NYTBR 55 | 8 iunie 2009

Preţ: 2,5 lei

Ediţia în limba română, nr. 55 – 8 iunie 2009

Pachet România liberă + Book Review

Se distribuie numai împreună cu ziarul România liberă.

A-ţi povesti viaţa de Paul Berman GABRIEL GARCÍA MÁRQUEZ A Life de Gerald Martin

Ilustrată. 642 pag. Alfred A. Knopf. 37.50 $

Judecând după biografia scrisă de Gerald Martin, cel mai incitant eveniment din viaţa lui Gabriel García Márquez a avut loc în februarie 1950, când romancierul, care pe atunci avea doar 22 de ani şi nu scrisese încă un roman, deşi încercase deja, a făcut împreună cu mama sa un drum până în orăşelul copilăriei lui.

Localitatea, numită Aracataca, este situată în „regiunea bananieră“ din nordul Columbiei. Casa bunicului său se afla în acest loc, iar mama hotărâse să o vândă.

García Márquez a descris această călătorie în autobiografia sa, Living to Tell the Tale (A trăi pentru a-ţi povesti viaţa). Dar Martin ne furnizează, aşa cum şi trebuie să facă, versiunea în care toate informaţiile au fost verificate în prealabil – rezultatul celor 17 ani de documentare pe care i-a presupus apariţia volumului Gabriel García Márquez: A Life (Gabriel García Márquez: O viaţă) şi al binecuvântării date de însuşi García Márquez, care a remarcat ţanţoş: „Ei, presupun că orice scriitor care se respectă trebuie să aibă un biograf englez“. În Living to Tell the Tale, romancierul povesteşte că la sosirea în Aracataca a intrat în casă şi a inspectat camerele. Biografului englez nu-i scapă însă faptul că scriitorul a spus, cu altă ocazie, că nu a intrat niciodată în casă. În orice caz, García Márquez a văzut casa. Amintirile din copilărie au trezit noi gânduri.

Chiar în acea perioadă, García Márquez era prins cu studierea operelor lui Joyce, Woolf, Faulkner şi Proust traduse în spaniolă. Învăţa să aprecieze ceea ce Martin numeşte „multiplele dimensiuni ale timpului însuşi“.

Continuare în pagina 6

ILUSTRAŢIE DE RODRIGO CORRAL ŞI BEN WISEMAN

BILL BRA D L EY: BIL L RU S S EL L D ES PRE RE D AU ERBA C H PAGINA 7

|

U LTI ME LE P OVE ST IRI ALE LU I JOH N U PD IKE PAGINA 8

N OU T ĂŢI LA BOO KF EST 2 009 PAGINILE 11–14

Editorial

8 iunie 2008

r a n d om ho u ha r p erc o l l simo n & sc h 9

10

Ficţiune 5

16

10

15

18

18

17

de Damon Galgut Recenzie de Tayt Harlin

Grafice

SECRET SON

24

ROMANE POLIŢISTE

Recenzii de Marilyn Stasio

Nonficţiune 1

GABRIEL GARCÍA MÁRQUEZ:

A Life de Gerald Martin Recenzie de Paul Berman 4

BIGFOOT:

THE IMPOSTOR

de Laila Lalami Recenzie de Gaiutra Bahadur 19

BOY ALONE:

The Life and Times of a Legend de Joshua Blu Buhs Recenzie de Florence Williams

de Shanthi Sekaran Recenzie de Anand Giridharadas 17

SHOP CLASS AS SOULCRAFT:

A Brother’s Memoir de Karl Taro Greenfeld Recenzie de Polly Morrice

THE STORY SISTERS

THE PRAYER ROOM

MASTERS AND COMMANDERS:

An Inquiry Into the Value of Work de Matthew B. Crawford Recenzie de Francis Fukuyama

de Alice Hoffman Recenzie de Chelsea Cain 16

RED AND ME:

How Four Titans Won the War in the West, 1941-1945 de Andrew Roberts Recenzie de Max Boot

STONE’S FALL

de Iain Pears Recenzie de James Buchan

24

My Coach, My Lifelong Friend de Bill Russell cu Alan Steinberg Recenzie de Bill Bradley

MY FATHER’S TEARS:

And Other Stories de John Updike Recenzie de T. Coraghessan Boyle 9

7

THE NEW VALLEY:

Novellas de Josh Weil Recenzie de Anthony Doerr 8

15

Selecţii naturale de Nicholas Felton

Articole & Bestselleruri 20 21 21 21 22 22

Online

Bestselleruri cărţi pentru copii Bestselleruri ediţii cartonate Selecţia editorilor TBR: Din culise Bestselleruri ediţii broşate Raftul cu ediţii broşate

„YOU’LL NEVER KNOW“

Vol. 1: „A Good and Decent Man“ Scrisă şi ilustrată de C. Tyler Recenzie de Douglas Wolk

Conţine secţiune specială dedicată cărţilor apărute la editurile din România.

The New York Times Book Review, ediţia în limba română (ISSN 1937-920X) apare săptămânal, publicat de Universe Publishing House Inc. Copyright © 2008-2009 The New York Times. All Rights Reserved. Toate drepturile rezervate. Director editorial: Cristian Teodorescu; Redactor-şef: Virginia Costeschi; Traducători: Ioana Popa, Ştefan Bodea, Cristiana Vişan, Cătălin Pruteanu, Irina Adrian, Teodor Fleşeru; Proofreading: Anda Ciurte; Advertising sales: virginia@nytbr.ro, 0745773764; www.nytbr.ro; PR: ARENA Communications, cecilia@arenacommunications.ro; Machetare şi pre-press: Antal Angyal, CMYK Pro, Budapesta; Tipar: G. CANALE, Bucureşti; Abonamente: difuzare@romanialibera.ro

2

În 1990, George Plimpton scria în Book Review: „Raftul cu cărţi bune despre baschet este cam sărăcăcios.

Cele care merită menţionate sunt: A Sense of Where You Are de John McPhee, despre anii în care Bill Bradley a jucat la Universitatea Princeton; Life on the Run, cartea scrisă chiar de domnul Bradley; Second Wind, memoriile lui Bill Russell despre «un om încăpăţânat»; cărţile lui Red Auerbach şi volumul Breaks of the Game, de David Halberstam“. Câţiva din aceşti autori sunt prezentaţi chiar în numărul de faţă al revistei: la pagina 7, fostul senator Bradley recenzează volumul Red and Me, memoriile lui Russell despre prietenia sa cu Auerbach. „Îmi place tot ce face Auerbach“, se confesa Bradley la telefon, din biroul său din Manhattan. „La jumătatea anilor 1970, am făcut un turneu demonstrativ în Japonia, organizat de Auerbach. El antrena o echipă compusă din şapte sau opt jucători din N.B.A., iar Tommy Heinsohn alta la fel. A devenit evident pentru toată lumea că Auerbach voia să câştige de fiecare dată – chiar şi acele meciuri îndelung aclamate, între două echipe de strânsură, ţinute în nişte orăşele provinciale din Japonia“.

Russell l-a susţinut pe Bradley în campania electorală primară pentru desemnarea candidatului Partidului Democrat la alegerile prezidenţiale din 2000. „Una din cele mai grozave seri a avut loc la Hotel Des Moines, după o zi de discursuri publice“, îşi aminteşte Bradley. „Am luat cina cu Russell şi Cornel West. Era foarte interesant să-l vezi pe Cornel fascinat şi tăcut. Emana un respect absolut pentru Russell“. Cu câţiva ani înainte de seara respectivă, Russell a trecut pe la biroul de senator al lui Bradley. „Mi-a spus: «Ştii, te descurci O.K.». Un «O.K.» de la Bill Russell e echivalentul unui «Excepţional» de la oricine altcineva“.

Editorii

PODCAST: Săptămâna aceasta vor apărea: romancierii John Irving şi Danielle Steel, Motoko Rich cu însemnări din teren şi Jennifer Schuessler cu veşti despre bestselleruri. Gazda va fi Sam Tanenhaus, editor la Book Review. Emisiunea este, de asemenea, transmisă şi în New York, vineri la ora 18:05, la postul de radio WQXR, 96,3 FM, sub titlul „Inside the New York Times Book Review“.

VIDEO: Sam Tanenhaus îl intervievează pe John Irving.

PAPER CUTS: Blogul Book Review prezintă cărţi şi alte materiale tipărite.

PRIME CAPITOLE: Fragmente din „My Father’s Tears“, de John Updike, „Red Orchestra“, de Anne Nelson, şi din alte cărţi.

E-MAIL CU NOILE APARIŢII: Primiţi în fiecare vineri o trecere în revistă a recenziilor noilor cărţi şi apariţii. nytimes.com/books ILUSTRAŢII DE JOE CIARDIELLO (SUS) ŞI CHRISTOPH NIEMANN

Ce-ai făcut în război, tată?

Prima parte a memoriilor grafice despre participarea unui tată în cel de-al Doilea Război Mondial.

DE DOUGLAS WOLK EEA ce s-a întâmplat tatălui lui Carol Tyler ca sergent în armată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial n-a fost nimic neobişnuit. Aşa cum o declară ea în această remarcabilă carte de memorii, You’ll Never Know (Nu vei şti niciodată), tatăl ei era „membrul unei comunităţi uriaşe, exclusive“: 16 milioane de soldaţi americani au plecat la război, iar cei care s-au întors şi-au reluat viaţa, sau cel puţin au încercat. Timp de aproape 60 de ani, tatăl n-a vorbit despre război, nici măcar cu familia lui. Meseriaş orgolios, muncitor şi creativ, putea fi taciturn şi iritabil; relicvele serviciului militar din garajul său intrau în „categoria «lasă-le naibii în pace» sau «nu-i treaba ta»“. Aşa cum se exprimă limpede Tyler undeva, în stil de definiţie rebusistă, „nu toate cicatricele sunt vizibile“.

Apoi, într-o bună zi din 2002, şi-a chemat fiica, deschizându-şi sufletul. (Relatarea lui Tyler a convorbirii telefonice care a fost punctul de plecare al acestei cărţi:

C

„YOU’LL NEVER KNOW“

Vol. 1: „A Good and Decent Man“ Scrisă şi ilustrată de C. Tyler Nenumerotată. Fantagraphics Books. 24.99 $

„Hei, tata! Cum merge?“ „Râuri de sânge!“.) Ea a înregistrat cele câteva ore ale amintirilor relatate pe o casetă video, deşi el s-a inhibat din nou când a ajuns la episodul Italia, unde, aparent, se întâmplase ceva îngrozitor. La finalul acestui volum (primul din trei) tot nu ştim despre ce era vorba, deşi arta ei şi memoria lui perisabilă se învârtesc ostenite în jurul subiectului. Pilonii de rezistenţă ai acestei cărţi, subintitulată Un om bun şi decent, sunt reprezentaţi de două secvenţe scurte ale unui „Jurnal de armată“ realizat de Tyler pentru el – nu cu fotografiile reţinute de el decenii întregi, ci cu desenele în tonuri de sepia, subtitrate cu mici fragmente palpitante ale povetirii lui. Dormea în turelă ca să evite şerpii; a înjghebat un duş în deşertul nord-african, fiind încântat că „harumul“ şeicului se folosea de el.

Totuşi, cartea se referă mai puţin la experienţa lui în armată decât la cele care au emanat din ea: modul în care i-au influenţat restul vieţii, ca de altfel şi a soţiei, fiicei şi nepoatei. Una dintre rezonanţele titlului e cântecul cu acelaşi nume din timpul războiului; într-un sens e vorba de cronica poveştii de iubire de 60 de ani cu mama lui Tyler. În alt sens, după cum se exprimă autoarea, „nu vei şti niciodată“ ce i s-a întâmplat dacă e să te iei după viaţa pe care a clădit-o după război – războiul poate că e elementul central al construcţiei sale psihologice, dar omul a înDouglas Wolk e autorul volumului „Reading Comics: How Graphicc Novels Work and What they Mean“. Scrie frecvent despre comics-uri pentru The Times.

4

cercat, cu destul succes, să-l îngroape „sub tone de ciment mental“.

Când tatăl îi relata povestea lui, viaţa lui Tyler era în derivă: aşa cum aflăm din carte, soţul ei, caricaturistul underground Justin Green, o părăsise recent pentru o fostă baby sitter – deşi se gândea să se întoarcă la ea – iar ea se mutase din California în Ohio împreună cu fiica adolescentă, Julia. (Postfaţa cărţii include mulţumiri lui „Justin şi Julia Green pentru sprijin şi momente interesante“.) E uşor să descifrăm ecourile devoţiunii şi optimismului reticent al tatălui, ca de altfel şi sublimarea sentimentelor dureroase în nenumărate proiecte de construcţie şi artizanat, în ceea ce Tyler ne expune din relaţiile sincere cu toţi membrii familiei şi în perseverenţa stoică de a rezista propriilor drame.

You’ll Never Know se derulează ca o sumă de amintiri dezlânate, dar fără momentele plictisitoare. Tatonează peste tot în timp, fiecare observaţie generând altă amintire sau meditaţie sau eflorescenţă vizuală.

Arta lui Tyler se zbate între portretizare, fantezie şi simbolism, uneori chiar pe aceeaşi planşă, însă virtuozitatea ei stilistică e

Cel de-al Doilea Război Mondial a fost un calvar pentru tatăl lui Tyler, dar vreme de decenii l-a îngropat „sub tone de ciment mental“. călăuza loială în cronologia sa de acolade şi răsuciri. Pe una dintre pagini ne prezintă o scenă imaginată din curtea familiei la începutul anilor ‘50 – copiii jucându-se cu găleţi de apă, mama atârnând un prosop pe care scrie „Întotdeauna excelează“, un televizor şi o pereche de pedale plutind în aer – după care ne explică atent anacronismele. Îşi desenează tatăl ca pe un tânăr robust cu cască de infanterist şi ca pensionar morocănos cu şapcă de camionagiu, dar şi ca băiat în biserică, având un halou deasupra corniţelor, ca vulpe căutând o piersicuţă etichetată „Mami“ şi ca un copac care

încearcă să-şi educe puietul de fată în arta puterii de a îndura.

Tyler desenează cu intermitenţe încă din anii 1980; albumul ei din 2005, o colecţie de comics-uri, e intitulat inspirat Late Bloomer.

A pictat înainte de a desena comics-uri, adaptând unele tehnici picturale în desene, depăşindu-şi chiar şi propriul simţ magistral al culorii (a folosit în acest proiect 53 de cerneluri special amestecate). Fiecare planşă debordează cu detalii vizuale şi psihologice.

Arabescurile tuşelor ei au fluiditatea şi forţa vopselei, tratând marginile paginilor şi imaginilor ca pe nişte rame, uneori solide şi umile, dar de cele mai multe ori decorative, permeabile sau chiar frânte. Într-una din secvenţe, o Tyler disperată cade prin baza planşei la fundul paginii, doar ca să fie certată de tatăl tolănit în fotoliu („Unde crezi că zaci!!

Mişcă-ţi fundu’!!!“) şi de un spiriduş imaginar pe care îl întâlnisem mai devreme spunându-i lui „ţine-ţi sentimentele tăinuite!“. Şi le ţine, mai tot timpul. Dar numai în ultimele pagini ale acestui volum reuşim să înţelegem cât l-a costat asta pe el şi pe familia lui. Când toamna se stinge în iarnă, rafala de vânt care-i zboară pălăria devine Hitler în mintea lui încărunţită. Între timp, Tyler se imaginează pe sine poticnindu-se în „râurile de sânge“ pe care tatăl le văzuse în „It’ly“; când începe să se documenteze despre ce i s-ar fi putut întâmpla acolo, acesta are un acces de furie din cauza închipuirii că ea i-ar fi furat fotografiile din armată pe care el i le împrumutase.

E imposibil să nu comparăm You’ll Never Know cu Maus de Art Spiegelman, primul mare roman grafic despre ceea ce s-a întâmplat tatălui unui desenator de comics-uri în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Totuşi, sunt două cărţi total diferite, atât ca intenţie, cât şi ca mijloc de expresie. Maus e în mare măsură propria mărturie a lui Vladek Spiegelman, amplificată de stilul minimal şi anost al cărţii şi de alegoria imaginilor şoarecele-şi-pisica, fiind doar în mod secundar despre relaţia artistului cu tatăl său şi lupta cu enormitatea subiectului. Cartea lui Tyler funcţionează ca o excentrică ramă stilistică, vie şi emoţionantă, construită în h jurul unei teribile tăceri.

ILUSTRAŢIE DIN „YOU’LL NEVER KNOW“.

Tristeţea unui ţinut deluros Trei nuvele plasate în Virginia de Vest.

DE ANTHONY DOERR

Î

NTRE roman şi proza scurtă există un teren periculos, denumit nuvelă. „După ce-ai scris peste 30 de pagini, nu eşti în siguranţă până nu ajungi la 150“, mi-a spus odinioară un profesor. Nu sunt sigur că glumea. Totuşi, unele dintre cele mai mari opere ale literaturii mondiale sunt nuvele: Moartea lui Ivan Ilici, Inima întunericului, Cei morţi, Moarte la Veneţia. Oare Cronica unei morţi anunţate a lui Gabriel García Márquez nu are tocmai dimensiunea pe care ar trebui s-o aibă? Şi se poate spune că nu e cea mai bună carte a lui?

O nuvelă bună are un nivel de intensitate şi de concentrare arareori găsit în romane şi o exuberanţă şi o amplitudine arareori găsite în proza scurtă. Dacă o povestire e ca un obiect de mobilier, iar romanul e ca o casă,

THE NEW VALLEY

Novellas de Josh Weil 344 pag. Grove Press. 22 $

atunci nuvela e o cameră – iar în acea cameră, un scriitor talentat poate găsi loc uneori pentru toate aberaţiile, temerile şi dorinţele vieţii unui personaj. Camera potrivită poate comunica trecutul şi viitorul locatarului său, frustrările şi eşecurile sale, forma casei în care se află.

Cartea de debut a lui Josh Weil, The New Valley (Valea nouă), conţine trei nuvele, nu una singură – toate fiind despre nişte singuratici din ţinutul deluros unde New River separă Virginia de Virginia de Vest. E un loc splendid, izolat şi periculos, unde muntenii se ivesc ca nişte fantome din zăpadă, rar pe şosele se zăresc lumini de faruri, iar distanţele dintre oameni sunt mari. În prima nuvelă, Ridge Weather, un bărbat pe nume Cortland Caudill tocmai a intrat în camera sa din copilărie, a aşezat pe jos un maldăr de haine şi s-a împuşcat. În urma sa nu rămâne decât o cireadă de vite şi fiul său, Osby, un mizantrop de 38 de ani care face tentative repetate de întâlniri sociale – la un bar, cu o divorţată, cu o chiriaşă – doar pentru a renunţa în ultimul moment. „Era ca şi cum el nici măcar n-ar fi trebuit să fie o persoană“, scrie Weil. „Mai bine ar fi fost animal, ca să poată comunica prin zbârlirea blănii sau prin emiterea unui anumit miros“.

Această nuvelă vorbeşte despre o izolare intensă şi deznădăjduită. Weil strânge atât de mult inelele singurătăţii în jurul lui Osby încât, în cele din urmă, singura cale rămasă de a-i răscumpăra umanitatea e să încerce un viraj dureros. Tatălui său vacile nu i s-au părut de-ajuns. Poate că pe Osby o să-l mulţumească.

Cea de-a doua nuvelă, Stillman Wing, e mai greoaie şi mai stranie. De această dată,

singuraticul lui Weil e un mecanic timid de 71 de ani – acel Stillman din titlu –, care a fost pensionat forţat. Stillman îşi presară seminţe de in peste terciul de ovăz, conduce prea încet pe autostradă şi-şi petrece ani întregi înviind din morţi un tractor vechi. „Nu ţi-ai asumat nici un risc în viaţă“, îi spune lui Stillman fiica sa uriaşă şi promiscuă. În curând aflăm că asta se datorează faptului că părinţii lui, actoraşi de mâna a doua, erau mari amatori de senzaţii tari şi s-au prăbuşit cu biplanul într-un câmp de tutun în timp ce făceau sex. Stillman, copil pe atunci, a fost cel care le-a descoperit trupurile ciopârţite.

Uneori, ficţiunea poate trage linii prea hotărâte între cauză şi efect, iar asta se întâmplă şi în Stillman Wing. Protagonistul cu nume binemeritat îşi instalează o a doua grindă de susţinere la scara interioară şi-şi urcă casa pe picioroange, din cauză că îi e groază să nu cumva să fie la fel de neatent cu viaţa lui aşa cum au fost părinţii săi cu a lor. Mi se pare corect: uneori emoţiile şi personalitatea chiar sunt aşa de simple de explicat. Dar, într-o povestire, prefer oricând complexitatea.

Ultima nuvelă, Sarverville Remains, e cea mai lungă şi cea mai bună. Singuraticul e, de această dată, Geoffrey Sarver, de 30 şi ceva de ani, un lucrător la o benzinărie care e handicapat mintal şi se trezeşte în colţul unui dreptunghi amoros incredibil. Pe scurt, Geoffrey se îndrăgosteşte de Linda, o femeie cu coate ascuţite, care a supravieţuit cancerului şi are proteze mamare şi o aplecare către felaţiile făcute şcolarilor în spatele unui rezervor de propan. La începutul nuvelei, Geoffrey îşi revine după ce şi-a fracturat maxilarul. N-a văzut-o pe Linda de săptămâni întregi şi fostul ei soţ tocmai a intrat în puşcărie. Nuvela ia forma unei scrisori lungi şi neobişnuite, scrisă de Geoffrey fostului soţ al Lindei: „Fosta ta soţie nu a fost singura femeie care am sărutato. Mai am sărutat

femei înainte. Două, de fapt. Ştiu că nu e un număr mare ca să mă laud. Poate că tu te-ai sărutat mult mai mult. Dar te-ai oprit când a-i dat de Linda şi ma-m oprit şi eu când am dat de ea şi nu ţie dor de ea?“.

Sarverville Remains e un text plin de tandreţe şi de ameninţare voalată. E captivant din mai multe motive, dar mai ales pentru că ştim că Geoffrey va avea de suferit.

Î

N fiecare nuvelă apare foarte scurt o aşezare de hipioţi, singurul loc în care se intersectează textele, iar aceasta dezvăluie câte un adevăr fundamental despre fiecare personaj principal. Pe Osby hipioţii îl chinuie printr-o „nevoie atât de puternică încât îl speria: să fie atins – pe umăr, pe obraz sau oriunde – de mâna altui om“. În opinia lui Stillman, aşezarea hipioţilor e plină cu „drogaţi“ care ascultă „muzică de negri“. Pentru Geoffrey, e un loc cu „corturi mari cum a zis Roy, toate făcute din ramuri şi prelate“, un prag între oraş şi pădure, între asimilarea ratată a lui Geoffrey şi eventualul său exil.

Citite una după alta, aceste nuvele formează un triptic – lucrări detaliate în sine, textele oferă mai mult decât suma părţilor lor. Weil îşi imaginează meticulos oameni şi poveştile lor şi-i prezintă ca pe un produs al locului în care trăiesc. Poate că acesta e cel mai greu lucru de realizat pentru un autor de ficţiune de orice vârstă, indiferent în ce formă literară ar lucra.

Spre sfârşitul nuvelei Sarverville Remains, Geoffrey Sarver îi spune rivalului său: „Dar au existat mereu lucruri care nu le înţeleg.

Aici mă crezi tu prea mic. Eu ma-m obişnuit deja cu asta. Ştiu cum să mă descurc. O să mă gândesc la asta, o să mă gândesc şi o să mă tot gândesc, uită-te la mine“.

Continuă să scrii nuvele, Josh Weil, pentru că scrii nuvele foarte bune. Tu gândeşte-te la asta şi noi o să ne uităm la tine. h

„Fosta ta soţie nu a fost singura femeie care am sărutato.

Mai am sărutat femei înainte. Două, de fapt“.

Anthony Doerr a scris cărţile „The Shell Collector“, „About Grace“ şi „Four Seasons in Rome“.

FOTOGRAFIE DE BEN WEIL

5

A-ţi povesti viaţa Continuare din pagina 1

Aruncând o privire meditativă vechii case şi-a dat seama – aceasta a fost revelaţia – că se poate reinventa. Exista o modalitate prin care putea deveni un membru al distinsei avangarde literare, şi anume de a fi un băiat din Aracataca. Şi astfel şi-a descoperit marea temă, precum şi eul auctorial şi originea perspectivei sale de scriitor: o reflecţie retrospectivă asupra celor mai puternice experienţe din copilăria sa.

Secţiunile de debut ale biografiei lui Martin sunt pline de cronici genealogice ale neamurilor García (familia tatălui) şi Márquez (rudele din partea mamei) duse până în secolul al XIX-lea – o poveste teribil de încurcată despre veri şi non-veri uniţi prin mariaje, nonmariaje, relaţii aproape incestuoase, mania răzbunării şi pionierat temerar în sălbăticiile Columbiei, astfel că, după numai câteva pagini, de-abia reuşeşti să-ţi aduci aminte cine este fiecare personaj, unde a avut loc crima şi care a fost treaba cu războiul civil sau cu următorul război civil ori cu celălalt. La un moment dat, ai putea chiar bănui că Martin şi-a propus să-l descrie pe García Márquez, dar a sfârşit prin a concura cu el: în timp ce romancierul a înzestrat unele versiuni ale romanului Un veac de singurătate cu un tabel genealogic de o pagină, biograful a îmbogăţit volumul Gabriel García Márquez cu şapte pagini de acest fel.

