Picatura de viata 2 2012 online by Revista Colegiului Tehnic de Industrie Alimentara "Dumitru Motoc", Bucuresti

PICĂTURA DE VIAŢĂ

- REVISTA COLEGIULUI TEHNIC DE INDUSTRIE ALIMENTARĂ „DUMITRU MOŢOC” -

BUCUREŞTI, STR. SPĂTARUL PREDA NR.15, SECTOR 5 - SERIE NOUĂ - NUMĂRUL 2/2012 (NOIEMBRIE – DECEMBRIE) ECHIPA DE REDACŢIE: RESPONSABIL NUMĂR: DR. NATAŞA-DELIA MAIER REDACTOR-ŞEF ŞI COORDONATOR PROIECT EDITORIAL: DR. NATAŞA-DELIA MAIER REDACTORI: prof.MARIA-MIRELLA POPESCU prof. CORNELIU ŞENCHEA prof.VALERIA ROŞCA prof. ANGELICA VIŞINESCU EDITARE ŞI RESEARCH: prof. MARIA-MIRELLA POPESCU ILUSTRARE GRAFICĂ: Mădălin Adrian Lungu(XF) Ana Maria Nalbant (IX A) Iulian Topârceanu (XI F) Mihai Tudorică (absolvent) Nataşa-Delia Maier Machetare: Liuba Grecea

Colaboratori: prof. psiholog Monica Pătlăgean, prof. ing. Florentina Apetrei, prof. Marieta Dumitraşcu, prof. ing. Mirela Gabi Bojoga, as. med. Anca Mihai, Mihai Tudorică (absolvent) Colaboratori elevi: Ana Maria Nalbant (IX A), Victoria Cojocaru (IX B), Andreea Pomârleanu (IX E), Bianca Dumitrache (IX E), Armando Boeru (IX E), Carlos Constantin Răuţ (IX E), Marius Anghel (IX F), Simona Oprea (X A), Cristina Marineanu (XD), Oana Cristina Costache (XD), Isabell Suto (XE), Mădălin Adrian Lungu (X F), Claudia Nicole Bondrescu (X F), Corina Cristina Sima (XIB), Andreea Dinicu (XI B), Daniela Alexandra Iuhaş (XIB), Cristian Dan (XIIB), Sonia Mihai (XIIC), Gabriela Bia (XII D), Marius Cătălin Baron (XII H), Carlaroberta Fontanelli (XIIH), Andreas Lixandru (XIIH), Bogdan Ştefan Muscalu (XIIH), George Preda (X seral) Coordonare elevi: Maria Mirella Popescu (XI F, XIIC, XII D, X seral), Nataşa-Delia Maier (IXE, XD, XIB, XIIH), Valeria Roşca (IX A, X F), Dorina Şonca (XIIB), Marioara Tutuluş (IX B), Ion Şoană (XE), Iulia Rosnitche (X A), Adriana Călugăru (IX F)

POVESTEA COPERŢII: Când ne-a trimis, evident scanată, această lucrare grafică, autorul ei spunea în felul următor: „sunteţi primii care aţi observat că acolo este un chip distorsionat, o faţă cu care m-am jucat. Colegii mei mă întrebau mereu de ce desenez lămpi”. Ne-a spus-o ca glumă. Noi am ales să zâmbim dulce-amărui neatenţiei colegilor săi şi să vă oferim lucrarea grafică a lui Mihai Tudorică (absolvent din generaţia 2012) drept copertă a acestui număr. Tocmai pentru a vă sugera că merită să vă uitaţi şi dincolo de aparenţe, în tot ceea ce faceţi. Nimic nu e mai înşelător decât privirea aruncată superficial lucrurilor. Noi am decis: vrem să vă luăm în serios. Deci, la mai mare dragi „moţoci”! P.S. Aşa cum v-am obişnuit, coperta IV e plină de urăturile colegilor voştri: de data aceasta, am fost la „colindat” pe la clasa a IX-a E (diriginte: Niculina Dedu)

Cuprins Agenda Moțoc..............................03

Dragostea te face să nu mai respiri!......25

Cu ochii-n patru.....................................04

Fond de culori şi muzică........................26 Dor.........................................................26

Veni, Vidi, vici!...............................05

Te-ai întors!............................................26

Când românii întâlnesc romanii... ........06

O pată de iubire.....................................26

Marcă înregistrată: Balul Bobocilor.......08

Republica mea casnică..........................27

Gazeta de perete...........................09

In corpore sano...........................28

Puntea peste generaţii..........................10

Călător printre mituri: slăbitul şi adolescenţa...........................29

Mădălin Adrian Lungu, portret de grafician...............................11

Ciocolata și sănătatea............................30

În lumea proiectelor .............................13

Colţul dulce şi pripit ..............................31

Tabăra Izvorul Mureşului.......................14

Sportul preferat.....................................31

Campionii! .. Allez, allez, allez!.............15

Curcubeul culorilor de iarnă..................32

Amintiri, cu drag, de la ceas de aniversară.........................................15

Cât de practic sunteţi?...........................33

Celebrări ale eforturilor de cercetare şi inovare didactică ...............................17 Sfântul Andrei cap-de-iarnă...................18 Recenzii în oglindă.................................19 Ştiaţi că?................................................22 Generația nouă............................23 Burning soul..........................................24 Nexus.....................................................24 Wear the crown, pay the price .............24 Don’t cry….............................................25

Despre școală... cu drag!..........34 Povestea vorbei ....................................35 Spune-mi cu cine te împrieteneşti, ca să îţi spun cine eşti... ........................35 Picătura de râs.......................................36 Poveştile struţului..................................37 Cu sacul lui Moş Crăciun în spate… prin ţară.................................38

Autograf(fiti) / Iulian Topârceanu (XI F)

Cu gândul la vacanţă şi sărbători Pentru echipa de redacţie, apariţia numărului din octombrie a fost împlinirea unui vis frumos. Am avut parte de colaborări minunate, de surprize plăcute, de amintiri fixate în paginile revistei pentru totdeauna. Elevii au colaborat cu entuziasm, profesorii le-au stat alături cu dragoste şi profesionalism; ce mai... un adevărat succes! Numărul 2 al revistei nu se lasă aşteptat şi promite să fie mai bogat, mai atractiv, cu articole mai incitante, poezii mai inspirate, poveşti mai originale, glume mai bune, evenimente mai interesante şi mai obiectiv surprinse, cronici mai îndrăzneţe, colaborări mai numeroase. Se putea altfel? Pentru moţoci, noiembrie şi decembrie sunt cele mai frumoase luni din an. În loc să fim bacovieni, în noiembrie ne plimbăm prin Italia cu un schimb de experienţă şi dansăm la „Balul bobocilor”. Iar din decembrie nu vor lipsi parfumul de cozonac şi aroma de vacanţă la pachet, învelite-n cetină de brad şi pudrate din belşug cu praf de scorţişoară. Am păstrat, după cum era de aşteptat, rubricile cu care sperăm să vă familiarizaţi şi, dacă se poate, să vă dea o dependenţă dorită de orice colectiv de redacţie, rubrici învelite în poleială sclipitoare şi legate cu panglici colorate: „Agenda Moţoc”;” Veni, vidi, vici”; „Gazeta de perete”; „Generaţia 9”, „In corpore sano”. Am promovat şi autenticitatea prin concursul de poveşti de iubire. Nu sta pe margine, vino şi tu să ni te alături la următoarele numere, cu contribuţii originale sau articole îndrumate de profesorii şcolii. Pune-ţi dorinţa de a deveni celebru prin revista şcolii şi… fii optimist, s-ar putea să ţi se împlinească! Şi nu uita să râzi şi să colinzi mult în decembrie! E luna cea mai frumoasă din an, lună de sărbătoare, petreceri, adunări de familie, daruri şi surprize, lună de bilanţ şi de planuri de viitor! Deci, haideţi să spunem cu toţii: trăiască distracţia! Cu toate gândurile bune, Echipa de redacţie

Scrisoare 9 înşine:

Dragă zi de noiembrie, Ai venit şi tu, primă zi de noiembrie, când, afară, peisajul pare ca deprins dintr-un tablou pictat într-un derutant amestec de nuanţe verzi de vară şi arămiuri de toamnă şi culori grele, pământii, de iarnă. Iarba încă verde încearcă să reziste frigului. Frunzele cad cu mişcări încete, un covor foşnitor. Vântul aduce frunzele pe aleile pustii; nu se mai aude nici glasul păsărelelor Toate vieţuitoarele îşi caută adăpost pentru iarna care va veni. În case se simt mirosuri de preparate tradiţionale, deoarece sărbătorile se apropie cu paşi repezi. Toamna este pe sfârşite. Odată cu venirea lunii noiembrie, vietăţile şi natura îşi iau rămas bun de la zilele călduroase de vară şi se pregătesc pentru zile mai friguroase. Până atunci, învăţăm să ne bucurăm de ultima răsunătoare petrecere de dinaintea tezelor: balul bobocilor. Exersăm paşi de dans şi paşi de apropiere… Suntem mereu mai aproape unii de alţii, de şcoală şi de sărbători. Aşa, cu frunzele spulberate de vânt, numai gândurile calde nu s-au scuturat; ţi le închinăm pe toate ţie, zi de noiembrie şi sperăm să ne răsplăteşti cu cât mai multe ceasuri liniştite.

Cu drag, Bianca Dumitrache (clasa a IX-a E)

o Concursul revistei noastre, „Povestea mea de dragoste”, derulat între 15 octombrie şi 15 noiembrie, şi-a desemnat câştigătorii. Iată ocupantele podiumului, în ordine: Locul I – Manuela Torbă Locul al II-lea – Mădălina Miroiu Locul al III-lea – Oana Cristina Costache o Concursul organizat de catedra de Limba şi literatura română, intitulat Poveştile copiilor cuminţi şi-a desemnat şi el „campionii lecturii”: Locul I – Corina Cristina Sima Locul al II-lea – Gabriela Bia Locul al III-lea – Andreea Portărelu o Centrul de Documentare şi Informare va găzdui, joi, 24 ianuarie 2013, activităţile de celebrare a Zilei Unirii Principatelor Române, la iniţiativa prof. Daniela Paizan o Un nou concurs şcolar, dedicat celebrării iubirii se deschide tuturor elevilor liceului. Secţiunile concursului vor avea în vedere lucrări grafice pe tema iubirii, creaţii literare ale elevilor şi recitări de versuri din lirica iubirii. Etapa de înscrieri: 14 ianuarie-14 februarie. o Bing. Magia jucăriilor (Bucureşti, Muzeul Naţional de Istorie, 06 decembrie 2012 - 06 februarie 2013): Muzeul Naţional de Istorie a României îşi întâmpină vizitatorii cu o expoziţie specială care cuprinde jucării de colecţie din perioada 18951930, piese excepţionale din patrimoniul Asociaţiei Colecţionarilor de Jucării vechi. Acestea au fost fabricate de compania germană Gebrüder Bing (devenită ulterior Bing Werke) din Nürenberg care a deschis un nou capitol în istoria jucăriilor din toate timpurile. o Ce povesteşte portul popular românesc (Bucureşti, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, 05 decembrie - 05 februarie 2013): Cea de a 15-a expoziţie a Adinei Nanu reuneşte atât costume şi piese din colecţia familiei, cât şi unele piese oferite de prieteni. În această nouă viziune expoziţională, sunt explicate aspectele infinit variate ale portului românesc, înscrise într-un tipar unitar, specific ţării noastre. Este urmărit drumul veşmintelor de la sat, confecţionate din pânză şi lână, la cele purtate la curtea regală, din mătase cu fir de aur şi înapoi la hainele de sărbătoare din satele româneşti. o Ateliere de creativitate la Muzeului Ţăranului Bucureşti (1 octombrie 2012 - 1 octombrie 2013): Atelierul de creativitate al MNŢR s-a pregătit cu teme noi pentru a primi grupuri de copii din grădiniţe, şcoli şi licee la lecţii de etnologie, desenat, pictat, inventat poveşti, teatru de animaţie, fotografiat, audiţii muzicale, vizite şi lucru în sălile muzeului în anul şcolar 2012-2013. (Web: www.muzeultaranuluiroman.ro; E-mail: info@muzeultaranuluiroman.ro). Copiii se pot înscrie la: atelierele susţinute de Ruxandra Grigorescu (lecţii de etnologie, desen, pictură, cusături cu aţe şi mărgele), atelierele de teatru cu Beatrice Iordan, cursul de fotografie realizat de George Turliu, atelierul de muzică al lui Călin Torsan. Taxa de intrare la oricare atelier este 4 lei. Informaţii şi înscrieri la telefon 021.317.96.59.

o Workshops l@ MNAC Bucureşti (13 octombrie 2012 - 2 martie 2013): Muzeul Naţional de Artă Contemporană îşi redeschide porţile pentru cei dornici să înveţe lucruri noi. În luna decembrie începe a doua sesiune a workshopurilor. Primele cinci dezvoltă teme din industria jocurilor video şi sunt urmate de workshop-uri de efecte speciale. (web: www.workshop.mnac.ro; E-mail: info@mnac.ro; irina.radu@mnac.ro). Partea teoretică, cu prezentări şi studii de caz, este completată de un atelier interactiv, în care un proiect specific temei este lucrat şi analizat împreună cu lectorii, profesionişti cu experienţă în domeniu. Proiectul este dezvoltat în parteneriat cu Centrul de Resurse pentru Organizaţii Studenţeşti - CROS şi comunitatea de practici a acestuia, NewMedia School, companiile Ubisoft, Media Pro Magic Factory, revista Flacăra, cotidianul România liberă şi Tritonic Grup Editorial. Programul Workshop-urilor: Modul Efecte Speciale – 24 noiembrie 2012 - Particles and Dynamics; 08 decembrie 2012 - Digital compositing: First steps; 15 decembrie 2012 - Digital compositing: Intro; 23 februarie 2013 - Stereografie 3D; 02 martie 2013 - Script VFX Breakdown. o Disney Live! Mickey’s Magic Show la Bucureşti (13 - 17 februarie 2013): Mickey, Minnie, Donald Duck, Goofy si prietenii lor vor poposi pentru prima dată la Bucureşti în cadrul unei producţii ample numite “Mickey’s Magic Show”. Seria de evenimente este organizată de Amphitrion şi va avea loc la Sala Palatului din Bucureşti. Îndrăgitele personaje Disney

ajung în luna februarie la Bucureşti în cadrul show-ului care prezintă celebre momente de magie din filme Disney, puse în scenă sub ochii fanilor. Astfel, copii de toate vârstele vor putea vedea transformarea Cenuşăresei într-o prinţesă,

celebrele mături dansatoare din Fantasia, dar o vor putea vedea şi pe Prinţesa Jasmine din Aladdin levitând. Mai multe detalii, in curând. ( http://www.iconcert.ro )

CU OCHII-N PATRU Bineînţeles, aşa cum v-aţi obişnuit, şi în aceste luni am “căscat ochii” pe la una, pe la alta… Iată câteva dintre cele mai interesante sau importante evenimente ce au avut loc, cândva, în lunile noiembrie şi decembrie De Bianca Dumitrache şi Armando Boeru (clasa a IX-a E) S- A ÎNTÂMPLAT ÎN… Noiembrie • 11 noiembrie 1918: Primul Război Mondial se termină, la ora 11, în a 11-a zi a lunii a 11-a din anul 1918; • 01.11.1928: Inaugurarea Radio România; • 29 noiembrie 1947: Adunarea Generală a ONU a hotărât împărțirea Palestinei în două state, israelit și arab. Ierusalimul a fost proclamat oraș liber, sub administrația ONU; • 18 noiembrie 1963: Primul telefon cu taste este introdus în circuitul comercial din SUA;

• 30 noiembrie 1974: Sunt descoperite în Etiopia fosilele unei femei preistorice, botezate Lucy, despre care se crede că face parte dintre strămoșii omului; • 10 noiembrie 1989: începe demolarea Zidului Berlinului; • 13 noiembrie 1990: A fost scrisă prima pagină World Wide Web (www);

• 18 noiembrie 2002: Se deschide primul Muzeu de matematică din lume în Gießen; • 17 noiembrie 2003: Arnold Schwarzenegger devine Guvernatorul Californiei; • 01.11.2005: Astronomi ai NASA au anunțat că au descoperit încă doi sateliți ai lui Pluto.

PERSONALITĂŢI ALE LUNII NOIEMBRIE Ivan Patzaichin (n. 26.11.1949, Mila 23, Tulcea) este un fost canoist român, cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară

din 1968, 1972, 1980 și 1984 și triplu laureat cu argint. Este lipovean. În prezent este antrenorul lotului olimpic de caiac-canoe. Aurel Vlaicu (19.11.1882 – 13.09.1913) a fost un inginer român, inventator și pionier al aviației române și mondiale. Studiile inginerești le-a făcut la Universitatea din Budapesta și la Ludwig-Maximilians-Universität München, în Germania. A lucrat ca inginer la uzinele Opel în Rüsselshe-

S- A ÎNTÂMPLAT ÎN… DeceBMRIE • 01.12.1918: Marea Unire. Moment • despre care învăţăm cu toţii la istorie şi care a devenit Ziua Naţională a Ro- • mâniei (din 1 august 1990, a devenit sărbătoare naţională această zi memorabilă); • 05.12.1901: naşterea regizorului şi pro- • ducătorului de animaţie american Walt DISNEY ; • 06.12: Sfântul Nicolae. Cel mai iubit • sfânt de către copii, cu siguranţă (poate, mai puţin, de către cei obraznici, care ştiu că îi aşteaptă nuieluşa);

16.12.1911: exploratorul norvegian Roald Amundsen atinge Polul Sud; 20.12.1805: o armată franceză condusă de împăratul Napoleon I a înfrânt decisiv armata ruso-austriacă, comandată de țarul Alexandru I; 22.12.1989: Revoluţia Română, eveniment care a adus eliberarea ţării noastre de comunism; 25.12: sărbătorirea Naşterii Domnului. Una dintre cele mai frumoase sărbători de peste an, ce ne umple mereu sufletul cu bucurie şi speranţe noi;

PERSONALITĂŢI ALE LUNII decembriE Cătălin Botezatu - născut la 3 decembrie 1966, în Alexandria, judeţul Teleorman, este un creator de modă din România. Apreciat pentru îndrăzneala colecţiilor sale, Cătălin Botezatu și-a început cariera în modă în anul 1984, ca manechin al casei de modă Venus, conduse de Zina Dumitrescu. Îl puteţi vedea şi în postura de moderator al unor emisiuni de televiziune, precum Next Top Model sau, înainte de aceasta, Burlacul.

im. În toamna lui 1909 se mută în București și începe construcția primului său avion, Vlaicu I, la Arsenalul Armatei. Avionul zboară fără modificări (lucru unic pentru începuturile aviației mondiale) în iunie 1910. • 26.12.1805: Austria și Franța au semnat Tratatul de la Pressburg; • 26.12.1891: se năştea scriitorul ame rican Henry Miller, una dintre cele mai controversate voci ale prozei americane, pus sub interdicţie datorită libertinismului romanelor sale; • 28.12.1612: Prima observare a planetei Neptun a fost făcută de Galileo Galilei.

