Orizonturi 41 / 2016

Revistă editată de elevii de la Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi” Roman

nr. XLI

septembrie-decembrie 2016

R EDACȚIA REDACțIA Director Pr. prof. Cristinel Sociu Redactor coordonator Prof. Monica Grosu Redactori: Anthonya Herlea (a IX-a B) Mircea Alexandru Dănuț (a X-a A) Roxana Ana-Maria Bulai (a X-a B) Robert Lazarovici (a XI-a A) Daniel Balint (a XI-a B) Marcelin Budulai (a XII-a) Tehnoredactare Ovidiu Bișog

Cuprins EDITORIAL Isus Cristos – casa vieții noastre – Pr. Cristinel Sociu . . . . . . . .

3

RELIGIE. SPIRITUALITATE Sfântul Francisc din Assisi – protectorul mediului și al animalelor – Alexandru Mircea Dănuț . . . . . . . . . . . . . . .

4

Persecuția creștinilor – Darius Antică și Vasile Susan . . . . . . . .

5

Sfântul Andrei – apostolul românilor? – Paul Petrea . . . . . . . .

6

Tinerii în acțiune – Roxana Ana-Maria Bulai . . . . . . . . . . . . . . .

7

DIALOG ÎNTRE GENERAțII Odă (în metru franciscan) – Fr. Marius-Cătălin Alistar . . . . . .

8

Interviu cu părintele Cristinel Sociu – Narcis Miclăuș . . . . . . . 10 ȘTIINțĂ, ARTĂ, EDUCAțIE

Adresa redacției Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi” Str. Ștefan cel Mare, 268/B 611040-Roman, jud. Neamț Tel./fax: 0233/741421 liceulfranciscan@yahoo.com www.liceulfranciscan.ro

Educația – arma care schimbă lumea – Mihaela Netedu . . . . . . 12 11 octombrie – Ziua Școlii Ardelene – Robert Lazarovici . . . . .

13

Serbarea „bobocilor franciscani” – Anthonya Herlea . . . . . . . . . 14 Știi mai multe? Ești mai bun? – Gabriel Fechetă, Petru Tulbure . . 16 Povestea celui de-al patrulea mag, prezentată de elevii clasei a XII-a – Marcelin Budulai . . . . . . . . . . . . . . . . 18 Laponia „reședința” lui Moș Crăciun – Claudia Iștoc . . . . . . . . 20 Beneficiile muzicii clasice – Ionuț Ciceu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22

ISSN 2359-7356 Editura Serafica Str. Teiului, 20 611047-Roman, jud. Neamț Telefon: 0233/744611

LECțIA DE DIRIGENțIE Salutul – primul semn al educației și al politeții – Prof. Monica Grosu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23 CRONICA LICEULUI – Daniel Balint . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

24

Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi” din Roman

2

Orizonturi * nr. XLI

E DITORIAL

Isus Cristos – casa vieții noastre „Așadar, oricine ascultă aceste cuvinte ale mele și le împlinește va fi asemenea cu omul înțelept care și-a construit casa pe stâncă. A căzut ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile, au năvălit peste casa aceea, dar ea n-a căzut, pentru că fusese stabilită pe stâncă” (Mt 7,24-25).

Salut cu multă căldură și prețuire cititorii revistei noastre școlare, cu salutul franciscan: Pace și bine! Am început, cu mare entuziasm, pe 12 septembrie, noul an școlar 2016-2017, pe care ni-l dorim să fie, cu ajutorul bunului Dumnezeu, un an plin de reușite și împliniri, un an în care să avem determinarea de a construi bine și frumos viața noastră și a celorlalți prin realizarea obiectivelor propuse. Preocuparea primordială a echipei formative și a colectivului profesoral din cadrul liceului nostru este educația, formarea și dezvoltarea progresivă și integrală a elevilor, iar suportul motivațional este Isus Cristos, modelul și pedagogul desăvârșit. „Isus creștea în înțelepciune, statură și har, înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor” (Lc 2,52).

Astfel rezumă sfântul evanghelist Luca anii lui Isus petrecuți la Nazaret, evidențiind o creștere echilibrată: mentală, fizică, spirituală și socială. Creșterea lui Isus în înțelepciune nu constă în cunoaștere teoretică sau în acumulare de informații, ci, mai ales, în abilitatea spirituală de a pătrunde lucrurile în profunzimea septembrie-decembrie 2016

lor, în a discerne esența de aparențe, în a încadra lucrurile mărunte și vizibile în perspectiva eternității. Cunoașterea lui Isus Cristos este măsura creșterii noastre, pentru că Dumnezeu a voit ca toată plinătatea să locuiască în El (Col 1,9). În El sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei (Col 2,3). O creștere normală presupune o creștere proporțională, calitativă și cantitativă, a tuturor componentelor persoanei, având ca rezultat o armonie la nivelul întregului. Maturizarea trebuie însoțită de o dezvoltare progresivă a virtuților teologale și morale și a vieții supranaturale.

Ea nu este un proces de moment, ci o acțiune zilnică de străduință continuă și statornică și de învingere a propriului Eu. Slăbiciunea, incapacitatea de a suferi un eșec și de a accepta compasiunea celor din jur, renunțarea imediată, în momentele grele, comoditatea și nepăsarea, lipsa de seriozitate în activități de orice fel sunt câteva dintre trăsăturile noastre umane pe care trebuie să le remediem. Este mai comod și mai plăcut să te refugiezi într-o lume plăsmuită de imaginație, în care ești unicul protagonist, decât să faci față realității, înțelegând-o și dominând-o. Omul înțelept, pentru a duce la bun sfârșit cele începute, trebuie să fie responsabil și calm în mijlocul tulburărilor lumii, senin în mijlocul nesocotinței și a nedreptății și plin de iubire în

cea mai mare abandonare. Trebuie să facă exercițiul abandonării eului în slujba semenului și a lucrării lui în lume.

Suntem încă în perioada în care fiecare își zidește propria casă a vieții. Să o zidim pe stânca cea adevărată, Isus Cristos. Elementele unei vieți sănătoase sunt educația, formarea, ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu și credința puternică în El. Dacă acestea sunt prioritățile noastre, înseamnă că ne clădim casa pe stâncă, pe o temelie solidă, iar cei care zidesc pe stâncă rămân în picioare, rezistă oricăror intemperii și încercări ale vieții.

Ne apropiem, cu pași repezi, de solemnitatea Nașterii Domnului nostru Isus Cristos. Această sărbătoare ne face să reflectăm, să ne bucurăm, să primim și să oferim, la rândul nostru, iubirea pe care Dumnezeu o revarsă asupra noastră prin venirea Pruncului Isus. Să ne deschidem inima și să facem din ea un mic Betleem, în care să locuiască Isus mereu.

Doresc tuturor elevilor, profesorilor, colaboratorilor și partenerilor SĂRBĂTORI FRUMOASE și BINECUVÂNTATE, multă sănătate și o viață senină în Domnul!

Pr. Cristinel Sociu

3

R ELIGIE . S PIRITUALITATE

Sfântul Francisc din Assisi – protectorul mediului și al animalelor În ziua de 4 octombrie, Biserica Romano-Catolică îl sărbătorește pe sfântul Francisc din Assisi, fondatorul ordinelor franciscane, un sfânt mult iubit și cinstit de credincioșii din întreaga lume.

Deloc întâmplător, în această zi se celebrează și Ziua Internațională a Animalelor, declarată, în 1931, la Florența, de către Organizația Internațională pentru Protecția Animalelor, pentru a face cunoscută situația grea a animalelor aflate în pericol de dispariție, dar și ca omagiu adus sfântului Francisc din Assisi (1182-1226), canonizat la 4 octombrie 1228, care a fost un mare iubitor de natură și de animale.

Sfântul Francisc nu a iubit numai cu vorba, ci cu „fapta și cu adevărul”, pentru că el vedea în toată creația o reflectare a slavei lui Dumnezeu și toată creația îi vorbea de Dumnezeu.

Pentru marea lui umilință, sfințenie și dragoste pentru întreaga creație, Dumnezeu l-a făcut să înțeleagă graiul animalelor, să le vorbească și să le predice la fel ca și oamenilor. Francisc considera animalele „frații și surorile sale”, pentru că și ele sunt creaturile lui Dumnezeu.

Avea puterea de a învăța și dojeni animalele. Se spune că un greier făcea mult zgomot când Francisc se ruga. El a chemat greierul să stea pe degetul său și i-a spus: „Până eu mă voi ruga, tu să taci! După aceea poți să cânți din nou”. Și greierul l-a ascultat.

4

Odată a fost surprins vorbind unei mulțimi de păsări, de toate soiurile. Păsările l-au ascultat în liniște, și-au plecat cu umilință capetele până la pământ și, prin gesturi și triluri, au dovedit că omul sfânt le-a bucurat peste măsură. Au format din trupurile lor în zbor o cruce pe cer, după care s-au răspândit spre toate cele patru puncte cardinale, așa cum aveau să se răspândească și sărăcuții lui Francisc.

Ori de câte ori trebuia să călătorească pe apă, cu barca, el le predica peștilor, pentru că s-au făcut slujitori ai lui Dumnezeu ducându-l pe Iona la Ninive ca să predice convertirea, pentru că au fost înmulțiți de Isus pentru hrana lumii și pentru că s-au făcut imagine pentru El și pentru ucenicii lui. Îi îndemna apoi să îl laude pe Dumnezeu pentru bunătatea lui și să stea departe de lațurile întinse de oameni.

Un lup care băgase în sperieți ținutul Gubbio din Italia, omorând chiar și oameni, a fost îmblânzit de Francisc. „Vino aici, frate lup! Eu știu că ești flămând și de aceea ai devenit rău, dar nu e drept să-i faci atâtea necazuri omului creat după chipul și asemănarea Creatorului”. Lupul stătea smerit la picioarele lui. „Promite-mi că nu vei mai ucide și ne vom îngriji de tine, ca să nu duci lipsă de nimic”. Lupul îi făcu semn că a înțeles și s-a ținut de cuvânt. A devenit răsfățatul tuturor și a murit de bătrânețe. Oamenii au plâns după el, ca după un prieten.

Sfântul Francisc din Assisi găsea ocazie de a-și înălța inima și mintea spre Dumnezeu chiar privind un fir de iarbă. Se spune că odată s-a oprit lângă un migdal și i-a spus: „Spune-mi ceva despre Dumnezeu”. Atunci migdalul a înflorit pe loc. De multe ori când trecea prin pajiști și păduri, striga către ape, iarbă, pomi și flori: „Tăceți! Vă mulțumesc că-mi vorbiți de Dumnezeu!” Apoi exclama: „Lăudat să fii, Doamne, pentru pământul pe care cresc pomi, flori și iarbă; lăudat să fii, Doamne, pentru apa așa de necesară, castă și smerită!”

Așadar, pătrunși de cuvântul lui Dumnezeu din sfintele Scripturi și de exemplul sfântului Francisc, să protejăm natura și animalele și să rămânem în comuniune deplină cu Dumnezeu prin creația sa minunată.

Alexandru Mircea Dănuț clasa a X-a A

Orizonturi * nr. XLI

R ELIGIE . S PIRITUALITATE

Persecuția creștinilor Persecuțiile au reprezentat și reprezintă acțiunile violente și măsurile discriminatorii de natură economică, politică și socială îndreptate împotriva creștinilor, iar scopul lor este acela de a-i determina pe aceștia să se lepede de credința în Isus Cristos.

Acest fenomen a început încă de la apariția creștinismului și continuă până astăzi. Primul împărat persecutor este considerat Nero, care, în anul 64, a dat foc în mod conștient Romei, punând apoi incendiul pe seama creștinilor. Credincioșii au fost batjocoriți, aruncați la câini și fiare sălbatice, răstigniți sau arși de vii. Din Tradiția Bisericii se știe că, în timpul domniei lui Nero, au murit la Roma și sfinții apostoli Petru și Paul, foarte probabil în anul 67 (Petru, răstignit cu capul în jos, iar Paul, decapitat).

