poet american canonic şi, asemeni fiului său, un laureat al Premiului Pulitzer, ar fi citat mai puţin, probabil, în recenziile cărţilor fiului său dacă n-ar fi atât de prezent, prin absenţa sa, în poeziile acestuia. Franz Wright este spiritual într-un mod neinsinuant şi infatuat, inepuizabil de mohorât şi mereu surprinzător. Momentele individuale – versuri frânte, fragmente de sintaxă aparte – fascinează chiar şi când poemele în sine nu reuşesc să se impună ca memorabile. Însă revelaţiile sumbre ale lui Wright, care aduc la suprafaţă răbufniri sincere şi ironice, se modelează treptat, din poezie în poezie.

Asemeni multor altor poeţi, Wright e interesat de condiţia umană: vom muri cu toţii într-o zi. Spre deosebire de mulţi alţi poeţi, nu-l interesează deloc lucrurile care ne distrag atenţia de la respectiva condiţie.

Politica, evenimentele curente, sexul, popcultura, mâncarea, interacţiunile sociale şi munca (în afara compunerii de poezii) lipsesc aproape cu desăvârşire din Wheeling Motel. La Wright, viziunea asupra ananghiei omeneşti comune e dezolantă şi deprimantă, aproape redusă, tipografic, la NIMICviaţăNIMIC. Oricât de adevărată ar fi această viziune, ea pare îngrozitor de lipsită de orice haz. Personajele din poeziile lui sunt adesea singure la un birou, într-o promenadă solitară sau în rugăciune, cu observaţia că, deseori, actul din urmă nu se deosebeşte prea mult de actul scrisului.

Alte personaje, în loc să intre în postura de interlocutori, reprezintă adesea Omenirea cu majusculă şi-l oglindesc pe poet:

Cea mai recentă antologie de poezie a lui Daisy Fried este „My Brother Is Getting Arrested Again“.

FOTOGRAFIE DE ELIZABETH OEHLKERS WRIGHT

Când merg cu metroul mă zăresc brusc pe locul de lângă mine în universul adiacent Un om care urinează şi salivează dar altminteri o fiinţă bună un hamster care încearcă şi dă greş în repetate rânduri în încercarea de a turna sirop de tuse într-o lingură Dar atmosfera mohorâtă e riguroasă în general, iar dispreţul de sine al poetului-narator poate fi încadrat într-o ramă plină de haz: „În toaleta cu lumină verde / Arătam destul de rău, ca un / vampir încuiat întrun / confesional“. Wright e în stare să scrie şi versuri fermecătoare, ca acelea în care o fată frumuşică îi cere să-i dea un autograf pe ţigară, pe care apoi şi-o aprinde şi o fumează. Poetul spune că încearcă. cea mai mare fericire pe care am simţit-o vreodată – Mi-am văzut sfârşitul şi e al altcuiva trup, răsuflare şi minunată inspiraţie.

Wheeling Motel dovedeşte o preocupare la fel de serioasă faţă de Dumnezeu. E greu să scrii serios – fără certitudini uşoare sau false consolări – despre Dumnezeu în secolul XXI. Poeţii din trecut reprezintă modelele.

Confruntarea cu propriile îndoieli (John Donne în Batter My Heart, Three-Person’d God) oferă poezii convingătoare despre credinţă. La fel şi extazurile provocate de genuni (Gerard Manley Hopkins, cu şoimii săi pestriţi în zori şi cu lucruri nestatornice şi împestriţate).

Viziunea lui Wright pare mai degrabă odrasla veşniciei îngrozitoare concepute de Emily Dickinson în Because I Could Not Stop for

Death. Însă el se adresează unui Dumnezeu al epocii noastre nivelate de farmacologie: unul care nu oferă prea mult ajutor.

De ce m-am întors la acest abandon?

Doamne, nu eşti decât un cuvânt?

Wright e cumva şi un poet al naturii, dar unul ciudat. În The Catfish, nu se arată prea interesat de natura iazului sau de cea a peştilor. Vreo şapte versuri se adună pe post de descriere amplă: Norişor de ţânţari abia auziţi într-un arc de lumină a dimineţii în ondularea tăcută a lăutei care suflă prin miliarde de frunze şi umbrele lor, somnii de vârstă mijlocie. în vadul puţin adânc de smarald de la Walden...

Wright a fost dintotdeauna un creator de imagini indiferent, iar acel pasaj nu face excepţie, cu toate semi-clişeele lui, sinesteziile uluitoare şi pluralurile neaşteptate. Însă peştele oferă prilejuri de conversaţie cu Dumnezeu, iar pe urmă poezia devine interesantă: Doamne, care e semnificaţia acestui minut, spune-mi, te rog.

Mă aflu deja aici de-o veşnicie, îmi răspunde, şi cred că voi rămâne.

Un moment de tihnă, dar cât de satisfăcător? Ironiile lui Wright sunt rareori ironii situaţionale sau de personaj. În schimb, autorul interconectează afirmaţii tonal disjunctive. În The Balance, după ce-o invocă pe

Simone Weil, cerurile, găurile negre, în care „se ciocnesc două galaxii“, Wright se întrerupe timid: „Cred că am nevoie de o aspirină“.

Sinceritatea îi poate aduce necazuri.

Pediatric Suicide, o invectivă şi totodată poezie-mărturie la moartea unei fete, e construit din propoziţii precum „Să fii tu însuţi nu aduce tulburare“ şi „Dacă îţi pleci capul şi plângi mereu în şcoala primară nu înseamnă că ai o boală psihică, ci dimpotrivă“. Energia e cea mai bună trăsătură a poeziei. Wright critică aspru un „psihiatru molâu“ care prescrie prea multe medicamente copilului. Poezia se termină astfel: „Era la fel de nefericită ca mine, dar nu şi la fel de norocoasă“ – aproape fluentă în amărăciunea sa. Prin urmare, tragedia îi aparţine poetului-narator sau copilei? Să fie şi ea doar o altă „fiinţă bună / hamster“?

E greu de spus dacă strategiile lui Wright sunt defectuoase sau geniale, dacă autorul interpretează sau dezvăluie, fără să vrea, un personaj problematic. Cititorii s-ar putea trezi că se întreabă: „De ce-a făcut asta?“ – şi probabil că aşa şi trebuie să se întâmple în cazul poeziei. Lui Wright îi plac trimiterile criptice.

Tatăl său a publicat cel puţin o poezie despre sinucidere şi despre râul care trece prin oraşul Wheeling: In Response to a Rumor That the Oldest Whorehouse in Wheeling, West Virginia, Has Been Condemned. Poate că acele versuri se aflau în mintea fiului său atunci când a scris poemul dominat de moarte care dă titlul noii sale cărţi şi care începe cu un ecou epic: „Apele învolburate curg mai departe“. Wright străpunge imediat acel ton cu trimiteri la baxuri de bere şi la Tammy Wynette. Ca de obicei, nu insistă asupra decorului, însă compară râul, „o rudă oarbă“, cu o poezie neprecizată, scrisă de tatăl său mort. Wright încheie Wheeling Motel printr-o evocare a unui al treilea poet american: Apoi luna se va înălţa ca o împăcare cu cuvântul ca Walt Whitman cercetând lacrima de pe un chip mort.

Acest vers pare a fi o trimitere oblică la Reconciliation, marele poem scurt al lui Whitman despre războiul de secesiune, în care naratorul se apleacă să sărute chipul unui soldat inamic mort. De ce-l face Wright pe Whitman al său să cerceteze cadavrul şi nimic mai mult? De ce apare ca să-şi compare relaţia cu tatăl său, în această epocă actuală a războiului (niciodată menţionat în Wheeling Motel), cu Războiul Civil american? Să fie doar o aplecare melodramatică?

Egocentristă? Minunată? Este fiecare din acestea. Poeziile lui Wright pot părea insuficiente uneori, dar sunt autentice tocmai prin această insuficienţă. Există oare cu adevărat vreun soi de împăcare?, pare să se întrebe poetul, în timp ce tânjeşte după împăcare.

Oricine altcineva s-ar fi resemnat cu acest impas cu mulţi ani în urmă. Însă poezia, ca impasurile, trebuie să fie inextricabilă. Ceea ce deranjează la Franz Wright e tocmai ceea ce îi menţine poezia plină de viaţă, astfel încât merită ca poetul să se întoarcă la noi şi h noi la el.

15

Cronica de nonficţiune

Ada Calhoun

THE SLIPPERY YEAR

pre opţiunea de reconstruire a umărului, i se spune: „Mâine s-ar putea să fie dificil.

Dar probabil că se poate aranja pentru săptămâna viitoare“. Cam atât e de spus despre sistemul american de sănătate, în care ajungi inevitabil să nu ai de ales sau să stai pe o listă de aşteptare infinită. Dar nu toate statisticile şi faptele diverse din The Healing of America sunt la fel de convingătoare. Reid scrie, de exemplu, că „în rândul femeilor britanice se înregistrează o preferinţă crescută pentru naşterea acasă; dimpotrivă, femeile japoneze nasc întotdeauna la spital“. De fapt, mai puţin de 3% din femei nasc acasă în ambele ţări. Totuşi, asta nu contrazice concluzia lui Reid că toate ţările dezvoltate din lume au un sistem de sănătate mai echitabil şi mai ieftin decât cel american. El combate rapid ideea conform căreia „excepţionalismul Americii“ îi împiedică pe americani să adopte cu succes un sistem din altă ţară. Evident, când vine vorba de sistemul de sănătate, America e excepţională doar prin aceea că e o ţară bogată care abordează grija pentru oameni din perspectiva unei ţări sărace.

A Meditation on Happily Ever After de Melanie Gideon Knopf, 24.95 $ Derutant? Mai degrabă plângăcios.

Memoriile lui Gideon debutează cu o scenă derulată în faţa şcolii fiului ei. Coada la care grupurile de copii aşteaptă câte un părinte care să-i ducă pe mai mulţi la casele lor o determină în cele din urmă să se întrebe: „Oare asta e totul?“. Alţi stimuli care-i declanşează angoasa existenţialistă: prima plecare în tabără a copilului ei de 9 ani, moartea căţelului şi dificultatea de a găsi o saltea care să-i placă şi ei şi soţului, la un preţ de maxim 3.000 $.

Dar, cu toate suferinţele interioare prin care trece la vârsta coapt de 44 de ani, Gideon nu se chinuie prea mult să examineze viaţa privilegiată pe care o descrie, într-o doară, ca fiind „protejată“. Autoarea continuă cu probabil cea mai puţin dramatică criză a vârstei de mijloc din istoria americană. Nu se apucă de băut, nici de călătorii şi nici nu începe vreo aventură amoroasă. Nici nu îşi ia o slujbă, nu adoptă un copil şi nici măcar nu face muncă de caritate. Amploarea lucrurilor care nu sunt făcute pe parcursul acestei cărţi te lasă perplex. E ca o carte de memorii despre dependenţa de droguri, dar fără a implica dependenţa, sau ca o destăinuire completă din care lipseşte totul. E adevărat că îşi petrece şase ore la coafor pentru a-şi îndrepta părul, dar respectiva experienţă o face să cadă, melancolică, pe gânduri: „Nu era prima dată când încercam să mă transform în cineva care nu mă reprezintă“. Gideon ne destăinuie că suferă de un vag plictis şi ne livrează maxime dubioase: „Nu contează ce vârstă ai dacă încă arăţi bine într-o pereche de pantaloni de yoga“. Disperarea e atât de tăcută încât poţi să auzi un ac căzând. Când declară că „trebuie să evităm să fim atât de ocupaţi şi preocupaţi de muncă încât să nu ne mai rămână timp pentru noi înşine şi plăcerea de a nu ne gândi la nimic“, te întrebi dacă acesta e cel mai bun sfat pentru o burgheză plictisită ca ea..

I’M DYING UP HERE

Heartbreak and High Times in Stand-Up Comedy’s Golden Era de William Knoedelseder PublicAffairs, 24.95$ Oricât de improbabil pare azi, a fost o vreme când David Letterman şi Jay Leno erau în aceeaşi echipă. După cum scrie Knoedelseder în această carte edificatoare despre boom-ul comediei de pe Coasta de Vest de la mijlocul anilor 1970, perioadă pe care a acoperit-o scriind reportaje pentru The Los Angeles Times: „Noapte de noapte la Comedy Store, când nu erau pe scenă, stăteau împreună în culise, discutând toate detaliile, studiind totul“. Imagini idilice ca

Ada Calhoun este colaboratoare frecventă a Book Review şi autoarea volumului „Instinctive Parenting“, care va fi publicat anul viitor în Statele Unite.