Andreea Violeta Marin Bănică, născută la 22 decembrie 1974, este o prezentatoare de televiziune din România, una dintre cele mai cunoscute prezenţe feminine din spaţiul divertismentului televizat. Este cunoscută mai ales sub numele de “Zâna surprizelor”, deoarece a fost moderatoarea emisiunii “Surprize, surprize” difuzate de canalul TVR 1. În luna ianuarie 2006 s-a căsătorit cu Ștefan Bănică junior şi au împreună o fetiţă, Violeta.

Când românii întâlnesc romanii... vizită de studiu în Italia Marcă înregistrată: Balul Bobocilor 05

Când românii întâlnesc romanii... VizitĂ de studiu în Italia În cadrul proiectului POSDRU/90/ 2.1/S/ 63659 „Competenţe pentru o piaţă a muncii competitivă în context european!”, din domeniul „Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii”, subordonat direcţiei „Tranziţia de la şcoală la viaţa activă”, opt dintre noi am fost aleşi să plecăm pentru un stagiu de practică în regiunea Albano Laziale, Italia. Am plecat cu avionul, la 28 octombrie, pentru a cunoaşte stilurile de învăţare aplicate într-o şcoală cu specific alimentar din peninsulă. În prima din cele şase zile, am fost cazaţi la Villa Aliteri, aflată în regiunea Albano Laziale, un loc care, pesemne, la origine a fost biserică de cult catolic.

Restul zilei a fost destinat acomodării, urmând ca a doua zi, de dimineaţă, să mergem în vizită la una dintre instituţiile de învăţământ pe care le deţine şcoala de pregătire profesională Albafor (o şcoală din domeniul alimentaţiei, destinată atât elevilor cu abilităţi în domeniu sau care doresc să se angajeze, cât şi elevilor cu dizabilităţi, în privinţa cărora şcoala are o clară politică de incluziune socială). Interesant a fost să aflăm că dintre elevii şcolii Albafor fac parte şi câţiva români, pe care ni i-a prezentat domnul directorul şi cu care ne-am împrietenit foarte repede şi chiar ne-au devenit ghizi după-amiază, când am ie-

De Cristian Dan (clasa a XII-a B) tat un lac imens, aflat în regiunea Albano, asemănător cu lacul Sfânta Ana de la noi (ceea ce ne-a făcut să ni se facă puţin dor de casă). În a patra zi, am vizitat o fabrică de vinuri numită Gotto d’oro. Şi în acest loc, elevii şcolii Albafor efectuează stagii de practică, iar pentru noi a fost foarte interesantă descrierea fabricii, făcută cu ajutorul unui film de prezentare.

şit într-un mall din Roma (de remarcat că era mult mai întins în comparaţie cu mall-urile din Bucureşti). În a treia zi, am vizitat o altă instituţie de învăţământ a şcolii Albafor aflată în regiunea Albano, mai exact în zona Casteli Romani. Această instituţie este dotată, pe lângă săli de clasă, cu laboratoare foarte bine echipate în vederea executării practicii. Elevii acestei instituţii desfăşoară practica în interiorul clădirii, urmând ca produsele realizate să se poată consuma la cantina instituţiei, o cantină imensă, frumoasă, aranjată asemănător unui restaurant. De fapt, aceasta este, la rândul ei, un laborator destinat pregătirii elevilor pentru meseriile de ospătari sau bucătari. După părăsirea instituţiei am vizi-

În a cincea zi, am vizitat Roma, un loc plin de istorie. Încă de la intrare zidurile vechi, datând din antichitate,

folosite pentru apărarea cetăţii, impresionează. Am vizitat Coloseumul, însă din cauza aglomeraţiei, nu am putut vedea această clădire magnifică decât din exterior. Aleile din jurul Coloseumului sunt păstrate exact în forma lor originară, iar la câţiva metri de această clădire se află ruinele casei lui Iulius Cezar. Am văzut Columna lui Traian şi am ascultat întrea-

ga istorie legată de acest monument, tocmai pentru că ne este aşa de apropiată sufletelor noastre. Am trecut pe langă

Fontana di Trevi, locul în care se spune că se împlinesc dorinţe dacă arunci o monedă, iar, dacă arunci două monezi, se spune că vei avea noroc în dragoste şi te vei întoarce la Roma. Ne-am continuat drumul prin Roma. Oraşul are foarte multe fântâni aşezate în pieţe sau bulevarde, de asemenea, pe lângă fântâni poţi vedea numeroase obeliscuri de diferite forme şi înălţimi, cu diferite inscripţii. Şi, cum se cunoaşte faptul că într-o ţară, gradul de curăţenie se apreciază după igiena colţurilor trotuarului, am fost plăcut surprinşi să observăm că străzile Romei sunt foarte bine curăţate. În drumul nostru către restaurantul unde urma să servim prânzul, am poposit în faţa unei expoziţii de pictură, cu numeroase tablouri expuse în aer liber, fără niciun fel de pază sau vreun sistem de siguranţă. Am înfulecat repede masa de prânz şi ne-am îmbarcat în autocar pentru a

merge în vizită la Vatican. Am avut norocul să vizităm Vaticanul într-o zi de sărbătoare şi, prin urmare, foarte aglomerată. Ne-am împărţit în grupuri şi am intrat în Vatican după ce am trecut întâi de paza de la intrare. Vaticanul este un loc imens cu foarte multe lucruri de văzut, însă din cauza timpului foarte scurt şi datorită faptului că se ţineau slujbe, nu am reuşit să vedem foarte multe dintre acestea. Eu personal am vizitat unul dintre mormintele papale, aflat sub Capela Sixtină. Să ştiţi că te poţi pierde foarte uşor de grup, în astfel de zile, aşa încât e bine să fiţi atenţi la cei din jurul vostru. Totuşi, dacă vă veţi rătăci sau întârzia, veţi descoperi că oamenii locului sunt foarte amabili. Până la urmă, toţi suntem acolo din acelaşi motiv, nu-i aşa?! Înăuntrul Vaticanului sunt numeroase sculpturi, reprezentând scene istorice, dar şi numeroase plăci de marmură inscripţionate cu evenimente trecute. Printre ele, celebra „Pietà”. Sau manuscrise de

la Marea Moartă, atât de controversate. După ce am părăsit Vaticanul, neam reîntâlnit la autocar în formaţia în care venisem şi am făcut drumul înapoi, la vila unde eram cazaţi. Seara, ni s-au

decernat diplomele de participare de către domnul director al şcolii Albafor. Dumnealui ne-a felicitat pentru prezenţa noastră şi pentru bucuria pe care i-am oferit-o participând la acest proiect. A doua zi, de dimineaţă, mai că nu ne venea să credem că a venit momentul predării camerelor, al drumului până la aeroport şi al zborului către Bucureşti. A fost frumos şi această vizită de studiu mi-a lăsat în memorie amintiri plăcute, multe lucruri învăţate şi o experienţă pe care doresc din toată inima să o regăsesc şi cu alte ocazii. P.S. Iată, de la stânga la dreapta şi de sus în jos, ce au înfăţişat fotografiile ilustrative: 1-2 – celebra cantină-atelier; 3 – sala de prezentare Gotto d’Oro; 4 – laboratorul de practică; 5 – lacul amintirilor noastre; 6 – Columna lui Traian; 7 – ruinele casei lui Iulius Caesar; 8 – banală bordură stradală (foarte curată!); 9 – mormânt papal, Capela Sixtină; 10 – sală de curs a şcolii care ne-a găzduit; 11 – momentul înmânării diplomelor.

Marcă înregistrată: Balul Bobocilor De Marius Cătălin Baron (clasa a XII-a H) Bineînţeles, din momentul în care liceul şi-a deschis porţile pentru noua generaţie admisă pe băncile “Moţocului”, evenimentul pe care boboceii l-au aşteptat cu cea mai mare nerăbdare a fost balul. Închinat lor, evenimentul a avut loc în cursul zilei de duminică, 18 noiembrie 2012, într-unul dintre cluburile cele mai frumoase din Complexul studenţesc “Regie”, clubul “Princess”. Iar aspectul chiar a fost princiar: o avanscenă generoasă, pe măsura cat-walkului placat cu mozaic din oglindă, mărunt şi sclipitor; canapele joase şi comode, un e c ra n - g i ga nt pe care au “defilat” imagini din cele mai recente proiecte ale Primăriei Municipiului Bucureşti şi inconfundabilele d e c o ra ţ i u n i : globuleţele pastelate din sticlă, atârnând din tavan. Într-o astfel de atmosferă elegantă, bobocii înscrişi în concurs, plini de emoţii, au trecut prin „focul” mai multor probe. Cu siguranţă, atmosfera a fost una de zile mari, cu multă veselie, cu muzică veselă şi antrenantă, cu dansuri pline de energie. Nu doar ei au avut de purtat o bătălie pentru câştigarea unui titlu de Miss şi, respectiv, Mister al ColegiuluI de Industrie Alimentară “Dumitru Moţoc”. Fiind organizat prin parteneriatul cu direcţia de proiecte pentru tineret a Primăriei Municipiului Bucureşti, balul a propus două secţiuni de concurs, cu două tematici diferite ale costumelor: “Miss Boboaka (Mister Boboc)”, cu tema “Cartea junglei” şi “Miss High-School (Mister High-School)”, cu tematica “Party colors”, astfel încât secţiunea “generaţiei noi” a fost completată de una a “senio-

rilor”. Dar nimeni, cu siguranţă, nu poate ieşi învingător decât după ce trece de câteva probe, dintre cele mai “speciale” (ţinută hazlie, defilare, întrebări amuzante, ce ţin mai degrabă de domeniul bancului), pentru a-şi dovedi eleganţa, frumuseţea, graţia şi, nu în cele din urmă, spontaneitatea. Care a făcut “toţi banii” în cazul unui concurent pus în dificultate de întrebare: răspundea mereu că este “încântat”. Într-un final, ziua specială pentru noi toţi ne-a pus sub ochi cei mai frumoşi, eleganţi, populari moţoci, fie că a fost vorba de concurenţi, de organizatorii de la clasa a XII-a H (care s-au descurcat foarte bine) sau de simpli petrecăreţi. A fost o seară cu adevărat deosebită, în care energia, veselia şi frumuseţea au fost la ele acasă. Invitaţii speciali, Nick Kamarera si Alinka au făcut această seară energică şi tonică, iar dansurile prezentate de trupa şcolii sau de boboci au fost deosebite, foarte bine executate, aducând susţinere şi aclamaţii la scenă deschisă de către spectatori (era şi nevoie, pentru că, deşi programul artistic a fost destul de “stufos”, la un moment dat, am sesizat un aer de plictiseală în sală). Adrenalina şi emoţiile au fost captate şi de fotografii care i-au urmărit pe concurenţi şi pe prietenii lor în permanenţă. Fotografiile şi amintirile sunt, de fapt, lucrurile cu care elevii pleacă acasă şi pe care le aduc în discuţie peste ani şi ani. A fost un bal reuşit, unul interesant, cu un program artistic bogat şi cu probe care au fost interesante şi competitive. Dar mă aşteptam ca lumea să fie mai entuziasmată de apariţia lui Nick Kamarera şi a Alinkăi. La final, singurul lucru pe care îl mai regretam era că la 19.30, inexorabil, s-a “sunat stingerea”.

Puntea peste generaţii Mădălin Adrian Lungu, portret de grafician “Îmbunătăţirea calităţii educaţiei... O nouă cale de implicare... Tabăra Izvorul Mureşului Campionii!... Allez, allez, allez!

Amintiri, cu drag, de la ceas de aniversară Celebrări ale eforturilor de cercetare şi inovare didactică Sfântul Andrei cap-deiarnă Recenzii în oglindă Ştiaţi că? 09

Puntea peste generaţii Odată ce ţi-ai găsit drumul pe care vrei să îl urmezi, chiar dacă ai crezut că este altul, nu trebuie să te mai opreşti din mers. Experienţele de viaţă te definesc: doar eşecul te face mai puternic, pe cand succesul îţi întăreşte doar mândria. Te poţi bucura într-adevăr de câştig doar când ştii cum se simte să pierzi. Şi poate că liceul Moţoc nu a fost prima alegere, nici măcar a doua, dar tu, ca mulţi alţi, ai rămas. Şi nu te-ai mai întors din drum. Şi, cine ştie, la capătul celor patru ani, plus vreo alţi câţiva de studii superioare, vei putea să te numeri în rândul absolvenţilor de onoare, la fel ca invitata acestui număr. Când destinul se scrie cu praf de stele: de vorbă cu ing.Mirela Bojoga În ciuda staturii mărunte, mai degrabă de spiriduş sau de zână a florilor, e impresionantă hotărârea de care dă mereu dovadă şi energia neobosită, ca de furnicuţă serioasă şi conştientă de volumul impresionant al muncii pe care trebuie să o desfăşoare. Indiferent dacă noi suntem sau nu în vreo dispoziţie de „copii cuminţi” în ziua respectivă. Este de admirat respectul cu care ne tratează întotdeauna şi puterea de care dă dovadă, indiferent de împrejurări. De aceea am ales să stăm de vorbă cu doamna inginer Mirela Bojoga. A consemnat: Corina Sima (clasa a XI-a B) C.S.: - Doamnă Mirela Bojoga, când aţi absolvit acest liceu? M.B.: - Pentru început, doresc să multumesc iniţiatorilor acestui proiect şi să le doresc cât mai multe realizări în tot ceea ce-şi propun şi întreprind. Nu vreau să precizez o dată anume, însă pentru cei ce doresc să afle, pot afirma doar că anul absolvirii acestei instituţii este undeva spre finele secolului trecut. C.S.: - Diferenţele dintre şcoala de pe vremea dumneavoastră şi şcoala din prezent sunt în sens pozitiv sau negativ? Sau şi/şi? M.B.: - Referitor la acest aspect nu vreau să mă pronunţ în sens negativ sau pozitiv, pentru că eu cred că fiecare generaţie are şi bunele şi relele ei. Pot spune însă că tot ceea ce se întâmplă în momentul actual, în şcoala românească, se datorează sistemului de învăţământ destul de fragil. C.S.: - Aţi avut vreun profesor pe care l-aţi admirat în mod special, care v-a împins să fiţi mai bună, şi dacă da, aţi făcut asta la rândul dumneavoastră? M.B.: - Admiraţia, prin prisma ochilor de elev, nu s-a limitat doar la un singur profesor, ci am invăţat să culeg câte puţin de la fiecare şi astăzi sunt rodul creaţiei dumnealor. Dacă la rându-mi sunt sau am fost un model pentru elevii mei, consider că este cel mai potrivit să aflaţi de la ei acest lucru. C.S.: - Dacă aţi putea da timpul înapoi, care ar fi un lucru pe care aţi dori să-l schimbaţi din timpul liceului? M.B.: - Grea întrebarea. Ce mi-aş fi dorit să fi schimbat? Dacă stau bine sa mă gândesc, nu cred că aş dori să schimb ceva, căci, dacă aş face-o, probabil nu aş mai fi parcurs drumul acesta până aici.

C.S.: - Din câte ştiu eu, dumneavoastră sunteţi o fire care impune respect, o fire calmă şi echilibrată. Cum aţi reuşit să ajungeţi la această performanţă? M.B.: - Viaţa este cel mai bun instrument prin care oricine îşi şlefuieşte caracterul. Cum spunea şi Marin Voiculescu, „În orice împrejurare omul educat găseşte o rază de calm”. Deci aşa! C.S.: - V-aţi imaginat vreodată că veţi ajunge în postura de profesor când eraţi încă în bancă, privind spre catedră? M.B.: - Sincer? Nu! Visul meu privind cariera viitoare era cu totul altul, însă cum viaţa ne împinge pe căi necunoscute… C.S.: - Ce este ceea ce vreţi să transmiteţi celor care sunt în fiecare zi în clasă, ascultându-vă? M.B.: - Ceea ce doresc să transmit tinerei generaţii este puţin din cunoştinţele mele, puţin din înţelepciunea de viaţă şi mai ales să le dezvolt abilităţile şi încrederea, pentru a deveni conştientă de oportunităţile existente şi pentru a face alegeri potrivite în ceea ce priveşte viitorul profesional. C.S.: - Când vă gândiţi la generaţiile viitoare, ce vedeţi? Aveţi un mesaj pe care să-l transmiteţi tuturor elevilor din Moţoc? M.B.: - Nu aş vrea sa mă pronunţ deocamdată, având în vedere schimbările permanente în societate şi educaţie. Orice ar fi însă, aş vrea să nu uităm gândurile lui Comenius: „În educarea tinerimii trebuie avut în vedere ca sufletele lor să fie ferite de ispitele lumii şi că sămânţa virtutii pusă în ele să ajungă la o dezvoltare înfloritoare, prin neîncetate sfaturi şi prin exemple”.

