Actualitatea creștină, nr. 4/2021

Nr. 04/2021 * Anul XXXII * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

În mod analog cu ceea ce Dumnezeu a făcut cu Maria, când i-a manifestat planul său de mântuire, tot așa i-a revelat și lui Iosif planurile sale; și a făcut asta prin intermediul viselor, care în Biblie, ca la toate popoarele antice, erau considerate ca unul din mijloacele cu care Dumnezeu manifestă voința sa (...) În fiecare circumstanță a vieții sale, Iosif a știut să rostească fiat-ul său, ca Maria la Bunavestire și Isus în Ghetsemani.

(Papa Francisc, Scrisoarea apostolică Patris corde)

SCRISOARE PASTORALĂ PENTRU ÎNVIEREA DOMNULUI 2021 Celebrăm un „Paște nou” Octava Pascală

Aduc mulțumire lui Dumnezeu pentru că multe familii, care sunt foarte departe de a se considera perfecte, trăiesc în iubire, realizează propria vocație și merg înainte, deși cad de atâtea ori de-a lungul drumului. Pornind de la reflecțiile sinodale, nu rămâne un stereotip al familiei ideale, ci un mozaic interpelant format din atâtea realități diferite, pline de bucurii, drame și visuri.

Realitățile care ne preocupă sunt provocări. Să nu cădem în capcana de a ne epuiza în plângeri autodefensive, în loc de a trezi o creativitate misionară.

(Papa Francisc, Exortația apostolică Amoris laetitia, nr. 57)

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXXII, Nr. 4/2021

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

3

Celebrăm un „Paște nou” VATICAN

5 6 7

@Pontifex Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8

Semnificaţii liturgice Octava pascală 10 Comunicat Necesitatea acordului scris al părinților 12 Știri ARCB 13 Știri interne/externe Biserică și societate

14 casa pelerinului Veniți și vedeți 16 Doctrină socială Sfântul Toma și buna înțelegere

Suflet tânăr

17 Persoană atractivă Reportaje Știri/Anunțuri UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 Societate Uniți în rugăciune la lumina Paștelui SPIRITUALITATE

23 Din catehezele Papei Uși deschise către Ierusalimul ceresc 24 Sfânta Scriptură – Psalmii Învierea Domnului învinge răul păcatelor 25 Minuni şi sfinţi Părintele César de Bus 26 Biserica misionară Jeanne Bigard 27 Pagina Ghika L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc).

Violet Susman

3 PASTORALĂ

28 Scrisoare Pastorală pentru Învierea Domnului 2021 CULTURĂ

32 Credință, artă și istorie Un an de la lansarea ORA CAtOLICĂ 33 Dominicanii la Câmpulung Muscel 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă ETCETERA

36 Anunțuri

8

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 4/2021

10

28

Mesajul redacției Numărul din luna aprilie al revistei Actualitatea creştină se deschide cu editorialul în care ni se spune că „Celebrăm un «Paște nou»”. ÎPS Aurel Percă își manifestă speranța de a celebra „din nou Paștele conform tradițiilor noastre catolice. Am dori să nu fie doar o replică a obiceiurilor cu care eram familiarizați: dorim să celebrăm din nou Paștele în bisericile noastre, cu toate riturile specifice, dar poate trebuie să ne amintim mai degrabă că trebuie să celebrăm un Paște nou”.

Rubrica L’Osservatore Romano ne propune figura Patriarhului ortodox al Ierusalimului, Theophilos al III-lea, „și rugăciunea pentru unitate”.

Paginile 8-9 de la Focus ne vorbesc despre „Octava pascală”. La paginile 10-11 aflăm despre „Necesitatea acordului scris al părinților” pentru orele de educație sexuală ale copiilor. La paginile 14-15 ni se adresează chemarea „Veniți și vedeți” – Casa Genoveva din Câmpulung Muscel.

Pagina 16 îl are în centru pe „Sfântul Toma și buna înțelegere”. Paginile de la rubrica Suflet tânăr ne arată ce înseamnă o „Persoană atractivă”.

La pagina 22 suntem îndemnați să fim „Uniți în rugăciune la lumina Paștelui”, iar la pagina 24 înțelegem că „Învierea Domnului învinge răutatea păcatelor”. Pagina 25 ne vorbește despre Părintele César de Bus care salvează o tânără în stare foarte gravă. Paginile 28-31 conțin „Scrisoarea Pastorală pentru Învierea Domnului 2021” a ÎPS Aurel Percă. Pagina 33 ne prezintă „Crâmpeie din istoria unui «cloașter» îngropat în uitare...” cu referire la „Dominicanii la Câmpulung Muscel”. În paginile revistei se mai găsesc știri din țară, de la Vatican și din lume, anunțuri, idei pentru timpul liber. Lectură plăcută!

Cristos a înviat!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Gabriel Anghel Pr. Daniel Gheorghiță Benchea Pr. Marian Blaj Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Pr. Octavian Enache Francesca Gehl Liana Gehl Mons. Ieronim Iacob Pr. Ștefan Lenghen Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

© 2021 don Giovanni Berti | www.gioba.it

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

CELEBRĂM UN „PAȘTE NOU”

A

mintirile despre sărbătoarea Paștelui din 2020 ne sunt încă vii: a fost un Paște destinat nu numai să intre în istoria întregii umanități, ci să rămână în inimile noastre ca un „Paște trist”.