Pe seama lui Nero a fost pus și un așa-numit decret de interzicere a creștinismului, concretizat în formula: „non licet esse vos” – „nu e permis să existați voi”.

De-a lungul secolelor opresiunile contra creștinilor au luat forme diferite, de la cele mai puțin violente până la cele mai violente, iar astăzi au ajuns la cel mai ridicat nivel din toate timpurile. Supuși discriminării legalizate, violenței, închisorii, deportării și convertirii forțate, soarta acestor oameni rămâne un secret bine ferit de atenția opiniei publice globale.

Papa Francisc a vorbit despre persecuția suferită de creștini septembrie-decembrie 2016

în zilele noastre, „poate chiar mai mult decât în primele veacuri”. Ei sunt „persecutați, uciși, alungați sau dezbrăcați, doar pentru că sunt creștini”. În numeroase țări din Orientul Mijlociu și din Africa de Nord, frații și surorile noastre în Cristos sunt exterminați în familii, orașe și sate întregi. Bisericile lor sunt distruse și jefuite în mod barbar, obiectele lor sfinte sunt profanate, monumentele lor sunt distruse.

Un raport internațional afirmă că „un creștin moare pentru credință la fiecare 5 minute”. Încă din timpul vieții sale pământești, Isus Cristos i-a avertizat pe ucenicii săi de venirea unor vremuri în care ei vor fi persecutați: „...vă vor da pe mâna sinedriilor și vă vor biciui în sinagogile lor. Și veți fi duși din cauza mea înaintea guvernanților și a regilor, ca mărturie înaintea lor și a păgânilor (Mt 10,17-18); „Și veți fi dușmăniți de toți din cauza numelui meu. Însă cine va rămâne statornic până la sfârșit acela va fi mântuit” (Mt 10,22).

Anul 2016 a fost al treilea an consecutiv în care masacrele și persecuțiile de tot felul împotriva creștinilor s-au înmulțit dramatic. În anul trecut, au fost

uciși în întreaga lume peste 90.000 de creștini, potrivit Center for the Study of Global Christianity (Centrul pentru Studiul Creștinismului Global), cu 10.000 mai mulți decât în 2015. Alte 500-600 milioane de creștini sunt împiedicați să-și practice în mod liber credința, estimează Massimo Introvigne, fondatorul Centrului de studii a noilor religii.

Afganistan, Coreea de Nord, Somalia, Eritreea, Nigeria, Pakistan, Sudan, Egipt, Irak, Siria, Yemen, Libia, Iran, Arabia Saudită sunt țările în care persecuțiile sunt cele mai intense.

Ce putem face noi, creștinii, care ne putem manifesta credința liber? Ce atitudine trebuie să avem în fața acestor situații?

Nici într-un caz una de indiferență. Suntem chemați să intensificăm rugăciunea pentru frații noștri creștini persecutați, pentru ca Domnul să le dea curaj și să-i întărească în credință până la sfârșit. Biserica lui Cristos a rezistat în ciuda tuturor încercărilor și continuă să o facă. Victoria îi va aparține Domnului, indiferent de atacurile celui rău.

Darius Antică și Vasile Susan clasa a XII-a

5

R ELIGIE . S PIRITUALITATE

Sfântul Andrei – apostolul românilor?

Sfântul apostol Andrei este sărbătorit la data de 30 noiembrie. În anul 1997 a fost proclamat, de către Biserica Ortodoxă, „Ocrotitorul României”, iar din anul 2012, ziua în care este celebrat apostolul a devenit sărbătoare legală și, implicit, zi liberă pentru elevi și pentru muncitori. Considerat a fi apostolul care a format primele comunități creștine în țara noastră, el este socotit patronul spiritual al românilor.

Apostolul Andrei a fost primul dintre ucenicii lui Isus. S-a născut în Betsaida și este fratele lui Simon Petru, fiind amândoi fiii pescarului Iona. A venit din Betsaida să locuiască cu fratele său la Cafarnaum și, cunoscând bine meseria de pescar, s-a asociat cu acesta și cu alții pe care îi va chema Isus, ocupându-se cu pescuitul în Lacul Genezaret. Înainte de a deveni apostol al lui Isus, Andrei a fost ucenicul sfântului Ioan Botezătorul, dar, când l-a auzit pe Ioan spunând despre Isus că este Mielul lui Dumnezeu, cel care ridică păcatul lumii, l-a urmat pe Isus și i-a spus fratelui său, Petru: „L-am găsit pe Mesia!”, care, tradus, înseamnă „Cristos”. Acest lucru s-a întâmplat a doua zi după botezul lui Isus în râul Iordanului.

Sfântul Andrei a primit între apostoli supranumele de „primul chemat” sau „cel dintâi chemat”. Întâlnirea cu Isus i-a schimbat întreg cursul vieții.

Deși sfintele evanghelii nu amintesc des de sfântul Andrei,

6

acesta l-a însoțit pe Isus în timpul activității sale, a luat parte la numeroase cuvântări ale acestuia și a fost martor multor minuni. A fost împreună cu apostolii și Mântuitorul în grădina Ghetsimani, a suferit împreună cu aceștia atunci când Domnul a fost prins, judecat, chinuit și răstignit pe cruce și s-a bucurat împreună cu ei când au primit vestea învierii lui Isus.

După coborârea Duhului Sfânt și întemeierea Bisericii creștine la Ierusalim, în ziua Cincizecimii, apostolii au început să predice Evanghelia la toate neamurile, conform poruncii Domnului.

Potrivit tradiției și celor scrise de unii istorici și teologi din primele veacuri creștine, sfântul apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, în teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră, cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Sciția), dar și în teritoriile de dincolo de Prut, în nordul Mării Negre. Câți vor fi primit religia creștină, nimeni nu poate să știe! Iată ce scrie istoricul Eusebiu din Cezareea Palestinei în lucrarea sa cea mai cunoscută, „Istoria bisericească”: „Dacă aceasta a fost situația iudeilor, în schimb sfinții apostoli ai Mântuitorului, precum și ucenicii lor s-au împrăștiat în toată lumea locuită pe atunci. După tradiție, lui Toma i-a căzut soarta să meargă în Parția, lui Andrei în Sciția, lui Ioan în Asia, unde a și petrecut vreme mai îndelungată murind în

orașul Efes”. Prin Sciția se înțelegea, la vremea respectivă, un teritoriu extrem de vast, care cuprindea nordul Mării Negre (astăzi o bună parte din Ucraina), nordul Munților Caucaz (astăzi, sudul Rusiei, Azerbaijan și Georgia), nordul și estul Mării Caspice (astăzi, o bună parte din Kazahstan). Teritoriul Dobrogei de astăzi a fost cunoscut în antichitate sub numele de Scythia Minor (Sciția Mică). Eusebiu folosește însă denumirea Sciția, nu Sciția Mică (Dobrogea), de aceea mulți istorici, teologi și specialiști laici consideră că teritoriul la care se referă este cel din sudul Ucrainei sau al Rusiei de astăzi și nu cel al României.

Epistola către Coloseni face referire la creștinarea sciților de către apostoli (Cf. Col 3,11), însă apostolul Paul nu spune cine i-a creștinat pe aceștia.

Sfântul Andrei a murit la Patras, în Grecia. El a fost răstignit pe două scânduri așezate în forma literei X, model de cruce care-i poartă numele. Nu se cunoaște anul martiriului său. Unii istorici îl fixează în timpul persecuției lui Nero, anii 64-67, iar alții mai târziu, la sfârșitul veacului apostolic, în vremea persecuției poruncite de împăratul Domițian.

Paul Petrea clasa a XII-a

Orizonturi * nr. XLI

R ELIGIE . S PIRITUALITATE

Tinerii în acțiune La inițiativa Consiliului Școlar al Elevilor și sub îndrumarea profesoarei Monica Grosu, consilierul educativ al școlii, motivați de timpul sfânt al Adventului și de îndemnul Papei Francisc de a merge la ,,periferie” pentru a ne îngriji de cei sărmani și neputincioși, câțiva dintre elevii liceului nostru au reușit, în preajma sărbătorii Crăciunului, să ducă un strop de lumină și bucurie în sufletul câtorva familii nevoiașe, lipsite nu numai de cele materiale, dar și de mângâiere, căldură sufletească, blândețe, afecțiune, considerație.

Acest proiect a necesitat timp, bunăvoință și, mai ales, multă răbdare. În săptămâna Școala altfel, care a avut loc în luna noiembrie, printre activitățile propuse și desfășurate, una dintre ele a fost și confecționarea de felicitări pentru Crăciun. Elevii profilului pedagogic (Roxana Bulai, Claudia Iștoc, Iulia Albert, Mădălina Petruț, Andra Toma, Anthonya Herlea, Crina Ciucheș-Roșu), împreună cu elevii seminariști (Sergiu Blaj, Gabriel Fechetă, Ciprian Dancă, Marius Lucaci, Narcis Miclăuș, Daniel Ciobanu), pasionați de artă și totodată dornici de a face o faptă bună, au participat la acest atelier și, coordonați de profesoara Loredana Lăpușneanu, au reușit să confecționeze manual un număr considerabil de felicitări pe care apoi le-au vândut, iar banii adunați, la care s-au mai adăugat și alte donații oferite de elevi cu inimi deschise septembrie-decembrie 2016

și cu iubire față de aproapele, au fost folosiți în scop caritabil.

Bucuria noastră a fost mare pentru că am reușit să concretizăm acest proiect și pentru că am simțit bucuria din sufletul lor, a acestor semeni ai noștri, privilegiați în ochii lui Dumnezeu, dar, de multe ori, disprețuiți de noi, ceilalți, care, prin avuțiile noastre materiale, ne considerăm superiori și cu mai multă demnitate. Trebuie să știm că demnitatea nu stă nici în bogăție și nici în lipsa ei. Potrivit Sfintei Scripturi, toți oamenii sunt egali și se bucură de aceeași demnitate, care își are originea în același Creator. Omul își pierde propria demnitate în momentul când în inima sa bogățiile iau locul lui Dumnezeu.

De cele mai multe ori, sărăcia unora e cauzată de zgârcenia și lăcomia celorlalți sau poate de lipsa de educație, înțelegere și iubire din familie. Sărăcia e un sfat evanghelic, o stare la care suntem cu toții chemați, dar dacă la baza ei stă lenea sau diferitele patimi, atunci ea nu mai este o valoare în ochii lui Dumnezeu. Oricum, atât bogăția cât și sărăcia sunt temporare, pentru că în Împărăția cerurilor intrăm doar cu noi înșine, cu faptele noastre și cu iubirea pe care am oferit-o. Bogații pot intra

în Împărăția lui Dumnezeu prin faptele de milostenie trupească și sufletească, iar săracii prin recunoștința și rugăciunile lor îndreptate spre Dumnezeu pentru binefăcătorii lor.

Am vrut doar să împărtășim din bogăția sufletească pe care am dobândit-o în întâlnirea cu aceste persoane, de la care am putut învăța lecția simplității, a seninătății, a speranței și a încrederii în Providență. Într-adevăr, experiența întâlnirii cu cei nevoiași ne schimbă mult viziunea asupra vieții. Învățăm să nu ne mai plângem că nu avem, atunci când constatăm că, de fapt, alții nu au nici atât cât avem noi și totuși își poartă crucea cu răbdare și seninătate și fără să cârtească împotriva lui Dumnezeu.

Sperăm că această acțiune a noastră să continue și să fie un exemplu de implicare și dăruire și pentru alți tineri, nu doar de Crăciun sau de Paști, ci în mod constant. Să nu uităm că, atunci când facem ceva pentru unul dintre cei mici ai lui Cristos, facem chiar pentru Cristos și simțim măreția întâlnirii personale cu El. „Orice lucru ați făcut unuia dintre cei mai mici, Mie mi-ați făcut!”