16

BOULEVARD OF DREAMS

Heady Times, Heartbreak, and Hope Along the Grand Concourse in the Bronx de Constance Rosenblum New York University, 27.95 $

FERUS

148 pag. Gagosian Gallery/Rizzoli. 55 $ În anii 1960, Ferus Gallery era centrul scenei artistice a Los Angelesului şi un actor important al Pop Art-ului. Această istorie vizuală portretizează numeroşii artişti care s-au dezvoltat aici, printre care Ed Ruscha, Frank Stella şi Andy Warhol. Deasupra, Sock, de Roy Lichtenstein (ulei pe pânză, 1962). aceasta, cu un Leno şi un Letterman tineri, echivalentul din lumea comediei al perechii leului şi mielului, susţin teoria lui Knoedelseder cum că localul Comedy Store al lui Mitzi Shore a fost odată propria grădină a raiului pentru reprezentanţii acestei bresle. Doar acolo puteau prospera tinere talente atât de variate precum Robin Williams, Richard Lewis, Sandra Bernhard şi cel mai grozav dintre toţi, Richard Pryor.

Dar nu avea să dureze: în ciuda reputaţiei ei de mecena bine informat al talentelor, Shore a refuzat să le plătească actorilor măcar 5 $ pentru o apariţie, spunând că la Comedy Shore era „un club de tip atelier“. O grevă din 1979, declarată de grupul Comedians for Compensantion, a provocat destrămarea comunităţii. Pe lângă ruperea prieteniilor (printre cei care au abandonat cauza comună s-au numărat Garry Shandling şi Yakov Smirnoff), se pare că lupta a avut ceva de-a face şi cu incendiul de la clubul rival, Improv. Mulţumită eforturilor greviştilor, comedienii de azi sunt în general plătiţi pentru munca lor. Dar acest câştig a fost obţinut numai după o luptă care friza războiul civil.

THE HEALING OF AMERICA

A Global Quest for Better, Cheaper, and Fairer Health Care de T. R. Reid Penguin Press, 25.95 $ Cu toată isteria privind sistemul de sănătate şi opţiunea publică, acum e momentul optim pentru enumerarea faptelor care stau în spatele unor termeni pompoşi precum „medicină socializată“ şi „tabele ale morţii“. Reid, corespondent The Washington Post, oferă o examinare lucidă a sistemului de sănătate din diverse ţări şi arată în ce mod se compară Statele Unite cu ele, în privinţa acoperirii, costului, calităţii şi opţiunilor. Rezultatele sunt umilitoare. Făcând o divagaţie personalizată, Reid îşi descrie propriile experienţe în încercarea de a găsi un tratament pentru un umăr scrântit. Pentru o taxă de consultaţie de 10 $ în Versailles, i se spune că ar trebui să facă fizioterapie, dar că poate opta pentru chirurgie, la orice doctor din Franţa, pe spezele statului. În Japonia i se oferă o listă amplă de tratamente. Când întreabă des-

Rosenblum nu a crescut în vestul Bronxului, dar asta nu o împiedică să fie nostalgică după acest refugiu de odinioară al familiilor evreieşti în ascensiune socială – un cartier Art-Deco de lux care a devenit între timp parte a celui mai sărac district urban al Statelor Unite. Scriitor şi redactor la The New York Times, Rosenblum este un ghid turistic de un entuziasm molipsitor. Aproape că o simţi cum te trage de mânecă de-a lungul bulevardului Grand Concourse – care a fost terminat în urmă cu 100 de ani –, indicând într-un ritm ameţitor punctele de interes: de exemplu, absurd de opulentul cinematograf Loew’s Paradise sau îndrăzneaţa fântână Lorelei, înţesată de sirene. Bineînţeles, paradisul cuiva este coşmarul altuia: „Bulevardul le era interzis negrilor în aproape orice privinţă“, scrie Rosenblum. În locul care a fost ulterior desemnat ca „piaţa de sclavi din Bronx“, în anii ‘30, ’40 şi ’50, matroanele albe angajau negrese ca servitoare şi deseori le exploatau. Rasismul instituţional, spune Rosenblum, a pregătit cartierul pentru apocalipsa urbană a anilor ’70 şi ’80, când zona odinioară atractivă a devenit un iad: „Teama a emanat un rasism aproape evident, care s-a transformat cu timpul în panică“. Fără a-i absolvi de vină pe mult mai celebrii ticăloşi ai istoriei Bronxului – Co-op City1 şi şoseaua expres a lui Robert Moses – ea sugerează că spaima de străini a locuitorilor îmbătrâniţi a contribuit la dish trugerea cartierului pe care-l iubeau.

1 Proiect rezidenţial realizat în anii 1960-1970 în Bronx, constând din blocuri de apartamente totalizând 1,3 km2 şi peste 15.000 de locuinţe. (n.trad.)

Sudul nu chiar atât de unit

O carte despre divizările dintre sudul superior şi inferior înaintea războiului de secesiune.

DE IRA BERLIN

U

NA dintre marile lecţii de istorie ale secolului al XX-lea este aceea că orice conflict internaţional poate fi înţeles mai bine ca produs al politicii din interiorul unui stat naţional sau al unei comunităţi.

Analizată la sfârşitul războiului rece, lupta îndelungată dintre Statele Unite şi Uniunea Sovietică a fost modelată la fel de mult de diviziunile din interiorul lumii comuniste – Rusia şi China, în speţă –, cât şi de confruntarea cu SUA şi viceversa. Evenimentele recente au demonstrat că se aplică acelaşi principiu şi în ostilităţile dintre Iran şi Statele Unite, unde politica internă a fiecărei ţări – diviziunile între aşa-zişii adepţi ai politicii de mână forte şi moderaţi – au modelat şi remodelat poziţia fiecărei ţări faţă de cealaltă.

Lecţia pare să fie la fel de folositoare în înţelegerea conflictului dintre statele sclavagiste şi cele nesclavagiste care, în cele din urmă, a degenerat în războiul de secesiune.

Ira Berlin, renumit profesor la Universitatea din Maryland, a scris cartea în curs de apariţie „Making African America: The Four Great Migrations“.

În opinia lui Lacy K. Ford, divizarea dintre statele din sudul superior (Virginia şi statele sclavagiste mărginaşe) şi cele din sudul inferior (Carolina de Sud şi statele producătoare de bumbac de la sudul şi vestul ei) explică cel mai bine modul în care sudiştii albi „şi-au înţeles poziţia faţă de sclavie, cum s-au perceput ca cetăţeni ai Statelor Unite până la secesiune şi la război civil“.

Profesor de istorie la Universitatea Carolina de Sud, Ford nu e primul care subliniază

DELIVER US FROM EVIL

The Slavery Question in the Old South de Lacy K. Ford 673 pag. Oxford University Press. 34.95 $

această divizare internă, dar majoritatea istoricilor s-au concentrat asupra anilor care au precedat războiul de secesiune, asupra crizei secesiunii şi a războiului în sine. În Deliver Us From Evil (Ci ne izbăveşte de cel rău), Ford analizează această divizare până la perioada întemeierii Republicii în 1789 şi la începutul asaltului aboliţionist asupra sclaviei, în anii 1830. Autorul demonstrea-

FOTOGRAFIE DE LA DEPARTAMENTUL DE RĂZBOI / ARHIVELE NAŢIONALE, VIA TIME & LIFE PICTURES/GETTY IMAGES (BATON ROUGE, 1863)

ză, cu detalii extraordinar de bine punctate, cum proprietarii de sclavi din sud, din ambele regiuni, au urmat traiectorii esenţial diferite faţă de problema sclaviei şi susţine că dezvoltarea unui sentiment naţional sudist şi dezacordul cu nordul trebuie înţelese din interior mai degrabă decât din exterior.

De la începutul secolului al XIX-lea şi poate chiar puţin mai devreme, proprietarii de sclavi din sudul superior au căutat moduri de a îndeplini promisiunea revoluţiei americane, încercând să reducă sclavia până la dispariţie. În perspectiva lor, sclavia era o instituţie periculoasă, imposibil de sprijinit din punct de vedere moral, nerepublicană şi retrogradă economic. Dar aceşti sudişti n-au părut să-şi găsească vreodată voinţa politică de a acţiona în acest sens. După cum observau criticii din nord, eşecul lor le-a pus la îndoială vestita dedicare faţă de cauza emancipării, pe care Ford o consideră „o dorinţă şi nu un plan, o preferinţă, dar nu o prioritate“. În cele din urmă, aproape toţi au renunţat să se mai prefacă interesaţi de emancipare. În schimb, au abordat o politică de susţinere a albilor care avea să scape regiunea atât de sclavie, cât şi de negri – liberi şi sclavi deopotrivă –, interzicând importarea sclavilor, vânzând alţi sclavi statelor mai sudice, încurajând dezrobirea şi deportarea – sau „colonizarea“ – sclavilor eliberaţi în Africa sau în alte zone departe de graniţele Statelor Unite.

Dacă proprietarii de sclavi din sudul superior au sperat că această „reconfigurare demografică“ avea să-i izbăvească de rău, cei din sudul inferior şi-au pus încrederea într-o „reconfigurare ideologică“ a unui sistem de muncă pe care nu-l considerau deloc un rău social. Pentru ei, uriaşele profituri generate de extinderea producţiei de bumbac dovedeau că sclavia era mai degrabă un capital activ decât pasiv. Dacă sudul superior se sustrăgea de la viitorul sclaviei, sudul inferior se grăbea să-l salute. Imediat după începutul secolului al XIX-lea, Carolina de Sud a redeschis comerţul de sclavi africani. Extinderea sclaviei asigura prosperitatea economică a regiunii şi îndeplinea promisiunea revoluţiei, oferind ceea ce John Calhoun numea „cea mai sigură şi stabilă bază pentru instituţiile libere din lume“.

Ford clarifică migălos perspectivele divergente asupra sclaviei, transformând Deliver Us From Evil într-o lectură obligatorie pentru orice persoană interesată de dezvoltarea societăţii sudiste. Disputele pe marginea eficienţei emancipării treptate, cele despre natura comerţului cu sclavi, despre scopul dezrobirii şi cel al colonizării, precum şi pledoaria în favoarea sclaviei, îi măcinau pe sudişti în toată regiunea, atât de mult încât Ford ajunge la concluzia că singurul lucru asupra căruia s-au putut pune de acord a fost opoziţia faţă de abolirea sclaviei.

Diferenţele de opinii în privinţa colonizării au reprezentat un exemplu clar. Mulţi proprietari de sclavi din sudul superior au privit această măsură ca pe un mecanism pentru a eradica sclavia din regiune. Proprietarii de sclavi din sudul inferior au văzut în colonizare doar un mijloc de a scăpa de negrii liberi şi de a întări instituţia sclaviei. Tensiunile s-au acumulat în timp, până când proprietarii de sclavi din sudul inferior au ajuns să-i considere pe colonizaţioniştii din sudul superior nişte aboliţionişti nedeclaraţi, în vreme ce adepţi colonizării din sudul superior considerau că intransigenţa celor din sudul inferior era un

obstacol mai serios în calea schimbării decât nordiştii care se opuneau deschis sclaviei. Însă aceste tensiuni s-au manifestat pe deplin în privinţa controlului asupra sclavilor, o problemă deosebit de apăsătoare în sudul inferior, unde sclavii ajunseseră să reprezinte o majoritate demografică în multe locuri. În mod tradiţional, proprietarii de sclavi sudişti, ca stăpânii de sclavi din toată lumea, credeau că gestiunea sclavilor se baza pe coerciţie şi că doar supravegherea constantă, teroarea şi intimidarea erau singurele modalităţi de a-i ţine sub control. Însă Ford spune că, la începutul secolului al XIX-lea, înţelepciunea convenţională a fost provocată de o „ideologie insurgentă“, care susţinea că stăpânii ar trebui să-şi ţină sclavii sub control încorporându-i în propria gospodărie. Stăpânul trebuia să se transforme dintr-un monarh într-un părinte sever, dar binevoitor, iar sclavii să devină, din dobitoace proaste, nişte copii ascultători.

Respingând ideile învechite conform cărora paternalismul proprietarilor de sclavi s-a dezvoltat din obiceiul străvechi al atitudinii de tip „noblesse oblige“ sau al circumstanţelor aparte ale sclaviei sudiste, Ford aduce o importantă contribuţie la modul în care înţelegem dezvoltarea societăţii sudiste. Autorul demonstrează că paternalismul a fost construit, nu s-a născut pur şi simplu, fiind produsul unei dezbateri intense, deşi adesea uluitoare, chiar între proprietarii de sclavi.

Dacă îndreptarea spre paternalism a urmat căi diferite în sudul inferior şi în cel superior, preoţii au deschis această cale în ambele zone, începând să pună probleme precum: cât de multă independenţă ar trebui să li se permită negrilor creştini sau dacă ar trebui să înveţe să citească (pentru a căpăta acces la învăţăturile Bibliei). Disputa furioasă dintre tradiţionaliştii care protestau la adresa menajării sclavilor şi reformatorii care respingeau barbarismul şi inutilitatea vechiului regim au condus politica sudistă în primele trei decenii ale secolului al XIX-lea. La vremea când aboliţioniştii au dat primul atac asupra sclaviei, ideologia paternalistă se instalase deja. Chiar şi Calhoun a pledat pentru plantaţia cu sclavi ca o comunitate.