Sărbătorile pascale din anul 2020 vor fi amintite ca cele ale „carantinei”: o perioadă de privare a libertății de a ieși, de a merge, de a face, de a lucra. O perioadă în care nu am putut participa nici măcar la Liturghia cea mai solemnă a anului liturgic: sărbătoarea Învierii!

Paștele cel nou Luna aprilie a acestui an debutează tocmai cu celebrările Triduumului pascal, celebrări care ne fac să reparcurgem cu Biserica toate momentele care l-au condus pe Cristos de la moarte la Înviere. Învierea lui Cristos este un mister fundamental al credinței. O dogmă în care poți doar să crezi, dar mintea umană nu găsește nicio explicație, ca în cazul multor evenimente care ni se întâmplă și care sunt mai mari decât noi, pentru coronavirus.

Iar un Paște trăit „în stare de urgență” nu poate fi decât un Paște caracterizat de tristețe. Însă anul acesta sărbătoarea Paștelui trebuie să fie o ocazie de încredințare, în tăcerea noastră şi în singurătatea noastră interioară, a tuturor speranțelor și dorințelor ca, în sfârșit, să vedem „luminița din capătul tunelului”, acea Lumină care ne catapultează spre „Viața fără de apus”.

Poate, înainte de începutul pandemiei, eram fericiți fără să știm de ce. Acum, cu mare efort, va trebui să ne întoarcem să fim cu adevărat „fericiți”. Dar perioada prelungită de pandemie ne amintește tot mai mult că trebuie să „ne schimbăm”, să nu fim la fel ca înainte.

Trăim cu marea speranță că vom ieși încercați, purificați, dar poate şi îmbogățiți cu ceva nematerial: solidaritatea, valoarea vieții, credința profundă în Dumnezeul vieții. Și iată-ne la Paștele anului 2021, în Triduumul pascal, inima anului liturgic și a vieții Bisericii: sunt zile APRILIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

3

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

pe care le-am putea considera ca fiind o unică zi: ele constituie inima și punctul culminant al întregului an liturgic, precum și ale vieții Bisericii, în care avem cea mai mare sărbătoare din anul liturgic, „sărbătoarea sărbătorilor”: Paștele sau Învierea Domnului. În anul Domnului 2021, cu toate încercările la care ne-a pus SarsCoV-2, continuând să ne ameninţe cu noile sale tulpini, sperăm să celebrăm din nou Paștele conform tradițiilor noastre catolice. Am dori să nu fie doar o replică a obiceiurilor cu care eram familiarizați: dorim să celebrăm din nou Paștele în bisericile noastre, cu toate riturile specifice, dar poate trebuie să ne amintim mai degrabă că trebuie să celebrăm un Paște nou.

Este semnificativ titlul Scrisorii pentru timpul Postului Mare şi pentru Timpul pascal pe care Arhiepiscopul de Milano o adresează în acest an credincioșilor săi cu invitația: „Să celebrăm un Paște nou: «Misterul Paștelui Domnului»”.

Pentru noi creștinii, celebrarea Paștelui nu este doar o retrăire a unei sărbători care revine periodic în calendar, ci este celebrarea celui mai mare Mister al credinței noastre: Misterul renașterii și al vieții.

După un an marcat de experiența tragică a pandemiei, suntem cu toții dornici să revenim la o „normalitate”, să începem din nou și să renaștem.

Dar ce înseamnă a începe din nou? Să revenim la tot ceea ce făceam înainte de declanșarea pandemiei?

Nu. Cred că „pornirea din nou la drum” trebuie să fie o întoarcere la ceea ce contează cu adevărat, la lucrurile esențiale și, amintindu-ne de experiențele de încercare trăite, să ne purificăm modul nostru de a 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2021

trăi, corectând ceea ce ne împiedică să trăim mai bine.

Timpul Postului Mare a fost o ocazie de a purifica acțiunile și de a corecta acele forme greșite de viață care ne-au împovărat ființa noastră spirituală şi orizontul relațiilor noastre umane.

La capătul drumului nostru penitenţial şi în fața noului „anotimp liturgic”, care este Timpul pascal, dorința noastră nu trebuie să fie numai să sărbătorim Paștele din nou, ci mai degrabă să sărbătorim un Paște cu totul nou.

Ar fi frumos dacă anul acesta, după încercările prin care am trecut la ultimul Paşte, dar având totuși înaintea ochilor pericolul persistent al pandemiei, să realizăm că noi creștinii celebrăm cu adevărat Paștele, Sărbătoarea care dă naștere tuturor sărbătorilor.

Timpul pascal – timp al reînnoirii pascale Acestea sunt zilele în care sărbătorim Paștele, Triduumul sacru, și care se întinde pe parcursul celor cincizeci de zile ale Timpului pascal până la solemnitatea Rusaliilor.