Dar ce altceva putea să facă un biograf?

Un fel de briză marină de dispoziţii emoţionale adie prin opera lui García Márquez – o dispoziţie salină de pathos ne-explicat şi subestimat, dispoziţii de solidaritate delicată şi chiar complicitate cu tot ceea ce este fragil sau crăpat, o dispoziţie uşor morbidă. Şi toate aceste curente par să ducă, într-un final, înspre o singură emoţie bogată şi regală: nostalgia – căutarea niciodată încheiată şi întotdeauna tandră a ceva ce nu va găsi: trecutul său, al familiei sale şi universul de la înălţimea genunchiului bunicului său.

Copilăria lui a fost însă marcată şi de o experienţă care nu avea legătură cu universul familial. Martin ne spune că, în copilărie, García Márquez a citit Alexandre Dumas şi O mie şi una de nopţi. Era un băiat normal.

Era un băiat latino-american normal. A citit poeţii „Epocii de Aur“ a literaturii spaniole, din secolele XVI – XVII. Şi astfel pare să-şi fi petrecut mult timp trăind nu doar în nordul Columbiei, ci şi în universul hiperelegant al lui Luis de Góngora şi al poeţilor Spaniei imperiale de demult, ale căror amintiri duceau, la rândul lor, până la umbrele miturilor romane şi ale filosofiei ezoterice. Întâmplarea norocoasă pentru García Márquez a fost să câştige o bursă la un excelent colegiu de lângă Bogotá, unde studiile sale s-au axat pe un alt scriitor din perioada de început a modernismului, poetul nicaraguan Rubén Darío. Spaţiul anglo-saxon nu i-a acordat niciodată prea multă atenţie lui Darío, dar asta pentru că tema sa cea mai profundă era una strict hispanică, şi anume Scriitorul Paul Berman predă literatură la New York University şi a scris „Flight of the Intellectuals“, un volum în curs de apariţie.

6

aceeaşi problemă cu care se va fi confruntat şi García Márquez: cum să împaci o copilărie îmbibată de poezia Epocii de Aur cu o maturitate scufundată în realităţile epocii moderne. Darío dezvoltase o soluţie ce presupunea un soi de nebunie. Absorbea toate mărcile extravagante ale Epocii de Aur – miturile romane şi doctrinele ezoterice, adoptarea fanatică a versificaţiei tradiţionale spaniole –, dar o făcea cu un simţ contrariat al paradoxului. Voia să arate cât de adâncă şi tulburătoare este prăpastia dintre felul în care viaţa ar trebui să fie şi felul în care viaţa este cu adevărat. Iar această idee, a asimilării nebuneşti a Epocii de Aur de către Darío, a pătruns în imaginaţia lui García Márquez, sau cel puţin aşa mi se pare, deşi Martin nu spune multe pe acest subiect.

Cititorii lui García Márquez îşi închipuie uneori că evenimentele supranaturale şi credinţele populare din romanele sale exprimă un spirit universal al rebeliunii

ţionat la început şi la sfârşit şi care, undeva la mijloc, apare ca personaj, ancorând în port cu un transport de banane pentru a susţine un recital de poezie. Fiecare frază din Toamna patriarhului reprezintă o demonstraţie eroică a triumfului omului asupra limbii – în cazul în care nu este o dovadă a triumfului limbii asupra omului. Frazele încep cu o voce narativă şi se încheie cu alta, sau îşi schimbă subiectul pe drum, ori străbat mai multe secole şi, cu toate acestea, se conformează suficient de mult regulilor retoricii pentru a-ţi capta atenţia. Citind, gâfâi. Îţi vine să răsplăteşti cu aplauze forma şi grandoarea acestor fraze, ca să nu mai vorbim de lungimea lor. Dar pentru a face asta, ar trebui să laşi cartea din mână – imposibil pentru că, tocmai când nu mai rezişti impulsului de a aplauda, fraza pe care o citeşti ia o nouă întorsătură, astfel că nu-ţi rămâne decât să ţii bine cartea ca şi când

García Márquez în 1976, cu un ochi învineţit de Mario Vargas Llosa. primitive, ce poate fi adaptat de scriitorii progresişti din orice regiune a fostei lumi colonizate. Martin sprijină această interpretare prin fraza care deschide biografia de faţă şi care îl descrie pe García Márquez plat, ca într-o enciclopedie, drept „cel mai cunoscut scriitor provenind din «lumea a treia» şi cel mai cunoscut exponent al unui stil literar, «realismul magic», care s-a dovedit uluitor de productiv şi în alte ţări în curs de dezvoltare“. Dimpotrivă, eu cred că evenimentele magice şi credinţele populare din scrierile lui García Márquez arată cât de puternic întipărită în mintea sa a fost Epoca de Aur. În loc de o rebeliune literară post-colonială împotriva imperialismului vestic, avem un rod târziu al barocului înalt spaniol. Gongorism deghizat în primitivism. Şi ca un demn urmaş al lui Darío, García Márquez a integrat în spiritul său nebunesc triumful retoricii spaniole duse la extrem.

Martin ne spune că, potrivit lui García Márquez însuşi, cea mai mare carte a sa este Toamna patriarhului (1975), un omagiu extins adus lui Darío, care este men-

ai strânge volanul unei maşini scăpate de sub control.

UPERBE fraze, dar şi tiranice – iar tirania, în înţelesul ei politic convenţional, este chiar tema romanului.

Toamna patriarhului spune povestea unui despot care conduce o naţiune nenumită şi ignorată din Caraibe. Este un roman despre un dictator. Mariajul dintre intrigă şi prozodie îl transformă într-o capodoperă – o reuşită mai mare decât Sărbătoarea ţapului de Mario Vargas Llosa, un alt roman extraordinar despre un dictator din Caraibe şi o altă carte care-l menţionează pe Rubén Darío. Toamna patriarhului are, totuşi, o latură care te nedumereşte.

Dictatorul al cărui portret se formează din frazele bogate ca nişte flori tropicale este monstruos şi vrednic de dispreţ; cu toate acestea, chiar şi cele mai înfiorătoare trăsături tiranice ale lui sunt prezentate ca semne ale condiţiei umane, ce merită milă şi compasiune, poate chiar un fel de dragoste îndurerată. M-am întrebat întot-

S

deauna ce atitudine politică a vrut García Márquez să transmită prin asemenea ambiguităţi stranii.

Dar acum că am citit biografia scrisă de Martin, ştiu. Cartea are 642 de pagini, iar prima sa jumătate, după cercetarea genealogiei din tot nordul Columbiei, înfăţişează sărăcia cruntă în care au trăit García Márquez, soţia sa şi cei doi fii ai lor până în 1967. După acest an, Un veac de singurătate le-a asigurat, treptat, confortul deţinerii mai multor locuinţe şi, în 1982, i-a adus autorului Premiul Nobel. A doua jumătate a cărţii prezintă, în mare parte, prieteniile la cataramă ale lui García Márquez cu puternicii zilei – potrivit biografului său, scriitorul a muncit din greu pentru a ajunge să fie invitat la masă de preşedinţi, dictatori şi moguli din toată lumea. Iar dintre aceşti tovarăşi de pahar, cel mai mult a contat pentru el liderul revoluţiei cubaneze, Fidel Castro, cu care a legat o adevărată prietenie, bazată pe vacanţe împreună, un job part-time de promovare a Havanei ca paradis al industriei cinematografice şi un şir de lung de cazuri în care García Márquez a luat apărarea dictaturii lui Castro în faţa detractorilor ei din lumea literară hispanică. Aceasta este versiunea din viaţa reală a tiranului din Caraibe. García Márquez te face să te gândeşti la Castro în câteva fraze spectaculoase din Toamna patriarhului. Iar romancierului îi place, pur şi simplu, de dictator.

Martin este entuziasmat de aproape tot ceea ce a făcut vreodată García Márquez, dar până şi el recunoaşte că prietenia cu Fidel Castro a stârnit uneori critici.

Biograful menţionează de două ori că Vargas Llosa (care la un moment dat l-a lovit în faţă pe García Márquez, din raţiuni ce ţin, poate, de onoarea de bărbat căsătorit) l-a numit pe García Márquez „lacheul“ lui Castro. Martin insistă asupra acestei insulte pentru a arăta neplăcerile pe care García Márquez le-a îndurat din pricina fidelităţii sale faţă de Fidel. Şi totuşi, felul în care biograful povesteşte despre această prietenie îi face pe cititori să se oprească şi să se gândească la cuvântul „lacheu“. Martin ne spune că, odată, cu prilejul unei vizite a lui Castro în Columbia, García Márquez s-a oferit să fie una dintre gărzile sale de corp.

Cel mai popular romancier serios al lumii chiar pare să fie un servitor al celui mai longeviv dictator monoman al lumii. Nu pot explica de ce a ales García Márquez o asemenea prietenie; pot doar să înţeleg că, aşa cum arată şi Martin, marele romancier nu s-a îndepărtat niciodată de revelaţia pe care a avut-o văzând casa bunicului său matern în 1950 şi că a fost întotdeauna fascinat de grotesc, patetic şi improbabil. h Această carte a apărut şi în traducere românească: GABRIEL GARCÍA MÁRQUEZ. O VIAŢĂ

de Gerald Martin Ilustrată. 664 pag. Litera Internaţional.

64.90 lei

FOTOGRAFIE DIN ARHIVA RODRIGO MOYA

Antrenor pe viaţă Pentru Bill Russell şi Red Auerbach, prietenia a reprezentat o înţelegere reciprocă, depăşind graniţele sportului.

DE BILL BRADLEY ACĂ aş putea alege orice jucător mi-aş dori pentru a începe să-mi construiesc o echipă în N.B.A., acesta ar fi Bill Russell. A fost cel mai inteligent jucător de baschet din istorie şi personificarea ideii de lider de echipă. Dar pentru a-şi valorifica extraordinarul său potenţial, avea nevoie de un antrenor suficient de flexibil cât să poată învăţa de la el şi suficient de lucid ca să-l trateze cu respect şi candoare. Russell şi-a găsit partenerul în persoana lui Red Auerbach şi, pe parcursul a 13 sezoane, cei doi au câştigat împreună 11 titluri în N.B.A. În acea perioadă, trecând împreună prin diverse întâmplări pe teren şi în afara lui, Russell a ajuns treptat să aibă încredere în omul Auerbach la fel de mult ca în antrenorul sau directorul de echipă Auerbach. Red and Me (Red şi cu mine), carte pe care a scris-o în colaborare cu Alan Steinberg, este povestea relaţiei lor.

Pentru Russell, singurul lucru care conta era victoria. Acest lucru pare evident, dar aţi fi surprinşi să aflaţi cât de puţini jucători ştiu să-şi conducă echipa către victorie. L-am întrebat odată pe respectatul Oscar Robertson ce crede despre Michael Jordan, pe vremea aceea la al treilea său sezon în N.B.A. Oscar a răspuns: „Încă nu e un jucător mare“. „De ce nu?“, am întrebat. „Pentru că încă nu a învăţat cum să facă un jucător bun din cel mai slab om din echipa sa“, a replicat Oscar.

Russell a ştiut cum să facă asta încă din prima zi în care a ajuns la Boston Celtics, în 1956. Consacrase atât de mult timp meditaţiilor despre jocul de baschet şi rolul său într-o

D

Bill Bradley, fost jucător la echipa New York Knicks şi fost senator al Statelor Unite, reprezentând statul New Jersey, este director general la Allen & Company.

echipă, încât nu a trebuit decât să înveţe care sunt slăbiciunile şi punctele forte ale colegilor săi, pentru a putea apoi să îmbunătăţească performanţele fiecăruia. Doar jucătorii de excepţie sunt cei care gândesc: „Cum aş putea să-mi ajut colegul de echipă să ajute echipa?“. Russell şi Auerbach au înţeles că, într-o cultură în care principala valoare este victoria, lipsa de egoism şi spiritul de echipă sunt pur şi simplu impuse de bunul-simţ.

Bill Russell era conştient de forţa sa personală şi ştia cum să o folosească. În această privinţă, era leit tatăl său, inspirat de independenţa, încrederea în sine şi forţa pe care le văzuse la acesta încă din copilărie. Russell spunea că tatăl său avea întotdeauna „un plan“, în sensul că mereu era cu un pas sau doi înaintea celorlalţi. În baschet, Russell a demonstrat acelaşi talent şi astfel a reconceptualizat jocul. Apărarea era odinioară lăsată pe planul al doilea; Russell a văzut în ea elementul-cheie al atacului şi un consolidator al moralului echipei. Jucătorilor li se spunea să rămână mereu cu picioarele pe pământ ând erau în apărare; odată cu ascensiunea lui Russell, săriturile în încercarea de a bloca o aruncare la coş au devenit o parte acceptată a jocului. Se presupunea că jucătorilor masivi le lipseşte mobilitatea; pentru Russell, fineţea şi jocul de picioare au devenit mai importante decât forţa. În sinea sa, Russell ştia că era diferit de alţi jucători – era un inovator, a cărui identitate însăşi depindea de dominarea jocului.

Russell este un bărbat de culoare orgolios, iar în anii 1950 şi 1960 s-a lovit constant de incapacitatea prea multor albi americani de a vedea în el personalitatea unică pe care o reprezenta. În 1955, Universitatea din San Francisco a câştigat 28 de meciuri din 29 jucate şi a câştigat titlul naţional al campionatului de baschet universitar. Russell era vedeta echipei, dar cronicarii de sport din Bay Area i-au acordat trofeul de Jucătorul Anului lui

Bill Russell şi Red Auerbach într-o confruntare unul-la-unul.

FOTOGRAFIE DIN „RED AND ME“

Kenny Sears – un alb, care juca bine în poziţia de pivot la echipa din Santa Clara şi care terminase sezonul pe locul al treilea în conferinţa de Vest. Alegerea lui Sears a fost o insultă revoltătoare, cu conotaţii rasiste. Răspunsul lui Russell a fost să se gândească la viitor. A conchis că trofeele erau „politice“, pe când victoria era în întregime sub controlul jucăto-

RED AND ME

My Coach, My Lifelong Friend de Bill Russell with Alan Steinberg Ediţie ilustrată. 187 pag. Harper/ HarperCollins Publishers. 24.99 $ rilor şi al antrenorului. După acea experienţă, spune Russell în Red and Me, a devenit un jucător de echipă încă şi mai dedicat. Şi totuşi, au existat momente când a luat atitudine împotriva rasismului. La începutul anilor 1960, el şi cu ceilalţi jucători de culoare de la Celtics au părăsit localitatea Lexington din Kentucky înaintea unui meci demonstrativ pentru că angajaţii restaurantului de la hotelul la care stăteau au refuzat să îi servească.

Russell i-a spus lui Red că pur şi simplu nu a avut de ales. Auerbach a înţeles momentul; el şi-a însoţit jucătorii de culoare la aeroport, apoi s-a întors şi a jucat meciul demonstrativ cu jucătorii albi rămaşi, care nu au obiectat împotriva deciziei colegilor lor de echipă.

Abilităţile fizice ale lui Russell erau uimitoare. Putea să sară şi să ia o monedă de pe marginea de sus a panoului, ceea ce înseamnă că avea capul mai sus de nivelul inelului, la 3,05 metri deasupra pământului. Nici un pivot nu se mişca pe laterală la fel de bine ca Russell.

Când mingea ricoşa din inel pe partea opusă celei în care se afla, era în stare să traverseze terenul şi să reuşească o recuperare din faţa jucătorului advers. Atunci când, la un singur atac, a blocat patru aruncări la coş ale adversarilor, a dat impresia că joacă singur împotriva unei echipe întregi, ceea ce de fapt se şi întâmpla. Tom Meschery, un adversar din acei ani de profesionalism (care a scris ocazional şi poezii) l-a numit pe Russell „un vultur cu barbă“.

Dar ceea ce l-a evidenţiat pe Russell printre ceilalţi jucători de baschet a fost competitivitatea sa – la fel ca în cazul lui Michael Jordan sau Larry Bird. Îşi dorea să câştige fiecare confruntare, fiecare meci, fiecare titlu. Ducea un război psihologic pe teren şi în afara lui. La restaurant, în seara dinaintea meciului, ignora în mod intenţionat un jucător neexperimentat al echipei adverse, astfel încât în seara următoare acesta se străduia mult prea mult să-i facă o impresie de neuitat domnului Russell şi, drept urmare, nu-i mai ieşea jocul. Deseori, după ce bloca aruncarea unui jucător, Russell simula pur şi simplu o blocare la următoarea încercare, iar acelaşi jucător se grăbea şi rata aruncarea. În timpul unui meci din faza eliminatorie a campionatului, în care am jucat împotriva echipei Celtics în al doilea sezon al meu de N.B.A., reuşisem trei aruncări consecutive, iar echipa mea, New York Knicks, se apropiase de Celtics, care conduceau. Când ne-am aranjat în jurul coşului, pentru o aruncare liberă, stăteam

lângă Satch Sanders, apărătorul însărcinat să mă blocheze, iar pe partea cealaltă era Russell.

Mi-a prins privirea, iar apoi s-a uitat direct la Sanders şi i-a spus: „Hai, Satch, nu-l lăsa să joace“. Cu această simplă intervenţie, şi-a ajutat colegul să-şi dubleze eforturile şi mi-a transmis că nu avea nici un dubiu că Sanders era în stare să mă oprească. Dintr-o dată, m-am simţit mai puţin încrezător, sau poate mai motivat, sau poate mai degrabă câte puţin din fiecare.

Urmarea: am mai înscris doar foarte puţine puncte până la sfârşitul jocului.

Auerbach, care a murit în 2006, îşi manifesta competitivitatea în principal prin tirade împotriva arbitrilor. Nu renunţa niciodată să-i admonesteze, imaginându-şi că data viitoare îşi vor aminti nemulţumirile sale şi poate vor fi mai indulgenţi cu Celtics.

Russell glumeşte, spunând că cea mai bună pregătire pentru slujba sa ulterioară de antrenor la Celtics a fost să preia sarcinile lui Auerbach, în calitate de căpitan al echipei, cu ocazia nenumăratelor eliminări ale acestuia de pe teren, pe care le obţinea în urma comportamentului său recalcitrant.

UERBACH nu a avut nici un antrenor adjunct şi refuza să analizeze jocul adversarilor, încredinţat că, dacă Celtics îşi fac bine treaba, nu contează ce face cealaltă echipă. Geniul său consta în relaţia individuală pe care o avea cu fiecare jucător. Ceea ce funcţiona cu unul dintre ei nu era valabil pentru toţi.

De exemplu, Auerbach nu-i cerea lui Russell să participe la meciurile de antrenament, odată ce sezonul începea. Presa considera că Russell se bucură de tratament privilegiat şi îşi imagina că colegii săi de echipă erau nemulţumiţi de asta. Dar scopul lui Auerbach era să-l păstreze proaspăt pe Russell pentru un sezon regulat extenuant, care număra 82 de meciuri, la care se puteau adăuga alte 19 în faza eliminatorie. În timpul antrenamentelor, Russell stătea în tribune şi bea ceai, atunci când era prezent, iar colegii săi acceptaseră acest aranjament pentru că ştiau intensitatea hotărârii lui Russell de a câştiga – o intensitate atât de acută, încât de multe ori voma înainte de meci.

Russell spunea odată: „De fiecare dată când plec din vestiarul Celtics, simt că nici în ceruri nu ar fi destul de bine, pentru că orice alt loc este mai puţin important“. La fel cum s-a întâmplat şi cu echipele Knicks cu care am jucat în campionatele din anii 1970, legătura stabilită între jucători durează o viaţă întreagă. Împarţi cu colegii amintirea perioadei când erai tânăr şi băteai drumurile Americii, jucai un joc pe care îl iubeai, făceai faţă mulţimii şi dădeai ce e mai bun din tine pentru colegii tăi şi pentru tine însuţi. Nu uiţi niciodată loialitatea colegilor de echipă şi felul în care le-ai răspuns din toată inima, la fel cum nu uiţi cum acea încredere şi acel respect reciproc ţi-au permis să fii un campion.

Bill Russell e o persoană discretă şi complexă, dar, în privinţa dragostei sale pentru Red Auerbach şi colegii săi de la Celtics, se exprimă clar şi răspicat. S-ar putea să obiecteze la faptul că am folosit cuvântul „dragoste“, dar nu ai decât să o negi, domnule Russell, asta e ceea ce h constituie esenţa acestei superbe cărţi.

A

7

Drumul spre casă Un ultim volum de noi povestiri ale lui John Updike.

DE T. CORAGHESSAN BOYLE

Î

N urmă cu 20 de ani, John Updike publica autobiografia Self-Consciousness, care începe cu o prelungă evocare a oraşului său natal. Autorul a fost lăsat singur într-o seară, în timp ce mama şi fiica lui s-au dus la film, aşa că se plimbă pe străzile din Shillington, Pennsylvania, prin ploaia măruntă, retrăind trecutul în detaliile magice cu care şi-a presărat şi luminat ficţiunea, evocând numele comercianţilor locali dispăruţi demult, ale profesorilor şi colegilor săi din şcoala primară, rememorând textura materială a copilăriei sale până la amănunte precum bomboanele, revistele şi cărţile de colorat aflate la ofertă în magazin, consemnând esenţa timpului petrecut printre noi. „Strada şi casa unde am trăit păreau grosolane, de dimensiuni modeste, simple; această simplitate înşelătoare era esenţa secretului lor preţios şi mistic, convingerea pe a cărei existenţă mi-am bazat cariera, un mesaj menit să-l alimenteze pe un scriitor carte după carte“. Nucleul ultimei antologii de ficţiune nouă a lui Updike e tocmai acel mesaj, acea mărturie a unei conştiinţe individuale şi rememorate care retrăieşte şi analizează materia unei vieţi şi se luptă cu urmările îmbătrânirii, ale bolii, declinului şi morţii.

Din aceste 18 povestiri, cu excepţia uneia (un travelogue ciudat, intitulat Morocco, care datează din 1979) toate au fost publicate în ultimii zece ani, iar subiectele şi acţiunile lor ţin de ficţiunea autobiografică de la începutul carierei scriitorului, mai ales de povestirile plasate în Olinger, versiunea de Shillington ficţionalizată de Updike. Aici diferenţa constă în faptul că protagoniştii din noul volum se află, în mare parte, la capătul vieţii, aşa că veştile despre drame de familie, divorţuri şi serate, grătarele în aer liber şi ispitele ocazionale ale vieţii cotidiene din suburbii sunt redate retrospectiv, cu nostalgie, prezentate într-un context mai amplu, ca amintiri despre momente şi oportunităţi ratate. Updike s-a descris odinioară ca „un spion literar în centrul Americii normale, publice, de supermarket“. Aşa a şi fost. Iar acestea sunt ultimele sale depeşe, care devin şi mai pătrunzătoare tocmai prin caracterul lor final.

Două dintre povestirile din acest volum îl includ pe un alter ego familiar de-al lui Updike, David Kern, băiatul care era cât pe ce să-şi piardă speranţa în urmă cu mulţi ani, în Pigeon Feathers, de-acum ajuns la maturitate şi şovăielnic. Ambele demarează odată cu întoarcerea lui Kern în Olinger: mai întâi cu ocazia unei reîntâlniri cu foştii colegi de liceu şi apoi pentru o conferinţă în zonă. În The Walk With Elizanne, cea mai reuşită dintre cele două povestiri, Kern şi cea Cel mai recent roman al lui T. Coraghessan Boyle este „The Women“.

8

de-a doua soţie a sa merg mai întâi la spital să-şi viziteze o colegă care nu poate asista la reuniune din cauza bolii. Mamie e ţintuită la pat, emaciată, bătrână şi ajunsă, după cum ea însăşi spune, la „ultimul capitol“ al vieţii, însă Kern şi-o aminteşte totuşi aşa cum era la grădiniţă, şi-o aminteşte pe mama ei, îşi aminteşte piesele de la şcoală în care ea juca mereu rolul „surioarei neastâmpărate“.

Amândoi – şi ea, şi el – reuşesc să reziste da-

MY FATHER’S TEARS

And Other Stories de John Updike 292 pag. Alfred A. Knopf. 25.95 $

torită credinţei religioase, temă care se regăseşte în multe dintre povestirile din acest volum. Kern pune în opoziţie acea credinţă cu „ateismul neclintit“ care „i-a condamnat pe oameni să sufere cu stoicismul mut şi recesiv al animalelor“.

