Glasul Bisericii - nr. 00/2011

GLASUL BISERICII anul I, nr. 00

Programul Sfintelor Liturghii în perioada Crăciunului și a Anului Nou

Publicaţia comunităţii catolice din Buruienești

• 24 decembrie 2011: 6.00 și 24.00.

• 25 decembrie 2011: 9.00, 11.00 și Director: 17.00. După Liturghia de seară va urma pr. Ovidiu Cojan, OFMConv. spectacolul de Crăciun și venirea lui Moș Crăciun.

Redactor șef: • 26 decembrie 2011: 9.00, 11.00 și 17.00. pr. Valentin Sabău, OFMConv.

• 27 decembrie 2011: 9.00, 11.00 și Membrii redacţie: 17.00. De la ora 14.00, seminariștii, tinerii pr. Iosif Bisoc, OFMConv., și fraternitatea terţiară, însoţiţi de preoţii pr. Eugen Răchiteanu, OFMConv. comunităţii, vor colinda bolnavii. pr. Teodor-Ion Neculăeș, OFMConv. • 28 decembrie 2011: 9.00 (ceremonia de instituire a noilor ministranţi) și Colaboratori: 17.00. Începând cu ora 10.00, corul Alexandra Ilieș, Silvia Loredana copiilor „Speranţa” și grupul ministranPăuleţ, Rodica Budău, Daniela ţilor vor face o excursie în municipiul Bălteanu, Marcelina Scripcar, Roman, însoţiţi de pr. Teodor-Ion Adela Păuleţ, Anca C. Păuleţ, Neculăeș și pr. Ovidiu Cojan.

Ana-Evelina Enășcuţă, Daria• 29 decembrie 2011: 7.00 și 17.00.

Marcela Giurgilă, Iolanda Budău • 30 decembrie 2011: 10.30 și 17.00. La Liturghia de la 10.30 vom sărbători jubiTehnoredactare: leele de aur și argint ale familiilor comuOvidiu Bișog nităţii.

• 31 decembrie 2011: 7.00 și 15.00 Adresa: (Liturghia de mulţumire la sfârșit de an Parohia romano-catolică și Te deum). La ora 24.00, rugăciune „Sfântul Iosif Muncitorul” comunitară în biserică, la cumpăna str. Bisericii, nr. 1, dintre ani.

Buruienești-Doljești, Neamţ • 1 ianuarie 2012: 9.00, 11.00 și 17.00.

617162-România • 6 ianuarie 2012: 9.00, 11.00 și 17.00. tel.: 0040/233/780540 După Liturghia de la ora 11.00 vom fax: 0040/233/780819 binecuvânta fântânile. e-mail: ovidio_cool@yahoo.com - 8 ianuarie 2012: 8.00, 9.30, 11.00 și www: buruienești.ofmconv.ro 17.00.

2

Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

EDITORIAL

Scrisoare către familii Crăciun 2011 Dragi creştini ai comunităţii noastre, Este pentru prima dată când vă scriu o scrisoare şi o fac cu multă plăcere: din luna februarie a acestui an sunt alături de dumneavoastră şi pot să mărturisesc că deja mi-aţi cucerit inima!

Sunt foarte mulţumit că Dumnezeu, în nemărginita sa bunătate, a orânduit ca să-mi desfăşor activitatea pastorală în mijlocul comunităţii parohiale din Buruieneşti şi-l binecuvântez pe Dumnezeu cel atotputernic că sunt aici. Dumnezeu mi-a făcut un cadou foarte mare şi acesta sunteţi dumneavoastră, dragi credincioşi din Buruieneşti, şi-mi doresc să mă ajutaţi pentru a experimenta câtuşi de puţin din imensul dar al iubirii lui Dumnezeu!

Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

3

Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Isus Cristos doreşte să ne ajute să ne fixăm privirea sufletului asupra iubirii nemărginite care l-a determinat pe Dumnezeu să ni-l trimită pe Fiul său. În aceste zile pline de har, bucurie şi pace ne găsim în faţa unei minuni neauzite: Dumnezeu se coboară pentru a se bucura cu noi şi pentru a suferi cu noi! Privind la Pruncul Isus putem observa cu uşurinţă că-i este foame ca şi noi, simte căldura şi frigul ca şi noi, este părăsit şi trădat de prieten ca şi noi. Ştim că Isus va muri într-un mod foarte crud, cum de altfel de multe ori se întâmplă şi cu noi oamenii. Cu toate acestea, peste acest Pruncuşor, Dumnezeu Tatăl imprimă sigiliul său indelebil al mântuirii veşnice.

Iată, pe acest Pruncuşor, care este Dumnezeu, ni-l revelează sărbătoarea Crăciunului. Un Dumnezeu-Iubire care continuă să trăiască iubirea faţă de oameni chiar şi atunci când l-a costat viaţa sa.

Tocmai datorită acestui fapt vă spun: Crăciun binecuvântat!

Vă doresc să experimentaţi bunătatea lui Dumnezeu care este trimisă fiecăruia dintre noi prin intermediul Fiului său care a coborât între noi.

Această iubire a lui Dumnezeu despre care vă vom vorbi în aceste zile de sărbătoare, o celebrăm în fiecare duminică a anului liturgic, atunci când participăm la Sfânta Liturghie, la Euharistie şi ajungem acolo prin intermediul sfintei spovezi. De fiecare dată când dumneavoastră veţi fi prezenţi la scaunul de spovadă, la Sfânta Liturghie, la Sfântul Rozariu, la adoraţiile euharistice, la orele de meditaţie sau mariane, la liturgiile penitenţiale, la adunările grupurilor parohiale, la acţiunile spirituale, caritative, recreative, organizatorice sau administrative să ştiţi că sărbătoarea parohială va fi şi mai mare!

Sunt sigur că începând cu Noaptea Sfântă a naşterii lui Isus Cristos şi pe întreg parcursul Sfintelor sărbători ale Crăciunului veţi fi prezenţi şi toţi, mici sau mari, ne vom strânge în jurul Pruncuşorului şi aşa vom deveni nu doar o familie umană, ci familia lui Dumnezeu. Da, vom deveni adevărata Familie creştină, în jurul lui Isus Cristos nou născut!