Cuvintele pe care le scrie Apostolul Paul către comunitatea din Corint și pe care le ascultăm în Liturghia Cuvântului în ziua de Paște sunt ca un program pentru Paștele cel nou: „Nu știți că puțin aluat dospește întreaga frământătură? Curățați aluatul cel vechi ca să fiţi o frământătură nouă,… pentru că Paștele nostru, Cristos, a fost jertfit. Să sărbătorim, așadar, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutății şi al nelegiuirii, ci cu azimele sincerității şi ale adevărului” (cf. 1Cor 5,6).

Precum timpul Postului Mare a fost timpul convertirii, adică am

ales să ne îndreptăm viața către Domnul, acum, în Timpul pascal suntem invitați la transformare, adică să recuperăm ceea ce ne-a fost deja dăruit în Botez: viața cea nouă în Cristos. Am putea spune că aceasta înseamnă a trăi ca oameni noi, „înviați”, conformați lui Cristos, eliberaţi de ceea ce ne deformează. Va fi darul Duhului pe care îl vom primi la Rusalii, când vom primi harul și puterea de a da mărturie despre această viață divină în noi.

Acest timp nu va fi un „timp după Paște”, ale cărui ecouri le vom auzi din ce în ce mai slabe și mai îndepărtate (din păcate așa se întâmplă!), ci un timp în care suntem chemați să trăim, să descoperim și să ne bucurăm de tot sensul acestei noi creații pe care Dumnezeu a făcut-o cu Pătimirea, Moartea şi Învierea sa.

Așa că Apostolul Paul are dreptate să ne îndemne: „Așadar, dacă ați înviat împreună cu Cristos, căutați cele de sus unde Cristos șade la dreapta lui Dumnezeu.” Numai așa vom avea parte în acest an de un Paște nou!

Tuturor cititorilor revistei Actualitatea creștină le doresc un Paște nou! Paştele, ne amintește Papa Francisc, este sărbătoarea speranței noastre. Să ne deschidem la speranță şi să pornim la drum în descoperirea Paștelui celui nou!

Sărbători pascale fericite! Cristos a înviat !

† Aurel Percă Arhiepiscop Mitropolit de București

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Rugăciunile noastre deschid porțile inimii Tatălui Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Cu forțele noastre nu putem îndepărta praful care ne mânjește inimile. Numai Isus, care cunoaște și iubește inima noastră, o poate vindeca.

Astăzi dobândim un drept fundamental: dreptul la speranță.

Este o speranță nouă și vie ce vine de la Dumnezeu. Nu e un simplu optimism; e un dar din cer.

Milostivirea fidelă și răbdătoare a lui Dumnezeu nu obosește în a se coborî la noi pentru a ne ridica atunci când cădem.

Dumnezeu ne-a mântuit slujindu-ne. În general, ne gândim că noi suntem cei care îl slujim pe Dumnezeu. Nu, El este cel care ne-a slujit gratuit, pentru că ne-a iubit mai înainte. Este greu să iubim fără să fim iubiți. Și este chiar mai greu să slujești dacă nu ne lăsăm slujiți de Dumnezeu. Dar în ce fel ne-a slujit Domnul? Dându-și viața sa pentru noi.

Dumnezeu ne-a salvat lăsând ca răul nostru să se înverșuneze asupra Lui. Fără să reacționeze, numai prin smerenia, răbdarea și ascultarea slujitorului, numai prin puterea iubirii. Iar Tatăl a susținut slujirea lui Isus: nu a blocat răul care se abătea asupra Lui, ci l-a sprijinit în suferința Lui, pentru ca răul nostru să fie învins numai prin bine.

Isus ne-a slujit, coborând în abisul suferințelor noastre cele mai grele, până la trădare și părăsire.

(Omilia Papei în duminica Floriilor, 5 aprilie 2020)

Învierea lui Cristos este victoria iubirii asupra rădăcinii răului, o victorie care nu „sare” peste suferință și moarte, ci trece prin ele deschizând o cale în abis, transformând răul în bine: marca exclusivă a puterii lui Dumnezeu. În trupul său glorios poartă rănile de neșters: rănile preschimbate în deschizături de speranță. Spre El îndreptăm privirea noastră ca să vindece rănile omenirii suferinde.

Indiferența, egoismul, dezbinările, uitarea nu sunt cuvinte pe care vrem să le auzim în timpul de față. [...] Acestea par să predomine în noi când teama și moartea înving, altfel spus, atunci când nu-l lăsăm pe Domnul Isus să învingă în inima și în viața noastră. El, care a învins deja moartea, deschizândune calea mântuirii veșnice, să alunge întunericul sărmanei noastre omeniri și să ne conducă în ziua sa glorioasă.

(Urbi et Orbi, 12 aprilie 2020)

Care este chipul adevărat al lui Dumnezeu? [...] Ne va prinde bine să ne oprim ca să ne uităm la Crucifix în tăcere și să vedem cine este Domnul nostru: este Cel care nu arată cu degetul împotriva nimănui, nici chiar a celor care îl răstigneau, ci își deschide larg brațele pentru toți; Cel care nu ne strivește cu gloria sa, ci se lasă despuiat pentru noi; Cel care nu ne iubește cu vorba, ci ne dă viața în tăcere; Cel care nu ne constrânge, ci ne eliberează; este Cel care nu ne tratează ca pe străini, ci ia asupra sa răul nostru, păcatele noastre.