La reuniunea cu colegii, Kern o regăseşte pe Elizanne, pe care a cunoscut-o tot din copilărie, dar care chiar şi atunci avea ceva exotic, cu numele ei care se pronunţă „Aylizanne“, iar acum, deşi „femeile durdulii de 67-68 de ani seamănă ca şi cum ar fi înrudite“, ea îl electrizează spunându-i cât de mult a însemnat el pentru ea în toţi aceşti ani, fiindcă a fost primul băiat care a condus-o acasă şi a sărutat-o. Acest episod prilejuieşte un şuvoi de detalii senzoriale rememorate – Updike în formă maximă –, momentul eternizat al acelui sărut care sfidează vârsta, decrepitudinea şi cancerul osos care o spulberă pe Mamie în închisoarea redusă a trupului său. În scena finală, povestirea face un salt îndrăzneţ în trecut, iluminând momentele plimbării şi al sărutului, cu Elizanne sporovăind cu glasul ei suav şi grăbit de adolescentă care a ajuns în pragul uşii părinţilor ei, când mai avea încă multe de spus. Iar David, bâlbâitul din povestirile plasate în Olinger, o alina vrăjit şi ameţit, spunându-i: „Avem o grămmmadă de timp“.

În cea de-a doua povestire cu Kern – The Road Home –, David e nesigur şi derutat, se simte dezrădăcinat şi nu reuşeşte să găsească country clubul unde a stabilit să se întâlnească cu mai mulţi colegi care, spre deosebire de el, au rămas în oraşul natal. Pe drum, în maşină, se lasă năpădit de amintiri, de detaliile senzoriale din tinereţe care înmuguresc şi-i înviorează calea. Când ajunge în cele din urmă la cină, după mai multe gafe specifice bătrânilor, îşi bombardează colegii cu amintiri, provocându-i să-i egaleze memoria, ceea ce-i merge destul de bine până când îşi aminteşte greşit numele câinelui din copilărie al colegului său Ned („Ned l-a corectat cu o repeziciune neobişnuită şi supărată“). În ochii colegilor, trecutul oraşului Olinger a fost afectat de prezentul său, astfel încât a pierdut o bună parte din magia pe care i-o atribuie Kern. În cele din urmă, foştii colegi ajung să-l trateze ca pe un străin. (În mod interesant, pe măsură ce povestirea înaintează, i se spune tot mai mult „Kern“, în locul apelativului mai intim „David“, de parcă până şi autorul s-ar distanţa de acest nătâng bătrân şi volubil.)

Î

NSĂ tocmai în acest element rezidă reuşita şi limitarea povestirilor din noul volum: rememorarea obsesivă a detaliilor de dragul rememorării. În prefaţa la The Early Stories, 1953-1975, volum publicat în urmă cu şase ani, Updike se descria pe sine în tinereţe, stând în biroul său de deasupra unui restaurant din Ipswich, unde „singura mea îndatorire era să descriu realitatea aşa cum o vedeam – şi să dau dimensiunii lumeşti importanţa cuvenită“. Acesta e triumful lui.

Dintre toţi scriitorii epocii noastre, Updike a fost cel mai înzestrat în clarificarea lumii fenomenologice. Dar în aceste povestiri, la fel ca David Kern la întâlnirea cu foştii colegi, autorul prezintă detalii cu valenţe de mărturii, pe firul memoriei, şi uneori – precum în Kinderszenen şi The Guardians, două povestiri care prezintă perspectiva unui copil asupra lumii familiare a lui Updike – detaliile tind să copleşească măiestria povestirilor însele.

Veştile aduse de spionul nostru din casa bătrâneţii sunt relatate cu seninătate, dacă nu chiar cu acceptare, luând o anumită distanţă faţă de cei tineri (până şi de copiii şi nepoţii protagonistului bătrân, în Blue Light). Unele povestiri – mai ales Varieties of Religious Experience, o replică la 11 septembrie scrisă din perspectivele mai multor personaje, între care şi un terorist, şi The Accelerating Expansion of the Universe, care cuprinde, în mod strălucit, reacţia neaşteptată a unui bătrân care asistă la un act de violenţă în contextul unor întrebări existenţiale care îl năpădesc – pun la încercare acumularea experienţei pentru a contesta căile Domnului în ochii omului sau chiar posibilitatea existenţei lui Dumnezeu în faţa cercetărilor ştiinţifice şi a caracterului aleator al vieţii. Alte povestiri sunt nostalgice şi amuzante într-un mod răutăcios, precum ludica Outage, în care un alt bătrân ajunge la un pas de a-şi împlini o fantezie sexuală cu o femeie mai tânără doar pentru a rata momentul consumării actului din cauza unei puteri superioare (compania de electricitate).

Totuşi, cea mai bună este resemnarea conştientă din ultima povestire, The Full Glass, în care naratorul la persoana întâi, apropiindu-se de 80 de ani, ne descrie ritualurile reduse ale bătrâneţii în timp ce savurează şi se pregăteşte să renunţe pentru totdeauna până şi la cele mai simple plăceri animalice. Protagonistul se gândeşte la idila pe care a avut-o odinioară cu o femeie obraznică şi plină de viaţă, a cărei moarte survenită după mai mulţi ani „a şters o prezenţă derutantă de pe lume, un indicator al potenţialului său neîmplinit“ şi cumpăneşte cât de mult l-a epuizat viaţa. Şi apoi, în finalul tulburător al povestirii – şi al volumului –, naratorul iese din sine pentru a ţine un toast fatalist, nu cu vin îmbătător, ci cu apă, esenţa pură a vieţii: „Dacă îi citesc bine gândurile acestui bătrân ciudat, atunci el ţine un toast în cinstea lumii vizibile, blestemându-şi imih nenta dispariţie din aceasta“.

FOTOGRAFIE DE BRIAN SNYDER/REUTERS (2005)

Fuziuni şi achiziţii Un roman comprehensiv despre vieţi private, documentând un secol despre sex, necinste şi capitalism în Europa. în casa de lângă Madeleine, femeile s-au bătut pentru articolele ei intime de toaletă. „Pieptănul a fost licitat incredibil, iar femeile respectabile s-au luptat între ele cine să poarte acei conduri de Cenuşăreasă“, scrie omul de litere Jules Janin.)

Pears nu caută să expună trupul Elizabethei, niciodată descris, ci inima ei, sau mai degrabă să descifreze acea frântură de emoţie virtuoasă pe care a păstrat-o intactă în decursul existenţei ei dificile şi periculoase. Pears face asta atât defectuos cât şi bine: defectuos în acea primă secţiune superfluă din 1950, când Elizabeth e prezentată în văduvia orfelinatelor şi utilităţii sociale, şi bine atunci când se îndrăgosteşte, atacatoarea victimizată.

Problema cu Elizabeth nu e că epuizează bărbaţii, ci că-i epuizează pe naratorii bărbaţi. Pe măsură ce ne afundăm în istorie, ea îi respinge atât pe Matthew cât şi pe un bancher, alias spion, pe numele de Henry Cort. În ultima treime, Pears se regăseşte cumva în situaţia acelui renovator neîndemânatic care, atunci când decide să-şi decoreze camera de prezentare, se pomeneşte spoit el însuşi într-un colţ. Pentru a poseda o valoare erotică convenţională în 1909, Elizabeth nu poate fi în viaţă în anii 1860. Pears debarcă în 1867 fără personajul care i-a încântat atât de mult pe cititori şi pe autor pe parcursul a 423 de pagini.

DE JAMES BUCHAN ÂND un scriitor de succes, experimentat în romane poliţiste, publică un roman istoric, cititorul se poate aştepta la unele servicii literare rutiniere.

Va exista un incident convenabil, o intrigă excesivă, decese inexplicabile, pasiuni letale, pacheţele prăfuite în birouri avocăţeşti şi resentimente de durată.

Din moment ce în romanele poliţiste misterul rezidă întotdeauna în prezentul ficţional, iar soluţia în trecutul ficţional, cititorul trebuie să călătorească înapoi în timp, asemenea lui Petru cel Mare, printr-un pasaj baricadat. Stone’s Fall (Prăbuşirea lui Stone), stufosul roman

C

STONE’S FALL

de Iain Pears 594 pag. Spiegel & Grau. 27.95 $

al lui Iain Pears, scriitor britanic cel mai bine cunoscut pentru An Instance of the Fingerpost, livrează cititorului cele peste 500 de pagini şi, în acelaşi timp, şi ceea ce nu se aştepta de la el: un personaj feminin care pare să fi păşit din lumea lui Balzac, ca de altfel şi o panoramăi a perioade belle époque deloc cenzurată sau anacronică.

Stone’s Fall debutează cu o înmormântare la Paris în 1953, după care ne întoarcem rapid în Londra anului 1909, unde asistăm la prăbuşirea prin fereastră în piaţa St. James a magnatului muniţiilor, John Stone, Lord Ravenscliff. Eizabeth, Lady Ravenscliff, angajează un tânăr reporter, Matthew Braddock, să investigheze această crimă.

Matthew, un tip în acelaşi timp ingenios şi inocent, se pomeneşte în vâltoarea manipulărilor la bursă, a marii diplomaţii, a spionajului şi terorismului conradian.

Cheia misterului nu e atât de mult legată de triumfurile şi fărădelegile lui John Stone, cât de cariera soţiei lui, demnă de reputaţia unei Marie Duplessis, originala damă cu camelii, şi a altor mari orizontale din Europa secolului al XIX-lea. Matthew e un tip pedant, mărginit, dar fiecare revelaţie frumos prezentată, la început calmă, apoi brutală, îl bulversează profund. Întrun episod minunat, după ce se poartă oribil cu o femeie care nu i-a făcut nici un rău, Elizabeth ajunge să aibă remuşcări profunde, induse de Matthew. Întrebarea pe care o pune fiecare cititor la un moment dat – De ce citesc acest volum care nu conţine nici o informaţie utilă mie? – are un răspuns.

Pentru că mă interesează această persoană.

Există multe referiri la bursa londoneză şi organizarea industrială incipientă, ne este prezentată Banca Angliei şi luăm cunoştinţă de conspiraţia menită să declanşeze Primul Război Mondial cu cinci ani mai devreme. Însă Elizabeth e cea care Cel mai recent roman al lui James Buchan e „The Gate of Air“.

ILUSTRAŢII DE MICHAEL KUPPERMAN

Din moment ce toate posesiunile pot fi transformate în bani, banii pot fi transformaţi în sex – o pasiune mult mai puternică.

încorporează în persoana ei adevăratele relaţii de capital ale secolului al XIX-lea.

Motiv pentru care marile curtezane au un impact epocal în istoria financiară. Din moment ce toate posesiunile pot fi transformate în bani, banii pot fi transformaţi în sex (o pasiune mai puternică chiar decât avariţia). Coliziunea dintre capitalismul financiar şi sex nu le bulversează doar pe Marie Duplessis şi pe Cora Pearl (amanta prinţului Napoleon), dar şi pe Josepha lui Balzac (în La Cousine Bette), pe Esther (în Splendeurs et Misères des Courtisans) şi pe Nana lui Zola.

Pears surprinde momentul de excepţie în care Elizabeth e la Biarritz, în noul ei rol de contesă maghiară nedreptăţită, îmbrăcată doar cu un şirag de diamante.

Se auto-intitulează, dubios, Contesa Hadik-

Barkoczy von Futak uns Szala. Cum familia Hadik-Barkoczy era binecunoscută ca latifundiari ai unui district al Ungariei superioare, e ciudat că nimeni nu vede adevărul, cu excepţia Prinţului de Wales, într-un moment de excepţie. „Multă lume în Ungaria“, remarcă viitorul Edward al VII-lea, creionat genial de Pears. O vagă nomenclatură – era Marie sau Alphonsine Duplessis? – e la fel de caracteristică marilor orizontale ca şi cea a misterioasei mortalităţi care le paşte.

Nu e nimic sordid în interesul lui Pears pentru Elizabeth, mai degrabă simpatie pentru călătoria ei dintr-un orfelinat veneţian spre o servitute domestică în Lausanne şi la un bordel de garnizoană în Nancy. Există o admiraţie pentru dârzenia, independenţa şi arta ei supremă în îmbrăcăminte, conversaţie şi sex. (Când murea Marie Duplessis

Din fericire ne aflăm la Veneţia, în compania întregii game de buni ghizi literari, de la Casanova la Daphne du Maurier.

Avem aici un episod superb, testul unei torpile în lagună. Dar vai, intriga e acum un monstru care nu poate fi dovedit fără a recurge la supranatural şi la deviaţii sexuale, la precizia ingineriei explozibililor puternici, la narcotice şi la incest. N-am nimic împotriva acestor procedee în literatură, dar, dacă te foloseşti de ele, trebuie s-o faci cu convingere, nu ca nişte cuie îndoite, şuruburi roase şi clei uscat de la fundul cutiei de scule literare.

Pe pagina 429 există o frază în care axele intrigii se întâlnesc din direcţii opuse ratând cu puţin adevărul, asemenea unui tunel în Alpi. „Ar fi o denigrare potrivită, m-am gândit, să-mi îmblânzesc temerile folosindu-le atât de cinic“. Fraza e atât de rea încât dă de gol întreaga schemă.

După finalul cărţii Stone’s Fall, am rămas cu o serie de întrebări interconectate.

Ce s-ar fi întâmplat dacă Pears ar fi păstrat unitatea romanului? Dacă ar fi scris un roman în timp, pe măsură ce se derula, începând cu 1867 şi sfârşind cu 1953? Ar fi fost mai uşor sau mai greu de scris? Ne-ar fi ajutat în înţelegerea perioadei belle époque şi a curtezanelor sau ar fi depreciat-o? h 9

Cei patru titani O biografie combinată a lui Winston Churchill, Franklin Roosevelt, Alan Brooke şi George C. Marshall.

DE MAX BOOT NDREW ROBERTS este unul dintre acei istorici prolifici şi populari pe care Marea Britanie pare să-i producă într-o abundenţă aproape la fel de mare ca şi macii de plastic purtaţi de Ziua Eroilor. De la publicarea primei sale cărţi, în 1991 – o biografie a lordului Halifax, ministrul de externe britanic de la sfârşitul anilor ’30 – a mai scris

A

MASTERS AND COMMANDERS

How Four Titans Won the War in the West, 1941–1945 de Andrew Roberts Ilustrată. 674 pag. Harper/ HarperCollins Publishers. 35 $ nouă şi a editat încă patru, ceea ce înseamnă cam câte un volum la fiecare 16 luni.

Te-ai aştepta, probabil, ca acest ritm stahanovist să pună în pericol calitatea produsului finit. Totuşi, nu e cazul, judecând după Masters and Commanders (Căpitani şi comandanţi). Dată fiind uriaşa documentare realizată pentru această carte, nici n-ai putea bănui că n-au trecut decât doi ani de la publicarea volumului anterior, A History of the English-Speaking Peoples Since 1900. În prefaţa cărţii, Roberts subliniază faptul că a recurs masiv la documentele „citate anterior doar de pe Internet“. Aceasta e o trimitere la „notiţele ad litteram“ luate la şedinţele comitetului britanic de război de către Lawrence Burgis, cunoscut sub numele „Thrushy“, subsecretarul guvernului. „Existau reguli stricte care le interziceau înalţilor demnitari să aibă jurnale“, scrie Roberts, însă Burgis a încălcat prevederile legii. N-a fost singurul. Aproape toţi cei implicaţi în tratative la nivel înalt şi-au găsit cumva timp să scrie o relatare a celor petrecute, iar Roberts pare să le fi digerat toate notiţele, jurnalele şi autobiografiile.

Deşi nu face dezvăluiri importante, Roberts reuşeşte să ne facă să înţelegem mai bine interacţiunile complexe dintre Winston Churchill şi Franklin Roosevelt („căpitanii“ din titlu) şi înalţii consilieri militari (sau „comandanţii“), mareşalul Alan Brooke, şeful de stat major imperial, şi generalul George C. Marshall, şeful de stat major american, care a fost primus inter pares în statul major comun. Deşi toţi cei implicaţi s-au lăudat ulterior cu ce colaborare armonioasă au avut – lucru adevărat, per ansamblu – au existat destule momente tensionate. La sfârşitul unei întâlniri deosebit de înverşunate cu omologii americani, Brooke scria în jurnal: „Altă zi otrăvitoare!“.

Una dintre disputele cele mai lungi şi mai vehemente a vizat locul şi momentul deschi-

Max Boot, membru marcant, pe studii de siguranţă naţională, al organizaţiei Council on Foreign Relations, a scris, cel mai recent, volumul „War Made New: Technology, Warfare, and the Course of History, 1500 to Today“.

10

De la dreapta, începând din colţul din stânga sus: Roosevelt, Churchill, Marshall şi Brooke. derii celui de-al doilea front în Europa de Vest.

Marshall şi protejatul său, Dwight Eisenhower, susţineau ideea unei invazii în 1942 sau 1943, fiindcă ei credeau că Occidentul era singurul teren pe care putea fi înfrântă Germania.

Churchill şi Brooke, care îşi formaseră un respect sănătos pentru curajul nemţilor pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial şi în anii iniţiali ai celui de-al Doilea, voiau să amâne traversarea Canalului Mânecii până se mai înmuia inamicul. L-au câştigat de partea lor şi pe Roosevelt. Acesta a fost singurul dintre cei patru care a recunoscut că e un „strateg amator“, dar a estimat, ca politician profesionist, că poporul american nu va suporta inerţia pe termen nedeterminat. Aşa că, alături de Churchill, a făcut presiuni pentru o debarcare sub pavilion american în nordul Africii în 1942, în ciuda opoziţiei lui Marshall şi Brooke, pentru care această mutare avea doar o importanţă secundară.

După ce Afrika Korps ale lui Rommel au fost înfrânte în mai 1943, s-a pus problema unde să dea Aliaţii următoarea lovitură.

Churchill şi Brooke s-au opus din nou invadării Franţei şi au avut din nou câştig de cauză, cu binecuvântarea lui Roosevelt.

Forţele americane şi cele britanice au debarcat mai întâi în Sicilia şi apoi în peninsula Italiei. Aceste operaţiuni l-au zăpăcit

pe Marshall, care se temea că rezultatul va fi un haos asemănător cu cel de la Gallipoli din 1915, o altă operaţiune susţinută de Churchill. „M-am înfuriat când a încercat să ne împingă şi mai mult în Mediterana“, îşi amintea ulterior generalul care, în mod normal, era destul de calm. Apelând în mod neaşteptat la înjurături, i-a spus primului ministru că „nici un soldat american nu va muri pe insula aia afurisită“, reprimând astfel o propunere de a invada Rodosul.

Marshall a avut câştig de cauză până la urmă, în 1944, când, cu consimţământul tacit şi refractar al lui Churchill, s-a luat hotărârea de a lansa Operaţiunea Overlord.

Totuşi, Marshall nu şi-a împlinit dorinţa de a conduce debarcarea din Normandia, fiindcă Roosevelt a socotit că prezenţa lui era prea valoroasă la Washington. Brooke a rămas la fel de dezamăgit că n-a fost ales pentru această misiune, care i-a revenit unui american. La fel ca Marshall, a făcut faţă dezamăgirii acute, cel puţin în public, cu o „demnitate soldăţească“, după cum se exprima Churchill. În particular, Brooke s-a dezlănţuit din cauza „loviturii“ primite, înrăutăţită de faptul că primul ministru îi promisese respectiva misiune.

După cum subliniază Roberts, debarcările din Normandia ar fi dat greş, probabil, chiar

dacă ar fi avut loc mai devreme, aşa cum îşi dorise Marshall. Pregătirea de care avuseseră parte trupele americane în nordul Africii a fost esenţială pentru succesul lor final, însă le-a fost de folos şi faptul că multe divizii germane erau blocate în Italia. Roberts susţine însă că ofensiva italiană a devenit contraproductivă după ce aliaţii au trecut de Roma, pas ce a contribuit prea puţin la înfrângerea finală a Germaniei. E meritul lui Roberts că îşi dă seama că nici americanii şi nici britanicii nu au deţinut monopolul asupra înţelepciunii militare. Prea mulţi autori, atât pe atunci cât şi acum, îşi etalează obiceiul de a apăra strategii propriei naţii.

Brooke, de pildă, i-a respins pe toţi cei care nu–i împărtăşeau opiniile, declarându-i proşti.

Iată ce scria despre Marshall în jurnalul său: „Un mare om şi un deosebit gentleman, care inspiră încredere, dar care nu m-a impresionat prin capacitatea creierului său“. Aceste remarce incisive reflectă personalitatea acerbă a lui Brooke. Un subordonat l-a descris drept „crunt, ferm, irascibil până la limita grosolăniei, retras“. Şi-a găsit naşul în comandantul operaţiunilor maritime americane, amiralul Ernest J. King, un anglofob cu patima alcoolului, care a fost descris de un ofiţer britanic drept „lipsit de tact, mărginit şi provincial; iute la mânie şi un adept strict al disciplinei.

Un participant şi-a amintit că, la o întâlnire, „King aproape că a sărit peste masă ca să ajungă la Brooke. Era furios la culme“.

Ciocnirile dintre cei doi ar fi afectat serios unitatea aliaţilor dacă n-ar fi fost mijlocite de influenţa eroului nelăudat al războiului, mareşalul John Dill, cel mai înalt reprezentant militar britanic de la Washington. Renumit pentru „sinceritatea, modestia, francheţea, integritatea şi autodisciplina sa“, Dill a legat o prietenie strânsă cu Marshall şi a jucat un rol esenţial în atenuarea disensiunilor transatlantice. După moartea sa, în noiembrie 1944, interacţiunile anglo-americane au devenit mult mai spinoase. Însă pe atunci războiul era deja la un pas de a fi câştigat.

OBERTS scrie că triumful de pe urmă în Occident a avut foarte mult de-a face cu sistemul statului major comun care a fost creat în 1942, în ciuda opoziţiei lui Brooke. Această structură le-a permis strategilor militari britanici şi americani să-şi coordoneze eforturile.

Chestiunile care nu puteau fi soluţionate la nivelul statului major erau transmise mai sus, fapt ce i-a încurajat pe Marshall şi Brooke să cadă la înţelegere pe cont propriu. Corpul unit al înalţilor ofiţeri putea, de obicei, să blocheze idei inoportune precum înflăcărarea lui Churchill în privinţa invadării Norvegiei. Iar asta le-a dat aliaţilor un avantaj crucial asupra Germaniei naziste, unde majoritatea planurilor nebuneşti ale lui Hitler au fost implementate fără ca militarii profesionişti să poată exercita vreo influenţă restrictivă. Poate că munca în comitete nu e prea seducătoare, dar Masters and Commanders demonstrează că poate fi extrem de importantă şi, în mod surprinzăh tor, foarte antrenantă.

R

ILUSTRAŢIE DE CRISTIANA COUCIERO. FOTOGRAFII (DE LA DREAPTA LA STÂNGA): FPG/HULTON ARCHIVE – GETTY IMAGES; ASSOCIATED PRESS; DAVID E. SCHERMAN/TIME & LIFE PICTURES – GETTY IMAGES; HULTON ARCHIVE/GETTY IMAGES

Bookfest 2009 17-21 iunie, Romexpo V prezent m c창teva dintre noile apari!ii editoriale care vor fi lansate la T창rgul de carte Bookfest de anul acesta.

11

Editura Vellant

Editura Rao

A surprins, de la apariţia sa pe piaţă, printr-o selecţie editorială spectaculoasă.

Uzina de cărţi vă livrează prompt şi de data aceasta multă adrenalină şi acţiune inteligent orchestrată.

Arhitectura fericirii DE ALAIN DE BOTTON „Frumuseţea este promisiunea fericirii“, scria Stendhal. Aplicând acest motto spaţiilor în care trăim zi de zi, Alain de Botton analizează cum ne este influenţată starea de spirit de clădirile în care locuim, lucrăm şi interacţionăm, arătându-ne, în acelaşi timp, cum putem construi spaţii care să ne crească şansele de-a fi fericiţi.

Deşi grija pentru designul locuinţei poate fi uneori catalogată ca frivolă, eseul lui Alain de Botton pleacă de la ideea că oamenii sunt profund influenţati de locul în care trăiesc. Arhitectura şi designul interior joacă un rol important în evoluţia personalităţii noastre, spaţiul pe care îl locuim având o misiune vitală – de a ne aduce aminte cine suntem cu adevărat. Cartea se construieşte în jurul unei întrebări aparent simple şi chiar naive: ce este o clădire frumoasă?

Răspunsul la această întrebare, însă, reprezintă o meditaţie asupra filozofiei şi a psihologiei arhitecturii, al cărui scop este să ne ofere o nouă perspectivă asupra locuinţei proprii, a străzii şi chiar asupra propriei persoane.

Romancier, eseist şi jurnalist, Alain de Botton este unul dintre membrii fondatori ai unei instituţii de învăţământ în centrul Londrei, care promovează o nouă viziune asupra educaţiei – The School of Life.

Sora Katiei DE ANDRÉS BARBA O parabolă modernă dureros de optimistă despre bunătatea care supravieţuieşte în singurătate şi în lipsa afecţiunii. Crescută într-un mediu sordid – fiica unei prostituate şi sora unei dansatoare de striptease – eroina este un personaj misterios, al cărei nume nu va fi dezvăluit până la sfârşitul cărţii. Însuşirile fetei contrastează puternic cu mediul său de viaţă: o imagine a inocenţei, sora Katiei este capabilă să resemnifice acest mediu depravat. Un roman care vorbeşte cu delicateţe despre o lume a degradării, Sora Katiei face dovada talentului narativ de excepţie al lui Andrés Barba, dar şi a unui fler 12

deosebit în a înţelege psihologia feminină. Romanul Sora Katiei a fost ecranizat în , filmul fiind premiat şi nominalizat la Festivalul Filmului Olandez şi la Festivalul Internaţional de Film de la Locarno.