T

OTUŞI, problema consta în faptul că paternalismul era o ficţiune. Sclavii înţelegeau foarte bine că plantaţia nu era nici pe departe o comunitate, aşa cum nici stăpânul lor nu era o figură paternă, după cum demonstrau şi acţiunile proprietarilor de sclavi. Când răzvrătirile şi temerile stârnite de răzvrătirile periodice au arătat cu limpezime că paternalismul nu crea sclavi „harnici, credincioşi şi ascultători“, stăpânii au revenit la politica pumnului, a biciului şi a laţului. Iar toate acestea sugerează că oricare ar fi fost disensiunile regionale dintre proprietarii de sclavi, proprietatea asupra sclavilor a reuşit să-i unească. Poate că stăpânii din sudul superior şi inferior nu aveau în comun decât opoziţia faţă de politica aboliţionistă, dar aceasta a fost de-ajuns.

Aruncând o privire detaliată asupra politicii interne a societăţii sudiste, Deliver Us From Evil ne spune foarte multe despre nişte evoluţii care au determinat, în cele din urmă, secesiunea de nord: mai întâi în cazul statelor din sudul inferior, iar apoi a celor din sudul superior. Însă acel drept de proprietate asupra unei fiinţe umane pe care se întemeia societatea sudistă rămâne încă un h subiect de discuţie.

17

Vieţi în schimbare

Nicholas Kristof şi Sheryl WuDunn vor să ajute femeile din Africa şi Asia.

DE IRSHAD MANJI

U

N străvechi proverb chinez spune că femeile sprijină jumătate din cer. Nicholas D. Kristof şi Sheryl WuDunn vor ca acest lucru să fie preţuit – pe pământ. În primele pagini ale acestui captivant apel la conştiinţă, echipa soţ-soţie porneşte în forţă: „Ginecid“, masacrarea cotidiană a fetiţelor în lumea a treia, răpeşte mai multe vieţi în orice deceniu dat „decât toate genocidurile secolului al XXlea“. Nu e de mirare că Kristof şi WuDunn, ale căror reportaje despre China pentru The New York Times le-au adus Premiul Pulitzer, declară că lupta globală pentru egalitatea femeilor este „provocarea morală supremă“ a epocii noastre.

Povestirile lor din Half the Sky (Jumătate din cer) stau mărturie pentru ceea ce susţin amândoi. Kristof şi WuDunn descriu femei dalit, indience paria, care au asaltat, au înjunghiat şi au castrat un sadic şi ucigaş în serie – într-o sală de tribunal. Mai la nord, Mukhtar Mai, victima pakistaneză a unui viol în grup, a făcut ceva de neimaginat pentru o femeie dintr-un sat musulman. Nu numai că şi-a demascat atacatorii, dar a atras mânia preşedintelui ţării, Pervez Musharraf, a fost răpită de către acoliţii lui, a înfiinţat o şcoală şi chiar şi-a făcut un aliat din fratele ei mai mare plin de resentimente.

Half the Sky relatează despre atrocităţi şi infamii, de la traficul sexual la mortalitatea maternă, de la fistule obstetrice la atacuri cu acid, iar absorbirea acestei descărcări de orori poate părea o violenţă în sine. Dar pătrunzătoarele portrete ale supravieţuitoarelor umanizează situaţiile, dezvăluind fapte pe care indignarea morală le-ar putea altfel eclipsa.

Bărbaţii, de exemplu, nu sunt întotdeauna vinovaţii. „În bordelul lui Meena“, scriu Kristof şi WuDunn despre o fată indiancă

Irshad Manji, profesoară la Robert F. Wagner School of Public Service de la Universitatea New York, e autoarea „The Trouble With Islam Today: A Muslim’s Call for Reform in Her Faith“.

18

forţată să se prostitueze, „tiranul era conducătoarea familiei, Ainul Bibi. Uneori, Ainul le bătea ea însăşi pe fete, alteori delega sarcina norei sau fiilor ei“. Naraţiunile sunt nuanţate, dezvăluind atât tipul obstacolelor, cât şi posibilitatea găsirii soluţiilor.

Pe parcurs, Kristof şi WuDunn îşi arată încrederea în capacitatea cetăţenilor obişnuiţi, inclusiv americani, de a iniţia schimbarea – curajoasă într-un moment când numeroşi occidentali care îşi exprimă îngrijorarea sunt acuzaţi în mod ritual că se amestecă unde nu trebuie. Combinând

HALF THE SKY

Turning Oppression Into Opportunity For Women Worldwide de Nicholas D. Kristof şi Sheryl WuDunn Ilustrată. 294 pag. Alfred A. Knopf. 27.95 $

povestiri despre suferinţă cu mărturii despre puterea oamenilor, autorii explică cum tragedia poate da naştere unui prilej favorabil. Speranţa lor: „să te recrutăm pentru a te alătura unei mişcări incipiente pentru emanciparea femeilor“.

Occidentali puţin cunoscuţi – doctori, profesori şi studenţi – servesc ca modele de urmat. Harper McConnell este absolventă a Universităţii din Minnesota. Abia ieşită din colegiu, s-a despărţit de prietenul ei şi a plecat în singurătatea din Congo pentru a supraveghea relaţia bisericii ei cu un spital pentru femei. „La 23 de ani, Harper a devenit directoarea propriei şcoli“, scriu Kristof şi WuDunn despre această tânără americancă care „sporovăieşte în swahili“.

Dar Half the Sky prescrie câteva tratamente dure: pentru a fi eficienţi în numele femeilor invizibile de peste hotare, americanii trebuie să „construiască o punte deasupra prăpastiei credinţei“. Adică, umaniştii seculari vor trebui să facă front comun cu credincioşii religioşi, să imite o epocă „în care deiştii liberali şi evanghelicii conservatori şi-au unit forţele pentru a aboli sclavia“.

Kristof şi WuDunn invocă în mod repetat

proiectul aboliţionist. Pe lângă stimulul emoţional, perspectiva anti-sclavie le permite americanilor să vadă o obligaţie presantă.

Când Vestului îi va păsa la fel de mult de sclavia sexuală pe cât îi pasă de DVD-uri piratate, India „va trimite oameni la graniţe pentru a-i opri pe traficanţi“, anticipează ei. „Scoatem în evidenţă rolul Vestului pentru că, deşi la noi sclavia e ceva marginal, acţiunea noastră e necesară pentru a înfrânge un rău oribil“.

Ca dovadă, ei descriu în detaliu cum diplomaţi americani şi Congresul au încurajat poliţia cambodgiană să ia măsuri împotriva proprietarilor de bordeluri. „Simpla punere a întrebărilor aşază chestiunea pe agendă“.

Aşa că e o dezamăgire când Kristof şi WuDunn par să-şi întrerupă întrebările. Îşi intitulează unul dintre capitole: „E islamul misogin?“. Răspunsul lor: pentru că ultraconservatoarea Arabie Saudită a scos sclavia în afara legii, Coranul trebuie să fie deschis interpretărilor progresiste în privinţa altor chestiuni legate de drepturile omului, cum ar fi egalitatea femeilor.

Problema e că legile sunt inutile dacă nu sunt puse în aplicare, lucru pe care Kristof şi WuDunn îl recunosc cu tărie în privinţa mutilării genitale a femeilor din Africa. De ce să nu recunoaştem acelaşi lucru despre tratamentul adesea înspăimântător al servitoarelor domestice din Arabia Saudită, a căror situaţie a fost considerată de Human Rights Watch ca fiind „similară sclaviei“?

Oare originea tăcerii lor poate fi găsită în „mustrările“ pe care Kristof le-a primit de la un grup de femei musulmane din Riad?

Una dintre ele insistă faţă de el că interdicţia şofatului în cazul femeilor în Arabia Saudită şi consecinţele similare ale unei culturi profund patriarhale „sunt problemele noastre, nu ale voastre“. Kristof nu pare să-i pună cuvintele la îndoială. Însă mai târziu, el şi WuDunn leagă „proliferarea teroriştilor musulmani“ de „mai extinsa marginalizare a femeilor“, amintindu-şi că instigatorul atentatorilor din 11 septembrie a citat o învăţătură despre virgine bine dotate aşteptând bărbaţi martiri în rai.

C

U siguranţă, se poate face o legătură între securitatea globală şi aumite obiceiuri culturale din Orientul Mijlociu. În acest caz, problemele femeilor musulmane sunt problemele tuturor. În ciuda tuturor lucrurilor prin care ne reamintesc de interdependenţa noastră ca fiinţe umane, Kristof şi WuDunn ratează o şansă excelentă pentru a-i ajuta şi pe alţi progresişti să construiască o susţinere temeinică.

Poate că o altă întâlnire ar trebui să fie aranjată pentru cei doi autori – cu o femeie musulmană din Suedia care ascunde fete arabe imigrante ameninţate de crimele pentru onoare. Mi-a spus că numeroase feministe occidentale o condamnă pentru că, crede ea, le pasă mai mult să pară tolerante decât de salvarea de vieţi. Pentru a contracara eşecurile multiculturalismului, seculariştii ar putea acţiona împreună cu evangheliştii aşa cum au făcut-o aboliţioniştii în urmă cu aproape 200 de ani. Imaginaţi-vă ce potenţial h pentru progres.

FOTOGRAFIE DE NICHOLAS D. KRISTOF

Viaţa cu mine Eseuri şi povestiri de şi despre Jonathan Ames.

DE GREGORY BEYER

J

onathan AMES s-a abătut rareori de la a fi el însuşi. The Double Life Is Twice as Good (Viaţa dublă e de două ori mai frumoasă), noua sa compilaţie de texte jurnalistice, eseuri şi povestiri, e cea mai recentă apariţie dintr-o carieră – intrată acum în cel de-al treilea de-

THE DOUBLE LIFE IS TWICE AS GOOD

de Jonathan Ames Ilustrată. 213 pag. Scribner Broşată, 15 $

ceniu – care s-a derulat ca un proces extins de autocunoaştere. Ficţiunea lui Ames consolidează această definiţie, mai ales că trăsăturile şi preocupările eului său nonfictiv sunt, cu câteva excepţii, direcţionate întocmai către protagonistul său recurent: un bărbat autocritic şi vulnerabil din punct de vedere emoţional, de obicei un scriitor care se luptă cu alcoolismul şi practicant al unui stil de viaţă sexuală „turistică“, care îi scoate în cale o mulţime de amanţi – bărbaţi, femei şi mai mult decât atât – cu care se distrează, dar care în cele din urmă îl lasă singur şi neîmplinit.

Ames, care se descrie drept un „scriitor care a fost întotdeauna atras de scursuri“, scrie fiecare dintre textele acestei compilaţii la persoana întâi, împodobindu-şi scriitura cu digresiuni, meditaţii retorice şi amintiri personale. Trimis la U.S. Open, el relatează nu atât despre tenis, cât picanterii din registrul Maria Sharapova şi „fesele ei ferme, care cu siguranţă îi ajută serviciul“. Are întâlniri scăldate în băutură cu Marilyn Manson şi Lenny Kravitz, asistă la un festival de muzică goth în Illinois şi urmează un curs – „Ponturi sexuale pentru a înnebuni femeile“ – la care educarea participanţilor se face folosind ca recuzită piersici şi baloane. În povestirea A Walk Home, un protagonist al lui Ames este abordat de către doi bărbaţi tineri de culoare în timp ce se îndreaptă, în zori, către apartamentul său din Brooklyn.

Cântărind situaţia, naratorul insistă: „nu am vrut să cedez nici unei porniri rasiste, sau, mai degrabă, nu am vrut ca ei să creadă că o fac, că nu eram decât o altă persoană albă care îi judecă pe nedrept, confirmându-le prejudecăţile – poate că turele pe care le dădeau de-a lungul străzii,

Gregory Beyer e un colaborator frecvent al The New York Times.

aparent ca să îmi taie calea, făceau parte din itinerarul lor iar intenţiile lor erau nevinovate. Nu eram îngrijorat de rasismul meu – nu stau chiar prost în acest sens. Nu am o părere proastă despre negrii care trăiesc în căminele de nefamilişti. Am o părere proastă despre oameni, despre economie, despre societate, despre America“.

Acest fragment demonstrează talentul lui Ames – evident îndeosebi în primul său roman, I Pass Like Night, şi în cea mai bună povestire din această colecţie, poliţista Bored to Death, baza serialului de comedie cu acelaşi nume al lui Ames, care debutează acum la HBO – de a reproduce cu sinceritate şi compasiune realităţile insalubre ale vieţii la New York (bărbaţii se dovedesc a fi tâlhari). Totodată, arată şi predilecţia lui de a sări cu verdicte culturale generale care depăşesc sfera argumentelor sale.

Trimis de GQ să facă un reportaj despre zona trendy Meatpacking District, Ames trece pe lângă un om al străzii şi remarcă: „America şi Meatpacking District se pot citi pe această fâşie îngustă de trotuar: decadenţă, diferenţă şi disperare.

Trei D. Un carnet de note urât“.

U

nul dintre eseuri descrie tentativele şi eforturile zadarnice ale lui Ames – student la Princetown călător prin Europa – de a deflora două virgine.