Crăciun binecuvântat, cu pace şi sănătate!

Pr. Iosif Bisoc, OFMConv., Parohul vostru 4

Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

Să ne prezentăm…

Fr. Iosif Bisoc, OFMConv.

M-am născut pe 11 martie 1968, la Brăila, din părinţii Ştefan Bisoc şi Maria (n. Burcă), fiind al VI-lea şi ultimul copil al familiei.

Am urmat cursurile primare, gimnaziale şi liceale în Brăila şi Roman. În anul 1990 am intrat în Ordinul Fraţilor Minori Conventuali, Provincia „Sfântul Iosif ” din România. În anul 1995 am depus voturile perpetui în mâna părintelui provincial Iosif Sabău, OFMConv. În 29 iunie 1996 am fost hirotonit diacon, la Roma-Italia, iar p 22 iunie 1997, la Institutul Teologic Franciscan din Roman, am fost hirotonit preot de către Excelenţa Sa, Mons. Petru Gherghel. Am activat în mai multe convente şi parohii din ţară şi străinătate (Italia).

Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

5

În anul 1996 am obţinut licenţa în teologie la Facultatea Pontificală „Sfântul Bonaventura” din Roma-Italia; tot acolo am obţinut masteratul în teologie, specializarea Cristologie în anul 1998. În anul 2003 am obţinut titlul de doctor în teologie la Universitatea din Bucureşti, cu specializarea Ştiinţe biblice. Din 2005 sunt Inspector Şcolar Diecezan în cadrul Episcopiei Romano-Catolice Iaşi şi din 2007 sunt profesor universitar; de asemenea, fac parte din diferite comisii, comitete ştiinţifice de specialitate şi provinciale naţionale şi internaţionale.

Din 1 februarie 2011 sunt în comunitatea din Burueineşti şi am oficiul de paroh.

Pr. Eugen Răchiteanu, OFMConv.

S-a născut la data de 6 iunie 1974, este originar din satul Zăpodia, com. Traian, jud. Bacău.

A fost hirotonit la data de 29 iunie 2002 la Iaşi de către Ep. Petru Gherghel. În 2003 a format şi condus grupul de studiu ARS (Arte, Religie şi Istorie) în cadrul Provinciei Franciscane Toscana Italia în colaborare cu Universitatea din Florenţa. Între 2003-2004 colaborator la revistele „Citta di Vita” şi „Attenzione” din Florenţa. Din 20052007 profesor la Facultatea de litere din cadrul Universităţii Bacău.

Din august 2007 promotorul artei şi culturii din cadrul Complexului Monumental Santa Croce - Florenţa în relaţie cu toate Facultăţile de Artă din Florenţa. În 2008 Guardian şi Rector al Complexului Monumental Sf. Francisc din Cortona / Italia. Din Octombrie 2009 Diector la Centrul Studio Teologico per laici din Florenţa; Redactor al Revistei Vita Francescana Toscana; Vicar al Bazilicii Sfânta Cruce din Florenţa, membru al comisiei editoriale Opera di Santa Croce din Florenţa. Actualmente este părinte guardian în comunitatea din Buruieneşti şi profesor la Institutul Teologic Franciscan din Roman.

6

Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

Fr. Valentin Sabău, OFMConv.

S-a născut la data de 1 august 1978 şi este originar din Cleja, judeţul Bacău. A terminat Facultatea de Teologie la Institutul Teologic Franciscan din Roman.

A fost hirotonit preot la Roman, la data de 17 aprilie 2004.

A activat timp de trei ani în parohia din Luizi Calugara, 2004-2006, ca responsabil cu pastoraţia tinerilor. Din 2006 pâna în 2009 a primit obedieţă pentru parohia din Prăjeşti unde a fost responsabil cu pastoraţia tinerilor.

Din toamna anului 2009 i s-a propus ca loc de misiune Turcia. Aici a rămas timp de doi ani (un an la Istanbul şi un an la Izmir).

După doi ani de activitate misionară in Turcia a fost transferat in comunitatea din Buruieneşti, unde activează ca şi responsabil al tinerilor şi al adolesceţilor. În colaborarea sa cu tinerii si adolescenţii pune accentul pe respectul reciproc.

Fr. Teodor-Ion Neculăeş, OFMConv.

M-am născut la data de 9 septembrie 1979, în localitatea Haţeg, judeţul Hunedoara.

Am urmat şcoala generală nr. I din Roman între anii 1986-1994, liceul Teologic Franciscan 19941998 şi am absolvit facultatea de Teologie din Roman în anul 2009. Am intrat în Ordinul Franciscan la data de 8 septembrie 2006 odată cu profesiunea solemnă.

Din februarie 2009 am ajuns în comunitatea din Buruieneşti pentru o experienţă pastorală, după care am primit obedienţă din partea părintelui provincial Emilian Cătălin şi numire ca vicar din partea Preasfinţitului Petru Gherghel la data de 1 septembrie 2009.

Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

7

În această comunitatea m-am ocupat în mod particular de grupul copiilor având susţinere din partea fraţilor (preoţilor) comunităţii noastre.

Am reuşit cu ajutorul bunului Dumnezeu să realizăm lucruri frumoase şi sperăm ca pe viitor activităţile noastre să fie tot la fel de bogate şi dacă e posibil chiar mai multe şi frumoase.

Fr. Ovidiu Cojan, OFMConv.

Născut la data de 18 septembrie 1984, provin din Parohia Sf. Nicolae din Bacău, am finalizat studiile teologice la Institutul Teologic Franciscan din Roman, anul acesta; din data de 1 septembrie 2011, am primit obedienţă pentru a sluji în Parohia Sfântul Iosif din Buruieneşti, iar de pe 4 octombrie 2011 am fost sfinţit diacon.

Actualmente mă ocup cu grupul de ministranţi, îl ajut pe părintele Teodor în activitatea pe care o desfăşoară cu copiii, şi mai dau o mână de ajutor corului Speranţa.

Mă bucur că mi s-a oferit această posibilitatea de a colabora cu fraţii în via Domnului, în această comunitate primitoare, şi sper ca împreună să putem face lucruri frumoase şi măreţe spre mai marea slavă a lui Dumnezeu.

