NYTBR 23 | 1 septembrie 2008

Preþ: 2,5 lei

Copyright © 2008 The New York Times

Ediþia în limba românã, nr. 23 – 30 iunie 2008

Urmãtorul numãr apare pe 8 septembrie 2008.

Poet urban de William Logan POEME ALESE de Frank O’Hara. Editor: Mark

Ford. 265 pag. Alfred A. Knopf. 30 $.

În cazul poeþilor, moartea e adesea un pas bun în carierã. Nici nu se terminã bine funeraliile ºi nici nu apucã lumea sã termine de mâncat la pomanã cã editurile ºi dau drumul la tipar pentru a scoate o ediþie finalã de poeme alese, corectate solemn pânã la ultima virgulã capricioasã. ªi totuºi, nu tuturor poeþilor le e de folos un asemenea volum complet, care ar putea pecetlui pe veci o reputaþie: într-adevãr, acest gen de carte a fost numit uneori piatrã de mormânt. O antologie de poezii poate fi necruþãtoare în cazul unui poet al cãrui geniu a strãlucit intermitent, ca un licurici.

La 40 de ani, Frank O’Hara a fost lovit într-o noapte de un jeep, pe o plajã din Fire Island. A murit la abia doi ani dupã publicarea volumului Lunch Poems (1964), care l-a ºi fãcut cunoscut majoritãþii cititorilor. Ca poet a scris atât de mult – atât de frenetic ºi de inegal – încât a devenit dificil sã faci o sumã corectã a talentului sãu nestãvilit ºi puternic. O’Hara s-a nãscut în Baltimore ºi a mers la Harvard, fiind coleg de camerã cu Edward Gorey ºi prieten cu John Ashbery. Dupã facultate, s-a apucat sã lucreze aproape imediat la Muzeul de Artã Modernã, unde s-a ridicat rapid la poziþia de curator asociat. Cum s-a nimerit în mijlocul unui grup de pictori ºi poeþi din care fãceau parte Willem ºi Elaine de Kooning, Franz Kline, Larry Rivers, Helen Frankenthaler, Jackson Pollock, James Schuyler ºi Kenneth Koch, era continuare în pag. 6 HARRY REDL (1958)

GOLF: HOLLY BRUBACH FACE O PARTIDÃ CU CARL HIAASEN, LEIGH MONTVILLE ªI DAN JENKINS PAGINA 8

30 iunie 2008

13

10

Ficþiune & Poezie 1

9

10

DEVIL MAY CARE

11

THE SPIES OF WARSAW

de Alan Furst Recenzie de Alessandra Stanley 14

17

14

15

PERSONAL DAYS

de Ed Park Recenzie de Mark Sarvas

22

IMAGINING NABOKOV:

Russia Between Art and Politics de Nina L Khrushcheva Recenzie de Steve Coates

Eseu 23

7

MICROCOSM:

E Coli and the New Science of Life de Carl Zimmer Recenzie de Peter Dizikes 8

THE DOWNHILL LIE:

A Hacker’s Return to a Ruinous Sport de Carl Hiaasen THE MYSTERIOUS MONTAGUE:

A True Tale of Hollywood, Golf, and Armed Robbery de Leigh Montville Recenzii de Holly Brubach

GRAND NEW PARTY:

How Republicans Can Win the Working Class and Save the American Dream de Ross Douthat and Reihan Salam Recenzie de Norman Ornstein

Nonficþiune 5

RIGHT IS WRONG:

How the Lunatic Fringe Hijacked America, Shredded the Constitution, and Made Us All Less Safe (and What You Need to Know to End the Madness) de Arianna Huffington Recenzie de Jack Shafer

MORE THAN IT HURTS YOU

de Darin Strauss Recenzie de Louisa Thomas 19

MAPS AND LEGENDS:

Reading and Writing Along the Borderlands de Michael Chabon Recenzie de Mark Kamine

THE WHITE KING

de Gyorgy Dragoman Recenzie de Danielle Trussoni

THE HEBREW REPUBLIC:

How Secular Democracy and Global Enterprise Will Bring Israel Peace at Last de Bernard Avishai Recenzie de Adam LeBor

de Sebastian Faulks, scris de Ian Fleming Recenzie de Alex Berenson 13

WHITE PROTESTANT NATION:

The Rise of the American Conservative Movement de Allan J Lichtman Recenzie de David Frum

THE FRANCHISE BABE

de Dan Jenkins Recenzie de Holly Brubach 12

APPLES AND ORANGES:

My Brother and Me, Lost and Found de Marie Brenner Recenzie de James Panero

SELECTED POEMS

de Frank O’Hara. Editat de Mark Ford Recenzie de William Logan 8

14

Rãscrucile culturale ale Levantului de Rachel Donadio

Articole & Bestselleruri 4

Editorial

18

Bestselleruri ediþii cartonate

18

Selecþia editorilor

18

TBR: Din culise

20

Bestselleruri ediþii broºate

20

Raftul cu ediþii broºate

Vhe New York Times Book Review, ediþia în limba românã (ISSN 1937-920X) apare sãptãmânal, publicat de Universe Publishing House Inc. Copyright © 2008 The New York Times. All Rights Reserved. Toate drepturile rezervate.

REDACTOR-ºEF: Virginia Costeschi; TRADUCÃTORI: Cristiana Viºan, Ioana Chira, Cãtãlin Pruteanu, ªtefan Bodea, Stanca Radu, Mihai Paraschiv; PROOFREADING: Anda Ciurte; SALES: virginia@edituraunivers.ro; PR: ARENA Communications, cecilia@arenacommunications.ro; MACHETARE ªI PRE-PRESS: Constantin Niþã; TIPAR: GRASPO CZ.

2

Editorial

William Logan, care face recenzia unei colecþii de poezii a lui Frank O’Hara pe coperta numãrului de sãptãmâna aceasta, este poet ºi critic ºi locuieºte în Gainsville, Florida. Nu cumva una dintre ocupaþiile sale literare, am întrebat, interfereazã cu cealaltã? „Un poet care scrie criticã trebuie sã aibã grijã sã evite a face greºit douã lucruri în loc de unul singur rezonabil de bine, sau cel puþin rezonabil de slab“, ne-a spus Logan într-un interviu prin e-mail. „Poezia ºi critica nu interfereazã una cu cealaltã, nu în mod direct, însã solicitã atenþia în moduri care nu sunt totdeauna uºor de acomodat simultan, sau chiar unul dupã celãlalt. Mãrturisesc cã sunt momente, atunci când scriu criticã, când simt cã mai degrabã aº face poezie – nu pot spune acelaºi lucru ºi despre situaþia inversã“. În legãturã cu primele sale contacte cu lucrãrile lui O’Hara, Logan ne-a spus: „Am participat cândva la un atelier de poezie þinut de un prieten, membru al anturajului lui O’Hara, aºa cã sunt sigur cã Lunch Poems a fost frecvent citat. Din pãcate nu mai þin minte nimic din acel atelier, care în general a fost contrar tuturor iluziilor mele estetice. Un an sau doi mai târziu, totuºi, l-am ascultat pe Richard Howard citind Poem («Lana Turner s-a prãbuºit!») atât de fermecãtor încât, poate pentru prima datã, am apreciat ceea ce O’Hara încerca sã facã“.

Editorii

Online

PODCAST: Programaþi pentru aceastã sãptãmânã sunt Ross Douthat

ºi Reihan Salam, autorii volumului „Grand New Party“; Alessandra Stanley despre ultimul roman de spionaj al lui Alan Furst; Rachel Donadio cu informaþii din teren; ºi Dwight Garner cu noutãþi legate de best seller-uri. Gazda este Sam Tanenhaus, editorul Book Review.

PAPER CUTS: Blogul Book Review discutã cãrþi ºi alte tipuri de informaþie tipãritã.

FIRST CHAPTERS: Extrase din „Devil May Care“, de Sebastian Faulks; „The Spies of Warsaw“, de Alan Furst; ºi alte cãrþi.

BOOKS UPDATE E-MAIL: Primiþi un sumar selectiv al noilor recenzii în fiecare vineri. nytimes.com/books

4

ILUSTRAÞII: JOE CIARDIELLO (SUS) ªI CHRISTOPH NIEMANN

Citind Lolita în Moscova Nina Khrushcheva îl vede pe Nabokov ca pe un profet pentru ruºii contemporani.

DE STEVE COATES

O

OPERÃ de artã nu are absolut nici o importanþã pentru societate“, insista Vladimir Nabokov. „E importantã doar pentru individ ºi doar cititorul individual e important pentru mine“. Nabokov era în realitate un oponent notoriu al grupãrilor sau „miºcãrilor“ de orice gen, fie politice, artistice sau sociale. Aºa cã e greu sã

„

IMAGINING NABOKOV

Russia Between Art and Politics de Nina L. Khrushcheva.

233 pag. Yale University Press. 28 $.

nu te amuzi la încercãrile contorsionate ale Ninei L. Khrushcheva de a-l recruta ca figurã de vazã sociopoliticã pentru þara sa natalã, în serioasa ºi imperioasa ei carte Imagining Nabokov: Russia Between Art and Politics (Imaginându-l pe Nabokov: Rusia între artã ºi politicã). „«Americanul» Nabokov din cea de-a doua jumãtate a secolului XX e cel mai important fenomen cultural ºi literar pentru Rusia în prima jumãtate a secolului XXI“, susþine Khrushcheva, salutându-l pe Nabokov ca „profet“ ºi proclamându-se pe ea însãºi ca „propovãduitoarea“ lui. Cu personajele sale independente, autosuficiente, „este manualul ºi harta noastrã pentru perioada actualã de tranziþie de la un spaþiu închis ºi comun la alternativa occidentalã, una deschisã ºi competitivã“. Khrushcheva este o maestrã a acestui gen de declaraþii emoþionante, dar, în esenþã, lipsite de conþinut, livrate într-un vârtej ameþitor de formalism academic, reflecþie „intens personalã“ ºi generalizare exhaustivã, adesea implicând caracteristici naþionale – ruºii sunt romantici, emoþionali, sufletiºti, nepractici ºi aºa mai departe.

Rezultatul e un „dialog“ cu Nabokov care devine mult prea literal când Khrushcheva cãlãtoreºte la Montreux, Elveþia, pentru a conversa cu statuia din bronz a romancierului, într-o discuþie de suflet complet nereuºitã, compusã dintr-un amestec de citate din operele scriitorului ºi rânduri scrise pentru el de Khrushcheva. Oricât de proteic ar fi putut fi el, adevãratul Nabokov n-a fost niciodatã atât de lipsit de umor ca palida sa paiaþã.

Khrushcheva, profesor asociat de relaþii internaþionale la New School, ar trebui sã fie mai îndreptãþitã decât majoritatea în a ºi-l imagina pe romancier ºi a-i evalua impactul asupra cititorilor ruºi. Ca ºi el, e o iubitoare a literaturii, o expatriatã poliglotã, profesoarã de colegiu, „reprezentant incontestabil al clasei de mijloc“ ºi membrã a „elitei înlãturate de la putere“: Nikita Hruºciov a fost strãbunicul ei. ªi e perfect conºtientã cã pretenþiile ei de rudenie spiritualã cu autorul Bend Sinister ºi Invitaþie la eºafod vor Steve Coates, editor al Book Review, e coautor al „Nabokov’s Blues: The Scientific Odyssey of a Literary Genius“.

FOTO: HORST TAPPE/PIX INC. — TIME LIFE PICTURES — GETTY IMAGES

Vladimir Nabokov la Palace Hotel din Montreux, Elveþia, unde a trãit începând cu 1961. fi ridiculizate de cei care gãsesc puþine puncte comune între plecarea ei cu acte în regulã din Rusia ºi fuga pe viaþã ºi pe moarte a familiei lui Nabokov din calea bolºevicilor.

Interesul Khrushchevei în promovarea lui Nabokov în Rusia e de asemenea bine intenþionat. În 2001, predând un curs la Universitatea de Stat din Moscova intitulat „Nabokov ºi noi“, a detectat o relaþie directã între entuziasmul studenþilor ruºi pentru subiectul ei ºi o atmosferã de speranþã, deschidere ºi libertate din þarã. Dar, vai!, cinci ani mai târziu descoperã cã Rusia lui Putin „a renunþat aproape total la Nabokov, împreunã cu personajele sale ºi cu prelegerile sale de excepþie, la fel cum a abandonat reformele democratice, prea nerãbdãtoare pentru a le mai suporta“.

Aceastã imagine a adoptãrii rapid abandonate a lui Nabokov de cãtre þara sa natalã e captivantã, dar poate fi doar un miraj. Impresia Khrushchevei pare bazatã aproape exclusiv pe opiniile celor 30 de studenþi ai cursului din Moscova, pe de o parte, iar pe de alta, pe atmosfera de la o scurtã întâlnire unde a conferenþiat, la Muzeul Nabokov din St. Petersburg, în 2006. Cititorul sceptic e îndreptãþit sã bãnuiascã cã problema cititorilor ruºi ai lui Nabokov e mult mai complexã decât aratã perspectiva propovãduitoarei sale.

Khrushcheva e evident sincerã în credinþa cã tendinþele occidentalizatoare ale lui Nabokov, vãdite în personalitatea ºi, în special, în scrierile sale, ar putea, oarecum, sã indice þãrii calea spre un viitor modern, adicã occidentalizat. Americanii ar putea pre-

supune cã este un rol nobil, dar s-ar înºela: Nabokov individualistul, în perspectiva Khrushchevei, a devenit o poveste americanã de succes tocmai datoritã indeferenþei egocentriste ºi a nemiloasei autopromovãri pe care o gãseºte peste tot în viaþa ºi opera lui. Nabokov, argumenteazã îndelung, a fost „Salieri pentru inocentul Mozart al lui Puºkin“, dar numai un Salieri poate oferi reþeta „supravieþuirii ºi a succesului în lumea occidentalã“, ceea ce pentru Khrushcheva, cel puþin din punct de vedere abstract, pare un domeniu dur, chiar infernal, exact opusul Americii lui Nabokov.

K

HRUSHCHEVA susþine cã îl iubeºte pe Nabokov, dar pune mai mult suflet în denigrarea lui: pentru „indiferenþa lui îngâmfatã, rece ºi emfaticã faþã de noi, oamenii obiºnuiþi, nedemni de geniul sãu“; pentru „dispreþul faþã de tradiþia literaturii ruseºti de orientare socialã“; pentru „cruzimea“ lui, „aroganþa totalã“, „vanitate ºi aere“ ºi pentru înfierarea celorlalþi scriitori; pentru „lipsa de eroism «fizic»“ spre deosebire de Osip Mandelstam, mort în gulag; pentru naºterea lui aristocraticã ºi pentru multe altele. Nabokov ar putea fi primul profet care e miruit cu vitriol.

Khrushcheva aminteºte parþial un cunoscut proces estetic împotriva lui Nabokov, iar cartea ei poate fi de asemenea vãzutã ca o extensie a discursului despre personalitatea „realã“ a autorului ºi rolul pe care l-a jucat în opera lui (reflectat memorabil în titlurile unor articole de jurnal literar ca „Nabokov ºi maleficul“). Estetica e mereu în dezbatere,

dar Imagining Nabokov nu reuºeºte ca încercare de rezolvare a numeroaselor necunoscute prezentate de viaþa unui om care a fost de o complexitate profundã prin naturã, prin circumstanþe ºi prin artã.

Prea ades, Khrushcheva construieºte pe teren alunecos. De exemplu, misterioasa ei insistenþã cã, arogant, Nabokov „le-a trântit uºa în nas“ cititorilor cãrþii Speak, Memory, unul din cele mai lãudate volume de memorii ale secolului XX, pare a fi bazatã doar pe faptul cã autorul foloseºte, cu dublu sens, expresia, adresând-o soþiei sale, Véra, persoana cãreia îi dedica de obicei cãrþile. În altã parte, hiperbola distruge argumentaþia Khrushchevei. E corect sã deplângi respingerea calculatã a lui Nabokov pentru autorii pe care îi dezaproba, dar sã susþii cã „nu vorbeºte de bine pe nimeni“ înseamnã sã-i induci grosolan în eroare pe cititori – la fel ca ºi afirmaþia cã nu are „nici o simpatie pentru martirii politici“. Iar Khrushcheva, desigur, are ºi motive personale; noteazã cã Nabokov, luptãtor antisovietic incontestabil în Rãzboiul Rece, l-a vorbit de rãu pe strãbunicul ei, atât în ficþiune cât ºi în alte locuri.

Dar, pentru a ajunge la adevãratul miez al studiului Khrushchevei, cum rãmâne cu harta ºi cartograful acesteia? Cum justificã ea spiritualiceºte (desigur, în sensul rusesc) numirea unui narcisist american ca salvatorul ei ruso-cosmopolit? Demonstraþia e construitã pe „bunãtatea artisticã“ a lui Nabokov, în special pe bunãtatea a douã dintre personajele lui, Dolores Haze ºi, mai ales, exilatul rus americanizat Timofey Pnin. „Bunãtatea e nemuritoare“, scrie ea, „mai ales când e o bunãtate care trece peste durere ºi nedreptate“.

Cu siguranþã, Khrushcheva are dreptate sã spunã cã, în esenþã, datoritã unor asemenea eroi „îl citim ºi-l iubim pe Nabokov“. Într-adevãr, eroii inocenþi, cu bun-simþ, victimizaþi, blânzi sau buni par sã stea în mod misterios în centrul mai multor povestiri de Nabokov, chiar dacã sunt de obicei umbriþi de „rãufãcãtorii ºarmanþi“ – Kinbote, Humbert Humbert, Van Veen – dar ºi de propriul stil literar orbitor. Cu toate cã Khrushcheva pare surprinsã de descoperirea ei, e departe de a face o observaþie inovatoare ºi ar fi putut sã mai adauge alþi inocenþi cu sufletul mare: Lucette în Ada sau ardoarea; Cynthia ºi Sybil Vane în The Vane Sisters; John Shade ºi acea „sãrmanã micã persoanã“, fata lui, Hazel, în Pale Fire; chiar ºi Klara în Mary, primul sãu roman. Dar pentru Khrushcheva, semnificaþia unor asemenea eroi (mulþi, din întâmplare, americani pursânge) pare sã fie cã, prin ei, „cu generozitate, în felul rusesc“, Nabokov „a contrabalansat indiferenþa democraþiei“. În final, aceasta pare o modalitate prea fragilã de a salva un om atât de inuman pe cât îl zugrãveºte Khrushcheva pe Nabokov, într-un portret pe care cei mai buni cititori ai sãi nu-l vor recunoaºte. Dacã ruºii au cu adevãrat nevoie de un profet, pot cu siguranþã sã gãseascã ceva mai bun decât ame□ ricanul urât al Khrushchevei.

5

Poet urban

continuare din pag. 1

probabil firesc sã scrie poezii inspirate din petrecerile lor, din vrajbele, idilele ºi bârfele lor la beþie. Însã, pentru stilul poetic a acelei epoci, nu era deloc firesc. Totuºi, în atmosfera nãvalnicã a Manhattan-ului postbelic, tinerii poeþi ostili filistinilor din jurul lor (chiar ºi artiºtii rãsfãþaþi cred cã societatea lor e filistinã) invidiau bravada tehnicã ºi inovaþia rebelã a expresioniºtilor abstracþi. Poeþii de la New York School, dupã cum au ajuns sã fie cunoscuþi în cele din urmã, stãteau bine la capitolul spontaneitate ºi prost la efectele literare tradiþionale. O’Hara ºi-a adus aminte mai târziu, conform biografiei scrise de Brad Gooch, City Poet, cã el ºi alþi poeþi tineri „ne împãrþeam timpul între barul literar San Remo ºi barul artiºtilor, Cedar Tavern. La San Remo ne certam ºi bârfeam, iar la Cedar adesea scriam poezii în timp ce-i ascultam pe pictori certându-se ºi bârfind. Din câte ºtiu eu, nimeni nu picta la San Remo ascultându-i pe scriitori certându-se“.

Poemele de început ale lui O’Hara, cele scrise la Harvard ºi imediat dupã aceea, sunã ca niºte versuri scrise de Wallace Stevens în faþa unui magazin de rãcoritoare („Oh! Canguri, paiete, sifon cu ciocolatã! / Câtã frumuseþe purtaþi în voi! Perle, / muzicuþe, iuiube, aspirine!“). Strident, jubilând ca un þipar, un talent în cãutarea nãucitoare a formei, poetul face risipã de semne de exclamaþie ca de bomboane ieftine. Pozând într-un inocent mirat, O’Hara era atras de aspectele ilogice ºi absurde, de un spirit ºi de o înfãþiºare foarte diferite de cele ale unor poeþi precum Yeats, Eliot ºi Lowell.

Atunci când Auden a ales volumul de debut al lui Ashbery pentru Seria Yale a Poeþilor Tineri, lui O’Hara i-a scris un mesaj atent de respingere, spunându-i: „Cred cã tu (ºi John de asemenea, la o adicã) trebuie sã aveþi grijã la ceea ce este întotdeauna marele pericol cu orice stil «suprarealist», adicã sã nu faceþi confuzie între relaþii realmente nonlogice care stârnesc mirarea ºi cele accidentale, care nu stârnesc decât uimirea ºi, în cele din urmã, oboseala“.

Aspectul particular al stilului „suprarealist“ al lui O’Hara e cã acesta nu seamãnã cu opera de început a lui Ashbery, ci cu cea târzie a prietenului sãu. Iatã o mostrã de O’Hara: Câþi copaci ºi câte tigãi Am iubit ºi pierdut pe veci! Guernica zbierând ai grijã! dar eram cu toþii prea ocupaþi sã sperãm cã ochii noºtri îi vorbeau lui Paul Klee. Mama ºi tata m-au întrebat ºi eu le-am spus din pantalonii mei strâmþi ºi albaºtri cã ar trebui sã iubim doar pietrele, marea, personajele eroice.

Copil rãtãcit! Sã vezi ce ciomãgealã-þi dau!

Ashbery a dezvoltat asemenea absurditãþi indiferente, transformându-le într-un stil antiliterar fermecãtor, dar O’Hara s-a plictisit repede de asta. El se afla mereu în cãutarea unor stimuli intenºi, de preferinþã vreunul niþel bizar – ceea ce nu e chiar rãu pentru un curator de picturã modernã, poate, dar care nu e neapãrat bine pentru un poet (O’Hara trata arta contemporanã cu mult mai multã prudenþã decât poezia). A început sã compunã poezii pornind de la orice se întâmpla în jurul lui – astãzi, în aceeaºi manierã s-ar scrie un blog. Totuºi, uneori, interesul lui pentru banalitãþi, pentru nimicnicia vieþii, pãrea sã respingã orice element – metrul, simbolul calculat, tonul poetic grav – asociat cu stilul artei. Oricât de mult þi-ar plãcea Four Quartets sau Lord Weary’s Castle, e revigorant sã deschizi un volum de O’Hara ºi sã citeºti: LeRoi intrã ºi-mi spune cã Miles Davis a fost ciomãgit de 12 ori azi-noapte în faþã la BIRDLAND de un poliþai o doamnã ne cere 5 cenþi pentru o boalã îngrozitoare dar noi nu-i dãm nimic pentru cã nouã William Logan e poet ºi critic, iar cele mai recente cãrþi ale lui sunt „The Whispering Gallery“ ºi „The Undiscovered Country“.

6

Artiºti la Cedar Tavern, în 1959. „Adesea scriam poezii ascultându-i pe pictori certându-se“, îºi amintea Frank O’Hara. nu ne plac bolile îngrozitoare, apoi ne ducem sã mâncãm niºte peºte ºi sã bem o bere e aºa de miºto dar ticsit nu ne place Lionel Trilling ne spunem noi, ne place Don Allen nu ne place Henry James aºa de mult ne place Herman Melville nu vrem sã fim nici mãcar pe aleea poeþilor din San Francisco nu vrem decât sã fim bogaþi.

Stilul impetuos, liniile frânte ca niºte crutoane, punctuaþia care ºchioapãtã sau lipseºte cu desãvârºire: aceste elemente surprind pripa oraºului ºi zbuciumul sãu, deºi lumea fizicã a lui O’Hara e, în mod ciudat, stoarsã de vlagã. Fiecare poezie pare sã înceapã de la zero. Coperta-spate de la Lunch Poems pretindea cã adesea O’Hara „hoinãrind prin lumina spartã ºi zgomotoasã a dupã-amiezii din Manhatttan, se oprea la câte o maºinã de scris Olivetti, þinutã ca mostrã într-un magazin, ca sã scrie vreo 30 sau 40 de rânduri de reflecþii“. Ceea ce era cât se poate de puþin probabil (ºi cu atât mai puþin ideea cã s-ar fi „retras la un depozit sau la o staþie de pompieri ca sã-ºi zugrãveascã neînþelegerile calculate despre întrebãrile veºnice ale vieþii“); însã nãscocirea era pe cât de aproape de o Ars Poetica pe cât a reuºit vreodatã un poet.