Dumnezeu este atotputernic în iubire. El este iubire. Iubirea lui Dumnezeu este cea care, la Paște, a vindecat păcatul nostru prin iertarea sa, care a făcut din moarte o trecere la viață, care a schimbat teama noastră în încredere, angoasa noastră în speranță.

(Audiența generală de miercuri, 8 aprilie 2020) APRILIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

5

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

„Iubirea noastră zilnică”

noi dotări medicale

Anul dedicat familiei, la cea de-a cincea aniversare a Amoris Laetitia, a fost instituit de Papa Francisc pe 27 decembrie 2020.

Anul se va încheia pe 26 iunie 2022.

„I

ubirea noastră zilnică” este numele evenimentului online care a fost organizat pe 19 martie de Dicasterul pentru Laici, Familie și Viață, Dieceza Romei și Institutul Teologic Pontifical Papa Ioan Paul al II-lea pentru a deschide anul dedicat familiei, cu ocazia celei de-a cincea aniversări a publicării Exortației apostolice Amoris Laetitia. Evenimentul a fost împărțit în două întâlniri online deschise tuturor, referindu-se la a cincea aniversare a Amoris Laetitia și prezentând diverse perspective teologice.

Evenimentul a fost transmis prin streaming live pe canalul YouTube al Institutului Ioan Paul al II-lea și pe platformele celor trei promotori.

Prima întâlnire, care a culminat cu un mesaj al Papei Francisc, i-a avut ca invitați pe Card. Kevin Joseph Farrell, Card. Angelo De Donatis și Arh. Vincenzo

Analize de sânge mai rapide și un diagnostic mai amplu pentru cei fără adăpost.

A

Paglia, incluzând prezentările lui Pierangelo Sequeri și ale cuplului căsătorit Giuseppina De Simone și Franco Miano, care au participat la Sinoadele pentru familie. A doua parte a după-amiezii a inclus prezentări coordonate de teologul Giovanni Cesare Pagazzi.

mbulanța „Maica Milostivirii”, situată sub colonada Sfântului Petru, a fost dotată cu un nou dispozitiv medical pentru cei fără adăpost. Acest nou dispozitiv pentru depistare și analiza sângelui va lărgi posibilitățile de diagnostic pentru persoanele fără adăpost care au nevoie de îngrijiri. Acesta a fost oferit Capelaniei apostolice de către asociația Siloe. Acest dispozitiv de depistare pentru analiza clinică este adaptat patologiilor celor care trăiesc pe stradă, legate de malnutriție și de alcoolism. El va permite analize de sânge mai rapide și un diagnostic mai amplu.

Noul nunțiu apostolic în India Mons. Leopoldo Girelli, arhiepiscop italian născut la 13 martie 1953, a fost numit nunțiu apostolic în India.

P

apa Francisc l-a numit pe Mons. Leopoldo Girelli noul nunțiu apostolic în India, pe 13 martie. Mons. Girelli era până în prezent nunțiu apostolic în Israel, în Cipru și delegat apostolic la Ierusalim și în Palestina. În India, țară în care drepturile creștinilor sunt încălcate, Mons. Girelli va reprezenta Sfântul Scaun pe lângă cei 2,3% creștini, aproximativ 30 de milioane, în mijlocul unei populații majoritar hinduse.

6

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2021

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Theophilos şi rugăciunea pentru unitate L’Osservatore Romano, 3 martie 2021, p. III (suplimentul Religio)

Î

n timp ce pentru creştinii de rit latin clopotele anunţă deja bucuria Sfintelor Paşti, creştinii de rit bizantin se află încă în plin post. Într-o Scrisoare pentru Postul Mare adresată tuturor patriarhilor şi întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe, Patriarhul ortodox al Ierusalimului, Theophilos al III-lea, propune, sub forma discretă a unei urări, o nouă întâlnire panortodoxă în 2021 pentru a discuta în spirit fratern diferendele apărute în ultimii ani. Criza pandemiei care a lovit lumea, spune Theophilos, ne îndeamnă cu şi mai mare urgenţă să lăsăm deoparte acuzaţiile şi învinuirile dintre fraţi, pentru a da împreună mărturie despre vindecarea făgăduită de Cristos omenirii aflate în suferinţă.

Neînţelegerile din sânul Ortodoxiei au început prin neparticiparea câtorva Biserici ortodoxe la Conciliul panortodox din Creta (2016) şi s-au înăsprit după ce Patriarhul ecumenic de Costantinopol, Bartolomeu I, a recunoscut oficial, la 6 ianuarie 2019, autocefalia Bisericii Ortodoxe din Ucraina, condusă de Mitropolitul Epifanie. În semn de dezacord, Patriarhia Moscovei a suspendat comuniunea euharistică cu Patriarhia Constantinopolului şi cu celelalte Biserici Ortodoxe (patriarhiile Alexandriei, Greciei şi Ciprului) care între timp au recunoscut şi ele autocefalia ucraineană. Ca un prim efort de reconciliere, în ferbruarie 2020 avusese loc la