8

Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

O scrisoare către Pruncul Isus Într-o parohie din dieceza noastră, un preot a propus tinerilor la o întâlnire de cateheză în vederea pregătirii Naşteri Domnului, să redacteze o scrisoare adresată lui Isus care vine la noi în noaptea de Crăciun. Tinerii s-au împărţit pe grupe, iar una dintre grupe a scris textul următor: Dragă Isus, Se apropie Crăciunul, ziua în care vrei să vii la noi încă o dată. Dar nu ştim dacă merită s-o faci. Motivele sunt multe şi ţi le vom spune: În timpul Crăciunului, în toţi anii, se întâmplă acelaşi lucru: nişte zile de sărbătoare, mâncăruri mai bune pe masă, îmbrăcăminte luxoasă, felicitări, cadouri, revelion, îmbulzeală... Şi apoi, după ziua de şase ianuarie, faptele şi persoanele continuă la fel ca înainte de Crăciun.

Vedem multe lucruri că merg prost: oameni fără muncă, copii părăsiţi, familii care se dezbină, bătrâni uitaţi, soţi care folosesc violenţa între ei, vecini care nu se ajută... Şi mai ales în oraşele mari, multe feluri de hoţie şi viciu. Şi în diferite colţuri ale lumii mai există foamete şi război...

Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

9

Crăciunul, sărbătoarea ta de naştere, a devenit o piaţă pentru a hrăni pe cei sătui. Nu prea se aude mesajul tău de pace adresat oamenilor de bunăvoinţă!

Facem cadouri celor care nu le trebuie sau celor de la care aşteptăm o răsplată. În schimb, aproape şi departe de noi, mulţi oameni nu primesc nici firimiturile...

Ce spun ei despre Crăciunul nostru?!

Ne doare ceea ce ţi-am spus, dar am încercat să-ţi vorbim sincer.

Ce răspuns am putea da la scrisoarea compusă de acei tineri? Ce vi se pare despre argumentele şi sentimentele tinerilor de astăzi care au scris-o?

Trebuie să vedem cum petrecem zilele de Crăciun mai ales în mediul familial, în localitatea noastră, în grupul nostru de prieteni... A reflecta semnificaţia creştină a Crăciunului, cred că e datoria fiecăruia dintre noi, şi mai mult ar trebui să ne întrebăm: ce ni se pare mai frumos în sărbătoarea Crăciunului, cadourile pe care le primim sau Cristos care a venit în lume pentru a mântui omenirea din iubire?

Dar totuşi, pentru noi ce poate însemna Crăciunul? Întrebând un pesimist şi în acelaşi timp indiferent, a răspuns: este o sărbătoare oarecare, sau un prilej de a fi trist sau bucuros. Dacă ai cu cine să o împărtăşeşti, te bucuri de sărbătoare, este o săptămână normală de viaţă cu excepţia a câteva lucruri: colindul şi ceva serbare la biserică…

Cineva îmi spunea că sărbătoarea Crăciunului înseamnă simplu doar să fie acasă cu familia şi cei dragi, să fac pomul de Crăciun şi poate să meargă la biserica dacă termină de gătit bunătăţile pentru ziua de 25 decembrie... Altcineva spunea: Crăciunul este perioada din an în care unii sunt supăraţi că lumea îl promovează pe Moş Crăciun, Crăciunul devenind o sărbătoare prea comercială şi lipsită de semnificaţie… Şi totuşi care este adevăratul sens al Crăciunului?

Pentru noi creştinii, Crăciunul înseamnă naşterea Domnului Isus Cristos.

Să ne bucurăm şi să ne veselim pentru faptul că de atunci Dumnezeu a rămas cu noi. Sărbătoarea Crăciunului este timpul binecuvântat în care împreună cu comunitatea eclezială şi cu cei dragi celebram naşterea Mântuitorului cu seninătate şi pace. Noi creştinii am primit cel mai preţios dar de la Dumnezeu: Fiul său, Isus, care din dragoste şi umilinţă s-a născut într-o iesle şi a rămas lângă noi pentru totdeauna. Acesta este sensul şi valoarea Crăciunului.

Fr. Eugen Răchiteanu 10

Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

Cobori din înãlþime Cobori o rege blând din veºnicia necreatã Rãsari în suflet cald, precum o dulce ºoaptã Cu glasu-þi calm alinã a lumii rele fapte ªi vino iar în sufletul robit de grele patimi…

Din tronu-þi de mãrire aruncã-þi iar privirea Spre omenirea toatã ce suflã, ºi suspinã De dorul mântuirii ºi visul nemuririi..

Revino Domne printre noi…

Un strop de fericire a nãpãdit obrazu-þi ªi iarãºi plin de milã, cobori din înãlþime Sã poposeºti in ieslea inimilor noastre ªi sã ne dai belºug de fericire…

Nevrednicia ne zdrobeºte dar tu ne cruþi Ne dai din nou o ºansã, un picur de speranþã.

Credinþa se aprinde în inimile noastre Precum coroana de Advent emanã strãlucire…

Din bolta luminatã curg picuri de luminã, În dansuri minunate fug stropi de bucurie, Fãptura omeneascã rãmâne în uimire Iar pruncuºorul tainic surâde cu iubire…

Fr. Ovidiu Cojan

Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

11

Şoapte de Crăciun Privesc in juru-mi şi văd o lume plină de surprize, când spun că am reuşit să cunosc mai bine o persoană, deja întrezăresc contrariul, noţiunea de stabilitate, de coerenţă, de individualitate originală, se pierde întrun anonimat colectiv, care pe bună dreptate place multora care refuză posibilitatea de a se prezenta în faţa semenilor în mod transparent, fără măşti, care, oricum mai devreme sau mai târziu vor cădea, şi vor dezveli o persoană lipsită de caracter, incapabilă de a-şi exprima propria viziune asupra vieţii, propriul mod de a percepe existenţa şi riscă să rămână un număr printre atâtea altele, o stea stinsă, o sare fără gust, un patriot fanatic fără o ţară, un idealist fără valoare şi fără idealuri concrete.