Poate cã instinctele lui O’Hara au fost antiromantice, însã Wordsworth ar fi observat cã plimbãrile prin Manhattan nu erau chiar aºa de diferite de cele pe vreo colinã stâncoasã din Regiunea Lacurilor. Observai un lucru, apoi altul; ºi poate cã te apucai sã scrii câteva versuri, din mers. Latura poeziei care îi stârnea cele mai mari obiecþii lui O’Hara era, însã, truda. Un poet ca Yeats îºi transpunea primele gânduri, adesea formulate în prozã, în versuri care ascundeau eforturile transformãrii lor („Poate cã un vers ne va lua ore întregi; / ªi totuºi, dacã nu pare un gând de moment, / În zadar ne-am mai chinuit sã le coasem ºi descoasem“). Truda niciodatã n-a trebuit sã parã laborioasã. O’Hara voia ca poeziile lui sã parã uºoare ca ºi cum le-ar fi fãcut la maºina de cusut, dar sã nu depunã nici un efort.

Geniul poetului în aceste poezii de tip „Fac asta sau fac cealaltã“, dupã cum le spunea el, consta în a înceta sã ai un scop

demonstrabil: gândirea neconvenþionalã, care constituia în mod normal mijlocul prin care se ajungea la scrierea unui poem, devenea în cazul lui un scop impetuos ºi rãvãºit. Scria compulsiv despre orice îl emoþiona – despre amanþii lui, despre pictura avangardistã, despre balet ºi, fireºte, despre filme (puþini poeþi au invocat-o, la modul sincer, pe Googie Withers).

Poate cã Wilde ar fi spus cã asemenea lucruri sunt prea importante pentru a nu scrie despre ele la modul frivol, însã O’Hara nu se confruntã aproape niciodatã cu vidul din aceastã viaþã generoasã, dar plinã de dorinþe vulgare – dacã în poeziile lui se dezvãluie vreun aspect din subconºtient, acesta e foarte greu de detectat. Poeziile lui descriu o pastoralã urbanã în care nimeni n-are o slujbã adevãratã, în care martini-urile curg ca ambrozia ºi în care zilele paradisiace sunt marcate de sosirea unui nou numãr din antologia New World Writing. Cãutarea lui Whitman a democraþiei prin limbajul vulgar american – ceea ce el numea argou – dupã un secol luase forma unor meditaþii comice ale unui tânãr înfumurat care cutreierã oraºul (O’Hara a scris despre viaþa de homosexual cu o nonºalanþã agreabilã care rareori a mai fost egalatã de atunci; prin opoziþie, Allen Ginsberg era uºor sinistru în privinþa sexului). N-avem de unde ºti dacã Whitman, care lua poezia în serios, ar fi râs sau s-ar fi pus pe plâns.

Totuºi, n-ai cum sã nu zâmbeºti apreciativ în faþa unui poet care poate sã scrie cã stãtea culcat în pat când soarele l-a trezit ca sã-i spunã: „Sincer, voiam sã-þi spun cã-mi plac poeziile tale. Vãd multe în plimbãrile mele ºi tu eºti în regulã. Poate cã nu oi fi tu cel mai mãreþ lucru de pe pãmânt, dar eºti altfel. Mã rog, i-am auzit pe unii spunând cã eºti nebun, ei însuºi fiind excesiv de calmi din punctul meu de vedere, iar alþi poeþi nebuni cred cã eºti un reacþionar plictisitor. Nu ºi eu.“ Poemul are accente din Vladimir Maiakovski, de la care O’Hara a mai preluat ºi concepþia regentã cã poezia ar treFOTO: JOHN COHEN/GETTY IMAGES

bui sã se învãluie în jurul poetului. Poezia trebuie datã jos din cui din când în când, iar O’Hara nu s-a coborât niciodatã la nivelul cititorului, spre deosebire de niºte poeþi de prost gust din zilele noastre. A refuzat sã-ºi cearã scuze pentru narcisismul sãu, pentru pretenþiile sale comice, pentru rãutatea lui insuportabilã uneori. Acestea erau efectele meºteºugite ºi preþul plãtit pentru ele.

La începutul anilor ’60, poezia lui a cunoscut o descreºtere particularã: versurile care odinioarã fuseserã efervescente ca ºampania deveniserã plate ºi banale, aºa cum se întâmplã uneori la poeþii care pornesc la drum cu mult elan ºi mai nimic altceva. O’Hara termina din ce în ce mai puþine poezii, ca ºi cum ar fi fost sleit de însãºi scenele care-l stârniserã odatã (aproape douã treimi din noua ediþie de Poeme alese au fost scrise între anii 1954 ºi 1960). Totuºi, unele dintre cele mai bune poezii de purã împrejurare nebunã au fost scrise în acea perioadã, inclusiv cel care e cunoscut, de departe, drept cel mai faimos poem al sãu, care se încheie astfel: ºi eram într-o asemenea grabã sã mã-ntâlnesc cu tine dar aglomeraþia juca acelaºi rol cu cerul ºi dintr-odatã vãd un titlu LANA TURNER A LEªINAT!

nu existã zãpadã la Hollywood nu existã ploaie în California am fost la o mulþime de petreceri ºi m-am fãcut de ruºine de-a binelea dar niciodatã n-am ajuns sã leºin oh, Lana Turner, noi te iubim, ridicã-te.

Poeziile minunate ale lui O’Hara sunt prea uºor înãbuºite de mediocritatea însufleþitã a celorlalte. Uneori, banalitãþile se adunã ºi copleºesc poeziile – dar, pe de altã parte, tocmai ele constituie suflul poeziilor. Puþini poeþi americani atât de influenþi (din sacoºa lui O’Hara au ieºit deja douã generaþii de poeþi urbani) au scris atât de multe poezii plictisitoare pentru oricine în afarã de admiratorii lui geniali ºi fanatici: însãºi noþiunea lui de esteticã ridica în slãvi eºecul ca metodã. La un Oliver Goldsmith sau la un Thomas Gray, mediocritatea apare dintr-o lipsã de talent, iar poeziile bune se nasc dintr-o împrejurare norocoasã. Atunci când O’Hara avea parte de noroc, era din cale afarã de norocos, fiindcã metoda lui era destinatã sã-l ducã la eºec aproape de fiecare datã.

Aceastã nouã antologie din opera lui O’Hara, care s-a lãsat îndelung aºteptatã ºi care vine sã înlocuiascã volumul standard al lui Donald Allen de acum mai bine de 30 de ani, a fost editatã cu grijã de Mark

Ford. Acesta a pãstrat cam douã treimi din vechea antologie, adãugând vreo 50 de poezii ºi un mic teanc din afirmaþiile ºi amintirile incoerente ale poetului, scrise în prozã, dintre care unele seamãnã mai mult cu stilul lui Ernie Kovacs sau Lenny Bruce decât cu cel al autorului acestor poeme nepãsãtoare în ne se ri o zi ta tea lor (O’Hara detesta superioritatea mediului academic, deºi n-ar fi trebuit sã fie atât de grosolan în aceastã privinþã). Selecþia poemelor nu e perfectã: Ford a inclus o piesã dureros de stângace, precum ºi douã poeme lungi, devenite aproape ilizibile acum ºi pline de absurditãþi atât de excentrice precum: „poftim-musicale (sei tu m’ami) ahhahahahaha/loppy di looploop“ ºi „saltimbancul! cât de minunat/sunt atât atât atât atât atât atât atât atât atât atât de fericit“, care aduc mai degrabã a Ezra Pound dupã antidepresive. (Poemele lungi sunt mai slabe nu pentru cã stilul ar fi greu de susþinut – O’Hara putea continua la nesfârºit – ci pentru cã stilul devine foarte agasant dacã e susþinut prea mult). Totuºi, dintre poeziile mai scurte, lui Ford i-au scãpat prea puþine de valoare – eu aº fi pãstrat ºi Poem („Am fugit prin zãpadã ca un þarevici tânãr“) ºi Mary Desti’s Ass –, editorul rãmânând admirabil de imparþial în faþa diversitãþii lui O’Hara. Poate cã se ascund in-

tenþii serioase în lucrurile triviale, însã poeziile rãmân adesea triviale, din fericire.

E greu sã þii la multe dintre poeziile lui O’Hara, dar el nu vrea sã þii la ele. Dacã accepþi prezentul ca pe un tãrâm decãzut riºti sã-i ºtirbeºti din însemnãtate, deºi alþi poeþi ai acelei epoci, în special Elizabeth Bishop, au scris versuri profunde fãrã sã-ºi piardã lejeritatea abordãrii. În cele mai bune poezii ale sale – Thinking of James Dean, Why I Am Not a Painter, On Seeing Larry Rivers’ „Washington Crossing the Delaware“ at the Museum of Modern Art, Ode: Salute to the French Negro Poets, The Day Lady Died, Les Luths, Poem (Lana Turner has collapsed!) ºi încã vreo alte ºase – O’Hara a gãsit ceva aflat dincolo de acel teribil gol pe care încerca, cu atâta trudã, sã-l umple. (Cele mai bune poezii ale lui sunt, arareori, cele mai tipice sau frenetice). Stilul, deºi uneori nebunesc ºi auto-parodic, îºi pãstreazã prospeþimea ºi acum, la peste 50 de ani. Oricât de mult ar sãlãºlui aceste poeme în lumea „anilor ’50 tranchilizaþi“ a lui Lowell, frivolitatea lor în faþa disperãrii, plãcerea lor animalicã în faþa bârfei, falsa lor bravadã, poza lor freneticã, francheþea ºi snobismul lor mãrunt – cãci acestea erau calitãþile lui O’Hara – ne oferã atât de mult dintr-o viaþã pe cât poate sã □ ofere poezia.

Tu ºi E. Coli O istorie a bacteriei ne aratã cum cercetarea micilor creaturi a contribuit la gãsirea unor rãspunsuri la unele dintre cele mai mari întrebãri ale ºtiinþei.

DE PETER DIZIKES

D

IN Anglia victorianã ºi pânã în America actualã, creaþioniºtii au negat adesea cã suntem înrudiþi cu alte primate. Însã adevãrul gol-goluþ al genealogiei noastre afecteazã ºi mai tare mândria oamenilor. Suntem înrudiþi cu aproape orice vietate, inclusiv cu milioanele de bacterii E. Coli din intestinele noastre. Poate cã aceastã rudenie nu e mãgulitoare, dar e utilã. Prin studierea acestor mici creaturi, aflãm despre alte organisme, inclusiv des-

MICROCOSM

E. Coli and the New Science of Life de Carl Zimmer.

243 pg. Pantheon Books. 25.95$.

pre noi înºine. Dupã cum a spus odinioarã biologul francez Jacques Monod: „Ceea ce se aplicã la E. coli, se aplicã ºi la elefant“.

Carl Zimmer chiar aplicã acest principiu în noua sa carte captivantã, Microcosm (Microcosmos), relatând despre studierea acestor microbi ºi mergând pânã la descoperiri mai importante din biologie ºi discutând atent implicaþiile sociale ale ºtiinþei. Dacã trebuie sã te restrângi la un singur titlu din Peter Dizikes este jurnalist pe teme ºtiinþifice ºi trãieºte la Boston.

cãrþile publicate anul acesta despre bacterii, Microcosm e o alegere bunã.

Dupã cum explicã Zimmer, E. coli a generat mai multe descoperiri importante, între care experimentele care au confirmat universalitatea biochimiei ºi care au dezvãluit modul de funcþionare a genelor. Analizarea mai multor tulpini de E. coli (majoritatea fiind inofensive) indicã încã ceva: comportamentul divergent al bacteriilor identice genetic e „un semnal de alarmã pentru cei care ar reduce natura umanã la orice tip de determinism genetic simplu“, scrie Zimmer.

Folosind ºi niºte material ceva mai cunoscut, Zimmer descrie plastic necunoscuta lume microscopicã a bacteriilor E. coli ºi a trupurilor lor etanºe ºi în formã de bastonaºe: „Dacã înþepi un om, sângereazã, dar dacã înþepi o bacterie E. coli, explodeazã“.

Spre deosebire de mamifere, bacteriile fac adesea schimb de material genetic, restrângând astfel dictonul lui Monod. Totuºi, speciile absorb, cu mic cu mare, ADN de la viruºi.

Aºa cum subliniazã Zimmer, atât pentru bacteriile E. coli cât ºi pentru oameni „nu existã esenþe fixe în viaþã“.

Microcosm mai analizeazã totodatã ºi polemica viaþã publicã a bacteriilor E. coli.

Creaþioniºtii susþin cã flagelul sãu lunguieþ ºi propulsiv constituie o dovadã cã au fost create, în mod intenþionat, de cãtre cineva. Însã la procesul din 2005 pe margi-

nea predãrii teoriei „creaþiei inteligente“ în Dover, Pennsylvania, oamenii de ºtiinþã au arãtat cã flagelul nu e complex la un nivel inexplicabil. Rezistenþa pe care au dezvoltat-o anumite tulpini de E. coli la antibiotice (eficienþei limitate a acestor medicamente îi este dedicat un capitol uºor neliniºtitor) oferã dovezi în plus în favoarea teoriei evoluþiei. În anii ’70, cercetarea bacteriilor E. coli i-a ajutat pe oamenii de ºtiinþã sã afle cum se manipuleazã genele, fãcând din aceste creaturi „monstrul ºi calul de bãtaie“ al bioºtiinþei, spune Zimmer – un simbol al temerilor legate de experimentele genetice, precum ºi un cal de povarã folosit pentru producerea de medicamente. Aici, autorul gãseºte în liniºte un punct de compromis. Dacã aceste neliniºti iniþiale au rãmas, în mare parte, nematerializate, „ingineria geneticã n-a reuºit sã-ºi respecte, nici pe departe, promisiunile mult mai extravagante“ cu privire la eradicarea bolilor importante cu care ne confruntam acum 30 de ani. În linii mari, Zimmer considerã cã toleranþa publicã faþã de ingineria geneticã sporeºte pe mãsurã ce ºtiinþa dezvãluie noi petice din stofa noastrã genomicã. Scrie autorul: „Noile cercetãri asupra evoluþiei umane fac imposibilã ideea cã cineva este sau nu este o fiinþã umanã completã“, aºa cum au susþinut unii oponenþi conservatori ai ino-

vaþiilor biomedicale. Totuºi, dacã încercãrile noastre de a defini un nucleu uman unic sunt arbitrare, ele ne ajutã sã decidem cum sã trãim. Zimmer sperã cã, astfel, o dezbatere pe marginea ingineriei genetice va produce o „înþelegere mai profundã a ceea ce înseamnã sã fii om: nu ca o esenþã inviolabilã, ci mai degrabã ca un noian complex de gene, trãsãturi, influenþe ale mediului ºi ale culturii“.

Oricât de oportunã ar suna aceastã discuþie, e oare ea cu putinþã? Dupã cum scrie Zimmer, cam pe scurt, emergenþa biotehnologiei ca o forþã economicã a potolit aceastã dezbatere cu trei decenii în urmã. Totuºi, unele grupuri de activism public rãmân circumspecte în privinþa bioºtiinþei, iar inovaþiile viitoare ar putea redeºtepta opoziþia din partea conservatorilor culturali, a grupurilor de interese de dreapta ºi a liberalilor deranjaþi de distribuþia inegalã a acestor bunuri. Ingineria geneticã ºi noile forme de biomedicinã ar putea, aºadar, sã genereze un dialog civic adecvat sau sã agraveze vechi rupturi politice. Sau biotehnologia ar putea pur ºi simplu sã meargã mai departe. În orice caz, Zimmer face o legãturã reuºitã între moºtenirea geneticã pe care o avem în comun cu bacteriile E. coli ºi orizonturile emergente ale ºtiinþei: „Prin E. coli putem întrezãri istoria vieþii ºi putem sã-i întrezã□ rim, totodatã, ºi viitorul“.

7

Dupã marele concurs, îºi sunã mama pentru a-i povesti despre dezamãgitoarea lui evoluþie. Deci nu s-a distrat? întreabã ea. „Iar ne întoarcem la distracþie!“.

OHN Montague ar fi putut fi inventat de Hiaasen, dacã nu s-ar fi inventat singur. Nãscut LaVerne Moore în Syracuse în 1903, Montague ºi-a petrecut mai toatã viaþa la Hollywood, unde ºi-a câºtigat faima prin loviturile sale de golf ºi prin dovezile de tãrie. Vreme de câþiva ani, s-a spus despre el cã era capabil de distanþa ºi precizia care pânã ºi astãzi ar friza anormalul: traiectorii care depãºeau de obicei 275 de metri (lucru rar pe atunci), scoruri pe la 60 ºi ceva.

Conform lui Leigh Montville în The Mysterious Montague (Misteriosul Montague), legenda lui s-a nãscut când l-a provocat la o partidã pe Bing Crosby, care era negreºit un bun jucãtor de golf, iar la meci Crosby putea juca cu propriile crose, pe când Montague recurgea la o lopatã, o bâtã subþire de baseball ºi o greblã.

Montague a câºtigat, înscriind cu o loviturã mai puþin decât Crosby. „Aceasta era capodopera lui. Aceasta a fost Mona Lisa lui“, jubileazã Montville, care nu demonstreazã nici o imunitate naturalã în faþa hiperbolei care-i loveºte pe atâþia comentatori sportivi.

Cu trei complici, agitând un ciomag ºi un pistol, LaVerne Moore a jefuit un restaurant în nordul statului New York, în 1930. A scãpat ºi ºi-a croit drumul cãtre Hollywood, unde toatã lumea o pornea de la zero. κi schimbau numele, nimeni nu mai punea întrebãri.

La Clubul de Golf Lakeside, printre colegii sãi se numãrau multe dintre cele mai mari vedete ale marelui ecran. „John Montague se potrivea perfect pe aceastã scenã, cu pãrþile ei egale de alcool, golf, testosteron ºi bravadã de descreierat“, scrie Montville.

Deºi Montague a refuzat invitaþiile de a intra în competiþiile profesioniste, deºi ºi-a ridicat mingea când era la un pas de un record pe teren ºi a refuzat sã se lase fotografiat, genul ostentativ de golf jucat de el i-a adus totuºi notorietate ºi l-a propulsat în atenþia detectivilor din est. În 1937, a fost arestat ºi, în ciuda intervenþiilor în favoarea lui fãcute de Crosby, Spencer Tracy, Humphrey Bogart, Howard Hawks ºi alþi prieteni celebri, a fost extrãdat la New York, unde a fost dus în faþa instanþei.

Montville dozeazã suspansul pânã când se pare cã Montague e la un pas de condamnarea la moarte în loc de o sentinþã cu închisoarea. Procesul, petrecut acum 70 de ani, e zugrãvit în detalii atât de extravagante încât atenþia se îndreaptã asupra acestor amãnunte, fãcându-l pe cititor sã se întrebe cum de ºtie Montville cã ospãtãriþa care i-a servit micul dejun lui Montague avea privirea cruciºã. În cele din urmã, celebritatea ºi galanteria s-au impus, iar spilcuitul Montague a fost achitat. Alibiul sãu: se afla pe un teren de exerciþii în noaptea infracþiunii, iar un martor al apãrãrii a declarat cã l-a condus acasã. Cazul a fost închis, deºi dovezile indicau în mod clar cã crosele sale de golf, împreunã cu trusa sa Gladstone, fuseserã gãsite într-una din maºinile folosite la evadare.

Montague a fost eliberat ºi, în cele din urmã, a avut ocazia de a se confrunta cu cei mai mari jucãtori de golf ai vremii sale. S-a calificat la U.S. Open în 1940, apoi a reuºit un 82 în ziua a doua, dar n-a putut sã strângã un scor bun încât sã se califice mai departe. S-a

J

Pe terenul de golf Cãrþi despre golf scrise de Carl Hiaasen, Leigh Montville ºi Dan Jenkins.

DE HOLLY BRUBACH

D

OAR un anumit gen de oameni se distreazã jucând golf. Carl Hiaasen nu face parte dintre ei. Autor de romane bufe (Strip Tease, Skinny Dip, Nature Girl), Hiaasen scrie cãrþi care sunt niºte lecturi amuzante, iar The Downhill Lie (Minciuna din pantã) nu face excepþie. Dar dacã escapadele personajelor sale fictive – o adunãturã de scursuri, de pierde-varã, de terchea-berchea, de traficanþi de droguri, de jegoºi, de activiºti, de braconieri ºi de alte THE DOWNHILL LIE

A Hacker’s Return to a Ruinous Sport de Carl Hiaasen.

207 pag. Alfred A. Knopf. 22 $.

THE MYSTERIOUS MONTAGUE

A True Tale of Hollywood, Golf, and Armed Robbery de Leigh Montville.

Ediþie ilustratã. 303 pag. Doubleday. 26 $.

THE FRANCHISE BABE

de Dan Jenkins.

224 pag. Doubleday. 24.95 $.

tipuri indigene din drojdia societãþii din Florida – îi ºocheazã pe majoritatea cititorilor prin latura lor imposibil de exoticã, ghinioanele comice ale lui Hiaasen pe terenul de golf sunt prea familiare celor care au lovit Holly Brubach scrie frecvent în The Times.

8

vreodatã în gol, fãrã a atinge mingea, în încercãri inutile de a stãpâni un sport care ne priveazã de demnitate fãrã pic de milã.

Asemeni multor copii care încearcã sã petreacã mai mult timp cu taþii lor, Hiaasen s-a apucat de golf la o vârstã fragedã, moment despre care spune: „eram prea mic ca sã-mi dau seama cã dispoziþia mea nu era potrivitã unui agrement ce necesitã rãbdare infinitã ºi optimism etern“. În 1973, la puþin dupã cea mai bunã evoluþie a sa (de 88), s-a lãsat de golf.

Acum, dupã „o foarte necesarã absenþã de 32 de ani“, a revenit, iar traiectoria loviturii lui e intactã. Þine un jurnal, consemnându-ºi progresul sau stagnarea, fãcând remarce despre noi terenuri înconjurate de blocuri, familiarizându-se cu crosele hibride ºi cu alte echipamente inventate în timpul absenþei lui. Un profesionist îi evalueazã loviturile ºi îi spune cã miºcarea sa e prea þeapãnã. „Soþia lui spune altceva“, rãspunde prietenul sãu atotºtiutor.

O nouã crosã driver îi aduce posibilitatea de a lovi de la o distanþã mai mare faþã de tee, trimiþându-i mingea pe o traiectorie înclinatã la dreapta, chiar ºi mai departe de spaþiul dintre green ºi tee. Devine repede limpede cã structura psihicã a lui Hiaasen nu e mai potrivitã pentru golf acum, când el are peste 50 de ani. În primul rând, deoarece Hiaasen loveºte mecanic, iar jocul sãu lãuntric alunecã rapid într-o litanie de reproºuri faþã de sine însuºi. Fiecare loviturã proastã e un semn extern al unui caracter slab. Pentru a înrãutãþi situaþia, Hiaasen – ca majoritatea scriitorilor – mai e ºi o fiinþã solitarã,

pe când golful e un sport social. Când îi reuºeºte un eagle – primul sãu eagle – nu e nimeni de faþã, tocmai datoritã preferinþei sale de a juca singur.

Consultând cãrþi scrise de experþi, Hiaasen dã peste aceastã cerinþã dificilã, enunþatã de Bob Rotella, psihologul sportiv: „La primul tee, un jucãtor trebuie sã se aºtepte doar la douã lucruri de la sine – sã se distreze ºi sã se concentreze cum trebuie la fiecare loviturã“.

Un prieten consimte sã-l însoþeascã într-un concurs, cu o singurã condiþie: „Promite-mi cã o sã te distrezi“. Între timp, soþia ºi fiul sãu se înscriu la cursuri ºi... lor li se pare distractiv! Hiaasen scrie de parcã el ar fi singurul jucãtor din lume care nu se distreazã la golf. E oare golful o distracþie? N-aº putea sã spun. Din experienþa mea, seamãnã mult cu

Golful seamãnã destul de mult cu scrisul. E antrenant atunci când îþi iese bine, iar în restul timpului e un chin. scrisul: e antrenant atunci când îþi iese bine, iar în restul timpului, e un chin.

Dacã formatul de jurnal nu-i dã lui Hiaasen prea multe prilejuri sã-ºi exerseze talentul pentru dialog, îi dã totuºi ocazia sã-ºi asculte conºtiinþa. Grijile sale ies la luminã ca subiecte în aceste pagini: percepþia de vârstã mijlocie a decãderii fizice adusã de îmbãtrânire, o hotãrâre încãpãþânatã de a dovedi cã el face excepþie, amintiri cu tatãl sãu, speranþe legate de fiu.

FOTO: MARTIN PARR/MAGNUM PHOTOS

cãsãtorit, s-a îngrãºat, s-a apucat sã bea mai mult. A murit în 1972.