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Copii redaţi mamelor lor

Amman o întâlnire de rugăciune şi discuţii la care, pe lângă Theophilos, mai participaseră doar alţi doi patriarhi: Kiril şi Irinej, Patriarhul Serbiei (care ulterior a decedat de coronavirus). „Acum un an, scrie Theophilos, niciunul dintre noi nu-şi închipuia că întâlnirea noastră se ţine în pragul unei catastrofe sanitare de dimensiuni mondiale.” În faţa rănilor care afectează ortodoxia, Patriarhul Theophilos indică rugăciunea de mijlocire reciprocă şi penitenţa drept unicele remedii: „Să ne unim în rugăciune şi cu fratele nostru, Sanctitatea Sa Patriarhul Bartolomeu, şi cu toţi Întâistătătorii ortodocşi, şi să continuăm să slujim împreună creşterea comuniunii noastre, adaugă Theophilos, ştiind că, «pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi».”

Traducere şi adaptare de Liana Gehl, după Gianni Valente

L

a iniţiativa armatei kurzilor sirieni, 12 copii au fost redaţi mamelor lor irakiene de religie yazidi. Copiii, aflaţi până acum în grija armatei kurde, s-au născut în urma abuzurilor comise de miliţiile ISIS asupra a mii de femei şi adolescente răpite din nordul Irakului în 2014.

După căderea aşa-zisului califat, o parte dintre femei au revenit în sânul familiei, dar multe sunt încă dispărute. Copiii născuţi în captivitate, precum şi cei răpiţi odată cu mamele lor, continuă să fie practic prizonieri, neavând o autoritate care să le reclame protecţia. Iniţiativa kurdă, prima de acest gen, aduce şi pentru aceşti micuţi un licăr de speranţă.

OR 6 martie 2021, pag. 8 APRILIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

7

FOCUS semnificații liturgice

„C

reștinilor, aduceți Victimei Pascale jertfă de laudă! / Mielul a răscumpărat turma; / Cristos cel nevinovat i-a împăcat pe oamenii păcătoși cu Tatăl ceresc. / Moartea și viața s-au înfruntat în mod minunat: / Stăpânul vieții a murit, dar acum e viu și domnește.” (din Secvența pentru sărbătoarea Învierii Domnului)

Octava pascală Primele opt zile ale Timpului Pascal constituie Octava Paştelui şi sunt celebrate ca SOLEMNITĂŢI ale Domnului (Norme privitoare la anul liturgic şi la calendar, nr. 24).

O

ctava pascală este una dintre celebrările din ce în ce mai puţin cunoscute ale Bisericii Catolice. Ea include Duminica Paştelui şi cele 7 zile următoare, terminându-se cu celebrarea duminicii numite In Albis, sau mai nou, din 2001, Duminica Divinei Milostiviri.

Deja din secolul al IV-lea creştinii începuseră să extindă bucuria din ziua Paştelui cu încă o săptămână.

Ei tratau fiecare zi din această octavă ca şi cum ar fi fost Paştele. Această tradiţie a fost conservată atât de ritul roman, cât şi de multe dintre riturile orientale. La Roma, în timpul octavei pascale era interzisă orice muncă servilă, iar neofiţii, îmbrăcaţi cu 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2021

hainele albe primite la Botez, participau în fiecare zi la Sfânta Liturghie şi primeau Sfânta Împărtăşanie într-una dintre bisericile staţionale, iar seara participau la vesperele solemne în biserica Sfântul Ioan din Lateran.

Formare şi evoluţie

Până în timpul Papei Siricius (384-399), Biserica nu cunoştea altă Liturghie de Paște decât cea a Vigiliei pascale, de noapte. Apoi, când Vigilia a început să se mai scurteze, terminându-se spre miezul nopţii (trebuie avut în vedere că în Biserica primelor secole Vigilia se termina la revărsatul zorilor şi în consecinţă făcea superfluă orice altă Liturghie de

dimineaţă), s-a considerat necesară introducerea unei Liturghii în zori pentru a nu ştirbi simbolismul iniţial al Liturghiei de Paște: credinciosul intra în misterul morţii lui Cristos (noapte, întuneric) şi asista la victoria Mântuitorului asupra tenebrelor morţii la mijirea zorilor. Era un joc cosmic care participa la liturgie şi care vorbea despre bucuria luminii din zori care nu e învinsă de întuneric şi a vieţii care răzbate prin moarte.

Aşadar, deja de la sfârşitul secolului al IV-lea avem o nouă Liturghie de Paște, cea din zori. Sacramentarul Gelasian cimentează această tradiţie de a celebra o Liturghie de dimineaţă, distinctă de cea din noaptea de Paști, numită In dominico Paschae.

Această Liturghie va căpăta o importanţă din ce în ce mai mare, aşa încât, până la reforma din 1952, a fost considerată culmea anului liturgic.

Mărturii despre această schimbare a centrului de greutate de la Liturghia din noaptea de Paști la cea de zi ne dau Sfântul Grigore de Nazianz, care o numeşte sărbătoarea sărbătorilor, Sfântul Augustin, care o indică drept

FOCUS

marea zi, ziua care nu cunoaşte apus, Ordo XXVII din secolul al VIII-lea care rezervă Liturghiei de zi cea mai mare solemnitate.