Sora Katiei () este cel de-al doilea roman al lui Andrés Barba, finalist al premiului Herralde de Novela, şi a fost foarte bine primit atât de public, cât şi de critici, fiind apreciat pentru subtilitatea cu care redă inocenţa personajului principal.

Trebuie să vorbim despre Kevin DE LIONEL SHRIVER Apărută în , cartea a primit premiul Orange în  şi este în acelaşi timp un thriller şi un studiu aprofundat al ambivalenţei iubirii de mamă.

Romanul lui Shriver a creat o reală controversă şi a provocat numeroase dezbateri şi zvonuri.

Cu o săptămână înaintea celebrului atac armat de la Liceul Columbine şi cu doar trei zile înainte de a împlini  ani, Kevin îşi încuie în sala de sport şapte colegi de clasă, un îngrijitor şi un profesor, pe care îi ucide unul câte unul cu o arbaletă. Detaliile masacrului nu le aflăm de la ştiri, ci dintr-o serie de scrisori extrem de personale pe care Eva, mama lui Kevin, le scrie soţului său în încercarea de a-şi explica tragedia şi de a-şi înţelege rolul în producerea ei.

Dezvăluindu-şi propriile sentimente cu privire la maternitate, carieră, familie şi cultura americană, cu toate consecinţele acesteia asupra comportamentului deviant al adolescenţilor, Shriver îşi ţine cititorii într-o continuă pendulare între vină şi empatie, răzbunare şi iertare, furie şi resemnare. Lionel Shriver (pe numele său adevărat Margaret Ann Shriver) este scriitoare şi jurnalist. La  ani îşi schimbă numele, preferând unul bărbătesc (Lionel) pentru că, aşa cum a mărturisit, este convinsă că un bărbat are o viaţă mai uşoară decât o femeie. Tot timpul în căutarea a ceva nou, Lionel Shriver a locuit în New York, Nairobi, Bangkok, Belfast, iar în prezent locuieşte la Londra. A publicat numeroase romane: The Female of the Species (), Checker and the Derailleurs (), Ordinary Decent Criminals (), Game Control (), A Perfectly Good Family () şi Double Fault (), dar adevărata recunoaştere o obţine odată cu romanul Trebuie să vorbim despre Kevin (), distins cu Premiul Orange în .

Salvamarul DE JAMES PATTERSON ŞI ANDREW GROSS După o copilărie plină de dificultăţi, viaţa salvamarului Ned Kelley pare să o fi luat pe un drum fericit: este îndrăgostit de Tess, cea mai frumoasă femeie din lume, şi un milion de dolari pot să fie ai lui cât se poate de uşor. Banii reprezintă partea ce i se cuvine din furtul unor opere de artă, tot ce trebuie să facă fiind să pună poliţia pe o pistă falsă. Însă când Tess este ucisă cu brutalitate şi partenerii implicaţi în jaf sunt masacraţi, Ned devine suspectul principal. Mult prea târziu îşi dă seama că totul a fost o înscenare şi tot ce poate să facă este să fugă cât mai departe, ca să-şi salveze viaţa, în acelaşi timp încercând să descâlcească iţele misterului. Pe urmele lui se află însă nu numai FBI-ul, ci şi cei care se aflau în spatele organizării jafului...

Scris cu un ritm alert şi răsturnări de situaţie neaşteptate, pe care James Patterson este capabil să le mânuiască la perfecţie, Salvamarul este un thriller şocant scris de „unul dintre cei mai influenţi autori americani din toate timpurile“- New York Times.

Păpuşa adormită DE JEFFERY DEAVER Jeffery Deaver revine cu un nou thriller psihologic complex despre un ucigaş psihopat scăpat dintr-o închisoare de maximă securitate din California şi despre aventura misterioasă şi sinistră în care porneşte odată ce se vede liber. Kathryn Dance, agentul special care şi-a făcut debutul în Luna Rece – expertă în limbajul corporal şi investigator strălucit –, este eroina principală din Păpuşa Adormită, unde se află pe urmele lui Daniel Pell, un Charles Manson

al zilelor noastre. Pell este un maestru al controlului care ştie să domine, să vrăjească, să seducă şi să-i exploateze pe cei din jur pentru a-l ajuta în crimele sale. Pentru a-l prinde pe Pell înainte să distrugă şi mai multe vieţi, Kathryn Dance trebuie să ceară ajutorul oamenilor din trecutul ucigaşului: trei femei care au trăit sub dominaţia sadică a cultului condus de Pell şi o tânără cunoscută ca Păpuşa Adormită, singurul supravieţuitor al unei familii la al cărei masacru Pell a participat.

Neliniştiţii DE JOHN CONNOLLY Daniel Clay, pe vremuri un respectat medic psihiatru, a dispărut de mai mulţi ani, după ce s-a aflat că ar fi tratat necorespunzător copii care se aflau în îngrijirea sa. Fiica sa, Rebecca, crede că tatăl ei a murit, dar îi vine greu să accepte acuzaţiile aduse acestuia. Viaţa ei este pe cale de a fi dată peste cap, căci cineva pune întrebări despre Daniel Clay, cineva care refuză să creadă că a murit: ucigaşul Merrick, obsedat să afle adevărul despre dispariţia fiicei sale. Detectivul particular Charlie Parker încearcă să îl convingă pe Merrick să renunţe, dar Merrick nu poate fi oprit.

Curând Parker este prins la mijloc între cei care vor să dezvăluie adevărul despre Daniel Clay şi cei care doresc să protejeze cu orice preţ această informaţie. Există însă şi alte forţe care intervin. Cineva îl finanţează pe Merrick, cineva din trecutul lui Parker. Iar acţiunile lui Merrick au răscolit din umbră figuri pe jumătate ascunse, dornice să-şi ducă la îndeplinire propria răzbunare.

Pădurea DE TANA FRENCH Într-o seară din , trei copii dispar în adâncurile unei păduri de lângă o suburbie a Dublinului. Târziu, poliţia găseş-

te doar un băieţel, ţinându-se îngrozit de trunchiul unui copac, cu adidaşii plini de sânge. Douăzeci de ani mai târziu, copilul găsit, Rob Ryan, este detectiv la Brigada Omucideri, şi trecutul lui este un secret pentru toţi cei din jur.

Când însă cadavrul unei fetiţe de  ani este găsit în aceeaşi pădure, Ryan şi partenera lui, Cassie Maddox, descoperă similarităţi şocante cu misterul rămas nerezolvat de două decenii.

Acum, dispunând doar de frânturi de amintiri care să-l ghideze, Ryan are şansa să rezolve atât crima din prezentul său, cât şi cea din trecutul îndepărtat, care l-a marcat pentru totdeauna. Şi singura cheie pe care o are este... pădurea.

Puterea sabiei DE WILBUR SMITH Manfred De La Ray şi Sasha Courtney, fiii vitregi ai lui Centaine de Thiry, au fost destinaţi să fie duşmani pe viaţă încă din copilărie. Prinşi în tumultul istoriei Africii de Sud, crescuţi în lumi diferite în aceeaşi ţară, cei doi sunt adversari într-o confruntare sălbatică pentru a dobândi puterea supremă asupra pământului lor.

Pornind de pe câmpurile aurifere până în citadelele secrete ale puterii sud-africane, de pe stadioanele înflăcărate ale Olimpiadei berlineze din timpul lui Hitler până la războiul crâncen din Abisinia, povestea lor avea să devină o aventură palpitantă, o saga epică a rivalităţilor şi a răzbunării, a câştigului şi a ratării într-o luptă unde numai cei nemiloşi supravieţuiesc. Saga Familiei Courtney mai include romanele Festinul leilor, Sunetul tunetului, Sanctuarul, Ţărmul în flăcări.

Editura Mladinska Un debut promiţător, atât pe lista publisherilor de carte din România, cât şi pe cea a retailerilor de gen.

Aventurile căpitanului Chiloţilă DE DAV PILKEY Este o carte cu benzi desenate dedicată copiilor, ce-i va atrage spre citit pe mulţi dintre ei, fiind nu doar amuzantă ci şi educativă. „Adevărata sa identitate este atât de secretă, încât nici măcar el nu o cunoaşte!“ Tinerii cititori vor râde în hohote citind această carte care te ţine

cu sufletul la gură, împărţită pe capitole uşor de parcurs, scrisă de un autor premiat şi ilustrator nominalizat pentru Caldecott Medal.

Vă prezentăm FoieŞte-Foaia, o tehnică de ilustraţie, găselniţă minunată şi foarte amuzantă,

care-i permite cititorului să animeze acţiunea. Seria va avea patru volume, pentru început fiind disponibil doar volumul întâi. Cei mici vor fi întâmpinaţi la Bookfest de însuşi Căpitanul Chiloţilă! Şi tot la standul Mladinska, aflat la intrarea în pavilionul  de la Romexpo, vor mai descoperi cine este Arnie, ce face Pisica pantofareasă şi ce se întâmplă în colţisorul de la capătul Pămantului.

Editura Univers Editura Univers îşi aşteaptă cititorii la Bookfest cu o serie de noutăţi special pregătite pentru , dar şi cu reeditări ale câtorva dintre cele mai frumoase şi îndrăgite titluri din literatura lumii.

Procesul verbal DE J.M.G. LE CLEZIO Unul dintre cei mai traduşi scriitori francezi, Jean-Marie Gustave Le Clezio, laureat al Premiului Nobel pentru literatură  şi-a făcut un debut impresionant cu romanul Procesul verbal, care a fost premiat încă de la apariţie, nominalizat la Premiul Goncourt, tradus în numeroase limbi şi comparat cu Străinul lui Camus. Este recompensat pentru totalitatea operei sale în , de catre Academia Franceză cu Premiul Paul Morand, fiind primul laureat al acestui premiu. Nu întâmplător eroul romanului Procesul verbal poartă numele de Adam Pollo. Impins de nebunie, de uitare sau de dorinţa obscură de a încerca o experienţa extremă, Adam se retrage într-o casă izolată, departe de viaţa de neînţeles a oraşului. Este oare un singuratic? Este evadat dintr-un azil psihiatric? Are o legătură bizară, brutală şi complice în acelaşi timp cu tânăra Michelle, care de multe ori pare o replică a personajului însuşi. Când, în sfârşit, se reîntoarce în lume, prezicând viitoarea ordine a lucrurilor, este arestat şi judecat de oamenii ale caror legi le-a încălcat fără să ştie. Prin acest prim roman exploziv, Le Clezio s-a dovedit a fi un scriitor vizionar şi rafinat, care nu s-a dezminţit în nici una dintre cărţile următoare.

Căutătorul de aur DE J.M.G. LE CLEZIO Căutătorul de aur, o carte în care se regăsesc o serie de mituri – cel biblic, cel grecesc al argonauţilor, mitul literar al lui Robinson pe insula pustie – este o naraţiune scrisă la persoana întâi de personajul Alexis, care îşi povesteşte călătoria în insula Rodrigues, în căutarea unei comori legendare. Roman de aventuri în tradiţia lui Conrad sau Stevenson, dar şi al unei căutări spirituale, Căutătorul de aur este în acelaşi timp un roman iniţiatic, simbolic. Naraţiunea începe în copilăria lui Alexis, care, după numeroase peregrinări, se întoarce de unde a plecat, ca pentru a închide o buclă temporală care-l aduce în stadiul primitiv al copilăriei omenirii şi al propriei sale copilării.

Bărbatul sentimental DE JAVIER MARIAS „Marías este tulburător de talentat; proza sa este ambiţioasă, ironică, filosofică şi empatică în cel mai înalt grad“ – New York Times Book Review. Într-un tren care duce la Veneţia, un bărbat îşi priveşte tovarăşii de compartiment, un ciudat triunghi format din doi bărbaţi şi o femeie, cu o curiozitate care pare a anticipa faptul că destinele acestora se vor intersecta cu al său. Frumoasa femeie adormită, cu faţa acoperită de plete lungi, va deveni obsesia protagonistului, unul dintre bărbaţi va muri, celălalt îşi va recăpăta libertatea.

Viaţa de artist a naratorului, trăită în

hoteluri luxoase, o viaţă de repetiţii şi de concerte, îi conferă o detaşare fantomatică de evenimentele povestite, în care el însuşi are un rol principal dramatic şi, în cele din urmă, tragic cel puţin pentru unul dintre personaje. Acest roman fascinant şi ciudat al lui Javier Marías, anunţat de The New York Times Book Review drept „uimitor“ a fost tradus în peste treizeci şi cinci de limbi şi a fost vândut mai mult de cinci milioane de exemplare. „O naraţiune care oscilează între trecut şi prezent…. Nu există nimic comparabil cu acest roman în literatura contemporană“.

Când eram muritor DE JAVIER MARIAS Ca şi Borges, care ştia că o naraţiune de orice fel devine cu atât mai interesantă cu cât este mai misterioasă, Marías scrie despre crimă, sinucideri, chiar şi despre fantome în volumul Când eram muritor.

Enigmatice, adesea eliptice, cu personaje dintre cele mai ciudate, de la naratorul-fantomă din povestirea care dă titlul volumului până la asasinul din Binoclul spart sau viitoarea actriţă în filme porno din Mai puţine scrupule, cele douăsprezece povestiri cu finaluri neaşteptate sunt incursiuni în nişte destine sfărâmate sau deraiate de pasiuni bruşte, de orbire, de nefericire sau depresie, istorisite de un narator care pare a sta în afara orbitelor acestor existenţe. „Cel mai subtil şi înzestrat scriitor din literatura spaniolă contemporană“ – Boston Sunday Globe.

Lumea Sofiei DE JOSTEIN GAARDER O fetiţă, aflată la limita tulburătoare dintre copilărie şi adolescenţă, primeşte într-o zi un mesaj de la un necunoscut, conţinând o singură frază: Cine eşti tu? Este începutul unei serii de scrisori care conţin un adevărat curs de filosofie, începând cu presocraticii şi ajungând până la Freud, Darwin, Heidegger sau Sartre, şi totodată începutul aventurii Sofiei, care devine aventura cititorului însuşi. Suntem oare, ca şi Sofie, personaje într-o carte sub ochii unui cititor care este şi el personaj într-o carte? Suntem oare prinşi în jocul textualist al unei repetiţii infinite? Apărut cu subtitlul roman al istoriei filosofiei, Lumea Sofiei a devenit peste noapte un uriaş succes internaţional, atingând recorduri de vanzări (peste  milioane de exemplare) şi bucurându-se de aprecierea cititorilor din fiecare ţară în care a fost publicată. De acelaşi autor, la Editura Univers: Misterul de Crăciun şi Fata cu portocale.

Blues pentru o pisică neagră DE BORIS VIAN Singura carte de nuvele publicată de Boris Vian în timpul scurtei sale vieţi, Blues pentru o pisică neagră dezvăluie de

la prima lectură extraordinara imaginaţie şi uşurinţa de a scrie remarcabilă ale unui scriitor care, totuşi, nu s-a luat niciodată prea în serios. O dovadă şi viaţa sa, împărţită între scris şi nenumărate profesii şi hobby-uri: traducător, saxofonist într-o orchestră de jazz, reparator de maşini vechi, actor de film, cântăreţ de cabaret. Scriitorul a detestat întotdeauna birocraţia şi ierarhiile sociale, religiile organizate şi armata, precum şi orice formă de înregimentare în viaţa publică sau privată. Poate de aici şi labirintul în care se învârt şi personajele sale, în cele unsprezece nuvele ale cărţii, într-un amestec de sarcasm şi ludic, cruzime şi inocenţă, ca în acordurile uşor amărui ale unui blues.

De acelaşi autor, la Editura Univers: Amintirea, Cronici romanţate, Femeile nu-şi dau seama, Smulgătorul de inimi.

Cheia DE JUNICHIRŌ TANIZAKI Junichirō Tanizaki este unul dintre cei mai importanţi şi mai populari scriitori japonezi moderni, fiind considerat, în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial, cel mai mare autor în viaţă din ţara sa. În Cheia, operă clasică a marelui romancier japonez, Junichirō Tanizaki utilizează forma jurnalului pentru a explora autoritatea pe care dragostea şi sexul o exercită asupra tuturor. Un profesor de vârstă mijlocie îşi asaltează nevasta de treizeci de ani cu o mulţime de stimulente, de la coniac la un amant tânăr şi chipeş, ca să atingă noi culmi ale plăcerii. Ei îşi povestesc în mod separat aventurile, dar nu se ştie dacă o fac pentru ei înşişi, sau unul pentru celălalt.„O poveste despre sex şi căsătorie, la fel de explicită ca orice alt roman pe tema aceasta, începând cu Amantul doamnei Chatterly“ – Time.

Balada de la Narayama DE FUKAZAWA SHICHIRŌ Fukazawa Shichirō (-) s-a născut în Isawa-machi, în regiunea muntoasă Yamanashi. A practicat tot felul de meserii – ucenic de farmacist, ucenic de brutar, chitarist –, înainte de a scrie, în , Balada de la Narayama, roman care în acelaşi an a obţinut premiul Chūōkōron, unul dintre cele mai prestigioase premii literare japoneze. Cartea va provoca aprinse controverse în lumea literară japoneză, datorită realismului său catalogat drept „cruzime“, şi va cunoaşte adaptarea cinematografică de două ori: cea mai recentă dintre ele, în regia lui Imamura Shohei, a primit Palme D’Or la Festivalul de la Cannes din . În  a publicat în revista Chūōkōron o nuvelă care a stat la originea unui atentat naţionalist îndreptat împotriva editorului său, determinându-l pe scriitor să stea ascuns în Hokkaido timp de doi ani. În Balada de la Narayama, Fukazawa Shichirō descrie o societate fictivă care trăieşte în secolul al XIX-lea

într-o regiune muntoasă îndepărtată, izolată de lume, în nordul Japoniei. În sat există obiceiul crud ca oamenii în vârstă, după ce împlinesc vârsta de  de ani, să fie duşi pe muntele Nara unde sălăşluiesc spiritele zeilor buni, şi lăsaţi să moară acolo pentru a lăsa hrana celor mai tineri. Balada

de la Narayama, a cărei temă i-a fost oferită scriitorului de o străveche legendă a locului său natal, este cartea în care Fukazawa dezvăluie, într-un limbaj foarte ritmat, care nu se teme de repetiţii, viaţa acestei societăţi aproape primitive, dominată de angoasa înfometării.

Editura Publica Lansează la Bookfest  continuarea unei cărţi care a revoluţionat acum câţiva ani gândirea de afaceri, Funky Business.

Funky Business Forever DE KJELL NORDSTROM ŞI JONAS RIDDERSTRALE Funky Business nu este o carte practică despre economia nouă, scrisă de nişte profi de la o şcoală de afaceri din Europa Centrală. Aceasta a fost şi este o carte despre ceea ce e nou în economia noastră şi nu despre noua economie. Funky Business nu poate fi numită o carte de tip knowhow; ea a dat un înţeles coerent lumii care ne înconjoară.

Dar nu spune ce-ar trebui să facem mâine.

Cum ar putea oare? Însă Funky Business Forever îi încurajează pe oameni să înceapă să-şi ia

notiţe cu privire la lucrurile pe care le văd şi le simt în vieţile lor profesionale. Sperăm să vă ofere inspiraţie şi ceea ce observaţi şi învăţaţi. Când a fost publicată în , Funky Business revoluţiona modul în care priveai economia, societatea şi propria ta valoare. Red Magazine o considera „cea mai mobilizatoare biblie a filozofiei moderne de afaceri“. După  ani, cei doi chelioşi se întreabă cum au trecut teoriile lor testul timpului şi mai ales încotro ne îndreptăm. „Prima sursă de inspiraţie a fost site-ul nostru, unde oamenii interesaţi de munca noastră şi-au exprimat opiniile. I-am întrebat despre lumea lor.

Ce lucruri s-au schimbat în ultimii ani?

Ce urma să se schimbe în viitor? Cum se simţeau? De ce se temeau şi ce-i incita?

Mii de e-mail-uri au continuat să curgă în Inbox. Dorim să le mulţumim tuturor celor care şi-au făcut timp să ne contacteze. Le-am citit cu atenţie – chiar dacă nu de fiecare dată am fost de acord cu părerile lor!“, spun autorii.

Editura Litera Aduce la Bookfest două cărţi importante pentru cultura noastră generală.

Istoria ilustrată a României Coordonatori: Ioan Aurel Pop si Ioan Bolovan Istoria ilustrată a României, coordonată de Ioan-Aurel Pop şi Ioan Bolovan, a fost elaborată după circa  ani de la căderea comunismului în România, fiind rezultatul sintetizării unor cercetări recente, care aduc noi interpretări în legătură cu multe dintre episoadele trecutului românilor. Autorii au intenţionat să cultive convingerea că trecutul, cunoscut şi asumat, oferă o cheie a înţelegerii prezentului. Lucrarea cuprinde . de ilustraţii şi  de hărţi color.

Istoria ilustrata a lumii Porneşte într-o călătorie virtuală în timp, de la perioada antică până în zilele noastre: un volum esenţial!   de fotografii, reproduceri, ilustraţii şi hărţi.

Civilizaţii, imperii, invenţii, inovaţii, războaie, revoluţii, fapte memorabile, personalităţi marcante. Nu rata ocazia de a descoperi cele mai importante evenimente care au marcat existenţa omenirii de-a lungul secolelor! Volumul cuprinde capitole precum Preistoria – primele imperii, Lumea antică, Evul Mediu, Începutul perioadei moderne, Epoca Modernă, Războaiele mondiale şi perioada interbelică, Lumea contemporană.

13

Editura Trei

Editura Art

Romane altfel, proză puternică şi nu tocmai comodă. Apariţii controversate care te provoacă la meditaţie sau la acţiune.

Cu un portofoliu impresionant şi o selecţie atentă de titluri, Art a devenit editura preferată de publicul care-şi alcătuieşte pedant biblioteca.

Prin ţara simţurilor DE NEDJMA Anul acesta a apărut în Franţa un nou roman semnat de Nedjma, La traverseé des sens, tradus în limba română cu titlul Prin ţara simţurilor. Este povestea unei tinere musulmance care, fără voia ei, va avea un destin deosebit. O călătorie iniţiatică în ţara simţurilor şi a dorinţelor. O poveste orientală care depăşeşte limitele şi interdicţiile şi care atacă tabuurile Islamului.

Celebritatea Nedjmei a început în , când a publicat primul roman în Franţa: L’amande, apărut în limba română cu titlul Fructul interzis. Cartea a fost tradusă în aproape toate limbile, bucurându-se de un succes enorm.

Identitatea autoarei este misterioasă.

Fata care s-a jucat cu focul Vol.  din Trilogia Millennium DE STIEG LARSSON „Nu există nevinovaţi. Există doar diferite grade de responsabilitate“ – Lisbeth Salander.

Lisbeth se întoarce în Suedia după o lungă vacanţă petrecută în Caraibe. A pus mâna pe o mare sumă de bani şi este, pentru prima dată în viaţă, independentă financiar. Dar ea nu mai are nici familie, nici prieteni şi realizează că este complet singură. În acelaşi timp, Mikael Blomkvist, de la revista Millennium, a dat de un nou subiect fierbinte... şi drumurile lui Blomkvist şi Salander se întretaie din nou.Cu acest al doilea volum al Trilogiei MILLENNIUM, Stieg Larsson semnează un nou thriller înnebunitor şi pasionant.

Yesman DE DANNY WALLACE Danny Wallace este un tânăr londonez cu o slujbă lejeră de producător la radioul public. Trecut de  de ani şi proaspăt despărţit de iubita lui, trece printr-o perioadă

în care se izolează şi-şi diminuează progresiv contactele sociale, spre supărarea prietenilor. Până într-o zi când, într-un autobuz, primeşte un sfat de la un străin misterios, cu barbă: «Spune DA mai des!» Se hotărăşte să urmeze sfatul ca atare şi să nu mai rateze nicio ofertă, invitaţie, provocare sau oportunitate. Timp de un an. În curând viaţa i se schimbă cu totul...

O carte autobiografică, a cărei adaptare cinematografică îl are pe Jim Carrey în rolul principal.

Trilogia regenerării Regenerarea • Ochiul Din Uşă • Drumul Fantomă DE PAT BARKER „Un extraordinar tur de forţă literar...

Sunt convins că Trilogia va fi recunoscută drept una dintre puţinele opere originale ale literaturii britanice din ultimul secol“ – Jonathan Coe. Primul Război Mondial a decimat o întreagă generaţie de bărbaţi europeni. Conştientizarea acestei pierderi oribile, reacţia guvernamentală rigidă şi oarecum pasivă faţă de această realitate au determinat până la urmă o dărâmare a idealului victorian şi o mişcare de idei puternică în rândul intelectualilor englezi.

Acesta este punctul de plecare al lui Pat Barker, atunci când reface – în cadrul unui roman complex – drama psihologică ce a marcat familii, pentru care violenţa şi moartea au constituit o realitate terifiantă. Trilogia regenerării cuprinde Regenerarea, Ochiul din uşă (Premiul Guardian pentru beletristică, ) şi Drumul fantomă (Premiul Booker pentru beletristică, ).O carte care pleacă de la un fapt de viaţă autentic şi care ficţionalizează experienţa pe front a doi poeţi englezi cunoscuţi – Siegfried Sassoon şi Wilfred Owen – ce au trăit în prima parte a secolului XX. Un mare roman care a devenit clasic al literaturii.