Roxana Ana-Maria Bulai clasa a X-a B

7

D IALOG

ÎNTRE GENERAȚII

Odă (în metru franciscan) Nu credeam să-nvăț a vorbi vreodată; Pururi frate, înfășurat în haina-mi, Ruga mea ’nălțam visător la Domnul Chemării.

Parafrazându-l pe Mihai Eminescu, poetul nostru național și universal, consider oportună revista Liceului Franciscan pentru a adresa un mesaj de încurajare și susținere, din prisma vocației și a alegerilor mele de viață, celor care astăzi sunt înscriși în rândurile binecuvântării Seraficului Părinte Francisc prin această formă de învățământ.

Așa cum spunea fizicianul Albert Einstein, noi trăim cu adevărat atunci când nu mai trăim doar pentru noi. Aș dori ca și eu, în rândurile care urmează, să nu mai trăiesc doar la nivel personal, ci să ofer o mărturie fraternă celor care astăzi sunt elevi ai Liceului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi”. Pot afirma, cu mândrie sfântă, că, pe vremea mea, cea a dinozaurilor (glumesc, desigur, dar au trecut deja 13 ani de când am terminat cu succes acest liceu), „ne umflam în pene”, atunci când interferam cu alte medii și cu elevi de la alte licee și, prin ținuta noastră spirituală, morală și civică, lăsam o impresie bună și eram astfel mereu întrebați de la ce liceu venim.

Numai simpla pronunțare a numelui acestuia ne făcea să ne umplem de mândrie și bucurie și să fim recunoscători pentru educația completă și complexă primită acolo.

8

Astăzi, privind retroactiv cu nostalgie, mă cuprinde un fior sfânt știind că acel loc a fost, într-adevăr, o grădină binecuvântată și un paradis unde simțeam întotdeauna prezența lui Dumnezeu. Sigur că, în acel timp, nu m-am folosit întotdeauna de momentele ce făceau apropierea de Dumnezeu mai concretă și oarecum mai vizibilă și, astfel, ca orice tânăr dornic de experiențe noi și diverse, am mai „rătăcit” și pe cărări necunoscute. De altfel, această perioadă a liceului a fost pentru mine, și cred că pentru fiecare, una de căutare, prin studiu, prietenii, pasiuni, fotbal, excursii etc.

Nu voi uita niciodată persoanele deosebite pe care le-am întâlnit și care, prin dăruirea și disponibilitatea lor, mi-au călăuzit pașii și au contribuit la formarea mea ca OM: frați franciscani, preoți și profesori responsabili și respectabili. Nu-i voi uita nici pe colegii mei de clasă sau pe cei din clasele mai mari cu care am împărtășit trăiri și experiențe variate și care, chiar dacă nu au continuat pe drumul consacrării lui Dumnezeu în Ordinul Fraților Minori Conventuali, prin bazele educației puse de acest liceu au ajuns OAMENI de încredere în societate: polițiști, jurnaliști, medici, avocați, buni familiști și lista poate continua.

Dragi elevi seminariști, avantajul enorm oferit de acest cadru formativ al Liceului Franciscan mă face acum să mă pun în „boxa”

celor care își dau interesul pentru voi, pentru a vă forma ca OAMENI. Nu fiți indiferenți și nu neglijați eforturile celor care vă vor binele! Nu priviți profesorii și formatorii voștri ca pe niște dușmani! Primiți îndemnurile lor bune, fiți receptivi și luptați pentru voi și pentru viitorul vostru! Voi scrieți astăzi povestea vieții voastre de mâine.

Dumnezeu, atunci când l-a creat pe om, l-a pus în Paradis, i-a vrut binele, dar omul a respins continuu acest bine. Mare atenție la alegerile nepotrivite și la atitudinea de respingere a ceea ce vă este bun și folositor. Nu putem găsi binele și adevărata fericire în afara lui Dumnezeu. Îmi amintesc că, iluzionat de perspectivele și ademenirile din afară, am ieșit pentru o perioadă din Seminar, vrând să experimentez altceva, o altă formă de viață. În căutările mele disperate, nu am reușit să identific profesia și modul de viață în care să mă regăsesc și atunci am înțeles că Domnul îmi rezervase altceva, avea alt plan cu mine. În haos și umbre, obosit și hoinărind prin țări străine, asemenea fiului risipitor,

Orizonturi * nr. XLI

D IALOG

ÎNTRE GENERAȚII

C LASA a X-a A 2002

Domnul m-a chemat și, prin dovezi concrete și prin persoanele speciale pe care mi le-a scos în față, mi-a arătat drumul vieții consacrate și tot ceea ce avea să realizeze prin mine. M-am întors și am înțeles atunci ce aveam de făcut.

Astăzi, la mulți ani distanță de aceste întâmplări, sunt preotul și slujitorul Lui, aflat la a doua experiență pastorală (Hălăucești și Luizi-Călugăra), și parcă văd și acum experiența chemării mele derulându-se ca un film în care regizorul, Dumnezeu, a avut grijă să mă distribuie în rolul care să mă ducă nu spre un premiu Oscar, ci spre împlinirea personală și vocațională.

Să aveți și voi curajul, dragi tineri, să ieșiți în față, să căutați septembrie-decembrie 2016

drumul care duce la El. Nu uitați niciodată că Cel care vă cheamă vă și susține.

Ce aș putea să vă transmit, în încheiere, ca frate franciscan? Mă folosesc de privilegiul pe care îl am, acela de a lucra într-o parohie, și astfel pot vedea și constata care sunt așteptările oamenilor vizavi de seminariști și respectiv de viitorii preoți: sinceritate, seriozitate, credință și mai multă coerență în vocația îmbrățișată. Iată, pe scurt, responsabilitățile pe care le aveți pentru a fi buni apostoli ai lui Isus și pentru a putea duce mesajul său în lumea modernă și plină de tentații. Provincia noastră are încredere în voi, noi, frații Provinciei, ținem mult la acest liceu,

de unde izvorăsc vocațiile pentru viața consacrată și vă susținem în pregătirea voastră.

Propuneți-vă și străduiți-vă să atingeți idealuri care zidesc, care vă clădesc temeinic și care nu se zdrobesc la o ușoară adiere de schimbare. Dumnezeu ne-a arătat o infinită dragoste și prețuire și libertatea de a alege, dar noi trebuie să știm să facem alegerea cea bună și folositoare pentru viața noastră viitoare.

Mijlocirea Seraficului Părinte Francisc să ducă la desăvârșire cât mai multe vocații la sfânta Preoție și la viața consacrată, într-o fraternitate universală și sfântă.

Fr. Marius-Cătălin Alistar (fost elev al liceului, promoția 2000-2004)

9

D IALOG

ÎNTRE GENERAȚII

Interviu cu părintele Cristinel Sociu • Părinte Director, în numerele anterioare ale revistei am realizat interviuri cu foștii părinți directori ai seminarului și liceului nostru, de la reînființare, din 1991, și până în prezent. Acum, v-a venit rândul și vă rugăm ca mai întâi să ne spuneți câte ceva despre originile sfinției voastre.

Vă salut cu Pace și Bine și vă mulțumesc pentru invitația realizării acestui interviu! În ceea ce privește persoana mea, voi face, pe scurt, câteva referințe biografice. M-am născut la 29 ianuarie 1978, la Bacău, și sunt primul dintre cei cinci frați. Am copilărit și am urmat forma educațională preșcolară, primară și gimnazială în localitatea Mărgineni, județul Bacău.

• Când ați simțit chemarea de a deveni frate în Ordinul Fraților Minori Conventuali și ce v-a atras la acest ordin?

Dumnezeu este autorul oricărei vocații și implicit și al vocației mele ca frate și preot în cadrul Ordinului Fraților Minori Conventuali. Încă de prin clasa a VII-a mi-am manifestat dorința de a intra în Seminarul Franciscan. Mergând adesea la bunicii mei din partea mamei, la LuiziCălugăra, participam acolo și la Sfânta Liturghie. În perioada respectivă, părintele Iosif Pal era parohul comunității și mi-a plăcut mult simplitatea, evlavia și bucuria constantă a sfinției sale, virtuți pe care le-am admirat și care au aprins în inima mea

10

scânteia vocației la sfânta Preoție și la viața consacrată. Pătruns de această dorință, într-o zi am mers la parohie, împreună cu bunicii mei, cu intenția de a vorbi cu părintele. Mi-a povestit atunci despre viața sfântului Francisc de Assisi și despre preoții franciscani. Toate aceste mărturii au alimentat și mai mult dorința mea de a intra în seminar, astfel că, în anul 1992, m-am decis și m-am prezentat la Roman pentru susținerea examenului de admitere. Am parcurs cei patru ani de liceu cu bucuriile și greutățile din acel timp, dar am colaborat cu harul lui Dumnezeu și m-am implicat în consolidarea vocației mele și în înțelegerea mai profundă a spiritului franciscan.

După anul de noviciat, mai exact pe 7 septembrie 1997, am depus pentru prima oară voturile pentru un an de zile, iar apoi, la 4 octombrie 1997, am început studiile de filosofie și de teologie la Institutul Teologic Franciscan, pe care le-am finalizat în iunie 2003. La 30 august 2003, am făcut profesiunea solemnă, iar la data de 4 octombrie 2004, am fost sfințit diacon. În anul următor, la 26 iunie 2005, am fost hirotonit preot, la Roman, de către PS Aurel Percă, episcopul auxiliar al Diecezei noastre de Iași.

• Care au fost trăirile din timpul acestui lung drum al formării unui frate franciscan conventual?

Nu mi s-a părut a fi un drum lung. Procesul formării este complex

și frumos. Până la profesiunea voturilor solemne am urmat drumul inițierii. A fost acea fază a acumulărilor și a maturizării vocației, absolut necesare pentru a intra și a trăi definitiv viața franciscană. După profesiunea solemnă și după hirotonire, ajuns la comuniune de viață cu Cristos, Cel care m-a chemat, am parcurs și parcurg o nouă perioadă de formare: formarea permanentă. Drumul consacrării totale lui Dumnezeu, trup și suflet, nu se oprește la momentul hirotonirii, ci parcurge toate etapele de dezvoltare naturală și spirituală și de împlinire personală. Orice preot și orice frate franciscan trebuie să-și îndrepte în mod constant atenția asupra creșterii sale spirituale, dar și asupra a ceea ce ar putea să împiedice această creștere. În lumea de astăzi, care se află într-o continuă și rapidă schimbare, formarea permanentă devine o exigență a slujirii sacerdotale. În ceea ce privește trăirile din acest timp, ele au fost multe și diversificate, mai ales cele spirituale. În viață trecem prin multe experiențe care ne întăresc și ne fac mai puternici. În fața unei

Orizonturi * nr. XLI

D IALOG decizii majore pe care trebuia să o iau, ghidul mi-a fost întotdeauna Dumnezeu, care mi-a vorbit prin directorul meu spiritual. Mereu am căutat să intru în logica lui Dumnezeu din prisma trăirilor și a experiențelor pe care le-am avut, indiferent de natura lor, fapt care m-a ajutat și mai mult să înțeleg voința Lui cu privire la vocația mea de frate franciscan.

• Ce misiuni ați mai avut, înainte să fiți directorul liceului nostru?

Din octombrie 2003, am primit, din partea superiorilor, obediență pentru Conventul „Adormirea Maicii Domnului” din Nisiporești-Neamț, iar acolo am activat ca profesor de religie și ca organist. Din septembrie 2004 și până în septembrie 2008, am fost repartizat cu misiunea de a face parte din echipa formativă a Liceului Teologic Franciscan de la Roman, din cadrul Conventului „Sfântul Francisc de Assisi”. În luna octombrie 2008, am avut numire pentru Conventul „Sfântul Anton de Padova” din Roman, activând în domeniul educativ și formativ la Fundația Umanitară Pacea și la Postulandatul Franciscan. Din anul 2012, am primit slujirea de a fi directorul Liceului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi”.