Un altul, care tratează aceeaşi perioadă, reproduce însemnările din jurnalul acestuia, care variază de la notiţe despre bilete de tren şi obiective turistice, până la melodrame în toată regula şi introspecţii despre ceea ce, din câte înţelegem ulterior, ar trece drept adolescenţa timpurie a lui Ames (“Ea avea 28, dar era o femeie“, mărturiseşte una din dublurile lui fictive în alt fragment. „Eu am 42, dar sunt un băiat“).

Cartea include, totodată, şi un email trimis de Ames „câtorva amici apropiaţi“, care descrie cu bucurie o noapte de performance art în East Village, în care unul dintre prietenii săi l-a violat în public cu un membru protetic.

Lăsând la o parte altercaţiile neîncetate privind autenticitatea memoriilor sale, Ames pune cititorilor întrebarea opusă: trebuie publicat ceva doar pentru că e adevărat? O bună parte din compilaţie se bazează pe speranţa că cititorii nu-şi vor pune această întrebare sau că vor fi reduşi la tăcere de amestecul de egocentrism şi lipsă de încredere în sine al lui Ames pentru a răspunde h sincer.

Romane poliţiste

Marilyn Stasio

Vara lui ’66 Sara Paretsky e dură – nu pentru că respectă convenţiile necruţătoare ale genului detectivistic, ci pentru că nu se eschivează nici un pic de la examinarea vechilor nedreptăţi sociale pe care alţii le-ar considera prea ruşinoase (şi prea dureroase) pentru a le scoate la iveală. În cele 12 romane pe care le-a scris despre V. I. Warshawski, curajosul şi irascibilul ei detectiv particular din Chicago, Paretsky a pus sub semnul întrebării amintirile victimelor Holocaustului, a redeschis rănile din epoca McCarthy şi a criticat în mod repetat maşinăria politică locală pentru corupţia sa flagrantă.

Paretsky se dezlănţuie total în HARDBALL (Putnam, 26.95 $), care revine la tumultoasa vară a anului 1966, când Martin Luther King a condus marşuri pentru drepturile civile prin Southwest Side1, fiind confruntat cu tulburări rasiale care au despărţit familii şi generaţii, propagându-se chiar şi în biserici.

Warshawski, care avea doar 10 ani atunci, ia asupra sa povara amintirilor altora când consimte să ajute o bătrână care nu şi-a mai văzut fiul de la dispariţia lui, în timpul viscolului din ianuarie 1967.

Fiul, Lamont Gadsden, făcea parte dintr-o gaşcă de cartier a negrilor, ai cărei membri au luat-o pe calea cea bună şi au devenit bodyguarzi personali ai dr. King, iar el se afla alături de acesta în Marquette Park, când răsculaţii l-au ucis pe unul din discipolii lui King. Astfel că detectivul particular cât se poate de alb şi cât se poate de femeie care investighează dispariţia tânărului se trezeşte că e ignorată, insultată sau atacată de orice poliţist corupt, politician necinstit şi activist politic furios căruia i-ar plăcea să-şi ţină propriile păcate josnice ascunse în trecut.

Spre deosebire de numeroşi scriitori populari de romane poliţiste, Paretsky nu-şi produce cărţile pe bandă rulantă (romanul precedent din această serie a fost publicat în 2005), astfel că e o plăcere deosebită să-i auzi din nou vocea izbitor de neiertătoare. În vreme ce aici temele ei sunt familiare – moştenirea brutalităţii poliţieneşti şi a corupţiei politice din Chicago este o sursă nesfârşită de materie primă –, le dă o interpretare personală inspirându-se din propriile-i experienţe ca activist comunitar în timpul verii anului 1966 şi împărtăşindu-le cu o distribuţie mare de personaje volubile şi doctrinare, ale căror amintiri sunt la fel de vii ca ale ei. E o adevărată suferinţă, 1

Zon din Chicago (n. trad.).

ILUSTRAŢIE DE CHRISTOPH NIEMANN

atât în mânia unui negru care a avut grijă de un prieten bătut până la pierderea cunoştinţei de poliţişti rasişti, cât şi în aceea a tristeţii unei bătrâne albe strămutată din casa familiei sale. Voci ca acestea îţi pot răsuna în urechi timp de – ah, 40 de ani şi mai bine.

o reconstituire modernă a bătăliei purtate în Bath în 1643 şi se dezvoltă într-una dintre cunoscutele intrigi întortocheate ale lui Lovesey, presărată cu date istorice şi abundând în personaje comice, vârâte până la gât în răutăţi. Diamond e un clasic – prindeţi-l cât mai puteţi.

Scriitorii pot fi atât de cruzi. Fără nici un avertisment, ei ucid dispreţuitor unul după altul detectivii din seriilor lor (Colin Dexter), îi trimit la pensie anticipată (Rennie Airth), îi expediază în lungi misiuni în străinătate (Barbara Cleverly) sau, în cazul lui Peter Lovesey, pur şi simplu se debarasează de ei. Începând

Cu melancolica sa poveste despre băieţi rătăciţi şi trista temă a indiferenţei celor vii pentru cei care ies din vieţile lor, ARCTIC CHILL (Minotaur, 24.99 $) ar putea fi foarte bine cel mai deprimant din toate romanele poliţiste sumbre provenind din acele locuri reci din apropierea Cercului Arctic. Dar, de vreme ce povestitorul este Arnaldur Indridason, această poveste islandeză este narată cu o sensibilitate excelentă, într-o traducere tenebroasă de Bernard Scudder şi Victoria Cribb. Uciderea unui şcolar de 10 ani şi dispariţia fratelui său adolescent îl îngrijorează pe inspectorul Erlendur Sveinsson în privinţa prejudecăţilor rasiale din Reykjavik împotriva tot mai numeroasei populaţii de imigranţi asiatici. „Peste tot dai de uşi închise“, observă el în timpul investigaţiei, care îi provoacă gânduri pline de îngrijorare privind naţiunea sa insulară şi insularitatea care a protejat-o odinioară – dar care acum ameninţă s-o izoleze – de lumea de dincolo de malurile ei.

Sara Paretsky nu se eschivează nici un pic de la examinarea vechilor nedreptăţi sociale pe care alţii le-ar putea considera prea dureroase pentru a le scoate la iveală. din 1970 cu Wobble to Death, Lovesey a scris 8 romane poliţiste victoriene întortocheate avându-l ca protagonist pe Sergentul Cribb, un ofiţer de poliţie dezordonat, care s-a ocupat de sporturile extreme (ca să nu spunem barbare) ale timpului său şi a fost un cunoscător al localurilor sordide ale Londrei, ca orice criminal. Opt ani mai târziu, seria a fost terminată, lăsând fanii cu amintiri plăcute care pot fi în continuare împrospătate, acum că Soho Press publică elegante ediţii broşate ale romanelor, cu minunate coperte ilustrate de oameni ca Thomas Nast şi Gustave Doré. Între timp, cel mai longeviv dintre ceilalţi detectivi ai lui Lovesey, inspectorul Peter Diamond de la poliţia din Bath, îşi face ce-a de-a zecea apariţie în SKELETON HILL (Soho, 24 $). Povestea începe cu

Întotdeauna arde un foc de buşteni şi întotdeauna e vreme de poveşti în fermecătoarele mistere pe care Louise Penny le contruieşte în adormitul Three Pines, o stranie clonă din Quebec a Brigadoon. În vreme ce cititorii fideli ar putea crede că ştiu totul despre excentricii ei săteni, Penny se pricepe de minune să ia prin surprindere. În THE BRUTAL TELLING (Minotaur, 24.99 $), inocentul flăcău care e

proprietarul Olivier’s Bistro e dat în vileag ca având un trecut de asasin care ar putea avea de a face cu bătrânul pustnic găsit mort într-o dimineaţă pe podeaua bistroului.

Ca în cazul oricărei serii poliţiste care se petrece în mediul rural, uzura e o problemă constantă.

Din fericire, Penny umple scena introducând noi personaje, incluzând foarte promiţătoarea familie Gilbert, care a cumpărat vechea casă Hadley şi are de gând să o transforme într-un han de lux cu spa. Chiar dacă există animozitate între familia Gilbert şi Olivier, aceasta doar se adaugă la relaţiile sociale aflate mereu într-un echilih bru fragil în Three Pines.

19

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

CĂRŢI ILUSTRATE

Săpt. în top

1

LISTEN TO THE WIND: THE STORY OF DR. GREG AND „THREE CUPS OF TEA“ de Greg Mortenson şi Susan L. Roth (Dial, 16.99 $) O şcoală se dezvoltă în Pakistan. (Vârsta: 4 – 8 ani)

2

GALLOP! scrisă şi ilustrată de Rufus Butler Seder 95 (Workman, 12.95 $) Animalele par să se mişte la răsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 – 8 ani)

3

MARLEY GOES TO SCHOOL de John Grogan, ilustra- 6 tă de Richard Cowdrey (HarperCollins, 17.99 $) Un căţeluş loial aduce haos într-o sală de clasă. (Vârsta: 3 – 8 ani)

4

GOLDILICIOUS scrisă şi ilustrată de Victoria Kann 15 (Harper/HarperCollins, 17.99 $) O fată căreia îi plac rozul şi movul îşi îndreaptă atenţia către auriu. (Vârsta: 5 – 8 ani)

5

OCEANOLOGY de Ferdinand Zoticus deLessups (Candlewick Press, 19.99 $) Despre voiajul navei Nautilus, din perspectiva unui tânăr asistent. (Vârsta: 9 – 12 ani)

1

6

SWING! scrisă şi ilustrată de Rufus Butler Seder (Workman, 12.95 $) Copiii par să se mişte la răsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 – 8 ani)

Cărţi pentru copii Săpt. aceasta

21 septembrie 2009

LECTURI UŞOARE

Săpt. în top

1

CATCHING FIRE de Suzanne Collins (Scholastic, 17.99 $) Protagonistul din The Hunger Games se întoarce. (Vârsta: de la 12 ani)

2

THE HUNGER GAMES de Suzanne Collins (Scholastic, 52 17.99 $) Într-un viitor distopic, o fată luptă pentru supravieţuire în direct la TV. (Vârsta: de la 12 ani)

3

TRICKS de Ellen Hopkins (McElderry/Simon & Schuster, 18.99 $) Un roman în versuri despre 5 adolescente provenite din medii diferite, care devin prostituate. (Vârsta: de la 14 ani)

4

SENT de Margaret Peterson Haddix (Simon & Schuster 2 Books for Young Readers, 15.99 $) Copii transportaţi în secolul al XV-lea, ca membri ai familiei regale britanice.

(Vârsta 8 – 12 ani)

5

L.A. CANDY de Lauren Conrad (Harper/HarperCollins, 12 17.99 $) Fascinaţia lumii TV descrisă de cineva care a fost implicat în acest fenomen. (Vârsta: de la 14 ani)

47

6

SHIVER de Maggie Stiefvater (Scholastic Press/ Scholastic, 17.99 $) Despre dragostea pentru un lup.

(Vârsta: de la 12 ani)

7

THE LION AND THE MOUSE de Jerry Pinkney 1 (Little, Brown, 16.99 $) O fabulă despre bunătate reciprocă, redesenată. (Vârsta: 4 – 8 ani)

7

THE GRAVEYARD BOOK de Neil Gaiman, ilustrată 49 de Dave McKean (HarperCollins, 17.99 $) Ca să evite un asasin, un băiat locuieşte în cimitir. (Vârsta: de la 10 ani)

8

DEWEY (THERE’S A CAT IN THE LIBRARY!) de Vicki Myron şi Bret Witter, ilustrată de Steve James (Little, Brown, 16.99 $) Povestea mascotei unei biblioteci publice. (Vârsta: 4 – 8 ani)

8

THIRTEEN REASONS WHY de Jay Asher (Razorbill, 46 16.99 $) Înainte de a se sinucide, o fată trimite mesaje audio explicative către 13 persoane. (Vârsta: de la 14 ani)

9

EXPLORER EXTRAORDINAIRE! de Jane O’Connor, 19 ilustrată de Robin Preiss Glasser (HarperCollins,12.99 $) Fancy Nancy în natură. (Vârsta: 4 – 7 ani)

9

ALONG FOR THE RIDE de Sarah Dessen (Viking, 12 19.99 $) O vară pe două roţi în care o fată se maturizează prin învăţarea de lucruri noi despre sine şi despre cei apropiaţi. (Vârsta: de la 14 ani)

10

TRUCKERY RHYMES de Jon Scieszka, ilustrată de David Shannon, Loren Long şi David Gordon (Simon & Schuster Books for Young Readers, 17.99 $) Poveşti şi cântecele gălăgioase. (Vârsta: 3 – 8 ani)

10

DANIEL X: WATCH THE SKIES de James Patterson şi Ned Rust (Little, Brown, 19.99 $) Un tânăr erou se luptă cu un răufăcător ieşit din comun. (Vârsta: de la 12 ani)

32

1

2

CĂRŢI BROŞATE

1

2

6

6

SERII

1

ALPHAS de Lisi Harrison (Poppy/Little, Brown, 9.99 $) 2 Despre competiţia dintre fete la o şcoală exclusivistă cu internat. (Vârsta: de la 12 ani)

1

THE TWILIGHT SAGA de Stephenie Meyer (Megan Tingley/Little Brown, ed. cart. şi broş.)