Editura ALL Reduceri atractive şi lansări inedite.

Pentru ediţia de anul acesta a Bookfest, editura a pregătit o ofertă de peste  de titluri, apariţii noi în colecţiile deja consacrate, albume inedite, invitaţi speci14

ali şi şedinţe de autografe. Reducerile practicate vor fi între  şi . Vor fi lansate cărţile: Răfuieli de Constantin Stoiciu, Shantaram de Gregory Robert Davis, Translatorul de Daoud Hari, Dezonorată de Mukhtar Mai, Cele mai frumoase locuri din Europa.

Sentimentul de impostur DE BELINDA CANNONE Acest microeseu, redactat la persoana a doua singular, încearcă să capteze – cu mijloacele filozofiei, ale moraliştilor, dar şi ale cercetătorului de literatură comparată – sentimentul difuz al celui care nu se simte în largul său în locul pe care îl ocupă în societate. Impostura are, în acest caz, cu totul alt sens decât cel cunoscut: nu e vorba de o persoană care s-a dat drept alta, cu bună ştiinţă, ci de omul care se îndoieşte de propria identitate. Autoarea distinge un alt sens, mai subtil, strâns legat de o anumită realitate psihologică. Propune o tipologie, în genul moraliştilor de odinioară, pe care o ilustrează cu exemple din literatură, cinematografie, filozofie etc. Belinda Cannone predă literatura comparată la Universitatea din Caen, dar este, în acelaşi timp, romaniceră şi eseistă.

Cartea ei, L’Écriture du désir (), a obţinut în  Premiul pentru Eseu al academiei Franceze, iar Le sentiment d’imposture () a primit premiul pentru Eseu al Societăţii Oamenilor de Litere (în ).

Jurnalul Diavolului

Ucide arbitrul!

TRANSCRIS DE PROFESORUL M.J.WEEKS

DE FRAŢII PRESNIAKOV

După secole întregi în care a muncit din greu pentru „binele“ omenirii, este momentul ca Diavolul să ni se confeseze printr-o serie de însemnări de jurnal reunite şi transcrise de către profesorul M.J. Weeks. Căderea în păcat a lui Adam şi a Evei, apariţia tiparului, epidemiile, industrializarea, tiparul, cele două războaie mondiale, terorismul, fast-food-ul, apariţia Internetului, marile scandaluri sexuale din istorie, viaţa trepidantă a Hollywood-ului, consumerismul şi corporatismul, toate acestea sunt momente care îşi fac loc în paginile Jurnalului spre a demonstra un singur lucru: „piaţa lui Dumnezeu este în cădere liberă“.

Nicicând Diavolul nu a fost atât de sincer, de haios şi de uman...un Diavol monden, ce participă la toate evenimentele glamour ale lumii şi menţine legături cu cele mai influente personaje din lumea interlopă a istoriei, un Diavol familist, confruntat cu mici drame conjugale, dar şi un Diavol carierist, preocupat să-şi crească cota în dauna marelui său inamic, Dumnezeu. Un manuscris al dracului de valoros!

Patru prieteni se hotărăsc să-l omoare pe arbitrul care a nedreptăţit echipa de fotbal a Rusiei în finala Campionatului Mondial. Pleacă în Antalia, unde arbitrul îşi petrece concediul, se cazează la un hotel de lux unde se distrează şi pun la cale un asasinat ce pare să nu mai aibă loc niciodată. Deşi cartea are toate premisele unui thriller, tensiunea şi suspansul lasă loc pe parcurs unui discurs satiric presărat de meditaţii pline de savoare asupra Rusiei contemporane şi a Uniunii Europene. La fel ca în piesele de teatru ale Fraţilor Presniakov, şi aici se pune în discuţie graniţa fragilă dintre victimă şi torţionar şi modul în care se inversează aceste roluri într-o lume care colcăie de violenţă. Autori dramatici, romancieri, regizori de teatru, Fraţii Presniakov au devenit cunoscuţi pe plan mondial în , când piesa Terorism a avut premiera la Teatrul Royal Court din Londra. Piesele lor au fost montate la New York, Washington, Londra, Viena, Lisabona, Sydney, São Paulo, Torino, Berlin, Hamburg, Koln etc.Vladimir şi Oleg Presniakov sunt la ora actuală cei mai jucaţi dramaturgi ruşi din lume, după A. P. Cehov. Ucide arbitrul! este primul lor roman.

Grupul editorial Corint Un jucător important pe piaţa editorială românească.

Corint Junior aduce la Bookfest Sacrificiul vraciului (cartea a şasea din Cronicile Wardstone) de Joseph Delaney, Codul Bunelor Maniere la masă pentru copii de Peggy Post & Cindy Post Senning, Ed.D., Enigma portalului blestemat (vol.  din seria Copiii lămpii fermecate) de P.B. Kerr, Cercul de aur (vol.  din seria Cartea Timpului) de Guillaume Prévost, Pecetea Runelor de Joanne Harris, Numele acestei cărţi este secret de Pseudonymous Bosch şi Atlasul ilustrat al lumii pentru copii.

Leda a pregătit câteva cărţi – eveni-

ment pentru cititorii săi: Jocul lui De Niro de R. Hage, câştigător al Impac Dublin Literary Award , Explozia întârziată a fructelor de mango de M. Hanif, câştigător al Commonwealth Writers’ Prize Best First Book Award, Antologia Granta – Cei mai buni tineri romancieri americani, Vânzătorul de iluzii de J.R. Agualusa, câştigător al In d e p e n d e n t Foreign Fiction Prize , Obsesii letale de J. Kellerman, Regina şi cu mine de S. Townsend, Categoric moartă (cartea a VI-a din seria Vampirii Sudului) de Ch. Harris, Morţi cu toţii de

Ch. Harris, Să nu trezeşti podeaua-privighetoare (vol.  din Legendele clanului Otori) de L. Hearn, Programatorul divin de R.J. Sawyer, Cartea noului soare de G. Wolfe, Falsificatorii de A. Bello, În absenţa tatălui de Stelian Ţurlea, Stâlpi de sare de F. Faqir. În fine, Corint vine, printre altele, cu titlurile Învaţă să trăieşti sănătos de Valentin F u s t e r şi Josep Corbella, Istoria canibalismului de Manuel Moros Pena, Istoria lumii pentru copii – Oxford, Poveşti de groază, Marile legende medievale.

Cum să faci să meargă treaba Măiestria meseriaşilor şi aptitudinile fizice sunt subevaluate, deşi aduc satisfacţii pe care joburile administrative nu le pot genera.

DE FRANCIS FUKUYAMA HOP Class as a Soulcraft (Ora de atelier, modelare a sufletului), e o superbă cărticică despre excelenţa umană şi modul în care e subevaluată în America de azi.

Matthew B. Crawford, directorul şi patronul unui atelier de reparat motociclete din Richmond, Virginia, membru în corpul profesoral al Institutului de Studii Culturale Avansate de la Universitatea Virginia, observă că în Statele Unite se suspendă clasele atelierelor liceale în care se predau arte mecanice ca sudura, tâmplăria şi prelucrarea lemnului, în ideea eliberării fondurilor pentru

S

SHOP CLASS AS SOULCRAFT

An Inquiry Into the Value of Work de Matthew B. Crawford 246 pag. The Penguin Press. 25.95 $ laboratoarele de informatică. Există o legiune de experţi care denigrează meseriile manuale, cum ar fi cele de instalator, tâmplar şi electrician, avertizând că forţa de muncă din Statele Unite ar trebui să fie „super-competentă“ şi reeducată pentru a putea face faţă provocărilor cauzate de economia mondială şi de tehnologia revoluţionară. Conform noii ideologii, toată lumea va trebui să meargă la facultate şi să se pregătească pentru viaţă ca „analist simbolic“ sau „lucrător ştiinţific“, gata de a produce valoare mai degrabă printr-un efort mental decât unul fizic.

Două lucruri sunt eronate cu acest concept, după Crawford. Primul e că subestimează munca brută care implică manipularea fizică a lucrurilor, nu a ideilor. Expertiza cunoaşterii lucrurilor permite fiinţelor umane să fie stăpâne pe viaţa lor – cu alte cuvinte, abilitatea de a exercita un anumit control asupra miliardelor de robinete, dispozitive tehnice şi motoare de care depind zi de zi. În loc să fim în stare să completăm noi înşine uleiul de motor când a scăzut, aşteptăm să se aprindă la bord o „lumină pentru idioţi“, iar atunci dăm maşina pe mâna unui service birocratizat care o conectează la un computer şi ne-o restituie fără să avem nici cea mică idee ce-ar fi putut merge aiurea.

A doua problemă cu această viziune e că lumea postindustrială nu e populată – aşa cum pretinde un guru ca Richard Florida, cel care a popularizat ideea „claselor creative“ – de „nonconformişti bizari operând la graniţa artisticului“. Adevărul despre cea mai mare parte a muncii administrative, susţine Crawford, e cel mai bine surprins în showuri ca „Dilbert“ şi „The Office“: rutină plictisitoare mult mai alienantă decât producţia maşinizată denunţată de Marx. Spre deosebire de electricianul care ştie că munca lui a fost reuşită atunci când apăsăm pe comutator şi

Francis Fukuyama e profesor de economie politică internaţională la John Hopkins School of Advanced International Studies.

ILUSTRAŢIE DE ELLEN LIPTON

se-aprinde lumina, lucrătorul ştiinţific mediu e blocat într-un hăţiş de evaluări, proiecte bugetare şi şedinţe de planificare. Nici una dintre acestea nu poartă amprenta personală a muncitorului; nimic nu poate fi evaluat în mod absolut; iar genul de măiestrie sau excelenţă proprie mecanicului sau operatorului unui moto-stivuitor nu îi este accesibil. În loc să obţină singuri măiestria necesară confruntându-se cu o „disciplină frustă“, cum ar fi grădinăritul sau ingineria structurală sau limba rusă, oamenilor li se oferă autonomia

Patronul unui magazin de piese auto i-a servit lui Crawford o „disertaţie succintă“ despre bucşele motorului Honda. falsă a alegerii consumatoriste, exprimându-şi sinele interior prin statul în faţa unui catalog Harley-Davidson şi gândindu-se cum să scape de vechile motociclete.

Această glorificare a muncii manuale ar putea părea condescendentă dacă n-am cunoaşte biografia personală a autorului. Crawford a crescut într-o comunitate din nordul Californiei, Bay Area, tatăl său fiind profesor de fizică, şi a muncit ca electrician ca să poată termina liceul şi facultatea. Pe parcurs a furat şi meseria de reconstruire a motoarelor vechi de Volkswagen, ceva ce continua să facă şi după ce a obţinut doctoratul în filosofie politică la University of Chicago, unde făcea parte din corpul profesoral al Comitetului pentru o gân-

dire socială. A mai muncit şi la o bandă rulantă administrativă, compunând sinopsisurile unor articole din revistele ştiinţifice, pe care nu le înţelegea. Proaspăt doctorand, Crawford a primit un job de director executiv într-un „laborator de gândire“ nenumit, în Washington, dar şi-a dat seama curând că acesta era finanţat de companiile petroliere pentru a elabora studii ştiinţifice care să pună sub semnul întrebării încălzirea globală. „Am obţinut acel job pentru că aveam o educaţie prestigioasă în artele liberale, şi cu toate acestea munca în sine îmi părea neliberală: obţinerea celor mai bune argumente care puteau fi cumpărate. Nu era o muncă potrivită pentru un om liber, iar cravata pe care o purtam părea semnul distinctiv al unui sclav“. Spre deosebire de colegii lui cu studii academice, s-a pomenit atras de oameni ca Fred Cousins, patronul unui magazin de piese de schimb din zona oraşului Chicago, care „mi-a servit o disertaţie succintă despre metalurgia specială pentru fabricarea bucşelor tipice motoarelor Honda“ când maşina nu i-a mai pornit.

Crawford susţine că ideologii economiei ştiinţei au postulat o falsă dihotomie între a şti şi a face. Adevărul e că majoritatea formelor de cunoaştere reală, inclusiv auto-cunoaşterea, sunt generate de efortul luptei cu realitatea brută a obiectelor materiale şi stăpânirea lor – deşurubarea fără a distruge filetul sau mersul în marşarier cu o camionetă spre o rampă de încărcare. Dacă sunt bine executate, toate aceste activităţi necesită cunoaşterea lumii în general, dar a ta însuţi, inclusiv a limitelor proprii. Asta nu se poate învăţa prin simpla respectare a regulilor, aşa cum face

un computer; necesită o cunoaştere intuitivă care provine dintr-o lungă experienţă şi din ciocnirile repetate cu dificultăţi şi eşecuri. În această lume, încrederea de sine nu poate fi falsificată: dacă nu ştii cum să dai jos capacul valvei motorului, clientul nu te va plăti.

Persoanele super educate şi cu joburi cu un statut ridicat – bancheri de investiţii, profesori universitari, avocaţi – cred de cele mai multe ori că, dacă îşi pun mintea la contribuţie, pot face tot ceea ce fac semenii lor mai puţin educaţi, deoarece abilitatea cognitivă e singura care contează. Adevărul e că unii nu posedă abilitatea fizică şi cognitivă de a presta muncă fizică specializată, iar alţii ar pute-o face numai dacă ar investi 20 de ani din viaţă ca să înveţe meserie. Shop Class as Soulcraft spune asta foarte expresiv, explicând în detaliu ceea ce presupune efectiv reconstruirea unui motor de Volkswagen: pilirea garniturilor de etanşare care asigură legătura supapelor de alimentare cu capacele cilindrilor, demarcarea garniturilor făcute de comandă cu un cuţit X-Acto, îndepărtarea metalului din tuburile colectoare cu o pilă pneumatică în aşa fel încât orificiile să se potrivească perfect. Mici semne de eroziune şi decolorare pot desemna o supraîncălzire cauzată de neglijenţa în lubrifiere, a proprietarului anterior; o uşoară dilatare a trunchiului valvei poate indica motivul care a provocat uzura, ceea ce un mecanic novice n-ar fi în stare să remarce.

Crawford afirmă că nu a scris o carte despre politica publică. Dar manifestă o preferinţă evidentă pentru o ordine „progresiv republicană“ în care legăturile morale ce îi ataşează pe muncitori de munca lor sau pe întreprinzători de clienţii lor nu sunt sacrificate atât de uşor pe altarul eficienţei şi creşterii. El susţine că ceva nu e în regulă cu o economie globală în care un muncitor chinez coase o cuvertură tipică acomunităţii Amish, fără vreo conexiune directă cu beneficiarul final sau fără înţelegerea semnificaţiei culturale a obiectului. Relaţiile economice, asemenea celor dintre creditor şi cel creditat, erau altădată potenţate de contactul vizual reciproc şi de comunitatea morală; spre deosebire de acum, când brokerul ipotecar nu e decât o componentă depersonalizată a maşinăriei financiare care descurajează în mod activ prudenţa şi judecata.

A final trebuie să mărturisesc că mi-ar fi fost greu să nu-mi placă această carte.

Deşi îmi câştig existenţa ca „lucrător al cunoaşterii simbolice“, am condus motociclete şi am confecţionat mobilă – masa de bucătărie a familiei mele, paturile în care au dormit copiii mei când erau mici, ca de altfel şi reproducerile unor antichităţi pe ale căror originale nu mi-aş fi permis niciodată să le achiziţionez.

Puţinele lucruri pe care le-am creat mi-au oferit o plăcere aproape la fel de mare ca acele obiecte palpabile greu de confecţionat şi utile altor oameni. Cu câţiva ani în urmă, mi-am pus deoparte sculele mele electrice, iar acum realizez că nici măcar nu le pot face cadou, fiindcă oamenii sunt prea preocupaţi cu obţinerea ultimului model de iPhone. Clasa de atelier, se h pare, e deja o amintire istorică distantă.

L

15

Cea mai frumoasă din ţară Pentru a se apăra de suferinţă, trei surori plăsmuiesc o lume imaginară, cu un limbaj inventat.

DE CHELSEA CAIN

Î

N noul roman al lui Alice Hoffman, muritorii de rând le răpesc din familia lor „de basm“ pe trei surori cu părul lung, le privează de magia lor şi le dau nume false. Sau poate că mă înşel. Poate că asta e doar o poveste pe care fata cea mare le-o spune surorilor ei.

Căci cele trei fete au o imaginaţie foarte bogată. Plăsmuiesc o lume fermecată pe care o numesc Arnelle şi-i inventează o

THE STORY SISTERS

de Alice Hoffman 325 pag. Shaye Areheart Books. 25 $

limbă aparte, arnish, care seamănă cu italiana vorbită de un elf al lui Tolkien după un an la Roma: „Quell me mora“. („Nu pune întrebări“.)

Fetele trăiesc cu Annie, mama lor zăpăcită şi suferindă, într-o casă veche şi mare din Long Island, care are un măceş bătrân Cel mai recent roman al lui Chelsea Cain, „Evil at Heart“, va apărea în septembrie în Statele Unite.

în curte, un bazin pentru păsări şi „cârcei de castraveţi tremurători şi spinoşi“. Annie vrea să-şi apere fiicele de lucrurile care se petrec noaptea, dar nu ştie că „ce-i mai rău s-a produs deja“ în cazul fiicei celei mari, Elv, în vara când avea 11 ani.

Lumea de basm din Arnelle s-a născut din acea traumă. „Era un basm pe dos“, explică Elv. „Cei buni şi drăguţi trăiau pe lumea cealaltă, pe alei întortocheate, în păduri unde creşteau flori galbene. Adevăratul rău umbla pe Nightingale Lane“.

Fireşte, viaţa reală a fetelor seamănă şi ea cu un basm. Bunicii lor locuiesc pe 89th Street în Manhattan, dar au un apartament în districtul Marais din Paris. „Toţi prietenii lor din New York şi Paris“ vin la petrecerea nunţii lor de aur la Plaza. Cele trei surori au văzut Luvrul şi le plac cafeaua espresso şi îngheţata franţuzească. Sunt „fete silitoare, frumoase, binecrescute, gânditoare“.

Preferă să stea în aceeaşi cameră.

Apoi dă lovitura adevăratul spiriduş al tinereţii – hormonii –, iar Elv începe să se îmbrace în negru şi să trântească uşile.

Familia o priveşte, fără să o poată influenţa, transformându-se într-o necunoscută. Într-un demon. Sau într-o adolescentă. „Unele fete erau în pericol de a dispărea

aşa cum dispăreau copiii din basme, pe uşă, pe sub gard, făcându-se nevăzuţi pentru totdeauna“, scrie Hoffman.

Autoarea are abordarea fantezistă a unui copil, în cel mai bun sens cu putinţă. În perspectiva ei, lucrurile pe care adulţii nu le mai văd se conturează în forme uriaşe şi importante – insecte care bat la geamuri, furtuni puternice, un castan cu o uşă spre „lumea cealaltă“. Hoffman inventează un tărâm în care nu dispare ideea de

ficţiune şi unde se împletesc imaginaţia şi realitatea.

Dar The Story Sisters (Surorile de poveste) nu e un basm. Personajele din basme sunt cu totul bune sau rele, pe când personajele lui Hoffman se schimbă încontinuu, provocându-ne capacitatea de înţelegere, sfidându-ne să le judecăm. Propoziţiile ei sunt pline de alegorii; în acest roman, nimic nu e aşa cum pare – sau să fie, oare? Pe măsură ce Elv devine şi mai tulburată, se retrage tot mai mult în lumea Arnelle, tot mai departe de surorile ei. Până şi numele de familie al fetelor – Story – e straniu, dând greutate teoriei lui Elv că au fost răpite de muritori de rând care le-au schimbat numele – noi, muritorii de rând, am fi înnebunitor de precişi cu numele.

Ultimul act devine cam histrionic, firele narative sunt prea încurcate, iar apoi, prea atent descurcate, însă proza lui Hoffman e minunată, iar personajele ei feminine sunt atât de atrăgătoare încât aproape că restul nu mai contează. În fond, în ciuda realismului său magic, The Story Sisters e o poveste despre o familie ale cărei membre trăiesc experienţa de a fi mamă, soră, fiică. E ca Little Women pe ciuperci. (Mare grijă la surorile iubitoare de cărţi). Deh abia aştept s-o citesc în arnish.

Dragostea în vremea diasporei Un roman de debut despre căsătoria unei tinere indience cu un student englez care-şi făcea doctoratul la Madras.

DE ANAND GIRIDHARADAS

D

E-ACUM toată lumea recunoaşte valoarea romanului indian. Se pare că în fiecare săptămână apar noi mostre ale subgenului înfloritor de literatură de imigraţie de pe subcontinent, toate având în comun câteva elemente revelatoare: vocabularul bogat, vitalitatea şi muzicalitatea viroagelor ticsite din India, străvechea spiritualitate contrabalansată printr-un nou materialism cras, eforturile emigranţilor de a găsi echilibrul între tradiţie şi modernitate.

Romanul de debut al lui Shanthi Sekaran, The Prayer Room (Camera de rugăciune) conţine toate aceste trăsături cunoscute şi splendide, tot exotismul multicultural la care am ajuns să ne aşteptăm. Dar nu conţine – şi poate că n-are nevoie să conţină – mult mai mult.

Iată povestea: în 1974, George Armitage, un tânăr doctorand din Anglia, se aventurează la Madras ca să lucreze la o disertaţie despre templele indiene. E ocupat cu mai puţină do-

Anand Giridharadas, editorialist la The International Herald Tribune, scrie în prezent o carte de nonficţiune despre India modernă.

16

cumentare şi mai multe flirturi decât se aşteptase şi ajunge să se întoarcă în Anglia „la bordul unui avion al companiei Pan American, împreună cu noua şi micuţa sa soţie“.

Ni se spune că are obiceiul de a-şi regreta achiziţiile.

Proaspăta soţie a lui George e o indiancă pe nume Viji, dintr-o familie tradiţională. Cei doi s-au căsătorit la insistenţele mamei ei, care a devenit şocată când a aflat despre iu-

THE PRAYER ROOM

de Shanthi Sekaran 382 pag. MacAdam/Cage. 25 $ bitul alb al lui Viji într-o vreme când până şi ieşirile la cină erau atent plănuite. Acum Viji îşi ia zborul de acasă, aşa cum au făcut mulţi indieni în acea perioadă, ca să-şi construiască o viaţă cu George în Occident – mai întâi în Anglia, apoi într-o suburbie din Sacramento.

George e un intelectual frustrat; Viji e singură şi nepregătită pentru întâlnirea cu o lume nouă şi derutantă. Aceasta nu e o bază promiţătoare pentru o poveste de dragoste, iar problemele se agravează şi mai

mult când tatăl libidinos şi lipsit de tact al lui George traversează Atlanticul ca să stea la ei. Rezultatul e o cronică a iubirii lipsite de pasiune: o dragoste forţată la început, care se transformă ulterior într-un obicei plăcut după naşterea tripleţilor şi pe urmă derivă în plictiseală şi ranchiună odată cu trecerea timpului, făcând-o pe Viji să plece şi să-i împingă pe amândoi spre infidelitate înainte ca amorul lor să renască, deşi cam apatic.

Povestea e simplă. Dar, aşa cum se întâmplă în multe romane din diaspora indiană, trama contează mai puţin decât limbajul.

Sekaran mânuieşte cu măiestrie cadenţa şi, în timp ce-şi etalează profunda cunoaştere a Indiei, Angliei şi Americii, aproape fiecare pagină e plină de viaţă: „primele rotocoale striate“ ale unui trabuc care evocă atmosfera dintr-un pub britanic, dorinţa oraşului Sacramento de „a fi o altă urbe decât e“, un accent indian tărăgănat care trădează „afecţiunea pentru fiecare silabă în parte“. În India, o cabină telefonică „s-a răsturnat într-un magazin de sariuri, care s-a aplecat peste magazinul de dulciuri, care s-a prăbuşit peste ceainăria murdară, care s-a dărâmat peste croitorie“.

Acest gen de observaţie aruncă o nouă lumină asupra coliziunilor culturale din centrul

romanului. Totuşi, ne dăm seama treptat că această carte nu se reduce la suma splendidelor sale detalii. Propoziţiile lui Sekaran pot fi considerate nestemate separate, însă autoarea nu le adună ca să facă bijuterii din ele. Deşi ne serveşte descrieri ale unei şopârle „probabil subnutrite“ şi „un bikini micuţ care a făcut bălţi cenuşii pe linoleum“, Sekaran nu explică în mod convingător ce înseamnă pentru Viji să aducă pe lume copiii unui bărbat care n-o iubeşte, cum ajunge să se hotărască să-l părăsească pe George sau ce impresie îi face America.

Autoarea nici nu compensează această lipsă de viaţă interioară cu o privire adecvată asupra exteriorului – nu aflăm cine e preşedinte în acea perioadă, ce se întâmplă în societate sau care sunt interesele intelectuale ale lui George.