• Povestiți-ne ceva din „viața de director”. E greu să fii director, astăzi?

Vă mărturisesc că nu e ușor să fii director, dar încerc să fac față cu demnitate și cu toată determinarea, capacitatea și puterea mea, în fața multor provocări care derivă din această slujire. Caracterul specific al septembrie-decembrie 2016

ÎNTRE GENERAȚII

acestei slujiri constă în faptul de a dărui, cu toată deschiderea și sinceritatea, din ceea ce ești și din ceea ce ai primit de-a lungul timpului din partea lui Dumnezeu și din partea oamenilor. Însuși Isus spune: „Dacă cineva vrea să fie cel dintâi, să fie cel din urmă dintre toți și slujitorul tuturor” (Mc 9,35). Nu am cerut eu această misiune, ci mi-a fost încredințată de către superiori, dar primind-o, trebuie să urmez sfatul lui Isus. Această răsturnare de valori pe care o afirmă în cuvinte și o dovedește în fapte, Isus ne-o propune ca regulă fundamentală de viață creștină atât în societate cât și în Biserică.

• Știți că printre elevi veștile se răspândesc foarte repede.

Am auzit că ați susținut un examen. Ne puteți spune mai multe? Dau și directorii examen?

Credeam că doar elevii.

Da, așa este, dau și directorii examen! Pe 12 septembrie a.c., Ministrul Educației Naționale și Cercetării Științifice a dat un ordin pentru aprobarea metodologiei privind organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar, drept pentru care și postul de director de la liceul nostru a fost scos la concurs. După discuțiile avute cu superiorii mei, am trecut la treabă. Într-o primă etapă, a trebuit să încarc pe o platformă online documentele de înscriere și justificative pentru a putea participa la concurs. Cea de-a doua etapă a fost un examen scris, cu 60 de itemi tip grilă, cu întrebări de perspicacitate, cultură generală și din managementul

educațional. Această probă a fost eliminatorie. Dacă nu o treceai, nu mai puteai participa la următoarea. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reușit să trec la următoarea etapă, care a constat în evaluarea scrisorii de intenție, a CV-ului și prezentarea planului operațional pe un an de zile, în fața unei comisii formate din nouă persoane (precizez că în această comisie a fost prezent și un elev din cadrul liceului nostru). Nu a fost un examen ușor, dar, așa cum am specificat mai sus, cu ajutorul lui Dumnezeu și prin lumina primită de la Duhul Sfânt, am reușit să duc la bun sfârșit ceea ce am început.

• Ce așteptări aveți de la noi, seminariștii? Dar de la elevii profilului pedagogic?

Așteptările pe care le am de la toți elevii liceului nostru sunt cele firești, adică de a vă folosi bine timpul (care e darul lui Dumnezeu) pentru a învăța și a vă dezvolta din toate punctele de vedere, într-un mod armonios și sănătos, pentru a ajunge la idealul pe care vi l-ați propus.

Viitorul vă aparține și vă sugerez să vă pregătiți cu îndârjire și responsabilitate, deoarece societatea de mâine sunteți voi, iar realizările voastre vor fi mulțumirile noastre. Mult succes în toate!

• Vă mulțumim pentru că ați avut bunăvoința să ne răspundeți la întrebări și vă dorim ca Domnul să vă dea răbdare și putere pentru a putea conduce liceul și pentru a-l duce mereu pe drumul cel bun, pe drumul voit de El! Narcis Miclăuș clasa a XI-a A

11

Ș TIINȚĂ ,

ARTĂ , EDUCAȚIE

Educația – arma care schimbă lumea Definită de Nelson Mandela ca cea mai puternică armă capabilă să schimbe lumea, educația este omagiată în fiecare an și readuce în atenția opiniei publice rolul ei important.

La 5 octombrie 1966, cu ocazia Conferinței Interguvernamentale speciale ținute la Paris, cu participarea OIM (Organizația Internațională a Muncii) și UNESCO (United Nations Educational Scientific and Cultural Organization), a fost adoptată Recomandarea privind statutul cadrului didactic. Aceasta a devenit unul dintre cele mai importante instrumente menite să aducă îmbunătățiri profesiei de dascăl. Din anul 1994, UNESCO a stabilit ziua de 5 octombrie ca Ziua Mondială a Educatorilor, iar hotărârea a fost adoptată de peste 200 de state. Denumirea ei în limba engleză este World Teachers’ Day (Ziua Internațională a Profesorului). În România, sărbătoarea a fost depersonalizată, numindu-se Ziua Mondială a Educației, trecând în plan secund rolul profesorului în procesul educațional.

Ziua Mondială a Educației trebuie să fie un prilej de reconștientizare a rolului pe care educația în sine îl are pentru orice stat și pentru orice generație.

Specialiștii din educație recunosc și spun că educația eficientă se realizează prin complementaritatea dintre rolurile familiei și ale școlii. Familia și școala sunt principalele medii în care

12

copilul crește, învață, se formează.

Aici se pun bazele formării personalității, echilibrului emoțional și premisele realizărilor sale de mai târziu. În primul rând, educația se formează în familie, unde copilul trebuie să învețe să spună adevărul, să fie cinstit, să aprecieze frumosul, să respecte munca și să se achite de responsabilități.

Pe bună dreptate, în limbaj popular se spune despre cineva că „are (sau n-are) cei șapte ani de-acasă”, pentru că aceștia sunt importanți pentru tot restul vieții. În al doilea rând, rolul școlii în viața oricărui copil este foarte important. Învățătorii și profesorii îi formează personalitatea și îi asigură nivelul de educație de care are nevoie pentru a putea supraviețui cerințelor concrete ale vieții. Profesorul trebuie să fie un îndrumător și un sfătuitor al elevilor, trebuie să știe să declanșeze și să întrețină interesul, curiozitatea și dorința lor pentru activitatea de învățare.

Competența, ținuta morală și intelectuală, tactul pedagogic – toate acestea îl definesc. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: „Nu există artă mai frumoasă decât arta educației. Pictorul și sculptorul fac doar figuri fără viață, dar educatorul creează un chip viu; uitându-se la el, se bucură și oamenii, se bucură și Dumnezeu”. Și tot el numește „neșcolirea” drept „o boală a sufletului și, desigur, mare, pentru că din pricina ei se întâmplă atâtea și

atâtea rele” și spune mai departe: „Trebuie să-i educăm pe copiii noștri, fiindcă astfel vor putea să-l cunoască mai bine pe Dumnezeu. Fără învățătură vor fi ca animalele, care sunt lipsite de cuget. Omul, care a fost înzestrat cu rațiune, trebuie să fie înțelept, așa cum l-a făcut dintru început Dumnezeu. Fără înțelepciune el este o piatră prețioasă afundată în mocirlă, este o corabie fără cârmă și fără echipaj, care înaintează pe marea vieții necârmuită, la întâmplare”. Știm că educația necesită timp și eforturi îndelungate până ași da roadele sale și, tocmai de aceea, vrem să ne exprimăm prețuirea și dragostea pentru cei care ne ajută să pășim pe drumul formării noastre, ca să devenim oameni cu adevărat.

Le mulțumim pentru răbdarea și dăruirea lor și le suntem recunoscători!

La mulți ani, domnilor profesori!

La mulți ani, părinți formatori!

Mihaela Netedu clasa a X-a B

Orizonturi * nr. XLI

Ș TIINȚĂ ,

ARTĂ , EDUCAȚIE

11 octombrie – Ziua Școlii Ardelene Născută în contextul iluminismului european, Școala Ardeleană este o importantă mișcare ideologică, politică și culturală din Transilvania, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, care a avut ca principal obiectiv obținerea libertății și a egalității în drepturi sociale și politice a românilor din Transilvania cu celelalte națiuni privilegiate. Mișcarea își are rădăcinile și explicația cu trei secole în urmă. În 1437, după Răscoala de la Bobâlna, cele trei națiuni (ungurii, sașii și secuii) semnează pactul Unio Trium Nationum (cunoscut și ca Fraterna Unio), prin care românii erau excluși de la drepturile sociale, politice și religioase, devenind astfel o națiune tolerată în Transilvania. Unul din documentele cele mai importante elaborate de reprezentanții Școlii Ardelene, fii ai Bisericii Române Unite (Samuil Micu, Petru Maior și Gheorghe Șincai), îl constituie petiția din 1791, Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae (Petiția Valahilor din Transilvania ), o cerere adresată împăratului Leopold al II-lea al Austriei, în vederea recunoașterii națiunii române ca parte constitutivă a Marelui Principat Transilvania.

Supplex-ul se încadrează în linia revendicativă începută de episcopul greco-catolic Ioan Inocențiu Micu-Klein, care a cerut pentru prima oară drepturi pentru națiunea română din Transilvania.

Teza fundamentală a documentului este că „drepturile omului septembrie-decembrie 2016

și ale societății civile” sunt ținta cea mai înaltă a împărăției și că nicio parte a cetățenilor nu trebuie să lipsească pe alta de drepturile ei și să o asuprească.

Cărturarii Școlii Ardelene au adus argumente istorice și filologice în sprijinul ideii că românii Transilvaniei sunt descendenți direcți ai coloniștilor romani din Dacia. Această teză este cunoscută sub numele de latinism.

Corifeii Școlii Ardelene au făcut studii superioare la Roma și Viena, unde au cercetat în marile arhive și biblioteci documentele cu care au putut argumenta romanitatea poporului și latinitatea limbii române. În lucrările lor au adus argumente privind originea latină, continuitatea și unitatea etnică a poporului român.

Au continuat astfel ideile cronicarilor moldoveni, dar le-au fundamentat științific. Bogata cercetare poate fi exemplificată prin lucrările lui Samuil Micu și Gheorghe Șincai (Elementa linguae daco-romanae sive valahicae), Petru Maior (Istoria pentru începuturile românilor în Dacia) sau Ioan Budai-Deleanu (De originibus populorum Transylvaniae).

Lor li se datorează culturalizarea prin stimularea învățământului (Gheorghe Șincai a înființat peste 300 de școli în limba română, în mediul rural), traducerea cărților fundamentale din cultura europeană, introducerea alfabetului latin în locul celui chirilic (vechi alfabet folosit în scrierea limbii slave, compus de frații Chiril și Metodiu în secolul al IX-lea și

întrebuințat și în Țările Române până către anul 1860).

Ziua Școlii Ardelene este sărbătorită anual la 11 octombrie.

Este o sărbătoare publică, dedicată omagierii rolului fundamental al ideilor culturale și politice promovată de această mișcare iluministă. A fost stabilită această dată, deoarece, la 11 octombrie 1754, episcopul greco-catolic Petru Pavel Aron, urmașul episcopului Inocențiu Micu Klein, a emis decretul de înființare, la Blaj, a primelor școli sistematice și moderne din istoria românilor, „fântâni ale darurilor”, cum le-a denumit însuși ctitorul lor.

Față de iluminismul francez, Școala Ardeleană nu a constituit un curent anticlerical, mișcarea culturală transilvăneană a pornit tocmai din sânul Bisericii.

Cardinalul Alexandru Todea spunea: „Școala Ardeleană a adăugat dimensiuni occidentale culturii umaniste, reînnoind legăturile romanice, secole la rând întrerupte prin jocul nefericit al istoriei”.

Robert Lazarovici clasa a XI-a A

13

Ș TIINȚĂ ,

ARTĂ , EDUCAȚIE

Serbarea „bobocilor franciscani” Emoții, energie și talent, acestea sunt cele trei cuvinte ce descriu a treia ediție a ,,Festivității bobocilor franciscani”, care a avut loc miercuri, 23 noiembrie, în cadrul săptămânii „Școala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!”.