Culori închise-ntre coperţi:

Mădălin Adrian Lungu, portret de grafician Interviu consemnat de Alexandra Daniela Iuhaş (clasa a XI-a B) Dacă deschizi uşa clasei a X-a F, în oricare dintre pauze, într-o bancă din rândul de la perete, îl vei găsi cu siguranţă: cu ochii într-un caiet sau deasupra vreunei foi, cel mai probabil lucrând la detaliile ultimei sale schiţe. Sau colorând. Sau schiţând un nou desen. S-ar putea să nici nu vă sară în ochi, pentru că Mădălin pare aproape prea liniştit, prea cuminte faţă de valurile furtunoase ale adolescenţei ce vin să ne „încerce” uneori. Dar pe oricine va atrage figura lui deschisă, privirea luminoasă şi caldă din spatele ochelarilor, trăsăturile simpatice şi imaginea aceea de băiat „cuminte cu vino-ncoa`”. Cu toate acestea, în redacţia noastră, numele lui a făcut deja carieră: Mădălin este ilustratorul principal al „Picăturii de viaţă”. Am stat de vorbă cu el, încercând să pătrundem în lumea desenelor sale:

A.D.I.: - Ideile vin în timp ce desenezi ? M.A.L.: - Da, ideile vin în timp ce desenez, tocmai pentru că desenele mă fac să gândesc. Deci, mă şi inspir când desenez. A.D.I.: - Am văzut cu toţii, în primul număr cât sunt de frumoase desenele tale. Cum se pot păstra în cele mai bune condiţii lucrările? Ce i-ai sfătui pe cei ce desenează? M.A.L.: - În primul rând, un desen nu se realizează pe orice fel de hârtie, deci nu îl poţi păstra oricum. Nu e frumos să vezi un desen mototolit. Aşa că e mai bine să le ţii pe toate într-o mapă, pe care să o pui

într-un loc mai retras . Ca să nu survină “accidente”. Mai ales că e vorba de munca personală. A.D.I.: - Chiar aşa, ai dreptate: ia ceva timp să faci un desen. Pentru tine cam cât timp durează să faci un desen? M.A.L.: - Eu cred că nu pot estima prea exact. Cred, mai degrabă, că depinde de fiecare desen şi de greşelile pe care le fac. De asemenea, depinde şi de cât de detaliate sunt desenele, de tehnica în care sunt executate. A.D.I.: - Crezi că desenele tale mai trebuie completate cu ceva? M.A.L.: - Având în vedere că multe dintre

desenele mele s-au născut în etape, da! Da, pentru că am desene care nu sunt complete sau cărora trebuie să le mai adaug ceva în plus. Pe altele trebuie să le colorez şi aşa mai departe. La unele iau pauză pentru că nu îmi vine inspiraţia în a alege culorile. A.D.I.: - Am văzut că ai o mapă destul de consistentă. Cum de faci asta? Când desenezi tu? Se întâmplă când eşti plictisit, supărat? Crezi că poţi să te exprimi prin desen? M.A.L.: - Da, e adevărat că am motivaţii diferite pentru a desena. Uneori desenez când sunt plictisit... desenul mă ajută să fug de “amorţeală” şi îmi umple momentele “moarte”. Dar mai desenez şi când am câte o problemă, pentru că pot să mă exprim prin desen sau să mă gândesc la o soluţie. A.D.I.: - În timp ce desenezi, îţi mai vin în cap şi alte idei? Şi dacă da, le poţi suprapune? Adică, poţi să le introduce în opera în curs? M.A.L.: - Da, se mai întâmplă, uneori mă mai trezesc că îmi mai vin fel de fel de idei în minte. Şi da! Uneori lucrurile ce-mi trec prin minte le pot suprapune desenului în curs. A.D.I.: - Când desenezi, trebuie să ai parte de linişte sau să fii într-un loc anume? Sau poţi desena oriunde? M.A.L.: - La toate desenele mele, am stat la birou şi am ascultat muzică la calculator; aşa pot lucra eu. Locul îmi sugerează

linişte. Iar muzica îmi completează starea de spirit. Nu desenez chiar oriunde. Mai e şi problema păstrării desenelor. Încerc să nu le pătez. A.D.I.: - Ce materiale foloseşti cel mai des la un desen? M.A.L.: - Materialele necesare pentru a desena sunt variate şi depind şi ele de pofta şi inspiraţia de moment. De bază e creionul. La unele, ce-i drept, foarte rar, folosesc şi un pix albastru sau depinde de ce culoare am nevoie. Adaugă, de asemenea, şi creioane sau carioci. A.D.I.: - De când desenezi? M.A.L.: - Nu desenez de foarte mult timp, doar de aproximativ 3 ani.

A.D.I: - Iar pentru încheierea interviului am păstrat cea mai delicată dintre întrebări: de ce îţi place să desenezi? M.A.L.: - Îmi place să desenez pentru că îmi transpun gîndurile şi sentimentele pe foaie şi pentru că rezultatul final este unul frumos şi admirat de multe persoane. A.D.I.: - Îţi dorim mult succes pe mai departe şi, în numele redacţiei, îţi mulţumim atât pentru timpul pe care ni l-ai acordat, cât şi pentru “colecţia” de maşinuţe de curse pe care ne-ai pus-o la dispoziţie

“Îmbunătăţirea calităţii educaţiei şi formării profesionale prin reţele parteneriale”, un proiect de învăţare colegială De prof. Marieta Dumitraşcu

Autentificat prin numărul de contract POSDRU/85/1.1/S/ 57551, cunoscut şi sub numele de „ALIM10”, proiectul vizează, ca obiectiv general, Îmbunătățirea sistemului de educaţie și formare profesională prin dezvoltarea de instrumente și metodologii pentru implementarea Cadrului Comun European de Referință pentru Asigurarea Calității în formare profesională (EQARF), utilizând rețele parteneriale între școli. Activităţile de proiect se derulează atât independent, în fiecare dintre şcolile participante, partenere în proiect (le puteţi vedea pe harta alăturată), cât şi prin intermediul reţelei parteneriale care sprijină

activităţile de învăţare colegială, prin conceptele de “diseminare de informaţie” şi de “peering” (învăţare de la egal la egal). În diagrama următoare se pot observa obiectivele specifice ale întregului proiect, în cadrul căruia noi,

Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară “Dumitru Moţoc” suntem centru de resurse. Ultimele 12 luni ale proiectului au fost marcate prin derularea unei întregi serii de activităţi de diseminare şi de învăţare colegială, găzduite, rând pe rând, de câte una dintre şcolile participante. Astfel, la Bucureşti, am fost gazdele unor dezbateri aprinse cu tema ”Dezvoltarea abilităţilor-cheie prin metoda proiectului” (9 martie 2012), iar la colegiul “Terezianum” din Sibiu am discutat despre ”Modalităţi de obţinere a produselor tradiţionale în microfabrica şcolii” (27 aprilie 2012). A venit apoi rândul Grupului Şcolar „Alexandru Vlahuţă” din Şendriceni Dorohoi să vorbească despre “Siguranţa alimentară” (25 mai 2012) şi, în cele din urmă, Colegiul Tehnic „Raluca Ripan” din Cluj-Napoca a avut misiunea de a ne propune dezbateri şi activităţi de reflectare pe tema “Școala de industrie alimentară în secolul XXI” (26 octombrie 2012).

O nouă cale de implicare a elevilor şi cadrelor didactice în construcţia unei comunităţi: Proiectul „Realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului” De prof. Marieta Dumitraşcu Motto: „Conştientizând necesitatea cooperării pentru dezvoltare, putem să avem şi conştiinţa şi demnitatea apartenenţei la comunitatea globală”. Sub egida aplicantului principal (Open Education Centre – Bulgaria) şi având ca parteneri “Asistenţă şi programe pentru dezvoltare durabilă – Agenda 21 (România), “Carrefour Europeo Emilia” (Italia), “HIVSports” (Marea Britanie), respectiv, ca asociat în proiect, Republica Africa de Sud – Nasila Selasini Rembe/UNESCO ‘Oliver Tambo’ Chair of Human Rights, University of Fort Hare, proiectul se întinde de-a lungul a 30 de luni, între decembrie 2010 şi iunie 2012. Scopul acestuia este implicarea tinerilor şi a cadrelor didactice din 4 ţări ale UE şi din Republica Africa de Sud în procesul de elaborare şi promovare a programelor de educaţie pentru dezvoltare. Impresionant prin diversitatea locaţiilor pentru derulare (Bulgaria, Italia, România, Marea Britanie, Republica Africa de Sud, Mozambic, Tanzania, Lesoto), acest proiect are următoarele obiective: • Creşterea gradului de conştientizare a cadrelor didactice şi a elevilor referitor la problemele globale şi Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM); • Dezvoltarea şi valorificarea potenţialului creator al tinerilor pentru a fi capabili să iniţieze proiecte pe teme referitoare la problemele globale, drepturile omului şi ODM; • Exercitarea influenţei la nivelul comunităţilor locale pentru includerea problemelor de dezvoltare, cu accent pe sărăcie, discriminare şi drepturile omului în politicile locale; • Stabilirea unei reţele de comunicare între educatori/

cadre didactice/autorităţi locale şi tineri din ţările dezvoltate şi din cele în curs de dezvoltare, menite să contribuie la schimbarea de mentalităţi şi atitudini. În România, grupul ţintă, reprezentat de Academia de Studii Economice şi 10 licee bucureştene (plus unul ilfovean), se află sub coordonarea reprezentanţilor MECTS, ISMB şi ISJ Ilfov, ai autorităţilor locale şi ai societăţii civile şi beneficiază de experienţa şi elanul a 22 de studenţi – tutori, din cadrul ASE, pentru elaborarea proiectelor. 60 de cadre didactice, din care 22 formatori naţionali (câte 2 din fiecare liceu), 6 formatori participanţi la cursul de formare de la nivel internaţional, 1200 de elevi, cu vârsta cuprinsă între 15 - 18 ani, alte 11 licee în care să fie diseminată experienţa sunt câteva dintre cele mai semnificative numere pentru a descrie anvergura activităţilor. Activitățile de până acum au urmărit, înainte de toate, formarea echipelor de proiect (30 elevi și 6 cadre didactice), inițierea și derularea proiectelor ”Educaţie pentru dezvoltare durabilă” şi ”Pământul ca o casă”, apoi participarea în proiectul ”Let’s take Care of the Planet”. Ne mândrim cu realizarea scenariului și filmului ”Șah – mat la HIV”- care a obţinut un premiu naţional, dar şi cu participările elevilor la Tabăra Primorsko- Bulgaria - 3 elevi ,1 profesor (2011; 2012); la formarea pentru activități de voluntariat – Paris - 1 elev (2011) sau la Tabăra de la Izvorul Mureșului - 3 elevi, 1 profesor (2012, puteţi citi impresii despre aceasta în articolul următor, al Simonei Oprea), precum şi la activitatea de diseminare Primorsko- Bulgaria – 1 profesor (2012). Bineînţeles, cum activităţile sunt în plină derulare, suntem siguri că vom avea suficiente noutăţi interesante despre care să vă vorbim şi în numerele viitoare.

Tabăra Izvorul Mureşului

sau… la ce duc proiectele în care ne implicăm De Simona Oprea (clasa a X-a A)

tofii erau de nelipsit; pe parcursul celor cinci zile, am avut la fiecare masă ba mâncare de cartofi, ba ciorbă de cartofi şi aşa mai departe). În fiecare seară aveam discotecă (ce-i drept, improvizată de noi, până la ora 23:00); după discotecă, urma o bătaie cu perne , poveşti de groază sau o mică bârfă, fiecare după bunul plac. Eu una am învăţat chiar şi 2 cuvinte în bulgară  (куче = câine, панталони

Bună! M-am gândit să vă relatez peripeţiile mele şi ale colegilor mei de tabără. Fiind la o vârstă când vrem să încercăm lucruri noi şi distractive, am

= pantaloni). Am avut o seară a României şi una a Bulgariei: noi le-am prezentat tradiţi-

acceptat să merg în această tabără, deşi, la început am ezitat puţin, ştiind că limba de comunicare va fi engleza (pentru că veneau şi elevi străini, din Bulgaria, de la Open Education Centre, partenerii noştri). În tren spre Izvorul Mureşului, timiditatea ne-a împins pe noi, elevii celor zece licee bucureştene să ne facem “bisericuţe”, dar, în cele din urmă, proiectele, cursurile şi activităţile sportive ne-au unit într-o mare familie. După ce ne-am cazat, am avut şi primul curs, în care am făcut cunoştinţă cu aceia care aveau să facă haz alături de noi, de micile “surprize” ale taberei (ce-i drept, la masă car-

ile şi frumuseţile ţării noastre printr-un videoclip, am dansat “bra şoveanca” (îmbrăcaţi în port tradiţional) alături de colegii noştri bulgari, iar, în cele din urmă, le-am prezentat tra diţionala mămăligă (din acel moment, elevii din Bulgaria ne-au poreclit “mamalischi”). Seara bulgarilor a fost una la fel de spe cială. Ca şi noi, au avut

un videoclip prin care şi-au prezentat ţara şi tradiţiile. Cu greu am învăţat hora lor, deoarece paşii sunt foarte dificili. La sfârşit, am primit coroniţe din flori şi reviste cu peisajele ţării lor. Din cele cinci zile, pe una am dedicat-o împrejurimilor. Am vizitat Lacul Roşu şi Cheile Bicazului; a fost superb (mai puţin un tunel unde mirosea cam neplăcut, dar, oricum, a fost frumos, după cum puteţi vedea şi din fotografii). Ca în orice excursie/tabără, dacă la început există şi divergenţe, în cele din urmă, ne obişnuim unii cu alţii, iar la focul de tabără simţim că despărţirea este copleşitoare. Aşadar, în ultima seară, cum era firesc, am făcut un foc de tabără la flăcările căruia, alături de colegii noştri bulgari, am depănat amintiri din zilele petrecute în tabără. Nota redacţiei: În ordine, fotografiile au surprins următoarele aspecte: tabăra, seara românească, plimbarea hai-hui prin Munţii Harghitei şi focul de tabără.

CAMPIONII! ... ALLEZ, ALLEZ, ALLEZ! De Eduard Marin şi Ştefan Bogdan Muscalu (clasa a XII-a H) Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară „Dumitru Moţoc”, cu toate clasele a IX-a – a XII-a, nu este cunoscut numai pentru profilul său alimentar sau pentru faptul că aici se califică patiserii, carmangerii, lucrătorii din industria fermentativă, a laptelui sau în panificaţie, ci şi pentru faptul că a înfiinţat o asociaţie sportivă foto1: campionii care să sprijine atât activităţile, jocurile şi competiţiile între clasele menţionate, cât şi participarea lor la calendarul naţional al competiţiilor anuale. Sportul preferat, pentru care „moţocii” se luptă, în care aceştia îşi doresc mereu să câştige este, după cum vaţi aşteptat, fotbalul. Bineînţeles, toate clasele abia aşteptau să se înscrie în campionatul şcolii. Startul ligii „Moţoc” a campionatului sportiv de fotbal s-a dat la 1 octombrie 2012, la ora 9 dimineaţa, având ca deviză promovarea unui stil de viaţă mai bun şi încurajarea elevilor către a practica activităţi sportive. Clasele înscrise la campionat sunt 26 la număr. Acestea au fost împărţite în două grupe, A şi B. Din grupa A fac parte clasele de-a IX-a şi de-a XI-a , iar din grupa B fac parte clasele de-a X-a şi de-a XII-a. Se joacă în sistem eliminatoriu. Fiecare echipă are pe teren 5 jucători de câmp şi un portar, iar partida are două reprize a câte 15 minute. Arbitrul campionatului este domnul profesor de sport, şi iniţiator al întregului proiect competiţional, Ionuţ Şoană, recunoscut pentru faptul că nu face niciun favor nimănui care “calcă strâmb” în teren (nici măcar propriei clase, a XII-a H. Cu toate că... ne-am dori noi!) Primele clase eliminate, neputând câştiga, au fost, aproape inevitabil, clasele mai mici, adică acelea de a IX-a, neavând nici experienţa necesară de joc şi nici tehnica de care dispun celelalte, mai mari. Înţelegem firesc că în ultima semifinală a jucat clasa a XII-a H cu clasa a XII-a C, iar câştigătoarea a fost a XII-a

H, învingând la penalti cu lejeritate. Favoritele acestui campionat de fotbal scolar au fost clasele a XII-a H, care este la a trei finală consecutivă ( în anul 2010 cu clasa a XII-a D, în 2011 cu clasa a X-a, iar în 2012 cu clasa a XII-a D) si a XII-a D, finalistă şi în anul şcolar precedent. În cele din urmă, putem spune că s-a reeditat finala anului trecut. Nu cu acelaşi noroc însă pentru clasa a XII-a H, în anul şcolar 2012-2013. După ce la 16.11.2012 finala a fost amânată din cauza stării vremii, complet nefavorabile întrecerilor, marea finală a reprezentat un meci lung şi destul de echilibrat: după 3-1 la puză şi 3-3 la final, s-a ajuns la reprizele de prelungire. Din păcate, nici acestea nu au decis sorţii meciului, astfel încât s-a trecut la loviturile de „pedeapsă” şi, astfel, cu 2-0 la penalti, clasa a XII-a D a devenit noua campioană a liceului nostru. Îi felicităm pe băieţi din tot sufletul şi le dorim mult succes în promovarea sportului şi a activităţilor sănătoase în colegiu. Iar în numele clasei a XII-a H, ne promitem să ne luăm revanşa la finala de cupă, care se va juca la primăvară!

foto2: clasa a XII-a H

Amintiri, cu drag, de la ceas de aniversară:

Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară Dumitru Moţoc a împlinit 65 de ani de existenţă De Andreea Dinicu (clasa a XI-a B)