Cât priveşte săptămâna luminată, avem mărturii de la Sfântul Augustin care o consideră un obicei apostolic, o unică zi, o unică sărbătoare a Mântuitorului înviat. Egeria dă mărturie şi ea că exista o octavă pascală în Biserica din Ierusalim, rezervată iniţierii neofiţilor. Octava pascală sau săptămâna luminată a cunoscut o ulterioară dezvoltare în jurul neofiţilor, adică cei care primiseră Botezul în noaptea de Paşte. Ei aveau nevoie să li se explice gradual misterul la care fuseseră făcuţi părtaşi, şi aşa au luat naştere catehezele mistagogice care aveau loc în fiecare zi din această octavă. Sfântul Ambroziu dă mărturie despre această uzanţă. La începutul tratatului Despre mistere, Sfântul Ambroziu scrie: „În fiecare zi (înainte de botez) am vorbit despre teme morale… Acum a venit momentul să vorbim despre mistere şi să explicăm natura sacramentelor. Dacă aş fi făcut-o înainte de botezul celor neiniţiaţi, mai degrabă aş fi trădat decât aş fi explicat doctrina.” Şi continuă cu explicarea Botezului, a Mirului şi a Euharistiei. Acelaşi fir roşu îl găsim şi în catehezele mistagogice ale Sfântului Ciril de Ierusalim, care nu vede un timp mai potrivit de a explica misterele ce umplu de bucurie inima renăscuţilor din apă şi Duhul Sfânt decât săptămâna ce urmează Învierii Domnului, sărbătoare ce ne-a renăscut pe toţi la o viaţă nouă.

Celebrarea octavei pascale astăzi

Teologia liturgică actuală vede în fiecare zi din octava Paştelui o SOLEMNITATE a Mântuitorului, aşadar sărbătoare de cel mai înalt

grad, care surclasează în primat orice altă sărbătoare. Aşa se explică faptul că solemnitatea Buneivestiri, atunci când cade în octava Paştelui, este mutată în lunea următoare, deoarece solemnitățile Sfintei Fecioare au un grad liturgic de precedenţă inferior solemnităţilor Mântuitorului.

La fel, înmormântările care au loc în timpul octavei se celebrează în culoarea albă, cu Gloria şi cu liturgia zilei din octavă, toate acestea vorbindu-ne despre importanţa de nestrămutat a octavei pascale.

Liturghierul actual ne oferă o celebrare proprie pentru fiecare zi a octavei pascale. Este călduros încurajată citirea sau cântarea în fiecare dintre aceste zile a secvenţei pascale Victimae Paschali laudes, un imn de o bogăţie nemăsurabilă creat în jurul anului 1050. Totuşi, este clar că exigenţele vieţii moderne nu ne mai permit să celebrăm zilele din octavă aşa cum se făcea odinioară.

Lecturile propuse pentru săptămâna luminată ne vorbesc despre bucuria întâlnirii cu Cel Înviat, care schimbă pentru totdeauna viaţa omului, care alungă frica şi reînsufleţeşte speranţa. Prima lectură este luată întotdeauna din Faptele Apostolilor. Luni citim Fap 2,14-32, unde sunt prezentaţi martorii învierii, iar în Evanghelie (Mt 28, 8-15) se descrie întâlnirea lui Isus cu femeile pioase, cărora le este încredinţată misiunea de a anunţa apostolilor evenimentul extraordinar al învierii. Marţi, Fap 2, 36-41 îndeamnă la convertire şi la primirea botezului în credinţa în Cristos cel înviat.

Evanghelia (In 20, 11-18) ne prezintă cum Maria l-a întâlnit pe Isus în dimineaţa învierii. Miercuri, Petru îl vindecă pe ologul din naştere (Fap 3, 1-10) şi în Evanghelie Isus le deschide ochii ucenicilor de la Emaus (Lc 24, 13-35). Joi, în Fap 3, 11-26,

avem discursul lui Petru care îi convinge pe israeliți că Dumnezeu l-a înviat pe cel pe care ei îl dăduseră la moarte şi că apostolii fac minuni în numele şi cu puterea Celui Înviat.

Evanghelia (Lc 24, 35-48) vine să întărească cu argumente scripturistice învierea lui Cristos: Mântuitorul a înviat a treia zi, după cum este scris în profeţi. Vineri, prima lectură (Fap 4, 1-12) ne învaţă că doar în Cristos este mântuire, iar Evanghelia (In 21, 1-14) descrie apariţia lui Cristos înviat pe malul Mării Tiberiadei, unde mănâncă împreună cu discipolii pentru a le demonstra că este viu. Sâmbătă, în Fap 4, 13-21 Petru şi Ioan dau mărturie cu îndrăzneală despre Cel Înviat: „Noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi am auzit.” În Evanghelie (Mc 16, 9-15), Isus îi trimite pe ucenici să anunţe în toată lumea vestea cea bună la toată făptura.