Elevii claselor a IX-a s-au pregătit și au oferit publicului, compus din profesori, preoți formatori, părinți și elevi din clasele mai mari, un spectacol minunat, plin de voie bună și amuzament.

Fiecare concurent a intrat „în joc” cu scopul de a câștiga titlul de ,,Cel mai talentat boboc”, străduindu-se astfel să își pună în valoare calitățile și să fie cât mai original. Unii concurenți au fost mai serioși și mai concentrați, alții mai degajați și mai visători, dar cu toții au demonstrat, în final, că sunt carismatici și că au fost înzestrați de Domnul cu mulți talanți.

La eveniment au participat 17 concurenți, băieți și fete, atât de la profilul teologic, cât și de la profilul pedagogic. Concursul a avut mai multe probe: autoprezentare, cultură generală,

14

dicție, aptitudini artistice și abilități. Proba care a stârnit cel mai mult amuzamentul publicului a fost cea de cultură generală și de dicție, unde unii dintre elevi au spus „lucruri trăsnite”, iar la dicție li s-a împleticit limba de-a binelea. Totuși, la proba artistică au fost dezinhibați și au dat dovadă că sunt talentați, prezentând o gamă variată de manifestări artistice. Prima care a intrat în scenă la această probă a fost Maria Antoaneta Radu, din clasa a IX-a B, care a prezentat monologul actriței Stela Popescu, „Cura de slăbire”. Maria Drăghia, din aceeași clasă, a cântat melodia „Vreau să am steaua mea” a regretatei artiste Laura Stoica.

Alți trei boboci talentați, de la clasa a IX-a A (Ionuț Enciu, Robert Sascău și Dragoș Matieș), au prezentat sceneta „Nu știu la școală”, adaptată de ei înșiși într-o variantă plină de umor și haz. Adelina Chelariu, din clasa a IX-a B, a interpretat melodia „Aleluia” a Andrei Gogan, după care doi boboci ai clasei a IX-a A, Cătălin Horvat și Petru Blogliș,

ajutați de colegul lor mai mare, Alexandru Verde, de la clasa a X-a A, au prezentat sceneta „Micul mic nimic” a Grupului Vouă, invitând publicul să savureze împreună cu ei un „mic mic, din care n-a mai rămas nimic”. Un moment remarcabil și apreciat de publicul spectator a fost intrarea în scenă a Lorenei Frențoaia, din clasa a IX-a B, îmbrăcată într-un costum popular autentic, interpretând balada „Plouă vara văile” și melodia „Eu sunt fată din Iugani”. A urmat piesa de teatru

intitulată „Dactilografa”, care a fost jucată de Monica Tamaș, tot din la clasa a IX-a B, ajutată de Narcis Miclăuș, din la clasa a XI-a A, și Răducu Bereș, clasa a XI-a B. Nu putea să lipsească din peisaj nici muzica clasică, astfel că elevul Paul Antal, din clasa a IX-a A, a uimit spectatorii prin mânuirea pianului în interpretarea a două piese din repertoriul lui Ludwig van Beethoven, iar Anthonya Herlea ne-a îndreptat gândul spre Dumnezeu și ne-a predispus la meditație prin interpretarea melodiei „Cruce Sfântă părăsită”.

Momentele artistice au continuat apoi cu David Bălan și Cosmin Pal, din clasa a IX-a A, care au jucat mini-sceneta „Surdul nu aude, dar le potrivește”. Un număr nemaiîntâlnit în cadrul acestor

Orizonturi * nr. XLI

Ș TIINȚĂ ,

concursuri a fost cel al lui Rareș Catană, din clasa a IX-a B, care ne-a purtat pe tărâmurile magiei, demonstrându-ne dexteritatea și abilitatea în mânuirea cărților de joc. Ultimii bobocei, dar nu cei din urmă, din cadrul acestei probe au fost Crina Roșu-Ciucheș și Delia Fărcășel, din clasa a IX-a B, care au negociat la sânge cumpărarea unei „Găini cultivate”.

Momente frumoase ne-a oferit și formația școlii noastre, intitulată „Never alone”, în următoarea

septembrie-decembrie 2016

ARTĂ , EDUCAȚIE

componență: Daniel Balint, solist; Ionuț Ciceu, la pian; Corneliu Mihoc, chitară solo; Sergiu Cimpoeșu, chitară bas, și Alexandru Verde, baterie.

La final, membrii juriului (pr. director Cristinel Sociu, profesorii Aurelia Balașcă, Monica Grosu, Petrica Cozma și elevul Sergiu Blaj, câștigătorul ediției a doua) au acordat titlul de ,,CEA MAI TALENTATĂ BOBOCIȚĂ” elevei Adelina Chelariu de la clasa a IX-a B, iar

titlul de ,,CEL MAI TALENTAT BOBOC” a fost obținut de Ionuț Enciu Roland din clasa a IX-a A. Locul al doilea a fost ocupat de Maria Antoaneta Radu (clasa a IX-a B) și Paul Antal (clasa a IX-a A), cu același punctaj, iar locul al treilea i-a revenit Deliei Fărcășel (clasa a IX-a B).

Mulțumiri speciale aducem profesoarelor Angela Dămoc, diriginta clasei a IX-a A, și Maria Cârjan, diriginta clasei a IX-a B, pentru efortul și munca pe care au depus-o în realizarea acestei zile de relaxare și destindere pentru întreg liceul. De asemenea, îi mulțumim și profesoarei de română, Monica Grosu, pentru că ne-a sprijinit în realizarea pieselor de teatru și ne-a îndrumat jocul actoricesc. Sperăm că le-a plăcut cum am evoluat și că nu le-am dezamăgit! Așteptăm bobocii de anul viitor și le urăm, încă de pe acum, mult succes!

Anthonya Herlea clasa a IX-a B

15

Ș TIINȚĂ ,

ARTĂ , EDUCAȚIE

Elevilor, a stabilit ca peȘtii mai multe? alrioada desfășurării activităților programului „Școala altfel” să 21-25 noiembrie.

Ești mai bun? fieCaîn săptămâna și în anii școlari anteriori, Săptămâna Școala altfel: „Să știi mai multe, să fii mai bun!” reprezintă perioada destinată activităților de educație non-formală din fiecare an. Scopul programului are ca punct de referință implicarea elevilor și a cadrelor didactice în activități care să răspundă intereselor și preocupărilor elevilor, să pună în valoare talentele, capacitățile acestora în diferite domenii și să stimuleze participarea lor la activități variate. În anul școlar 2016-2017, Ministerul Educației Naționale a lăsat fiecărei instituții școlare posibilitatea alegerii perioadei desfășurării activităților din cadrul acestui program. Consiliul profesoral al liceului nostru, după ce a consultat și Consiliul Școlar

16

elevii au putut participa la felurite activități extrașcolare, organizate după un orar special, care s-au încadrat în mai multe domenii: educațional, cultural-artistic, sportiv, culinar etc. Obiectivele urmărite, valorificarea și dezvoltarea competențelor cultural-artistice, sportive (prin participarea la ateliere de creație, competiții sportive), dezvoltarea spiritului critic, comportarea civilizată în societate, încurajarea muncii în echipă, stimularea capacității de inter-relaționare și respect reciproc au fost atinse. În prima zi a săptămânii, elevii, în funcție de opțiunea pe care au făcut-o în prealabil, au avut posibilitatea să viziteze instituții culturale, redacții de presă

și întreprinderi de producție din orașul nostru: Fabrica de zahăr Agrana-Roman, Fabrica UMARO, Arhiepiscopia Romanului și Bacăului și televiziunile locale RomanTV și CNS. În cea de-a doua zi, programul a continuat cu vizitarea muzeelor din Roman și a uneia dintre fabricile de pâine, unde, prin bunăvoința conducătorilor, elevii au gustat din produsul finit. O parte din elevii rămași la liceu a participat la o activitate despre pericolul drogurilor, realizată de Centrul de Prevenire, Evaluare

Orizonturi * nr. XLI

Ș TIINȚĂ ,

și Consiliere Antidrog Neamț, în baza parteneriatului încheiat.

Ziua a treia a constat în manifestări artistice, organizate de elevii claselor a IX-a, dar și de câțiva dintre elevii din clasele mai mari.

O activitate deosebit de interesantă și „gustată” de elevi a fost prezentarea în imagini, făcută de pr. Florin Sescu, directorul Centrului Misionar Diecezan Iași, despre misiune, misionari și viața bisericii în raport cu lumea de azi. Kenya, Coasta de Fildeș, Ecuador sunt cele trei locuri în care Biserica noastră locală a trimis preoți pentru a răspândi credința și valorile creștine și pentru a ajuta persoane și comunități aflate în nevoie.

Cea de-a patra zi a debutat cu activități demonstrative efectuate, în amfiteatrul liceului, de jandarmii de la Detașamentul 4 Jandarmi Roman, care veghează septembrie-decembrie 2016

ARTĂ , EDUCAȚIE

la ordinea și la liniștea publică și la prevenirea și descoperirea infracțiunilor și a infractorilor.

Mult așteptatul campionat de fotbal pe clase s-a desfășurat tot în această zi și a fost câștigat de echipa clasei a XII-a.

Ultima zi din cadrul programului a început cu o expunere pe tema „Psihologia vieții de zi cu zi” și a fost prezentată de un specialist în domeniu. Un grup de elevi a pornit apoi în vizită la ISU – Departamentul de pompieri Roman, un alt grup și-a început activitatea în atelierul de creație (confecționare felicitări de Crăciun), iar elevele de la profilul pedagogic au organizat mai multe ateliere culinare.

Programul acestei săptămâni s-a încheiat cu premierea elevilor câștigători ai competițiilor și activităților la care au participat în cadrul acestei săptămâni.

Atmosfera din „Săptămâna altfel” a fost una specială, destinsă, prielnică pentru fixarea unor relații „mai umane” decât se pot stabili în cadrul unei ore de curs, fără presiunea clopoțelului și a lecției de 50 de minute. Cred că a fost trăită atât de elevi, cât și de profesori, cu sentimentul câștigării unor experiențe noi și astfel putem spune că știm mai multe și ne străduim să fim mai buni!

Gabriel Fechetă clasa a XI-a A Petru Tulbure clasa a XI-a B

17

Ș TIINȚĂ ,

ARTĂ , EDUCAȚIE

Povestea celui de-al patrulea mag, prezentată de elevii clasei a XII-a Sfârșitul fiecărui an aduce în sufletele noastre un sentiment cu totul aparte, un sentiment de nedefinit, pe care îl resimțim în această perioadă. Minunea de la Betleem, Nașterea Pruncului Divin, este, cu siguranță, evenimentul care ne bucură cel mai mult. Elevii liceului nostru ne-au introdus în spiritul acestei sărbători prin gama variată de momente artistice (colinde, sceneta cu tematică religioasă și obiceiurile de Anul Nou), prezentate în amfiteatrul liceului, miercuri, 21 decembrie 2016.

Chiar dacă trăim timpuri în care tot ce e nou atrage, iar tradițiile și obiceiurile se restrâng tot mai mult și intră în memoria pasivă a multora, elevii seminarului au arătat că păstrează comorile inestimabile care definesc identitatea noastră. Toate elementele de

18

religie, cultură și tradiție transmit valori și creează punți de legătură între generații.

Serbarea a fost deschisă de corul liceului nostru, dirijat de prof. dr. Ovidiu Trifan, care, printr-o serie de colinde atent culese din toate zonele țării, a transmis publicului numeros un sentiment de bucurie și pace.