Da! Chiar aşa! Colegiul nostru şi-a serbat cele 65 de generaţii conduse cu succes pe făgaşul vieţii. Ca în fiecare an, în jurul Sfântului Dumitru, patronul spiritual al colectivului nostru, ne amintim de întemeietorul de şcoală alimentară, profesorul Dumitru Moţoc, ale cărui realizări ne îndeamnă să aspirăm mereu la mai mult. Şi ca în fiecare an, aniversarea s-a întins pe trei zile de poveste. Totul a început cu manifestările sportive din 24-25 octombrie, în cadrul campionatului de fotbal al liceului. Meciurile au

fost urmărite cu mare atenţie, iar eforturile băieţilor au fost permanent încurajate de scandările majoretelor. Adevărată atmosferă veselă! Zile însorite, pline de goluri şi râsete! Tot la 25 octombrie, şcoala noastră a găzduit Simpozionul Municipal cu tema „Şcoala în universul educaţiei contemporane”, ale cărui lucrări s-au regăsit în două secţiuni: una a cadrelor didactice şi alta a noastră, a elevilor. Nu mai puţin de 32 de proiecte cu diverse teme, realizate sub forma a 32 de prezentări, postere şi comunicări au fost înregistrate. Iar dintre acestea s-au ales spre prezentare în plen posterele şi şapte dintre prezentările Power Point, fiind cele mai bune. Ne-am adunat la Centrul de Documentare şi Informare pentru a viziona prezentările în PowerPoint realizate de elevi. La acest eveniment au fost invitaţi atât elevi, cât şi coordonatorii acestora. Doamna Director Liliana Drăghici ne-a încurajat printr-un discurs motivant. Am asistat la proiectul prezentat de doamna prof.Mihaela Florescu, prin care s-a destins atmosfera. Dumneaei a fost moderatorul acestei secţiuni şi a ştiut să ne detensioneze, amuzându-se de faptul că unii dintre elevi îşi trădau emoţiile fireşti, tremurau sau aveau ticuri nervoase vizibile. De asemenea, doamna profesoară a făcut câteva interesante precizări despre viaţa lui Dumitru Moţoc, patronul liceului nostru. Atmosfera a fost îndulcită la un moment dat de colega noastră, Claudia Nicole Bondrescu de la clasa a X-a F (coordonată de doamnna prof.Valeria Roşca) cu prezentarea „Ciocolata şi sănătatea” (veţi găsi articolul Claudiei în secţiunea „In corpore sano”), bine primită de noi toţi, deoarece tuturor ne plac şi ciocolata şi subiectele referitoare la menţinerea sănătăţii. Ea a fost urmată de Corina Cristina Sima şi Alexandru Constantin (clasa 11 B, coordonaţi de doamna consilier prof.Monica Pătlăgean şi doamna documentarist prof.Angelica Vişinescu Angelica), cu proiectul „Fii în acord cu mintea si trupul tău”, al cărui joc de rol avea un subiect de mare impact educativ, şi anume limbajul trupului, care ne trădează adevăratele sentimente. Nu în ultimul rând, au fost prezentate cele două proiecte coordonate de doamna profesoară de „Limba şi literatura română”, dr.Nataşa-Delia Maier, „Dezvoltarea competenţelor-cheie prin intermediul metodei proiectului privit din perspectiva inteligenţelor multiple” (la elaborarea căruia am luat şi eu parte, dar l-a prezentat colega mea de clasă, Diana Rădan, pregătită să vorbească despre cum am folosit învăţarea prin inteligenţele multiple la unitatea „Basmul”, anul trecut) şi „Fii deştept, alege sănătos”, prezentat de Geafar Baniata Geafar (colegul nostru de clasă). Dacă primul proiect are în vedere metode de învăţare mai eficiente, cel de-al doilea se referă la relaţile afective, din prisma prieteniei sau a iubirilor sănătoase, pe de o parte, şi, pe de altă parte, din prisma prieteniilor şi iubirilor toxice, a influenţelor negative ale anturajului şi a modurilor de a le evita. După-amiaza, „ostilităţile” s-au mutat în grădiniţa colegiului nostru, unde am primit cu încântare felicitările din partea diverselor şcoli partenere, a Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti, a Consiliului Naţional al Elevilor, a diverselor instituţii cu care colaborăm şi, mai ales, din partea agenţilor economici care ne sprijină în realizarea practicii şcolare. Alături de doamna director prof.Liliana Drăghici şi de de doamna prof.Mihaela Florescu, au încălzit atmosfera cuvintele calde ale insp.Elena Ştefan, insp.Daniel Eftenoiu şi insp.Valentina Capotă. Cu siguranţă, cea mai mare încântare însă a produs-o spectacolul „pus la cale” de cei mici. Frumoase balerine miniaturale în valuri de tul roz au dansat pentru noi; prinţesa „păpuşilor” de la Clubul Copiilor sector 5 ne-a cântat, sub îndrumarea prof. Mirela Daday şi, bineîneţeles, cu toţii am fredonat, am zâmbit, am aplaudat şi ne-am lăsat furaţi de clipele de încântare. În consecinţă, ziua de 25 Octombrie s-a dovedit a fi una captivantă şi educativă. Cu un început de poveste, trebuia să se încheie ca în poveşti: cu promisiunea că la anul vom sărbători la fel de frumos, la fel de vesel. Până atunci vom zâmbi mult şi vom visa şi mai mult! La mulţi ani, şcoală dragă!

Celebrări ale eforturilor de cercetare şi inovare didactică: SIMPOZIONUL MUNICIPAL “ŞCOALA ÎN UNIVERSUL EDUCAŢIEI CONTEMPORANE” De dr.Nataşa-Delia Maier Seria activităţilor dedicate aniversării a 65 de ani de existenţă a Colegiului Tehnic de Industrie Alimentară “Dumitru Moţoc” nu putea să ocolească unul dintre cele mai importante aspecte ale procesului educative din şcoala noastră: preocuparea pentru cercetare şi inovare. Tocmai sub aceste auspicii şi-a deschis pentru prima dată porţile Simpozionul municipal “Şcoala în universal educaţiei contemporane”. Având în vedere că învăţământul, ca parte a vieţii sociale, influenţează întreaga noastră devenire, şcoala noastră a înţeles să dea cuvântul mai ales elevilor. De aceea, simpozionul, aflat la o primă ediţie promiţătoare, şi-a dorit să promoveze activităţile remarcabile ale elevilor. De ce? Pentru că vocea lor promovează cu adevărat imaginea şcolii. Ochii copilului sunt cei care trădează adevărul din universul educaţiei contemporane: principii, judecăţi de valoare, promovarea de bune practice. Bineînţeles, aceasta nu a presupus că am ignorant vocea adulţilor. Dimpotrivă! Găzduite în colaborare cu Casa Corpului Didactic din Bucureşti, lucrările simpozionului au avut în vedere şi o secţiune destinată lucrărilor de cercetare şi inovare didactică elaborate de profesori, moderată de prof.Alexandrina Zoratti, însă, în atenţia publicului, într-o frumoasă şi însorită dimineaţă de 25 octombrie 2012, s-au aflat proiectele şi prezentările elevilor. Şi cât de încântător a fost! Cu emoţiile fireşti unei vârste totuşi fragede, cu tot curajul şi aplombul adolescenţei, ei au fost cei care au vorbit despre alegeri sănătoase, despre principii de viaţă şi educaţie, despre motivaţii în alegerea comportamentului verbal şi nonverbal, despre atitudini în comunicare sau despre valori, într-o generoasă secţiune moderată de prof.Mihaela Florescu. S-au făcut remarcate lucrări precum aceea a Claudiei Nicole Bondrescu (clasa a X-a F) care, vorbind despre ciocolată, din punctul de vedere al viitorului tehnolog din industria alimentară, nu a uitat, pe lângă aspectele analizei senzoriale şi prezentarea calităţilor acesteia, să vorbească despre ponderi alimentare, alegeri sănătoase, raţionalizare. Dulce moment! A înţeles cât de bine a reuşit să ne „atingă” la final, când toţi îi zâmbeam promiţător şi pofticioşi. Suntem siguri că astfel de prezentări, dincolo de valorificarea funcţiei informative a materialului, pot influenţa stima de sine a elevilor. Nu e mic lucru să faci o sală întreagă să se destindă! Formării unei atitudini pozitive faţă de personalul didactic şi faţă de disciplinele de studiu a răspuns prezentarea

făcută de Diana Rădan (clasa a XI-a B) a rezultatului muncii de echipă din cadrul unui proiect de învăţare prin intermediul exploatării inteligenţelor multiple. Acestei prezentări s-au alăturat jocurile le de rol ale Corinei Sima şi Alexandru Constantin (clasa a XI-a B), vizând alegeri asertive ale limbajului. Bineînţeles, orice astfel de iniţiativă este mai mult decât îndrăgită: stima de sine a elevilor, şi aşa destul de oscilantă, capătă astfel resursele necesare pentru a fi pozitivă. Iar elevii au vorbit foarte frumos despre modificarea pozitivă a relaţiilor cu colegii prin dezvoltarea competenţelor sociale. În aceeaşi zonă de preocupări s-a situate şi prezentarea lui Geafar Baniata (clasa a XI-a B), care a vorbit despre alegeri sănătoase din punct de vedere relaţional, despre prietenii şi iubiri toxice, despre nevoia de a spune “da” sau “nu” unui anume tip de anturaj. La fel de interesant a fost posterul elevelor Ana şi Victoria Cojocaru (clasa a IX-a B) care au vorbit despre alegerile sănătoase din punct de vedere alimentar, având grijă ca, într-o viziune frumos colorată să atragă atenţia colegilor asupra consecinţelor pe care le are, inevitabil, alegerea pungii de chipsuri în locul fructelor (vezi foto de mai sus). Dincolo de emoţii şi de înfrigurarea cu care îşi “susţineau cauza”, cu toţii erau veseli şi bucuroşi să afle că primesc, la rândul lor, diplome de participare. Pentru unii, erau chiar primele. Şi mai bucuroşi decât atât erau că au plăcut publicului. Că au fost aplaudaţi. Că au primit încurajări. Iar noi, spectatori sau coordonatori, la rându-ne, ne-am bucurat de atmosfera caldă, frumoasă, vibrând de energie. Ne revedem la ediţia a doua!

17 17

SFÂNTUL ANDREI CAP-DE-IARNĂ

De prof.Angelica Vişinescu

Sfântul Andrei se sărbătoreşte la 30 noiembrie, fiind apostolul ales drept ocrotitorul României, cel care a adus creştinismul în locurile noastre. Sărbătorii i se zice uneori ”Sântandrei” sau „Sântandreiu”, aşa cum Sfântul Gheor-

ghe se mai numeşte „Sângiorz”, Sfântul Dumitru - „Sâmedru”, iar Sfântul Nicolae - „Sân-Nicoară”. Pentru multe dintre sărbătorile creştine există obiceiuri şi tradiţii populare care au rezistat în timp, deşi au origine geto-dacică şi precreştină (adică apărută înainte de creştinism). Aceste practici nu au legătură cu creştinismul, sunt de fapt păgâne. Pe unele dintre ele le ştiţi deja, pentru că ele circulă în „folclorul curent”, adică în spusele care circulă pe cale verbală, de la o generaţie la alta. Veţi auzi, mai întâi, despre „Noaptea strigoilor”, când diferite ”specii” de strigoi şi alte duhuri rele încearcă să intre în case sau ameninţă pe la răspântii de drumuri. Remediul îl ştim: usturoiul – care se mânca neapărat în această seară şi cu care se ungeau, făcâdu-se semnul crucii, uşile, ferestrele, uneltele, chiar şi coarnele animalelor din curte. La câteva case din sat se adunau 10 -12 băieţi şi fete la „Păzitul usturoiului”, unde usturoiul adus era privegheat de o bătrână, la

lumina lumânării, ca să nu îl fure strigoii, în timp ce tinerii petreceau un fel de revelion, feriţi de lumea malefică a duhurilor de afară. Usturoiul era luat acasă şi ţinut ca leac pentru boli, descântece şi altele de acest fel. Totul era legat probabil de înnoirea anului la strămoşii noştrii – se crede că Anul Nou se sărbătorea la această dată, odată cu începerea iernii. Acum ştim de ce o lume întreagă a aflat despre Transilvania şi vampirii ei! Dar stăm liniştiţi: au aflat şi de usturoi, ştiu ce e e făcut, nu sunt într-un pericol de neevitat! Dar ... să revenim: se presupune că Sântandrei a luat locul, ca dată, celebrării unei divinităţi getodacice (al cărei nume s-a pierdut), divinitate ce era o personificare a lupului. Spaima de lupi arăta o altă primejdie a acestei nopţi, când se credea că lupul îşi poate îndoi gâtul, (ţeapăn de obicei), devine mai sprinten şi prada nu mai are scăpare. Ca să înţelegem însă atmosfera şi această spaimă, să ne gândim că pădurile erau mai multe, drumurile mai puţin umblate (şi nu de maşini, ci de care, căruţe şi trăsuri), satele mai rare, curţile mai mari şi pe lângă fiecare casă nu lipseau oi, vite, cai. Veţi afla şi de pricolici şi vârcolaci – dar să lasăm şi surprize ... Se mai credea că în acestă noapte, ca şi în altele „speciale” de peste an,

cerurile se deschid şi animalele vorbesc. Erau şi obiceiuri de ghicire a viitorului – numite şi practici de divinaţie: ghicitul ursitului (adică al celui „predestinat”) pentru măritat, cum va fi vremea în lunile anului viitor, cum vor rodi holdele de grâne. De aceea punem şi noi în seara de Sf. Andrei grâu la încolţit, într-o oală sau strachină de lut - ca să vedem cât de rodnic va fi anul care vine. Şi altceva de încercat: în ziua de Sfântul Andrei, se taie ramuri (nuieluşe, „vergele”) din pomi roditori (meri, peri, cireşi, vişini, pruni), se pun într-un vas cu apă şi se aşteaptă să înmugurească şi să înflorească până la Sfântul Vasile; copii vor sorcovi „părinţii şi neamurile”cu aceste ramuri frumos înflorite. Într-adevăr, am avut în ultimii ani, în casă, rămurele cu flori de Anul Nou, spre uimirea musafirilor! Sărbătoarea marca începutul iernii: de aceea i se spunea „Sfântul Andrei

Cap-de-Iarnă”. Frumos spus, nu-i aşa? Are un parfum anume această adiere a timpului bunicilor, stră-bunicilor, străstră-bunicilor... Să o trimitem mai departe în timp, adăugând şi noi grija noastră pentru amintirile celor din preajmă!

Un pont de zece: Dacă aveţi vârstnici în familie (sau vecini, cunoştinţe) întrebaţi-i ce ştiu şi ce îşi amintesc despre acest fel de obiceiuri; veţi descoperi povestiri incitante, cu tot felul de întâmplări - o mărturie despre alte vremuri, trecute. Totul e să ştiţi cum să întrebaţi şi ... mai ales cum să ascultaţi: să se vadă că vă interesează, că vă place să aflaţi aceste lucruri. Bineînţeles că povestitorul o să adauge în povestirea obiceiurilor impresiile şi amintirile personale, care dau mai mult farmec. Aţi putea să şi înregistraţi povestirile şi – de ce nu – să ni le transmiteţi şi nouă, transcrise şi ... selectate, eventual. Acest fel de investigare a trecutului se numeşte „mică istorie orală” şi este considerată importantă; adaugă ceva în zestrea pe care o putem lăsa şi noi, şi cei ce au povestit, pentru viitor. Gândiţi-vă că aceste amintiri sunt puse în valoare, aduse în atenţie, doar pentru că aţi întrebat şi ascultat!