Concluzie

De-a lungul istoriei, Biserica a cunoscut numeroase octave, uzanţe cunoscute şi în lumea ebraică, care aveau rolul de a întări sărbătorile mai importante. Conciliul Tridentin a cernut multe dintre acestea, reţinând doar octava Crăciunului, octava Paştelui şi octava Rusaliilor. După Conciliul al II-lea din Vatican, a dispărut şi octava Rusaliilor. Chiar dacă în timpul Părinţilor Bisericii, octava Paştelui a căpătat conotaţia unui timp privilegiat de instruire a noilor botezaţi, totuşi nu trebuie uitat faptul că Biserica a voit dintotdeauna să sublinieze că nu se cuvenea ca sărbătoarea cea mai importantă pentru viaţa oricărui creştin să fie celebrată solemn numai o singură zi.

Text: Pr. Gabriel Anghel APRILIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

9

FOCUS comunicat

O

Necesitatea acordului scris al părinților Într-un comunicat de presă, din 26 februarie, ÎPS Aurel Percă, președintele Comisiei pentru Învățământ a Conferinței Episcopilor Catolici din România, susține necesitatea acordului părinților pentru orele de educație sexuală.

„D

upă modificările adoptate în 2020 la Legea 272/2004 care prevedea ca amendament ca programele de educație sanitară, desfășurate ca activități extracurriculare, să se facă doar cu acordul scris al părinților, Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului s-a întors în Parlament prin cererea de reexaminare înaintată de Președintele Klaus Iohannis pe 4 noiembrie 2020, chiar dacă Curtea Constituțională 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2021

a României a confirmat natura constituțională a legii în 29 octombrie 2020”, se afirmă în comunicat. În comunicat se precizează: „ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, președintele Comisiei pentru Învățământ din cadrul Conferinței Episcopilor Catolici din România, afirmă: «Considerăm că este necesar ca părinții să fie informați cu privire la conținutul orelor de educație sanitară care includ componente de educație sexuală. Educația copiilor nu începe odată cu programa școlară, părinții fiind primii

rganele de specialitate ale administrației publice centrale, autoritățile administrației publice locale, precum și orice alte instituții publice sau private cu atribuții în domeniul sănătății și în domeniul educației sunt obligate să adopte, în condițiile legii, toate măsurile necesare pentru: i) derularea sistematică în unitățile școlare, cel puțin o dată pe semestru, de programe de educație pentru viață, inclusiv educație sexuală pentru copii, în vederea prevenirii contactării bolilor cu transmitere sexuală și a gravidității minorelor.

(Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului)

responsabili de transmiterea valorilor către copiii lor. Prin urmare, numai la cererea lor și respectându-se principiile moral-religioase ale acestora, școala le poate pune la dispoziție astfel de cursuri.»

«Solicităm, așadar, reprezentanților din Parlamentul României să dezbată și să adopte legea în aceeași formă, adică adoptându-se modificările din 2020 care prevăd acordul scris al părinților pentru programele de educație sanitară care includ componente de educație sexuală. Există, de altfel, un precedent al acordului scris al părinților și în cazul orelor de religie. Constituția României garantează dreptul oricărui părinte de a-și forma copiii conform convingerilor lor etice și religioase. Cum putem pregăti generația tânără pentru perioada

FOCUS

post-Covid-19, în care sunt necesare simțul civic și solidaritatea? Trebuie să schimbăm orientarea culturală de fond, cultivând un simț de responsabilitate foarte puternic, care presupune conjugarea tuturor forțelor, atât din partea confesiunilor, dar și printr-o susținere a educației de către stat prin legi corecte, care să respecte libertatea de decizie», susține ÎPS Aurel Percă.”

De asemenea, în comunicat mai este amintit faptul că „Conferința Episcopilor Catolici din România a emis un comunicat de presă cu privire la acest subiect încă din 28 aprilie 2020, când a semnalat că «obligativitatea orelor de educație sexuală reprezintă o încălcare a drepturilor părinților, garantate de Constituția României»”. În comunicatul de atunci se mai spunea: „Părinții sunt primii responsabili de educația copiilor lor.

Prin urmare, numai la cererea lor și respectându-se principiile moral-religioase ale acestora, școala le poate pune la dispoziție astfel de cursuri.”

Legat de același subiect, organizațiile catolice din România au emis la rândul lor un comunicat în care „susțin necesitatea acordului părinților pentru orele de educație pentru viață și pentru sănătate”. Comunicatul este datat 9 martie 2021. „În contextul dezbaterilor referitoare la modificările aduse Legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului ce vizează, în special, derularea sistematică în unitățile școlare de programe de educație pentru viață și pentru sănătate, organizațiile catolice din România susțin necesitatea acordului scris al părinților în vederea participării propriilor copii la astfel de programe.