D

ESIGUR, The Prayer Room oferă anumite plăceri. Dar fiindcă îşi păstrează interesul concentrat pe manifestările pitoreşti şi interculturale ale motivaţiilor umane, mai curând decât pe motivaţia umană în sine, îşi pierde farmecul ca un ospăţ cu cinci feluri de îngheţată. Fiecare înghiţitură e apetisantă în sine, însă nu se adună nimic, iar la sfârşit îţi împătureşti şerveţelul cu vaga senzaţie că eşti h satisfăcut, deşi nu te-ai săturat.

ILUSTRAŢIE DE ROMAN KLONEK

Pe urmele unui coleg de şcoală Protagonistul acestui roman dă peste un personaj obscur care spune că au fost colegi de şcoală.

DE TAYT HARLIN A începutul celui mai nou roman al lui Damon Galgut, protagonistul Adam Napier merge cu maşina spre o mică aşezare de lângă Cape Town, când e tras pe dreapta fiindcă n-a respectat un indicator de oprire. Când ajunge la destinaţie, află că oraşul are un nou nume, care se vede scris doar pe jumătate pe pietrele unui deal din apropiere.

Aceste detalii – care sugerează întrerupere şi

L

THE IMPOSTOR

de Damon Galgut 249 pag. Black Cat/Grove/Atlantic Ediţie broşată, 14 $ şovăială – reflectă modul în care se percepe Adam. În urmă cu douăzeci de ani, a publicat un volum de poezie intitulat The Flaming Sword, doar pentru a intra în stagnare de atunci, într-un birou din Johannesburg. Acum, după ce şi-a pierdut slujba şi ipoteca pe casă,

Tayt Harlin a scris pentru publicaţiile The Village Voice şi Bookforum.

îşi doreşte să scrie din nou. A venit în peisajul neted şi uscat din regiunea Karoo din Africa de Sud ca să trăiască într-o casă dărăpănată, care îi aparţine fratelui său constructor.

Singurătatea se insinuează ca o umbră pe marginile tenacităţii înflăcărate a lui Adam.

Protagonistul nu cunoaşte pe nimeni în această aşezare împrăştiată şi se abţine să-şi vadă până şi vecinul. În câmpiile „pârjolite de soare“ vede propria-i grădină Ghetsemani şi presupune că „spaţiile enorme vor plia spiritul înăuntru, spre vreun nucleu de contemplare şi înţelegere“. În schimb, aceste spaţii „se opun poeziei“, sunt doar „migrene şi arsuri de soare“. Cu dorinţa deshidratată, în curând va ajunge să bea după-amiaza şi să răspundă vocilor din mintea lui. „Lumea s-a contractat repede până la dimensiunea unei case“.

Apoi dă peste un bărbat pe nume Kenneth Canning, care susţine că i-a fost coleg de şcoală, deşi Adam nu-şi aduce aminte de el.

Canning locuieşte la poalele unui munte, pe un domeniu vast numit Gondwana: „Ca o insulă tropicală care a fost remorcată de altundeva şi amarată în mod nepotrivit aici“.

Domeniul, primit moştenire de Canning de la tatăl său nemilos, ar fi trebuit să devină o staţiune de golf. „Noaptea mă culc feri-

cit când mă gândesc cum o să-i demontez visul“, spune Canning. „Bucată cu bucată, parte cu parte. O să savurez fiecare clipă“.

Adam e îngrozit: „Deşertăciunea, esenţa spirituală insipidă sunt greu de exprimat; cuvântul care îi vine în minte e pângărire“.

Lui Adam îi e scris, într-un moment în care vrea să se izoleze de lume, să se trezească şi mai prins în iţele ei. E obsedat de

„Existau reguli după care trebuia să trăieşti. […] Apoi mai era şi modul în care se trăia, de fapt“. soţia arogantă a lui Canning, Baby; Canning îl roagă să livreze un pachet misterios la o adresă din oraş, iar când cei doi angajaţi longevivi de la Gondwana sunt concediaţi, vin la el să-i ceară ajutorul.

Stilul lui Galgut aduce aminte de Hemingway prin lipsa de podoabe şi de Coetzee prin ameninţarea tăcută: „Ferestrele aveau un aspect orb, pustiu. Zugrăveala era ştearsă şi decojită. Gardul viu crescuse prea mult şi era năpădit de plante agăţătoare, care se căţăraseră pe poartă“. Autorul are

un talent pentru metafore: un poliţist e „curat, vertical şi categoric în uniforma lui, ca un semn de exclamare“. Adam se trezeşte într-o dimineaţă cu „pământul acoperit de o blăniţă palidă de îngheţ“. Canning e „o caricatură de bărbat mică şi tristă“.

Viaţa lăuntrică a lui Adam e, probabil, lipsită de ambiguitate, dar acesta poate fi rezultatul situaţiei sale –apropiindu-se de un vid personal şi politic, i se intensifică claritatea perspectivei. Când, în cele din urmă, Adam se desprinde de Canning şi se stabileşte lângă fratele său, în Cape Town, i se domoleşte şi idealismul: „Existau principii, reguli după care trebuia să trăieşti, iar acestea pluteau în aer, strălucitoare şi imaculate. Apoi mai era şi modul în care se trăia, de fapt, adică o construcţie şubredă de compromis şi jumătăţi de adevăr. Poate că vârsta era de vină, dar învăţa să accepte realitatea“.

Good Doctor (2003), romanul anterior al lui Galgut, nominalizat la premiul Booker, a fost criticat pentru complicitatea crudă a naratorului la regimul apartheid. Cititorii volumului The Impostor (Impostorul) vor dezbate dacă Adam chiar s-a maturizat sau dacă a făcut un pas în direcţia realismului moral absolut pe h care îl deplângea odinioară.

Vulnerabil în Maroc Un tânăr din Casablanca, rămas fără tată, e recrutat de teroriştii islamici.

DE GAIUTRA BAHADUR AILA LALAMI, autoare marocano-americană care, la aproape 30 de ani, a trecut graniţa literară în peisajul prozei în engleză, îşi începe romanul de debut cu câteva versuri ale poetului cubano-american Gustavo Pérez Firmat: „Faptul că eu / îţi scriu / în engleză / falsifică deja ceea ce voiam să-ţi spun“.

Acest epigraf e de un fatalism dezarmant, sugerând că acele cuvinte care urmează ar putea fi contrafăcute fiindcă nu sunt redate nici în lim-

L

SECRET SON

de Laila Lalami 291 pag. Algonquin Books of Chapel Hill 23.95 $ ba maternă a lui Lalami (araba) şi nici în cea de-a doua limbă a autoarei (franceza).

Lalami a declarat că a ales să scrie în engleză în parte pentru că vrea să se adreseze direct americanilor, care citesc puţine cărţi traduse, dar au mare nevoie de hărţi autentice ale acelor părţi ale lumii unde inegalitatea a adus la viaţă terorismul prin electroşocuri.

Secret Son (Fiul secret) oferă o asemenea har-

Gaiutra Bahadur e jurnalistă şi trăieşte la Londra.

FOTOGRAFIE DE SARA CORWIN

tă, explorând politica disfuncţională şi minţile deposedate care îi fac pe militanţii islamici să câştige de partea lor voluntari cu mare uşurinţă într-o mahala din Casablanca, unde guvernul înşeală aşteptările oamenilor în fiecare zi. Romanul spune povestea recrutării unui protagonist sensibil pentru un asasinat – un locuitor din acea mahala, student de literatură engleză, genul de persoană care se împotriveşte cel mai mult fundamentalismului.

La 19 ani, Youssef El Mekki descoperă că e, de fapt, Youssef Amrani, fiul din flori al unui bărbat bogat, rodul aventurii acestuia cu o slujitoare. Când Youssef reia legătura cu tatăl său, acesta, copleşit de sentimentul de vină, îl instalează clandestin într-un apartament penthouse. Cartea urmează ascensiunea fragilă a acestui tânăr din nimicnicia sărăciei – reinventare care se destramă în cele din urmă, aducând aminte de povestea din Marele Gatsby.

E evident că Lalami vrea ca Secret Son să fie urmaşul globalizat al acelui roman american iconic despre diferenţele de clasă socială. Şi nu e deloc subtilă când vine vorba de paralelisme. La un moment dat, un profesor de engleză de la universitatea lui Youssef întreabă: „Şi Daisy? Cine e ea?“. „Ea e visul“, răspunde Youssef, „ea e visul lui Gatsby“. Dar dacă, în romanul lui Fitzgerald, obiectul dorinţei e o fată imposibil de atins, cu o voce care seamănă cu clinchetul banilor, atunci în Secret Son acest personaj e tatăl imposibil de atins. „Lui Youssef îi era ruşine să vadă că era tratat mai degrabă ca o amantă decât ca un fiu: aştepta ore în şir sosirea unui bărbat şi era fericit doar când se aflau împreună“, scrie Lalami. În această breşă inevitabilă îşi face apariţia un grup islamist numit Al Hizb (Partidul).

Comparaţia cu Gatsby stârneşte câteva întrebări incomode: ce-ar fi dacă un asemenea bărbat, cu dorinţe reprimate atât de sinuoase, n-ar fi apărut în apropierea clară a Visului

american, ci departe de el, într-o societate coruptă şi fără orizonturi? Ce-ar fi dacă el n-ar fi trăit în mijlocul valului de posibilităţi din anii ’20, ci după 11 septembrie şi după 16 mai? (Aceasta a fost data la care, în 2003, Casablanca a fost zguduită de atentate sinucigaşe cu bombă coordonate premeditat.)

La un anumit nivel, Lalami nu trebuie să-şi facă griji în privinţa autenticităţii.

Secret Son ne oferă perspectiva unui insider asupra tumultului subiacent din Maroc, la care probabil că n-am fi avut acces dacă autoarea ar fi scris în altă limbă. Însă ceva tot s-a pierdut în încercarea ei de a evita traducerea: poate că e vorba de cadenţele curţilor interioare din copilăria ei. Proza în engleză a lui Lalami, deşi curată şi atent observată, e lipsită de muzică, iar comparaţiile ei sunt previzibile, ca atunci când sora vitregă a lui Youssef, întorcându-se din California în Casablanca, se simte „ca un peşte scos din apă şi aruncat înapoi“. Plus că anumite scene – mai ales cea în care Youssef descoperă că tatăl său n-a murit, aşa cum i-a zis mama lui – se desfăşoară prea repede, în ritmul unui reporter care relatează un eveniment şi nu în cel al unui romancier care zăboveşte asupra naraţiunii. Totuşi, Secret Son e o descriere nuanţată a originilor terorismului islamic, scrisă de o persoană care cunoaşte foarte bine una dintre societăţile stratificate h în care creşte acest flagel.

17

Cel normal

Înfricoşaţi-vă

Cum e să fii fratele „celui mai celebru copil autist din America“.

O privire retrospectivă asupra unui monstru, a creatorilor săi şi a celor care cred în el.

DE POLLY MORRICE

Î

N anii 1970, când autismul era un diagnostic rar, iar istoriile despre creşterea unui copil cu această afecţiune erau mai puţin obişnuite, Noah Greenfeld, subiectul mai multor cărţi bine primite scrise de tatăl său,

BOY ALONE

A Brother’s Memoir de Karl Taro Greenfeld 355 pag. Harper/HarperCollins Publishers.

25.99 $ Josh, era „probabil cel mai celebru copil autist din America“. Sau cel puţin aşa susţine jurnalistul Karl Taro Greenfeld, fratele mai mare al lui Noah. Recent apărutele lui memorii furnizează multe anecdote în sprijinul afirmaţiei sale – o echipă de la emisiunea „60 Minutes“ se mută în casa familiei Greenfeld; scrierile de tinereţe ale lui Karl despre Noah „ajung până la urmă“ în New York Times şi Esquire. Însă pentru Karl, viaţa într-o familie care era „una dintre cronicile publice despre autism“ era umilitoare. A devenit „celebru pe

Problema relaţiei dintre fraţi: poţi iubi şi într-o bună zi îngriji o rudă care nu îţi va răspunde niciodată cu aceeaşi afecţiune? plan local“, aşa cum spune el, „pentru nimic altceva decât că avea un frate retardat“.

La trei decenii după faima nedorită, Greenfeld nu ne spune de ce l-a readus pe Noah în atenţia publică, dar Boy Alone (Băiat singur) scoate la suprafaţă câteva emoţii chinuitoare. Memoriile recente despre autism variază de la relatări despre „vindecare“ dificilă la reflecţii pe tema acceptării condiţiei.

O asemenea reacţie nu se găseşte în cartea lui Greenfeld, care începe cu cele mai timpurii amintiri despre Noah ca fiind o enigmă, un

Polly Morrice este o colaboratoare frecventă a Book Review.

18

băieţel care nu vrea să se joace şi nu poate vorbi. Noah vorbise altădată în propoziţii complete, dar curând după cea de-a doua lui aniversare a regresat, pierzându-şi limbajul în timpul a şase luni sfâşietoare. În jurnalul său, tatăl îl descrie pe Noah ca pe „o povară, retrăgându-se în etape; momentele de relaţionare, de intrare în lumea exterioară, devenind tot mai puţine“.

Căutând cu disperare terapii eficiente, familia Greenfeld s-a mutat din New York – unde abordarea „în termeni psihologici“ a autismului era încă dominantă – la Los Angeles, unde Noah a fost printre primii trataţi prin metodele de alterare comportamentală ale lui Ole Ivar Lovaas. Deşi „condiţionarea operativă“ a fost perfecţionată până acum, devenind o intervenţie de primă importanţă în autism, pe atunci încă mai implica „tratamente de provocare a reacţiilor adverse“ controversate – pălmuire, ciupire, privare de mâncare (familia Greenfeld a tras linie înainte de şocurile electrice). Dar nimic n-a putut să-i readucă vorbirea lui Noah sau să-i reducă izbucnirile violente. Pe măsură ce se apropia de pubertate, părinţii săi se frământau în legătură cu posibilitatatea de a-l interna într-un azil, o frământare care a intrat în coliziune cu adolescenţa dificilă a celuilalt fiu.

Acasă, Karl Greenfeld se refugia din faţa îngrijorării părinţilor lui pentru soarta lui Noah, purtând „războaie“ închipuite în care armate imaginare se ciocneau în casă şi în curte. Un „fraier“ şi „un eşec şcolar“, fuma iarbă şi se ataşase de machetele lui de portavioane din plastic. Exasperată de încetineala la matematică a lui Karl, mama sa (care este japoneză şi un produs al sistemului educaţional riguros al ţării ei) l-a înscris la şcoala pregătitoare „plină de 47 de copii japonezi sporovăitori, făcând algebră şi numai algebră“, iar apoi la un curs de vară unde „scrierea şirurilor de numere la ambele capete ale semnului egal“ a devenit „pedeapsa mea zilnică pentru că eram un adolescent pierde-vară“.

Karl prezintă cu realism felul în care atenţia părinţilor îndreptată asupra lui Noah şi autismul profund al acestuia l-au făcut să fie „băiatul singur“ din titlul cărţii. Dar insistă pe şocul ironic (arătându-ne părerea lui de adolescent despre Noah ca fiind un „idiot care scuipă, se opreşte brusc, îşi suceşte degetele şi îşi bălăngăne capul“), în vreme ce observaţiile mai calme (notând că nu a înţeles cu adevărat relaţiile fraternale până ce nu şi-a văzut tinerele fiice) sunt mai tulburătoare.

Karl rezolvă conflictul pe care îl construieşte – ce s-a întâmplat cu adultul Noah? – cu o întorsătură surprinzătoare care le-ar putea aminti unor cititori de „Aş şaselea simţ“. Accentul cărţii, însă, rămâne ferm pe ceea ce ar putea fi numită problema relaţiei dintre fraţi: poţi iubi şi într-o bună zi îngriji o rudă care nu îţi va răspunde niciodată cu aceeaşi afecţiune?

S-ar putea ca răspunsul să nu-i liniştească pe părinţii tuturor celor ca Noah din lume, care constituie un public clar al Boy Alone.

Dar probabil că nici nu-i va surprinde. h

FOTOFRAFIE DE GUY AROCH; ILUSTRAŢIE DIN THE PRESS-DEMOCRAT, SANTA ROSA, CALIFORNIA

DE FLORENCE WILLIAMS

P

ENTRU că mă uitam la televizor în anii 1970, am o imagine a lui Bigfoot întipărită în creier ca o urmă de gheară.

Seamănă cu Chewbacca (fără cartuşieră), plimbându-se printr-o pădure sălbatică, aruncând o privire furioasă peste umăr spre camera de filmat. Dar imaginea voastră despre Bigfoot ar putea fi diferită deoarece, pentru o vreme, hominidul păros a fost pretutindeni, în filme de serie B şi în reclame la alcool, în documentare şi parodii. A apărut de asemenea

BIGFOOT

The Life and Times of a Legend. de Joshua Blu Buhs Ilustrat. 279 pag.

University of Chicago Press. 29 $ în câteva imagini „adevărate“ filmate în 1967.

Era o ea, dotată cu sâni ce se bălăngăneau.

De ce această enormă şi inexistentă maimuţă ne-a captat imaginaţia colectivă timp de cinci decenii şi ce spune despre noi această infatuare? Joshua Blu Buhs, autorul unei cărţi anterioare despre furnici veninoase, pune aceste întrebări în Bigfoot: The Life and Times of a Legend (Bigfoot: Viaţa şi epoca unei legende).

Amatorii de Sasquatchiana nu vor fi dezamăgiţi. Buhs ne duce într-o vastă trecere în revistă a primelor observaţii, urme, smocuri de blană, excremente şi chiar răpiri (în diferite momente se spune că Bigfoot ar fi răpit multe femei şi copii şi cel puţin un bărbat). Oricât ar fi de amuzante aceste relatări, atenţia reală al lui Buhs nu se îndreaptă asupra maimuţei, ci asupra bărbaţilor albi din clasa muncitoare care au fost apărătorii, impostorii, vânătorii bestiei şi cei mai înflăcăraţi amatori de aceasta.

Personajele lui principale sunt vagabonzi, cherestegii şi un reporter de la un ziar de provincie din nord-vestul Pacificului.

Autorul îi priveşte cu superioritate uneori, dar şi cu compasiune. Au fost cei care au crezut cu adevărat, chiar şi puşi în faţa grămezilor de dovezi ale urmelor de paşi falşi şi a perucilor. Buhs susţine convingător că perioada de glorie a lui Bigfoot din anii 196070 a fost una dificilă pentru bărbaţii albi, din mediul rural al Americii. Erau ameninţaţi de drepturile femeilor, drepturile civile şi cultura materialistă, orientată spre servicii care nu valorizau munca fizică şi abilităţile necesare în zonele izolate. A crede în Bigfoot era o modalitate de a dispreţui savanţii efeminaţi şi sceptici. A-l vâna reangaja periclitatele lor abilităţi de supravieţuire în pustietăţi. Iar farsorii? Ei bine, ei se distrau în timp ce manipulau o cultură de consum ostilă. Uneori, scrie Buhs, se costumau în Bigfoot „pentru a intra în legătură cu sinele lor esenţial“. Bigfoot, chiar şi în falsitatea sa, era „reprezentativ pentru adevărata realita-

Florence Williams este editor colaborator la Outside Magazine.

te, lumea din spatele faţadei, o lume a vieţii şi morţii şi a lucrurilor esenţiale“.

Să priveşti închipuirile despre animale de pradă printr-o perspectivă de clasă este ceva nou şi interesant, dar Buhs exagerează.

Tuturor le place o poveste bună cu monştri.

Trebuie să-i mulţumim creierului uman pentru măsura în care Bigfoot a depăşit limitele de rasă, de sex şi de geografie. Am evoluat împreună cu animalele de pradă şi există ceva în esenţa noastră primitivă care nu poate uita frica de a fi vânat. Acolo unde nu exis-

Să crezi în Bigfoot, spune Buhs, era o modalitate de a dispreţui savanţii efeminaţi şi sceptici. tă prădători, îi inventăm şi am făcut aceasta întotdeauna, de la Grendel la Godzilla.

Ne-am biruit prădătorii naturali, astfel că majoritatea monştrilor noştri şi-au pierdut acum colţii. Mănâncă prăjituri, le cântă copilaşilor şi îl imită pe Mike Myers în filme de succes. I-am umplut de romantism. În anii lui de decădere, pe măsură ce tot mai multe mărturii au fost demascate ca fiind farse, Bigfoot a ajuns să simbolizeze „omul verde“, notează Buhs, purtător al obiceiurilor pe cale de dispariţie şi al misterelor pustietăţilor. Pe lângă asta, se pricepea de h minune să facă reclamă la bere.

Romane poliţiste

Marilyn Stasio

Crimă, scrise ea pe blog Dintre toate fiarele ce pândesc, nici una nu e mai înspăimântătoare decât un adolescent nemulţumit, înciudat şi înarmat. Lăsând altora profunda analiză psihologică a unor asemenea ucigaşi în serie, Jeffery Deaver îşi îndreaptă atenţia, în ROADSIDE CROSSES (SIMON & SCHUSTER, 26.95 $), spre cauzele

sociale care îi fac să se dezlănţuie.

Cineva de pe pitoreasca Peninsulă Monterey ridică plăcuţe comemorative pe autostradă pentru victimele atacurilor violente care nu s-au petrecut încă şi rezolvarea acestui mister morbid cade în sarcina lui Kathryn Dance şi a colegilor ei de la Biroul de Investigaţii din California. Folosindu-şi priceperea în chinestezie la interviervarea elevilor de la liceul local, Dance constată, după limbajul corporal al acestora, că mint în legătură cu ceva. Copiii sunt mai sinceri atunci când intră pe The Chilton Report, un blog unde toată lumea îl atacă pe Travis Brigham, „ciudatul absolut“ şi „ratatul“ care conducea maşina în care doi colegi de clasă au fost ucişi într-un recent accident pe autostradă. Când Travis fuge cu bicicleta, poliţiştii sunt convinşi că au găsit criminalul.

Surprinzător, isteaţa Kathryn e o novice în privinţa blogosferei şi un chipeş specialist în calculatoare, dr. Jonathan Boling, trebuie adus din lumea academică pentru a o iniţia în acest domeniu tainic. Şi face o treabă foarte bună, instruind-o cu răbdare în limbajul şi tehnica networking-ului social şi a ironiilor dure de pe internet, care pot dezechilibra o personalitate instabilă. Când devine evident că cyberbătăuşii care urlă după sângele lui Travis sunt ei înşişi ţinte facile pentru ucigaş, Dance îşi aminteşte cuvintele lui Boling: „Divulgăm prea multă informaţie despre noi online. Mult prea multă“.

Odată ce analizează etica jurnalistică a bloggerilor mesianici precum moralizatorul ipocrit din spatele The Chilton Report, Deaver trece la site-uri web de realitate alternativă ca DimensionQuest, jocul violent cu roluri de care Travis e dependent. Când Boling o avertizează pe Dance că Travis „ar putea să-şi piardă reperele dintre lumea artificială şi lumea reală“, autorul se apropie de fenomene din viaţa reală precum centrele de jocuri pe calculator şi capsulele cu jocuri care îi transformă pe jucători în roboţi. Dar Deaver, cunoscător în-

tr-ale tehnicii, este un jucător mult prea priceput pentru a mustra pe cineva pentru că se joacă prea mult şi, prin câteva strălucite manevre de intrigă, contracarează toate avertismentele privind bloggerii războinici şi gamerii cu priviri fixe prin argumente bine întemeiate în apărarea lor – şi se îndoieşte cu adevărat în privinţa aplecării lor spre crimă. Ca şi cei mai buni jucători ai săi, are una dintre acele minţi amatoare de enigme în care nu poţi avea încredere.

Oameni Duri de la râul Powder se ţine în fiecare vineri seară. Walt încasează câţiva pumni când e prins într-una din aceste lupte, dar are parte de o cursă nebunească cu un cal magnific. Iar la final, într-una din acele surpinzătoare note ornamentale care împiedică această serie să devină o aiureală cu nişte cowboy, cântecul unei ciocârlii îl dă de gol pe criminal.

Naratorul îndrăzneţ şi înfricoşătorul cadru istoric din A TRACE OF SMOKE (FORGE/TOM DOHERTY, 24.95 $) vă pot face să treceţi de

„Divulgăm prea multă informaţie despre noi online“, află eroina lui Deaver. „Mult prea multă“.

Peisajul – şi tipul solid care se află în prim-plan – reprezintă motivul pentru care revenim la romanele poliţiste clasice ale lui Craig Johnson. Toate cărţile din această serie se petrec în Wyoming, iar protagonist este Walt Longmire, şeriful Absaroka County, pe care e bine să-l ai de partea ta dacă eşti o femeie jocheu de talie mondială, închisă pentru că ţi-ai împuşcat soţul după ce acesta a dat foc grajdului cu caii înăuntru. Asta i se întâmplă în THE DARK HORSE (VIKING, 24.95 $) lui Mary Barsad, care refuză să vorbească despre baia de sânge, lăsându-l pe şerif să investigheze în stilul său nonconformist.

Lucrând sub acoperire, Walt întâlneşte nişte personaje ursuze într-un bar unde berea se serveşte numai la cutie („Nimeni n-a fost rănit vreodată aruncând o cutie şi nimeni de prin părţile astea n-a aruncat vreodată una plină“), iar Concursul de Bătaie pentru

scrisul stângaci al primului roman poliţist de Rebecca Cantrell.