18 18

Recenzii în oglindă Zori (eterni) de zi

Zile de mânie, zile de …plăcere

Dacă v-aş spune că nu l-am putut lăsa din mână de când am citit ultima pagină, ar fi banal şi, poate, nu m-aţi crede. Dar dacă aţi şti că s-a vândut în peste 1 milion de exemplare în primele 24 de ore de la lansare, ce-aţi zice? Că lumea devorează, nu citeşte! Zori de zi e un roman pentru tineri, scris de Stephanie Meyer, al patrulea din serie şi, desigur, cel mai bine vândut dintre toate. Primul şi al treilea conţin întâmplările povestite din perspectiva Bellei Swan, iar cel de-al doilea volum este povestea aşa cum o vede Jacob Black – vârcolacul îndrăgostit de Bella. E un roman pentru cei cu multă fantezie, pentru cei ce iubesc aventura, pentru cei curioşi, pentru cei dependenţi de emoţia lecturii, un roman care, odată început, nu mai poate fi lăsat din mână. Te poartă spre final dorinţa de a afla deznodământul poveştii. Te îndrăgosteşti pe nesimţite de suspansul, sensibilitatea mişcătoare a poveştii de dragoste şi de cuplul neobişnuit om-vampir (Bella-Edward), care luptă să găsească lumină în întunericul ce-i înconjoară, pentru salvarea dragostei arzătoare ce-i uneşte. Ceea ce mi-a plăcut mult a fost atitudinea Bellei, care riscă tot pentru dragostea în care crede, renunţând chiar şi la familie. Înainte de a-şi începe eterna viaţă, cei doi se căsătoresc, iar eroina aduce pe lume o fetiţă (Renesmme), pe jumătate om şi jumătate vampir. Cum s-a putut întâmpla asta? Nu puteţi afla decât citind romanul. Acesta s-ar putea să mai dezlege un mister: cum poate imposibilul să devină posibil. De Gabriela Bia (clasa a XII-a D)

Mersul cu tramvaiul este una dintre cele mai mari plăceri pe care mi le oferă Oraşul. Aleg traseul cel mai lung spre şcoală, dacă se poate, dintr-o bucată, fără întreruperi neplăcute. Ador tramvaiul 11, mai ales de când a revenit pe vechiul şi lungul său traseu, de prin Giuleşti şi până pe Şoseaua Olteniţei. Îmi oferă exact ceea ce-mi lipseşte: timp suficient. Pentru ce??? Ei bine, am spus-o, pentru citit! Pentru că, cititul, pentru mine cel puţin, a devenit o activitate intelectuală de lux, căreia nu-i mai găsesc locul în zilele năucitoare pe care le trăiesc. Şi astfel, drumul în tramvaiul prăfuit şi plin cu lume colorată se transformă într-un veritabil drum de plăcere. Aştept fiecare zi de „plimbare” cu tramvaiul, cu nerăbdare. Aceasta creşte direct proporţional cu cartea pe care o citesc. Şi, mărturisesc, una dintre cele mai plăcute săptămâni a fost aceea în care am citit „Zile de mânie”, romanul scriitoarei franceze Sylvie Germain. Nu-mi propun neapărat să vă conving să o citiţi, căci este ca şi cum aş încerca să vă conving că aerul de la cota 2000 e curat şi îmbătător , ba chiar face bine la sănătate. Nu mă pot însă abţine să vă spun câte ceva despre conţinut ori sentimentele şi senzaţiile care m-au încercat în timp ce am citit-o. Pe scurt, e povestea aproape telenovelistică a unui bărbat care s-a îndrăgostit de o femeie pe care n-a văzut-o niciodată vie, ci doar moartă, îndată ce soţul i-a luat viaţa din prea multă dragoste. Această întâmplare neobişnuită e doar începutul. Ar fi semănat cu o sofisticată şi stranie telenovelă sudamericană (nu spaniolă!- sic!) dacă n-ar fi avut un final tragic (în paranteză fie spus, aş fi preferat un mai happy-endic!) ori dacă n-ar fi fost scrisă în stilul tulburător de inconfundabil al autoarei. Iubirea este tema centrală a romanului, natura e supratema. Dragostea, fie că e prea multă, fie că seamănă cu o boală incurabilă şi devoratoare , ucide, torturează, distruge sau descătuşează. Reţin atenţia personajele, decupate din basme ce n-au fost scrise niciodată: Reinette-cea-Grasă, apatica şi insignifianta Claude, fiii Dimineţii, ai Amiezii şi ai Nopţii. Un personaj preferat? Ciudatul bătrân care fura rufăria delicată a femeilor şi apoi confecţiona din bucăţile decupate „feţe de masă, cearşafuri, feţe de pernă, o cuvertură de pat” cu „trusa moştenită de la mama lui”. Aceste lucruri împodobeau o cameră secretă, „un adevărat budoar de tânără fată, capitonată cu alb şi mirosind a plante aromatice”. În această stranie cameră din casa lui neprimitoare îi va găzdui pe cei doi îndrăgostiţi blestemaţi de soartă pentru a-şi spăla greşeala de a-i fi trădat altădată. Complicat, nu? Rămâne să aflaţi mai multe. Dacă citiţi. de prof. Maria Mirella Popescu

Bine aţi venit la “Hotel Transylvania”! Premiera în România a filmului “Hotel Transylvania” a fost pe 19.10.2012. Iar regia îi aparţine lui Genndy Tartakovsky. Pe coloana sonoră a filmului veţi recunoaşte vocile actorilor Selena Gomez, Adam Sandler, Andy Samberg, Kevin James, Steve Buscemi, Molly Shannon, David Spade, Ceelo Green, iar producţia îi aparţine lui Michelle Murdocca. Deci, bine aţi venit la Hotel Transylvania! Luxosul hotel de cinci stele al lui Dracula, unde monştrii se vor simţi în largul lor şi nu vor mai trebui să se ferească de oameni. Într-un weekend special îi invită pe unii dintre cei mai cunoscuţi monştri ai lumii – Franken stein cu soţia, Mumia, Omul Invizibil, o familie de vârcolaci şi multi alţii pentru a sărbători a 118a zi de naştere a ficeii sale, Mavis. Dracula nu credea că va avea probleme în universul creat de el pentru monştri, dar acesta se va prăbuşi când un om va trece de toate capcanele sale şi va intra în hotel. Acesta se împrieteneşte repede cu Mavis. Dracula voia să îl ţină cât mai ascuns pe Jonathan, pentru ca monştrii să nu îşi dea seama că este om. Secretul lui Dracula este aflat chiar de ziua lui Mavis, când acesta se distra în piscină. Mavis este foarte dezamagită de situaţie, deoarece ea începuse să se îndrăgostească de Jonathan. Dracula îi cere lui Jonathan să plece, dar băiatul nu o face, întrucât şi lui îi plăcea de Mavis. În final, cum e de aşteptat la astfel de filme, cei doi vor forma o fericită pereche în hotelul lui Dracula. Pe lângă poveste, de reţinut că pelicula este 3D. Sper să vă placă filmul la fel de mult ca mie şi prietenilor mei. Nouă ne-a plăcut tocmai deoarece se îmbină foarte bine comedia cu aventura şi suspansul. Cine ştie, sperăm că va fi şi o continuare... dacă Jonathan şi Mavis se vor căsători sau... dacă vor pleca să exploreze lumea. Vizionare plăcută! De Oana Cristina Costache (Clasa a X-a D)

Principiul dominoului, o capodoperă a thrillerului politic în manieră... kafkiană Filmul regizorului Stanley Kramer de la sfârşitul anilor ’70 ai secolului trecut, Principiul dominoului, a fost şi rămâne una dintre peliculele de referinţă ale genului thriller, în care suspansul se îmbină original cu probleme acute ale lumii contemporane: ei bine, fără o trimitere clară la un personaj sau un eveniment anume, Principiul do minoului vorbeşte despre... manipulare. Încă din pro logul filmului suntem atenţionaţi cu privire la pericolul constant al manipulării exercitate asupra omului simplu de mass-media, de mediile politice şi economice, uneori chiar de unele instituţii de învăţământ superior. Firul narativ al peliculei pare simplu la prima vedere: Roy Tucker, condamnat la mulţi ani de închisoare, este vizitat de trei bărbaţi misterioşi (Marvin Tagge, Ross Pine şi un anume general Tom Reser) care îi propun eliberarea şi întoarcerea la soţia sa, Thelma (de care este dependent afectiv şi din cauza căreia ispăşea cu închisoarea o presupusă crimă pasională). Totul... în schimbul unui serviciu, pe care deocamdată „binefăcătorii” din umbră nu i-l dezvăluie: asasinarea unui important om politic. Fără a bănui faptul că toţi cei trei vizitatori erau poate reprezentanţii unei organizaţii aflate în căutarea unui... ţap ispăşitor! Un alter ego al lui Lee Harvey Oswald, presupusul şi falsul asasin al preşedintelui J. F. Kennedy. Pentru cititor ca şi pentru spectator... dubioşii bărbaţi rămân simplu... ei. Cine ar putea fi ei? Este întrebarea pe care şi-o pune şi Roy Tucker, asemeni personajului lui Kafka, Joseph K., din romanul Procesul, roman din care Adam Kennedy extrage un fragment folosit ca motto în deschiderea romanului său: „Cine puteau fi acei oameni? Despre ce vorbeau?Ce autoritate puteau reprezenta? K. Trăia într-o ţară cu o constituţie legitimă... şi toate legile erau în vigoare...” Deşi se îndoieşte de bunele intenţii ale celor trei, Tucker acceptă (aparent orbeşte) propunerea lor de a fi eliberat... doar mânat de nerăbdarea de a-şi regăsi soţia. După o scurtă perioadă de fericire alături de Thelma (Ellie, în film), încearcă, împreună cu soţia sa (care nu ştie nimic despre înţelegerea dintre ei şi soţul său) să facă în aşa fel încât să i se piardă urma. Ceea ce urmează este o cursă disperată a celor doi în dorinţa de a se sustrage urmărilor nefaste ale unui plan malefic elaborat minuţios, dar care se prăbuşeşte asemeni pieselor de domino, la căderea uneia singure. Merită văzut acest film despre condiţia vulnerabilă a omului simplu, în societatea contemporană, cel puţin pentru jocul magistral al unor actori ca Gene Hackman, frumoasa Candice Bergen, sau veteranii Richard Widmark şi Eli Wallach. De prof.Corneliu Şenchea

Feeling the blues: John Mayall în România

… Forever! Ce este dubstepul?! Un subgen muzical. Muzică electronică: sunetul obișnuit este caracterizat prin linii de bas foarte intense, repetate, cu schimbări rapide de timpi. Dubstepul a apărut în sudul Londrei, în jurul anilor 1998-1999. Termenul „dubstep” a început să fie folosit în 2002, când tendințele stilistice utilizate în crearea acestor remixuri au început să devină mai vizibile și distincte (de 2-step și funingine). În România, era dubstepului (sau sub forma „underground”) a început prin 2010-2011, pe la festivalurile de cultură urbană ca B’est Fest, Street Heroes etc. Acum, în 2012, a început să “prindă” mult mai mult în zona bikerilor, skate-erilor, fiind genul de muzică potrivită pentru mişcare. În cluburi, puburi, puteţi asculta piesele unor producători de dubstep renumiţi, precum Chase & Status, Benga&Skream, Klaypex, Magnetic Man, şi, ul(Sonny John Moore , timul, dar şi cel mai bun: producător american de muzică electronică, nominalizat la cinci premii Grammy, în 2011, inclusiv ca Best New Artist, câştigător la trei din cele cinci nominalizări Scary Monsters and Nice Sprites - Cel mai bun album electronic şi Cea mai bună înregistrare dance; Benny Benassi - Cinema (Skrillex Remix) - Cel mai bun remix). Eu, Carlos, cum am ajuns să ascult dubstep şi de ce ascult?! La început, nu credeam că o să-mi placă acest gen de muzică, spunând că nu este “pe stilul meu”. Am încercat să ascult dubstep-drums (coveruri după melodii celebre sau creaţii dubstep numai din tobe). După ceva timp, am observat că devine „un stil de viaţă” pentru mine. E totuşi un gen de muzică foarte ascultat de adolescenţii din Bucureşti (şi din România, în general). După o vreme, am început să combin stilurile de dubstep. Acum îmi place foarte mult şi recomand şi celorlalţi să asculte, fiindcă acest stil de muzică te poate schimba, dându-ţi „energie” sau venind să “confirme” pofta de viaţă cu care ne începem fiecare ziua. De Carlos Constantin Răuţ (clasa a IX-a E)

Într-un interviu din anii ‘70, titanul muzicii blues, Muddy Waters ajungea să declare: “Oricum ai privi, nu sunt prea mulţi tineri în ziua de azi care pot cânta blues ca un interpret de culoare. Şi asta pentru că au acces la lucruri prea bune acum. Pentru că nu au trăit tristeţea din care îşi trage numele această muzică. Pentru că nu trece o zi fără să aibă ce mânca.” În seara de 11 noiembrie 2012, cu părul alb prins în coadă şi uşor adus de spate de cei 79 de ani, purtând un tricou uni închis la culoare peste b l u e j e a n s ponosiţi, John Mayall îşi începea reprezentaţia de la Sala Palatului cu melodia “Another M a n ” acompaniindu-se cu muzicuţa şi orga. După care, şi-a invitat trupa pe scenă, trei bărbaţi voinici de peste 50 de ani fiecare: Rocky Athas la chitară, Jay Davenport la tobe şi Greg Rzab la bass (ghiciţi-i pe fiecare după autografele de pe biletul de intrare ataşat!). Iar bluesul electric de factură britanică s-a dezlănţuit cu putere în difuzoare, sprinţar ca în vremurile de început: “All Your Love”, “Parchman Farm” şi “Hideaway” de pe legendarul album “Blues Breakers – John Mayall – With Eric Clapton” (1966) pe care există prima melodie a lui Clapton ca lider vocal, “Chicago Line” şi “Heartache” de pe “John Mayall Plays John Mayall” (1965), primul din cele 60 de albume originale editate până în prezent, dar şi “The Sum of Something” de pe recentul “Tough” (2009). Dar, așa cum aveam să ne dăm seama spre final, încântarea sonoră a fost doar un pretext în crearea unei prietenii trainice în scurtul timp petrecut împreună: artiștii au urmărit în permanență expresiile chipurilor din public, întorcând zâmbetele și semne de solidaritate întru bucurie, s-au jucat cu instrumentele în numere de solo efervescente, iar în final au ieșit în holul sălii pentru o sesiune de autografe intimă, schimbând replici și strângeri de mână. Iar eu acum, înconjurată de lucruri care-mi fac viața atât de ușoară, departe de lipsa profundă a hranei și apăsarea tristeții brutale, mă simt datoare să urmez și să transmit mai departe mesajul lui John Mayall din debutul bisului: “să împărtășim lumii, întregului glob, cât de măreață este muzica blues”. De dr.Nataşa-Delia Maier

Ştiaţi că? Dacă aţi parcurs articolul de mai sus, ştiţi deja că sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei are o semnificaţie aparte pentru poporul nostrum, fapt dovedit de numeroasele tradiţii şi de varietatea superstiţiilor (poate nicio altă sărbătoare nu este aşa plină de simboluri ca aceasta), din care am incercat să vă facem cunoscute şi noi câteva. Culese de Bianca Dumitrache (clasa a IX-a E) 1. În acea noapte de 30 noiembrie, femeile întorc oalele şi cănile cu gura în jos sau scot din sobă cenuşa caldă pentru ca strigoii să nu se adăpostească la căldură sau împrăştie prin curte bucăţi de pâine pe care strigoii să le manânce şi să nu mai intre în casă. 2. Ca să se apere de vârcolaci, se atârnă şiruri de usturoi la intrare şi se lasă candela aprinsă (în unele zone există obiceiul de a se unge cu usturoi tocurile uşilor şi ferestrelor). 3. Sărbătoarea Sfântului Andrei este prevestitoarea ursitului pentru fetele tinere nemăritate. 4. Tinerele nemăritate îşi pot visa ursitul, daca aşază sub pernă un fir de busuioc. 5. În alte zone ale ţării sunt folosite alte metode pentru a vedea imaginea ursitului. De exemplu, metoda „făcutului cu ulcica”: singură în faţa sobei, fata întoarce un vas nou de lut pe fundul căruia lasă să ardă trei cărbuni. Rostind o incantaţie, ea roteşte uşor vasul ca să atragă atenţia celui iubit. 6. Metoda cu verigheta este o altă cale de ghicit ursitul: într-un pahar cu apă neîncepută, se aruncă o verighetă sfinţită de preot. În mijlocul verighetei va apărea chipul ursitului. 7. Tradiţia spune că se pun 12 cepe (câte una pentru fiecare dintre cele 12 luni ale anului) în podul casei şi se lasă acolo până în seara de Crăciun. Cepele care s-au stricat semnifică luni ploioase sau cu grindină, iar cele care au incolţit, luni favorabile pentru recoltă. 8. Fiecare membru al familiei îşi pune grâu la încolţit. Cel al cărui grâu este frumos şi înalt se spune că va avea un an bun cu bani şi sănătate. 9. Dacă în noaptea Sfântului Andrei este senin şi cald, atunci vom avea o iarna blândă; dacă este ger, vom avea o iarnă grea. 10. Cine lucrează de Sfântul Andrei se îmbolnăveşte de Ignat.

Burning soul Nexus Wear the crown, pay the price Don’t cry… Dragostea te face să nu mai respiri! Fond de culori şi muzică Dor Te-ai întors! O pată de iubire Republica mea casnică

Burning soul De Mihai Tudorică (absolvent al colegiului) Though my heart is broken, And my soul is hollow, I have never spoken Of my sorrow. In an empty world, Where nothing matters, My mind is torn, And left in tatters. So I came to you When my need was great. But you saw me coming, Barred shut your gate. And though I stand outside, And call your name, You left me holding, This flickering flame. I burn so much, But this you knew, And so you left me burning, Just for you..

Mihai Tudorică (absolvent) – Căutător de certitudini, grafică

Nexus De Mihai Tudorică (absolvent al colegiului) Sit down, relax and empty your mind, Grab all your thoughts and put them inside. Inside of a “box”, I call it, so try. Do as I say and stop asking why. You will soon enter a rare state of mind, Let your home, love and body behind. Once you get there, the trumpets will guide you. North-West, the temple, don’t look what’s behind you. The King is awaiting, get rid of your pride, Your father won’t hurt you, so please do not hide. He’ll be riding a dromedary, be aware of his eyes, He will ask you some questions, don’t treat him with lies. Pay attention, watch and learn his request, Kneel before him and show some respect. When he shows you the weapons, pick one with care, He will teach you to use it, there’s no when and no where. Once you’ll be ready, stay calm and prepare. The war has began, they won’t hit you, won’t dare.

Wear the crown, pay the price (Or: We are the ones who wear the crown) De Corina Sima (clasa a XI-a B) We are the only ones who know We are the only ones who somehow... Never lost hope, but always lost focus Never lost love, but always lost to the night, While your eyes refuse to face the light. When it’s morning, all you need to find It’s coffee and your favorite song to ease your mind; After failing to sleep through the night, that’s the only way While your mind it’s suddenly filled with too many thoughts, Or just a sound that bothers you and your bed it’s all laughs. We are the only ones who know We are the only ones who anyhow… We will not want anything, but just want to just live one more day! You took all the blows sent your way even when you were already down ‘Cause in the end, you think, you hope that it will end, this entire show!

Really, really try! And take that crown, take it off and… cry. You have to admit! Yes you! The one who is full of blind power It’s good because it helps you live normally, but your tower... Cracks are easily seen on it, and you should not care who sees! For at end of the day, it’s just you and your bed which is empty, But you only have one life! And you know it, I know it, you’re not empty. But it is really worth it? To have no care than what is seen on the outside? When what wants your attention, what really matters it’s what’s inside.

Don’t cry… De Cristina Marineanu (clasa a X-a D) Don’t think of him as gone away, His journey’s just begun. Life holds many facts… This earth is only one.