Un protagonist infractor pentru care golful devine mijlocul de a atinge o salvare ambiguã, un deznodãmânt neinteresant care se desfãºoarã pe parcursul a celei de-a doua jumãtãþi a vieþii personajului – spre deosebire de Babe Ruth, Ted Williams ºi Dale Earnhardt, subiecþii anteriori ai lui Montville, Montague pare un candidat nepotrivit pentru o biografie. Montville îi prezintã povestea ca pe o tragedie, ca ºi cum un sportiv atât de înzestrat n-a putut, în floarea vârstei, sã concureze la cel mai înalt nivel. Însã Montague însuºi pare sã se fi mulþumit cu concursurile pe care ºtia cã le poate câºtiga, fãcând pariuri, luând bani de la partenerii de joc. Ca ºi când ar încerca sã compenseze lipsa de acces la viaþa lãuntricã a protagonistului sãu, Montville se dedicã scrisului, plãsmuind deodatã paragrafe de narator, rãsunãtoare ºi volubile, cu tendinþa de a se repeta – precum un anecdotist care se laudã cã a reuºit la gaura 19, dupã trei pahare de martini.

Carl Hiaasen spune cã Dan Jenkins e „probabil cel mai distractiv jurnalist spor-

LaVerne Moore, alias John Montague, protagonistul din „The Mysterious Montague“. tiv al tuturor timpurilor“. Nici o controversã aici. E totodatã un romancier, cel mai cunoscut pentru Semi-Tough (nu e un roman nemaipomenit despre fotbal, aºa cum a fost considerat, dar e un roman nemaipomenit pe tema fotbalului). The Franchise Babe (Fata de 18 ani) e structurat pe acelaºi model: un narator – în acest caz, Jack Brannon, un comentator sportiv de 47 de ani, originar din Fort Worth, oraºul natal al lui Jenkins – povesteºte acþiunea din punctul de vedere al unui texan alb cu concepþii demodate ºi de dreapta. „Am fost la un concurs pentru fete“, spune el. Dupã vreo 20 de ani de scris despre concursurile bãrbaþilor, Brannon a vorbit cu redactorul-ºef sã-l lase sã vadã cum sunt partidele din Asociaþia Profesionistã de Golf pentru Femei. „Aþi putea spune cã am încercat sã-mi schimb norocul. Sau aþi FOTO: BETTMANN/CORBIS (DEASUPRA) ªI „APPLES AND ORANGES“

putea spune cã m-am sãturat sã scriu despre Tiger Woods“.

Iatã prima observaþie a lui Brannon, pe pagina întâi, despre Thurlene Clayton, care nu e mama banalã jucãtoare de golf: „Fusta ei mini ridicatã era de un albastru aprins ºi avea picioarele bronzate. Forma lor te fãcea sã te întrebi dacã ar nimeri o gaurã din tavanul unei camere de motel, stând culcatã pe spate ºi fãcând ceea ce s-ar zice cã ºtie sã facã cel mai bine“. Întâmplarea face cã fiica de 18 ani a lui Thurlene, Ginger – fata din titlul cãrþii – obþine victorie dupã victorie, iar Brannon recunoaºte un subiect de pagina întâi de la prima vedere.

Mai recunoaºte ºi un conflict de interese, pentru care are destule scrupule sã-l observe, dar nu la fel de multe încât sã se simtã obligat sã nu se mai culce cu mama, ajutând-o pe fiicã ºi dându-i sfaturi de carierã. În vreme ce Brannon îºi scrie textele ºi oferã opinii, multe dintre ele nereferitoare la golf, el face parte dintr-un univers conceput de Jenkins, în care un fundaº pe nume Novocainã Washington joacã pentru echipa de fotbal Giants, iar o agenþie de publicitate poartã numele Lume Superficialã ºi redactorul-ºef al lui Brannon locuieºte în Þeavã de Puºcã Veche, statul Connecticut. Din când în când, Brannon deschide gura ºi ai putea sã juri cã Jenkins e cel care vorbeºte, criticându-i pe jucãtorii din Asociaþia Profesionistã de Golf care „se îmbogãþesc ºi dacã ies pe locul 10“.

Sau recunoscându-ºi ignoranþa: „În viaþa mea sãnãtoasã de comentator sportiv ºi de jucãtor amator de golf, tot ce însemna golful feminin pentru mine erau patru doamne durdulii în fuste pânã sub genunchi, pulovere tricotate ºi pãlãrii fleºcãite direct în faþa mea, jucând atât de încet ºi ghemuindu-se atât de multã vreme la niºte lovituri uºoare încât m-ar sili sã urlu: «Hai odatã, Doris, e bine aºa!»“.

Lãsând deoparte doamnele ageamii, Jenkins – asemeni lui Hiaasen – e un admirator lacom al femeilor. E un cunoscãtor al efectelor speciale ale acestora, precum tocurile cui ºi topurile legate dupã gât. Preþuieºte modul lor de a vorbi, le oferã cele mai bune dialoguri ºi râsul de pe urmã.

Pentru ambii autori, masculul speciei e de trei tipuri: Bãrbaþii Care Conduc Lumea, în mare parte directori ºi politicieni – aroganþi, incompetenþi, corupþi, aiuriþi, dar bogaþi. Apoi Tipii Verticali, precum detectivii ºi comentatorii sportivi – plini de bune intenþii, dar întotdeauna plãtiþi prost, mai puþin aiuriþi, care îºi duc viaþa în cãutarea adevãrului. ªi, în cele din urmã, Mârºavi de toate tipurile, mai frumoºi ºi mai aranjaþi decât Tipii Verticali, pe care femeile îi considerã temporar derutanþi.

T

HURLENE Clayton, divorþatã de un ratat afemeiat care ºi-a asumat victoriile fiicei lor, are o sorã de cruce în Joey Perrone, eroina din romanul Skinny Dip al lui Hiaasen ºi campioanã la înot al cãrei soþ necredincios, obsedat de sex ºi de bani – Chaz – o aruncã peste bord în timpul unei croaziere pentru sãrbãtorirea celei de-a doua aniversãri a lor ca cuplu.

N-ar trebui sã fie surprinzãtor pentru nimeni cã Chaz se dovedeºte membru al subtipului Mârºavi. Joey poate cã ºtia, iar cititorul a fost prevenit: Chaz e un jucãtor de □ golf cu o manierã cronicã de a juca.

Dragoste de frate Relaþia dintre doi fraþi foarte diferiþi.

DE JAMES PANERO ACÃ Marie Brenner ºi fratele ei, Carl, pot învãþa sã se iubeascã, atunci poate cã mai existã speranþã, la urma urmei, ºi pentru America noastrã dezbinatã.

Ea e o autoare apreciatã la Vanity Fair, jurnalistã de investigaþie cunoscutã pentru atacarea corporaþiilor; dezvãluirile ei în privinþa industriei tutunului au fost transformate în filmul din 1999 The Insider. El are o livadã de meri în statul Washington, cu emblema N.R.A. (asociaþie ce promoveazã dreptul de a avea arme) pe camionetã ºi care se plânge de „prietenii newyorkezi ai surorii sale din Asociaþia Americanã pentru Libertãþi Civile“. Boala se dovedeºte a fi leacul pentru aceastã familie.

Carl e diagnosticat cu cancer, iar Marie pleacã în þara merelor ca sã încerce sã-l salveze. În niºte mâini mai puþin abile, biografia unei asemenea împãcãri ar fi devenit un soi

D

APPLES AND ORANGES

My Brother and Me, Lost and Found de Marie Brenner.

Ediþie ilustratã. 268 pag. Sarah Crichton Books /- Farrar, Straus & Giroux. 24 $.

de documentar de cãlãtorie sau, mai rãu, o carte siropoasã bunã de citit înainte de culcare. Însã în Apples and Oranges (Mere ºi portocale), Marie Brenner a produs o cãrticicã minunatã, aprofundând o poveste tragicomicã ºi transformând-o într-o meditaþie pe tema familiei ºi a destinului. „Relaþia noastrã e ca un nãvod încâlcit.

Ne definim unul pe celãlalt ºi unul împotriva celuilalt, ca un stat roºu ºi unul albastru, ca energiile yin ºi yang“. Povestea conflictului dintre fraþii Brenner începe din copilãrie. Pe când ea avea trei ani, Carl a împins-o pe Marie pe fereastrã, bãgând-o în spital. În liceu, Carl ºi-a umplut camera cu „manuale de pretinºi comuniºti, publicaþi de Societatea John Birch“, în vreme ce Marie asculta discurile lui Joan Baez. Într-o bunã zi, când s-a întors acasã, Marie ºi-a gãsit discurile fãcute praf. „E o subversivã“, i-a spus Carl. „O am trecutã chiar aici, pe lista mea“. „Oare orice lucru din viaþã e un accident?“, se întreabã Marie. Amândoi provin din acelaºi cãmin evreiesc laic, moºtenitori ai unui lanþ de magazine de reduceri din Texas, numit Solo Serve. Aºadar cum a putut deveni ea o jurnalistã liberalã la New York, iar fratele sãu a ajuns un adept de-al lui Bush, amator de Wagner, „excentric de dreapta“ evanghelic care cultivã mere pe cealaltã coastã a Americii?

Pentru a rãspunde la aceastã întrebare, Marie Brenner recurge la acelaºi arsenal jurnalistic pe care l-ar folosi ºi în cazul unei investigaþii în cazul industriei tutunului.

Atunci când fratele sãu se îmbolnãveºte, cercetarea devine mecanismul prin care ea încearcã sã facã faþã situaþiei. „Îl tratez pe fratele meu ca ºi cum ar fi o sursã, cineva cãruia trebuie sã îi iau un interviu“, scrie ea.

Brenner cautã rãspunsuri în ºtiinþa relativ nouã a psihologiei fraþilor. O zonã îndoielnicã, poate. „Vreau sã cercetez dacã probleJames Panero e director general al publicaþiei The New Criterion.

Autoarea ºi fratele ei, 1953. mele dintre fraþi sunt transmisibile genetic, precum ochii albaºtri ºi pãrul castaniu“, spune ea. Apoi descoperã niºte scrisori care divulgã o rupturã între tatãl sãu, Milton, ºi sora lui, Anita. „Oare mânia tatãlui meu pe sora lui a avut vreun impact asupra relaþiei mele cu Carl?“ Anita a plecat în Mexic, unde s-a alãturat artiºtilor Diego Rivera, Frida Kahlo ºi José Clemente Orozco, a pozat pentru Edward Weston ºi l-a cunoscut pe Troþki.

Milton a rãmas în San Antonio ca sã întãreascã firma întemeiatã de tatãl lor, Isidor.

Atunci când Isidor a pãrãsit-o pe mama lor pentru o femeie mai tânãrã, Anita ºi-a sprijinit tatãl, iar Milton, nu. „Nu-þi dai seama cã aprinzi fitilul unei bombe uriaºe, ale cãrei urmãri nu le poate prevedea nimeni ºi care ne vor afecta pe noi toþi?“, l-a întrebat Anita pe Milton în 1932.

Marie sperã cã dacã înþelege familia tatãlui sãu, va putea s-o priceapã mai bine pe a ei. „Expresia poveste coerentã îmi tot vine în minte“, scrie ea. „Psihoterapeuþii care trateazã familii spun cã asta e genograma, formarea unei teorii asupra familiei“.

Cum ajungem sã fim aºa cum suntem?

Marie e raþionalista compulsivã care cautã componenta lipsã din povestea fratelui ei, cheia misterului sãu. Ea crede, ca ºi Anita, în salvarea adusã de educaþie ºi culturã. „Încropeam povestea din ceea ce aflasem, încercând sã produc o structurã în care sã prind toate întâmplãrile ulterioare“, scrie ea. „Dar unde era ºablonul? Cum se lega totul?“ Asemeni tatãlui sãu, Carl e întotdeauna scepticul. „Nu se leagã“, rãspunde el. De îndatã ce Marie descoperã un laitmotiv, el îl submineazã. Ni se dã de înþeles cã Carl a fost în infanteria marinã, unde „ofiþerii sunt pregãtiþi sã alerge prin foc ºi fum“. Ah, spunem noi, poate cã asta i-a provocat lui Carl adenocarcinomul. Însã nu e cazul. „Dupã ce-a fãcut-o atâta pe bãiatul dur în liceu“, scrie Brenner, Carl „n-a mai ajuns deloc la puºcaºii marini“. În portretul înþelegãtor al lui Brenner, Carl devine un personaj conservator nuanþat. „Uneori nu poþi sã înþelegi totul“, conchide ea.

Familia pãcãleºte politica, iar Marie ajunge sã accepte dragostea asprã a fratelui ei. Într-o zi, fratele ºi sora se plimbã printre „merele portocalii, apoi printre perele Bartlett, cu valea întinsã la picioarele noastre. Stãm pe un rând de puieþi, de abia plantaþi în acest pãmânt nisipos cãruia el i-a dat numele tatãlui nostru. Grupul Milton. «Aici vreau sã-mi împrãºtii cenuºa», spune Carl. «Tu mã asculþi?»“ Marie îl asculta mai atent decât ºi-ar fi închipuit Carl. Cenuºa lui a fost împrãºtiatã în □ toatã aceastã carte simbolicã.

9

Punctul de origine Allan J. Lichtman gãseºte originile conservatorismului modern în anii 1920.

DE DAVID FRUM

Î

N majoritatea domeniilor profesionale, o persoanã îºi deterioreazã credibilitatea dacã neagã evidenþa ºi susþine neadevãrul manifest. Totuºi, în lumea cãrþilor, un scriitor poate fi rãsplãtit substanþial dacã rãstãlmãceºte cu curaj realitatea. Cu White Protestant Nation: The Rise of the American Conservative Movement (Naþiunea protestanþilor albi: Ascensiunea miºcãrii americane conservatoare), Allan J. Lichtman sperã în aparenþã sã reclame unele dintre aceste recompense pentru sine.

Teza lui Lichtman e întipãritã în titlu: conservatorismul american ar trebui sã fie privit ca o ideologie dedicatã mai presus de toate avansãrii „unui ideal antipluralist al Americii, ca naþiune unificatã, a protestanþilor albi“.

Acest argument captivant se loveºte de un contraargument evident: cum rãmâne cu toþi catolicii? William F. Buckley, Rudolph W. Giuliani, Sean Hannity, Russell Kirk, Clare Boothe Luce, Joseph R. McCarthy, Michael Novak, Bill O’Reilly, Antonin Scalia, Phyllis Schlafly ºi William E. Simon cu greu par David Frum, membru rezident al American Enterprise Institute, e autorul cãrþii „Comeback: Conservatism That Can Win Again“.

10

marginali pentru trecutul sau prezentul conservatorismului american. Într-adevãr, enumerarea catolicilor importanþi din miºcarea conservatoare americanã seamãnã un pic cu enumerarea violoniºtilor evrei faimoºi. Ar putea fi mai rapid ºi mai uºor sã se enumere cei care nu se înscriu în respectiva categorie. Însuºi Lichtman pare conºtient pânã la irascibilitate de ºubrezenia tezei sale. ImeWHITE PROTESTANT NATION

The Rise of the American Conservative Movement de Allan J. Lichtman Ediþie ilustratã. 598 pag.

Atlantic Monthly Press. 27.50 $

diat dupã ce o abordeazã, recunoaºte: conservatorii au reuºit „o apropiere parþialã ºi stânjenitoare“ a protestanþilor albi de catolicii albi. Curând dupã aceea, referinþele la titlu se estompeazã treptat ºi apoi dispar în totalitate.

Pânã în acest punct, totuºi, Lichtman, profesor de istorie la American University, nu mai are nevoie de el. Abandonata tezã din titlu ºi-a fãcut treaba: i-a oferit o definiþie personalã specialã a termenului „conservatorism“ care îi permite sã gãseascã originile

miºcãrii moderne nu în anticomunismul anilor 1950 sau în oponenþii politicii New Deal din anii 1930, cum se întâmplã de obicei, ci în Ku Klux Klan-ul anilor 1920. ªi nu numai în Klan, ci ºi în toate celelalte grupãri rasiste ºi fasciste care au tulburat liniºtea societãþii americane dupã Primul Rãzboi Mondial.

Aºa cum spune Lichtman: „Politica americanã conservatoare nu e legatã de guvernarea limitatã, drepturile statului, libertatea individualã sau pieþele libere. Toate acestea sunt idei dispensabile pe care dreapta le-a ajustat ºi reajustat pentru a-ºi proteja principiile esenþiale“. ªi care sunt acele principii esenþiale? Ele constau în „protejarea civilizaþiei superioare a Americii împotriva popoarelor inferioare rasial ºi cultural, a ideologiilor strãine, a deviaþiilor sexuale, a religiei ecumenice sau a ameninþãrii acaparatoare a aºa-numitului unic guvern mondial“.

Pentru Lichtman, conservatorismul e mai puþin un corp de idei decât o colecþie de impulsuri neatrãgãtoare. Nici o persoanã sau grup care îi stârneºte mânia nu e prea obscur pentru a fi inclus în carte ca un component vital al poveºtii conservatoare. Astfel, în viziunea sa, Elizabeth Dilling (care îºi publica singurã cãrþile anticomuniste ºi antisemite, susþinând teoria complotului, în anii 1930) e la fel de indispensabilã pentru originile conservatorismului ca Milton Friedman.

Liberty Lobby al lui Willis Carto meritã aceeaºi atenþie ca ºi Committee on the Present Danger al lui Paul Nitze. Iar teoriticienii rasiºti de la Pioneer Fund ocupã locul de cinste, fãrã a lãsa nici o ºansã departamentului economic de la University of Chicago. O astfel de catalogare neechilibratã va gãsi cu siguranþã audienþã printre partizanii stângii activiste, unde totul are o legãturã ºi orice metodã e potrivitã. Totuºi, în mãsura în care White Protestant Nation aspirã sã fie o lucrare de istorie mai mult decât un pamflet al acestor timpuri, trebuie consideratã un eºec total.

Mai întâi, eºueazã din cauzã cã afirmarea unui lucru nu-l face adevãrat. Lichtman respinge importanþa economiei de piaþã liberã pentru politica conservatoare. Dar oferã puþine motive pentru ca cititorii sã accepte o respingere atât de diferitã de percepþia generalã. În al doilea rând, eºueazã din cauzã cã pasiunile intense ale lui Lichtman îl fac sã nu vadã evidenþa contradictorie. Vrea sã denunþe conservatorii pentru apropierea de Ku Klux Klan ºi rasism ºi, de asemenea, din cauza administaþiilor lui Warren G. Harding ºi Calvin Coolidge, doi preºedinþi pe care îi detestã cu ardoare. Totuºi, Harding a fost primul preºedinte din istoria americanã care a condamnat public linºajul (nu altundeva decât în Birmingham, Alabama), iar Coolidge a incriminat Klan-ul într-un discurs din 1925 cãtre Legiunea Americanã.

De asemenea, Liga Libertãþii anti-New Deal din anii 1930 figureazã în schema lui Lichtman ca fiind reacþionarã pânã la extrem. Abrogarea prohibiþiei este, prin opoziþie, bunã ºi progresistã. Dar Liga Libertãþii a fost, de fapt, vechea Asociaþie împotriva Amendamentului Prohibiþiei, redenumitã.

Pot aceºti indivizi (unul dintre ei un fost preºedinte al Comitetului Naþional Democratic) cu adevãrat sã se transforme din libertarieni cosmopolitani în reacþionari antipluraliºti pe durata câtorva luni? Sau e pe undeva posibil ca ei sã fi vãzut o oarecare continui-

tate între trecuta ºi prezenta lor opoziþie la excesele guvernãrii?

White Protestant Nation eºueazã apoi din cauzã cã lui Lichtman îi lipseºte intuiþia istoricã a schimbãrii de-a lungul timpului. Salutã sufragiul femeilor ca progresist ºi blestemã restricþiile de imigraþie ca antipluraliste ºi reacþionare. Cu toate acestea, numeroºi partizani ai sufragiului au fost pentru restricþiile de imigraþie – ºi multe dintre grupurile pro-imigranþi s-au opus sufragiului. Avocaþi ai egalitãþii rasiale ca Norman Thomas au putut fi de asemenea neînduplecaþi izolaþioniºti; internaþionaliºti ca J. William Fulbright au putut fi segregaþioniºti convinºi. În faþa acestei puternice realitãþi, e logic sã accepþi cã alinierile politice ale anilor 2000 nu pot fi proiectate cu uºurinþã în urmã cu 70 de ani sau mai bine.

Poate cã cea mai faimoasã încercare de de a impune o identitate protestantã albã a Americii a fost efortul statului Oregon de a suprima ºcolile catolice, ceea ce a culminat cu o sentinþã de referinþã a Curþii Supreme, numitã dupã Walter Pierce, guvernatorul democrat care a semnat legislaþia. În timpul Celui De-al Doilea Rãzboi Mondial, Pierce, pânã atunci membru al Congresului, era în favoarea internãrii în lagãre a japonezilor americani. A fost de asemenea un susþinãtor al drepturilor femeilor, al reformei penitenciarelor ºi al legislaþiei economice a New Deal. Aºadar: a fost Walter Pierce un liberal? Sau un conservator? Sau poate ar trebui sã acceptãm cã, odatã ce cãlãtorim înapoi în timp, ajungem într-un peisaj politic diferit, cu probleme neasimilabile atât de uºor în controversele prezentului. Lichtman, precum Gilbert ºi Sullivan, gândeºte, dimpotrivã, cã fiecare copil se naºte un mic liberal sau un mic conservator. În cele din urmã, White Protestant Nation eºueazã ca istorie din cauzã cã Lichtman nu ia în serios relaþia dintre cauzã ºi efect. E fascinat de ceea ce se poate numi povestea interioarã, aºadar scormoneºte în arhive ºi articole dupã dezbateri ºi lupte interne ale conservatorilor. Dar conservatorismul n-a dobândit puterea politicã naþionalã în anii 1980 prin memorandumuri. A ajuns la putere din cauza prãbuºirii consensului guvernamental liberal din anii 1950-1960. Revolte, crimã, inflaþie, creºteri fiscale, cozi la benzinã, recesiuni, umilinþe în planul politicii externe: acestea l-au ales pe Ronald Reagan în 1980. Povestea conservatorismului nu poate fi spusã separat de povestea politicã mai cuprinzãtoare. Cu toate acestea, Lichtman evitã aceastã poveste – poate din cauzã cã pentru a o spune ar trebui sã ia în calcul posibilitatea ca liberalismul din anii 1950 ºi 1960 sã nu mai funcþioneze.

Nu trebuie sã fii partizanul unei miºcãri politice pentru a-i scrie istoria. Dar îþi trebuie suficientã empatie imaginativã pentru a înþelege cum a câºtigat adepþi ºi susþinãtori. Cu toate acestea, se pare cã istoria conservatorismului atrage într-o proporþie tot mai mare liberalii cãrora le lipseºte acea empatie – pentru care întregul lucru a fost o înºelãtorie uriaºã, un material de raþionalizare pentru bigotismele urâte. Aceºti cronicari liberali ai conservatorismului refuzã sã-ºi examineze propriile prejudecãþi. Ei nu vãd cã respingerea totalã a principiilor celorlalþi echivaleazã cu ceva mai mult decât autoflatarea. I-am putea spune ºcoala Bourbon de liberalism: dupã mulþi ani de □ exil, tot n-a învãþat nimic.

FOTO: THE DAVID J. AND JANICE L. FRENT COLLECTION/CORBIS

Criza de identitate a Israelului O propunere de democraþie egalitarã eliberatã de povara privilegiilor evreilor.

DE ADAM LEBOR

C

E ar înþelege Theodor Herzl, pãrintele sionismului politic modern, din Israelul de azi?

El ar regãsi nu un stat evreu, ci o multitudine de state, sugereazã Bernard Avishai. Mai întâi, Israelul actor internaþional, membru al ONU, semnatar al unor tratate de pace cu Egiptul ºi Iordania. Apoi, statul-în-stat sionist. Acesta e anterior independenþei Israelului, obþinutã în 1948, dar supravieþuieºte THE HEBREW REPUBLIC

How Secular Democracy and Global Enterprise Will Bring Israel Peace at Last de Bernard Avishai.

290 pag. Harcourt. 26 $.

azi doar sub forma Agenþiei Evreilor, care se ocupã de imigraþia evreiascã, ºi a Fondului Naþional Evreu, care posedã suprafeþe importante de teren, în numele poporului evreu.

Avishai menþioneazã, de asemenea, comunitãþile Haredi, un pseudo-stat ultra ortodox care beneficiazã de un sistem finanþat public de educaþie ºi de reþeaua de seminarii yeshivot pentru adulþi. În fine, existã statul colonist al extremiºtilor care îºi însuºesc parcele din Palestina, dincolo de graniþele trasate în 1967, ºi apoi construiesc, cu sprijin ºi fonduri guvernamentale, reþelele lor separate de drumuri, apã ºi curent electric.