Un alt moment semnificativ a fost piesa de teatru „Povestea celui de-al patrulea mag”, prezentată de elevii clasei a XII-a, care au arătat importanța milostivirii, a credinței și a iubirii. Se spune că al patrulea mag era un conducător bogat și înțelept din Orient, care a urmărit steaua cea minunată pentru a ajunge la Împăratul nou-născut. El i-a pregătit daruri prețioase, însă în calea sa a întâlnit mulți oameni săraci, bolnavi, întristați și le-a

împărțit lor. Odată cu trecerea anilor, a sărăcit complet și i s-a șubrezit sănătatea. Simțea că nu mai are mult de trăit și nu ajunsese încă să-l întâlnească pe Pruncul Isus. La un moment dat, magul a văzut o lumină suprafirească, o iesle cu un Prunc, și a auzit glasuri de îngeri care cântau: Mărire în cer lui Dumnezeu! Pruncul Isus i-a spus: „De multe ori te-ai întâlnit cu mine!

Ai vorbit cu mine în fiecare zi, am mâncat împreună, ne-am îndurerat și ne-am bucurat când i-ai ajutat pe toți. Află că ceea ce ai făcut celor săraci, neputincioși și înfometați, Mie mi-ai făcut!

Toți aceștia sunt frații mei. Acestora le-ai oferit darurile tale prețioase: iubirea, timpul, viața ta. Ele sunt pentru mine darurile cele mai scumpe de pe pământ, ca și pentru frații mei îndurerați”.

Orizonturi * nr. XLI

Ș TIINȚĂ ,

Fără îndoială, sărbătoarea Nașterii lui Isus ne invită pe toți la o mai mare grijă față de aproapele, la alungarea egoismului și a urii din sufletele noastre. A fi atenți la semnele prin care Dumnezeu ne conduce spre mântuire, înseamnă a ne da seama și a lua în serios rolul de creștini și, cu siguranță, a deveni oameni care știu unde să caute adevărata fericire.

Următorul moment din program a fost reprezentat de jocul caprei și jocul ursului, care au stârnit amuzamentul spectatorilor. Chiar dacă originile acestor obiceiuri sunt păgâne, ele au

septembrie-decembrie 2016

ARTĂ , EDUCAȚIE

fost preluate de creștini și păstrate în tezaurul țării noastre la loc de cinste. Versurile acestor jocuri au fost compuse de elevii clasei a XII-a, fiind adaptate vieții de seminar și conținând urări pentru aceia care își dedică aproape tot timpul formării elevilor, preoții formatori.

Un moment care a reprezentat o noutate pentru Serbarea de Crăciun a fost „Meciul secolului”, având ca protagoniști ursul și capra. Cei doi s-au duelat întrun ring de wrestling, supravegheați riguros de un arbitru și călăuziți către victorie de antrenori prin rostirea unor versuri cu totul aparte. La finalul meciului, juriul, format din trei membri, și arbitrul au decis că meciul s-a terminat la egalitate, ceea ce nu i-a bucurat deloc pe cei doi luptători, „răzbunându-se” pe arbitru.

Ultimul moment al serii a fost binecunoscutul și mult așteptatul „Plugușor”, un obicei cu adânci rădăcini în spiritualitatea românească, o colindă agrară declamată, cu elemente teatrale, având ca subiect munca depusă

pentru obținerea pâinii. Elevii clasei a XII-a și-au făcut apariția pe scenă asemenea unui alai de nuntă, plini de voie bună și, prin versuri încărcate de urări unice, și-au manifestat mulțumirea față de formatori și profesori pentru munca și efortul depus în formarea umană, intelectuală și spirituală a elevilor.

Aducem o mulțumire aparte profesoarei Mihaela Pal, diriginta clasei a XII-a, pentru că ne-a încurajat și ne-a sprijinit în realizarea acestei serbări și pentru timpul dedicat repetițiilor. Mulțumim și colegilor noștri care au asigurat sonorizarea și tuturor celor care ne-au fost alături.

Crăciun binecuvântat și La Mulți Ani! Marcelin Budulai clasa a XII-a

19

Ș TIINȚĂ ,

ARTĂ , EDUCAȚIE

Laponia „reședința” lui Moș Crăciun Cu siguranță că ne amintim cu toții de poveștile pe care le auzeam de la părinții noștri, când eram mici. Cele mai multe dintre ele îl aveau ca personaj pe Moș Crăciun, a cărui existență era și este evidențiată prin diferite mituri și legende vechi. Cea legată de țara lui Moș Crăciun este una dintre cele mai cunoscute.

Laponia, așa numita „reședință” a Moșului, este un loc pe cât de magic pe atât de real, dar, dacă îl căutăm pe hartă, ne este greu să îl găsim, pentru că în realitate acest tărâm este o regiune aflată în nordul Europei și se întinde pe teritoriul a patru state: Finlanda, Norvegia, Suedia și Rusia.

Orașul Rovaniemi din Laponia finlandeză, care este și capitala provinciei, ascuns în adâncurile Cercului Polar, în străfundurile Finlandei, acoperit aproape în totalitate de păduri este locul în care își are „căsuța” Moș Crăciun. Mai este numit și orașul Crăciunului. Cu mai puțin de 183.000 de locuitori, Laponia este cea mai puțin populată zonă din Finlanda (sub 4% din populația țării stă aici). În Finlanda trăiesc circa 5,4 milioane de oameni, dar majoritatea se află în regiunile sudice. Știm că și lapona Enigel, din poemul lui Ion Barbu, își duce renii „prin aer ud, tot mai la sud”. În partea de nord, după Cercul Polar, clima este subcarpatică, cu temperaturi maxime în jur de 20-22 de grade Celsius, în timpul verii, și cu ierni care țin

20

mai mult de șase luni. Zilele calde sunt puține. Din decembrie și până în februarie este foarte frig.

Sunt și zile când temperaturile scad până la minus 40-45 de grade Celsius. În lunile iunie-iulie, soarele se poate vedea aproape toată noaptea, iar în mijlocul iernii soarele abia răsare. Pe la miezul zilei începe deja să apună, astfel că pe la ora 15.00 este întuneric.

Aici se poate vedea spectaculoasa aurora boreală, o minunăție a naturii, un magnific spectacol de lumini naturale intens și minunat colorate, ce se desfășoară noaptea pe cer și care-i încântă și uimește și azi nu numai pe oamenii de rând, ci și pe cei mai mari savanți, care nu pot explica încă pe deplin acest fenomen misterios. În Laponia, în timpul iernii, aurora boreală este vizibilă aproape în fiecare noapte cu cer senin.

Rovaniemi găzduiește și câteva muzee. Cel mai cunoscut dintre ele este Arktikum. Muzeul expune istoria și cultura Laponiei finlandeze și a regiunii arctice, cu informații despre stilul de viață al localnicilor, folclor și tradiții din vremuri preistorice și până în prezent. În zonă se mai află și ferma de câini Husky, dresați și crescuți special pentru a trage săniile. Are o tradiție de zeci de ani și este ascunsă în mijlocul pădurii. De asemenea și renii sunt instruiți pentru tragerea saniei. Ei sunt și una din principalele surse de hrană ale finlandezilor, astfel încât reprezintă cel mai vital animal din ținuturile arctice.

Peisajul arctic de poveste din Laponia a fost înscris, încă din

Orizonturi * nr. XLI

Ș TIINȚĂ ,

anul 1996, pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. V-ați întrebat vreodată cine l-a inventat pe Moș Crăciun și cine i-a stabilit „domiciliul” în Laponia? Adevărata poveste a lui Moș Crăciun începe cu sfântul Nicolae, episcopul din Mira Lichiei, din ținuturile Turciei.

Sfântul Nicolae a devenit cunoscut în întreaga lume prin generozitatea sa față de cei nevoiași și prin dragostea lui pentru copii. În țările Europei Occidentale, cultul sfântului Nicolae era foarte puternic, ajungând apoi și în America. Locuitorii pământului american au început să popularizeze sărbătoarea sfântului ca un prilej în care se făceau cadouri, dar fără vreun interes comercial. Mai târziu a început să apară și latura comercială și numele sfântului s-a schimbat treptat în Moș Crăciun.

Documentându-mă pentru scrierea acestui articol, am descoperit că numele de Moș Crăciun (traducerea englezescului „Santa Claus”) este o versiune americană a cuvântului olandez septembrie-decembrie 2016

ARTĂ , EDUCAȚIE

„Sinterklaas”, o formă prescurtată pentru „Sint Nikolaas” (Sfântul Nicolae). În 1822, poetul american Clement Clarke Moore a publicat lucrarea „A visit from St. Nicholas” (O vizită din partea sfântului Nicolae), cunoscută azi și ca „The night before Christmas” (Noaptea dinainte de Crăciun).

Prin aceasta, el a creat imaginea americană modernă a Crăciunului. Personajul din opera sa nu a fost descris și reprezentat ca un episcop de către Moore, ci ca un spiriduș mic și vesel, îmbrăcat în blană, fumând din pipă și având un sac de jucării în spate. Scriitorul i-a dat și o sanie, cu care zbura în văzduh, trasă nu de cai, ci de opt reni, fiecare cu propriul nume. Dar Moore făcuse doar începutul drumului pentru Moș Crăciun.

Timp de un secol el a fost portretizat de zeci de artiști, într-o mare varietate de stiluri. În 1885, caricaturistul Thomas Nast a desenat doi copii privind la o hartă a lumii și urmărind călătoria Moșului de la Polul Nord

în Statele Unite. Așadar, se presupunea că acolo, în îndepărtatul nord, locuiește bătrânul cel bun. În 1925, când s-a descoperit că nu există reni la Polul Nord, toți ochii s-au întors spre Finlanda (Laponia), unde există multe astfel de animale.

Imaginea consacrată mondial a Moșului îi aparține desenatorului american Haddon Sundblom, care a creat-o pentru firma Coca Cola. El i-a conturat lui Moș Crăciun o burtă durdulie, un aer jovial, un costum roșu și o atitudine tolerantă. Toate aceste elemente au luat formă în jurul figurii Moșului, dar acestea sunt o totală denaturare a originalului. Sfântul Nicolae era un simbol al milosteniei, pe când Moș

Crăciun este un amestec ciudat de filantropie și comercialism agresiv.

Episcopul Nicolae l-a pus pe Isus Cristos în centrul întregii sale existențe. La fel trebuie să facem și noi. Nu Moș Crăciun, un personaj inventat, trebuie să fie în centrul sărbătorii Crăciunului, ci Cristos, care se naște pentru noi în ieslea din Betleem.

Claudia Iștoc clasa a X-a B

21

Ș TIINȚĂ ,

ARTĂ , EDUCAȚIE

Beneficiile muzicii clasice De-a lungul timpului noțiunea de „muzică” a fost definită atât prin exprimări poetice, subiective, cât și prin teorii științifice cu un caracter obiectiv. Din punct de vedere poetic, muzica își are rădăcinile în natură, fiind caracterizată de zgomotul continuu, ușor și monoton, produs de unele fenomene ale naturii (curgerea apei, foșnetul frunzelor etc.). Din punct de vedere științific, adunătura de sunete, de zgomote, mai exact de vibrații sonore formate prin ciupire, lovire, frecare sunt cele care stau la baza formării muzicii. Deși cele două definiții ale muzicii par diferite, ele au un element comun, și anume, importanța care i se acordă materiei în transmiterea sunetelor. Materia este indispensabilă în transmiterea de sunete. Așa se explică faptul că sunetele se aud prin pereți, dar nu pot străbate un spațiu vidat.

De ce am optat pentru o mică introducere menită să ne ofere o explicație a noțiunii de „muzică”?

Pentru că deseori ne confruntăm cu situația: „știm pentru noi ce este muzica, dar nu știm pentru alții să o explicăm”. Studiile științifice au arătat că muzica este întâlnită atât în viața oamenilor, începând cu omul preistoric, confecționer al fluierului din oasele de animale, cât și în viața animalelor, fiind o modalitate de a comunica între ele (spre exemplu, ciripitul păsărilor).