Mihai Tudorică (absolvent) – Ianus, tehnică mixtă

The crown! Pay the price for it while you wear it with pride! Although, you always have something to hide, Do not cry big baby, this is the price of double life. Never take something to the heart, even though inside you’re torn It’s a honor to wear it! The crown! Though it’s heavy and worn. We are the only ones who’ll never answer the question: You’re fine? We are the only ones who’ll never say to someone: Be mine. But finally, what do we really know? You know who we are? We’re the ones designed to look behind Curious? A little bit? But you might find out you’re not satisfied. When is morning and you’re the only one who’s awake, Too early for anyone to be in the mood to see your heartbreak, But since your friends know better than bother you then... Never let go of what you keep hidden, you’re never empty Though they think you’re always indifferent, you’re never empty. We are those who never fully smile, we know theater, We are the ones who know love and regret come together, There is a shadow over our eyes when we lose focus Nothing to celebrate about being left alone, but for once we’ll try

Just think of him as resting From the sorrows and fears… In a place of happiness and comfort Where there are no days and years. Think how he must be wishing That we could know today, How nothing but our sadness Can really pass away. And think of him as living In the hearts of those he touched… For nothing loved is ever lost And e was loved so much.

Dragostea te face să nu mai respiri! (16.08.2011) De George Preda (clasa a X-a seral) Săruturi inocente, complimente false şoptite la ureche, Greşeli evidente provoacă în suflet răni dolente! Elemente, din relaţie absente, duc la certuri violente, Finalmente… se ajunge la secrete… între suflete pereche…

Momente, în care-ţi vine să renunţi şi să uiţi de sentimente; Realmente, relaţia se sfârşeşte cu sânge în chiuvete, Lacrimi şi urlete, sinucideri de îngeri Din cauza ceţii din cugete! Tu ce te miri?! Că, de la simple priviri, Dragostea te face să nu mai respiri!

Fond de culori şi muzică Pe bolta cerului albastru Răsare luna palid-argintie Şi sună clar un clopoţel măiastru, Formând din linişte o melodie. Ce sună lung şi tare în adânc Culorile de curcubeu intens! Şi plânsul cel subţire-mi trece-n gând Ca o imagine întoarsă invers.

Dor De Cristian Dan (clasa a XII-a B) Unde-s nopţile acelea, când din ţepi de trandafir Răsunau cuvinte oarbe, de iubire,-n luna stinsă? Eu puteam să-ţi cânt poeme şi apoi să te admir, Tu puteai să-mi împleteşti o cunună cezaristă. Unde-i păru-ţi de mătase, blond ca raza cea de soare, Coborâtă cu viteză printre-al verii paşnic vânt, Ce, din creştet izvorându-ţi, putea el să îţi măsoare Înălţimea-ţi elegantă, din cap

Unde-s stelele eterne, care ne vegheau de sus, Privind dragostea de tineri înmuiată-n gând de dor? Pe când mâna ta cea fină peste creştet mi s-a pus Eu te-am strâns atunci în braţe drăgăstos şi cu amor. Unde-i glasu-acela dulce care îţi curgea pe buze, Când a mea inimă oprită fibrila în ritm de vals, El putea chiar să mă-mbete şi apoi să mă amuze, Dând visării mele mute şi cuvinte, dar şi glas.

De Cristian Dan (clasa a XII-a B)

Cu sunete de do minor înalt Ce-acoperă în straie albe munţii Nu transparent, ci foarte, foarte mat, Cântând versuri din repertoriul morţii.

până la pământ?

Te-ai întors! De Victoria Cojocaru (clasa a IX-a B) Totul se schimbă! Nu mai înţeleg, - din cauza ta? – Şi că tu ai plecat,

Din viaţa mea? (Iar eu nu pot Să te fac să te întorci). Hai, pleacă din viaţa mea! Eu tot nu pot să te uit... Nu ştiu ce ai, Dar nu te pot uita: Faci parte din ea. Eu, acum, O să plâng; Zile înşir de dorul tău, Că nu te pot uita. Acum eşti schimbat Şi eu te-am uitat, Dar tu te-ai întors În viaţa mea Şi m-ai întristat.

O pată de iubire De Sonia Mihai (clasa a XII-a C) Sufletului ei, ce odată era negru, precum smoala, de îi era frică să îşi verse lacrima, Să-şi spună sentimentele… ascunse într-un cufăr legat cu iedere… I-a fost de-ajuns o privire, o imbrăţişare...încât să i se înmoaie picioarele. A simţit vibraţiile, căldura ce i se oferea şi a ştiut că El este totul pentru Ea... Sărutul ce i l-a dat... sufletul ei negru a tremurat... Iar negrul acela parcă se topea neîncetat... Lacrima secase doar prin simplu fapt că s-au sărutat! Sentimentele erau spuse prin gesturi necontrolate şi zâmbetul larg, uitat cândva îi revenise imediat... Şi îl privea în ochi neîncetat... Şi simţea că-l iubea cu adevărat...

Mădălin Adrian Lungu (clasa a X-a F), Manga Forever, cărbune

Republica mea casnică de Andreea-Gabriela Pomârleanu (clasa a IX-a E) Am revenit, de curând, de la țară, cu impresii deosebite și amintiri frumoase, mai ales că, odată cu venirea toamnei, pe lângă peisajul multicolor al naturii, am înțeles farmecul neîntrerupt al activităților casnice ce se derulează în fiecare zi: toți ai casei sunt ghidați după legi nescrise și, totodată, precise. Parcă un conducător tainic, nevăzut și precis, coordonează din umbră activitățile zilnice ale bunicilor. Și sunt atât de multe! Deci, într-o clipită, citind pasajul lui Mircea Horia Simionescu din manualul de română, mi-a venit o idee năstrușnică: să-mi înființez – să decretez, mai degrabă o Republică, aici, în mediul familial, una... casnică! Măi, să fie! Republica se înființează cu acordul maselor și își alege un președinte! Bune toate! Eu sunt președintele acestei Republici și-am dreptul să-mi aleg subalternii. Pe cine am: tata, mama și un frate. Bun! Se spune că înțelepciunea trece mai întâi prin stomac! Așa că, pe mama am s-o pun la Ministerul Alimentației, că șiașa îi place să stea la bucătărie, chiar și cu prietenele din bloc. Dar, vai! Câtă muncă depune și va depune de acum înainte la acest Minister! Pe tata unde să-l pun? Ca stâlp al casei, liniștit, veșnic cu nasul în cărți și manuscrise, nedezlipit de la biroul său, dornic de știri și noutăți în fața computerului, m-am gândit să-i dau două ministere: cel al „Educației și Cercetării” și, al doilea, pe cel al „Internelor”, asta ca stabilitate! Nu mai spun că i-a găsit mamei și, totodată, i-a stârnit interesul pentru o nouă rețetă culinară cu repercusiuni asupra unei sănătăți bune recomandate de un doctor, Ionescu-Târgoviște, pe bază de leguminoase și alte ingrediente naturiste! Fiind la Interne, a decretat și pedepse pentru cei ce lasă lumina aprinsă din neatenție pentru... iluminatul doar al pereților! Bun la acest minister, Interne fiind: ne scapă de corvoada de a discuta fie cu admi-

nistratorul, fie cu cei de la Electrica, alții presupuși ai gazelor etc. E bine de tata la acest Minister. A mai rămas scumpul meu frate. De când și-a cumpărat bicicletă, toată ziua face curse, cu multă plăcere între casă și celelalte locuri. Pe el îl pun la Ministerul de Externe, că tot

aduce presa, ziarele, de la chioșcul din colț, spre bucuria tatei de a o alimenta pe mama cu noi vești… tipărite! Dar știți ce muncă grozavă are fratele meu? Și eu aș vrea acest post, dar ca președinte, i l-am dat cu plăcere. În fiecare zi, șușotind cu mama, obține o listă cu noii miniștri ai celorlalte Republici și, pe modesta sa bicicletă, fuge până la Uniunea Europeană – noua piață înființată în cartier –, și discută, consultă, cântărește, venind cu vești bune la Ministerul mamei. Și ce mai vervă are când ne povestește! A întâlnit pe ministrul brazilian și a făcut contracte săptămânale pe cafea; cu cel din Olanda și-a adus rotocoale de cașcaval; nu mai spun de miniștrii țărilor verzei, conopidei, de cel al Egiptului cu diverse mirodenii, condimente. Un plimbăreț cu folos bun la Externe! Ei bine, fiind președintele Republicii casnice am datoria să fiu comandant suprem al Forțelor Armate. Așa am achiziționat o pisică Birmaneză. Pe timp de pace – liniște, război – are toată șmecheria didactică și arsenal tactic pentru asta! Să nu fie război vreodată în Republica mea Casnică! S-a lăsat seara, pe neașteptate. Ca președinte, am ajutat-o pe mama să pună totul în ordine la al său minister: vase, tacâmuri și altele. Tata a dat liber spionilor săi, și-și pune în ordine notițele. Fratele meu, bucuros, și-a pregătit bicicleta pentru noua sa plimbare. Eu sting luminile și mă gândesc să merg din nou la bunicii de la țară. Ce Republică, să zicem... „Casnică” se poate asemăna cu cea a bunicilor? Mă întreb, cine le este președinte?!

Călător printre mituri: slăbitul şi adolescenţa Ciocolata și sănătatea Colţul dulce şi pripit Sportul preferat Curcubeul culorilor de iarnă Cât de practic sunteţi? 28

Agenda medicală:

Călător printre mituri: slăbitul şi adolescenţa Bineînţeles, ştim şi noi cât sunt de frumoase lunile noiembrie şi decembrie în liceul nostru: dacă băieţii nu plănuiesc altceva decât campionatul de fotbal şi cuceririle de la balul bobocilor, noi, fetele, precum se ştie, suntem în căutarea ţinutelor perfecte pentru bal şi pentru nenumăratele prilejuri de distracţie ce se apropie (Sf.Andrei, sărbători de iarnă şi vacanţă). Şi pentru că ştim sigur că vrem să ne stea bine ţinutele, am hotărât să stăm de vorbă cu doamna asistent Anca Mihai, cea care, la cabinetul medical al şcolii, ne ajută să găsim “direcţia corectă” printre atâtea sfaturi nutriţionale şi diete: A.D.I.: - Care este cel mai important lucru atunci când vreau să slăbesc? A.M.: - Nu că ai avea nevoie! Un lucru interesant cu voi fetele este că, de multe ori, când sunteţi armonioase din punct de vedere morfologic şi medical, vă consideraţi supraponderale. Dar hai să spunem că mai există printre voi fete şi băieţi care chiar au câteva kilograme în plus. Pentru aceia, în primul rând să reţină că e nevoie să facem mişcare organizată cel puţin 30 de minute pe zi: cu bicicleta, cu rolele etc., fără oprire; dacă facem pauze mari între activităţi nu prea ajută la nimic. A.D.I.: - Suntem tot timpul sfătuiţi să alegem, dacă dorim un mic dejun sănătos şi săţios, cerealele integrale. Care sunt elementele nutritive conţinute în cerealele integrale şi la ce ajută ele? A.M.: - Elementele nutritive sunt aminoacizii; cerealele integrale conţin cea mai mare parte din aminoacizii esenţiali, foarte importanţi în dezvoltarea corpului. Să nu uităm că voi sunteţi încă în creştere! Aşa că, deşi ţinem uneori o dietă, nu trebuie să privăm corpul de ceea ce îi asigură corect energia necesară. Celuloza din cereale este un bun digestiv şi un element care ajută în mod sănătos să ne simţim pentru mai mult timp sătui. A.D.I.: - Ei, bine, realitatea este că uneori nu mâncăm de foame, ci de poftă. Cum am putea reuşi să ne satisfacem poftele alimentare? Fără să ne dăuneze? A.M.: - Putem mânca, dar câte puţin din tot ce ne dorim, indiferent dacă este bogat sau nu în calorii, zahăr etc. Dar este important să nu exagerăm; nu o să mâncăm o ciocolată întreagă sau o pungă de chipsuri dintr-una, ci vom avea grijă să consumăm cu moderaţie astfel de “trataţii”. Câte puţin din toate e ideea-cheie. A.D.I.: - Tot aşa, ni se recomandă adesea, ca, în cazul în care urmăm o dietă, să ne suplimentăm alimentaţia cu vitamine şi minerale. În ce moment al zilei este bine să luăm aceste suplimente alimentare? A.M.: - Cel mai bine este ca, dacă medicul nu ni le recomandă în mod special, pe baza unor analize (ce dovedesc o carenţă a organismului), să stăm departe de suplimente. Dacă totuşi ni se recomandă, le luăm dimineaţa Ca să le asimileze corpul. Cel mai bine este să mâncăm variat, corect, sănătos şi să adăugăm la aceasta şi un sport. Şi trăim sănătos. Ştii, există şi acele recomandări de la televizor: 30 de minute de mişcare,

consumaţi doi litri de lichide zilnic, consumaţi cinci porţii de legume şi fructe, respectaţi mesele principale ale zilei, evitaţi excesul de sare, zahăr şi grăsimi. A.D.I.: - De ce nu este bine să mâncăm cu multă sare? A.M.: - Sarea este esenţială în organisul uman. Dar noi, care suntem la un liceu de industrie alimentară, ştim că foarte multe alimente conţin în mod natural suficientă sare. Nu trebuie să ne abţinem să punem sare în mâncare, dar trebuie să ne ferim de exces. Şi mare atenţie la alimentele care conţin multă sare, la cele procesate, care vă fac vouă cu ochiul în magazin: chipsuri, sticksuri, biscuiţi săraţi, covrigei, sărăţele, snacksuri, seminţe şi fructe uscate prăjite şi sărate. A.D.I.: - Atunci ce ne recomandaţi să alegem de pe rafturile supermarketurilor şi ce nu? A.M.: - Este recomandat să cumpărăm produsele ce conţin cât mai putin din următoarele (pe care le ştiţi şi voi de la ore): conservanţi, aditivi, coloranţi. Şi este greu de crezut că sunt produse sănătoase în supermarketuri. Dacă ne dorim produse sănătoase, ar trebui să cumpărăm cât mai des fructe, să alegem preparate din magazinele bio sau la târgul de la ţară, care se organizează în fiecare duminică. A.D.I.: - Vă mulţumim frumos pentru răbdare şi explicaţii şi promitem că ne vom întoarce şi cu alte subiecte pentru discuţie! A consemnat, ca “reporter de serviciu”,

Alexandra Daniela Iuhaş (clasa a XI-a B)

CIOCOLATA ȘI SĂNĂTATEA Claudia Nicole Bondrescu (clasa a X-a F) Istoria ciocolatei începe cu două mii de ani în urmă, când cultura arborelui de cacao era practicată în America de Sud. Cultivarea arborelui de cacao este atestată documentar încă din anul 1100 î.Hr. Populaţiile străvechi, precum Maya si Aztecă, cultivau cacao din care îşi preparau apoi diverse băuturi. În 1519, conchistadorul Hernando Cortez a descoperit că Montezuma, conducătorul aztecilor, obișnuia să bea o băutură preparată din semințe de cacao, numită “xocolatl”. Montezuma obișnuia să bea aproape cincizeci de căni pe zi. El i-a servit şi lui Hernando Cortez “băutura regală”, pe care acesta a găsit-o cam amară pentru gustul său. Cristofor Columb a fost primul explorator care a luat contact cu boabele de cacao din Lumea Nouă. Aduse în Europa, acestea nu s-au bucurat de o prea mare atenție, deoarece nimeni nu știa la ce folosesc. Astăzi, altfel stau lucrurile: despre ciocolată, din punctul de vedere al specialistului de industrie alimentară, ar

fi de spus că este un un produs alimentar obținut dintr-un amestec de cacao, zahăr, uneori lapte și unele arome specifice. Ciocolata este servită, de obicei, sub formă de tabletă, baton, praline, înghețată sau alte produse de cofetărie. Ar fi de reţinut şi faptul că “se bucură” de statutul unui aliment foarte controversat. Mulţi o recomandă şi încă tot pe-atâţia ne sfătuiesc să ne abţinem de la consumul ei sau să ne ferim de exagerări. Câteva dintre cele mai importante aspect “pro” referitoare la consumul ciocolatei ar fi că, în primul rând, persoanele care consumă 2-3 pătrăţele de ciocolată neagră în fiecare zi îşi reduc tensi-

unea arterială în mod considerabil, fără a-si pune în pericol silueta. Apoi, bogată în antioxidanţi naturali, ciocolata neagră este la fel de benefică precum afinele şi ceaiul verde, motiv pentru care nu tre-

buie să lipsească totuşi din alimentaţie. Toate bune, numai că există şi motive pentru care consumul ei trebuie făcut cu moderaţie: datorită conţinutului crescut de zahăr alb şi grăsimi saturate, ciocolata poate duce la creşterea excesivă în greutate. Deşi nu v-ar veni să credeţi, consumul de ciocolată poate duce la dependenţă, pentru că în cacaua ei există teobromină, un stimulent nervos asemănător cafeinei din cafea. Consumul excesiv de ciocolată poate favoriza obezitatea și apariția diabetului zaharat. Să nu uităm că, din punctul de vedere al piramidei alimentare, ciocolata se află pe prima poziţie, în vârf, printre alte dulciuri şi alături de grăsimi, carnea grasă, biscuiţi, prăjituri, zahăr tocmai pentru că trebuie sa fie consumate cât mai rar. Cele mai cunoscute tipuri de ciocolată ar fi, în ordinea “recomandă-

rii” medicului, (1) CIOCOLATA NEAGRĂ (numită și ciocolată amăruie, este un amestec de cacao și unt de cacao cu zahăr. Ea conține minimum 35% cacao. Cea mai indicată este totuşi cea cu peste 75% cacao); (2) CIOCOLATA CU LAPTE (conține minim de 25% substanță uscată de cacao și 12 % substanță solidă de lapte) şi (3) CIOCOLATA ALBĂ (ciocolata produsă din unt de cacao, zahăr, lapte, vanilie și alte arome. Nu conține cacao pudră sau alte preparate din cacao, de aceea are o culoare apropiată de alb). Ce ar trebui să ştiţi despre savurarea unei tablete de ciocolate este, în primul rând, faptul că o percepem cu toate simţurile. Ochiului, simţului vizual culoarea ciocolatei îi spune foarte multe despre ea. O ciocolată a cărei culoare este uniformă, strălucitoare, densă şi intensă, promite plăceri desăvârşite. Ciocolata neagră nu trebuie să fie neagră, ci un roşu acaju intens. Ciocolata cu lapte bună este de culoare ocru blond – poate fi şi mai închisă dacă aceasta conţine mai multă cacao. Nasul, simţul olfactiv este impresionat de parfumul de ciocolată din cauza căruia ne lasa adesea ,,gura apă”. Atinsă cu mâinile, tableta se rupe, iar parfumul se intensifică, ne învăluie şi momentul critic nu se mai poate amâna! Trebuie neapărat gustată! O ciocolată bună se sparge în dinţi cu un pocnet sec. Urmează simfonia texturii: apreciaţi fineţea structurii ciocolatei, apoi moliciunea ei şi felul în care se topeşte. O ciocolată bună nu trebuie să fie grasă sau lipicioasă. Percepeţi apoi amestecul de amar şi dulce. Chiar dacă este amară, ciocolata nu trebuie să aibă nicio urmă de gust acru; aciditatea ei specifică este menită să nuanţeze gustul amar.