Poate fi Israelul un stat evreiesc ºi totodatã o democraþie? La prima privire, rãspunsul e da. Guvernele sunt alese prin vot universal, inclusiv probabil un milion ºi un sfert de arabi din Israel, care au propriile lor partide politice nonºi anti-sioniste. Israelul are un aparat juridic independent, o presã liberã agresivã ºi o societate civilã robustã. Dar non-evreii nu se bucurã de drepturi civile egale cu restul, în principal din cauza existenþei statelor-în-stat ale sioniºtilor, Haredi-lor ºi coloniºtilor. Dupã cum scrie Avishai, „instituþiile desemnate sã ducã mai departe statul sionist au devenit inadecvate celui democratic“.

E aproape imposibil pentru un non-evreu sã cumpere pãmânt aflat în proprietatea statului sau a Fondului Naþional Evreu. Nu existã instituþia mariajului civil în Israel.

Rabinii ortodocºi controleazã procesul convertirii, decizând cine e evreu ºi cine nu e ºi, astfel, decizând de multe ori cine are dreptul Adam LeBor este autorul cãrþii „City of Oranges: An Intimate History of Arabs and Jews in Jaffa“.

FOTO: AMY THOMPSON

la cetãþenie ºi cine nu. Cuplurile mixte nu pot fi înmormântate laolaltã într-un cimitir evreiesc care a fost întemeiat de stat. Încã ºi mai absurd, Israel e probabil singura þarã din lume care nu recunoaºte propria cetãþenie. Israelienii nu pot fi înregistraþi în evidenþa publicã în calitate de israelieni, ci trebuie înscriºi în funcþie de originea lor re li gioasã sau et nicã. Orice cerere a vreunui israelian – fie el evreu sau arab – de a fi înregistrat pur ºi simplu ca israelian a fost pânã în momentul actual respinsã. Guvernul argumenteazã susþinând cã aºa ceva ar submina principiul Israelului ca stat evreiesc. Între timp, sate arabe „nerecunoscute oficial“ o þin de decenii bune fãrã servicii municipale, iar, în paralel, guverne atât de stânga, cât ºi de dreapta, au cheltuit 15 miliarde de dolari pe coloniile fondate în afara graniþelor din 1967. Aici se gã-

Avishai pledeazã pentru o israelitate care nu e întemeiatã pe faptul de a fi evreu. sesc premisele unei explozii sociale iminente, susþine Avishai. Excluderea dã naºtere unei reacþii pe potrivã. Cetãþenii arabi ai Israelului se folosesc de libertãþile lor cetãþeneºti nu pentru a deveni mai buni israelieni, ci pentru a contura o conºtiinþã naþionalã arabã, aflatã în ascensiune. Recent, asociaþia civicã Adalah a propus o nouã schiþã de constituþie pentru Israel. Aceasta ar abroga legea repatrierii, care acordã instantaneu cetãþenia imigranþilor evrei, ar asigura sisteme de educaþie echitabile ºi separate pentru diversele naþionalitãþi ºi ar institui noi simboluri naþionale, care sã reprezinte pe toþi cetãþenii.

Rãspunsul, spune Avishai în aceastã carte magistral argumentatã, este nu sã te cramponezi de simboluri, ci sã încurajezi o conºtiinþã ºi o identitate naþionale bazate nu pe religie, ci pe simplul fapt de a fi israelian – de a înlãtura toate privilegiile acordate evreilor ºi de

a transforma Israelul într-o democraþie modernã, egalitaristã. Dacã toþi cetãþenii israelieni ar fi pur ºi simplu israelieni, ºi nu evrei, musulmani sau creºtini, nu ar exista nici o „ameninþare demograficã“ la adresa existenþei viitoare a statului. În acelaºi timp, acest nou Israel ar pretinde loialitate civilã de la populaþia sa arabã, care, dacã nu ar efectua serviciul militar, ar îndeplini cel puþin un alt gen de serviciu de utilitate naþionalã. Aceastã nouã identitate ar fi întemeiatã nu pe religie, ci pe limba ebraicã pe care toþi o vorbesc, pe legãturi culturale, economice ºi de afaceri ºi pe simplul fapt de a locui pe aceeaºi fâºie de pãmânt.

Pânã la un punct, aceste lucruri se întâmplã deja. Sayed Kashua este un talentat jurnalist ºi romancier arab din Israel, care scrie în ebraicã. Pe de o parte, spune Kashua, ebraica este „limba duºmanului, a cuceritorului”. Dar, în acelaºi timp, „existã lucruri despre care pot scrie doar în ebraicã, nu ºi în arabã. ...Am nevoie de ebraicã pentru a scrie despre libertate”. În entuziasmul sãu pentru o israelitate care nu e întemeiatã pe faptul de a fi evreu, Avishai poate cã subestimeazã importanþa identitãþilor etnice, mai ales într-o zonã activã de rãzboi. Când o rachetã Qassam omoarã civili în Sderot, locuitorii fâºiei Gaza aplaudã ºi împart dulciuri pentru a sãrbãtori morþile evreilor. Chiar ºi în Uniunea Europeanã, cu graniþele sale deschise ºi comerþul sãu liber, dispute mocnite încã impieteazã relaþiile dintre þãri ca, de exemplu, Germania ºi Polonia sau Ungaria ºi Slovacia. Dar Avishai, fost profesor de economie ºi politici publice la Duke University, crede cu fermitate în rolul potenþial al afacerilor ca un catalizator al pãcii. În interminabilele discuþii despre conflictul israeliano-palestinian, comerþul este rareori menþionat.

Avishai susþine cã o nouã elitã de afaceriºti globalizaþi ajutã la revigorarea economiei israeliene. El observã just cã „elitele israeliene nu pot spera la o economie ca a Singapore-ului în paralel cu un rãzboi între naþionalitãþi ca în Serbia“. Dupã un tratat de pace, sperã el, economia bazatã pe cercetãri avansate a Israelului ºi firmele sale nou înfiinþate din domeniul înaltelor tehnologii vor prospera în întregul Orient Mijlociu, cu antreprenori palestinieni ca intermediari. Este o viziune captivantã ºi optimistã. Poate prea optimistã – dar, în urmã cu un secol, Herzl a fost de asemeni tratat ca fantezist. În aceastã carte marcantã, înþeleaptã ºi umanistã, Avishai îºi asumã rolul unui Herzl al epocii moderne. □ 11

Spionul care nu mã iubea deloc Cel mai recent roman din seria James Bond. Ticãloºi? Sunt. Violenþã explicitã? Este.

Libido exacerbat? Hmm...

DE ALEX BERENSON NAINTE de Jason Bourne ºi de Jack Ryan a fost Bond, James Bond, originalul bidimensional al agentului secret care salveazã mereu lumea. Ian Fleming, creatorul lui Bond, a murit în 1964. Dar Bond e un spion mult prea precaut ºi o marcã mult prea productivã pentru a suferi aceeaºi soartã. În deceniile care s-au scurs de la moartea creatorului sãu, trei scriitori – fãrã a menþiona vreo 20 de filme – l-au menþinut în viaþã. Acum, exact la timp pentru centenarul naºterii lui Fleming, acest adevãrat trust gireazã un nou roman din seria Bond,

Î

DEVIL MAY CARE

de Sebastian Faulks, scriind în numele lui Ian Fleming 278 pag. Doubleday. 24.95 $.

Devil May Care (Mã lasã rece), scris de Sebastian Faulks, un autor britanic dintre creaþiile cãruia cea mai cunoscutã este Birdsong, o dramã istoricã amplasatã în timpul Primului Rãzboi Mondial.

Sã preiei opera unui scriitor la patru decenii dupã moartea acestuia e o întreprindere dificilã, oricum ai lua-o. Iar Bond nu e un personaj obiºnuit. El este curtenitor ºi spiritual, un maestru al seducþiei, un mare bãutor ºi un jucãtor care câºtigã mereu – ºi care are permisiunea de a ucide. Când a apãrut pentru prima datã, în Casino Royale, în 1953, Bond a fost un personaj cu efect tonic pentru o Anglie care încã îºi deplângea pierderea poziþiei ºi a influenþei care au urmat celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial. De atunci, a ajuns la o popularitate globalã, iar în 1997 a câºtigat trofeul suprem al culturii pop, o parodie ecranizatã completã, adolescentinul ºi uneori ilarul film Austin Powers: International Man of Mystery, care îl înfãþiºeazã pe un agent secret britanic teleportat din dubioºii ani 1960 în anii 1990, marcaþi de corectitudine politicã.

Aºadar, Faulks înfruntã dificila sarcinã de a rãmâne fidel istoriei lui Bond, oferind Alex Berenson este reporter la The Times. Cel mai recent roman al sãu este „The Ghost War“.

12

în acelaºi timp cititorilor o aventurã proaspãtã. El ºi-a uºurat munca, amplasând acþiunea din Devil May Care în anii 1960. Prea multe nu s-au schimbat de la The Man With the Golden Gun, ultimul roman al lui Fleming, publicat postum. Toatã lumea fumeazã, Uniunea Sovieticã este inamicul absolut ºi nici mãcar agentul Q nu a inventat telefoanele celulare. Stilul lui Faulks este, de altfel, o pastiºã rezonabilã a stilului lui Fleming: simplu, direct ºi curat.

Devil May Care se concetreazã asupra eforturilor lui Bond de a-l prinde pe Julius Gorner, un magnat al industriei farmaceutice ºi traficant de droguri care vrea sã atragã Marea Britanie ºi Uniunea Sovieticã într-un rãzboi. Bond se deplaseazã de la Roma la Londra, apoi la Teheran ºi în deºertul iranian, bând excesiv whisky scoþian ºi martini rece ca gheaþa, dar comportându-se în rest ca gentlemanul perfect, cu o lipsã ostentativã de libido. Ajunge pânã la a refuza ocazia de a o duce rapid în aºternuturi pe seducãtoarea Scarlett Papava. („S-a trezit enunþând douã cuvinte care nu îi mai ieºiserã niciodatã din gurã, în viaþa sa de adult: «Nu, mulþumesc»“). Lãsând deoparte structura bizarã a frazei, rãspunsul lui Bond e un travesti.

Nu, mulþumesc? Nu, Bond, nu! Ce poate sã urmeze? „Nu a fost din vina ta, eu sunt de vinã“?

Bond are ºi altã ocazie – de fapt, chiar mai multe – de a se culca cu Scarlett, care îl urmeazã de-a lungul ºi de-a latul continentelor ca o fanã înfocatã a unei trupe rock, lovitã de febra celebritãþii, având de fapt motive care nu ne sunt revelate complet pânã la finalul romanului. Faulks a declarat, în interviuri, cã a evitat cuceririle ºi replicile facile pentru a nu devia în parodiile de genul Austin Powers. Dar flegmatismul ºi insaþiabilitatea sexualã a lui Bond constituie mare parte din ºarmul sãu, iar a încerca sã îl umanizezi pare prostesc, mai ales atunci când tot restul cãrþii Devil May Care este absurd în mod explicit ºi uneori chiar cu ostentaþie.

Ticãloºii sunt visul oricãrui scenarist de filme de duzinã. Primul tip rãu care apare este Chagrin, un interlop vietnamez a cãrui pasiune e sã smulgã limbile victimelor sale cu cleºtele. Gorner, ºeful lui Chagrin, conduce o fabricã de heroinã, al cãrei personal

este compus din dependenþi care muncesc literalmente pânã mor în hala de producþie, dar cãrora li se permite sã se delecteze cu serviciile prostituatelor pe care Gorner le sechestreazã pentru plãcerea angajaþilor sãi. Gorner respectã toate stereotipurile parodiilor, doar cã nu râde cu un „Muahahaha!“ atunci când îi explicã lui Bond planul sãu de distrugere a Angliei. Cel mai rãu dintre toate, tipul triºeazã la tenis. ªi totuºi, emfaticele personaje negative se numãrã printre aspectele reuºite ale cãrþii Devil May Care, ele trimiþând la ticãloºii în egalã mãsurã exageraþi care au apãrut în filmele din seria Bond de-a lungul deceniilor. În comparaþie, Bond de multe ori trece neobservat în paginã.

INALUL este o altã dezamãgire. Un thriller de duzinã bine construit ar trebui sã creascã tensiunea treptat, paginã cu paginã, pe mãsurã ce eroul ºi ticãlosul se apropie de confruntare. Dar climaxul din Devil May Care are loc atunci când Bond ºi Scarlett se paraºuteazã dintr-un avion rablagit, undeva în Uniunea Sovieticã – aproape cu trei capitole înainte de sfârºitul romanului. Cei doi îºi petrec mare parte din urmãtoarele douã capitole într-o aventurã rutierã de-a latul Rusiei vestice, aparent netulburaþi de faptul cã inamicul lor suprem e încã în viaþã. Gorner reapare într-adevãr în capitolul final pentru o ultimã confruntare cu Bond (Muahahaha!), dar cea mai mare tensiune din carte rezidã în întrebarea privind momentul în care Bond se va culca cu Scarlett ºi vinul pe care îl vor bea pentru a celebra momentul.

Devil May Care nu e complet lipsit de momente reuºite. Pe la începutul cãrþii, pe drumul spre aeroport, Bond eliminã o gaºcã de asasini pe motociclete cu Bentley-ul sãu – ºi nu pierde avionul. Un capitol care se desfãºoarã în deºertul iranian ºi care culmineazã cu Bond care se luptã pe viaþã ºi pe moarte într-un rezervor subteran de apã este bine construit ºi tensionat. Iar Bond îi face în cele din urmã felul lui Scarlett, în autenticul stil al agentului 007: „dur, rapid, cu o ardoare exacerbatã de lunga ºi casta lor tovãrãºie“.

DA, mulþumesc. Mai bine mai târziu de□ cât niciodatã.

F

ILUSTRAÞII: JOON MO KANG

Intriga Naþiunilor În cel mai recent thriller de spionaj al lui Alan Furst, un diplomat francez stã cu ochii pe trupele lui Hitler.

DE ALESSANDRA STANLEY

E

MOÞIA sinistrã a spionajului antebelic nu e produsã de perspectiva rãzboiului sau de spionaj în sine; ea vine din compromisurile morale impuse de teamã ºi complacere.

Alan Furst a avut întotdeauna îndemânarea de a exprima cum una o genereazã pe cealaltã. „Lumina s-a stins, noþiunea de eroism pãrea extirpatã“, descria el Rusia stalinistã în Dark Star, un roman mai vechi.

Acea lume era „acum plinã de oameni slabi,

THE SPIES OF WARSAW

de Alan Furst.

266 pag. Random House. 25 $.

rãniþi, speriaþi, complotând pentru câteva bucãþi de cãrbune sau pentru puþin zahãr“.

Romanele de spionaj tind sã se axeze pe cei câþiva oameni care se ridicã deasupra propriilor interese, dar cele mai bune dau deasemenea viaþã celor care nu pot face asta. Recentul roman al lui Furst, The Spies of Warsaw (Spionii din Varºovia), începe exact cu un asemenea individ: Edvard Uhl, un inginer german de vârstã mijlocie, muncitor, cu afaceri în Polonia, care este sedus în ajunul rãzboiului, apoi ºantajat sã strecoare secrete militare serviciului de informaþii francez. Uhl are accese ocazionale de spaimã, dar nu ºi de vinovãþie. „În asemenea vremuri haotice,“ agentul sãu francez încearcã sã-l convingã, „oamenii inteligenþi au înþeles cã prima îndatorire o au faþã de ei înºiºi ºi de familie“.

Personajele care sunt mai curajoase sau mai lucide sunt condamnate în mod special la amãrãciune. Povestirile lui Furst, plasate de obicei în Paris sau în Europa de Est ºi împletite în jurul naziºtilor sau a poliþiei secrete sovietice, sunt îmbibate de romantismul melancolic al Casablancãi ºi au o tentã din romanul Darkness at Noon al lui Arthur Koestler.

The Spies of Warsaw îl urmãreºte pe Jean-Francois Mercier de Boutillion, un aristocrat francez, veteran al Primului Rãzboi Mondial, care, ca ataºat militar în Varºovia, studiazã pregãtirile de rãzboi ale germanilor. Conduce agenþi ºi face ºi ceva muncã riscantã de teren, dar nu îi ia mult pânã sã-ºi dea seama cã Hitler plãnuieºte sã ocoleascã Linia Maginot ºi sã invadeze prin Belgia: articolele din ziarele germane aproape dau murã-n gurã. Oficialii francezi nu acordã atenþie.

Majoritatea misiunilor în thrillerurile istorice sunt inutile: cititorii ºtiu ce urmeazã, în timp ce personajele care se aºteaptã la ce e mai rãu nu pot înþelege pe deplin cataclismul care se iveºte nici mãcar în timp ce-ºi riscã viaþa încercând sã-l împiedice. Misiunea dintr-un roman al lui Furst nu e niciodatã atât de importantã precum bãrbaþii ºi Alessandra Stanley este principalul critic de televiziune pentru The Times.

ILUSTRAÞII: JOHN RITTER

femeile care se oferã voluntari – sau sunt forþaþi – sã o îndeplineascã. Conþi polonezi, ofiþeri SS, producãtori de film francezi, domniºoare ºi demi-mondeni sunt atraºi în acþiune, dar ºi evrei bolºevici, partizani slavi, diplomaþi unguri ºi pescari bulgari.

De la Lisabona la Malmo, romanele lui Furst sunt pline de contraste rigide ºi congruenþe ciudate: leagã Uniunea Naþionalã Bulgarã mãrºãluind de-a lungul Dunãrii cu expatriaþi din Paris comandând ºampanie ºi încã un platou de stridii la eleganta braserie Heininger.

Precum în Comedia umanã a lui Balzac, personajele importante dintr-un roman reapar ca figuri mai putin importante în altul, câteodatã la masa vecinã de la Heininger, unde o oglindã, crãpatã de un glonþ, e lãsatã nereparatã în memoria zilei în care bandiþii au distrus sala de mese ºi l-au lãsat pe ospãtarul ºef bulgar mort în toaleta femeilor.

Acolo de fapt, la choucroute ºi ºampanie, Mercier îl informeazã pe unul din puþinii generali francezi care îi împãrtãºeºte dubiile cu privire la strategiile defensive ale lui Pétain. Celãlalt este desigur, Charles de Gaulle, dupã care Furst l-a modelat clar pe Mercier; fictivul Mercier este un vechi prieten al lui de Gaulle, împãrtãºind mare parte din povestea vieþii acestuia. Precum de Gaulle, Mercier are rãdãcini aristocratice, a absolvit ºcoala militarã în anul 1912, a fost într-un lagãr de prizonieri german în timpul Primului Rãzboi Mondial ºi a ajutat trupele poloneze sã învingã Armata Roºie în 1920. Dar, în timp ce de Gaulle s-a reîntors într-un sfârºit la Paris, eroul lui Furst e detaºat la ambasada francezã din Polonia.

Lucrãrile de început ale lui Furst erau înþesate de istorie, intrigi secundare ºi zeci de personaje minore intens conturate. Dar chiar ºi maeºtrii genului mai încetinesc, întind materialul pe masã ºi îl taie dupã ºablon.

Romanul sãu anterior, The Foreign Cores-

pondent, despre un ziarist italian la Paris ºi Berlin, nu a fost foarte convingãtor. The Spies of Warsaw este mai satisfãcãtor, dar ºi acesta pare subþire: intriga e sãrãcãcioasã, ºi Mercier – un vãduv înalt, chipeº, bogat – este de Gaulle schematizat ca eroul romanþurilor medievale Arlecchino.

Furst este deseori asemuit cu Graham Greene ºi John le Carré, pe de-o parte fiindcã studiazã amãnunþit ºi foarte convingãtor colþurile întunecate ale istoriei, punctând ambivalenþa ºi ambiguitatea moralã a celor care joacã un rol în conturarea ei. Îi este la fel de uºor sã descrie gustarea la o petrecere de la ambasadã ºi ºcolile de spionaj sovietice unde recruþii sunt învãþaþi sã submineze occidentul dar descoperã rapid cã la biroul sau în camera de alãturi stau inamici mai fioroºi.

Cei mai memorabili eroi ai sãi se apucã de operaþiuni clandestine nu pentru cã sunt cinstiþi sau devotaþi, ci pentru cã nu prea au de ales. În Night Soldiers, Khristo Stoianev, hãituit de fasciºtii locali, este recrutat de un agent sovietic ºi este prins în paranoicul ºi criminalul N.K.D.V. în timpul epurãrilor – e împins, ca ciulinii în furtunã, de la Moscova în rãzboiul civil spaniol, apoi în comunitatea tenebroasã a emigranþilor din Paris, în puºcãria francezã, în rezistenþa francezã ºi într-un sfârºit la New York. În Dark Star, André Szara, un corespondent în strãinãtate pen tru Pravda în anii 30 (mo de lat dupã jurnalistul rus Iliya Ehrenburg), ºtie cã nu e bine sã refuze atunci când serviciile de securitate ale guvernului cer favoruri în Ostend, Berlin ºi Praga.

Scriitorii pãstreazã câteodatã ce e mai bun la început. The Spies of Warsaw nu este atât de bogat în complexitate precum alte romane mai timpurii ale lui Furst, dar este totuºi mai ingenios ºi mai emoþionant decât majoritatea romanelor de spionaj scrise □ astãzi.

13

Iarbã radioactivã Un roman despre maturizarea în România totalitarã.

DE DANIELLE TRUSSONI

Î Urmãrindu-ºi fericirea Michael Chabon despre depãºirea limitelor literare.

DE MARK KAMINE

P

RIMA colecþie de nonficþiune a lui Michael Chabon începe ca argument pentru includerea ºi promovarea povestirilor horror, a celor ºtiinþifico-fantastice ºi a artei benzilor desenate. Adepþii lui Will Eisner, inovatorul în domeniul cãrþilor de benzi desenate, ºi cei ai fantazistului Philip Pullman vor gãsi aici susþinere. Neiniþiaþii vor face cunoºtinþã cu M.R. James, MAPS AND LEGENDS

Reading and Writing Along the Borderlands de Michael Chabon 222 pag. McSweeney’s Books. 24 $

autorul „uneia dintre cele mai bune nuvele scrise vreodatã“ ºi, la fel ca ºi mult mai faimosul autor al cãrui nume de familie îl poartã, un maestru al povestirii psihologice riguroase cu fantome.

Pe mãsurã ce Combs îºi croieºte drum printre obsesiile ºi afinitãþile sale în ceea ce uneori numeºte zonele de frontierã, „graniþele, marginile, rafturile secrete dintre secþiunile librãriei“, unde literatura se aflã între genuri, foloseºte de câteva ori metodele discursive ale culturii înalte. O apreciere a lui Arthur Conan Doyle îl duce pe Chabon la alterarea noþiunii lui Harold Bloom despre „anxietatea influenþei“ în sloganul „influenþa e fericire“. Preferatul criticilor, Walter Benjamin, e lãsat la o parte pentru Lewis Hyde, a cãrui Trickster Makes This World ocupã un loc central în panteonul critic al lui Chabon. Lectura atentã ºi expansivã a lui Chabon din romanul lui Cormac McCarthy, The Road, plaseazã lucrarea direct în tradiþia ºtiinþifico-fantasticã postapocalipticã.

Acest eseu începe cu evocarea spectacolului lui Charlton Heston la Statuia Libertãþii din filmul Planeta maimuþelor, subliniind cu umor afectuos ideea lui Chabon potrivit cãreia cultura pop ºi literatura nu se exclud reciproc.

Chabon e un ghid atent pentru avanposturile sale artistice preferate, menþinând legãturi reconfortante cu terirorii mai apropiate.

Howard Chaykin, influentul autor al cãrþii Mark Kamine a scris pentru Times Literary Supplement ºi alte publicaþii.

14

de benzi desenate American Flagg!, atrage comparaþia cu Paul Simon ºi Orson Welles.

Seria de benzi desenate a lui Ben Katchor, Julius Knipl, Real Estate Photographer, primeºte genul de explicaþie rezervatã de obicei pentru literatura convenþionalã: „Proza sa cizelatã, concisã ºi versatilã, capabilã, într-o singurã propoziþie scrisã cu pricepere într-un cadru ritmic de legende, sã alerge de la elegie graþioasã la declaraþiile din registrul poliþiei ºi la ghiorãituri stomacale de genul Catskill, înfãþiºeazã elementele esenþiale, esenþele telegrafice ale poveºtii“. Chiar ºi D’Aulaires’ Book of Norse Myths, o preferatã din copilãrie a lui Chabon, primeºte un scurt tribut afectuos. Ilustraþiile fanteziste îl fac pe Chabon sã se gândeascã la „frize prerafaelite, desenate de creatorul lui Popeye“. Cum ar putea anticipa cititorii ficþiunilor lui Chabon, eseurile se completeazã cu fraze bine construite ºi concise. Pullman are „o atracþie adâncã, suculentã pentru intrigã“. Perfecþiunea pop este definitã ca „frumuseþe sfâºietoare care miºcã elementele“.