22

Ce efect are muzica asupra noastră? Preocuparea pentru a analiza efectul muzicii asupra psihicului individului a crescut, în acest scop realizându-se mai multe lucrări care pun în balanță arta și psihismul uman. Procesele psiho-neuro-fiziologice cu rol în receptarea muzicii sunt comune, întâlnite la fiecare individ în parte (procese senzoriale, acustice, intelectual-afective etc.), spre deosebire de efectele muzicii care sunt diferite de la individ la individ. Aici diferența este dată de ritmul, genul muzical și chiar de mesajul care se vrea a fi transmis de melodie, dar care este perceput în funcție de viziunea ascultătorului.

Muzica ajută la amplificarea sau eliminarea unor stări interioare, favorizează comunicarea între indivizi sau accelerează bătăile inimii, uneori mișcările corpului acompaniind muzica pe care o auzim (dansul este un exemplu în acest sens). Repetarea acestor efecte imediate vor fi pe parcurs asimilate de psihic, acesta considerându-le ca fiind naturale și ale lui de drept. Acest lucru duce în timp la modelarea personalității. Într-o anumită măsură, ne încredințăm muzicii atunci când o ascultăm – ne îngăduim să deschidem către compozitori și muzicieni o parte din inima și spiritul nostru, lăsăm muzica să

ne poarte undeva în afara noastră.

Mulți dintre noi simt că marile concerte muzicale ne pun în legătură cu ceva mai vast decât propria noastră existență, cu alți oameni sau cu Dumnezeu. Nu toate efectele muzicii asupra creierului uman sunt însă pozitive.

Pentru a avea efecte benefice, muzica trebuie să aibă anumite atribute, respectiv să fie suficient de complexă și să implice o activitate intensă a creierului. Unii dintre studenți au descoperit că muzica îi ajută să se concentreze mai bine asupra informațiilor pe care trebuie să le învețe. Expunerea copiilor la muzica clasică poate contribui la o mai bună concentrare și poate îmbunătăți totodată capacitatea lor de a relaționa cu cei din jur.

Un studiu realizat recent a pus în lumină diferite beneficii ale expunerii copiilor la muzica marilor compozitori: Beethoven, Mozart, Strauss, Paganini, Verdi, Chopin etc. Aptitudinea de a asculta cu atenție și de a diferenția notele muzicale de la o vârstă fragedă este importantă.

Ea poate fi transpusă și în procesul de învățare al oricărei alte materii. Copiii vor fi mai atenți la detalii. Dintotdeauna, muzica a fost oaza de liniște sau nebunie a individului. Dar oare chiar știm să ascultăm muzică sau să ne folosim de muzică pentru a ne liniști și vindeca?

Vasile Conta spunea: „Muzica răscolește toate sentimentele; și, ca și după o furtună, sufletul, liniștindu-se, devine mai bun, mai îngăduitor, mai nobil.

Ionuț Ciceu clasa a XI-a B

Orizonturi * nr. XLI

L ECȚIA

DE DIRIGENȚIE

Salutul – primul semn al educației și al politeții Începând cu acest număr al revistei, am introdus, la cererea unora dintre elevi, rubrica „Lecția de dirigenție”, în cadrul căreia vom prezenta reguli de conduită și de comportament în societate.

Politețea este o artă care nu se învață fără oboseală. E arta cea mai grea, deoarece e atât de ușor să fii nepoliticos. Comportamentul nostru este influențat, în mare parte, de gândurile noastre, de mediul în care ne aflăm, dar și de mediul în care am crescut.

Trebuie să învățăm cum e frumos și corect să ne comportăm la școală, acasă și în societate.

Vom începe cu salutul, care este primul semn al politeții, al bunei creșteri și al educației alese.

Salutul este esențial în stabilirea unor relații cu cei din jur și este expresia respectului, a afecțiunii și a recunoștinței. Poate fi însoțit de o simplă înclinație, de o strângere de mână sau de o îmbrățișare. După felul în care salutăm, cei din jurul nostru își pot face o părere despre noi. Niciun om nu este atât de neînsemnat, încât să nu merite un salut din partea noastră. Salutul în sine are în mimică, în poziția corpului sau în ținută o infinitate de nuanțe care-i modifică sau îi completează sensul. De exemplu, un simplu salut poate demonstra cuiva în ce măsură îl stimezi.

Codurile bunelor maniere ne spun că nu este etic să salutăm ținând mâinile în buzunar sau având gura plină. septembrie-decembrie 2016

Formula de salut poate fi variată. Cea mai obișnuită este: „bună dimineața, bună ziua sau bună seara”. Alte formule pe care le putem folosi sunt: „cu stimă, cu respect, să trăiți” etc.

A spune „’neața” în loc de „Bună dimineața” este un act de impolitețe. Acest gen de salut este permis doar între persoane foarte apropiate sau în familie.

De asemenea, vom evita formulele de tipul „hello'” sau „ciao”, permise doar între adolescenți.

Elevii seminariști e bine și frumos să se salute între ei cu salutul creștinesc: „Lăudat să fie Isus!”. Cu această formulă trebuie să se adreseze și preoților.

Dacă persoanele se întâlnesc în cadrul instituției de mai multe ori în cursul unei zile, se salută numai prima dată.

Persoana inferioară în grad / funcție va saluta întotdeauna persoana superioară în grad (dacă inferiorul e femeie, primul va saluta bărbatul).

Unui episcop sau unui cardinal i se sărută inelul.

Superiorul este cel dintâi care ne întinde mâna, acesta fiind un act de stimă și afecțiune deosebită. Când ni se dă mâna, nu ne

este îngăduit să o strângem prea tare, nici să o scuturăm, nici să o reținem prea mult într-a noastră. Îmbrățișarea se obișnuiește numai între intimi și se dă în general după o absență mai lungă sau mai scurtă.

Tânărul sau tânăra îi salută pe cei mai în vârstă.

Bărbatul salută primul o femeie, chiar dacă aceasta este mai tânără decât el. În toate împrejurările, bărbații se ridică pentru a strânge mâna interlocutorului; femeile, în schimb, nu se ridică în picioare decât când este vorba de o persoană mult mai în vârstă sau pe care dorește s-o onoreze în mod special.

Când o persoană cunoscută se află într-un grup, nu o salutăm numai pe ea, ci întreg grupul.

Se salută când se intră într-un birou, în compartimentul unui tren, într-o sală de așteptare, în magazinele mai mici, în lift etc.

Cel care intră într-un local salută, cel care se află acolo răspunde.

Este obligatoriu răspunsul la orice salut. A refuza să răspunzi înseamnă o jignire pentru persoana care a adresat salutul.

Să nu uităm nici de salutul prin descoperirea capului sau prin semnul sfintei cruci, atunci când trecem prin fața unei biserici, a unui cimitir sau a unui răstignit. Închei citându-l pe Thomas Carlyle, eseist și autor satiric scoțian, care spunea: Un om mare își arată măreția prin modul în care îi tratează pe oamenii mici!

Prof. Monica Grosu

23

C RONICA

LICEULUI

Deschiderea anului școlar 2016-2017 Luni, 12 septembrie 2016, în ziua comemorării liturgice a Preasfântului Nume al Mariei, clopoțelul a sunat din nou pentru deschiderea anului școlar 20162017. Celebrarea solemnă a început la ora 10.00, în capela Seminarului Franciscan, cu sfânta Liturghie prezidată de pr. Teofil Petrișor, ministrul provincial al Fraților Minori Conventuali, Provincia „Sfântul Iosif” din România, alături de care au concelebrat pr. Cristinel Sociu, directorul liceului, pr. Marius Bîlha, rectorul Institutului Teologic Franciscan, pr. Maximilian Pal, decanul Facultății de Teologie, și preoții formatori din cadrul seminarului. La sfârșitul Liturghei, pr. Cristinel Sociu a dat citire mesajului primarului municipiului Roman, profesor Laurențiu-Dan Leoreanu, reprezentat de doamna Cristina Prăjescu, care, împreună cu membrii Consiliului local, au oferit rechizite școlare la doi dintre elevii școlii noastre.

Crosul toamnei Sâmbătă, 17 septembrie 2016, Primăria Municipiului Roman a organizat Crosul toamnei, manifestare sportivă ce a avut loc cu ocazia Săptămânii Europene a Mobilității - ediția 2016.

Aproximativ 150 de elevi, din toate unitățile de învățământ din Roman, au fost prezenți în fața Bazinului de Înot, de unde au luat startul, alergând pe o distanță de doi kilometri, pentru obținerea celor mai bune rezultate. Îndrumați de prof. Severin Irinel, printre mulțimea de alergători s-au numărat și câțiva elevi ai liceului nostru, dintre care s-au remarcat: Anton Andrei (locul I), Horvat Cătălin (locul III), Budulai Marcelin (mențiune). Premianții au fost răsplătiți cu diplome de către reprezentanții Primăriei Municipiului Roman.

24

Orizonturi * nr. XLI

C RONICA

LICEULUI

„Let’s do it, Romania” Sâmbătă, 24 septembrie 2016, în cadrul programului „Let’s do it, Romania”, voluntari ai diferitelor licee din Roman s-au adunat pe malul Moldovei, cu scopul de a colecta deșeurile, care mai apoi vor fi reciclate. Liceul nostru a fost reprezentat de 28 de elevi, care au făcut echipă cu elevii voluntari ai Liceului Teologic „Episcop Melchisedec”, colectând împreună 30 de saci plini cu deșeuri reciclabile. În urma acestui program, sperăm că romașcanii vor învăța să prețuiască mai mult spațiile verzi.

Sărbătoarea sfântului Francisc de Assisi Marți, 4 octombrie 2016, a fost solemnitatea sfântului Francisc de Assisi, patronul spiritual al Institutului Teologic Franciscan și al liceului nostru. Liturghia a fost prezidată de nunțiul apostolic în România, Mons. Miguel Maury Buendia, alături de care au concelebrat ministrul provincial, pr. Teofil Petrișor, și un număr impresionant de preoți. În cadrul sfintei Liturghii, cinci frați, foști elevi ai liceului nostru, au fost hirotoniți diaconi de către nunțiul apostolic, fiind, astfel, doar la un pas distanță de următoarea treaptă a sfintei Preoții, prezbiteratul. Liturghia s-a desfășurat în Capela Institutului Teologic Franciscan, unde, alături de elevi și studenți, a fost prezent un număr foarte mare de credincioși și, pentru prima dată, aceasta a fost transmisă în direct pe postul de radio „Radio Maria” și pe canalul de televiziune „Roman TV”.

La eveniment au luat parte și reprezentanți ai Inspectoratului Școlar Județean Neamț.

Ziua Mondială a Educației Miercuri, 5 octombrie 2016, elevi și profesori s-au adunat în amfiteatrul liceului nostru pentru a sărbători Ziua Educației, împreună cu un grup de elevi de la Colegiul Tehnic „Petru Poni”, care, însoțiți și coordonați de prof. Mihaela Stan, au prezentat o scenetă cu titlul „Drumul spre... acasă”. Piesa a avut ca temă problematica copiilor emigranți septembrie-decembrie 2016

25

C RONICA

LICEULUI

și a scos în evidență valori și atitudini precum: toleranța, solidaritatea, prietenia, egalitatea, demnitatea, responsabilitatea, respectul față de ceilalți etc, pe care fiecare persoană trebuie să le deprindă pentru a conviețui pașnic, armonios și constructiv, într-o lume globală, în care se micșorează distanțele dintre Eu și Celălalt.

Serată fraternă Sâmbătă, 8 octombrie 2016, elevii seminariști și formatorii lor s-au adunat în sala de mese a liceului pentru o serată fraternă, organizată în scopul întăririi relațiilor dintre elevi, dar și dintre elevi și formatori. Fiecare clasă a pregătit un moment artistic, prin care au fost întreținute veselia și buna dispoziție.