Colţul dulce şi pripit Sfârşit de toamnă în confortul cald al bucătăriei Este toamnă. De ceva vreme. Şi încet se desfrunzesc şi copacii. Recoltele s-au adunat. Şi pentru că este toamnă şi pieţele sunt viu colorate cu legume si fructe, am propus pentru acest număr al revistei o clasică reţetă de confort sufletesc: plăcinta cu mere. De împărţit cu prietenii lângă un ceai cald sau de luat la pachet la şcoală, este una dintre minunăţiile pentru care prietenele şi colegii îţi vor fi mereu recunoscători. Dacă nu eşti foarte pricepută în ale bucătăriei, cheam-o pe mama în ajutor şi încercaţi împreună! Nu e grea şi se va bucura să te ajute. Deci, ne suflecăm mânecile şi spor la treabă! de prof.ing.Florentina Apetrei

PLĂCINTA CU MERE

Dificultate : medie Timp de preparare: 30 minute Timp de coacere: 30 minute

Pentru cocă 2 ouă 10 linguri de zahăr 1 pahar de apă/lapte (100 ml) 1 pahar de ulei (100 ml) 1 plic praf de copt 1 plic zahar vanilat Făină cât cuprinde

Umplutura 8 mere 10-12 linguri de zahăr Coajă rasă de lămâie Scorţişoară 2 plicuri zahăr vanilat 4 linguri de ulei

Pregătirea foilor: amestecăm cu mixerul ouăle, zahărul, zahărul vanilat. Se adaugă praful de copt, apoi uleiul şi apa. Se încorporează făina, rezultând o compoziţie nu prea tare, bună de întins. Se împarte în două. Umplutura se obţine astfel: radem merele. Într-o cratiţă, punem cele 4 linguri de ulei şi o aşezăm pe foc, apoi punem merele rase şi le călim. Adăugăm zahărul, scorţişoara, coaja de lamâie, zahărul vanilat şi amestecăm . Lăsăm pe foc cam 10 minute . Asamblare şi coacere: Din prima jumătate de cocă se întinde o foaie, peste care se pune umplutura de mere. Peste această umplutură se pune a doua foaie, obţinută prin întinderea celeilalte jumătăţi de cocă. Foaia de deasupra se înţeapă cu furculiţa pe toată suprafaţa. Se dă la copt în cuptorul încins pentru 30 de minute. După ce se răcoreşte, se porţionează în pătrate care se pudrează cu zahăr şi se serveşte. Poftă bună!

Sportul preferat De Isabell Sütö (clasa a X-a E) Trăim într-un oraş mare, care ne ţine ocupaţi şi în care, din păcate, mergem prea puţin pe jos, ne mişcăm prea rar prin parcuri şi ne scutim prea des de la orele de sport, dacă simţim cea mai mică umbră de disconfort. Cu toate acestea, dincolo de orele de educaţie fizică, atât de sănătoase, am putea alege şi alte căi de a practica un sport, de a “cheltui” frumos surplusul de energie: putem dansa, practica sporturi în parcuri (badminton, volei etc.) sau putem merge la sală. Nu ştiu alţii cum sunt, dar ceea ce îmi place mie cel mai mult este să fac este sport. Aşa că sala e prietena mea. Practic, mai exact, şi fitness şi aerobic. Aş putea să vorbesc ore întregi despre efectele benefice ale acestora, dar, dacă aş fi nevoită să aleg între aerobic şi fitness, aş alege, cu siguranţă, aerobicul. Să nu mă înţelegeţi greşit: nu aş alege între aerobic şi fitness (sau, mai degrabă între disciplinele aerobic/de tip “cardio”) pentru că una ar fi mai sănătoasă decât alta. Amândouă sunt la fel de sănătoase. Aş alege aerobicul, fără ezitare, deoarece cred că mă caracterizează mai bine.

La o clasă de aerobic (aşa cum este în mod obişnuit un antrenament care ţine cam 50 de minute sau o oră), te şi distrezi în acelaşi timp, făcând şi exerciţii. Efortul fizic nu este chiar atât de intens perceput ca în cazul unui antrenament la aparatele de ridicat greutăţi. Cu toate acestea, să ştiţi că se depune efort! Pe lângă aceste, un argument în favoarea alegerii disciplinelor aerobic este faptul că întotdeauna ai de ales între mai multe tipuri de clase. Aproape nicio sală de sport nu o feră doar un singur tip de antrenament. Iată câteva dintre cele mai uzuale nume ale orelor de aerobic (în cazul în care te gândeşti să te înscrii la o sală de sport, descrierea te va ajuta să alegi mai uşor ce te caracterizează): - Cardio mixt (clasica oră de aerobic, multă mişcare, accent pe creşterea ritmului cardiac. Deci, exerciţii în ritm rapid.) - Body tone (exerciţii de tonifiere a corpului. De regulă, antrenamentele sunt gândite asemănător unei şedinţe de lucru la aparate, astfel încât să asociem două sau mai mul-

te grupe muscular majore, numai că, în loc de aparate, se lucrează cu greutăţi libere, de regulă mici sau cu greutatea propriului corp. În funcţie de grupele de muşchi lucrate, clasele se pot numei Arms and waist sau Legs and abs) - Step (sau Step and tone este numele acelor antrenamente unde se folosesc lădiţe, numite şi steppere, pentru a imita urcatul scărilor. Exerciţiile pot fi foarte dinamice sau, dimpotrivă, de tonifiere). Desigur, mai există şi alte tipuri de ore, precum: Still tonic, Rebound, Pilates sau, pe lângă ele, renumitul Kangoojumps. Pentru persoane care se plictisesc foarte repede şi vor să se apuce de sport, recomand aerobicul, fiindcă se distrează, uită de griji, vor fi mai vesele şi, de ce nu , vor căpăta o siluetă de invidiat. Eu am inceput orele de aerobic de la 15 ani şi de atunci “m-am îndrăgostit” de el; ca atare, chiar dacă am numai 16 ani, am inceput să şi predau clase de aerobic, astfel făcând din sport, practic, şi o meserie pe care o fac cu mare plăcere şi mult drag şi care cred că va putea reprezenta un viitor pentru mine. Sportul a devenit ca un drog (în sens bun) pentru mine, fiindcă o dată ce am început să îl practic, nu mă mai pot lăsa de el .

Curcubeul culorilor de iarnă (sau cum să-ţi alegi inspirat ţinutele de sărbători) De Corina Sima (clasa a XI-a B) Ca şi cum designerii au vrut să vă facă un cadou de Craciun, ceea ce ei ne recomandă şi spun (ordonă!) că este la modă sunt hainele comode. Pentru fete, în special rochiţele lejere, clasice, chiar dacă decoltate, croite din satin, mătase, şifon sau crep care poate avea textură fluidă sau dreaptă. Să nu mai vorbim despre faptul că puteţi opta pentru o rochie mini, midi, lungă sau despicată într-o parte. Întrucât este una dintre cele mai importante sărbători din an, sunt aproape obligatorii ţinutele festive: rochiile cu bretele, fară mâneci (deşi este frig) cu un umăr gol, sau un decolteu în V, care să scoată feminitatea în evidenţă, sau pentru a vă face în mod oficial cele mai privite ornamente ale Craciunului (dar, cu toate acestea, sunt o mulţime de sortimente accesibile, ce pot să vă facă să vă simţiţi bine la sărbătoarea, care, după părerea mea, este, din punct de vedere cromatic, una a roşului. Rochiile în roşu sunt cele mai frecvent alese, deoarece sunt în “spiritul sărbătorilor”, dar, din punct de vedere coloristic, designerii mai recomandă şi albastrul, rozul, verdele, movul sau lila). Atenţie băieţi! Atenţie fete! Combinaţiile cu negru sunt binevenite, dar iată sfatul meu: evitaţi monotonia negrului! Cu orice preţ! Deşi este o culoare ce oferă senzualitate şi este cea mai elegantă dintre culori, o ţinută de sărbători în care negrul predomină nu este o variantă prea fericită. Nici măcar pentru cei care consideră că a purta orice altă culoare înseamnă să faci reală concurenţă bradului împodobit. O combinaţie ce pleacă de la negru, ca de exemplu: o rochie neagră cu pantofi roşii, geantă roşie, costum negru cu o eşarfă sau cravată colorate... arată chiar... bine! Deoarece negrul nu domină ţinuta. Să nu

mai vorbim că, în perioada Crăciunului, toate decoraţiile colorate sunt scoase ca prin minune, de peste tot, şi ajung, teoretic şi practic, peste tot! Tu, în negru, vei fi... invizibil(ă)! Unii dintre creatorii marilor case de modă au propus accesorii subtile cu paiete sau pietre preţioase, realizate din materiale elastice şi fine, combinate cu imitaţie de piele, care să învioreze sau să dea un aer excentric ţinutelor. Deci, nu spuneţi nu micilor elemente ce pot completa cu eleganţă şi mult umor ţinuta festivă! Şi cu şi mai mult umor vă pot inspira desenele colegei noastre Ana Maria Nalbant: vesele, inspirate de „prietenii” din South Park, sau gotice, ţinutele pe care vi le propune Ana (sau Ada, cum îşi mai semnează lucrările) se remarcă mai ales prin originalitate. Cu toate acestea, şi cu toate sfaturile, în concluzie, orice ar spune „specialiştii fericirii de sărbători”, nimeni, dar absolut nimeni decât voi înşivă/însevă nu poate decide dacă veţi cutreiera drumurile luminate de beculeţele brazilor sau dacă vă veţi petrece ziua în compania celor dragi, cu o ciocolată caldă în mână, purtând cele mai comode şi mai călduroase haine pe care le aveţi. Indiferent ce veţi alege, indiferent dacă daţi curs sau nu vreunui sfat pe care vi l-am dat mai sus, e rândul meu să vă urez tuturor, din tot sufletul, „Distracţie plăcută!”

Cât de practic sunteţi? Prin acest chestionar puteţi afla dacă sunteţi sau nu o fire practică sau cât de bine puteţi să aveţi grijă de voi înşivă. Răspundeţi întrebărilor de mai jos, încercuind una dintre variante; verificaţi-vă apoi scorul obţinut şi, în funcţie de punctaj, vă veţi da seama dacă puteţi să vă purtaţi uşor de grijă sau dacă mai aveţi nevoie de sfaturile altora. Propus de Monica Pătlăgean, profesor psiholog 1.Aţi reuşi să supravieţuiţi pe o insulă, în deşert etc.? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da nu 2.Puteţi înlocui o siguranţă? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .da nu 3.Puteţi fierbe un ou? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da nu 4.Puteţi găti trei feluri de mâncare? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da nu 5.Puteţi călca o cămaşă? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da nu 6.Puteţi schimba anvelopele unei maşini? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da nu 7.Credeţi că se pot găsi uşor soluţii la problemele practice? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da nu 8.Ştiţi să reparaţi lucrurile? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da nu 9.Sunteţi bine organizat? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da nu 10.Aţi putea organiza un birou de recepţie sau un secretariat? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da nu 11.Ştiţi cum să reparaţi o pană de bicicletă? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da nu 12.Ştiţi să reparaţi un robinet care picură? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da nu 13.Ştiţi să scoateţi un ac de albină din piele? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da nu 14.Ştiţi să scoateţi o aşchie din piele? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da nu 15.Ştiţi cum să efectuaţi o respiraţie artificială? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da nu Răspuns: Acordaţi câte un punct fiecărei întrebări la care aţi răspuns cu da. Întrebările cu răspuns nu nu obţin niciun punct. Adunaţi punctele şi urmăriţi, mai jos, interpretarea rezultatelor: 10- 15 puncte: sunteţi o persoană extrem de practică. Puteţi face faţă unor situaţii dificile, iar răbdarea dvs. şi bunul simţ sunt inepuizabile. 4- 9 puncte: aveţi posibilitatea să vă purtaţi de grijă într-un mod rezonabil. Este posibil să nu puteţi aborda orice cu aceeaşi uşurinţă, însă reuşiţi s-o scoateţi la capăt fără prea

mare dificultate. 0- 3 puncte: sunteţi realmente incapabil să aveţi grijă de dvs. înşivă. Lăsându-vă singur în voia dvs., nu veţi face faţă prea mult timp. Pe o insulă, în deşert, veţi rezista probabil o zi, două. Într-un oraş mare veţi face faţă atât timp cât veţi avea destui bani pentru a angaja pe alţii

Povestea vorbei ... Spune-mi cu cine te împrieteneşti, ca să îţi spun cine eşti... Picătura de râs Poveştile struţului Cu sacul lui Moş Crăciun în spate… prin ţară 34

Povestea vorbei ... De prof. Maria Mirella Popescu E îndeobşte cunoscut faptul că o glumă descreţeşte frunţile, şi, mi-aş permite eu să adaug, îndulceşte uneori o ironie pe care o simţi pe pielea ta atunci când cineva sancţionează felul neîngrijit în care te exprimi. Astea fiind spuse, mă risc să nu fiu bine înţeleasă ( o să vedeţi de ce!) şi încep cu gluma, adăugând că, după ce veţi citi cu atenţie conţinutul articolului, veţi avea toate şansele să râdeţi, după cum zice şi vorba înţeleaptă: “cine râde la urmă, râde mai bine!” La un aprozar, un client, roagă vânzătoarea: - Daţi-mi, vă rog, nişte cartofi! - De cât? întreabă femeia. - Decât cartofi! răspunde omul. Dacă gluma mea lingvistică nu te-a făcut nici măcar să zâmbeşti, e semn rău! Se vede treaba că n-ai înţeles-o, iar dacă n-ai înţeles-o, faci parte din categoria celor care folosesc greşit cuvântul decât. Aşadar, ia aminte! Există două situaţii în care acest cuvânt este folosit corect. Fiindcă detaliile gramaticale nu sunt de mare folos, apelez doar la exemple spre a ilustra variantele corecte: 1. Eu sunt mai tare la mate decât George. ( e vorba despre o comparaţie!) 2. Ce mişto, pentru mâine nu avem decât la română de scris! (se foloseşte împreună cu NU!) Pentru o şi mai clară înţelegere, iată două exemple de propoziţii în care decât e înlocuit cu termeni potriviţi contextului şi corecţi în acelaşi timp 1. Corect: Am doar 20 de lei la mine. Incorect: Am decât 20 de lei la mine. 2. Corect: Mănânc numai un măr. Incorect: Mănânc decât un măr. Acestea fiind spuse, te poţi întoarce la gluma de la început. Te amuză? Dacă nu, înseamnă că trebuie să mai citeşti o dată explicaţiile. Dacă da, bine ai venit în gaşca iubitorilor de limbă română! Nota redacţiei: din câte poţi observa, „pasiunea” cu care vorbitorii folosesc acest adverb în mod greşit naşte, în cele din urmă, şi alte glume. De aceea, am ales să ilustrăm vizual articolul cu două dintre cele mai cunoscute, „culese” cu ajutorul google-imagini.

Spune-mi cu cine te împrieteneşti, ca să îţi spun cine eşti... sau despre „BAC”, la două mâini De Carlaroberta Fontanelli (clasa a XII-a H) şi dr.Nataşa-Delia Maier Dragii noştri, ştim cu toţii cât de importantă este capacitatea noastră de a ne susţine părerile, mai ales într-o lume în care, indiferent de ce am spune, se găseşte mereu cineva care să ne întrebe de ce?... da’ de ce aşa? Tocmai de aceea, este, credem noi, important să ştim cum să ne susţinem părerile. Bonus: materialul scris la două mâini (mai mult ale Carlei, autoarea textului-exemplu) nu doar că vă va învăţa rapid să construiţi o argumentare, dar acelora care îşi susţin examenul de bacalaureat le va arăta şi ce e important să ţină minte pentru un subiect II de cel puţin 25 de puncte. Succes la a vă „bate” oponenţii cu... vorbe! (Fireşte, cele mai bune arme!)

Toate încep cu începutul... ipoteza care conţine două aspecte: 1. Descrierea problemei şi 2. Părerea personală

Din punctul meu de vedere, rolul socializării cu diverşi oameni, indiferent de etnie, culoare, religie sau rangul lor în societate este important, deoarece eu cred că învăţăm de la fiecare câte ceva şi, până la urmă, toţi, în viaţă, avem dreptul şi nevoia de un prieten cu care să socializăm. Nu cred că este corect să fim judecaţi în funcţie de prieteni, ci numai în funcţie de cine suntem, ce facem şi câte mâini de ajutor întindem.