Eseurile autobiografice care încheie colecþia fac ca gusturile curioase ºi diverse ale autorului sã se sprijine pe propriile lui cuvinte. Purtându-ne, în ordine mai mult sau mai puþin cronologicã, printre genezele romanelor sale, eseurile lumineazã peisajele mentale ºi fizice din care se ivesc ficþiunile tot mai impresionante ale lui Chabon.

Astfel, în „My Back Pages“ aflãm cã a început sã scrie primul roman, The Mysteries of Pittsburgh, la un birou la care putea ajunge doar balansând un scaun pliant pe un cufãr. „The Recipe for Life“ reprezintã tributul adus cãrturarului evreu Gershom Scholem, al cãrui eseu, The Idea of the Golem, a contribuit la conceperea The Amazing Adventures of Kavalier & Clay a lui Chabon. Iar cuprinzãtorul „Imaginary Homelands“, aplecându-se asupra unei controverse pe marginea unui articol de revistã scris de Chabon despre dicþionarul de expresii Say It in Yiddish, dezgroapã rãdãcinile din care s-a dezvoltat extrem de încântãtorul sãu ultim roman, The Yiddish Policemen’s Union. Iar spectacolul, aºa cum susþine Chabon în eseul de deschidere al colecþiei sale, e finalitatea artei literare. Ca în toate cãrþile sale, spectacolul e din belºug în Maps and Legends □ (Hãrþi ºi legende).

N Istorie ºi utopie, filosoful român Emil Cioran specula referitor la posibilitatea de a „confecþiona mai uºor o utopie decât o apocalipsã“. Utopia ºi nemulþumirile provocate de aceasta, atât de importante pentru scriitorii est-europeni, sunt centrale pentru romanul întunecat ºi frumos al lui Gyorgy Dragoman. Un portret aspru al vieþii într-o societate totalitarã, The White King (Regele alb), e atât brutalã, cât ºi dezarmant de delicatã. Rãspunsul lui Dragoman la întrebarea lui Cioran e simplu: utopia îºi creeazã propriul infern.

THE WHITE KING

de Gyorgy Dragoman Traducere de Paul Olchvary 263 pag. Houghton Mifflin Company. 24 $

Plasatã într-o þarã fãrã nume inspiratã de România, unde Dragoman a fost crescut, The White King e povestit de Djata, un bãiat de 11 ani al cãrui tatã a fost trimis într-un lagãr de muncã pentru o crimã – semnarea „unei scrisori deschise de protest“ împotriva guvernului – care îi ruineazã familia. Mama lui Djata îºi pierde slujba din învãþãmânt ºi Djata, acum „lipsit de încredere din punct de vedere politic“, este exclus din organizaþiile comuniste de tineret, astfel încheindu-ºi educaþia. Bunicul bãiatului, un lider de partid influent, e silit sã demisioneze.

Nimeni nu ºtie dacã tatãl lui Djata se va întoarce vreodatã. Aceastã nesiguranþã o obligã pe mama lui Djata sa ia mãsuri extreme pentru a afla ce se întâmplã cu soþul ei, în timp ce lupta pentru a-ºi întreþine familia îi lasã puþin timp pentru fiu. Bunicii lui Djata nu oferã prea multã consolare: Danielle Trussoni, autoarea „Falling Through the Earth: A Memoir“ lucreazã la un roman.

îl ignorã pe bãiat ºi o dispreþuiesc pe mamã, convinºi cã ea a încurajat opiniile disidente ale soþului ei. Djata trebuie sã se descurce singur, ca un Huck Finn al rãzboiului rece cutreierând prin apartamente de beton ºi înfruntându-i pe bãtãuºi.

Poziþia oficialã a partidului e cã „viitorul þãrii e tineretul“ ºi „în nici un caz partidul nu-ºi va pune comoara în pericol“, dar experienþa lui Djata dovedeºte contrariul. Dupã un „accident într-o uzinã nuclearã din Marea Uniune Sovieticã“, care aminteºte de Cernobîl, bãiatului i se dau pastile cu iod ºi e obligat sã joace fotbal afarã, având grijã „sã evite contactul cu mingea deoarece mingea adunã radioactivitate din iarbã“.

Dragoman, care trãieºte acum în Budapesta, scrie în maghiarã, iar proza sa e scânteietoare ºi spectaculoasã, caracterizându-se prin propoziþii întortocheate care se muleazã pe fiecare stare de spirit a lui Djata. Neglijând punctuaþia standard, limbajul romanului dobândeºte un fel de exuberanþã greoaie – parþial obosealã, parþial frenezie – care transmite amplu starea sufleteascã a bãiatului. Dragoman, care are 34 de ani, îºi aminteºte experienþa est-europeanã dintr-un punct de vedere proaspãt. La sfârºitul adolescenþei sale, când a cãzut zidul Berlinului, a lãsat copilãria în urmã ºi a devenit, în acelaºi timp, un adult liber.

L

A un moment dat, bunicul lui Djata îl duce pe un deal cu perspectivã asupra oraºului ºi-l sfãtuieºte sã priveascã peisajul ca ºi cum l-ar vedea „pentru prima datã sau pentru ultima datã“.

El sugereazã, povesteºte Djata, ca bãiatul sã încerce „sã priveascã întregul, totul ca pe un singur lucru, ca ºi cum m-aº fi uitat la un tablou sau la o fatã frumoasã, sã încerc sã vãd totul în acelaºi timp, nu era uºor sã fac asta, spuse el, dar dacã aº putea s-o fac, aº vedea apoi lumea diferit“. Lectura cãrþii The White King are în □ mare parte acelaºi efect.

ILUSTRAÞII: HINTERLAND (SUS) ªI LEHEL KOVACS

Poziþia lui Huffington Arianna Huffington blameazã Partidul Democrat ºi presa pentru ascensiunea republicanilor. tru a imprima o imagine de fals neconvenþionalism, falsã independenþã ºi falsã vorbire directã aceloraºi politici perdante care ne-au purtat în actuala direcþie dezastruoasã“, scrie ea, prezentându-l ca pe un fel de candidat marionetã. Chiar crede ea cã dreapta e atât de iscusitã, sau emite aceastã teorie pentru cã a insistat prea mult asupra puterii dreptei pentru a-ºi putea acum permite sã fie onestã? Eu merg pe a doua variantã.

Huffington, cãreia i-am fost editor ºi care mã menþioneazã fãrã vreo conotaþie anume în cartea sa, meritã atenþie pentru catalogarea fãcutã modurilor în care Bush a diseminat spaima pentru a reduce criticii la tãcere ºi a-ºi construi un sprijin politic. În acelaºi timp, sã îi acordãm câteva puncte de penalizare pentru cã pretinde cã numai administraþiile republicane sunt capabile sã rãspândeascã panica. În noiembrie 1997, secretarul apãrãrii al preºedintelui Bill Clinton, William Cohen, ºi-a fãcut apariþia la talk-show-urile de duminicã de la CNN ºi ABC, pentru a avertiza asupra capacitãþilor de producere a armelor biologice ºi chimice de care ar fi dispus Irakul. Cerând ca Saddam sã permitã accesul inspectorilor Naþiunilor Unite, Cohen a scos din geantã o pungã de zahãr de douã kilograme, pe care o luase cu el la programul „This Week“ de pe ABC, ºi a spus cã o cantitate egalã de antrax, împrãºtiatã deasupra unui oraº de dimensiunea Washingtonului, ar distruge minim jumãtate din populaþie. În miniaturã, aceastã prezentare a egalat în dramatism oricare din anunþurile fãcute de

DE JACK SHAFER

A

RIANNA HUFFINGTON, dinamicul editor-antreprenor din spatele site-ului web Huffington Post, a ajuns acum la a douãsprezecea ºi a treisprezecea sa carte, asta dacã numãraþi noul sãu titlu, Right Is Wrong (Dreapta greºeºte) ca fiind douã cãrþi într-una singurã, numãrãtoare pe care o susþin cu convingere.

Una din cele douã cãrþi conþinute în Right Is Wrong pune la zid politicile ºi punctele de vedere ale administraþiei Bush ºi ale altor actori conservatori. Cei care se opun rãzboiului din Irak, sprijinã ideea accesului universal la asistenþã medicalã, cred cã republicanii duc un „rãzboi împotriva ºtiRIGHT IS WRONG

How the Lunatic Fringe Hijacked America, Shredded the Constitution, and Made Us All Less Safe (and What You Need to Know to End the Madness) de Arianna Huffington.

388 pag. Alfred A. Knopf. 24.95 $.

inþei“, aparþin Uniunii Americane a Libertãþilor Civile ºi strâmbã din nas la vederea neoconservatorilor vor fi încântaþi de abordarea liberalã cu înclinaþii progresiste a lui Huffington, chiar dacã multe din aceste pagini le-ar sãri în ochi mai degrabã ca declamaþii decât ca dizertaþii.

Când scrie în acest mod polemic, Huffington produce o versiune mai bine documentatã a acelor pseudo-cãrþi pe care scriitori special angajaþi le scriu în numele candidaþilor la preºedinþie care sperã cã o expunere a agendei lor politice, întinsã pe lungimea unei cãrþi întregi, va atrage votanþii. Deºi momentan nu candideazã pentru nici o poziþie politicã, Huffington înþelege ºi gustã derularea campaniei electorale, aºa cum reiese fãrã dubii din numeroasele ei apariþii de la talk-show-uri politice. Ea a manipulat din umbrã cariera politicã a soþului ei republican, care s-a încheiat cu o candidaturã eºuatã la Senatul Statelor Unite, în 1994. Dupã ce ºi-a repudiat originile republicane, Huffington a candidat ca independent, fãrã succes, la postul de guvernator al Californiei, în campania de alegeri pentru revocarea lui Gray Davis din 2003; de asemenea, a fãcut o adevãratã afacere de familie din a acorda democraþilor sfaturi de a se deplasa mai spre stânga.

A doua carte din aceastã pereche a lui Huffington îºi croieºte drumul printr-un domeniu original – chiar dacã accidentat –, urmând calea deschisã de acest subtitlu ca un buldozer: How the Lunatic Fringe Hijacked America, Shredded the Constitution, and Made Us All Less Safe (and What You Need to Know to End the Madness) (Cum s-a întâmplat cã o fracþiune descreieratã a deturnat America, a fãcut constituþia bucãþi ºi ne-a diminuat tuturor securitatea (ºi ce trebuie sã ºtim pentru a putea pune capãt nebuniei)). Pe un ton furios, dar totuºi conversaþional, Huffington susþine cã o fracþiune Jack Shafer face revista presei la Slate.

ILUSTRAÞII: JOE CIARDIELLO

dementã a acaparat partidul lui Ronald Reagan pe la începutul noului mileniu ºi, din acest centru de putere, a deturnat America. Ea blameazã, printre alþii, tradiþionala presã de ºtiri care „i-a împuternicit“ ºi Partidul Democrat, care, în opinia ei, „s-a comportat mult prea indecis“.

Sã atribuie presei vina pentru sucesele preºedintelui Bush este o abordare ciudatã din partea lui Huffington, mai ales cã notele de subsol ale multor articole care cuprind unele din cele mai pãtrunzãtoare observaþii factuale citeazã publicaþii tradiþionale. De asemenea, nici acuzaþiile conform cãrora Partidul Democrat a adoptat o abordare prea puþin viguroasã, dupã ce tocmai a recâºtigat ambele camere ale Congresului ºi acum bate la uºa Casei Albe cu un candidat liberal, nu sunt plauzibile.

Ce se întâmplã? Huffington pare a fi blocatã în 2004, anul apariþiei ultimei sale cãrþi politice, Fanatics and Fools: The Game Plan for Winning Back America. Reluând multe din temele acelei cãrþi, referitoare la dominaþia dreptei ºi incompetenþa stângii, noua sa carte pare a ignora declinul dreptei. De exemplu, oamenii pe care ea îi numeºte personajele malefice reprezentative ale republicanilor în Right is Wrong s-au poticnit cu toþii în ultimii ani: Rush Limbaugh

ºi-a conjurat auditoriul sã opreascã ascensiunea lui John McCain în alegerile primare, dar a eºuat. Audienþa medie a lui Bill O'Reilly este în continuare mai micã de jumãtate din cea a ultimei clasate vedete a emisiunilor de ºtiri, Katie Couric. Ann Coulter a fost exilatã la National Review Online de nucleul dur al dreptei, la sfârºitul anului 2001, pentru comentariile ei deplasate. Omnipotentul Karl Rove a decãzut în atât de mare mãsurã încât acum lucreazã în presã. Iar George W. Bush ºi Dick Cheney au abuzat într-atât de capitalul lor politic, încât nici un candidat republican întreg la minte nu le-ar cere sprijinul politic pentru campania electoralã de la toamnã.

Cea mai bunã dovadã a declinului conservatorilor este cã McCain, coºmarul nucleului dur al dreptei republicane, a obþinut nominalizarea sa în calitate de candidat al partidului la preºedinþie. Dar, în loc sã vadã victoria sa ca o înfrângere a „demenþilor“, Huffington o interpreteazã ca pe unul din succesele lor. McCain a fost „deturnat“ de politicienii de dreapta! El a devenit marioneta lor, sugereazã ea, purtãtor de cuvânt pentru abordarea lor rudimentarã a unor subiecte ca tortura, religia ºi imigraþia. „McCain este calul troian al dreptei de care dreapta avea o nevoie disperatã pen-

Declinul dreptei: omnipotentul Karl Rove a decãzut într-atât încât a ajuns sã lucreze în presã. acoliþii lui Bush în perioada care a precedat rãzboiul din Irak. Cohen le-a amintit privitorilor cã dupã Rãzboiul Golfului din 1991, „8000 de litri de antrax“ ºi „aproape patru tone de VX“ (o armã chimicã cu efect neurologic) au fost gãsite în Irak, deºi Hussein declarase cã nu posedã decât cantitãþi infime din aceste substanþe. Cokie Roberts, pe vremea aceea coprezentator la „This Week“, i-a spus lui Cohen, „luaþi punga asta de pe masã, vã rog!“.

Huffington împãrtãºeºte cu Bush (ºi cu Cohen) aceastã tendinþã de a exagera valoarea mãrfii sale. Sã luam, de exemplu, afirmaþia ei stridentã, evidenþiatã în subtitlul cãrþii, cã dreapta a „fãcut bucãþi“ constituþia. Poþi sã nu fii de acord, aºa cum o face Huffington ºi o fac ºi eu, cu modul în care Bush ºi-a exercitat pânã la extrem dreptul de a declara rãzboi, prevãzut de articolul II al constituþiei. Dar am un singur rãspuns la afirmaþiile ei cum cã presupusa „reducere la tãcere a contestatarilor“, închisoarea de la Guantánamo, abuzul „semnãrii de declaraþii“ sau ascultarea telefoanelor de cãtre National Security Agency contribuie la distrugerea constituþiei: luaþi punga asta de pe masã, vã rog!

E incontestabil cã dreapta chiar greºeºte. □ Dar la fel face ºi Huffington.

15

Cãrþi pentru copii Bestselleruri The New York Times Book Review Sãpt. aceasta

CÃRÞI ILUSTRATE

Sãpt. în top

Sãpt. aceasta

30 iunie 2008

LECTURI UªOARE

Sãpt. în top

1

GALLOP! scrisã ºi ilustratã de Rufus Butler Seder (Workman, 12.95 $) Animalele par sã se miºte la rãsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 - 8)

31

1

DIARY OF A WIMPY KID scrisã ºi ilustratã de Jeff Kinney (Amulet/Abrams, 12.95 $) Chinurile adolescenþei, în benzi desenate. (Vârsta 9 - 12)

2

A VISITOR FOR BEAR de Bonny Becker, ilustratã de 1 Kady MacDonald Denton (Candlewick, 16.99 $) Un ºoarece se tot întâlneºte cu un urs antisocial. (Vârsta: 4 - 8)

2

3

ALPHABET de Matthew Van Fleet (Wiseman/Simon & 10 Schuster, 19.99 $) Un ABC safari interactiv. (Vârsta: 2 - 6)

DIARY OF A WIMPY KID: RODRICK RULES 22 scrisã ºi ilustratã de Jeff Kinney (Amulet/Abrams, 12.95 $) Despre cum s-a fãcut Greg de ruºine în vacanþã (aflã de la fratele lui mai mare, Rodrick); urmarea la Diary of a Wimpy Kid. (Vârsta: 9 - 12)

READ ALL ABOUT IT! de Laura ºi Jenna Bush, ilustratã de Denise Brunkus (HarperCollins, 17.99 $) Un bãiat descoperã cu surprindere cã îi plac cãrþile de poveºti. (Vârsta: 4 - 8)

LOCK AND KEY de Sarah Dessen (Viking, 18.99 $) O liceanã boemã este trimisã sã trãiascã alãturi de bogata ei sorã mai mare. (Vârsta: de la 12 ani)

8

4

3 4

SEEKERS: THE QUEST BEGINS de Erin Hunter (HarperCollins, 16.99 $) Aventurile a trei ursuleþi.

(Vârsta: de la 12 ani)

3

5

THE INVENTION OF HUGO CABRET scrisã ºi ilustratã de Brian Selznick (Scholastic, 22.99 $) Un roman „în cuvinte ºi imagini“; un hoþ rãmas orfan trebuie sã descifreze ultimul mesaj lãsat de tatãl sãu.

(Vârsta: 9 - 12)

63

6

RUMORS de Anna Godbersen (HarperCollins, 17.99 $) Mondene din Manhattan în anii 1890; urmarea la The Luxe. (Vârsta: de la 14 ani)

7

NICK OF TIME de Ted Bell (St. Martin’s Griffin, 17.95 $) 5 La izbucnirea celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial, un bãiat britanic cãlãtoreºte înapoi în timp, în anii 1800.

(Vârsta: 9 - 12)

8

THE ABSOLUTELY TRUE DIARY OF A 30 PART-TIME INDIAN de Sherman Alexie, ilustratã de Ellen Forney (Little, Brown, 16.99 $) Un bãiat pleacã din rezervaþie la o ºcoalã de albi. (Vârsta: de la 12 ani)

9

THE PENDERWICKS ON GARDAM STREET de 8 Jeanne Birdsall (Knopf, $15.99.) Patru surori intervin în viaþa amoroasã a tatãlui lor; urmare la The Penderwicks.

(Vârsta: de la 12 ani)

10

THE BIG FIELD de Mike Lupica (Philomel, 17.99 $) Înainte de începerea campionatului, un tip hot îl înlocuieºte pe Hutch în echipã. (Vârsta: de la 10 ani)

8

5

ZEN TIES scrisã ºi ilustratã de Jon J. Muth (Scholastic, 22 17.99 $) Un urs panda îºi încurajeazã nepotul ºi pe prietenii acestuia sã ajute un vecin morocãnos. (Vârsta: 4 - 8)

6

KNUFFLE BUNNY TOO scrisã ºi ilustratã de Mo Willems (Hyperion, 16.99 $) Una dintre colegele lui Trixie are un iepuraº identic cu al ei. (Vârsta: 4–8)

32

7

SMASH! CRASH! de Jon Scieszka, ilustratã de David Shannon, Loren Long ºi David Gordon (Simon & Schuster, 16.99 $) Camionul Jack ºi maºina de gunoi Dan adorã sã se izbeascã de lucruri.

(Vârsta: 3 - 7)

21

8

LADYBUG GIRL de Jacky Davis ºi David Soman, 13 ilustratã de David Soman (Dial, 16.99 $) Creativitatea ºi hainele potrivite o ajutã pe o fetiþã sã se simtã mai mare.

(Vârsta: de la 4 ani)

9

DIRT ON MY SHIRT de Jeff Foxworthy, ilustratã de Steve Bjorkman (HarperCollins, 16.99 $) Poeziile copilãriei scrise de actorul ºi realizatorul TV. (Vârsta: 4 - 7)

10

ME AND MY DAD! de Alison Ritchie, ilustratã de Alison Edgson (Good Books, 16.95 $) Un ursuleþ petrece ziua împãrtãºind aventuri cu tatãl sãu. (Vârsta: 4 - 8)

15

1

CÃRÞI BROªATE

61

2

8

SERII

1

ALICIA de Lisi Harrison (Poppy/Little, Brown, 6.99 $) 2 Aflatã în Spania peste varã, o fatã dã probe pentru un rol într-un clip rock; un roman Clique. (Vârsta: de la 12 ani)

1

THE TWILIGHT SAGA de Stephenie Meyer 45 (Megan Tingley/Little Brown, ed. cartonatã ºi broºatã) Vampiri ºi vârcolaci în liceu. (Vârsta: de la 12 ani)

2

DYLAN de Lisi Harrison (Poppy/Little, Brown, 6.99 $) 6 Fiica unui jurnalist TV se îndrãgosteºte la un turneu de tenis din Hawaii; un roman Clique. (Vârsta: de la 12 ani)

2

PERCY JACKSON & THE OLYMPIANS de Rick Riordan (Miramax, ed. cartonatã ºi broºatã) Bãtãlia contra unor monºtri mitologici. (Vârsta: 9 - 12)

59

3

TEMPTED de Cecily von Ziegesar (Poppy/Little, Brown, 9.99 $) Cine a oprit exmatricularea lui Jenny de la Waverly? Un roman It Girl. (Vârsta: de la 15 ani)

2

3

PENDRAGON de D. J. MacHale (Aladdin, ed. cartonatã ºi broºatã) Un adolescent cãlãtoreºte prin timp ºi spaþiu. (Vârsta: de la 10 ani)

63

4

THE BOOK THIEF de Markus Zusak (Knopf, 11.99 $) O fatã salveazã niºte cãrþi de la o incendiere nazistã ºi le împarte cu un bãrbat evreu. (Vârsta: de la 14 ani)

40

4

BEST AT EVERYTHING de diverºi autori ºi ilustratori (Scholastic, doar ed. cartonatã) Sfaturi de viaþã, amuzante ºi sincere. (Vârsta: de la 9 ani)

5

THE TALE OF DESPEREAUX de Kate DiCamillo, 21 ilustratã de Timothy Basil Ering (Candlewick, 7.99 $) Un ºoarece, un ºobolan ºi o servitoare pornesc într-o cãlãtorie magicã. (Vârsta: de la 10 ani)

5

JUNIE B. JONES de Barbara Park, ilustratã de Denise 175 Brunkus (Stepping Stone/Random House, ed. cartonatã ºi broºatã) Vechi probleme în clasã. (Vârsta: 4 - 8)

6

INDIANA JONES AND THE KINGDOM OF THE CRYSTAL SKULL de James Luceno (Scholastic, 6.99 $) Aventuri cu iz arheologic; are film corespondent.

(Vârsta: 9 - 12)

6

MAGIC TREE HOUSE de Mary Pope Osborne, ilustratã de Sal Murdocca (Stepping Stone/Random House, ed. cartonatã ºi broºatã) Cãlãtoria în timp a unor copii. (Vârsta: 6 - 9)

7

MASSIE de Lisi Harrison (Poppy/Little, Brown, 6.99 $) 11 O fatã din Westchester îºi ia o slujbã de varã ca vânzãtoare de cosmetice; un roman Clique. (Vârsta: de la 12 ani)

7

THE SISTERHOOD OF THE TRAVELING PANTS 126 de Ann Brashares (Delacorte, ed. cartonatã ºi broºatã) Prietene care împart o pereche de pantaloni magici.

(Vârsta: de la 12 ani)

8

CAMP ROCK de Lucy Ruggles (Disney, 4.99 $) O fatã îºi petrece vara învãþând muzicã pop; legat de filmul omonim. (Vârsta: 9 - 12)

3

8

FANCY NANCY de Jane O’Connor, ilustratã de Robin 19 Preiss Glasser (HarperCollins, ed. cartonatã ºi broºatã) Viaþa idilicã a unei fete glamour. (Vârsta: 4 - 8)

9

BRATFEST AT TIFFANY’S de Lisi Harrison (Poppy/ 19 Little, Brown, 9.99 $) Îndrãgosteala sparge gaºca de fete din Pretty Committee; un roman Clique. (Vârsta: de la 12 ani)

9

WARRIORS: POWER OF THREE de Erin Hunter 7 (HarperCollins, doar ed. cartonatã) Pisicile rãzboinice se luptã pentru supravieþuire într-un þinut mitic. (Vârsta: 9 - 12)

10

WALL-E de Irene Trimble (Random House/Disney, 2 4.99 $) Un roboþel într-o aventurã intergalacticã; are film corespondent. (Vârsta: 9 - 12)

10

HARRY POTTER de J. K. Rowling (Arthur A. Levine/ 187 Scholastic, ed. cartonatã ºi broºatã) Un bãiat vrãjitor îºi întãreºte puterile ºi se luptã cu rãul. (Vârsta: de la 10 ani)

4

4

185

Topul reflectã vânzãrile pentru sãptãmâna care s-a încheiat la 14 iunie, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cãrþilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librãrii (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librãriile); de lanþurile de magazine naþionale, regionale ºi locale; de magazine online de multimedia ºi cãrþi; de magazine din cadrul universitãþilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi ºi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) aratã cã vânzãrile unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indicã faptul cã unele magazine declarã comenzi pentru mai multe exemplare din acelaºi titlu. Cãrþile care se vând constant nu sunt urmãrite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes.com/books. Toate cele patru liste de cãrþi pentru copii apar în fiecare sãptãmânã pe site-ul Book Review. Editorii au furnizat categoriile de vârstã pentru titlurile respective.