Desfăşurându-se în Berlin în 1931, sordida poveste e narată de Hannah Vogel, reporter de investigaţii la Berliner Tageblatt. Crima pe care o investighează în secret se petrece în familie: uciderea fratelui ei mic, un cântăreţ de cabaret care era poate un homosexual prea notoriu pentru climatul politic al oraşului. „Ăsta nu e un joc“, o avertizează iubitul lui mai vârstnic. „Vor fi cu adevărat consecinţe pentru noi toţi“. După ce-i răspunde în acelaşi dialog plin de clişee, Hannah îi ignoră sfatul şi şi-l face duşman pe Ernst Röhm, brutalul şef al cămăşilor brune ale lui Hitler. Fără a devia prea mult de la formula femeii-înpericol, Cantrell o introduce într-un context neobişnuit de animat, lăsând-o pe Hannah să povestească despre decadenţa lumii ei fără a-şi pierde viaţa – sau minţile.

Cu atâţia experţi criminalişti etalându-şi abilităţile extraordinare, e o plăcere rară să te afli în faţa unei poveşti poliţiste tradiţionale, în care munca serioasă de poliţie duce la rezolvarea unei crime. Inspectorul Hal Challis conduce operaţiunile într-o excelentă serie australiană scrisă de Garry Disher. Aşa cum arată BLOOD MOON (SOHO, 24 $) , munca de echipă coordonată ca la carte e cea care duce la prinderea ucigaşului unei agente a comisiei funciare Waterloo, o femeie interesată care împărtăşea îngrijorarea lui Challis privind agresiva dezvoltare imobiliară a Peninsulei Mornington şi a noilor îmbogăţiţi care vor această dezvoltare. Romanul nu conţine împuşcături. Doar drama oamenilor din clase sociale diferite încleştaţi în lupta dată pentru şcoli, servicii, plaje, privelişti – şi un stil h de viaţă care deja a apus.

ILUSTRAŢIE DE CHRISTOPH NIEMANN

19

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

CĂRŢI ILUSTRATE

Săpt. în top

1

LISTEN TO THE WIND: THE STORY OF DR. GREG AND „THREE CUPS OF TEA“ de Greg Mortenson şi Susan L. Roth (Dial, 16.99 $) O şcoală se dezvoltă în Pakistan. (Vârsta: 4 – 8 ani)

2

EXPLORER EXTRAORDINAIRE! de Jane O’Connor, 4 ilustrată de Robin Preiss Glasser (HarperCollins, 12.99 $) Fancy Nancy în mijlocul naturii, în cea mai bună tradiţie a marilor exploratori. (Vârsta: 4 – 7 ani)

18

Cărţi pentru copii Săpt. aceasta

8 iunie 2009

LECTURI UŞOARE

Săpt. în top

1

TWILIGHT: DIRECTOR’S NOTEBOOK de Catherine 10 Hardwicke (Little, Brown, 17.99 $.) Despre realizarea filmului Twilight. (Vârsta: 9 – 12 ani)

2

MILES TO GO de Miley Cyrus (Disney-Hyperion, 24.95 $) Viaţa lui Miley Cyrus. (Vârsta: 9-12 ani)

3

THIRTEEN REASONS WHY de Jay Asher (Razorbill, 31 16.99 $) Înainte de a se sinucide, o fată trimite mesaje audio explicative către 13 persoane. (Vârsta: de la 14 ani)

4

WINGS de Aprilynne Pike (HarperCollins, 16.99 $) Educaţie la domiciliu şi dragoste supranaturală, cu surprize ştiinţifice la nivel celular. (Vârsta: de la 12 ani)

12

3

THE CURIOUS GARDEN scrisă şi ilustrată de Peter Brown (Little, Brown, 16.99 $) Un băiat, Liam, îngrijeşte o grădină aflată în paragină, transformând-o într-una roditoare. (Vârsta 4-8 ani)

4

80 GALLOP! scrisă şi ilustrată de Rufus Butler Seder (Workman, 12.95 $) Animalele par să se mişte la răsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 – 8 ani)

5

THE GRAVEYARD BOOK de Neil Gaiman, ilustrată 34 de Dave McKean (HarperCollins, 17.99 $) Ca să evite un asasin, un băiat locuieşte în cimitir. (Vârsta: de la 10 ani)

5

FRECKLEFACE STRAWBERRY AND THE DODGEBALL BULLY de Julianne Moore şi LeUyen Pham (Bloomsbury, 16.99 $) Dodgeball înfricoşător. Dodgeball păros. Foarte, foarte dodgeball. (Vârsta: 4 – 8 ani)

3

6

THE HUNGER GAMES de Suzanne Collins (Scholastic, 17.99 $) Într-un viitor distopic o fată luptă pentru supravieţuire, în direct la TV. (Vârsta: de la 12 ani)

37

6

SWING! scrisă şi ilustrată de Rufus Butler Seder (Workman, 12.95 $) Copiii par să se mişte la răsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 – 8 ani)

32

7

4

7

DUCK! RABBIT! de Amy Krouse Rosenthal, ilustrată Tom Lichtenheld (Chronicle, 16.99 $) Care este? Totul depinde de cum priveşti. (Vârsta: de la 3 ani)

THE AWAKENING de Kelley Armstrong (HarperCollins, 17.99 $) O fată cu modificări genetice, care vede fantome, jonglează cu un set complicat de încercări ale adolescenţei. (Vârsta: de la 12 ani)

3

8

8

LLAMA LLAMA MISSES MAMA scrisă şi ilustrată de Anna Dewdney (Viking, 16.99 $) O creatură mică merge la grădiniţă. (Vârsta: de la 2 ani)

4

BLOODHOUND de Tamora Pierce (Random House, 6 18.99 $) Continuarea aventurilor lui Beka Cooper, care îşi dezvoltă „natura de terrier” într-o direcţie mai sensibilă în această carte poliţistă. (Vârsta: de la 12 ani)

9

3 AIRHEAD: BEING NIKKI de Meg Cabot (Point, 16.99 $) O fată inteligentă este copleşită de teme pentru şcoală, mistere de rezolvat şi prezentări de modă care au apărut datorită corpului pe care l-a obţinut în circumstanţe neobişnuite. (Vârsta: de la 12 ani)

10

CHASING THE BEAR de Robert B. Parker (Philomel, 14.99 $) Spenser, detectivul paticular, în tinereţe.

(Vârsta: de la 12 ani)

6

9

LADYBUG GIRL AND BUMBLEBEE BOY de David 11 Soman şi Jacky Davis (Dial, 16.99 $) Întâlnirea unui duo dinamic la locul de joacă. (Vârsta 3- 5 ani)

10

NAKED MOLE RAT GETS DRESSED scrisă şi ilustra- 15 tă de Mo Willems (Disney-Hyperion, 16.99 $) Rozătorul ca individualist îmbrăcat pretenţios. (Vârsta: de la 3 ani)

CĂRŢI BROŞATE

3

1

SERII

1

LOCK AND KEY de Sarah Dessen (Speak, 8.99 $) Pierderile şi schimbările fisurează cinismul lui Ruby.

(Vârsta: de la 12 ani)

2

1

THE TWILIGHT SAGA de Stephenie Meyer (Megan 94 Tingley/Little Brown, ed. cart. şi broş.) Vampiri şi vârcolaci la liceu. (Vârsta: de la 12 ani)

2

THE BOOK THIEF de Markus Zusak (Knopf, 11.99 $) O 89 fată salvează cărţi de la o incendiere nazistă şi le împarte cu un bărbat evreu, fugar. (Vârsta: de la 14 ani)

2

PERCY JACKSON & THE OLYMPIANS de Rick 98 Riordan (Disney-Hyperion, ed. cart. şi broş.) Luptând cu monştri mitologici. (Vârsta: 9 – 12 ani)

3

EVERMORE de Alyson Noël (St. Martin’s Griffin, 9.95 $) Nemuritori la şcoală. (Vârsta: de la 12 ani)

16

3

4

DIARY OF A WIMPY KID scrisă şi ilustrată de Jeff Kinney (Abrams, doar ed. cart.) Despre pericolele adolescenţei, în caricaturi. (Vârsta: 9 – 12 ani)

THREE CUPS OF TEA: YOUNG READERS EDITION de Greg Mortenson şi David Oliver Relin (Puffin, 8.99 $) Un fost alpinist ridică şcoli în satele din Pakistan şi Afganistan. (Vârsta: 9 – 12 ani)

18

4

HOUSE OF NIGHT de P. C. şi Kristin Cast (St. Martin’s 39 Press, ed. broş. şi cart.) Vampiri la şcoală. (Vârsta: de la 14 ani)

5

THE BOY IN THE STRIPED PAJAMAS de John 29 Boyne (David Fickling/ Random House, 8.99 $) Un băiat îşi pierde inocenţa în vremuri grele. (Vârsta: de la 12 ani)

5

6

THE MYSTERIOUS BENEDICT SOCIETY de Trenton Lee Stewart, ilustrată de Carson Ellis (Megan Tingley/Little, Brown, 6.99 $) Copii cu har într-o misiune. (Vârsta: 9 – 12 ani)

THE MORTAL INSTRUMENTS de Cassandra Clare (McElderry/Simon & Schuster, ed. cart. şi broş.) O lume a demonilor şi a războinicilor.

(Vârsta: de la 14 ani)

40

6

PENDRAGON de D. J. MacHale (Aladdin, ed. cart. şi broş.) Un adolescent călătoreşte prin timp şi spaţiu.

(Vârsta: de la 10 ani)

73

7

THE ABSOLUTELY TRUE DIARY OF A PART-TIME INDIAN scrisă de Sherman Alexie, ilustrată de Ellen Forney (Little, Brown, 8.99 $) Un băiat părăseşte rezervaţia de indieni pentru a merge la o şcoală de copii albi. (Vârsta: de la 12 ani)

9

7

NIGHT WORLD de L. J. Smith (Simon Pulse, doar ed. broş.) Rase supranaturale formează societăţi secrete.

(Vârsta: de la 14 ani)

24

8

GLASS de Ellen Hopkins (Simon Pulse, 9.99 $) Un roman captivant în versuri. (Vârsta: de la 14 ani)

7

8

VAMPIRE KISSES de Ellen Schreiber (Katherine Tegen/HarperTeen, ed. cart. şi broş.) O dragoste adolescetină neobişnuită. (Vârsta: de la 12 ani)

9

UP de Jasmine Jones (Random House, 4.99 $) Transpunerea unui film într-un roman. (Vârsta: 8 – 12 ani)

1

9

10

WARRIORS de Erin Hunter. (HarperCollins, ed. cart. 73 şi broş.) Patru clanuri de pisici războinice aşteaptă să se întâlnească cu StarClan. (Vârsta 10 – 14 ani)

THE MYSTERIOUS BENEDICT SOCIETY AND THE PERILOUS JOURNEY de Trenton Lee Stewart, ilustrată de Diana Sudyka (Megan Tingley/Little, Brown, 6.99 $) Un geamăn rău produce pagube. (Vârsta: 9 – 12 ani)

4

10

MAXIMUM RIDE de James Patterson (Little Brown, ed. cart. şi broş.) Copii înaripaţi încearcă să salveze lumea. (Vârsta: de la 10 ani)

19

9

2

55

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna care s-a încheiat pe 23 mai, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes.com/books. Toate cele patru liste de cărţi pentru copii apar în fiecare săptămână pe site-ul Book Review. Editorii au furnizat categoriile de vârstă pentru titlurile respective.

TBR: Din culise AICI ŞI ACUM: Lee Child l-a descris odată

pe Jack Reacher – veteranul singuratic şi violent care hoinăreşte prin thrillerele lui Child îndreptând neregulile – ca pe genul de tip care „are oroare de a fi împovărat chiar şi cu cel mai mic lucru. El evită până şi curăţătoriile chimice deoarece ar fi nevoit să se întoarcă acolo la o dată viitoare“. De altfel, rufele lui murdare sunt destul de interesante pentru cititorii care vizitează site-ul lui Child. De curând, pe forumul fanilor, cineva nota: „El poartă hainele zile la rând şi apoi le aruncă atunci când devin murdare. Dar ce face cu lenjeria de corp?

Oare poartă aceeaşi pereche de chiloţi zile întregi înainte să îi arunce? Bleah!“ (o cititoare pe nume Becky a răspuns „Poate că omul nu poartă chiloţi!“) Child – care sare direct pe primul loc al listei de ficţiune cu a 13-a carte cu Reacher, Gone Tomorrow – îşi produce seria într-un ritm tipic genului thriller, de un volum pe an.

Este aproximativ aceeaşi frecvenţă pe care a stabilit-o în 2000-2004 cu un cu totul alt tip de a scrie: scrisori adresate ziarului The New York Times în care îi critica pe George W. Bush şi pe diverşi alţi purtători ai mesajului aripii drepte. Prima sa lovitură a fost îndreptată către o emisiune radio: „Mi-aş dori să putem găsi tehnologia digitală necesară îndepărtării automate a vocii lui Rush Limbaugh şi în emisunea lui radio. Atunci am putea asculta doar pauzele şi reclamele“, spunea într-o scrisoare publicată pe 13 ianuarie 2000. „Aş prefera asta“.

NU E UN DEGENERAT: „Cartea asta s-ar

putea să vă surprindă dacă m-aţi văzut doar în emisiunea mea de la CNN“, scrie Larry King la începutul noii sale autobiografii My Remarkable Journey (care intră săptămâna aceasta pe locul 6 în lista de nonficţiune). „Dar dacă nu aş fi intrat în televiziune, probabil aş fi devenit un comic. Să fac oamenii să râdă este încă cea mai mare lovitură a mea“. Bineînţeles, poţi fi şi comic şi realizator de emisiuni – întrebaţi-l pe Jon Stewart. Când King l-a vizitat luna trecută pe Stewart la The Daily Show pentru a-şi promova cartea, cei doi au purtat o adevărată bătălie verbală disputând ideea că multiplele căsătorii ale lui King şi trecutul său de împătimit al jocurilor de noroc l-au făcut un degenerat. „Cunosc degeneraţi“, a spus King, „dar nu am fost niciodată unul“.

Stewart a insistat. „Pentru mine, asta sună ca o poveste moralistă“, a spus, rezumând un pasaj în care King acceptă bani destinaţi contribuţiilor politice: „Iei banii şi plăteşti datoriile de la jocurile de noroc“. King a rămas un moment împietrit, apoi s-a lăsat pe spate şi a clătinat din cap. „Nu, i-am mituit pe cei de la taxe şi impozite“, a zis el.

PRIMUL ÎN VERS: Înainte de moartea

sa, în luna ianuarie, John Updike era o prezenţă constantă în topul bestsellerurilor, plasându-şi aici 15 romane, de-a lungul anilor. Acum îşi face o apariţie postumă în vârful unui altfel de top al bestsellerurilor.

Potrivit site-ului Fundaţiei pentru Poezie, care compilează săptămânal topurile celor mai bine vândute cărţi de poezie din ţară, cartea lui Updike Endpoint: And Other Poems era pe locul 1 la începutul lunii mai. În recenzia acestei cărţi pentru noi, Clive James era impresionat. „Într-un singur poem el a făcut suficient de mult încât să demonstreze nu numai că avea în cap toată tradiţia poeziei de limbă engleză, avea şi mijloace să o îmbogăţească“, a scris James.

GREGORY COWLES

Ediţii cartonate

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

FICŢIUNE

Săpt. trecută

1

GONE TOMORROW de Lee Child (Delacorte, 27 $) Jack Reacher descoperă o conspiraţie ce datează din timpul războiului sovietic din Afganistan.

2

WICKED PREY de John Sandford (Putnam, 27.95 $) Lucas Davenport, un detectiv din Minneapolis, se confruntă cu haosul produs de Convenţia Republicană.

3

Săpt. în top

Săpt. aceasta

8 iunie 2009

NONFICŢIUNE

Săpt. trecută

Săpt. în top

1

1

LIBERTY AND TYRANNY de Mark R. Levin (Threshold Editions, 25 $) Un manifest conservator scris de gazda unui talk-show, preşedinte al Landmark Legal Foundation.

2

9

1

2

2

OUTLIERS de Malcolm Gladwell (Little, Brown, 27.99 $) De ce unii oameni au succes – ţine de noroc şi de împrejurările favorabile – de la autorul volumului Blink.

4

27

THE 8TH CONFESSION de James Patterson şi Maxine Paetro (Little, Brown, 27.99 $) Detectivul Lindsay Boxer şi Clubul Feminin al Crimei investighează două omoruri.

4

4

3

RESILIENCE de Elizabeth Edwards (Broadway, 22.95 $) Lupta cu provocările vieţii, printre care cancerul şi infidelitatea soţului.

1

3

4

DEAD AND GONE de Charlaine Harris (Ace, 25.95 $) Sookie Stackhouse îl caută pe ucigaşul unui vârcolac-panteră.

3

3

4

THE GIRLS FROM AMES de Jeffrey Zaslow (Gotham, 26 $) O prietenie de durată într-un grup de femei din Midwest.

5

5

5

CEMETERY DANCE de Douglas Preston şi Lincoln Child (Grand Central, 26.99 $) Agentul FBI Aloysius Pendergast investighează uciderea unui reporter de la Times.

2

2

5

3

8

6

FIRST FAMILY de David Baldacci (Grand Central, 27.99 $) Foşti agenţi ai Serviciilor secrete, acum detectivi particulari, caută un copil răpit în timpul unei petreceri la Camp David.

ALWAYS LOOKING UP de Michael J. Fox (Hyperion, 25.99 $) Despre ultimii 10 ani din viaţa lui Fox; despre lupta sa cu boala Parkinson şi despre munca de activist prin intermediul fundaţiei sale.

5

5

6

7

THE HOST de Stephenie Meyer (Little, Brown, 25.99 $) O femeie nu capitulează în faţa extratereştrilor care au preluat controlul asupra minţilor şi trupurilor majorităţii oamenilor.

MY REMARKABLE JOURNEY de Larry King cu Cal Fussman (Weinstein, 27.95 $) De la Brooklyn-ul din perioada Depresiei la Larry King Live.

7

7

7

4

8

PYGMY de Chuck Palahniuk (Doubleday, 24.95 $) În această satiră, terorişti dintr-o ţară totalitară pătrund în regiunea Midwest sub aparenţa unor studenţi participanţi la un program de schimb de studii.

LOSING MUM AND PUP de Christopher Buckley (Twelve, 24.99 $) O biografie a vieţii şi morţii părinţilor autorului, Patricia şi William F. Buckley.

6

8

6

4

9

THE SIGN de Raymond Khoury (Dutton, 26.95 $) Este oare o apariţie ce a fost văzută în toată lumea un semn de la Dumnezeu, ori este legată de un misterios proiect de înaltă tehnologie?

THE END OF OVEREATING de David A. Kessler (Rodale, 25.95 $) Despre modul în care consumul grăsimilor, zaharurilor şi sării ne afectează mintea şi corpul şi încurajează exagerările.

1

9

10

2

10*

SEDUCING AN ANGEL de Mary Balogh (Delacorte, 23$) În Anglia din perioada Regency, Stephen Huxtable se îndrăgosteşte de o femeie ce îşi doreşte să devină curtezană şi care fusese acuzată de crimă.

HORSE SOLDIERS de Doug Stanton (Scribner, 28 $) Un mic grup de soldaţi ai Forţelor Speciale a luptat călare cu talibanii la scurt timp după 11 septembrie.

1

10*

UNFINISHED BUSINESS de James Van Praagh (HarperOne, 24.99 $) Învăţaţi cum să trăiţi din lumea spiritelor.

THE HELP de Kathryn Stockett (Amy Einhorn/Putnam, 24.95 $) O tânără femeie albă şi două servitoare de culoare în Mississippi anilor 1960.

A BOLD FRESH PIECE OF HUMANITY de Bill O’Reilly (Broadway, 26 $) Comentatorul de la Fox News despre educaţia şi cariera sa.

32

8

11

9

11

TEA TIME FOR THE TRADITIONALLY BUILT de Alexander McCall Smith (Pantheon, 23.95 $) Cel de-al zecelea roman din seria Agenţia de detective nr. 1.

5

COLUMBINE de Dave Cullen (Twelve, 26.99 $) O relatare completă a masacrului de la Columbine, zece ani mai târziu.

7

8

12

8

12

13*

ASSEGAI de Wilbur Smith (Thomas Dunne/St. Martin’s, 27.95 $) În preajma Primului Război Mondial, un ghid de vânătoare profesionist din estul britanic al Africii spionează un client german şi pe misterioasa sa amantă.

9

PRISONER OF THE STATE de Zhao Ziyang (Simon & Schuster, 26 $) O biografie scrisă de fostul premier ce s-a opus masacrului din Piaţa Tiananmen.

14

14

ROAD DOGS de Elmore Leonard (William Morrow, 26.99 $) Cundo Rey şi Jack Foley, personaje din romanele anterioare ale lui Leonard, au ieşit din închisoare, trăiesc cu Dawn Navarro în Venice Beach şi, probabil, încearcă să se îndrepte.

ARE YOU THERE, VODKA? IT’S ME, CHELSEA de Chelsea Handler (Simon Spotlight Entertainment, 24.95 $) Eseuri umoristice personale ale actriţei de stand-up comedy.

13

15

BORN TO RUN de Christopher McDougall (Knopf, 24.95 $) Secretele alergării pe distanţe mari dezvăluite de un trib indian mexican.

1

15*

JUST TAKE MY HEART de Mary Higgins Clark (Simon & Schuster, 25.95 $) Un asistent de procuror, care suferise un transplant de inimă, descoperă că viaţa sa este în pericol, când anchetează un caz de crimă.

11

16*

HOW THE MIGHTY FALL de Jim Collins (Jim Collins/ HarperCollins, 23.99 $) Procesul de prăbuşire a companiilor este alcătuit din mai multe stadii, iar declinul lor poate fi detectat şi stopat. (†)

1

13

54

3

2

2

7

1

1

1

15

42

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna încheiată pe 23 mai, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile de gen); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes.com/books.

Selecţia editorilor Cărţi recente care ne-au stârnit interesul EIFFEL’S TOWER: And the World’s Fair Where Buffalo Bill Beguiled Paris, the Artists Quarreled, and Thomas Edison Became a Count de Jill Jonnes (Viking, 27.95 $) Cu detalii splendide, Jonnes analizează importanţa turnului în perioada sa istorică.

THE LITTLE STRANGER de Sarah Waters (Riverhead, 26.95 $) În acest roman despre anxietatea de după război, membrii unei familii decadente din înalta clasă englezească încep să moară din cauze nenaturale în casa lor înfricoşătoare.

SUMMER WORLD: A Season of Bounty de Bernd Heinrich (Ecco/HarperCollins, 26.99 $) Un psiholog specializat în comportamentul insectelor scoate la iveală o revărsare a vieţii din ceea ce unii mai puţin familiarizaţi ar putea privi ca fiind o pădure nordică obişnuită.

BOTTOM OF THE NINTH: Branch Rickey, Casey Stengel, and the Daring Scheme to Save Baseball From Itself de Michael Shapiro (Times Books/Holt, 26 $) Rickey a promovat ideea creării unei noi Ligi. Stengel a încercat să câştige un ultim campionat. Ambii au eşuat.

PEDALING REVOLUTION: How Cyclists Are Changing American Cities de Jeff Mapes (Oregon State University, ed. broş., 19.95 $) Argumente în sprijinul celor care şi-ar dori să facă străzile oraşului mai prietenoase pentru biciclişti.

THE FAMILY MAN de Elinor Lipman (Houghton Mifflin Harcourt, 25 $) Eroul homosexual al comediei sociale excentrice a lui Lipman reia contactul cu adorata sa fiică sa vitregă şi culege dragostea din plin.

THE LAST SUPPER: A Summer in Italy de Rachel Cusk (Farrar, Straus & Giroux, 25 $) Cusk evadează din monotona Anglie în regiunea Toscana, pentru a savura peisajul, vremea, mâncarea şi, mai mult decât orice altceva, arta.

ROAD DOGS de Elmore Leonard (Morrow/ HarperCollins, 26.99 $) Dincolo de sex, violenţă şi bani, romanul lui Leonard explorează probleme legate de adevăr şi loialitate.

THE LAST DICKENS de Matthew Pearl (Random House, 25 $) Acest thriller istoric dezbate chestiunea modului în care Dickens ar fi încheiat Edwin Drood.

Recenziile acestor cărţi şi ale altora apărute recent sunt pe web: nytimes.com/books

21

Raftul cu ediţii broşate TERROR AND CONSENT: The Wars for the Twenty-First Century de Philip Bobbitt (Anchor, 18 $) În „cea mai profundă carte...pe tema politicii externe americane din momentul atacului din 11 septembrie“, potrivit criticului nostru Niall Ferguson, Bobbitt (în poză) susţine că terorismul modern reprezintă „o ameninţare fără precedent la adresa umanităţii“. S-ar putea să fim nevoiţi să limităm libertăţile civile pentru a câştiga războiul necesar împotriva terorismului, spune el. Totuşi, el crede că în acest război, Statele Unite nu trebuie să îşi încalce angajamentul de a respecta legea şi nu pot purta singure acest război. A patra carte a lui Bob Woodward despre administraţia Bush, THE WAR WITHIN: A Secret White House History 2006-2008 (Simon & Schuster, 16 $), explorează dezbaterile interne ale administraţiei despre războiul din Irak. „El a oferit cititorilor convorbirile şi documentele de care avem nevoie pentru a trage propriile concluzii“, scrie Jill Abramson în Book Review, numind cele patru cărţi ale lui Woodward „cea mai completă relatare de până acum a preşedinţiei Bush şi a războiului care pare a fi moştenirea sa cea mai importantă“.