Viaţa e frumoasă şi merită trăită la adevărata sa valoare, de aceea te invit fii tu însuţi, prezintă-te aşa cum Dumnezeu te-a plăsmuit, cu limitele tale, cu imensul tezaur de capacităţi pe care Dumnezeu le-a sădit în tine…., El nu cere altceva decât să te îngrijeşti de această grădină a sufletului tău, să îi ceri o conştiinţă dreaptă ferită de erori şi orgolii stupide ce flămânzesc sufletul slăbit de lanţurile mizeriilor cotidiene.

Priveşte-te în oglinda raţiunii divine, şi observă-te aşa cum eşti, un fiu al lui Dumnezeu, un om plin de bucurie sufletească, o făptură plină de idealuri măreţe care nu se mulţumeşte cu lucruri mărunte, care vrea mereu mai mult, şi tinde spre perfecţiune, pentru care mediocritatea nu este cea mai mare virtute a timpurilor noastre. Adevăratele valori trebuie redescoperite la umbra Sfintei Scripturi, sub inspiraţia acelui care se numeşte Duhul Sfânt , ce este trimis drept far şi călăuză pentru adevăratul creştin aflat pe calea virtuţilor. Îndrăzneşte să pătrunzi în interiorul tău şi să vezi urmele Lui Dumnezeu Tatăl în viaţa ta; orice eveniment nu este întâmplător, orice viciu nu apare din senin ci este cultivat, hrănit, chiar cu delicateţe… În forfota zilnică găseşte un moment şi pentru tine, şi pentru semenul de lângă tine, dar mai ales nu uita de creatorul tău, de Dumnezeu, care din 12

Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

dragostea pentru tine, pentru omenire, a oferit totul, a pariat totul pentru tine, pentru sufletul tău, ţi-a oferit posibilitatea mântuirii, şi tu cum răsplăteşti acest lucru?…mai crezi în mântuire, sau ţi se pare că deja acest discurs e de modă veche, uită-te în jurul tău, şi fii cu un ochi critic întotdeauna, dar nu pentru a bârfi, a calomnia, a lansa injurii, ci pentru a te minuna…, da! pentru a ne minuna de orice mic detaliu, care la prima vedere ar părea lipsit de importanţă.

Istoria ne dă mereu lecţii pe care adesea le uităm, ori nu vrem să ţinem cont de ele; ce bine ar fi daca am fii mereu ancoraţi în trecutul nostru, şi am trăi prezentul cu seninătate, cred că viitorul ar suna un pic mai bine. Nu sunt un susţinător al pesimismului exacerbat ci pledez pentru un realism obiectiv.

Deja, perioada Adventului e pe sfârşite, timpul fuge într-un mod alert, fără să ţină cont de noi, ce a fost, a trecut, depinde de cum am gestionat acest dar oferit cu generozitate de către Dumnezeu; clepsidra inimii noastre ne poate spune fără şovăire, daca am trăit degeaba o zi ori am fost buni administratori, depinde doar de noi; Un proces de conştiinţă continuu perfecţionează chiar şi un suflet pentru care nimeni nu mai e în stare să acorde a doua şansă. Din nou vine Crăciunul, şi parcă cum vine aşa şi trece; să nu fim insensibili, să trăim acest timp sfânt cu bucurie şi pace sufletească, să lăsăm orgoliile la o parte, să avem curajul să întrăm în dialog cu persoana pe care o considerăm chiar duşman, şi să-i dăm a doua oportunitate să se convertească. Suntem responsabili nu doar de mântuirea proprie ci şi de ceea a fraţilor de lângă noi. Egoismul dus la extreme priveşte doar într-o singură direcţie: îmi pasă de mine, şi doar de binele meu propriu. Oare aşa gândeşte unul care se consideră creştin, şi care ţine din tot dinadinsul să proclame că doar el este drept, iar celălalt este vinovat întotdeauna? Dacă e aşa poate că ar trebui notat rapid în calendar în rândul sfinţilor în viaţă; Să nu uităm faptul că toţi suntem greşitori, vrem, nu vrem, aceasta e realitatea; să-i cerem bunului Dumnezeu să ne ajute să trăim cu seninătatea acest timp al Crăciunului, nu doar bucurându-ne de aspectele materiale, comerciale, ci dând importanţa cuvenită şi sufleţelului nostru, care are nevoie de toată atenţia.

Fr. Ovidiu Cojan Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

13

Sărbătoarea Crăciunului! Încep acest articol prin definirea cuvântului „Crăciun”. Crăciunul este o sărbătoare creştină, ea reprezintă naşterea lui Isus Cristos, naşterea mântuitorului nostru. În ziua de azi, uităm ceea ce înseamnă de fapt Crăciunul. Suntem prea ocupaţi cu pregătirile noastre de Crăciun, cu diferite cumpărături, cadouri, cu bucatele pe care le pregătim, curăţenia în casă şi multe altele.

Uneori mulţi dintre noi aşteptăm să vină Crăciunul pentru a primi cadouri, fie de la apropiaţi, fie de la Moş Crăciun reprezentând un personaj mitic, moş bun care întruchipează sărbătorile Crăciunului si astfel suntem stresaţi din cauza căutării cadoului perfect care în viziunea multora, un cadou frumos înseamnă un cadou mare şi scump dar, de fapt o mică atenţie, un mic gest poate aduce o satisfacţie mai mare, bucurie, un zâmbet pe faţa unui copil, tânăr sau adult.

Este adevărat că de Crăciun trebuie să dăruim dar, nu numai cadouri mari care pot fi nesemnificative, ci cadouri oferite din iubire pentru a transmite o căldură sufletească şi celorlalţi care au nevoie de o mică atenţie, un mic ajutor pentru a simţi şi ei Crăciunul, bucuria şi căldura acestei sărbători.

Vă îndemn ca anul acesta să simţiţi Crăciunul nu ca pe o sărbătoare a cadourilor ci ca pe o sărbătoare creştină, cea a naşterii lui Isus Cristos, primind cu bucurie colindătorii care anunţă venirea lui Cristos şi participând cu o linişte sufletească şi cu o inimă curată la această sărbătoare, care este Sărbătoarea Sărbătorilor.