16

Dragoste violentã Suspiciuni, prejudecãþi ºi abuzuri asupra copiilor în Long Island.

DE LOUISA THOMAS

Î

N primele sale douã romane, Darin Strauss a transformat ciudatul în familiar. Abordând perspectiva unui geamãn siamez din secolul XIX în Chang and Eng, a reuºit sã umanizeze în mod strãlucit o figurã rãmasã în istorie drept curiozitate ambulantã. Iar The Real McCoy a transformat povestea faimosului boxeur Kid McCoy într-una incredibilã ºi totuºi familiarã a unui escroc trândav care ºi-a croit drum cãtre notorietate la începutul secolului XX. Deºi acþiunea noului roman al lui Strauss, More Than It Hurts You (Mai mult decât te doare pe tine), se desfãºoarã în Long Island în zilele noastre, acolo MORE THAN IT HURTS YOU

de Darin Strauss.

401 pag. Dutton. 24.95 $.

unde el a crescut, acest lucru nu reprezintã deloc o retragere într-un teritoriu ºi o perioadã mai sigure.

El intenþioneazã, de fapt, un lucru foarte ambiþios: sã arate cât de strãini putem fi, chiar ºi faþã de persoanele pe care credem cã le cunoaºtem cel mai bine.

Acþiunea romanului începe cu puþin înainte ca Josh Goldin, om de vânzãri în televiziune plin de succes ºi arãtos, sã afle cã soþia sa a plecat de urgenþã la spital cu copilul lor mic, Zack. Simptomele bebeluºului sunt înºelãtoare dar, pentru ºeful secþiei de pediatrie, Darlene Stokes, comportamentul mamei e ºi mai nedumeritor. Dori Goldin, fost flebotomist, se ceartã cu doctorii în privinþa tratamentului pe care copilul trebuie sã-l urmeze ºi brusc îl ia acasã. Josh nu ºtie sigur ce se întâmplã, dar considerã cã soþia sa – atât de competentã, atât de aparent nedreptãþitã – nu a fost niciodatã mai sexy.

Dr. Stokes are o pãrere diferitã. „Ce fel de mamã“ se întreabã ea, „nu-ºi doreºte sã fie fãcut orice tip de test posibil?“. Cu cât se gândeºte mai mult la acest caz, cu atât e mai convinsã cã nu bebeluºul este persoana bolnavã. Ea suspecteazã cã Dori Goldin suferã de sindromul Munchausen, boalã în care un pãrinte face rãu propriului copil pentru a atrage atenþia.

Aºa cum cititorul aflã curând, Dori chiar îi face rãu fiului ei. Acaparat de entuziasmul propriei cariere, Josh nu se implicã în treburile Louisa Thomas a colaborat cu The Washington Post, The Los Angeles Times precum ºi cu alte publicaþii.

familiale atât de mult pe cât ar vrea Dori. „Uneori lucrurile rele sunt ascunse în interiorul lucrurilor bune“, îºi spune ea. Scurgându-ºi fiul de puteri, ea „se predã în faþa a ceva mult mai grandios, propria cãsãtorie“.

Dr. Stokes aduce, la rându-i, propriile nesiguranþe cazului Goldin.

Mamã singurã care a crescut în sãrãcie, un outsider atât în Brooklyn cât ºi la Tufts, are sentimente amestecate în ce priveºte pãrinþii ºi copiii – sentimente complicate ºi mai mult de apariþia propriului tatã rebel, de mult dispãrut. O displace de asemenea pe Dori („acea fatã drãguþã ºi perfectã“), iar Josh îi aminteºte de rãposatul sãu soþ (ambii, observã ea, „evrei din Long Island“).

Cât despre Josh, acesta nu se poate gândi la Darlene Stokes decât ca „doctor de culoare“. ªi, dupã ce avocatul familiei Goldin face sã aparã într-un ziar de scandal din Long Island o poveste care o înfãþiºeazã drept înverºunatã ºi nervoasã, pusã pe distrus o familie de evrei, lucrurile devin extrem de urâte.

Trecând de la un personaj la altul, Strauss trece ºi de la satirã grea la comentariu social ºi apoi la realism serios, urmând fire epice care uneori nu duc nicãieri. Se insinueazã, de asemenea, în minþile tuturor, de la bebeluºul Zack la evanghelistul care slujeºte proaspeþilor eliberaþi din închisoare. ªi, în timp ce povestea încã reuºeºte sã fie atractivã, obiceiul lui Strauss de a trece de la subiect la subiect – prejudecãþi, dinamici maritale, naivitatea suburbanã, natura paternitãþii, limitele meritocraþiei americane – poate avea un efect ameþitor, adãugând prea multe complicaþii unui fir epic deja complex.

La fel ca ºi protagonistul sãu agent de vânzãri, Strauss este un „observator profesional“ abil. Dar în timp ce atenþia sa pentru detalii aduce deseori la viaþã decorurile, unele dintre metafore sunt doar superficial artistice. Descrierea felului în care unul dintre personaje se încruntã ca „liniile branhiilor de rechin la colþurile gurii“ poate fi un lucru inventiv, dar mai sugereazã ºi ceva feroce la o tânãrã femeie care este mai degrabã momealã decât prãdãtor. Alteori, un personaj face o comparaþie liricã aproape clar impusã de cãtre autor (atunci când, spre exemplu, un fost puºcãriaº observã cã un zâmbet „se zbate precum lumina agitatã a lumânãrii“). Asemenea fraze frumos întoarse dar nelalocul lor ar putea fi mai greu observabile dacã Strauss nu ºi-ar fi demonstrat deja, în alte scrieri, mãiestria în a comunica percepþiile corecte sau greºite, unice, ale creaþiilor sale. □ 17

TBR: Din culise ARISTOCRAÞI AUTENTICI: În urmã

cu 45 de ani, pe 30 iunie 1963, topul de bestselleruri tot mai avea un aer oarecum placid, aducând a anii ’50. Cartea de pe locul 3 al topului de nonficþiune – Fire Next Time a lui James Baldwin – oferea o idee a direcþiei cãtre care se îndrepta respectivul deceniu. Baldwin era deja subiectul ºtirilor pentru criticile sale aduse lipsei de iniþiativã a preºedintelui John F. Kennedy în ce priveºte problemele drepturilor civile.

Dupã ce Baldwin s-a plâns cã Kennedy „nu a folosit marele prestigiu al poziþiei sale ca forumul moral“ care ar fi putut fi, procurorul general Robert F. Kennedy, fratele preºedintelui, s-a întâlnit cu liderii comunitãþii de culoare, printre care se numãrau Baldwin, Lorraine Hansberry ºi Lena Horne. (Relatând despre aceastã întâlnire, The Times observa cã Baldwin ºi Hansberry se aflau în mijlocul unei cohorte cunoscute drept „tineri negri supãraþi“.) În The Fire Next Time, Baldwin laudã pãrinþii de culoare capabili de a „produce copii care la vârsta grãdiniþei pot sã-ºi croiascã drum printre bandele de infractori pentru a ajunge la ºcoalã“. Tot el adaugã: „Bãieþii ºi fetele de culoare care înfruntã gãºtile de astãzi provin dintr-o lungã linie de aristocraþi improbabili – singurii aristocraþi autentici pe care i-a dat aceastã þarã“. Iatã, în întregime, topul bestsellerurilor din 30 iunie 1963:

Ficþiune 1) The Shoes of the Fisherman de Morris West.

2) Elizabeth Appleton de John O’Hara.

3) The Glass-Blowers de Daphne du Maurier.

4) Seven Days in May de Fletcher Knebel ºi Charles W. Bailey II. 5) Grandmother and the Priests de Taylor Caldwell.

6) Raise High the Roof Beam, Carpenters de J. D. Salinger.

7) The Sand Pebbles de Richard McKenna.

8) The Bedford Incident de Mark Rascovich.

9) The Tin Drum de Günter Grass.

10) Stacy Tower de Robert H.K. Walter.

Nonficþiune 1) The Whole Truth and Nothing But de Hedda Hopper ºi James Brough.

2) I Owe Russia $ 1200 de Bob Hope.

3) The Fire Next Time de James Baldwin.

4) Travels with Charley de John Steinbeck.

5) Happiness Is a Warm Puppy de Charles M. Schulz.

6) Terrible Swift Sword de Bruce Catton.

7) O Ye Jigs and Juleps! de Virginia Cary Hudson.

8) The Day They Shook the Plum Tree de Arthur H. Lewis.

9) The Great Hunger de Cecil Woodham-Smith.

10) The Ordeal of Power de Emmet John Hughes.

BIG RUSS: Car tea din 2004 a lui Tim

Russert, Big Russ and Me: Father and Son, apare din nou în topul de nonficþiune al cãrþilor broºate pe locul 10 dupã o absenþã de un an. Saltul pare a avea mai puþin de-a face cu moartea sa – care s-a petrecut cu numai o zi înainte de închiderea acestui top – decât cu Ziua Tatãlui; Big Russ and Me pare a se afla pe cale sã devinã un bestseller peren.

DWIGHT GARNER

18

Ediþii cartonate Bestselleruri The New York Times Book Review Sãpt. aceasta

Sãpt. trecutã

FICÞIUNE

1

SAIL de James Patterson ºi Howard Roughan (Little, Brown, 27.99 $) O vacanþã pe mare se transformã în dezastru când cineva încearcã sã distrugã familia.

2

NOTHING TO LOSE de Lee Child (Delacorte, 27 $) Jack Reacher dezvãluie secretele unui oraº din Colorado.

3*

Sãpt. în top

Sãpt. aceasta

30 iunie 2008

NONFICÞIUNE

Sãpt. trecutã

Sãpt. în top

1

1

WHEN YOU ARE ENGULFED IN FLAMES de David Sedaris (Little, Brown, 25.99 $) Cele mai recente eseuri ale umoristului sunt despre maturitate, mortalitate ºi renunþarea la fumat.

1

2

1

2

2

WHAT HAPPENED de Scott McClellan (PublicAffairs, 27.95 $) Un fost secretar de presã la Casa Albã regretã cã „s-a lãsat înºelat“ de oficiali din conducere.

2

3

THE HOST de Stephenie Meyer (Little, Brown, 25.99 $) Extratereºtrii au preluat controlul asupra minþilor ºi trupurilor celor mai mulþi oameni, dar o femeie nu va capitula.

2

6

3

ALWAYS BY MY SIDE de Jim Nantz cu Eli Spielman (Gotham, 26 $) Rememorarea a douã decenii la CBS Sports, cu accent pe relaþia tatã-fiu.

7

4

4

PLAGUE SHIP de Clive Cussler cu Jack Du Brul (Putnam, 26.95 $) Juan Cabrillo ºi echipajul de pe Oregon trebuie sã afle ce s-a întâmplat pe un vapor plin cu cadavre.

3

4

5

LOVE THE ONE YOU’RE WITH de Emily Giffin (St. Martin’s, 24.95 $) Mariajul fericit al unei femei este afectat când ea întâlneºte un fost iubit.

4

THE MONSTER OF FLORENCE de Douglas Preston cu Mario Spezi (Grand Central, 25.99 $) Un scriitor american mutat la Florenþa lucreazã cu un ziarist italian pentru a descoperi identitatea unui asasin în serie din oraº.

5

3

7

CHASING HARRY WINSTON de Lauren Weisberger (Simon & Schuster, 25.95$) Trei prietene glamour, femei de vreo 30 de ani din New York, jurã sã-ºi schimbe vieþile.

6

THE POST-AMERICAN WORLD de Fareed Zakaria (Norton, 25.95 $) Ascensiunea Chinei ºi Indiei ºi distribuþia globalã a puterii.

6

THE DOWNHILL LIE de Carl Hiaasen (Knopf, 22 $) Romancierul din Florida se reapucã de golf dupã 32 de ani.

6

6

7

ARE YOU THERE, VODKA? IT’S ME, CHELSEA de Chelsea Handler (Simon Spotlight, 24.95 $) Eseuri personale amuzante ale actriþei de comedie stand-up.

5

8

8

AUDITION de Barbara Walters (Knopf, 29.95 $) Amintirile personale ºi profesionale ale realizatoarei TV.

4

6

9

ME OF LITTLE FAITH de Lewis Black (Riverhead, 24.95 $) Eseurile comedianului stand-up despre religie – ce credem ºi de ce.

9

2

10

CHURCHILL, HITLER, AND “THE UNNECESSARY WAR” de Patrick J. Buchanan (Crown, 29.95 $) Porcãriile britanicilor au condus la cel de-Al Doilea Rãzboi Mondial, susþine Buchanan.

16

3

6

2

5

3

1

7

THE BROKEN WINDOW de Jeffery Deaver (Simon & Schuster, 26.95 $) Detectivii Lincoln Rhyme ºi Amelia Sachs urmãresc un criminal care foloseºte furtul de identitate pentru a acuza perosane nevinovate cã ar fi comise crimele lui.

8

ODD HOURS de Dean Koontz (Bantam, 27 $) Odd Thomas, care poate vorbi cu morþii, se confruntã cu forþe malefice într-un oraº de pe coasta californianã.

9

MARRIED LOVER de Jackie Collins (St. Martin’s, 26.95 $) O aventurã a unei antrenoare frumoase cu un producãtor cãsãtorit cu o reginã a Hollywoodului duce la crimã.

10

SUNDAYS AT TIFFANY’S de James Patterson ºi Gabrielle Charbonnet (Little, Brown, 24.99 $) O femeie gãseºte dragostea pe neaºteptate.

8

7

11

DEATH AND HONOR de W. E. B. Griffin ºi William E. Butterworth IV (Putnam, 26.95 $) Un pilot din Marinã spioneazã în Argentina în 1943; cartea 4 din seria Honor Bound.

9

2

11

THE BEST GAME EVER de Mark Bowden (Atlantic, 23 $) Meciul de campionat din 1958 din Liga Naþionalã de Fotbal dintre Baltimore Colts ºi New York Giants.

1

12*

BLOOD NOIR de Laurell K. Hamilton (Berkley, 25.95 $) Vânãtoarea de vampiri Anita Blake e implicatã într-un scandal care ameninþã puterea stãpânului vampirilor, Jean-Claude.

5

3

12*

THE DRUNKARD’S WALK de Leonard Mlodinow (Pantheon, 24.95 $) În ce mod înþelegem greºit importanþa ºansei în viaþa cotidianã. (†)

1

13

THE ART OF RACING IN THE RAIN de Garth Stein (Harper, 23.95 $) O corciturã labrador-terrier care cunoaºte bine natura umanã îºi ajutã stãpânul, un pilot de curse ambiþios.

15

4

13

THE REVOLUTION de Ron Paul (Grand Central, 21 $) Un manifest libertar al congresmanului de Texas, candidat republican la preºedinþie. (†)

14

1

14

I AM AMERICA (AND SO CAN YOU!) de Stephen Colbert, Richard Dahm, Paul Dinello, Allison Silverman ºi alþii (Grand Central, 26.99 $) Înþelepciunea ºi isteþimea din serialul „Colbert Report“ de pe Comedy Central.

26

THE STORY OF EDGAR SAWTELLE de David Wroblewski (Ecco, 25.95 $) Un tânãr mut care poate comunica cu câinii crescuþi de familia sa se refugiazã cu trei dintre ei în pãdurile din Wisconsin, dupã ce tatãl lui este ucis de un unchi.

3

A TIME TO FIGHT de Jim Webb (Broadway, 24.95 $) Senatorul democrat de Virginia împãrtãºeºte viziunea sa politicã.

3

15

15

DEVIL MAY CARE de Sebastian Faulks (Doubleday, 24.95 $) 11 James Bond urmãreºte, cu ajutorul unei femei frumoase, un director periculos pe fondul tensiunilor din timpul rãzboiului rece.

16*

THE LAST CAMPAIGN de Thurston Clarke (Holt, 25 $) Campania prezidenþialã a lui Robert Kennedy din 1968.

1

7

4

1

10

12

8

2

Topul reflectã vânzãrile pentru sãptãmâna încheiatã la 14 iunie în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cãrþilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librãrii (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librãriile de gen); de lanþurile de magazine naþionale, regionale ºi locale; de magazine online de multimedia ºi cãrþi; de magazine din cadrul universitãþilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi ºi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) aratã cã vânzãrile unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indicã faptul cã unele magazine declarã comenzi pentru mai multe exemplare din acelaºi titlu. Cãrþile care se vând constant nu sunt urmãrite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes.com/books.

Alegerea editorilor Cãrþi recente de interes deosebit ONE MINUTE TO MIDNIGHT: Kennedy, Khrushchev, and Castro on the Brink of Nuclear War, de Michael Dobbs.

(Knopf, 28.95$.) Axându-se pe activitãþile militare ale participanþilor, Dobbs oferã noi informaþii realiste legate de criza rachetelor din Cuba din anul 1962.

THE FORGER’S SPELL: A True Story of Vermeer, Nazis, and the Greatest Art Hoax of the Twentieth Century, de Edward Dolnick. (Harper/HarperCollins, 26.95$.) Cum a reuºit un pictor olandez mediocru sã vândã tablouri false Vermeer, în valoare de 30 de milioane $, lui Hermann Goering ºi altora.

COST, de Roxana Robinson. (Sarah Crichton/Farrar, Straus & Giroux, 25$.) Romanul lui Robinson exploreazã psihologia membrilor necomunicativi ai unei familii din Maine aflate în pragul distrugerii din cauza unui caz de dependenþã de heroinã.

GOOD GUYS AND BAD GUYS: Behind the Scenes With the Saints and Scoundrels of American Business (and Everything in Between), de Joe Nocera. (Portfolio, 25.95$.)

Colecþie de observaþii ale unui redactor al Times.

ON THE LAPS OF GODS: The Red Summer of 1919 and the Struggle for Justice That Remade a Nation, de Robert Whitaker. (Crown, 24.95$.) O hotãrâre de achitare care a urmat unui masacru rasist, în Arkansas-ul anului 1919.

RISING, FALLING, HOVERING, de C. D. Wright. (Copper Canyon, 22$.) Noile poezii ale lui Wright abordeazã o largã varietate de subiecte contemporane spinoase: rãzboiul din Irak, dezastrul cauzat de Katrina, imigraþia ilegalã etc.

CENTRAL PARK IN THE DARK: More Mysteries of Urban Wildlife, de Marie Winn. (Farrar, Straus & Giroux, 25$.) Autorea Red-Tails in Love aruncã luminã asupra creaturilor nopþii din Manhattan.

NOTES ON A LIFE, de Eleanor Coppola. (Nan A. Talese/ Doubleday, 25$.) Un jurnal plin de consideraþii referitoare la viaþa ºi lunga cãsãtorie cu Francis Ford Coppola.

THE TWO KINDS OF DECAY, de Sarah Manguso.

(Farrar, Straus & Giroux, $22.) Umorul negru umple amintirile vii ale unei poete despre patru ani de boalã grea.

Recenziile complete ale acestora ºi ale altor cãrþi recent apãrute sunt disponibile pe Web: nytimes.com/books.

ªobolani în birou În romanul sãu de debut, Ed Park cugetã la cultura tensionatã a spaþiului modern de lucru.

DE MARK SARVAS

C

ÂND filozoful spaniol Miguel de Unamuno spunea cã „munca e singura consolare practicã a faptului de a te fi nãscut“, n-ar fi putut prevedea mulþimea clonelor din birourile secolului XXI care populeazã spiritualul ºi interesantul roman de debut al lui Ed Park, Personal Days (Zile personale). Astãzi, se pare, noþiunile de muncã au fost transformate din „fiecare om un rege“ în trimiterea în lanþ pe email a pozelor cu pisici.

PERSONAL DAYS

de Ed Park 241 pag. Random House. Paper, 13 $

Se pot înþelege multe din asemãnãrile dintre Personal Days ºi Then We Came to the End, de Joshua Ferris, finalista din 2007 a National Book Award. Ambele se petrec în birouri convulsionate de concedieri. Ambele sunt piese asamblate comic ºi ambele folosesc pluralul persoanei întâi (la Ferris pe întreg cuprinsul cãrþii, la Park în secþiunea de început). Dar, þinând cont de omniprezenþa experienþei profesionale în vieþile americanilor ºi miile de romane publicate anual, poate cã problema n-ar trebui sã fie de ce existã douã romane despre muncã în prezent, ci de ce nu sunt mai multe.

Ce metodã mai bunã de descriere poate exista, în termenii cunoaºterii unui personaj, decât cea a înþelegerii slujbei cuiva?

Dar lista de romane literare care au drept subiect principal munca e destul de scurtã.

Mezzanine de Nicholson Baker revine în memorie. De asemenea, e ºi Jungla de Upton Sinclair, acum mai veche de 100 de ani. Dupã aceasta, luptele unora – definirea unui personaj se face mai frecvent prin lipsa slujbei, pre cum în ca zul in fir mu lui Tommy Wilhelm din Trãieºte-þi clipa!.

Aºa cum ºtia Bellow, puþine lucruri sunt mai apropiate de înþelegerea sinelui decât profesia cuiva ºi aceastã înþelegere inspirã romanul lui Park, oferindu-i suficient balast pentru a contrabalansa umorul caustic ºi subtil al cãrþii (chiar dacã ocazional trãznit).

Park, editor fondator al The Believer (parte a imperiului lui McSweeney), ºtie câteva lucruri despre acest subiect. Când New Times Media a preluat The Village Voice, Park a fost unul dintre editorii concediaþi în august 2006. Cu toate acestea, ºi-a folosit pierderea cu folos.

Personal Days se desface în trei pãrþi – „Can’t Undo“, „Replace All“ ºi „Revert to Saved“, titluri care vor fi recunoscute imediat de orice cititor care a deschis Microsoft Word. Cartea foloseºte eficient un numãr mare de familiare dispozitive (sau ticuri, în funcþie de punctul de vedere) McSweeney-eºti, incluzând titluri de secþiuni uºor de reþinut, Mark Sarvas e autorul romanului „Harry, Revised“ ºi scrie The Elegant Variation, un blog literar.

FOTO: CHESTER HIGGINS JR./THE NEW YORK TIMES

pasaje scurte, impresioniste ºi puneri în paginã creative.

Dar existã un substrat întunecat în toatã aceastã fantezie, o temere beckettianã pe mãsurã ce fiecare angajat e extras, pe rând, din peisajul dezolant (un mesager intern al biroului e cunoscut ca „Nenumitul“ ºi chiar descrierea sa – „în jur de 50 de ani, înalt, cu o ºuviþã sãnãtoasã de pãr alb ºi ochi strãlucitori ºi iscoditori“ – invocã figura lui Beckett). Într-adevãr, frecvent citatul „Trebuie sã mergi mai departe, nu pot sã merg mai departe, voi merge mai departe“ al lui Beckett oglindeºte perfect situaþia grea a personajelor asediate ale lui Park.

Prima parte a romanului, „Can’t Undo“, suportã cele mai multe comparaþii cu Then We Came to the End. Ca ºi Ferris, Park foloseºte aici persoana întâi plural pentru a prezenta locul de muncã: „Majoritatea ne petreceam zilele la un birou dintr-unul din cele douã arhipelaguri de birouri“. Birourile nu fuseserã folosite

la maxima capacitate de mai bine de un an, aºa cã ne lãsam lucrurile sã se împrãºtie, colonizând locuri de muncã adiacente, agãþând un ghiozdan într-unul, o jachetã într-altul“.

Dar asemãnarea pare superficialã; perspectiva e o cale logicã de a descrie existenþa de turmã a locului de muncã modern.

Iar, acolo unde Ferris menþine aceastã pers-

Angajaþii nãscocesc cuvinte ca „deprovare“ – „o promovare care are multe caracteristici în comun cu o retrogradare“. pectivã, Park, odatã ce îºi stabileºte decorul ºi jucãtorii, merge mai departe. Înainte de a o face, totuºi, îºi trateazã cititorii cu unele secvenþe foarte amuzante de viaþã contemporanã profesionalã. Existã un „Starbucks rãu“ („muzicã de saxofon în surdinã ºi ab-

senþa luminii naturale combinate cu bãuturi originale fatale, posibil improvizate, precum ceaºca de ceai Pimm“) ºi un „Starbucks bun“ („aratã ca o casã rãu famatã, dar cu o aerisire mai bunã ºi mai multe lucruri gratuite“). Angajaþii nãscocesc neologisme utile ca „deprovare“ – „o promovare care are multe caracteristici în comun cu o retrogradare“. Se rãspândesc emailuri enervante cu poze de pisici, trimise tuturor. ªi oricine a oftat la auzul cuvântului „impact“ folosit ca verb se va bucura, deoarece Park înfiereazã avatarurile limbajului corporatist, pornit implacabil spre pervertirea limbii.