Fiecare ipoteză se susţine prin argumente (idei ce vin să răspundă veşnicului, obositorului de ce?) Iată-l pe primul!

În primul rând, cred că rolul oamenilor cu care socializez este foarte important, pentru că, socializând, îmi dezvolt abilităţile de a interacţiona, îmi „verific” calităţile şi opiniile prin raportare la cele pe care le au ei şi, în acelaşi timp, învăţ câte ceva despre viaţa celui cu care comunic. Mai mult, aflu lucruri interesante.

Nu uita şi un exemplu, căci altminteri, teoria ca teoria, dar... practica ne omoară!

De exemplu, dacă unii oameni vorbesc de rău despre o prietenă de-a mea, pe care nu o cunosc prea bine, eu o protejez necondiţionat în faţa acestora, deoarece nimeni, pentru nimic în lume, nu are dreptul să vorbească de rău despre o persoană.

Repetiţia e mama învăţării! Deci, încă un argument! Al doilea!

Iar în al doilea rând, tind să cred că fiecare, în lumea aceasta, indiferent dacă este doctor în chimie sau simplu măturător pe stradă, are dreptul să socializeze cu cine pofteşte. Acest lucru ne ajută la a înţelege şi a cunoaşte mai bine persoanele din jurul nostru, în general. Acest lucru ne ajută la a înţelege şi a cunoaşte mai bine persoanele din jurul nostru, în general.

Nu uita exemplul!

Ar fi fost un lucru urât să evităm unii oameni, din cauza unor vorbe urâte sau jignitoare lansate de alţii la adresa acestora. Doar încercând cărările prieteniei şi căutând să descoperim fără prejudecăţi pe cei din jur putem spune că ne vom câştiga prieteni adevăraţi.

Acum suntem liberi să tragem concluziile, fireşti şi simple!

În concluzie, sunt împotriva ideii vechiului proverb românesc, deoarece, în viaţa mea, oamenii sunt foarte importanţi, indiferent de rangul lor în societate şi de ce părere au alţi oameni despre ei.

Picătura de râs Toamna liceele îşi numără bobocii, iar profesorii de Limba şi literatura română – perlele. Cu nostalgie, ne aducem aminte de generaţii anterioare, de elevi grozavi, iar cu mult umor îi rememorăm şi pe cei care, involuntar, ne-au îndulcit zilele cu felurite bijuterii ale elocinţei. Pe noi ne-au convins că fiecare dintre ele e demnă de un top. Mai greu ne-a fost să găsim categoriile potrivite în care să le încadrăm. Iată câteva:

(culese de prof. Maria Mirella Popescu) 1. din categoria Gura păcătosului adevăr grăieşte: • Mortul este sinucis de un om rău. • Apostol Bologa era român, trăsătură moştenită de la tatăl său. • Cătălin o învaţă pe Cătălina versuri erotice. • Atunci s-a făcut prima traducere…ilegală a N.T. 2. din categoria Horrorrrrrrrrr! • Călin iese din codru cu mâna gingaşei mirese . • Păunaş stă cu capul la umbră şi cu corpul la…sare. • Lăpuşneanul e un monstru însetat de sânge după ureche (Ureche!, am vrut să scriu…) 3. din categoria logica scrisului e ilogică la modul sublim: • Fefeleaga nu se bucura când îi murea câte un copil, ba chiar îi părea rău. • Cea mai importantă editură care se păstrează până astăzi este editura Coresi. • Lipan Nichifor a fost găsit într-o prăpastie a cărei

moarte a fost provocată de o lovitură de baltag în regiunea capului, produsă atât lui cât şi calului, dând impresia unui accident din cauza beţiei şi în special a întunericului. 4. din categoria În puţul gândirii: • Fefeleaga era o femeie harnică, cu obrajii mâncaţi de vânt. • „O scrisoare pierdută” este o dramă în care personajele sunt comice.

• Comedia critică proasta educaţie fizică şi morală. • Opera lirică –transmite subiecte în direct. 5. din categoria Ups! I did it again! • Riga Crypto este o gâză. • Ion se află în impostura de tată. • Craii intră în oraş în frunte cu Melanos, călare pe un măgar beat mort. • Emirul din Babadag …

Poveştile struţului I. Piese de schimb La sărbătoarea din această toamnă, cu ocazia Zilelor oraşului, văzusem, alături de alte obiecte vechi, şi un gramofon expus, care m-a dus cu gândul către o fotografie de acasă. Străbunicul a început a-mi istorisi, făcând un mic gest al buzelor, ce arăta că aşteptase parcă de mult această clipă. „De când eram mic, poate mai mic decât tine, îmi doream o bicicletă; pe vremea aceea, era destul de scumpă. Cum tata nu dorea să-mi dea banii pentru a o cumpăra, m-am dus să muncesc. Luam ziare şi le duceam pe la uşile oamenilor. Dar tot nu era mult. Eram îngrijorat; asta, până când tanti Lenuţa, mama lui Mihai, m-a luat să-i repar vârtelniţa cea veche şi cam uzată. Părea un caz iremediabil. Cel puţin aşa „m-am lăudat” eu. Dar ştiam prea bine că vârtelniţă aveam şi noi; două chiar; am luat diferite piese de la cea pe care nu o mai folosea mama şi le-am înlocuit pe cele stricate. Mătuşa, drept răsplată, mi-a dat un gramofon. E cel pe care îl ştii din fotografia de album. Chiar acela. Îl mai am şi merge încă. Şi mi-a dat şi un disc. Nu am să-l uit nicicând. Se chema „Poveştile struţului”. Iar tata, când a văzut gramofonul primit, a spus: „Băiete, meriţi o bicicletă!” Şi aşa mi-am primit bicicleta.” II. Prima poveste cu struţ Vocea bunicului se stinse. Am mers gânditori spre casă. Când am intrat în sufragerie, mi-a arătat fotoliul pe care stăteam de obicei. Ştiam: e semn să mă aşez, căci îmi va aduce dulceaţă, bomboane cu mentă şi un pahar cu apă. Dar a venit cu gramofonul şi un disc în braţe. Imediat, a început să se audă vocea firavă a unei fetiţe povestind. „Într-o zi, stăteam la fereastră şi mâncam baclava. Prin curtea casei a trecut, repede şi ca din întâmplare, un struţ. Era maaare! Şi ce tacticos mergea pe cele două picioare! Văzându-mă că-mi mănânc prăjitura, m-a privit cu un ochi viclean şi, pe neaşteptate, s-a repezit şi mi-a smuls-o din mână. A ronţăit-o rapid şi conştiincios, întocmai cum ar fi făcut o termită cu o bucată „gustoasă” de lemn. Supărată, am început să plâng de ciudă, mai să fac şi sinuzită de la nasul înfundat! Dar asta nu e tot! Nici vorbă să se fi încheiat aici! Credeaţi că am scăpat de obraznicul de struţ?! Aveam în mâna stângă un cui bont, iar alături erau un disc şi o pastilă. Struţul nesătul mi le-a înhăţat şi pe acestea. După ce a înghiţit pastila şi cuiul, a fugit cu discul în cioc! Mi-a părut rău, căci nu puteam vedea ce va fi făcut cu discul, dar am auzit că a mai trecut şi pe la un ceasornicar, de unde s-a servit şi cu câteva rotiţe de ceas.” III. Povestea ceasornicarului şi a struţului Într-o zi de vară, pe când soarele strălucea pe cer, un meşter ceasornicar se gândea cum să meşterească un nou ceas. În timp ce se gândea el ce formă să dea limbilor noului său ceas, auzi, de la vecini, că un struţ dispăruse de la zoo. Se pare că era şi hoţ, căci fugise cu un disc în cioc, şterpelit de la pervazul vecinilor. „Ia, te uită! Dar ce-ar fi să montez mecanismul într-un struţ cioplit din lemn?!”, îşi spuse ceasornicarul înveselit. Imediat se şi apucă de lucru. După numai câteva ore, bucata de lemn moale de tei ce stătea îndărătul uşii începu să capete formă de struţ. Mai rămânea să-l şi vopsească şi, pentru aceasta, îl scoase afară, în curte. Într-un final, când ceasornicarul termină lucrarea, toată lumea s-a adunat să privească minunatul, nemaivăzutul ceasornic în formă de struţ. În timp ce toată lumea privea noua minunăţie ivită de sub degetele iscusite ale ceasornicarului, apăru şi struţul, cel fugit de la zoo, din senin, în spatele mulţimii, privind şi el atent la ceas, ca şi când s-ar vedea pe sine într-o oglindă. În timp ce struţul se zgâia la ceas, oamenii apucară să observe şi ei că, în spatele lor, se afla tocmai acel struţ care dispăruse de la zoo. Bineînţeles că i-au chemat pe îngrijitori! Iar, când cei de la zoo veniră să-şi ia pasărea înapoi, au rămas uimiţi de asemănarea dintre ei. Şi, după cum nu se lăsa dus, cei de la zoo şi-au dat seama că pasărea fugise tocmai pentru că... suferea de singurătate. Aşa că, în acel moment, le veni ideea să ia cu ei şi ceasornicul cel măiastru, căci, aşa, poate nici pasărea lor nu se va mai simţi singură. De atunci, struţul a fost cel mai fericit dintre toţi.

De Cătălin Şerban, Alexandra Luca şi Bianca Dumitrache (elevi în clasa a IX-a E)

Nota redacţiei: Poveştile struţului, ale căror autori vi i-am menţionat în ordine, sunt rezultatul unui proiect de scriere creativă, aplicat în cadrul orelor de Limba şi literatura română. Cele trei poveşti sunt doar câteva din rezultatele proiectului şi au fost selectate pentru publicare tocmai pentru fineţea observaţiei şi capacitatea de a scrie „cu zâmbetul pe buze”. Cătălin, Alexandra şi Bianca demonstrează, în spiritul lui Arghezi, că, pentru a scrie, nu e nevoie decât de sufletul şi deschiderea unui copil.

Cu sacul lui Moş Crăciun în spate… prin ţară După cum ştim cu toţii, Crăciunul este una dintre cele mai aşteptate şi îndrăgite sărbători de pe glob. Prin excelenţă săerbătoare a copiilor, plină de bucurie şi de speranţe, Naşterea Domnului ne găseşte pe toţi într-o perioadă de răgaz. Şi, cum vacanţa de iarnă ne vine “mănuşă”, iată şi o idee excelentă pentru cum să o petrecem în mod plăcut: hai-hui prin ţară (mai ales dacă aveţi prieteni, unchi, bunici etc prin frumoasele noastre ţinuturi tradiţionale.

De Marius Anghel (clasa a IX-a F)

Obiceiuri din Moldova În Moldova se zice că spre Crăciun “se pun din toate mâncărurile într-o strachină, pe prispă, sub fereastră, dar să nu guşti din mâncare, căci noaptea vine ursitorul, degustă şi atunci îl vezi prin fereastră”. Iar în ziua de Anul Nou se zice că “e bine ca fetele să deschidă poarta dis-de-dimineaţă, că se mărită”. Păgânii credeau că grânele au un spirit pe care, de obicei, îl identificau cu un animal; astfel se explică o serie de credinţe şi superstiţii. De pildă, în Bucovina şi in Moldova, din turtele făcute de Crăciun se păstrează până primăvara când sunt puse între coarnele vitelor, când pornesc la arat. Se spune că aceşti colaci, care se fac de Crăciun, trebuie să fie rotunzi precum Soarele şi Luna. Nu se dă nimic din casă în ziua de Ajun, nici gunoiul nu se dă afară; nu se împrumută nimic. “De ajunul Crăciunului şi al Bobotezei, se ia din toate mâncărurile de deasupra: grâu, găluşte etc. Iată ce zice vocea înţelepciunii populare: “Ia apoi şi două placinte, una o dai întâi argatului care e la vite, dar trebuie să fie mâncăcios, că apoi mănâncă bine vitele peste an şi cealaltă o rupi în bucăţele, s-o dumici în mâncarea vitelor. Când le dai să manânce, zici: «Cinaţi sănătos, că şi noi cinăm»”. Pe la sate mai dăinuie credinţa că în noaptea de Crăciun animalele ar vorbi. Sătenii se tem ca nu cumva să le audă, că acesta ar fi semn rău...

Sărbătorile în Ardeal În Ardeal, celebrările referitoare la Crăciun încep de la Sf. Nicolae (6 decembrie), când fetele se adună în grup, încă din seara de 5 decembrie, şi frământă plăcinţele care vor fi unse cu ou, pentru a doua zi. Doar la 9 fix seara, niciun minut mai devreme sau mai târziu, năvălesc flăcăii şi se încinge petrecerea, cu glume şi lapte parfumat. O credinţă ciudată a colectivităţii de germani este aceea practicată de Sfânta Lucia (12 decembrie), când capul familiei umblă cu o tavă pe care este aşezată, pe jar, o crenguţă cu care afumă şi cele mai ascunse cotloane ale casei, şurii, beciului, podului. Tot în Transilvania se obişnuieşte ca în noaptea de Crăciun, la un semn al diacului, mirenii să arunce cu boabe de porumb strigând: “Rod în cucuruzi!”. Se pare că acest obicei este o transformare interesantă a unui obicei din Polonia, unde mirenii aruncă în preot cu boabe de ovăz - în amintirea lapidării Sf.Ştefan.

Colindatul în Maramureş Semnificaţiile colindatului se pierd departe în negura vremii. Colindatul simbolizează, în esenţă, moartea vechiului an şi naşterea celui nou. Şi, dincolo de semnificaţia religioasă, colindele pot fi considerate cu usurinţă drept rituri străvechi ce amintesc de un cult al fertilităţii, dar şi rituri de

pregătire a feciorilor pentru viitoarea viaţă de familie. Cetele de feciori se formau în vechime după Sfântul Andrei sau chiar după Sfântul Nicolae. Ele cuprindeau un număr impar de persoane, în funcţie de câţi burlaci se aflau în sat, cu vârste cuprinse între 18 şi 20 de ani. Unii dintre ei licitau pentru funcţia de vătaf mare, care se negocia, iar cel care depunea o garanţie mai mare era ales, după care banii adunaţi îi reveneaui. Tot acum se aleg un vătaf mic, un stegar, un casier şi un colcer (care are grijă de alimente), precum şi un crâşmar, responsabil pentru băutură. Vătaful mare alegea o gazdă din sat şi, dacă niciunul nu ştia să cânte la vreun instrument, se tocmeau lăutari. Feciorii învăţau colinde, făceau steagul şi îşi pregăteau straiele de sărbătoare. Între Crăciun şi Anul Nou, ceata de feciori se muta cu totul la gazda pe care au ales-o. Pe toată această perioadă, ei locuiau în cea mai mare cameră, iar gazdele erau pentru ei, mamă şi tată. Bărbatul supravegea disciplina cetei de feciori, iar femeia avea grijă de curăţenia gospodăriei. Pe toată perioada colindatului, feciorii nu aveau voie să umble singuri, ci numai în ceată. Dacă unul dintre ei încălca regula şi pleca de unul singur era prins şi legat de mâini şi de picioare, după care era plimbat cu sania prin tot satul. În tot acest timp, el striga: “Cine face ca mine, aşa să păţească”!

Nume ale lui Moş Crăciun în lume - România- Moş Crăciun - Anglia - Kris Kringle sau Father Christmas - Belgia - De Kerstman - Italia - Babbo Natale - Germania - Weihnachtsmann sau Sankt Nikolaus - Suedia – Jultomten - Hawaii - Kanakaloka - Chile - Viejo Pascuerro - Franţa - Père Nöel - Japonia - Hoteiosho sau Santa Kurohsu - Rusia - Ded Moroz

P.S. Moşul, ca şi bradul cel încărcat de cadouri, exact după cum vă aşteptaţi, sunt desenele lui Mădălin Adrian Lungu, ilustratorul nostru de căpătâi.

Din numărul viitor: Portretul unui artist: Ana Maria Nalbant (ne promitem să stăm de vorbă cu noua şi cea mai răsfăţată descoperire a redacţiei noastre, Ana, care desenează, scrie, cântă şi are o sensibilitate cu totul aparte când vine vorba despre lumea artelor. Desenul de mai jos îi aparţine. Dar credem că deja îi recunoaşteţi „mâna”) Dosar tematic: „Cu L de la Love” (poveştile câştigătoare la concursul istoriilor de dragoste, multe idei pentru petrecerea de Sfântul Valentin şi superstiţii de luat în seamă pentru Dragobete, idei pentru petreceri şi pentru a vă păstra frumoşi şi sănătoşi) G9 la puterea nouă: şi mai multe creaţii de-ale voastre. Grafică de calitate şi poezii uimitoare. Despre pulsul şcolii... cu drag!: Noi articole, incitante, din domeniul istoriei, al geografiei, comunicării şi industriei alimentare. Veşti şi poveşti: vă aşteptăm pe toţi cu drag să ne urăm „La mulţi ani!”

Vreau să dansez! (Marius, Andreea)

Voiam să ţină cât mai mult! (Ionuţ)

Vreau să mă distrez! (Ionela, Andreas, Radu, Alexandru, Luca)

Una dintre cele mai distractive zile din viaţa mea! (Rodica) Să mă împrietenesc cu colegii! (Cosmin)

Vreau să-mi fac multe prietene! (Andrei)

Un gând pentru BALUL BOBOCILOR Cum vor arăta copiii? (Cristina) Să fiu cu prietena mea! (Cosmin H.)

Să observ colectivul liceului MAI detaliat! Să mă distrez cu prietenii mei (Carlos)

Să urc pe scenă şi să fac senzaţie. Să cânt muzica pe care o fac şi care îmi place. Adică hip-hop! (Tudor)

O să fim toţi! (Gabriel)

Tot ce se întâmplă la bal rămâne la bal! (Cătălin)

Multă distracţie! (Georgiana, Andreea, Mihai, Cristian, Eleonora)

Caravana gândurilor noastre călătoare s-a oprit pe la bobocii curioşi de la clasa a IX-a E