Simulare de cutremur Joi, 13 octombrie 2016, Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU) și Inspectoratul Școlar Județean Neamț au desfășurat un exercițiu cu tema „Activitatea personalului didactic și a elevilor din județul Neamț pe timpul și imediat după producerea unui cutremur”. Când s-a auzit sunetul alarmei, toți elevii școlii noastre s-au adăpostit, conform indicațiilor primite, iar apoi au fost evacuați, adunându-se pe platoul din fața Institutului Teologic Franciscan, unde fiecare profesor a făcut prezența elevilor clasei care i-a fost încredințată. În încheiere, reprezentantul Inspectoratului pentru Situații de Urgență a prezentat concluziile.

Alegerea Consiliului Școlar al Elevilor Joi, 13 octombrie 2016, au avut loc și alegerile pentru ocuparea funcțiilor din cadrul Consiliului Școlar al Elevilor (CȘE). Activitatea a fost coordonată de consilierul educativ, prof. Monica Grosu, pr. Cristinel Sociu și de membrii Consiliului Școlar al Elevilor din anul școlar precedent. În urma voturilor liber exprimate, în funcția de președinte a fost ales elevul Paul-Daniel Balint (clasa a XI-a B), în cea de vice-președinte, eleva Roxana Ana-Maria Bulai (clasa a X-a B), iar în cea de secretar, elevul Mircea Alexandru Dănuț (clasa a X-a A).

Pelerinaj la Cacica-Suceava Sâmbătă, 22 octombrie 2016, elevii clasei a XII-a, din cadrul liceului nostru, însoțiți de pr. Cristinel Sociu, au participat la pelerinajul anual al absolvenților, „Cu Maica Milostivirii la începutul maturității noastre”, la sanctuarul de la Cacica-Suceava, organizat de Oficiului pentru Pastorație Școlară și Predarea Religiei în Școli din Dieceza de Iași. Pelerinajul a avut drept scop invocarea milostivirii divine și a ajutorului Preasfintei Fecioare Maria, în anul terminal, pentru a obține note bune la examenul de bacalaureat și pentru călăuzire pe calea menită fiecăruia.

26

Orizonturi * nr. XLI

C RONICA

LICEULUI

Săptămâna Școala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun! În săptămâna 21-25 noiembrie 2016 s-a desfășurat programul educativ numit „Școala altfel”, dedicat atât elevilor, cât și profesorilor. În această perioadă s-au desfășurat activități extrașcolare și extracurriculare speciale, pentru relaxarea participanților, după câteva luni obositoare de școală. Activitățile desfășurate au fost variate. Elevii au avut posibilitatea să viziteze instituții precum: Fabrica de Zahăr Agrana, Arhiepiscopia Romanului și a Bacăului, muzeele din oraș, Fabrica UMARO și televiziunile locale. A fost o săptămână în care spiritul liber, inteligența, creativitatea, energiile celor implicați au convers către o cultură a integrității și caracterului.

Festivitatea boboceilor franciscani Miercuri, 23 noiembrie 2016, am avut bucuria de a participa la a III-a ediție a Festivității boboceilor franciscani, desfășurată în cadrul programului „Școala altfel”. Elevii din clasele a IX-a A și B și-au etalat talentele, în speranța de a câștiga titlurile de „Cea mai talentată bobociță” și „Cel mai talentat boboc”. Prezentatorii spectacolului au fost: Daniel Balint, din clasa a XI-a B și Loredana Năstasă, din clasa a X-a B, câștigătoarea ediției a II-a a „Festivității boboceilor franciscani”. În urma reprezentației fiecărui concurent, juriul i-a desemnat pe elevii Ionuț Roland Enciu, din clasa a IX-a A, și Adelina Chelariu, din clasa a IX-a B, ca fiind cei mai talentați boboci ai acestei ediții.

Ziua Armatei Marți, 25 octombrie 2016, reprezentanți ai Armatei, ai autorităților publice locale, profesori, elevi și zeci de civili au fost prezenți în Cimitirul Eternitatea din Roman pentru a sărbători împreună Ziua Armatei.

Manifestările au debutat cu un ceremonial religios, urmat de discursurile oficialilor, depuneri de coroane și defilarea gărzii de onoare. Elevii clasei a X-a A, din cadrul liceului nostru, însoțiți de pr. Cristinel Sociu și fratele Adrian Neculai, au depus o coroană de flori la Monumentul Eroilor. septembrie-decembrie 2016

27

C RONICA

LICEULUI

„Never Alone” la Colegiul Tehnic „Petru Poni” Joi, 24 noiembrie 2016, formația liceului nostru, „Never Alone”, a răspuns invitației conducerii Colegiului Tehnic „Petru Poni” de a oferi o reprezentație muzicală cu ocazia concursului „Toamna în culori și imagini”. Membrii formației au avut în repertoriu șase melodii și au făcut show pe scena sălii de festivități a liceului. La finalul activității, au fost răsplătiți cu o diplomă de excelență.

Cupa „1 Decembrie” Sâmbătă, 26 noiembrie 2016, la Clubul Copiilor din Roman a fost organizată o competiție sportivă. Au participat și elevi ai liceului nostru, care, la tenis de masă, sub îndrumarea prof. Severin Irinel, s-au întors cu premii. La simplu, Marius Antochi (clasa a XI-a A) a obținut locul I, Lucian Munteanu (clasa a XI-a B), locul II, iar Ionuț Ciceu, tot din clasa a XI-a B, locul III. La dublu, Antochi Marius și Ciceu Ionuț au ocupat locul I, iar Lucian Munteanu și Ștefan Gârleanu (clasa a XI-a A), locul II. Ședința semestrială cu părinții Duminică, 27 noiembrie 2016, s-a desfășurat întâlnirea semestrială cu părinții elevilor seminariști.

Activitatea a început cu o informare referitoare la situația de ansamblu a liceului nostru, realizată de pr. Cristinel Sociu, directorul liceului, urmată de sfânta Liturghie celebrată în capela Institutului Teologic Franciscan, după care, părinții, profesorii diriginți și elevii s-au deplasat în sălile de clasă, unde diriginții și formatorii au prezentat situația școlară și comportamentală a fiecărui elev.

28

Orizonturi * nr. XLI

C RONICA

LICEULUI

Ziua Națională a României Joi, 1 decembrie 2016, o parte dintre elevii liceului nostru, împreună cu directorul școlii, pr. Cristinel Sociu, și formatorii pr. Alin Burlacu și fr. Adrian Neculai au participat la manifestările organizate de Primăria Municipiului Roman cu prilejul Zilei Naționale a României. După intonarea imnului de stat și discursurile oficialităților, evenimentul s-a încheiat cu depunerea de coroane la statuia domnitorului Roman I Mușat și cu parada militară. În cadrul liceului nostru, acest eveniment a fost anticipat, desfășurându-se la data de 28 noiembrie, când prof. dr. Ovidiu Trifan a prezentat istoricul imnului național, iar un grup de elevi din diferite clase, coordonat de prof. Aurelia Balașcă,

a prezentat o piesă de teatru cu tematică specifică evenimentului Unirii. Elevii au fost îmbrăcați în costume naționale specifice provinciilor istorice locuite de români (Basarabia, Bucovina, Transilvania și Regatul României).

Sărbătoarea Școlii Nemțene Joi, 8 decembrie 2016, în cadrul celei de-a patra ediții a Sărbătorii Școlii Nemțene, desfășurată la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, trei dintre elevii liceului nostru au fost premiați de către Inspectoratul Școlar Județean Neamț pentru premiile obținute la Olimpiada Națională de Religie Catolică, desfășurată în anul școlar trecut, în perioada 19-22 aprilie 2016, la Sighetu Marmației, jud. Maramureș.

Elevii premiați sunt: Mircea Dănuț Alexandru, Daniel Ciobanu și Gabriel Cojocaru. Au fost premiați și profesorii lor îndrumători, Ciprian Mihoc și Mariana Sofronie. septembrie-decembrie 2016

29

C RONICA

LICEULUI

Corul liceului, la Academia Culturală „Petru Tocănel” Joi, 15 decembrie 2016, corul seminarului nostru, îndrumat de prof. dirijor Ovidiu Trifan, a prezentat un miniconcert de colinde în cadrul activității desfășurate de Academia „Petru Tocănel” din cadrul Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan. Evenimentul a fost găzduit de sala de conferințe a Hotelului Roman și a fost organizat în colaborare cu Societatea Culturală „Clepsidra”, Asociația „Mușatinii” din Roman, Colegiul Național „Roman-Vodă”, Liceul Teologic „Episcop Melchisedec” și liceul nostru.

Spectacol de Crăciun Miercuri, 21 decembrie 2016, a avut loc serbarea de Crăciun, organizată de elevii clasei a XII-a.

Spectacolul a debutat cu un concert susținut de corul liceului, dirijat de prof. dr. Ovidiu Trifan, după care a urmat o scenetă pe tema Nașterii Domnului. Spectacolul a continuat cu jocurile Caprei și Ursului și cu o confruntare a celor doi, care s-a desfășurat într-un ring de wrestling. După aceste momente inedite, a urcat pe scenă formația liceului, care a interpretat trei melodii de Crăciun, de circulație internațională. Spectacolul s-a încheiat cu „Plugușorul”, adresat de elevii clasei a XII-a profesorilor și preoților formatori ai liceului nostru. La serbare a fost prezent și pr. Sorin-Adrian Giurgi, vicarul provincial al Provinciei „Sf. Iosif” din România, preoți de la Institutul Teologic Franciscan, părinți ai elevilor și alți invitați.

30

Orizonturi * nr. XLI

C RONICA

LICEULUI

Concursul ieslelor de Crăciun Miercuri, 21 decembrie 2016, după serbarea de Crăciun, preoții formatori și profesorii liceului au vizitat fiecare clasă pentru a vedea ieslele realizate de elevi, în timpul Adventului, cu imaginea Betleemului și scena Nașterii Domnului. Un reprezentant al fiecărei clase a prezentat simbolistica ieslei și mesajul Crăciunului. Juriul a acordat locul I clasei a XI-a A, care a realizat o reprezentare inedită a momentului Nașterii Domnului, printr-o mini-scenetă de teatru intitulată: „TV Jurnal Betleem”. Locul II a fost obținut de clasa a X-a A, iar pe locul III s-a situat clasa a XI-a B. Carnavalul de Crăciun Joi, 22 decembrie 2016, corul liceului nostru, pregătit și dirijat de prof. dr. Ovidiu Trifan, a participat la Carnavalul de Crăciun, organizat de Primăria Municipiului Roman, unde a susținut un concert de colinde. Pe scenă au urcat elevi de la toate liceele romașcane și de la unele școli gimnaziale, costumați în funcție de momentele artistice pe care le-au pregătit. Întâlnirea a avut loc în fața Hotelului Roman, de unde s-a mers în coloană în spatele trăsurii lui Moș Crăciun, către scena din Piața „Roman-Vodă”.

Cronica a fost realizată de elevul Daniel Balint, clasa a XI-a B septembrie-decembrie 2016

31

Târziu de tot Te-am iubit, o, Tu, Frumuseþe atât de veche, ºi totuºi atât de nouã, târziu de tot Te-am iubit. ªi iatã cã Tu Te aflai înlãuntrul meu, iar eu în afarã, ºi eu acolo, în afarã, Te cãutam ºi dãdeam nãvalã peste aceste lucruri frumoase pe care Tu le-ai fãcut, eu, cel lipsit de frumuseþe.

Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu Tine (…)

Am gustat din Tine ºi acum sunt înfometat ºi însetat dupã Tine; m-ai atins doar ºi m-am ºi aprins de dor dupã pacea Ta. Sfântul Augustin, „Confesiuni”