Norul ameninþãtor de concedieri, totuºi, planeazã deasupra distracþiei ºi a doua secþiune, „Replace All“ – cu implicaþia sa sinistrã – e scrisã în stilul unui contract sau al altui document legal: „II (C) i (b): Jenny ºi-a amintit cã Jill obiºnuia sã strângã agrafe de birou, capsatoare, orice tip de cleme ºi fixatoare. Avea un borcan uriaº cu lipici, spuse Jenny“.

Compania – al cãrei nume ºi domeniu de activitate nu sunt divulgate niciodatã – a fost cumpãratã de „californieni“. Chemãri sinistre la ºedinþe ºi comportamentul din ce în ce mai ciudat al conducerii superioare prevestesc necazuri. În „Replace All“ lucrurile iau o turnurã întunecatã ºi secþiunea se încheie cu supravieþuitorii concedierilor care cad în disperare. Park se pricepe deosebit de bine sã descrie dezonoarea disperatã a „terminãrii contractului“: „Jenny intrã ºi Lizzie se opri lângã uºã, în afara razei vizuale, ascultând. Tipul îi spuse lui Jenny sã ia un loc. Se fãcu liniºte timp de zece secunde. Apoi îi spuse sã meargã la Henry de la resurse umane. De ce îi spusese sã se aºeze la început?“.

Decizia lui Park de a omite toate detaliile domeniului de activitate, totuºi, are un revers. Farã îndoialã a intenþionat sã vorbeascã despre ceva dezumanizant în legãturã cu natura muncii moderne. Dar romanele se bazeazã pe specificitate, iar aceastã decizie are efectul dezumanizãrii personajelor în faþa cititorului – o distincþie subtilã, dar crucialã. Separatã de detaliile trudei zilnice, distribuþia lãrgitã devine greu de deosebit pe parcursul primelor douã treimi ale cãrþii.

Din fericire, în ultima secþiune – un monolog excelent scris ca un e-mail, care aminteºte de Molly Bloom – Park foloseºte persoana întâi, iar secþiunea intens personalã coloreazã acest buletin de ºtiri alb-negru în culori vii. Într-o singurã, fluidã eliberare de emoþie ºi adevãr, misterele concedierilor sunt dezvãluite ºi o dozã de umanitate e reclamatã. E un antidot sincer al tristeþii comice din primele douã secþiuni.

Park a scris ceea ce unul dintre personajele sale numeºte „o naraþiune a concedierii“ pentru timpurile noastre. Pe mãsurã ce economia îºi continuã cãderea liberã, cartea lui Park ar putea servi ca un ghid util de navigaþie prin ºomaj ºi nesiguranþã. Oare nimeni în afara jurnaliºtilor nu crede cã pot exista douã cãrþi despre acelaºi subiect în acelaºi timp? În momentul de faþã avem nevoie de cât mai multe. □ 19

Raftul cu cãrþi broºate THE FIRST WORD: The Search for the Origins of Language de Christine Kenneally (Penguin, 16 $) Cum ºi când au învãþat oamenii sã vorbeascã? Este

limba un atribut specific uman? Rãspunsurile date de Noam Chomsky la aceste întrebãri (principiile gramaticale sunt codate în creierul uman, limba este un atribut unic uman) au predominat multã vreme, dar, pe mãsurã ce dominaþia lingvisticii sale apunea, cercetãtorii au început sã ia în considerare noþiunea conform cãreia limbajul, ca ºi alte abilitãþi complexe, a evoluat, ºi cã multe alte specii împart abilitãþi necesare acestuia. Kenneally, care are un doctorat în lingvisticã, explicã ideile dificile ºi povesteºte experimente fascinante.

THE SEPTEMBERS OF SHIRAZ de Dalia Sofer (Ecco/Harper Perennial, 13.95 $) Acest roman evocator de debut descrie ce

se întâmplã când Garda Revoluþionarã iranianã aresteazã un evreu, comerciant prosper de pietre preþioase, în Teheran în anul 1981. Fire epice care se intersecteazã urmãresc fiecare membru al familiei – soþia oarecum înstrãinatã a bijutierului, bãiatul în vârstã de 18 ani aflat la New York, fiica sa de 9 ani – în încercarea lor de a aborda circumstanþele în schimbare. Criticul nostru, Claire Messud, l-a considerat „un roman despre suferinþã de o extraordinarã frumuseþe ºi delicateþe“.

THE POLITICAL BRAIN: The Role of Emotion in Deciding the Fate of the Nation de Drew Westen (PublicAffairs, 15.95 $) Westen, psiholog ºi în prezent

consultant, a colaborat la un studiu în anul 2004 care a mãsurat modul în care partizanii politici proceseazã noile informaþii. El ºi colegii sãi au descoperit, ne spune, cã mulþi votanþi gândesc „visceral“ ºi cã „creierul politic este unul emoþional“. El considerã cã republicanii au ajuns sã stãpâneascã arta de a ajunge la sentimentele votanþilor, în timp ce recentele campanii democrate au eºuat datoritã abordãrii raþionale, axate de politicã. „Candidaþii de succes sunt aceia ale cãror poveºti personale, moduri de a vorbi despre calitãþile lor ºi preocupãrile pentru popor, principii ºi personalitãþi capteazã imaginaþia publicului“, conchide el.

LATER, AT THE BAR: A Novel in Stories de Rebecca Barry (Simon & Schuster, 12 $) În 10 poveºti interconectate, Barry urmeazã obiºnuiþii unui bar dintr-un orã-

ºel mic din nordul statului New York numit Lucy’s Tavern, acolo unde „durerea îºi croia drum prin tot“. Scriind pentru Book Review, Danielle Trussoni spune cã romanul de debut al lui Barry este „o carte captivantã de la început la sfârºit“.

THE INVISIBLE CURE: Why We Are Losing the Fight Against AIDS in Africa de Helen Epstein (Picador, 16 $)

Spre deosebire de alte þãri devastate de SIDA din Africa de Est ºi de Sud, rata H.I.V. a Ugandei a scãzut cu douã treimi între 1992 ºi 2003, salvând poate un milion de vieþi. Explicaþia pe care Epstein, om de ºtiinþã ºi jurnalist, a gãsit-o are de-a face cu schimbarea comportamentului: o proporþie substanþialã a locuitorilor din Uganda a rãmas fidelã unui singur partener. Acesta este „tratamentul invizibil“ din titlul lui Epstein – un proces condus de cãtre africani ºi nu de personalul misiunilor occidentale de ajutor, ºi axat pe discutarea mult mai deschisã a tuturor aspectelor bolii.

THE LAST CHINESE CHEF de Nicole Mones (Mariner/Houghton Mifflin, 13.95 $) Cel de-al treilea roman al lui Mones împleteºte extrase dintr-o carte numitã The Last Chinese Chef ºi poveºtile unei scriitoare pe subiecte culinare, rãmasã vãduvã, ºi ale unui bucãtar chinezo-americano-evreu care s-au întâlnit în China.

Cartea-din-carte, despre locul mâncãrii în istoria ºi viaþa familiei chineze, a fost scrisã doar la suprafaþã de cãtre bunicul tânãrului bucãtar. Pe mãsurã ce se îndrãgosteºte de bucãtar ºi se împacã cu propriul trecut, eroina descoperã cã „mâncarea poate vindeca sufletul“.

Ediþii broºate Bestselleruri The New York Times Book Review Sãpt. aceasta

FICÞIUNE FORMAT CLASIC

Sãp. în top

1

STEP ON A CRACK de James Patterson ºi Michael 3 Ledwidge (Vision, 9.99 $) Un detectiv care creºte singur 10 copii trebuie sã salveze 34 de ostatici de rang înalt.

2

WATER FOR ELEPHANTS de Sara Gruen (Algonquin, 13.95 $) Un tânãr - ºi un elefant - salveazã un circ în perioada Marii Crize.

41

2

LOVER ENSHRINED de J. R. Ward (Signet, 7.99 $) Un 2 vampir rãzboinic trebuie sã aleagã între datorie ºi dragoste; cartea 6 din seria Black Dagger Brotherhood.

3

THE KITE RUNNER de Khaled Hosseini (Riverhead, 41 15.95 $ ºi 14 $) Un afgan-american se întoarce la Kabul pentru a afla cum s-a descurcat un prieten din copilãrie sub regimul taliban.

3

HIGH NOON de Nora Roberts (Jove, 7.99 $) O 3 negociatoare pentru ostatici trebuie sã înfrunte propriul urmãritor necunoscut.

4

THE FRIDAY NIGHT KNITTING CLUB de Kate Jacobs (Berkley, 14 $) Un grup de femei se întâlneºte sãptãmânal într-o mercerie din New York.

24

4

THE JUDAS STRAIN de James Rollins (Harper/ HarperCollins, 7.99 $) Agenþii cercetãtori Sigma Force investigheazã reapariþia unei vechi molime.

5

THE ALCHEMIST de Paulo Coelho (HarperOne, 13.95 $) Un tânãr cioban spaniol cãlãtoreºte în Egipt în cãutarea unei comori.

40

5

THE HOLLOW de Nora Roberts (Jove, 7.99 $) Cartea 2 6 din trilogia Sign of Seven.

6

6

NINETEEN MINUTES de Jodi Picoult (Washington Square, 15 $) Urmãrile unui atac armat la un liceu dezvãluie lanþul slãbiciunilor dintr-un orãºel din New Hampshire.

19

THE GOOD GUY de Dean Koontz (Bantam, 7.99 $) Un 7 om obiºnuit se trezeºte în mijlocul unui complot criminal.

7*

3

7*

BAREFOOT de Elin Hilderbrand (Back Bay/Little, Brown, 13.99 $) Trei femei încãrcate cu tot felul de probleme (la job, în amor, de sãnãtate) petrec o varã transformatoare împreunã în Nantucket.

1

THE LOST DUKE OF WYNDHAM de Julia Quinn (Avon, 7.99 $) O femeie aflatã în slujba unei ducese se îndrãgosteºte de un afemeiat ce ar putea fi ducele demult pierdut al casei.

8

11

8

THE PILLARS OF THE EARTH de Ken Follett (New 31 American Library, 24.95 $ ºi 20 $) Crimã, incendiu ºi pofte trupeºti înconjoarã construcþia unei catedrale din secolul al XII-lea.

SIMPLE GENIUS de David Baldacci (Grand Central, 9.99 $) Doi foºti agenþi secreþi cerceteazã uciderea unui om de ºtiinþã în timp ce unul dintre ei se luptã cu propriii demoni.

9

THE SLEEPING DOLL de Jeffery Deaver (Pocket Star, 9.99 $) Un expert în investigaþii din California încearcã sã prindã liderul asasin al unui cult.

4

9

THE MEMORY KEEPER’S DAUGHTER de Kim Edwards (Penguin, 14 $) Decizia unui medic de a-ºi interna într-un azil fiica nou-nãscutã, când aflã cã are sindromul Down, îi obsedeazã pe toþi cei implicaþi.

10*

NOT ANOTHER BAD DATE de Rachel Gibson (Avon, 3 7.99 $) O femeie care suferã dupã un ºir de eºecuri amoroase se întoarce acasã ºi dã peste „cel care a dispãrut“.

10

THE LAST SUMMER (OF YOU AND ME) de Ann 6 Brashares (Riverhead, 14 $) Legãtura dintre douã surori este pusã la încercare de o aventurã cu un vechi prieten.

11

11

THE ROAD de Cormac McCarthy (Vintage, 14.95 $) Un 41 tatã ºi un fiu cãlãtoresc într-o Americã post-apocalipticã.

HIDE de Lisa Gardner (Bantam, 7.99 $) Un fost 4 trãgãtor de elitã al poliþiei din Massachusetts, acum detectiv, dezleagã un mister care începe cu descoperirea a 6 cadavre în subsolul unui spital de nebuni.

12

7

12

THE BOURNE BETRAYAL de Eric Van Lustbader (Vision, 9.99 $) Personajul lui Robert Ludlum, Jason Bourne, are de-a face cu diabolicii teroriºti islamici.

7

THE YIDDISH POLICEMEN’S UNION de Michael Chabon (Harper Perennial, 15.95 $) Un detectiv cerceteazã asasinarea vecinului sãu într-o reglare de conturi evreiascã în Alaska.

13

4

IN THE WOODS de Tana French (Penguin, 14 $) Un detectiv irlandez care cerceteazã uciderea unei fete de 12 ani se întoarce în pãdurea unde trãise o mare dramã în copilãrie.

3

THE FIRST COMMANDMENT de Brad Thor (Pocket, 7.99 $) Scot Harvath, un superagent de la Securitatea Naþionalã, e vânat de un terorist eliberat de la Guantánamo.

14

WALK ON THE WILD SIDE de Christine Warren (St. Martin’s, 6.99 $) O femeie ia contact cu latura ei leoninã; un romance paranormal Others.

2

15*

THE PILLARS OF THE EARTH de Ken Follett (Signet, 7.99 $) Crimã, incendiu ºi pasiune în jurul clãdirii unei catedrale din secolul XII.

16

SPARE CHANGE DE Robert B. Parker (Berkley, 9.99 $) Detectivul privat Sunny Randall îºi ajutã tatãl, un poliþist pensionar din Boston, sã urmãreascã un ucigaº în serie.

2

17

ALWAYS DAKOTA de Debbie Macomber (Mira, 7.99 $) O reeditare a cãrþii a treia din trilogia Dakota.

3

18

WAITING FOR NICK AND CONSIDERING KATE de Nora Roberts (Silhouette, 7.99 $) Reeditarea a douã cãrþi despre clanul Stanislaski.

3

19

THE LOST CONSTITUTION de William Martin (Forge/Tom Doherty, 9.99 $) Un expert în cãrþi rare ºi iubita lui cautã o ciornã a documentului Pãrinþilor Fondatori care enumerã clar intenþiile acestora privind Bill of Rights.

1

20

TRUST ME de Brenda Novak (Mira, 6.99 $) Presupusul violator al lui Skye Kellerman este eliberat din închisoare ºi vrea sã se rãzbune; cartea 1 din Last Stand Trilogy.

1

13* 14

41

THE GATHERING de Anne Enright (Black Cat/Grove, 33 14 $) O femeie de vârstã mijlocie încearcã sã se împace cu sinuciderea fratelui ei; cartea a câºtigat Man Booker Prize în 2007.

RANT de Chuck Palahniuk (Anchor, 13.95 $) Biografia „oralã“ a unui asasin în serie.

6

în schimbare al reproducerii asistate prezintã atât poveºti ºtiinþifice cât ºi personale, ºi face un apel la o regularizare mult mai accentuatã de cãtre guvern a industriei fertilizãrii.

16

THE OTHER BOLEYN GIRL de Philippa Gregory (Touchstone, 16 $) O poveste despre o intrigã la curte, cu Henric al VIII-lea, Mary ºi Anne Boleyn.

20

* SECOND CHANCE de Jane Green (Plume, 15 $)

17

THOSE WHO SAVE US de Jenna Blum (Harvest, 14 $) O profesoarã de istorie germanã cerceteazã ce s-a întâmplat în viaþa mamei ei în Germania celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial.

19

OUT STEALING HORSES de Per Petterson (Picador, 14 $) Într-o cabanã îndepãrtatã, un norvegian se înconjoarã cu amintiri din trecut.

FATEFUL CHOICES: Ten Decisions That Changed the World, 1940-1941 de Ian Kershaw (Penguin, 18 $) Kershaw, istoric britanic, susþine cã 10 decizii lu-

ate de politicienii Axei ºi cei ai Alianþei între mai 1940 ºi decembrie 1941 au determinat cursul istoriei care avea sã vinã.

ELSA DIXLER

20

20

3

Un grup de prieteni în vârstã de 30 ºi ceva de ani îºi reexamineazã vieþile dupã ce unul dintre ei este ucis într-un atac terorist.

18

REDEMPTION SONG: The Ballad of Joe Strummer de Chris Salewicz (Faber & Faber, 17 $) Strummer s-a alãturat trupei Clash în 1976 ºi a fost

membru al unuia din cele mai grozave parteneriate ale autorilor de piese rock; a decedat în 2002. Aceastã biografie „pasionatã ºi detaliatã“, scrisã de unul din vechii sãi prieteni, este „bine intenþionatã, dar neîndemânaticã“, spune criticul nostru Robert Christgau. În I’LL SLEEP WHEN I’M DEAD: The Dirty Life and Times of Warren Zevon (Ecco/Harper, 15.95$), fosta soþie a lui Zevon, Crystal, ne oferã o poveste a unui bãrbat descris pertinent drept „Dorothy Parker al rock ’n’ roll-ului“. (Zevon a decedat în 2003, la 56 de ani.)

Sãp. în top

THE SHACK de William P. Young (Windblown Media, 4 14.99 $) Un bãrbat a cãrui fiicã a fost rãpitã este invitat, în aparenþã de cãtre Dumnezeu, într-o cabinã izolatã. (†)

15

lui Khadra despre fundamentalismul islamic are în centru un tânãr irakian care se întoarce în sat de la studiile de la Baghdad din cauza invaziei americane ºi devine un pion terorist. Khadra este un fost ofiþer în armata algerianã, scriind sub pseudonim.

FICÞIUNE FORMAT DE BUZUNAR

1

EVERYTHING CONCEIVABLE: How Assisted Reproduction Is Changing Our World de Liz Mundy (Anchor, 15.95 $) Acest raport entuziast asupra terenul

THE SIRENS OF BAGHDAD de Yasmina Khadra. Tradusã de John Cullen (Anchor, 13.95 $) Cel de-al treilea roman în trilogia

Sãpt. aceasta

30 iunie 2008

3

19

10

2

ON CHESIL BEACH de Ian McEwan (Anchor, 13.95 $) 1 Când noaptea nunþii merge al naibii de prost.

Topul reflectã vânzãrile pentru sãptãmâna încheiatã la 14 iunie, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cãrþilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librãrii (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librãriile); de lanþurile de magazine naþionale, regionale ºi locale; de magazine online de multimedia ºi cãrþi; de magazine din cadrul universitãþilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi ºi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) aratã cã vânzãrile unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indicã faptul cã unele magazine declarã comenzi pentru mai multe exemplare din acelaºi titlu. Cãrþile care se vând constant nu sunt urmãrite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe nytimes.com/books.

Ediþii broºate Bestselleruri The New York Times Book Review Sãpt. aceasta

NONFICÞIUNE

Sãp. în top

30 iunie 2008

Sãpt. aceasta

Sãp. în top

1

THREE CUPS OF TEA de Greg Mortenson ºi David Oliver Relin (Penguin, 15 $) Un fost alpinist clãdeºte ºcoli în Pakistan ºi Afganistan.

72

11

THE INNOCENT MAN de John Grisham (Delta, 16 $; Dell, 7.99 $) Prima carte de nonficþiune a lui Grisham are ca personaj principal un om condamnat pe nedrept la moarte.

2

THE AUDACITY OF HOPE de Barack Obama (Three 25 Rivers, 14.95 $) Senatorul de Illinois propune ca americanii sã depãºeascã divizarea politicã.

12

90 MINUTES IN HEAVEN de Don Piper cu Cecil 86 Murphey (Revell, 12.99 $) Un preot povesteºte experienþa lumii de dincolo pe care a avut-o dupã un accident.

3

WISDOM OF OUR FATHERS de Tim Russert 5 (Random House, 13.95 $) Ziaristul prezintã scrisori de la cititori despre taþii acestora, ca rãspuns la cartea sa de memorii Big Russ and Me.

13

ANIMAL, VEGETABLE, MIRACLE de Barbara Kingsolver cu Steven L. Hopp ºi Camille Kingsolver (Harper Perennial, 14.95 $) Autorii au petrecut un an consumând mâncare din surse indigene.

7

4

EAT, PRAY, LOVE de Elizabeth Gilbert (Penguin, 15 $) Cãlãtoria de un an a unei scriitoare în cãutarea propriei identitãþi.

14

I HOPE THEY SERVE BEER IN HELL de Tucker Max (Citadel, 12.95 $) Reflecþiile unui Don Juan egocentric ºi beþiv.

37

5

DREAMS FROM MY FATHER de Barack Obama 100 (Three Rivers, 13.95 $) Senatorul povesteºte despre viaþa sa ca fiu al unui bãrbat african ºi al unei americane albe.

15*

JOHN ADAMS de David McCullough (Simon & Schuster, 20 $) Biografia primului vicepreºedinte, cel de-al doilea preºedinte american.

40

6

LONE SURVIVOR de Marcus Luttrell cu Patrick 7 Robinson (Back Bay/Little, Brown, 15 $) Unicul supravieþuitor al unei operaþiuni a marinei în Afganistan descrie lupta, pe camarazii sãi ºi cum a scãpat.

16

THE OMNIVORE’S DILEMMA de Michael Pollan (Penguin, 16 $) Urmãrind hrana de la sursã pânã în farfurie.

42

7

CHANGE YOUR BRAIN, CHANGE YOUR LIFE de Daniel G. Amen (Three Rivers, 15 $) Sfaturi pentru învingerea anxietãþii, a depresiei ºi a furiei.

8

17

THE TIPPING POINT de Malcolm Gladwell (Back Bay/Little, Brown, 14.95 $) Un studiu al epidemiilor sociale, cunoscute ºi sub numele de obsesii.

200

8

MARLEY & ME de John Grogan (Harper, 13.95 $) Un editorialist ºi soþia lui primesc lecþii de viaþã de la câinele lor nevrotic.

14

18

QUIET STRENGTH de Tony Dungy cu Nathan Whitaker (Tyndale, 14.99 $) Amintirile primului antrenor negru care a câºtigat Super Bowl.

9

CLAPTON de Eric Clapton (Broadway, 15.95 $) Marele chitarist priveºte înapoi la viaþa ºi muzica sa.

3

19*

BLINK de Malcolm Gladwell (Back Bay/Little, Brown, 54 15.99 $) Importanþa instinctului în lucrãrile minþii.

10

BIG RUSS AND ME DE Tim Russert (Miramax/ Hyperion, 13.95 $) Ziaristul îºi aminteºte de tatãl sãu ºi de alþi dascãli importanþi din viaþa sa.

8

20

THE GOD DELUSION de Richard Dawkins (Mariner, 23 15.95 $) Un cercetãtor de la Oxford susþine iraþionalitatea credinþei în Dumnezeu.

30

73

1

Sfaturi, Cãrþi practice ºi Diverse Sãpt. aceasta

1 2 3 4 5 6 7

EDIÞII CARTONATE

Sãp. în top

THE LAST LECTURE de Randy Pausch cu Jeffrey 10 Zaslow (Hyperion, 21.95 $) Dupã ce a aflat cã are cancer în fazã terminalã, un profesor de la Carnegie Mellon îºi împãrtãºeºte gândurile despre importanþa „profitãrii de fiecare clipã“.

THE SECRET de Rhonda Byrne (Atria/Beyond Words, 23.95 $) Legea atracþiei ca o cheie pentru a obþine ceea ce vrei.

2

QUANTUM WELLNESS de Kathy Freston (Weinstein, 23.95 $) Cum micile schimbãri pot duce la îmbunãtãþiri semnificative în trup ºi spirit. (†)

4

JUST WHO WILL YOU BE? de Maria Shriver (Hyperion, 14.95 $) Mesajul lui Shriver: „Nu conteazã ce faci în viaþã. Conteazã cine eºti“.

9

ITALIAN GRILL de Mario Batali cu Judith Sutton (Ecco/HarperCollins, 29.95 $) 80 de reþete pentru feluri simple la cuptor, cu sugestii pentru grãtar ºi echipamentul esenþial.

1

HOW TO REALLY STINK AT GOLF de Jeff Foxworthy ºi Brian Hartt (Villard, 16 $) Un campion încurajeazã cititorii sã îºi accepte slãbiciunile în teren.

1

9

SEX AND THE CITY de Amy Sohn (Collins/ HarperCollins, 29.95 $) Cartea corespondentã filmului.

2

10

THE 4-HOUR WORKWEEK de Timothy Ferriss (Crown, 19.95 $) Cum sã îþi restructurezi viaþa ca sã nu fie totul legat doar de muncã.

29

Sãp. în top

A NEW EARTH de Eckhart Tolle (Dutton, 24.95 $) Un maestru spiritual ne învaþã sã fim toleranþi ca sã evitãm conflictele ºi suferinþa.

20

2

THE POWER OF NOW de Eckhart Tolle (New World Library, 14 $) Un ghid pentru dezvoltare personalã ºi iluminare spiritualã.

35

3

SKINNY BITCH de Rory Freedman ºi Kim Barnouin (Running Press, 13.95 $) Sfaturi din lumea modelingului pentru o dietã vegan.

49

4

YOU CAN HEAL YOUR LIFE de Louise L. Hay (Hay House, 17.95 $ ºi 14.95 $) Sfaturile unui psiholog pentru recâºtigarea încrederii prin autovindecare minte-trup.