THE LAZARUS PROJECT de Aleksandar Hemon (Riverhead, 16 $) Protagonistul

lui Hemon, un imigrant bosniac în Chicago, se străduieşte să scrie despre uciderea unui suspect anarhist în 1908, o întâmplare reală. Romanul, a treia carte a lui Hemon în a doua sa limbă, engleza, este „remarcabil şi o cronică deosebit de plăcută despre disperare şi pierderea speranţei, plin de umor şi de glume, dar nespus de trist“, a spus criticul nostru Cathleen Schine.

AUDITION: A MEMOIR de Barbara Walters (Vintage, 15.95 $) Walters combină con-

fesiunile despre familie – probleme cu tatăl său celebru, sora cu dificultăţi de creştere şi fiica adolescentă dezechilibrată, mariajele eşuate – cu detalii de culise despre numeroasele celebrităţi pe care le-a inervievat. Cărţii i-ar fi putut folosi „ceva mai multă francheţe acidă“, scria Janet Maslin în The Times, dar oricum prezintă un portret şarmant al „unei femei abile şi calculate cu un impecabil simţ al sincronizării“.

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

FICŢIUNE FORMAT CLASIC

Săpt. în top

Săpt. aceasta

ANGELS AND DEMONS de Dan Brown (Pocket, 15 9.99 $) Un savant încearcă să salveze Vaticanul de uneltirile unei societăţi secrete.

2

THE SHACK de William P. Young (Windblown Media, 53 14.99 $) Un bărbat a cărui fiică a fost răpită este invitat, în aparenţă de către Dumnezeu, într-o cabană izolată. (†)

2

MY SISTER’S KEEPER de Jodi Picoult (Pocket, 7.99 $) O fată îşi dă părinţii în judecată după ce află că ei intenţionează ca ea să îşi doneze un rinichi.

3

VISION IN WHITE de Nora Roberts (Berkley, 16 $) O fotografă de nunţi se îndrăgosteşte de fratele viitoarei mirese; prima carte din seria Bride Quartet.

4

3

SAIL de James Patterson şi Howard Roughan (Vision, 4 9.99 $) O vacanţă pe mare se transformă într-un dezastru.

4

PRIDE AND PREJUDICE AND ZOMBIES de Jane Austen şi Seth Grahame-Smith (Quirk, 12.95 $) Clasica poveste, redescrisă într-un „haos ultraviolent cu zombie“.

8

4

PHANTOM PREY de John Sandford (Berkley, 9.99 $) Detectivul din Minneapolis Lucas Davenport investighează o serie de ucideri ale unor tineri gotici.

5

MY SISTER’S KEEPER de Jodi Picoult (Washington 35 Square, 14 $) O fată îşi dă părinţii în judecată după ce află că ei intenţionează ca ea să îşi doneze un rinichi.

5

SAY GOODBYE de Lisa Gardner (Bantam, 7.99 $) Un 1 agent FBI urmăreşte un criminal care foloseşte păianjenii drept arme.

ANGELS AND DEMONS de Dan Brown (Pocket, 9.99 $) Un savant încearcă să salveze Vaticanul de uneltirile unei societăţi secrete.

6

THE LAST PATRIOT de Brad Thor (Pocket, 9.99 $) Scot Harvath, un super-agent de la Securitatea Naţională, este în căutarea unui secret străvechi ce ar putea înfrânge militanţii islamici.

1

6 7

UNACCUSTOMED EARTH de Jhumpa Lahiri 7 (Vintage Contemporaries, 15 $) Poveşti despre anxietate şi transformare prin care trec nişte părinţi bengalezi şi copiii lor americani.

7

DEAD UNTIL DARK de Charlaine Harris (Ace, 7.99 $) Sookie Stackhouse se îndrăgosteşte de un golan vampir.

26

8*

ODD HOURS de Dean Koontz (Bantam, 9.99 $) 4 Ciudatul Thomas, care poate să comunice cu morţii, confruntă forţele răului într-un oraş de pe coasta Californiei.

9

THE BOURNE SANCTION de Eric Van Lustbader (Grand Central, 9.99 $) Jason Bourne, personajul lui Robert Ludlum, urmăreşte un lider terorist musulman.

10

FROM DEAD TO WORSE de Charlaine Harris (Ace, 7 7.99 $) După o explozie mortală din timpul unui summit al vamipirilor, Sookie Stackhouse se confruntă cu un pericol.

11

LIVING DEAD IN DALLAS de Charlaine Harris (Ace, 21 7.99 $) Un vampir îi cere lui Sookie Stackhouse să îl găsească pe unul dintre camarazii săi, dispărut.

12

HOT MAHOGANY de Stuart Woods (Signet, 9.99 $) O 3 poveste plină de mister din seria care îl are ca protagonist pe Stone Barrington, a cărei acţiune se desfăşoară în lumea antichităţilor, a banilor vechi şi noi din New England.

13

4 JUST BREATHE de Susan Wiggs (Mira, 7.99 $) După eşecul căsătoriei sale, autoarea unei serii de benzi desenate fuge în California, unde o vor aştepta pasiunea şi surpriza.

14

CARELESS IN RED de Elizabeth George (Harper/ HarperCollins, 7.99 $) Detectivul Thomas Lynley, retras în Cornwall pentru a deplânge uciderea soţiei sale, se implică într-o investigaţie locală când descoperă cadavrul unui tânăr.

15*

THE BROKEN WINDOW de Jeffery Deaver (Pocket 4 Star, 9.99 $) Detectivii Lincoln Rhyme şi Amelia Sachs confruntă un criminal care înscenează crime oamenilor nevinovaţi.

16

AT LAST COMES LOVE de Mary Balogh (Dell, 6.99 $) 4 Margaret Huxtable şi infamul Earl de Sheringford se pregătesc de căsătorie, din motive total greşite.

17

BURNING WILD de Christine Feehan (Jove, 7.99 $) Un 4 miliardar cu abilităţi de metamorfozare în leopard simte o atracţie animalică pentru dădaca fiului său.

18

FATAL SECRETS de Allison Brennan (Ballantine, 1 7.99 $) În acest roman romantic plin de suspans, un specialist în emigraţie şi un agent FBI îşi unesc forţele pentru a lupta cu un lider al traficului de carne vie.

19

DARK SUMMER de Iris Johansen (St. Martin’s, 7.99 $) 5 Un medic veterinar îngrijeşte un câine rănit care are un secret uluitor.

7

LOVE THE ONE YOU’RE WITH de Emily Giffin (St. Martin’s Griffin, 13.95 $) Mariajul fericit al unei femei este tulburat când ea întâlneşte un fost iubit.

5

10

TESTIMONY de Anita Shreve (Back Bay, 14.99 $) Actele sexuale filmate pe o casetă declanşează un scandal la o şcoală preparatorie din Vermont.

3

11

8

dintre o pacientă bătrână şi medicul ei, într-un spital psihiatric pe cale de a fi închis, sunt în miezul acestui roman, finalist anul trecut la Man Booker Prize.

Femeia îşi rememorează viaţa, care oglindeşte istoria Irlandei în secolul 20, în timp ce doctorul îşi pune la îndoială profesia şi pe sine însuşi, iar toate acestea sunt narate într-un limbaj încântător.

CITY OF THIEVES de David Benioff (Plume, 15 $) Doi bărbaţi arestaţi în Rusia celui de-al Doilea Război Mondial trebuie să îndeplinească o misiune aparent imposibilă pentru a-şi salva vieţile.

12*

FIREFLY LANE de Kristin Hannah (St. Martin’s 20 Griffin, 14.95 $) O prietenie între două femei în nord-vestul Pacificului se întinde pe mai mult de trei decenii şi peste multe alegeri de viaţă.

DESCENT INTO CHAOS: The U.S. and the Disaster in Pakistan, Afghanistan, and Central Asia de Ahmed Rashid (Penguin, 18 $) Taliban (2000), o

13

8

THE SECRET SCRIPTURE de Sebastian Barry (Penguin, 15 $) Întâlnirile

HOSPITAL: Man, Woman, Birth, Death, Infinity, Plus Red Tape, Bad Behavior, Money, God, and Diversity on Steroids de Julie Salamon (Penguin, 16 $) Această măr-

turie reală şi captivantă despre viaţa în Centrul Medical Maimonides din Brooklyn, scrisă de un fost reporter cultural de la The Times, trece de la o dramă la alta.

THIS LAND IS THEIR LAND: Reports From a Divided Nation de Barbara Ehrenreich (Holt/Metropolitan, 15 $) Aceste scurte opinii scrise de autorul cărţii Nickel and Dimed se concentrează asupra aspectelor umane negative ale economiei noastre, cum ar fi omul care s-a lăsat arestat pentru a trăi mai confortabil în închisoare.

CANCEL YOUR OWN GODDAM SUBSCRIPTION: Notes & Asides From National Review de William F. Buckley Jr. (Basic, 16 $) Buckley, care a murit

în februarie 2008, răspundea ocazional scrisorilor cititorilor revistei National Review, pe care el a fondat-o, în rubrica sa“Note şi remarce“. Această colecţie include 40 de ani de scrisori preţioase (care trebuiau să fie „interogative, nebuneşti, confuze, enervante, picante“, spunea Buckley) şi răspunsuri.

THE TURNAROUND de George Pelecanos (Back Bay/Little, Brown, 14.99 $)

Părinţi şi copii din clasa muncitoare a Washingtonului sunt încă o dată subiecţii lui Pelecanos, dar de această dată scrie despre două familii, una de culoare şi cealaltă albă, şi oferă speranţa unei eliberări generaţionale. ELSA DIXLER

22

Săpt. în top

1

9

carte mai veche a lui Rashid, jurnalist pakistanez, a prezentat americanilor un grup de care puţini auziseră înainte de 11 septembrie. Acum Rashid a scris o istorie enciclopedică a Pakistanului şi a Afganistanului. Un critic cinic al administraţiei Bush şi în special al lui Donald Rumsfeld, Rashid ar prefera un angajament militar american mai mare şi mai mulţi bani pentru dezvoltare; el susţine de asemenea că Statele Unite ar trebui să ia în considerare posibilitatea negocierilor cu membrii moderaţi ai grupării talibane. THE END OF MANNERS de Francesca Marciano (Vintage Contemporaries, 14.95 $) Acest roman vivant şi sensibil cultural urmăreşte două jurnaliste în Afganistan în timp ce intervievează fete care au încercat să se sinucidă pentru a evita mariajele forţate.

FICŢIUNE FORMAT DE BUZUNAR

THE GUERNSEY LITERARY AND POTATO PEEL 3 PIE SOCIETY de Mary Ann Shaffer (Dial, 14 $) O jurnalistă îi întâlneşte pe membrii rezistenţei anti-naziste de pe insulă.

5

este valoarea încă unei biografii despre dependenţă?“se întreabă Carr, reporter Times specializat în media şi cultură. Răspunsul este că în cea de faţă Carr îşi foloseşte abilităţile jurnalistice pentru a reconstrui un trecut şi un sine pe care nu şi le aminteşte totdeauna. Bazat pe interviuri cu peste 60 de prieteni şi foşti asociaţi, el urmăreşte calea prin care Acel Tip, un drogat şi un soi de golan, a devenit Acest Tip, un familist cu o slujbă bună.

8 iunie 2009

1

OLIVE KITTERIDGE de Elizabeth Strout (Random House, 14 $.) O profesoară de matematică de a şaptea leagă cele 13 povestiri de pe coasta statului Maine; câştigătorul premiului Pulitzer pentru ficţiune în 2009.

THE NIGHT OF THE GUN: A REPORTER INVESTIGATES THE DARKEST STORY OF HIS LIFE. HIS OWN de David Carr (Simon & Schuster, 15 $) „Care

Ediţii broşate

SARAH’S KEY de Tatiana de Rosnay (St. Martin’s 15 Griffin, 13.95 $) Un jurnalist american contemporan investighează ce s-a întâmplat cu o fetiţă şi familia ei în timpul arestării evreilor din Paris, în 1942.

14

THE ALCHEMIST de Paulo Coelho (HarperOne, 88 13.95 $) Un ciobănaş spaniol călătoreşte în Egipt în căutarea unei comori.

15

7TH HEAVEN de James Patterson şi Maxine Paetro (Grand Central, 14.99 $) Detectivul Lindsay Boxer şi Clubul Femeilor Criminaliste vânează un incendiator.

16 17 18

7

THE ELEGANCE OF THE HEDGEHOG de Muriel 19 Barbery (Europa, 15 $) O tânără şi o portăreasă văduvă, amândouă în secret intelectuale, se împrietenesc.

CHASING HARRY WINSTON de Lauren Weisberger 2 (Downtown, 16 $) Trei prietene strălucitoare, femei în apropierea vârstei de 30 de ani din New York, fac un legământ că îşi vor schimba vieţile.

CERTAIN GIRLS de Jennifer Weiner (Washington Square, 15 $) O fată descoperă romanul sexy şi întrucâtva autobiografic pe care mama sa l-a scris cu ani în urmă.

7

19

PEOPLE OF THE BOOK de Geraldine Brooks (Penguin, 20 15 $) Un expert dezleagă secretele unui manuscris rar.

20

PUSH de Sapphire (Vintage Contemporaries, 12.95 $) O fată de 16 ani, analfabetă şi abuzată, care trăieşte în Harlem, întâlneşte un profesor care o ajută să îşi schimbe viaţa.

2

PRIVILEGE de Phillip Margolin (Harper, 20* EXECUTIVE 9.99 $) Un criminal în serie, supranumit Spintecătorul

1

3

4

4

3

din D.C., este în libertate în Washington, iar preşedintele Statelor Unite este unul dintre suspecţi.

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna încheiată pe 23 mai, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe nytimes.com/books.

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

NONFICŢIUNE

Săpt. în top

Ediţii broşate

8 iunie 2009 Săpt. în top

Săpt. aceasta

1

THREE CUPS OF TEA de Greg Mortenson şi David 121 Oliver Relin (Penguin, 15 $) Un fost alpinist clădeşte şcoli în sate din Pakistan şi Afganistan.

11

EAT, PRAY, LOVE de Elizabeth Gilbert (Penguin, 15 $)122 Călătoria de un an a scriitoarei, în căutarea sinelui, o poartă prin Italia, India şi Indonezia.

2

IN DEFENSE OF FOOD de Michael Pollan (Penguin, 15 $) Un manifest care ne îndeamnă: „Mâncaţi! Nu prea mult. În special vegetale“.

4

12

A WHOLE NEW MIND de Daniel H. Pink (Riverhead, 15 $) De ce care cei care îşi folosesc cu preponderenţă partea dreaptă a creierului – tipul creativ, conceptual – vor stăpâni viitorul.

3

AMERICAN LION de Jon Meacham (Random House, 18 $) Andrew Jackson la Casa Albă.

3

13

4

I HOPE THEY SERVE BEER IN HELL de Tucker 86 Max (Citadel/Kensington, 15.95 $) Viaţa văzută de un afemeiat beţiv şi egocentric.

90 MINUTES IN HEAVEN de Don Piper şi Cecil 135 Murphey (Revell, 12.99 $) Un preot povesteşte experienţa lumii de dincolo pe care a avut-o după un accident.

14

THE OMNIVORE’S DILEMMA de Michael Pollan (Penguin, 88 16 $) Urmărind mâncarea din pământ până în farfurie.

5

BLINK de Malcolm Gladwell (Back Bay/Little, Brown, 15.99 $) Importanţa instinctului în funcţionarea gândirii.

15*

THE POST-AMERICAN WORLD de Fareed Zakaria (Norton, 15.95 $) Despre ascensiunea Chinei şi a Indiei şi despre distribuirea puterii în lume.

6*

AN INCONVENIENT BOOK de Glenn Beck 2 (Threshold Editions, 19.99 $) Gazda conservatoare de talk-show-uri despre „cele mai mari probleme ale lumii“.

16

DREAMS FROM MY FATHER de Barack Obama 149 (Three Rivers, 13.95 $) Preşedintele povesteşte despre viaţa sa ca fiu al unui bărbat african şi al unei americance albe.

7

LONE SURVIVOR de Marcus Luttrell şi Patrick Robinson (Back Bay/Little, Brown, 15 $) Povestea dureroasă a unei operaţiuni Navy Seals în Afganistan.

29

17

SAME KIND OF DIFFERENT AS ME de Ron Hall, 32 Denver Moore şi Lynn Vincent (Nelson, 14.99 $) Prietenia neobişnuită dintre un vagabond şi un dealer de artă de succes, care s-au cunoscut într-un adăpost din Texas.

8

THE TIPPING POINT de Malcolm Gladwell (Back 242 Bay/Little, Brown, 14.95 $) Un studiu despre epidemiile sociale, cunoscute drept tendinţe pasagere.

18

GOD IS NOT GREAT de Christopher Hitchens (Twelve, 14.99 $) Religia văzută ca o forţă malignă.

9

THE MIDDLE PLACE de Kelly Corrigan (Voice, 22 14.95 $) Lupta unei femei cu cancerul – al ei şi al tatălui ei – o ajută să dobândească o nouă înţelepciune.

19

THE ZOOKEEPER’S WIFE de Diane Ackerman (Norton, 14.95 $) Despre cum un cuplu din Varşovia a adăpostit evrei şi membri ai Rezistenţei în timpul celui de-al Doi-lea Război Mondial.

20

THE AUDACITY OF HOPE de Barack Obama (Three 74 Rivers, 14.95 $; Vintage, 7.99 $) Preşedintele propune ca americanii să depăşească divizarea politică.

84

HORIZONTAL LIFE de Chelsea Handler 10* MY (Bloomsbury, 14.95 $) Un jurnal al aventurilor de-o

31

noapte.

29

3

6

27

Sfaturi, Cărţi practice şi Diverse Săpt. aceasta

EDIŢII CARTONATE

Săpt. în top

1

ACT LIKE A LADY, THINK LIKE A MAN de Steve 17 Harvey (Amistad/HarperCollins, 23.99 $) Sfaturi pentru relaţii de la gazda a emisiunii The Steve Harvey Morning Show.

2

Săpt. aceasta

EDIŢII BROŞATE

Săpt. în top

1

MASTER YOUR METABOLISM de Jillian Michaels şi 7 Mariska van Aalst (Crown, 26 $) Un plan de a înlătura toxinele şi de a reechilibra hormonii pentru a slăbi, scrisă de un antrenor de la emisiunea The Biggest Loser de pe NBC.

COOK YOURSELF THIN de personalul de la Lifetime 3 Television (Hyperion, 19.99 $) Cum să reduci consumul de calorii şi să-ţi îmbunătăţeşti sănătatea fără a sacrifica mâncarea pe care o iubeşti.

2

3

THE LAST LECTURE de Randy Pausch şi Jeffrey 59 Zaslow (Hyperion, 21.95 $) Gânduri despre importanţa „profitării de fiecare clipă“ ale lui Pausch, profesor la Carnegie, care a murit de cancer pancreatic la 47 de ani.

NATURALLY THIN de Bethenny Frankel şi Eve Adamson (Fireside, 16 $) Reguli şi reţete pentru a scăpa din capcana dietei, de la un star din The Real Housewives of New York City.

3

WHAT TO EXPECT WHEN YOU’RE EXPECTING 412 de Heidi Murkoff şi Sharon Mazel (Workman, 14.95 $) Sfaturi pentru viitorii părinţi. (†)

4

THE G-FREE DIET de Elisabeth Hasselbeck (Center Street, 24.99 $) Sfaturi despre evitarea consumului de gluten, de la gazda unei emisiuni TV, care suferă de boala celiacă.

4

THE LOVE DARE de Stephen Kendrick, Alex Kendrick 35 şi Lawrence Kimbrough (B&H, 14.99 $) O provocare pentru soţi ca 40 de zile să se iubească necondiţionat. (†)

5

THE SECRET de Rhonda Byrne (Atria/Beyond Words, 124 23.95 $) Legea atracţiei ca o cheie pentru a obţine ceea ce vrei.

5

HUNGRY GIRL 200 UNDER 200 de Lisa Lillien (St. Martin’s Griffin, 19.95 $) 200 de reţete cu mai puţin de 200 de calorii, pentru micul dejun, prânz, cină şi gustări.

6

WHEN EVERYTHING CHANGES, CHANGE 2 EVERYTHING de Neale Donald Walsch (EmNin, 19.95 $) „Schimbarea“ nu trebuie să echivaleze cu o „criză“.

6

SKINNY BITCH de Rory Freedman şi Kim Barnouin 98 (Running Press, 13.95 $) Sfaturi din lumea modelingului pentru o dietă vegetariană.

7

THE NOTICER de Andy Andrews (Thomas Nelson, 17.99 $) Andrews foloseşte ficţiunea, alegoria şi sfaturile pentru a descrie modul în care o schimbare de perspectivă poate modifica viaţa cuiva.

2

7

THE FIVE LOVE LANGUAGES de Gary Chapman 95 (Northfield, 13.99 $) Cum să-ţi comunici dragostea astfel ca partenerul să înţeleagă.

8

START WHERE YOU ARE de Chris Gardner cu Mim Eichler Rivas (Amistad/HarperCollins, 26.99 $) Despre cum să găseşti motivaţia să încerci noi provocări.

2

8

THE BIGGEST LOSER FAMILY COOKBOOK de Devin 11 Alexander şi Melissa Roberson (Rodale, 21.95 $) Despre cum se poate mânca sănătos şi ieftin, 125 de reţete şi sfaturi de la concurenţii din emisiunea The Biggest Loser.

9

THE TOTAL MONEY MAKEOVER de Dave Ramsey 11 (Nelson, 24.99 $) Despre cum să obţii o bunăstare financiară, nu prin reglări rapide ci printr-o abordare onestă a administrării banilor.

9

THE PURPOSE-DRIVEN LIFE de Rick Warren 50 (Zondervan, 14.99 $) Despre găsirea sensului în viaţă cu ajutorul lui Dumnezeu.

10

THANK GOD IT’S MONDAY! de Roxanne Emmerich (FT, 19.99 $) Indicaţii despre cum să creezi un climat pozitiv atât pentru angajaţi cât şi pentru clienţi.(†)

10

HEALING THE ADDICTED BRAIN de Harold C. Urschel III (Sourcebooks, 15.99 $) O abordare medicală tratează dependenţa de alcool şi de droguri ca pe o boală biologică.

3

1

11

6

1

23

Grafice

Nicholas Felton

Selecţii naturale De-a lungul ultimilor zece ani, industria editorială a trecut prin valuri după valuri de consolidări. Dar în interiorul uriaşelor conglomerate media există încă destulă biodiversitate – cel puţin aşa ne sugerează siglele pe care iubitorii de păsări şi animale le pot vedea pe cotorul cărţilor.

MAMIFERE

ba n ta m

penguin

ha rv il l sec ker

p hilomel

b lack swan

p u f f in

a ll en la n e

razorbill

Ş PI

R

ŞE

p iml ico

c o rg i

ye a r l ing

d ou b l eday

wat er b ro o k

everym a n ’s l ib r a ry

a l fr ed a . k nop f

s ea l

hutchinson

po c k et

i mage

l it tl e s imo n

th e d ia l

l i b ro s pa r a n i ño s

s imo n s po tl igh t

o rio n

IŞ LE

ROBOŢI

R PÂ

O VE

D E OP O M

R IE V I

I EŢ

R

BU

Ţ TA EN

M

LOFOFORATE

EG

IS

I

R FE

o rc h a r d

l a dyb i rd MOLUŞTE

TE RA

EB RT

VIERMI ROTUNZI

TI

O

R

na n a . ta lese

INSECTE ŞI MIRIAPOZI

TR

AMFIBIENI

a ng ry ro b o t

AR

ST ŢE

ECHINODERME

E

D O

OA SE

AP

CHELICERATE

TR

TE

grassetj eu n esse

PEŞTI CARTILAGINOŞI

lau r el- l ea f

CRUSTACEE

CROCODILI ŞI PĂSĂRI

PEŞTI OSOŞI

TE IO N

AM

ma rga r et k. mc el der ry

VIERMI PLAŢI w ell n ess c en t r a l FERIGI

I EN H U PE R

p o ppy

ST A

CI

éditions du c h ên e

ANIMALE

hamish ha milto n

LI C

l a rou s se

ALGE VERZI

v irgin

MUŞCHI

ivy

CNIDARI

ŞI

d u tton chil dr en ’s

CI

g r een wi l low

O

TI

PLANTE CU FLORI

EUCARIOTE

IA R

TE

EU

TE

BA CT

AN

si mon & sc hu ster

ER

PL

C BA AE

CH

harpercollins

AR

r a n d om ho u se

IA

R

EG N

U

L

PR

PLANTE FĂRĂ FLORI

v in tage

fi re b ir d

c l a rkso n pot t er

godsfield

penguin group hac h ette

sa lvat

VIAŢĂ

MITOLOGIE

24