Vampiri şi vârcolaci la liceu. (Vârsta: de la 12 ani)

2

THE BOOK THIEF de Markus Zusak (Knopf, 11.99 $) 104 O fată salvează cărţi de la o incendiere nazistă.

(Vârsta: de la 14 ani)

2

PERCY JACKSON & THE OLYMPIANS de Rick 113 Riordan (Disney-Hyperion, ed. cart. şi broş.) Luptând cu monştrii mitologici. (Vârsta: 9 – 12 ani)

3

THREE CUPS OF TEA: YOUNG READERS EDITION de Greg Mortenson şi David Oliver Relin (Puffin, 8.99 $) Un fost alpinist ridică şcoli în satele din Pakistan şi Afganistan. (Vârsta: 9 – 12 ani)

3

VAMPIRE ACADEMY de Richelle Mead (Razorbill, doar ed. broş.) O şcoală cu internat pentru nemuritori.

(Vârsta: de la 12 ani)

4

BLUE MOON de Alyson Noël (St. Martin’s Griffin, 9 9.99 $) Un nemuritor găseşte secretul timpului. (Vârsta: de la 12 ani)

4

VAMPIRE DIARIES de L. J. Smith (HarperTeen, ed.

19 cart. şi broş.) Vampiri la şcoală, implicaţi într-un triunghi amoros. (Vârsta: de la 12 ani)

5

EVERMORE de Alyson Noël (St. Martin’s Griffin, 9.95 $) Nemuritori la şcoală. (Vârsta: de la 12 ani)

5

DIARY OF A WIMPY KID scrisă şi ilustrată de Jeff Kinney (Abrams, doar ed. cart.) Despre pericolele adolescenţei, în benzi desenate. (Vârsta: 9 – 12 ani)

6

THE ABSOLUTELY TRUE DIARY OF A PART23 TIME INDIAN de Sherman Alexie, ilustrată de Ellen Forney (Little, Brown, 8.99 $) Un băiat pleacă din rezervaţia de indieni la o şcoală de copii albi. (Vârsta: de la 12 ani)

6

HOUSE OF NIGHT de P. C. şi Kristin Cast (St. Martin’s 54 Press, ed. broş. şi cart.) Vampiri la şcoală. (Vârsta: de la 14 ani)

7

THE MYSTERIOUS BENEDICT SOCIETY de Trenton Lee Stewart, ilustrată de Carson Ellis (Megan Tingley/Little, Brown, 6.99 $) Copii cu har într-o misiune. (Vârsta: 9 – 12 ani)

7

THE 39 CLUES de mai mulţi autori (Scholastic, doar ed. broş.) Un frate şi o soră călătoresc prin lume în căutarea sursei de putere a familiei lor. (Vârsta: 9 – 12 ani)

8

THIRST NO. 1 de Christopher Pike (Simon Pulse, 5 9.99 $) O reeditare a trei romane: The Last Vampire (1994), Black Blood (1994) şi Red Dice (1995). (Vârsta: de la 14 ani)

8

THE MORTAL INSTRUMENTS de Cassandra Clare 24 (McElderry/Simon & Schuster, ed. cart. şi broş.) O lume a demonilor şi a războinicilor. (Vârsta: de la 14 ani)

9

THE BOY IN THE STRIPED PAJAMAS de John 44 Boyne (David Fickling/ Random House, 8.99 $) Un băiat îşi pierde inocenţa în vremuri grele. (Vârsta: de la 12 ani)

9

HARRY POTTER de J. K. Rowling (Arthur A. Levine/ 228 Scholastic, ed. cart. şi broş.) Un tânăr vrăjitor îşi creşte puterile luptând cu răul. (Vârsta: de la 10 ani)

10

NICK OF TIME de Ted Bell (Square Fish, 7.99 $) O carte cu o maşină a timpului, piraţi şi nazişti. (Vârsta: 9 – 12 ani)

10

NIGHT WORLD de L. J. Smith (Simon Pulse, doar ed. 33 broş.) Rasele supranaturale formează societăţi secrete.

(Vârsta: de la 14 ani)

33

31

55

1

109

9

34

18

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna care s-a încheiat pe 5 septembrie, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes. com/ books. Toate cele patru liste de cărţi pentru copii apar în fiecare săptămână pe site-ul Book Review. Editorii au furnizat categoriile de vârstă pentru titlurile respective.

20

TBR: Din culise CÂND CĂRŢILE ATACĂ: Homer & Langley a lui E. L. Doctorow intră în această săptămână pe locul 7 în topul de ficţiune ediţii cartonate. Doctorow este deja o prezenţă familiară.

Cel de-al doilea roman al său, Ragtime (1975), a petrecut 39 de săptămâni în top, dintre care 13 pe locul 1, şi toate cele 7 romane care i-au urmat au intrat de asemenea în clasament.

Ultima sa carte, The March (2005), a avut o şedere de 7 săptămâni.

Homer & Langley are la bază vieţile fraţilor Collyer, doi colecţionari înveteraţi, de familie bună, care au fost găsiţi morţi în 1947 în casa lor de pe Fifth Avenue, înconjuraţi de sute de tone de bunuri acumulate şi alte nimicuri, printre care biciclete, cărucioare de copii, echipamente foto, suluri de ţesături, măruntaie omeneşti murate, 14 piane, un vechi Ford T, o barcă cu vâsle şi – doar un pic mai puţin patologic – cam 25.000 de cărţi. Biblioteca fraţilor Collyer ca atare nu a fost implicată în moartea lor – Langley a a fost strivit mortal de nişte teancuri de ziare stivuite întocmai cu acest scop, în timp ce Homer, care era orb şi paralizat, a murit de inaniţie. Dar asta nu înseamnă că şi cărţile nu pot fi periculoase. Potrivit Protecţiei Consumatorului, 10.433 din accidentele de anul trecut au fost cauzate de cărţi, reviste, albume şi caiete cu amintiri. Ceea sună îngrijorător, până afli că alte 9.081 accidente au fost pricinuite de „scobitori şi beţişoare de aperitive“.

BOLNAVI DE DRAGOSTE: Noul roman

al lui Lorrie Moore, A Gate at the Stairs, intră în top pe locul 10, la mai bine de un deceniu după ce ultima sa carte, culegerea de povestiri Birds of America a înregistrat trei săptămâni în top, în 1998. Moore s-a lansat în lumea cărţilor la 19 ani, câştigând concursul de ficţiune al revistei Seventeen cu o povestire despre un om de serviciu nefericit în dragoste, care lucrează la o şcoală.

E de ajuns să spunem că relaţiile despre care scrie nu au ajuns să fie mai fericite de atunci. Cu ocazia recenziei făcute primei culegeri a lui Moore, Self-Help, pentru Book Review în 1985, Jay McInerney scria că „dragostea romantică din aceste povestiri e precum centrul pe cale de dispariţie al unui oraş din nord-est: toată lumea e nostalgică după el, dar nimeni nu-şi cheltuieşte banii acolo“. În povestirea care dă titlul cărţii, Like Life (1990), unul dintre personaje îşi compară căsnicia cu „o sfântă, care deşi ghilotinată, încă mai străbate kilometri întregi prin oraş, cărându-şi după ea capul“.

A Gate at the Stairs a înregistrat câteva dintre cele mai extravagante cronici pozitive din rândul operelor de ficţiune publicate în acest an. Din cele scrise pe coperta Book Review, Jonathan Lethem pare ca cineva care compune un anunţ matrimonial pentru un prieten extraordinar, dar timid. Moore, scrie el, „ar putea fi, în mod cert, cea mai irezistibilă scriitoare americană contemporană: deşteaptă, îngăduitoare, lipsită de pretenţii şi caldă; înzestrată cu un lirism aparent înnăscut; ca Lily Tomlin de amuzantă“.

Dar Moore, veşnic cârcotaşă, pare să fie refractară la simpatia criticilor. Un profil de anul trecut din londonezul The Guardian cita această autocronică de cinci cuvinte a operei ei: „prea multe păsări şi luni“.

MENŢIUNI: Dark Slayer, ultima apariţie

din seria cu vampiri a lui Christine Feehan, intră pe locul 1 în topul de ficţiune. Last Lion: The Fall and Rise of Ted Kennedy, scris de o echipă de reporteri de la Boston Globe, se întoarce în topul de nonficţiune în ediţie cartonată pe locul 12.

JENNIFER SCHUESSLER

Ediţii cartonate

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

FICŢIUNE

Săpt. trecută

1

DARK SLAYER de Christine Feehan (Berkley, 25.95 $) O asasină care călătoreşte cu o haită de lupi eliberează un vânător de dragoni din închisoare şi se îndrăgosteşte de el; un roman din seria Carpathian.

2

ALEX CROSS’S „TRIAL“ de James Patterson şi Richard DiLallo (Little, Brown, 27.99 $) Detectivul Alex Cross scrie o carte despre unchiul său, care a luptat împotriva Ku Klux Klan.

3

SOUTH OF BROAD de Pat Conroy (Nan A. Talese/ Doubleday, 29.95 $) Despre prietenia improbabilă a unui grup, în anii ’60 – ’80, din Carolina de Sud până în San Francisco; volum de autorul The Prince of Tides.

4

SPARTAN GOLD de Clive Cussler cu Grant Blackwood (Putnam, 26.96 $) Un cuplu căutător de comori, se află pe urmele unei sticle de vin din „pivniţa pierdută“ a lui Napoleon.

5

THE HELP de Kathryn Stockett (Amy Einhorn/Putnam, 24.95 $) O tânără albă şi două servitoare de culoare în Mississippi anilor 1960.

3

6

THE WHITE QUEEN de Philippa Gregory (Touchstone/ Simon & Schuster, 25.99 $) Intrigi la palat în timpul Războiului Rozelor, de autoarea cărţii The Other Boleyn Girl.

5

7

HOMER & LANGLEY de E. L. Doctorow (Random House, 26 $) Despre viaţa solitarilor fraţi Collyer; scrisă de autorul cărţii Ragtime.

8

206 BONES de Kathy Reichs (Scribner, 26.99 $) Temperance Brennan este acuzată că a interpretat greşit rezultatele unei autopsii.

4

9

THE GIRL WHO PLAYED WITH FIRE de Stieg Larsson (Knopf, 25.95 $) O hackeriţă suedeză devine suspecta unei crime.

6

10

A GATE AT THE STAIRS de Lorrie Moore (Knopf, 25.95 $) O studentă la colegiul Midwestern se angajează ca dădacă la un cuplu care este pe cale să adopte un copil.

Săpt. în top

Săpt. aceasta

21 septembrie 2009

NONFICŢIUNE

Săpt. trecută

1

1

CULTURE OF CORRUPTION de Michelle Malkin (Regnery, 27.95 $) Despre preşedintele Obama şi cei din echipa sa, prezentaţi ca evazionişti, mici pungaşi, traficanţi de influenţă şi acoliţi de pe Wall Street.

1

2

2

OUTLIERS de Malcolm Gladwell (Little, Brown, 27.99 $) De ce unii oameni au succes – ţine în aceeaşi măsură de noroc şi oportunitate precum şi de talent – de la autorul Blink.

2

42

2

4

3

IN THE PRESIDENT’S SECRET SERVICE de Ronald Kessler (Crown, 26 $) Despre agenţi de securitate şi despre preşedinţii pe care îi păzesc.

3

5

4

STRENGTH IN WHAT REMAINS de Tracy Kidder (Random House, 26 $) Un student la medicină supravieţuieşte războiului civil şi genocidului din Burundi pentru ca, după un început dificil, să prospere în Statele Unite.

12

2

23

5

BORN TO RUN de Christopher McDougall (Knopf, 24.95 $) Secretele alergării pe distanţe mari dezvăluite de un trib indian din Mexic.

4

12

3

6

A BOLD FRESH PIECE OF HUMANITY de Bill O’Reilly (Broadway, 26 $) Comentatorul Fox News despre educaţia primită în copilărie şi despre cariera sa.

5

45

1

7*

LIBERTY AND TYRANNY de Mark R. Levin (Threshold Editions, 25 $) Un manifest conservator scris de gazda unui talkshow, preşedinte al Landmark Legal Foundation.

9

24

8

CATASTROPHE de Dick Morris şi Eileen McGann (Harper/ HarperCollins, 26.99 $) Despre cum poate fi împiedicat preşedintele Obama să transforme America într-un stat socialist.

8

11

9

THE HEALING OF AMERICA de T. R. Reid (Penguin Press, 25.95 $) Despre cum alte ţări democratice industrializate asigură asistenţă medicală pentru toţi, la preţuri rezonabile.

6

2

10

NURTURESHOCK de Po Bronson şi Ashley Merryman (Twelve, 24.99 $) Relatare a rezultatelor unor studii recente care pun într-o lumină nouă cunoştinţele convenţionale despre creşterea copiilor.