25

5

WHAT TO EXPECT WHEN YOU’RE EXPECTING 365 de Heidi Murkoff ºi Sharon Mazel (Workman, 14.95 $) Sfaturi pentru viitorii pãrinþi. (†)

6

THE FIVE LOVE LANGUAGES de Gary Chapman (Northfield, 13.99 $) Cum sã-þi comunici iubirea astfel ca partenerul tãu sã înþeleagã.

7

THE SPEED OF TRUST de Stephen M.R. Covey cu Rebecca R. Merrill (Free Press, 15 $) Cum sã cultivãm încrederea în politicã, afaceri ºi relaþii personale.

9

8*

HELLO, CUPCAKE! de Alan Richardson ºi Karen Tack (Houghton Mifflin, 15.95 $) Feluri haioase, înfricoºãtoare, jucãuºe ºi sofisticate, pe care le puteþi gãti cu ingrediente din orice magazin alimentar.

6

9

HUNGRY GIRL de Lisa Lillien (St. Martin’s Griffin, 7 17.95 $) Reþete pentru burger, nachos, pizza, bezea, inele de ceapã ºi alte feluri „vinovate“ – dar fãrã vinovãþie.

10

THE PURPOSE-DRIVEN LIFE de Rick Warren (Zondervan, 14.99 $) Gãsirea scopului în viaþã cu ajutorul lui Dumnezeu.

45

8*

EDIÞII BROªATE

1

75

BOBBY FLAY’S GRILL IT! de Bobby Flay cu Stephanie Banyas ºi Sally Jackson (Clarkson Potter, 35 $) O carte ilustratã full color cu 150 de reþete pentru carne, legume, marinate, sosuri ºi salate.

YOU: THE OWNER’S MANUAL de Michael F. Roizen ºi Mehmet C. Oz cu Lisa Oz ºi Ted Spiker (Collins/HarperCollins, 26.95 $) Ediþie extinsã ºi actualizatã a ghidului de sãnãtate.

Sãpt. aceasta

51

23

21

Înapoi la Centru Doi analiºti îi îndeamnã pe republicani sã recurgã la clasa muncitoare.

DE NORMAN ORNSTEIN

U

NUL dintre cei mai ageri ºi versaþi politicieni republicani, deputatul de Virginia Tom Davis, a reflectat recent asupra statutului partidului sãu în rândul alegãtorilor. Într-un memo recent de 20 de pagini adresat colegilor sãi, Davis a scris: „Dacã am fi mâncare pentru câini, ne-ar scoate de pe rafturi“. Oricât de urâtã ar fi situaþia, lucrurile ar putea sta ºi mai prost.

Pretutindeni se zãresc semnele încurcãturii în care se aflã republicanii. Din rândul americanilor, 81% cred cã þara se aflã pe fãga-

GRAND NEW PARTY

How Republicans Can Win the Working Class and Save the American Dream de Ross Douthat ºi Reihan Salam.

244 pag. Doubleday. 23.95 $.

ºul greºit, aceasta fiind cea mai mare proporþie înregistratã din 1991, când The New York Times ºi CBS au început sã punã aceastã întrebare. Înclinaþia spre consum, mãsuratã în luna mai de specialiºti de la Universitatea din Michigan, se afla la cel mai scãzut nivel din ultimii 28 de ani. Republicanii au pierdut trei scrutine speciale consecutive pentru Camera Deputaþilor în districte în care aveau o poziþie de nezdruncinat, ceea ce reprezintã un semnal cât de poate de ameninþãtor în privinþa unei catastrofe electorale. ªi totuºi, succesele actuale ale democraþilor se datoreazã mai degrabã eºecurilor republicane decât unei acceptãri publice entuziaste a doctrinei democrate. La urma urmei, Congresul controlat de democraþi se bucurã de un sprijin popular ºi mai redus decât cel al preºedintelui Bush.

Cu alte cuvinte, pentru Partidul Republican existã cel puþin o luminiþã firavã la capãtul unui tunel întunecat. Fãrã a fi activiºti înfocaþi ai partidului ºi nedovedind un angajament politic îndelungat, conservatorii Ross Douthat ºi Reihan Salam, amândoi redactori la The Atlantic Monthly, vor sã ofere un plan detaliat pentru a aduce partidul într-o tendinþã mai prosperã ºi mai durabilã.

Ideea centralã a cãrþii lor, Grand New Party (Mãreþul partid nou), este cã clasa muncitoare din America – jumãtatea din electorat cu studii medii – continuã sã oscileze între partide ºi e disponibilã pentru a fi cuceritã de cãtre orice grup care ar încerca sã-i abordeze problemele, la modul serios ºi direct. Scriu autorii: „Din 1968, aceºti alegãtori au reprezentat «majoritatea tãcutã» care l-a votat pe Nixon, ei fiind ºi cei care au renunþat sã opteze pentru democraþi, aducându-i lui Reagan o victorie rãsunãtoare, ºi tot ei au fost «albii furioºi» care le-au asigurat triumful republicanilor conduºi de Gingrich în 1994… ªi totuºi, dupã fiecare succes reNorman Ornstein este cercetãtor rezident la American Enterprise Institute ºi a scris, în colaborare cu Thomas E. Mann, volumul „The Broken Branch: How Congress Is Failing America and How to Get It Back on Track“.

22

publican, acest electorat format din clasa muncitoare… a rãmas dezamãgit de guvernãrile conservatoare ºi a revenit la reazemul democrat“.

De ce n-au fost în stare aceste douã partide sã transforme sprijinul periodic al grupului de votanþi-cheie într-o relaþie de duratã? În cazul democraþilor, aceastã situaþie este cauzatã, în parte, de faptul cã n-au interpretat corect neliniºtile clasei muncitoare: aceasta reprezintã un nou corp electoral, care nu mai e format din muncitorii din industrie, dominaþi de miºcãrile sindicale, ºi nici din robi care trudeau în ferme de familie, ci din oameni angajaþi pe piaþa serviciilor, în domenii precum educaþia, sãnãtatea sau administraþia, persoane strâmtorate deºi trãiesc în familii în care ambii parteneri au venituri proprii. Problemele lor nu vor fi rezolvate de „sindicate mai puternice, de ajutoare sociale sub formã de economate, de rãzboiul declarat hipermarketurilor Wal-Mart sau de naþionalizarea a vreo douã industrii importante“.

Democraþii au demonstrat dispreþ faþã de aºa-zisele probleme sociale, considerându-le niºte abateri de la problemele economice reale. Douthat ºi Salam afirmã contrariul – ºi anume cã problemele sociale sunt rãspunzãtoare pentru o parte însemnatã din instabilitatea ºi incertitudinea clasei muncitoare. „Strãzile mai sigure, cãsãtoriile de succes, solidaritatea culturalã ºi instituþiile religioase ºi civice rãsunãtoare fac ca americanii din clasa muncitoare sã aibã mai multe ºanse de a se îmbogãþi, de a fi mai sãnãtoºi ºi de a se plasa într-o tendinþã ascendent dinamicã. Pe de altã parte, dezordinea publicã, dezintegrarea familialã, fragmentarea culturalã ºi nemulþumirile civice ºi religioase bãtãtoresc o cale cu o dinamicã descendentã, afectatã de tensiuni financiare, care, la rândul lor, produc mai multã dezorganizare socialã, într-un cerc vicios ce ameninþã sã transforme o clasã muncitoare într-o clasã inferioarã“.

Ross Douthat, stânga, ºi Reihan Salam.

Ce se întâmplã aºadar în cazul republicanilor? Autorii susþin cã aripa conservatoare ºi-a pierdut oportunitatea de a valorifica sprijinul acestor alegãtori, „fãcând confuzie între ce înseamnã o atitudine pro-piaþã cu una pro-afaceri, nereuºind sã distingã între cheltuielile care provoacã dependenþã faþã de consum ºi cele care asigurã independenþa ºi dinamica ascendentã ºi codindu-se sã abordeze sarcina evident dificilã de a reforma statul bunãstãrii în aºa fel încât acesta sã serveascã intereselor clasei muncitoare, mai degrabã decât pe acelea ale înstãriþilor“. Dacã dreapta nu reuºeºte sã rãspundã neliniºtilor ºi nevoilor alegãtorilor, atunci probabil cã golul va fi umplul cu un soi de combinaþie între stânga populistã ºi centrul neoliberal, care susþine o democraþie socialã de tip danez îmbinatã cu un centrism al pieþei libere de tip Clinton.

Fireºte, Douthat ºi Salam prezintã o listã lungã de propuneri de acþiuni politice în ultimele capitole din carte, pentru a le arãta republicanilor calea. Însã cea mai valoroasã parte e prima jumãtate a volumului, în care autorii oferã o istorie concisã, finã ºi intuitivã a miºcãrilor politice ºi a dinamicii sociale de-a lungul secolului XX ºi explicã starea deplorabilã a clasei muncitoare. Cei doi descriu cum ºi de ce Franklin Roosevelt a inventat un consens ºi o majoritate democratã durabilã, cum ºi de ce aceasta a început sã se risipeascã în anii ’50, ce a reprezentat miºcarea Goldwater ºi cum a creat Reagan o oportunitate pentru formarea unui nou consens pe care republicanii au irosit-o.

Apoi, Douthat ºi Salam trec la descrierea modului în care Clinton a fãcut din anii ’90 o epocã republicanã, creând un nou centru politic amplu, dar totodatã conducând un Congres republican pentru prima oarã în 40 de ani. ªi totuºi, ura oarbã a republicanilor faþã de Clinton a anulat posibilitatea de a extinde reforma realã. Iar autorii relateazã cum Casa Albã, în timpul lui George W. Bush – „o echipã cu o mai bunã înþelegere a politicii decât a politicilor ºi o Casã Albã care a preferat loialitatea mãreþiei“ – ºi-a ratat ºansa de a-i cuceri pe aceºti alegãtori dupã 2004 ºi a condus o economie în care clasa muncitoare a alunecat ºi mai mult pe panta descendentã, în timp ce bogã-

þia s-a concentrat, treptat, în tot mai puþine mâini. Chiar dacã aceastã poveste pare ºi este cunoscutã, cei doi autori reuºesc sã traseze legãturi între tendinþele sociale ºi politice, într-un mod care-i plaseazã deasupra majoritãþii comentatorilor.

Cea mai mare contribuþie a lui Douthat ºi Salam se aflã în capitolul intitulat Ce e în neregulã cu clasa muncitoare? Cei doi explicã foarte clar de ce e importantã disoluþia familiilor: pentru cã îi aruncã pe oameni într-o societate din ce în ce mai dezmembratã, astfel încât devine de înþeles întoarcerea lor cãtre conservatorism. Autorii subliniazã problemele gemene ale inegalitãþii ºi ale incertitudinii într-o manierã limpede ºi convingãtoare, care ar trebui sã conteze la fel de mult pentru Barack Obama ca ºi pentru orice republican. Dacã Obama ar fi citit aceastã carte înainte de comentariile sale despre „dependenþa de arme ºi de religie“, de-acum devenite celebre, ºi-ar fi putut exprima în alt mod observaþia, care nu e tocmai contrarã celor din aceastã carte.

Când vine vorba de soluþii, autorii îºi fac cu prisosinþã treaba ºi oferã nenumãrate propuneri, mici ºi mari, pentru abordarea problemelor într-un fel care ar trebui sã se opunã alternativei sale: combinaþia de populism stângist ºi de neoliberalism centrist. Însã rezultatul e un melanj format dintr-un conservatorism plin de compasiune ºi dintr-un surogat de neoliberalism centrist.

Cei doi pledeazã pentru o reformã fiscalã favorabilã familiilor, care sã reducã ºi mai mult impozitul pe venit în funcþie de numãrul de copii ºi care sã ºi ofere pensii pentru anii de muncã casnicã ºi sã considere creºterea copiilor drept eforturi educative. Douthat ºi Salam cer creºterea numãrului de locuinþe sociale pe care oamenii sã ºi le poatã permite ºi, totodatã, susþin politicile de „împãrþire a costurilor“, în aºa fel încât mai multe costuri sanitare pe care aceastã clasã nu ºi le permite sã fie suportate de cei înstãriþi. Autorii vor o reducere a impozitelor pe salariu în cazul muncitorilor cu salarii foarte mici, în schimbul unor ajutoare de asistenþã socialã, împreunã cu subvenþii salariale pentru muncitorii cu salarii mici pentru a face niºte soþi mai dezirabili din muncitorii burlaci mai puþin ºcoliþi. Cei doi se inspirã din Proiectul neoliberal Hamilton, de la Instituþia Brookings, ºi din exemplul administraþiei Clinton (adãugarea a „câtorva mii de poliþiºti“ seamãnã suspect de mult cu promisiunea lui Clinton de a aduce 100.000 de noi poliþiºti pe strãzi care a fãcut obiectul de batjocurã al republicanilor în anii ’90).

Soluþiile lor sunt oferite mai degrabã ca sugestii decât ca propuneri concrete. Însã o bunã parte a acestor idei va avea o influenþã mai mare asupra pragmatiºtilor progresiºti, precum Ron Wyden ºi Barney Frank sau a republicanilor eclectici, ca Chuck Hagel ºi Arnold Schwarzenegger, decât asupra liderilor republicani tradiþionaliºti, precum John Boehner sau Mitch McConnell.

Totuºi, structurile centrale republicane ºi conservatoare ar trebui sã citeascã aceastã carte. Poate cã membrii lor detestã formele de guvernare activiste – sau cel puþin îºi scot, politic, pãlãria în faþa vrajbei, însã Douthat ºi Salam explicã foarte clar cã economia bazatã pe conservatorism, reduceri reflexive de impozite ºi modelul economic de tip „ori aºa, ori aºa“ nu va conta niciodatã în ochii marelui nucleu de alegãtori care sunt prea împrãºtiaþi ºi care rãmân imediat în urmã. □ FOTO: NOEL REYES-PITTS

Eseu

Rachel Donadio

Rãscrucile culturale ale Levantului E la rãzboiul din Irak la agitaþiile din Iran ºi la tensiunile intensificate dintre israelieni ºi palestinieni, în prezent existã prea puþine puncte luminoase în Orientul Mijlociu. Însã o editurã micã din Ierusalim a creat un spaþiu de discuþii într-o regiune beligerantã. Fondatã în 1998 de o echipã soþ-soþie, Editura Ibis a publicat traduceri în englezã ale unor opere din ebraicã, arabã, greacã, francezã, germanã ºi iudeospaniolã – toate legate de Levant.

Teoretic, Levantul este zona rãsãriteanã a regiunii mediteraneene, cuprinzând pãrþi din Orientul Mijlociu ºi din Turcia. Însã pentru fondatorii americani ai Editurii Ibis – Peter Cole, traducãtor ºi poet laureat al premiului MacArthur, ºi Adina Hoffman, biograf ºi critic – e mai degrabã un tãrâm al imaginaþiei decât o regiune geograficã: „un schimb de idei care traverseazã frontierele lingvistice ºi pe cele naþionale politice“ ºi o „confluenþã a unor culturi diferite care au existat aici de-a lungul timpului“, dupã cum s-a exprimat Cole într-o recentã discuþie telefonicã de la Ierusalim. „Acea deschidere faþã de toate culturile din jur, posibilitatea de transfertilizare ºi de hibridizare, aceasta e esenþa civilizaþiei Levantului.“ Primãvara aceasta, Ibis a publicat una dintre cele mai controversate cãrþi ale sale de pânã acum, prima traducere în englezã a volumului Khirbet Khizeh, o nuvelã de S. Yizhar – pseudonimul lui Yizhar Smilansky, un important scriitor israelian ºi membru longeviv al Knesset-ului. Publicatã iniþial în 1949, la un an dupã întemeierea Israelului, cartea spune povestea violentei evacuãri a unui sat palestinian de cãtre o unitate militarã evreiascã, în timpul rãzboiului de independenþã din 1948. Deºi nuvela a fost un bestseller în Israel la prima sa apariþie ºi deºi s-a aflat în programa ºcolarã de liceu încã din 1964, Khirbet Khizeh n-a fost niciodatã cunoscutã în afara Israelului. Noua ediþie publicatã de Ibis a fost tradusã de Nicholas de Lange ºi Yaacob Dweck.

Plasatã într-un sãtuc palestinian tihnit – acel Khirbet Khizeh fictiv din titlu –, nuvela e scrisã într-un stil domol ºi meditativ, care îmbinã trimiterile biblice cu argoul contemporan. La început, soldaþii se aflã în aºteptarea unui ordin. „Nimeni nu ºtie sã aºtepte aºa cum o fac soldaþii“, scrie Yizhar. „Existã aºteptarea îndelungatã ºi cruntã, aºteptarea nervoasã ºi nerãbdãtoare, ... aºteptarea anostã, care consumã ºi arde totul“. Atunci când ordinul soseºte, militarii încep tirul de artilerie. Sãtenii fug. Cartea se terminã cu strigãtul din inimã al tânãrului soldat narator. „Deci aºa aratã exilul“, îºi spune el cu glas tare, uitându-se la palestinienii care pleacã. „N-am fost niciodatã în diasporã. N-am ºtiut niciodatã cum e, însã mi s-a vorbit, mi s-a povestit, am învãþat despre asta ºi poveºtile mi-au venit din toate direcþiile... exilul... De fapt, ce-am sãvârºit noi astãzi aici?“ Cartea a avut rezonanþã de la început. „Pentru noi e un text clasic deja“, a spus romancierul israelian A.B. Yehoshua într-un recent interviu telefonic. Nuvela e „puþin naivã, simplã“, a adãugat el, însã a devenit parte din canonul israelian pentru cã „subiectul era important“. La scurtã vreme dupã publicarea sa, Khirbet Khizeh a provocat mai degrabã „un ecou“ decât o furtunã, spunea prozatorul. Pe atunci „nu s-a iscat nici un scandal, pentru cã societatea însãºi se simþea atât de justificatã încât putea asimila ºi criticile“.

Nu la fel s-a întâmplat cu cel de-al doilea roman al lui Yizhar, Days of Ziklag. Tratând tot despre rãzboiul din 1948, acest volum a stârnit polemici în Israel încã de la prima publicare, din 1958. Scriind despre Days of Ziklag în 1962, în revista Commentary, criticul literar Robert Alter numea cartea „un document moral izbitor de revelator“, care aducea la luminã „toate întrebãrile îndurerate ºi îndoielile de

o avalanºã de critici. „Chiar dacã Biroul de Informaþii al Fatah ar fi condus de un geniu, nici mãcar acesta n-ar fi putut produce ceva mai consistent“, scria jurnalistul israelian Yosef Lapid în cotidianul Maariv, în 1978. „ªi chiar dacã în studiourile noastre de televiziune s-ar fi infiltrat niºte spioni, nici mãcar ei n-ar fi slujit mai bine interesele duºmanilor statului nostru.“ Yehoshua a afirmat cã el a fost de partea filmului într-o discuþie desfãºuratã în direct, la televiziune, în 1978, dar a spus cã a avut rezerve în privinþa cãrþii. Alþi scriitori israelieni abordaserã „problema palestinianã“ cu mai mult rafinament, susþine el, adãugând cã, începând din 1948, Israelul nu s-a mai luat de „cetãþeni nevinovaþi“ ºi n-a mai încercat „sã le facã rãu“. „E un rãzboi între douã popoare, pentru teritoriu.“ Palestinienii „nu ne vor din propriile lor motive, iar

D

Rachel Donadio este scriitoare ºi editor la Book Review.

O editurã israelianã retipãreºte un roman controversat despre evacuarea unui sat palestinian în 1948.

S. Yizhar (Yizhar Smilansky) a scris „Khirbet Khizeh“. sine radicale ale tinerilor isralieni sensibili: în privinþa importanþei suveranitãþii statale, a condiþiei lor de evrei ºi a viitorului lor cultural, în privinþa existenþei anumitor valori dupã care sã se ghideze în viaþã“. Intelectualii mai tineri au admirat romanul, observa Alter, însã generaþia în vârstã l-a criticat, considerându-l „cinic“ ºi „nihilist“.

Dupã Days of Ziklag, Yizhar a încetat pur ºi simplu sã mai scrie câteva zeci de ani, dedicându-se, în schimb, carierei sale politice. A fost fondator al partidului Hapoel Hatzair, care s-a integrat ulterior în partidul de centru al lui Ben Gurion. „Yizhar aparþinea, în bunã parte, centrului politic israelian“, spune Hoffman. Spre deosebire de mulþi scriitori israelieni, el s-a nãscut în Palestina, într-o familie de coloniºti ruºi. A fost în mare mãsurã un scriitor israelian, chiar înainte sã existe noþiunea de cetãþean israelian“, spune Cole. „Limba lui maternã era ebraica... E un personaj bine înfipt în acest loc.“ Deºi Hoffman susþine cã ar fi greºit sã considerãm Khirbet Khizeh ca „un roman de protest“, cartea ºi-a gãsit o audienþã favorabilã în rândul celor care criticã Israelul. Romancierul libanez Elias Khoury a fost responsabil de prima traducere în arabã, la sfârºitul anilor ’70, pe când era redactor la revista Probleme Palestiniene. „Romanul lui Yizhar a fost foarte important pentru mine“, afirma Khoury într-un recent interviu telefonic. „Pentru mulþi critici arabi e foarte important, e o recunoaºtere din partea israelienilor cã au comis atrocitãþi în 1948. ... Însã nu cred cã acesta e aspectul cel mai important.“ În lectura sa, nuvela e „un joc de oglinzi“ în care Yizhar îi foloseºte pe palestieni drept o reflexie a noilor israelieni. În 1978, Khirbet Khizeh a provocat un uriaº val de proteste când un regizor israelian a fãcut un serial de televiziune bazat pe carte. Pe atunci, Israelul trecuse deja prin rãzboiul din 1967 ºi îºi votase primul guvern de dreapta, condus de Menachem Begin. Serialul a fost aproape anulat. Când, în cele din urmã, a ajuns sã fie difuzat, a fost întâmpinat de

noi trebuie sã stãm aici pentru cã n-avem altã þarã. Aceasta e tragedia“. Deºi coloniile israeliene din teritoriile ocupate sunt „rele“, adaugã Yehoshua, „nu putem spune cã tabãra cealaltã n-ar vrea sã ne împingã spre mare“. În opinia lui Yehoshua, starea de spirit actualã din Israel e „un soi de disperare profundã“. În ceea ce-i priveºte, Cole ºi Hoffman încearcã sã pãstreze nivelul alert al discuþiei. Pe lista de titluri publicate de Ibis se regãsesc volume precum Baghdad Yesterday: The Making of an Arab Jew, o autobiografie despre copilãria ºi maturizarea în Irakul evreiesc în anii ’30 ºi ’40, scrisã de Sasson Somkh, un important specialist israelian pe literaturã arabã (volumul a fost un bestseller în Israel, la apariþia sa din 2003); The Fullness of Time, o ediþie bilingvã germano-englezã cu poezii compuse de specialistul cabalist Gershom Scholem, în traducerea lui Richard Sieburth; A Levant Journal, un jurnal de cãlãtorie din anii 40’ ºi ’50 scris de poetul grec laureat Nobel Giorgos Seferis; o ediþie bilingvã ebraicã-englezã a unei antologii de poezii scrise de Avraham Ben Yitzhak, care s-a nãscut în Polonia ºi a emigrat în Palestina în 1938, ºi In Search of a Lost Ladino: Letter to Antonio Saura, autobiografia unui umanist francez, Marcel Cohen, care a fost scrisã iniþial pe la jumãtatea anilor ’80 în ladino, dialectul iudeo-spaniol vorbit de evreii din Imperiul Otoman.

Cercetarea micii liste de titluri a editurii Ibis e ca ºi cum ai intra din întâmplare într-o cafenea literarã încãrcatã cu un suflu vital de angajament intelectual. Cãrþile „se hrãnesc una pe cealaltã, nu întotdeauna în perfectã armonie“, spune Hoffman. Asemeni nuvelei lui Yizhar, unii se aventureazã pe înºelãtorul teren politic, în volume precum Saraya, the Ogre’s Daughter: A Palestinian Fairy Tale, un roman din 1991 scris de Emile Habiby, un însemnat romancier arab israelian ºi membru fondator al Partidului Comunist Israelian (în traducerea lui Peter Theroux) ºi Sadder Than Water, o antologie de poezii noi ºi alese, compuse de renumitul poet palestinian Samih al-Qasim, care s-a nãscut în 1939 ºi a fost unul dintre primii druzi care au refuzat înrolarea în Armata Israelianã.

Toate au meritul literar intrinsec de a transcende acuzaþiile ºi lozincile. „Uneori oamenii ne întreabã dacã ceea ce facem nu e uºor utopic“, spune Hoffman, iar Cole adaugã: „Din punctul nostru de vedere, nu e nimic utopic la mijloc.

Dacã aceste cãrþi sunt bune, rezistã ºi se rãspândesc în felul lor – ºi rezistã mult mai mult decât unele dintre dispu□ tele politice de aici“.

23