Pruncuşorul Isus să vă umple sufletul de bucurie, încredere, speranţă şi iubire!

Crăciun Fericit tuturor!

Alexandra Ilieş 14

Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

Copile sfânt Afara se aude vântul… În paie se coboarã Sfântul, Spre case vechi El o apucã, În inimi bucurie sã ne-aducã.

Copilul cautã cu dor iubirea, Vrea sã ne-mpartã nemurirea, Ne dã o veºnicie de iubire Un bun prilej de dezrobire.

Oh ! sfânt copil venit de sus, Eu te aºtept cu dor nespus, Mã strãduiesc cu-nflãcãrare, Sã-þi pregãtesc o sãrbãtoare. În inimi culcuº îþi pregãtesc, Cu braþele deschise te primesc ªi te-aºtept mereu cu drag, Sã treci mãreþ al inimioarei prag.

Eu te iubesc copile sfânt Privesc voioasã la chipul tãu plãpând Iar pe Maria prea-veneratã mamã Tot corul îngeresc cu bucurie o aclama.

Rodica Budãu

Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

15

Sărbătoarea Crăciunului între tradiţie şi contemporaneitate Peste tot în lume, oamenii sărbătoresc Crăciunul. Această sărbătoare sfântă are loc de mai bine de 2000 de ani, având propriile tradiţii sau împrumutate.

De-a lungul timpului această sărbătoare a îmbrăcat diverse forme, în funcţie de regiune. Crăciunul este sărbătorit diferit in fiecare ţară, după specificul acesteia. Crăciunul a devenit o sărbătoare populară abia în secolul al XIX-lea, când au început să apară poveşti despre Crăciun, au fost inventate noi tradiţii si reinventate vechile tradiţii. Soţul reginei Victoria a Angliei, prinţul Albert, a adus primul brad de Crăciun la Castelul Windsor, in 1846. În secolul XX, Crăciunul a devenit o sărbătoare din ce in ce mai comercială. În România, din secolul al XIX-lea şi până în zilele noastre, există diverse tradiţii şi obiceiuri care sunt specifice fiecărei zone în parte, dar comune tuturor regiunilor din ţară.

Colindatul din casă în casă vestind Naşterea lui Isus, practicat atât de copii cât şi de adulţi, are loc şi în zilele noastre, în mod special în mediul rural, unde se mai păstrează încă vie această tradiţie. Împodobirea bradului este un simbol al sărbătorii şi al speranţei. Dacă la început împodobirea bradului se făcea mai simplu,cu puţine decoraţiuni, acum se folosesc din ce în ce mai mult ornamente tot mai sofisticate şi mai moderne.

Venirea lui Moş Crăciun este din ce în ce mai populară şi mai aşteptată de către copii, care în fiecare an îi scriu o scrisoare cu dorinţele lor în privinţa cadourilor pe care vor să le primească de la el. Valoarea unui cadou a fost mai mare la început pentru ca era un obicei nou, dar încet-încet, cadourile au devenit o obişnuinţă, în funcţie de puterea financiară.

Omul de zăpadă: tradiţia omului de zăpadă se regăseşte încă din Evul Mediu, mai precis în anul 1380, când se obişnuia ca odată cu venirea zăpezii acest simpatic personaj să ia viaţă.

16

Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

Coroana de brad: îşi are originile într-un obicei creştin german, ce se celebra în luna Yule (decembrie). Cu timpul acesta s-a răspândit în toată lumea creştină, devenind un simbol al Crăciunului.

Coroniţa se confecţionează din ramuri de brad în formă de cerc, la care se adaugă patru lumânări, în perioada Adventului (patru duminici la rând până la Crăciun). Potrivit tradiţiei, fiecare dintre acestea are o anumită semnificaţie: prima lumânare este închinată profeţilor, a doua oraşului Betleem, iar ultimele două păstorilor şi îngerilor.

Lumânările: simbolizează lumina pe care a adus-o Naşterea Mântuitorului, şi sunt nelipsite în perioada Crăciunului, atât în decoraţiuni, cât şi pe masă sau în brad.

Nelipsitele bucate tradiţionale de pe mesele românilor, cu ocazia sărbătorilor care fac parte din lista pregătirilor acestei sărbători. Gătirea diverselor preparate face parte din suita de tradiţii specifice româneşti de foarte mulţi ani, chiar dacă cu timpul multe dintre au fost înlocuite cu mâncărurile speGlasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

17

cifice altor ţări. Acum, în secolul al XXI-lea , majoritatea dintre aceste tradiţii au fost înlocuite cu altele sau li s-au adus unele inovaţii.

Am vorbit până acum doar despre tradiţii şi obiceiuri specifice acestei sărbători, însă aş dori să insist asupra semnificaţiei Crăciunului.

Dar care este adevărata semnificaţie a Crăciunului?

Pe lângă tradiţiile şi obiceiurile de Crăciun, partea cea mai importantă pentru noi, creştinii, este pregătirea spirituală, care începe odată cu intrarea în Advent.

Creştinii participă în timpul Adventului la Sfintele Liturghii, organizate special pentru Sărbătoarea Crăciunului şi ale căror predici au o tematică legată de această sărbătoare. Însă, nu trebuie uitat că perioada Adventului este o perioadă de pregătire, de aceea se insistă foarte mult pe participarea la Sfintele Sacramente, mai ales Sfânta Spovadă.

Participarea la Sfânta Liturghie închinată Naşterii Domnului, care pentru noi creştinii este momentul cel mai important al acestei sărbători. În fiecare an, mii de credincioşi se adună în biserică pentru a aduce laudă şi cinste celui care vine pe pământ pentru a aduce mântuirea oamenilor.

Hai cu toţi să mergem până la Betleem pe Isus ca să-l vedem El este Mesia cel de mult aşteptat.

Haideţi să mergem asemenea magilor, să urmăm steaua care duce la Betleem şi să-i aducem laudă şi cinste lui Isus care se naşte astăzi pentru noi.

Crăciun fericit!

S.L.P 18

Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

Minunea Veniþi cu toþi aici Vã rog sã vã grãbiþi Ca sã vedeþi minunea Ce Domnul ne-a trimis.