1

2

6

1

11*

THE ELEVENTH VICTIM de Nancy Grace (Hyperion, 25.99 $) O fostă procuroare, acum terapeută, este târâtă înapoi în lupta contra crimelor când clienţii săi încep să fie omorâţi pe rând.

8

4

12

10 DEAD AND GONE de Charlaine Harris (Ace, 25.95 $) Sookie Stackhouse îl caută pe ucigaşul unui vârcolac-panteră.

18

11

ZEITOUN de Dave Eggers (McSweeney’s, 24 $) Chinurile prin care trec un bărbat sirian-american şi familia sa după uraganul Katrina.

5

12

LAST LION editată de Peter S. Canellos (Simon & Schuster, 28 $) Despre cariera lui Ted Kennedy; o carte la care a contribuit o echipă de şase reporteri de la Boston Globe.

1

13*

A BIG LITTLE LIFE de Dean Koontz (Hyperion, 24.99 $) Autorul adoptă un câine.

14

OLD CAPE MAGIC de Richard Russo (Knopf, 13 THAT 25.95 $) Un cuplu căsătorit de mult se luptă cu insatisfacţiile în

7

timpul unui weekend la Cape Cod; de la autorul Empire Falls.

14

THE SPIRE de Richard North Patterson (Holt, 26 $) Noul director al unui colegiu deschide o anchetă asupra unei crime care avusese loc când el era student.

15

SMASH CUT de Sandra Brown (Simon & Schuster, 26.99 $) Un avocat în căutare de publicitate încearcă să descopere cine l-a omorât pe un director prosper.

16*

EVIL AT HEART de Chelsea Cain (Minotaur, 24.99 $) Gretchen Lowell, criminală în serie, şi Archie Sheridan, detectivul din Portland care o urmăreşte, ajung la o înţelegere, însă un nou cadavru este descoperit.

Săpt. în top

11

4

6

1

10

4

2

7

2

HOMER’S ODYSSEY de Gwen Cooper (Delacorte, 20 $) O femeie adoptă o pisică oarbă.

14

2

15

THE SECRET LIFE OF MARILYN MONROE de J. Randy Taraborrelli (Grand Central, 26.99 $) Detalii despre mama vitregă a lui Monroe, despre tatăl ei şi despre mama sa bolnavă psihic, ca şi despre relaţia ei cu fraţii Kennedy.

11

2

16*

I DRINK FOR A REASON de David Cross (Grand Central, 23.99 $) Eseurile amuzante ale comediantului.

1

1

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna încheiată pe 5 septembrie, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile de gen); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei.

Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes.com/books.

Selecţia editorilor Cărţi recente care ne-au stârnit interesul HOMER & LANGLEY de E. L. Doctorow (Random House, 26 $) Noul roman al lui Doctorow, amplu şi delicat, îi distribuie pe fraţii Collyer, legendarii colecţionari, în roluri excentrice, dar demne de milă, în drama unui secol american apus.

THE STRANGEST MAN: The Hidden Life of Paul Dirac, Mystic of the Atom de Graham Farmelo (Basic Books, 29.95 $) Pionierul cuanticii a avut o capacitate de înţelegere aproape miraculoasă a lumii fizice, dublată de o incapacitate inocentă de a-i înţelege pe semenii lui.

A BOOK OF SILENCE de Sara Maitland (Counterpoint, 25 $) Maitland a pornit la drum cu multe întrebări despre linişte şi tovarăşa acesteia, singurătatea, şi a găsit nu o „stare sufletească negativă“, ci o „prezenţă pozitivă“.

SHAKE THE DEVIL OFF: A True Story of the Murder That Rocked New Orleans de Ethan Brown (Holt, 25 $) Relatarea lui Brown pune crimele şi sinuciderile îngrozitoare din 2006 pe seama traumelor provocate de Katrina şi de Irak.

THE HAWK AND THE DOVE: Paul Nitze, George Kennan, and the History of the Cold War de Nicholas Thompson (Holt, 27.50 $) Doi bărbaţi influenţi şi două abordări opuse, dar totodată complementare, ale conflictului.

WHERE MEN WIN GLORY: The Odyssey of Pat Tillman de Jon Krakauer (Doubleday, 27.95 $) Krakauer cercetează modul ruşinos în care armata a mascat moartea vedetei de fotbal american cu un schimb amiabil de focuri în Afganistan.

IN THE VALLEY OF THE KINGS: Stories de Terrence Holt (Norton, 23.95 $) Absenţa lui Dumnezeu nu este menţionată nicăieri, dar se simte peste tot în această culegere terifiantă de debut, un aparent amalgam între Poe, Lovecraft şi Beckett.

APPLESAUCE SEASON de Eden Ross Lipson, ilustraţii de Mordicai Gerstein (Roaring Brook, 17.99 $; 4 – 8 ani) Legăturile dintre generaţii în vremea recoltei.

EARTHGIRL de Jennifer Cowan (Groundwood/House of Anansi, 17.95 $; de la 14 ani) O fată începe să priceapă efectele ecologice ale propriilor alegeri.

Recenziile acestor cărţi şi ale altora recent apărute pot fi găsite pe internet: nytimes.com/books.

21

Raftul cu ediţii broşate 2666 de Roberto Bolaño, traducere de Natasha Wimmer (Picador, 18 $) Acest roman de aproape 900 de pagini, publicat după moartea lui Bolaño, a fost una dintre cele mai bune cărţi din clasamentul Book Review pe 2008. O meditaţie despre violenţă şi literatură, populată de romancieri şi poeţi, critici şi reporteri, în miezul căreia se află crimele nedezlegate (şi reale) a sute de femei din nordul Mexicului. Cartea este „un punct de referinţă în ceea ce priveşte posibilităţile romanului“ în „lumea noastră din ce în ce mai înspăimântător de post-naţională“, spune criticul nostru Jonathan Lethem.

ANGLER: The Cheney Vice Presidency de Barton Gellman

(Penguin, 18 $) Acest portret pătrunzător al celui mai influent vicepreşedinte din istoria Americii deduce, aşa cum scrie Gellman, că Cheney „a deviat traiectoria Americii mai mult decât ar fi putut-o face orice terorist“. Un dizident birocrat viclean, furnizorul de opinii şi informaţii al unui preşedinte lipsit de experienţă, liderul a ceea ce se vroia a fi un guvern paralel al securităţii naţionale, Cheney avea o conştiinţă a misiunii care „îl mâna să obţină puterea absolută“. Gellman a câştigat un Premiu Pulitzer pentru reportajele sale din The Washington Post care stau la baza cărţii.

BEAT THE REAPER de Josh Bazell (Back Bay/Little, Brown, 14.99 $)

Protagonistul acestui captivant roman de debut este un mercenar al mafiei devenit doctor (schimbare de atitudine, program de protecţia martorilor).

Amestecând drama poliţistă şi cea medicală, Bazell, el însuşi doctor, aduce un suflu nou în convenţiile genului.

Ediţii broşate

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

FICŢIUNE FORMAT CLASIC

Săpt. în top

Săpt. aceasta

21 septembrie 2009

FICŢIUNE FORMAT DE BUZUNAR

Săpt. în top

1

THE TIME TRAVELER’S WIFE de Audrey Niffenegger 12 (Harvest/Harcourt, 14.95 $) Viaţa alături de un bibliotecar curajos care călătoreşte înainte şi înapoi în timp.

1

SCARPETTA de Patricia Cornwell (Berkley, 9.99 $) Specialistul în patologie criminalistică Kay Scarpetta primeşte un nou caz în New York.

2

2

THE SHACK de William P. Young (Windblown Media, 68 14.99 $) Un bărbat a cărui fiică a fost răpită este invitat, aparent de către Dumnezeu, într-o cabană izolată. (†)

2

92 PACIFIC BOULEVARD de Debbie Macomber (Mira, 7.99 $) Un şerif din Cedar Cove se confruntă cu mai multe probleme – nişte rămăşiţe misterioase, un prieten care suferă de cancer şi propria inimă frântă.

2

3

THE GIRL WITH THE DRAGON TATTOO de Stieg Larsson (Vintage, 14.95 $) O hackeriţă şi un ziarist investigheză dispariţia unei moştenitoare suedeze.

3

DIVINE JUSTICE de David Baldacci (Vision, 9.99 $) Membrii clubului Washington’s Camel îşi unesc forţele pentru a-şi salva conducătorul, care se ascunde în Divine, Virginia.

2

4

THE GUERNSEY LITERARY AND POTATO 18 PEEL PIE SOCIETY de Mary Ann Shaffer (Dial, 14 $) O jurnalistă îi întâlneşte pe bătrânii membri ai rezistenţei antinaziste de pe insulă.

4

HEAT SEEKER de Lora Leigh (St. Martin’s, 7.99 $) Un fost membru al Forţelor de elită vrea ca toată lumea să îl creadă mort, dar un fost agent C.I.A. nu îl poate uita.

1

5

OLIVE KITTERIDGE de Elizabeth Strout (Random House, 20 14 $) O profesoară de matematică de a VII-a leagă cele 13 povestiri plasate pe coasta statului Maine; laureat Pulitzer 2009.

5

EXTREME MEASURES de Vince Flynn (Pocket, 9.99 $) 2 Mitch Rapp şi un coleg de la C.I.A. luptă împotriva unei celule teroriste şi a politicienilor care ar încerca să îi oprească.

6

THE LUCKY ONE de Nicholas Sparks (Grand Central, 4 13.99 $) Un soldat din marina americană se întoarce acasă şi decide să o caute pe femeia a cărei poză o găsise în Irak.

6

THE BRASS VERDICT de Michael Connelly (Grand 3 Central, 9.99 $) Harry Bosch şi Mickey Haller (din The Lincoln Lawyer) se aliază în încercarea de a găsi un criminal.

7

THE ART OF RACING IN THE RAIN de Garth 13 Stein (Harper Paperbacks, 14.99 $) Un câine inteligent, corcitură de labrador cu terrier, îl ajută pe stăpânul său, un pilot de curse cu probleme.

7

HUNTING GROUND de Patricia Briggs (Ace, 7.99 $) Un cuplu de vârcolaci dezbate dacă ei ar trebui să îşi dezvăluie identitatea în faţa oamenilor; un roman Alpha and Omega.

2

8

8

STORM OF SHADOWS de Christina Dodd (Signet, 7.99 $) O academiciană îşi dezvăluie latura paranormală; un roman Chosen Ones.

1

THE WEIGHT OF SILENCE de Heather Gudenkauf (Mira, 3.95 $) Când o fată care suferă de muţenie selectivă şi cea mai bună prietenă a sa dispar, secrete de familie ies la iveală.

9

A GOOD WOMAN de Danielle Steel (Dell, 7.99 $) O fată din înalta societate din America, care îşi construise o nouă viaţă ca doctor în Franţa Primului Război Mondial, se întoarce la New York.

2

10

FROM DEAD TO WORSE de Charlaine Harris (Ace, 22 7.99 $) După o explozie mortală la un summit al vampirilor, Sookie Stackhouse se confruntă cu un pericol.

11*

DEAD UNTIL DARK de Charlaine Harris (Ace, 7.99 $) 41 Sookie Stackhouse se îndrăgosteşte de un golan vampir.

12

THE DARKEST WHISPER de Gena Showalter (HQN, 7.99 $) Sabin, legat de demonul Suspiciunii, tânjeşte după timpul petrecut alături de Gwendolyn Timida; un roman din seria Lords of the Underworld.

11

WHAT I TALK ABOUT WHEN I TALK ABOUT RUNNING: A Memoir de

Haruki Murakami (Vintage International, 14 $) Murakami aleargă cu conştiinciozitate încă din 1982; în ziua de azi străbate cam 10 km pe zi, timp de şase zile pe săptămână. Parte jurnal de antrenament din vremea maratonului de la New York din 2005, parte memorii, această carte redă credinţa lui Murakami că „majoritatea lucrurilor pe care le ştiu despre scris le-am învăţat alergând zi de zi“.

A MOST WANTED MAN de John le Carré (Scribner, 16 $)

Câteva agenţii occidentale de contrainformaţii din Hamburgul post-11 septembrie declanşează o operaţiune de război primejdioasă din cauza un tânăr evadat – jumătate cecen, jumătate rus, pe jumătate nebun, probabil musulman, posibil terorist – şi avocata lui atrăgătoare. Criticul nostru Alan Furst l-a numit „cel mai puternic şi impresionant roman“ al lui le Carré, lăudându-i „ritmul narativ aproape perfect“.

GHOST TRAIN TO THE EASTERN STAR: On the Tracks of the Great Railway Bazaar de Paul Theroux (Mariner/

Houghton Mifflin Harcourt, 15.95 $) The Great Railway Bazaar, exuberanta relatare din 1975 a lui Theroux despre călătoria cu trenul de la Londra la Tokyo, via India şi Asia de Sud-Est, a contribuit la crearea exploziei actuale de scrieri de călătorie. În această continuare, el îşi reconstituie itinerarul, atent la schimbările suferite de Europa, Asia şi de el însuşi.