Veniþi vã rog aproape De ieslea lui Isus, Aici e nãdejdea noastrã, De la Domnul de sus.

Veniþi sã-l lãudaþi Pe sfântul Pruncuºor Veniþi cã pentru noi El e mântuitor.

El vine printre noi Trimis de Dumnezeu, Te rog, vino aproape, Doar nu eºti fariseu?

A suferit pe cruce Pentru acest popor, Pãcatul sã-l ridice, El e Mântuitor.

Daniela Bãlteanu Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

19

Martorii Crăciunului Cu toţii ştim că se apropie Crăciunul, care este cea mai îndrăgită sărbătoare din lume.

Atât cei mici, cât şi cei mari aşteptăm această sărbătoare. Este cel mai aşteptat eveniment.

Totuşi, a început să prindă o nuanţă de obişnuinţă şi monotonie. Tot în această perioadă este seara Ajunului, care este aşteptată de toţi copiii din lumea întreagă.

Se spune că în seara de Ajun vine Moş Crăciun, cu multe daruri pentru copiii care au fost cuminţi în timpul anului... Din păcate acest simbol acaparează adevărata semnificaţie a Crăciunului.

Probabil că toţi ştiu că Domnul Isus s-a născut într-o iesle din Betleem şi că i s-au închinat păstorii şi magii.

Dar oare ştiu cu toţii că Pruncul Isus s-a născut pentru a salva o lume din păcat?

Oare, ştim noi ce sărbătorim de Crăciun?

Sărbătorim noi adevărata semnificaţie a Crăciunului?

Spunem noi şi altora despre acest minunat ADEVĂR? Sau ţinem numai pentru noi?

Doar câţiva ştiu acest lucru, şi din păcate, nu toţi încearcă să arate şi celorlalţi aceasta.

Haideţi ca tot ce facem de Crăciun sa nu facem din obligaţie, ci cu bucurie!

Vă doresc un sincer Crăciun fericit şi sper ca, Cel ce s-a născut în ieslea Betleemului, să se nască şi în inima fiecăruia dintre noi in fiecare zi.

Sărbători fericite cu Pruncuşorul Isus!

Marcelina Scripcar 20

Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

Moº Crãciun Moº Crãciun carã sãracul Pe la cãsuþe triste ºi sãrace, Ca un desen îºi peticeºte sacul ªi-atâtea inimi vrea sa-mpace.

De-atâta vreme pe la case duce Puþinã bucurie într-un dar, Aºteaptã copilaºii sã se culce ªi-n visul lor sã ardã un felinar.

S-aºeazã Moºul obosit pe prispã ªi-n sacul gol se uitã cu mirare, Din toatã sãrãcia ce existã A dãruit puþin la fiecare.

C-a fost o hainã sau o jucãrie, C-a fost o care sau un ban, Pe toate le numesc copilãrie ªi-o port cu mine ca pe-un talisman.

Adela Pãuleþ

Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

21

Cum sărbătoresc tinerii Crăciunul?

Astăzi se fac din ce în ce mai multe sondaje de opinie cu privire la ce înseamnă, pentru tineri, Sărbătoarea Crăciunului. Se pare că de la an la an, răspunsurile pe care tinerii le dau la aceasta întrebare sunt tot mai diferite şi mulţi dintre ei nu ştiu ce înseamnă cu adevărat Crăciunul. „Cum percepem noi Crăciunul?” „Mai păstrăm măcar ceva din adevărata semnificaţie a Crăciunului?”

Desigur, multe dintre tradiţiile specifice acestei sărbători s-au pierdut sau au fost înlocuite cu altele mai contemporane. Dacă pentru mulţi dintre tineri Crăciunul înseamnă petrecere, cadouri, excursie, vacanţă, cred totuşi că există şi tineri care, cu ocazia acestei sărbători, merg în casele oamenilor pentru a vesti Naşterea Domnului, pentru a duce un zâmbet şi pentru a transmite tuturor emoţii şi sentimente profunde.

Ne bucurăm că în comunitatea noastră tinerii desfăşoară diferite activităţi , care să transmită fiecăruia bucuria Crăciunului. După cum suntem obişnuiţi, tinerii împreună cu părintele vicar pregătesc bătrânilor un cadou de Crăciun. Dacă anii trecuţi strângeau alimente de la oameni cu suflet mare, de această dată au personalizat ideea de strângere de fonduri, şi anume: au organizat o tombolă cu obiecte religioase de unde fiecare tânăr a cumpărat câte un astfel de obiect. Cu banii strânşi au cumpărat alimente, care vor fi oferite bătrânilor în ajunul Crăciunului.

Este uimitor ceea ce au realizat tinerii pentru că oferind din puţinul lor, mână de la mână, au adus fericire pe chipul bătrânilor, dar cel mai important este că personal au simţit o satisfacţie sufletească ce întregeşte spiritul Crăciunului.

Dacă vom reuşi să simţim şi să trăim Naşterea Pruncuşorului în sufletul nostru, cu siguranţă vom transmite mai departe că pentru noi Crăciunul este o sărbătoare profundă, autentică, care în fiecare an reînvie cu tot mai multă bucurie şi entuziasm.

A.C.P. 22

Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

Tu te-ai nãscut, Isuse Tu te-ai nãscut, Isuse O, prunc dumnezeiesc Având în jur pe îngeri Ce blând te preaslãvesc.

Tu te-ai nãscut, Isuse În grajd la Betleem, ªi n-ai avut o casã Nici bani ºi nici castel.

Tu te-ai nãscut, Isuse Cel veºnic adorat Iar pentru noi eºti Doamne, Un mare împãrat.

Tu te-ai nãscut, Isuse În ieslea ce-a sãracã ªi rãmâi mângâiere Pentru o lume întreagã.

Adela Pãuleþ

Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

23

Datini şi obiceiuri de Crăciun Buruieneştiul este un sat mare care are o mulţime de tradiţii legate de Crăciun.

Creştinii se pregătesc încă din timpul Adventului pentru naşterea Domnului nostru Isus Cristos. Ei participă la Sfânta Liturghie pentru a-şi pregăti sufletul de venirea Pruncuşorului Isus prin spovezi bune şi primirea Sfintei Împărtăşanii. Oamenii îşi pregătesc şi ţinuta pentru că se cuvine ca de Crăciun să fii înnoit şi împăcat cu toţi cei din jur. Corul face pregătiri intense cu două luni înaintea sărbătorii, ei pregătesc colinde ritmate şi vesele dar şi cântece solemne ce îţi conduc sufletul tot mai aproape de Pruncuşorul cel dulce şi cuminte .

Artiştii, o bandă de băieţi dansatori, fac şi ei pregătiri şi sunt înarmaţi cu multă energie şi răbdare, ei sunt acompaniaţi de famfară.

Copiii ce îl aşteaptă pe Moş Crăciun sunt veseli şi conştiincioşi pentru ca au fost ascultători şi cuminţi; ei îşi pregătesc poezia sau colindul ce urmează să îl spună Moşului cel darnic, însa ei ştiu că Isus Cristos va avea grijă de ei daca sunt cuminţi şi nu păcătuiesc.

24

Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

Spre sfârşitul Adventului, biserica este împodobita cu brazi înalţi şi frumoşi care sunt împodobiţi cu globuri, beteală şi instalaţii; chiar şi ieslea este asamblată mirific, încântându-ţi privirea .

Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

25

Gospodarii pregătesc bunătăţi după tăierea porcuşorului; delicatese precum: cârnaţi, chişcă, tobă, slăninuţă şi altele. În noaptea Crăciunului întreaga comunitate este adunată la Sfânta Liturghie, acolo corul intonează tot ce au pregătit în cele două luni de pregătire, şi Liturghia este atât de solemnă încât nu ai mai vrea să se sfârşească. În ajunul Anului Nou copiii merg seara cu uratul şi vestesc naşterea Pruncuşorului Isus. Iar dimineaţa merg cu colindul (semănatul) şi urează tuturor un an nou plin de binecuvântări şi numai bine.

Uraturile tradiţionale sunt: capra,ursul,steaua,pruncuşorul, ş.a.

Artiştii, de asemenea, ne încântă cu jocurile şi costumele lor specifice, acompaniaţi de muzică, în ultima zi a anului; în prima zi a anului, când colindă întreg satul, acolo unde sunt primiţi, ei dansează şi sunt răsplătiţi cu prăjituri, vin şi bani. În noaptea de Anul nou, după rugăciunea de început de an, părintele paroh îşi strigă urătura ce cuprinde întâmplările ce au avut loc în decursul anului precedent.

Acestea sunt obiceiurile observate de mine, obiceiuri ce sunt îndeplinite cu mult drag an de an.

Ana-Evelina Enăşcuţă 26

Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

Fericirea Crăciunului În sfârşit, a ajuns o sărbătoare foarte importantă din timpul anului: Naşterea Domnului nostru Isus Cristos.

Mă îngrozesc de tot ceea ce văd în jur. Mulţi oameni nervoşi claxonând în trafic, vorbind urât, certându-se; aglomeraţii de nedescrisa în supermarket-uri, foarte mare agitaţie şi o atmosferă apăsătoare în jur. În tot acest timp, toţi suntem foarte preocupaţi doar de nevoile fizice…însă, după cum se spune: nu există Crăciun fără brad, fără porc şi fără haine noi, fiind tot ceea ce contează pentru majoritatea persoanelor. Dar oare câte persoane ştiu cu adevărat ce înseamnă această sărbătoare a Naşterii Domnului? Câţi ştiu să-l preţuiască având sufletul curat? Isus cu toate că era bogat, s-a făcut sărac pentru noi, în ieslea din Betleem, pentru ca noi astăzi să fim bogaţi avându-l în inimă.

Aici se observă adevărata fericire a sărbătorii…chiar dacă vrem sau nu vrem să mergem la biserică, chiar dacă nu ne-am cumpărat haine noi, chiar dacă prietenii nu ne sunt alături, să îl avem în inimă pe Domnul, să fim fericiţi, fiindcă El este adevărata fericire, El este centrul acestei sfinte şi mari sărbători. El este sărbătoritul.

Trăind împreună cu Isus, avându-l mereu în inimă, avem fericirea de a fi în siguranţa mântuirii, ştiind că într-o zi vom fi cu El, unde nu vom mai fi bolnavi, nu vom mai plânge, nu vom mai avea griji, nu vom mai suferi, neducând lipsă de nimic.

Un ultim aspect căruia merită să-i acordăm atenţia cuvenită este atenţia faţă de cei sărmani; oare câţi sunt pe străzi, flămânzi, fără ca cineva să-i îmbrăţişeze cu iubire, fără să primească o simplă mângâiere, un simplu sfat?

Păsându-ne de cei săraci, de cei care într-adevăr au nevoie, atunci vom găsi fericirea sufletului, iar Pruncuşorul va fi în inima noastră oferindu-ne numai bucurii. Să nu uităm a ni-l aminti măcar o singură dată pe zi, neabandonându-l.

Daria-Marcela Giurgilă Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

27

Gânduri de Crăciun E decembrie…e frig, dar încă aşteptăm ninsoarea. Oamenii trec grăbiţi pe străzi, plini de gânduri şi griji. Cu greu întâlneşti pe cineva care să găsească timp să îţi zâmbească necondiţionat pe stradă deoarece toţi se gândesc cum vor petrece sărbătorile de iarnă sau ce le vor oferi celor dragi. Preocuparea permanentă este prezentă pe feţele tuturora…totul şi toţi sunt în alertă.

Pentru unii oameni urmează un timp de relaxare şi de petrecere cu cei dragi. Pentru alţii e un timp de a-şi mări bugetul prin vânzări. Petrecem în magazine timp îndelungat, căutând diverse lucruri care par să dea sens Crăciunului. Toate acestea nu sunt decât o mască a unei adevărate sărbători. Încercam sa ne camuflăm sentimentele prin cadouri, beculeţe multicolore, brazi împodobiţi în case sau în diverse spaţii, dar nu reuşim să exprimăm adevărata Bucurie-Iubire pe care ni le prezintă Copilul Sfânt din Betleem.