A BLESSED CHILD de Linn Ullmann, traducere de Sarah Death (Anchor, 15.95 $) Trei surori se îndreaptă spre casa de pe o insulă suedeză a bătrânului lor tată, un ginecolog renumit, când el îşi anunţă planul de a se sinucide. Ullmann, fiica lui Liv Ullmann şi a lui Ingmar Bergman, oscilează între perspectivele celor trei femei, explorându-le păcatele şi secretele. Acesta este cel de-al patrulea roman al ei.

9

PRIDE AND PREJUDICE AND ZOMBIES de Jane 23 Austen şi Seth Grahame-Smith (Quirk, 12.95 $) Clasica poveste, rescrisă într-un „haos ultraviolent cu zombie“.

10

HOME de Marilynne Robinson (Picador, 14 $) Evenimentele din Gilead, văzute dintr-o altă perspectivă.

11

THE ELEGANCE OF THE HEDGEHOG de Muriel 34 Barbery (Europa, 15 $) O tânără şi o portăreasă văduvă, ambele în secret intelectuale, se împrietenesc.

12

THE ALCHEMIST de Paulo Coelho (HarperOne, 103 13.95 $) Un ciobănaş spaniol călătoreşte în Egipt în căutarea unei comori.

13*

THE LOVELY BONES de Alice Sebold (Back Bay/ Little, Brown, 14.99 $) O fată ne relatează din Rai urmările uciderii sale.

4

13

OBSIDIAN PREY de Jayne Castle (Jove, 7.99 $) În lumea plane- 2 tei Harmony, ruine de ametist cu puteri misterioase pun în primejdie personajele; scrisă sub pseudonim de Jayne Ann Krentz.

14

SARAH’S KEY de Tatiana de Rosnay (St. Martin’s 30 Griffin, 13.95 $) O jurnalistă americană contemporană investighează ce s-a întâmplat cu o fetiţă şi familia ei în timpul arestării evreilor din Paris, în 1942.

14

THE QUICKIE de James Patterson şi Michael Ledwidge (Vision, 7.99 $) Încercarea unei poliţiste de a se răzbuna pe soţul ei ia o turnură periculos de greşită.

15

91 THE KITE RUNNER de Khaled Hosseini (Riverhead, 15.95 $ şi 14 $) Un american de origine afgană se întoarce în Kabul pentru a afla ce mai face un prieten din copilărie.

15

SHUTTER ISLAND de Dennis Lehane (Harper, 7.99 $) 2 Un ajutor de şerif urmăreşte o frumoasă pacientă care evadase dintr-un spital de boli mentale cu pacienţi consideraţi extrem de periculoşi, aflat pe o insulă din portul Bostonului.

16

THE HOUR I FIRST BELIEVED de Wally Lamb (Harper Perennial, 15.99 $) Un cuplu se refugiază într-o fermă din Connecticut după tragedia împuşcăturilor din liceul Columbine.

16*

CLUB DEAD de Charlaine Harris (Ace, 7.99 $) Când iubitul 27 lui Sookie Stackhouse este răpit, ea călătoreşte în Mississippi pentru a-l găsi, fiind ajutată de un Elvis întors din morţi.

17

UNACCUSTOMED EARTH de Jhumpa Lahiri (Vintage 22 Contemporaries, 15 $) Poveşti despre anxietate şi transformare prin care trec nişte părinţi bengalezi şi copiii lor americani.

17

THE BODIES LEFT BEHIND de Jeffery Deaver (Pocket Star, 9.99 $) Adjuncta unui şerif este vânată în pădurile din Wisconsin de ucigaşi profesionişti, după ce descoperise locul unei crime a lor.

18

MUST LOVE HELLHOUNDS de Charlaine Harris, Nalini Singh, Ilona Andrews şi Meljean Brook (Berkley, 15 $) Nuvele cu diavoli, îngeri şi multe altele.

18

19*

DEAD TO THE WORLD de Charlaine Harris (Ace, 21 7.99 $) Iubitul vampir al lui Sookie Stackhouse a plecat în Peru, lăsând-o pe ea să se descurce cu şeful lui amnezic.

THE SHADOW OF THE WIND de Carlos Ruiz Zafón 8 (Penguin, 16 $) În Barcelona anului 1945, un băiat află că cineva încearcă să distrugă întreaga operă a autorului cărţii pe care el o iubeşte.

19

PLEASURE de Jacquelyn Frank (Zebra, 6.99 $) Un 2 preot rătăcit în ţinuturile sălbatice din Alaska întâlneşte o femeie care îi pune la încercare credinţa; un roman din seria Shadowdwellers.

20

A MERCY de Toni Morrison (Vintage International, 4 15 $) În America de secol XVII, o sclavă imploră un fermier din nord să o cumpere pe fiica ei pentru ca aceasta să aibă o viaţă mai bună.

20

ROUGH WEATHER de Robert B. Parker (Berkley, 9.99 $) 1 Spenser, un detectiv particular din Boston, se implică în cazul unei mirese răpite de la nunta de pe o insulă privată.

A PATH OUT OF THE DESERT: A Grand Strategy for America in the Middle East de Kenneth M. Pollack (Random House, 18 $) Pollack, fost repre-

zentant al administraţiei Clinton şi un suporter reformat al războiului din Irak, e de părere că Orientul Mijlociu va continua să fie un motiv principal de îngrijorare pentru politica americană şi insistă ca Statele Unite să adopte o abordare pe termen lung a problemelor de acolo.

HUNGER: A Novella and Stories de Lan Samantha Chang

(Norton, 13.95 $) Această culegere de debut de „poveşti elegiace luminoase“, aşa cum le descrie Claire Messud în Book Review, evocă vieţile familiilor de imigranţi chinezi. „Unii chinezi îşi găsesc norocul în America“, observă unul dintre personaje. „Tian şi cu mine nu ne-am numărat printre ei.

Poate că n-am avut puterea de a uita, care este esenţială pentru a merge mai departe“.

THE BLACK HOLE WAR: My Battle With Stephen Hawking to Make the World Safe for Quantum Mechanics de Leonard Susskind (Back Bay/Little,

Brown, 15.99 $) Hawking a prezis că atunci când găurile negre se vor evapora, informaţia din interiorul lor va dispărea. Susskind, un coleg danez, profesor de fizică teoretică la Stanford, arată că e probabil ca acesta să se fi înşelat.

THE BIG NECESSITY: The Unmentionable World of Human Waste and Why It Matters de Rose George (Holt/Metropolitan, 15$) În această carte inte-

resantă, George, jurnalistă britanică, tratează aspectele sociale, politice, biologice şi morale ale felului în care lumea percepe şi face faţă dejecţiilor umane.

WAITER RANT: Thanks for the Tip – Confessions of a Cynical Waiter de Waiter (Ecco/Harper Perennial, 14.99$) Chelnerul, care a fost deconspirat ca Steve Dublanica, este autorul popularului blog care stă la baza acestei cărţi. „Douăzeci la sută din americanii care iau masa în oraş sunt psihopaţi adaptaţi social“, spune el.

ELSA DIXLER

22

6

1

5

2

6

3

1

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna încheiată pe 5 septembrie, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile de gen); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes.com/books.

Ediţii broşate

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

NONFICŢIUNE

Săpt. în top

21 septembrie 2009

Săpt. aceasta

Săpt. în top

1

GLENN BECK’S „COMMON SENSE“ de Glenn Beck 13 (Mercury Radio Arts/Threshold Editions, 11.99 $) Cugetări despre guvernare inspirate de Thomas Paine. (†)

11

THE FAMILY de Jeff Sharlet (Harper Perennial, 15.99 $) Istoria Frăţiei, un grup secret evanghelic activ în politica americană.

2

MY LIFE IN FRANCE de Julia Child cu Alex Prud’homme 10 (Anchor, 15 $ şi 7.99 $) O biografie despre cum Julia Child a ajuns să stăpânească arta bucătăriei franceze.

12*

EAT, PRAY, LOVE de Elizabeth Gilbert (Penguin, 15 $) 136 Călătoria unei scriitoare în căutarea sinelui, timp de un an.

3

THREE CUPS OF TEA de Greg Mortenson şi David 136 Oliver Relin (Penguin, 15 $) Un fost alpinist clădeşte şcoli în sate din Pakistan şi Afganistan.

13

THE REASON FOR GOD de Timothy Keller (Riverhead, 16 $) Un preot abordează teme legate de îndoielile de zi cu zi şi apară credinţa în Dumnezeul creştin.

4

JULIE & JULIA de Julie Powell (Back Bay/Little, 10 Brown, 14.99 $; Little, Brown, 7.99 $) O relatare a cursei de a găti fiecare reţetă din cartea Juliei Child, Mastering the Art of French Cooking.

14

THE OMNIVORE’S DILEMMA de Michael Pollan 103 (Penguin, 16 $) Calea mâncării din pământ până în farfurie.

15

FREAKONOMICS de Steven D. Levitt şi Stephen J. Dubner 2 (Harper Perennial, 15.99 $) Un savant neconvenţional şi un jurnalist aplică teorii economice în toate domeniile, de la luptătorii de sumo care trişează până la rata în scădere a criminalităţii.

IN DEFENSE OF FOOD de Michael Pollan (Penguin, 19 15 $) Un manifest care ne îndeamnă: „Mâncaţi! Nu prea mult. În special vegetale“.

16

90 MINUTES IN HEAVEN de Don Piper şi Cecil 150 Murphey (Revell, 12.99 $) Un preot povesteşte experienţa lumii de dincolo pe care a avut-o după un accident.

6

THE TIPPING POINT de Malcolm Gladwell (Back 257 Bay/Little, Brown, 14.95 $) Un studiu despre epidemiile sociale, cunoscute drept tendinţe pasagere.

17

7

BLINK de Malcolm Gladwell (Back Bay/Little, Brown, 99 15.99 $) Importanţa instinctului în funcţionarea gândirii.

SAME KIND OF DIFFERENT AS ME de Ron Hall şi 47 Denver Moore cu Lynn Vincent (Nelson, 14.99 $) Prietenia neobişnuită dintre un vagabond şi un dealer de artă de succes, care s-au cunoscut într-un adăpost din Texas.

8

WHEN YOU ARE ENGULFED IN FLAMES de David 14 Sedaris (Back Bay/Little, Brown, 15.99 $) Eseuri umoristice despre vârsta a doua, mortalitate şi renunţarea la fumat.

18

THE POST-AMERICAN WORLD de Fareed Zakaria (Norton, 15.95 $) Despre progresul Chinei şi Indiei şi despre distribuţia puterii la nivel global.

9

I HOPE THEY SERVE BEER IN HELL de Tucker 101 Max (Citadel/Kensington, 15.95 $) Viaţa unui afemeiat beţiv şi egocentric.

19

A LONG WAY GONE de Ishmael Beah (Sarah 29 Crichton/Farrar, Straus & Giroux, 12 $) Un fost copil soldat descrie un masacru şi revenirea sa la umanitate.

10

MY HORIZONTAL LIFE de Chelsea Handler 45 (Bloomsbury, 14.95 $) Un jurnal al aventurilor de-o noapte.

5

8

5

7

STROKE OF INSIGHT de Jill Bolte Taylor 10 20* MY (Plume, 15 $) O cercetătoare a creierului uman împărtăşeşte ce a învăţat din accidentul cerebral suferit în 1996.

Sfaturi, Cărţi practice şi Diverse Săpt. aceasta

EDIŢII CARTONATE

Săpt. în top

1

MASTERING THE ART OF FRENCH COOKING VOL. 1, de Julia Child, Simone Beck şi Louisette Bertholle (Knopf, 40 $) O reeditare a cărţii care a consemnat începutul carierei Juliei Child.

2

32 ACT LIKE A LADY, THINK LIKE A MAN de Steve Harvey (Amistad/HarperCollins, 23.99 $) Sfaturi pentru relaţii de la gazda emisiunii The Steve Harvey Morning Show.

3

THE LAST LECTURE de Randy Pausch şi Jeffrey 74 Zaslow (Hyperion, 21.95 $) Gânduri despre importanţa „profitării de fiecare clipă“ de la un profesor care a murit de cancer la 47 de ani.

4

THE SECRET de Rhonda Byrne (Atria/Beyond 139 Words, 23.95 $) Legea atracţiei ca o cheie pentru a obţine ceea ce vrei.

5

FLAT BELLY DIET! COOKBOOK de Liz Vaccariello cu Cynthia Sass (Rodale, 27.99 $.) Reţete care însoţesc volumul Flat Belly Diet!, scrise de redactorii revistei Prevention.

4

3

Săpt. aceasta

EDIŢII BROŞATE

Săpt. în top

1

WHAT TO EXPECT WHEN YOU’RE 427 EXPECTING de Heidi Murkoff şi Sharon Mazel (Workman, 14.95 $) Sfaturi pentru viitorii părinţi. (†)

2

THE LOVE DARE de Stephen Kendrick, Alex Kendrick şi Lawrence Kimbrough (B&H, 14.99 $) O provocare pentru soţi ca 40 de zile să se iubească necondiţionat. (†)

50

3

JULIA’S KITCHEN WISDOM de Julia Child (Knopf, 14.95 $) Un ghid de referinţă cu reţete şi tehnici esenţiale de gătit, bazat pe însemnările lui Child.

4

4

THE FIVE LOVE LANGUAGES de Gary Chapman 110 (Northfield, 13.99 $) Cum să-ţi comunici dragostea astfel ca partenerul să înţeleagă.

5

SKINNY BITCH de Rory Freedman şi Kim Barnouin 112 (Running Press, 13.95 $) Sfaturi din lumea modelingului pentru o dietă vegetariană.

6

DINERS, DRIVE-INS AND DIVES de Guy Fieri cu 11 Ann Volkwein (Morrow, 19.95 $) O călătorie de-a lungul căreia sunt prezentate reţete de către starul de la Food Network: burgeri din Sacramento, plăcintă cu alune din Virginia şi altele.

7

HOW TO TAKE OVER TEH WURLD de profesorul Happycat şi icanhascheezburger.com (Gotham, 12 $) Poze amuzante cu pisici în ipostaze haioase, de pe siteul I Can Has Cheez Burger.

6

MASTER YOUR METABOLISM de Jillian Michaels şi 22 Mariska van Aalst (Crown, 26 $) Un plan de slăbire de la un antrenor din emisiunea The Biggest Loser de la NBC.

7

HOW TO SMELL A RAT de Ken Fisher cu Lara Hoffmans (Wiley, 24.95 $) Cinci semne cu ajutorul cărora se poate detecta şi evita frauda financiară. (†)

8

EXCUSES BEGONE! de Wayne W. Dyer (Hay House, 15 24.95 $) Cum să renunţi la vechile scuze şi să adopţi noi moduri de gândire care să te ajute să obţii fericirea. (†)

8

9*

THE TOTAL MONEY MAKEOVER de Dave 22 Ramsey (Nelson, 24.99 $) Cum să dobândeşti bunăstare financiară printr-o abordare cinstită a modului în care gestionezi banii.

HUNGRY GIRL 200 UNDER 200 de Lisa Lillien 21 (St. 10 Martin’s Griffin, 19.95 $) 200 de reţete cu mai puţin de 200 de calorii, pentru micul dejun, prânz, cină şi gustare.

9

THE PURPOSE-DRIVEN LIFE de Rick Warren (Zondervan, 14.99 $) Despre cum poţi găsi un sens în viaţă cu ajutorul lui Dumnezeu.

THE 4-HOUR WORKWEEK de Timothy Ferriss (Crown, 19.95 $) Cum să îţi reconstruieşti viaţa astfel încât să nu se mai reducă doar la muncă.

10

BECOME A BETTER YOU de Joel Osteen (Free Press, 15 $) Şapte secrete pentru a trăi cu bucurie.

10

3

1

58

55 5

23

CONFLUENŢE

LIAQUAT AHAMED

Viitorul finanţelor mondiale Acesta este al şaselea eseu dintr-o serie care explorează temele dominante şi curentele de gândire din diferite zone ale vieţii americane. Următorul eseu din această serie ce va continua de-a lungul mai multor luni va apărea în a doua jumătate a lunii octombrie. Toate eseurile apărute deja pot fi găsite la adresa nytimes.com/crossroads.

inanţele internaţionale au reprezentat dintotdeauna una dintre zonele mai inefabile ale economiei, parţial întrucât canalele prin care capitalul se mişcă prin lume sunt atât de întortocheate, încât întregul sistem pare să fi fost conceput de Rube Goldberg. Nu-i de mirare, aşadar, că dintre toate forţele şi dintre toţi factorii responsabili pentru actuala criză economică mondială – liberalizarea, Alan Greenspan, creditarea, puterea lobby-ului financiar, împrumuturile excesive pentru acţiuni speculative, securizarea ipotecilor, lăcomia Wall Street-ului – cel mai dificil de disecat este sistemul monetar internaţional.

Se ştie de mult că structura financiară globală, bazată pe dolar ca monedă a rezervelor mondiale, are un defect fundamental de construcţie care o face instabilă. Problema a fost identificată la începutul anilor ’60 de economistul belgian-american Robert Triffin, în volumul Gold and the Dollar Crisis. Scriind despre acumularea de dolari în Europa, el a susţinut că sistemul are potenţialul de a se autodistruge. Străinii pot cumpăra dolari doar dacă Statele Unite au deficite de cont curent – cu alte cuvinte, consumă mai mult decât câştigă. Dar împrumuturile acordate celor care trăiesc peste mijloacele de care dispun prezintă pericole evidente şi acest lucru este valabil şi în cazul ţărilor. Astfel, deficitele americane necesare pentru a furniza dolari restului lumii pentru tranzacţii internaţionale aveau ca efect şi subminarea încrederii în această monedă. Conform previziunii lui Triffin, o criză care să afecteze sistemul era inevitabilă. Ea chiar s-a produs, la începutul anilor ’70.

La începutul acestui deceniu, un grup de comentatori – dintre care cel mai convingător a fost Martin Wolf de la Financial Times – au actualizat teoria lui Triffin şi au aplicat-o situaţiei de acum. Dacă Triffin era preocupat mai ales de acumularea de dolari în Europa, astăzi problema este valabilă în cazul Asiei. Având experienţa crizei financiare din 1997, ţările din Asia de Est au făcut depozite în dolari ca măsură de siguranţă faţă de posibila insolvenţă a băncilor locale sau faţă de eventualele declinuri economice mondiale. Aproximativ în aceeaşi perioadă, China a dat drumul programului de creştere economică pe baza exporturilor, care miza pe menţinerea artificială a cursului monedei naţionale la un nivel scăzut.

Ceea ce s-a întâmplat ulterior a generat interpretări diverse. Unii susţin că pentru a absorbi aceste bunuri de peste hotare şi a evita, în acelaşi timp, creşterea şomajului, Statele Unite au stimulat, în mod conştient, cererea. Cu alte cuvinte, ţara a fost forţată să trăiască peste mijloacele sale. Alţii cred că Federal Reserve a interpretat greşit scăderea preţurilor ca un simptom al cererii inadecvate, în loc să vadă în ea o creştere uluitoare şi unică a ofertei de bunuri ieftine, şi a menţinut ratele dobânzilor la un nivel scăzut pentru o perioadă neobişnuit de lungă, ceea ce a provocat boom-ul iluzoriu din sectorul imobiliar.

Oricare ar fi explicaţia, rezultatul a fost o acumulare enormă de dolari în mâinile băncilor centrale asiatice. Odată investiţi în piaţa americană de obligaţiuni, aceşti dolari au determinat scăderea şi mai accentuată a ratelor dobânzilor pe termen lung, iar creditul a devenit şi mai ieftin, în mod artificial.

Rezervele de dolari din afara Statelor Unite au reprezentat şi catalizatorul unei transformări remarcabile în circuitul banilor în lume. SUA au început să funcţioneze ca o bancă gigantică, luând depozite pe termen scurt din ţările cu surplus de lichidităţi şi făcând investiţii riscante, pe termen lung, în ţară şi în străinătate.

Cifrele sunt năucitoare. În 1996, Statele Unite aveau active şi obligaţiuni de circa 5 trilioane de dolari. În 2007, suma ajunsese la 20 de trilioane. Ca orice bancă, SUA erau vulnerabile la o retragere masivă şi rapidă a depunerilor. Temerea principală era că ţara se va confrunta la un moment dat cu o versiune modernă a dilemei lui Triffin şi va trebui să facă faţă consecinţelor unei prăbuşiri a încrederii în dolar.

Pâna la urmă, actuala situaţie dificilă a fost provocată însă de un alt simptom al aceleiaşi Liaquat Ahamed a scris „Lords of Finance: The Bankers Who Broke the World“, o carte despre cauzele Marii Crize.

24

boli. După cum arată Wolf în cartea sa Fixing Global Finance din 2008, Statele Unite au fost capabile să absoarbă toate bunurile provenind din Asia doar permiţându-le consumatorilor să se îndatoreze din ce în ce mai mult – un proces care are, totuşi, o limită. Mai mult, afluxul de bani a depăşit, pur şi simplu, capacitatea instituţiilor financiare de a-l gestiona.

O bună parte din bani a ajuns, de exemplu, în segmentele nereglementate ale sistemului bancar global, precum depozitele off-shore din conturile unor bănci neamericane. Aceste bănci, invadate de lichidităţi şi disperate să găsească plasamente, au devenit ţinte uşoare pentru băncile de investiţii americane interesate să vândă ipoteci securizate. Când o mare parte dintre aceste împrumuturi au dat chix, am ajuns să ne confruntăm nu cu o prăbuşire a încrederii în dolar, ci cu o criză a sistemului financiar mondial.

Cataclismele economice din trecut au determinat schimbări dramatice în sistemul financiar internaţional. Marea Criză din 1929 a dus la abandonarea etalonului aur. Regresul economic de la sfârşitul anilor ‘60 şi începutul anilor ’70 a indus prăbuşirea Bretton Woods. Va provoca actuala criză schimbări similare?

Până în prezent am evitat repetarea Marii Crize. Ţările au urmat împreună politicile macroeconomice corecte – protejând şi recapitalizând sistemele bancare, reducând la sânge ratele dobânzilor şi permiţând adâncirea deficitelor bugetare.

Deocamdată nu avem semne că ar exista un protecţionism similar cu cel care a generat legea Smoot-Hawley în 1930. Cea mai mare îngrijorare, totuşi, este aceea că în actualul context economic, cele două grupuri de ţări care au fost cel mai puternic afectate de criză sunt tocmai cele care au o vulnerabilitate mai mare în faţa forţelor globalizării: economiile din Asia bazate pe exporturi şi cele din ţările – mai ales est-europene – care depind într-o bună măsură de capital străin.

Unele păreri spun că lumea se adaptează fără mari probleme noilor realităţi. Consumatorii americani îndatoraţi strâng cureaua. Economiile asiatice îşi reconsideră politica de a se baza atât de mult pe exporturi şi dau mai multă atenţie consumului intern pentru a înregistra creştere economică. Având mai puţini bani de reciclat, băncile internaţionale, care au gestionat foarte prost problema, se reorganizează.

Dar există două pericole din cauza cărora situaţia s-ar putea înrăutăţi. În primul rând, Chinei i se pare prea dificil sau prea costisitor din punct de vedere politic să îşi restructureze economia şi, în ciuda schimbărilor de pe piaţa mondială, apasă în continuare pedala de acceleraţie a exporturilor. Întrucât consumatorul american nu îşi mai permite să cumpere, aceste lucruri pot declanşa o serie de războaie comerciale între ţările asiatice ce vor concura pe pieţe din ce în ce mai mici. În al doilea rând, ne-am putea confrunta cu o nouă versiune a dilemei lui Triffin: e suficient ca o mică parte Acumularea de din posesorii străini de dolari să se sperie de problemele rezerve în dolari bugetare americane pentru ca, exact în momentul în care economia încearcă să-şi revină, să se înregistreze o creşîn afara Statelor puternică a costului capitalului. Riscul unei asemenea Unite a transfor- tere situaţii se află cu siguranţă în atenţia autorităţilor chineze. mat această ţară Zhou Xiaochuan, guvernatorul Băncii Populare din Chis-a referit explicit la dilema lui Triffin într-un discurs într-o bancă gigan- na, susţinut în luna martie, pe tema necesităţii de reformă în tică, susceptibilă, sistemul monetar internaţional.

La fel ca actuala criză, Marea Criză a fost provocată de o ca orice altă bancă, defecţiune în sistemul financiar internaţional. Naţiunile şi-au de insolvenţă. pierdut încrederea în capacitatea sistemului de a împăca interesele şi ambiţiile lor divergente. După cum dovedeşte Harold James în The End of Globalization: Lessons From the Great Depression, rezultatul a fost o retragere dezastruoasă din calea globalizării. Economiile lumii s-au ascuns în spatele barierei unor tarife ridicate de import, a controlului importurilor şi a restricţiilor în fluxul de capital.

Până şi liberalul John Maynard Keynes, cândva un susţinător al comerţului liber, şi-a pierdut încrederea în pieţele deschise. În 1933, în plină criză, el a scris: „Simpatizez, aşadar, cu cei care ar minimiza, nu ar maximiza, legăturile economice dintre naţiuni. Ideile, cunoştinţele, ştiinţa, ospitalitatea, turismul – acestea sunt lucrurile care ar trebui să fie prin natura lor internaţionale. Dar bunurile ar trebui să rămână acasă oricând este posibil şi, mai presus de toate, finanţele ar trebui să fie în principal naţionale“.

Până când vom reuşi să împăcăm ambiţiile ţărilor asiatice, în special ale Chinei, în privinţa exporturilor cu capacitatea restului lumii de a importa şi până când vom reuşi ca volumul şi valoarea rezervelor să depindă mai puţin de schimbările survenite în politica macroeconomică a unei ţări, riscul unei pierderi similare de încredere în h sistemul financiar internaţional persistă.

ILUSTRAŢIE DE POST TYPOGRAPHY