Observam într-un târziu un prunc care se naşte într-un grajd, un prunc plăpând care ne spune şoptind: Pace, Bucurie, Iubire, Speranţă; dar noi, oamenii, continuăm să rămână parcă surzi deoarece nu vedem nici-o schimbare în noi şi în jurul nostru. Avem inima adesea împietrita şi nu ne pasă decât de ego-ul nostru, încercând poate să ne acordăm prea multă importanţă materială.

Puţini sunt cei care dau importanţă în această perioadă sufletului lor.

Puţini sunt cei care reuşesc să ofere cuiva un zâmbet, o alinare, o strângere de mână prietenească, o îmbrăţişare caldă. Cât de greu ne este adesea să ascultăm ideile celui de lângă noi fără a-l critica? Iar credinţa nu mai este ceva necesar deoarece societatea îl exclude tot mai mult pe Dumnezeu din viaţa proprie, propunând o viaţă trăită din plin (în sens negativ), cu plăceri de moment pe care majoritatea le consideră părţi importante ce conferă fericirea. În acest vacarm ce ne înconjoară, e timpul să ne revenim din visul consumist al societăţii şi să ne oprim un pic în faţa Pruncuşorului plăpând pentru a ne recunoaşte indiferenţa pe care o demonstrăm. E timpul să ne bucurăm precum copiii de Naşterea Mântuitorului, dar şi timpul să pornim asemenea păstorilor şi magilor pe un drum de schimbare pentru a reuşi într-un final să vestim celor din jur prin viaţa noastră : Cristos s-a născut! Bucuraţi-vă!

Iolanda Budău 28

Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

Savurează Crăciunul alături de cei dragi!

E un proverb faimos al italienilor care spune că de Crăciun trebuie să fii cu ai tăi, iar de Paşte cu cine vrei. Nu am înţeles niciodată de ce de Paşte să vrei să pleci altundeva, dar în ceea ce priveşte Crăciunul… există o bună explicaţie.

E greu sa fii singur de Crăciun. Dar atunci când toate te apasă in familie şi când ajungi sa te cerţi întotdeauna cu tatăl tău parcă îţi vine să spui că pleci şi nu te mai întorci. Aşa s-a întâmplat şi anul acesta. M-am certat cu el şi am plecat de acasă cu gândul ca nu voi petrece anul acesta Crăciunul acolo. Mi-am zis că şi Isus a fost primit în paie şi la căldura emanată de animale…aşa ca eu de ce nu aş putea trăi singură, sau doar cu El in inima mea Crăciunul, în cămin? Dar vedeţi voi, Isus nu a fost singur chiar daca nu a avut condiţiile cele mai bune, materiale, El a avut familia care l-a primit cu multă dragoste. A avut părinţii Lui alături de el şi a primit vizita unor oameni care l-au înconjurat cu daruri. Crăciunul nu trebuie trăit în singurătate, chiar daca am putea spune că nu suntem singuri ci cu El, Crăciunul trebuie trăit în familie unde am putea simţi cu adevărat venirea Lui, unde am putea sărbători cu adevărat. Oricât de mari ar fi certurile şi oricâte greutăţi am întâmpina, familia ne e mereu alături iar de Crăciun trebuie să îl primim şi noi pe Isus într-o familie, trebuie şi noi să îi oferim daruri, dar El Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

29

acum nu mai aşteaptă aur, smirnă, tămâie, însă darurile noastre acum sunt altele: bucurie, recunoştinţă, ajutor pentru ceilalţi, împărtăşire, iubire…

Nu sunt daruri scumpe, dar sunt atât de valoroase.

Voi merge deci, acasă de Crăciun, îmi voi îmbrăţişa părinţii şi le voi spune că îi iubesc şi îl vom primi pe Isus la noi în familie. La fel vă sfătuiesc şi pe voi să faceţi.

Rodica Budău

30

Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

În loc de încheiere Acum la început de Crăciun, când iarna ne bate la uşa, când gerul ne obligă să stăm mai mult în casă, lângă soba sau calorifer (depinde de fiecare ce posedă) acum când taina sărbătorilor ne aşteaptă să le cunoaştem, acum când Mântuitorul nostru se naşte pentru a ne lumina nouă calea spre Adevăr, Lumina si Viaţă, să privim în interiorul nostru,să ne analizăm şi să vedem unde am greşit faţă de noi, faţă de cei de lângă noi.

Să ne analizăm şi să ne dăm seama ce am greşit, să vedem dacă anumite lucruri mai pot fi corectate, în dreptate şi să facem acest lucru fără să aşteptăm ceva în schimb.. Să mergem şi să cerem scuze faţă de cei care am greşit, să îndreptăm cu drag ce am stricat, să ne îndreptăm pe noi.

Toate acestea să le facem cu inima deschisă, să nu stăm să aşteptăm vreo recompensă, vreun premiu, să nu mergem în casa Domnului şi să spunem „Uite Doamne ce am făcut eu, ce am realizat eu”. Nu, asta nu se face. EL ştie ce a făcut fiecare şi ce nu.

Acum când Naşterea Domnului se apropie, acum când EL revine printre noi pentru a ne determina sa fim mai buni, să ne arate ca totul are un nou început acum să încercăm să ne luminăm sufletul şi să fim mai buni.

Toate aceste lucruri pot fi făcute tot timpul; tot timpul poţi să fii mai bun, tot timpul poţi să întinzi o mână de ajutor celui de lângă tine, poţi să zâmbeşti celui de lângă tine, să îi spui o vorbă bună şi toate astea poţi să le faci tot timpul, nu numai atunci când se apropie sărbătorile. Iar dacă faci toate astea fa-le din suflet pentru suflet nu le face ca un act de bravură, nu le face ca alţii să te admire,fă le pentru tine, pentru sufletul tău. Toţi putem sa ajutăm pe cei de lângă noi, chiar şi cu un sfat, o mângâiere o vorbă bună.

Hai să fim cu toţi mai buni!

Să aveţi sărbători frumoase şi pline de bucurii sufleteşti!

(Text de pe internet: De Scrie Liber) Glasul Bisericii / anul I, nr. 0 / decembrie 2011

31