Poziția noastră se bazează pe faptul că părinții sunt principalii educatori ai copiilor, fiind primii responsabili

de educația acestora, așa cum este menționat și în legea fundamentală a statului. Astfel, Constituția României la articolul 23, punctul 6, stipulează: «Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.» De asemenea, în Protocolul actualizat al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (din 8 decembrie 2014, la art. 2) pe care și România l-a semnat, se menționează: «Nimănui nu i se poate refuza dreptul de instruire. Statul, în exercitarea funcţiilor pe care şi le va asuma în domeniul educaţiei şi al învăţământului, va respecta dreptul părinţilor de a asigura această educaţie şi acest învăţământ conform convingerilor lor religioase şi filozofice.» Respectarea responsabilității părinților devine cu atât mai semnificativă cu cât demersurile educative vizează aspecte atât de intime precum afectivitatea și sexualitatea. În al doilea rând, considerăm că o educație adecvată și integrală a tinerelor generații, ce urmărește creșterea armonioasă la nivel fizic, psihic, afectiv și sexual, nu poate să vizeze doar aspectele de prevenire a contractării bolilor cu transmitere sexuală și a gravidității minorelor. Suntem conștienți în privința necesității educației sanitare care să prevadă și aspecte de educație sexuală, însă tinerele generații au dreptul să li se ofere un cadru moral de înțelegere a valorii propriei vieți, a diferenței și complementarității naturale dintre bărbat și femeie și a demnității vieții aproapelui. În al treilea rând, având cunoștință de demersurile care s-au făcut în alte state în acest sens, ne exprimăm îngrijorarea în privința conținuturilor pe care le-ar putea avea aceste programe și care ar putea pune în pericol

însuși echilibrul emoțional al tinerelor generații. Și în acest sens, considerăm că doar părinții pot decide, conform convingerilor religioase și în temeiul cunoașterii propriului copil, dacă dezvoltarea cognitivă, psihoemoțională și socio-morală a copilului lor e compatibilă cu expunerea la informații sau viziuni antropologice diferite de cele pe care în mod responsabil le primește în familie.

Ca organizații care sunt compuse din numeroși părinți, cadre didactice și persoane implicate în educație, ne exprimăm dorința ca Parlamentul României, prin demersurile legislative în această privință, să își manifeste grija față de binele tinerelor generații și față de valoarea și misiunea familiei.”

Comunicatul este susținut de Acțiunea Catolică din România prin: Asociația Generală a Românilor Uniți, Greco-Catolici, AGRU național; Asociația Acțiunea Catolică „Sf. Iosif” Iași; Asociația Tineretului Român Unit ASTRU Cluj; Asociația Tineretului Român Unit ASTRU Oradea; Asociația Tineretului Român Unit ASTRU arhieparhial Blaj; Asociația Tineretului Român Unit ASTRU eparhial Lugoj; Asociația Familiilor Catolice „Vladimir Ghika” București; Asociația Susținem Familia; Mișcarea Focolarelor – Opera Preasfintei Maria; Fundația pentru Educație „Sfântul Vasile cel Mare” Maramureș; Asociația Medicală Catolică, filiala Maramureș; Kolping România; Asociația Bărbaților Catolici Satu-Mare; Asociația „Sfântul Vincențiu de Paul” România; Asociația „Familia și Viața”; Asociația Darul Vieții Timișoara; Fundația „Anton Durcovici”; Asociația Zileos România; Asociația Puncte Inimă; Asociația Green Family Bira – Familia Verde; Asociația Rachel’s Vineyard – Via Rahelei România; Asociația Misionarii lui Padre Pio. APRILIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

11

FOCUS ȘTIRI ARCB

TÂRGOVIȘTE

Cateheze

În cadrul anului pastoral dedicat Liturgiei, pe 7 martie, Pr. Emil Moraru a ţinut la Parohia „Sf. Francisc din Assisi” din Târgovişte două cateheze cu temele „Liturgia: celebrare divină, viață creștină” și „Părțile Sfintei Liturghii – Liturgia Cuvântului și Liturgia Euharistică”.

BUCUREȘTI

Liturghie pentru victime Pe 18 martie, în ajunul sărbătorii Sfântului Iosif, ÎPS Aurel Percă a celebrat Sfânta Liturghie de la 18:30, alături de preoții Catedralei, pentru victimele pandemiei de Covid-19.

CIOFLICENI

Reculegere Sâmbătă, 13 martie, la mănăstirea Fraţilor Carmelitani din Ciofliceni, s-a ţinut ziua de reculegere a persoanelor consacrate, din timpul Postului Mare.

Cu bucuria prezenţei fizice, au participat mai mult de 40 de persoane consacrate, întâlnirea fiind animată de fraţii din Congregaţia Sfântului Ioan.

12

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2021

ÎPS AUREL Percă Hramul Catedralei vizitează Parohia „Maica Sfântul Iosif Îndurerată” Pe 19 martie, sărbătoarea Sfântului Iosif, s-a celebrat hramul Catedralei Arhidiecezei de București.

L

iturghia solemnă a hramului Catedralei s-a celebrat la ora 18:30, fiind prezidată de Arhiepiscopul Mitropolit de București, ÎPS Aurel Percă, alături de care s-au aflat Arhiepiscopul Mitropolit emerit Ioan Robu, PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București, PS Mihai Frățilă, Episcopul greco-catolic de București, precum și preoții Catedralei și alți preoți ai Arhidiecezei. În cuvântul său, ÎPS Aurel a prezentat istoria cultului către Sfântul Iosif – apărut în secolele XIV-XV, iar în 1870, Sfântul Iosif este declarat Patron al Bisericii Universale –, a enumerat momentele în care tatăl purtător de grijă apare în Sfânta Scriptură, și ne-a îndemnat să-i urmăm exemplul: Sfântul Iosif „putea să apară ca un protagonist, dar a fost mereu umil și tăcut” – ÎPS Aurel ne-a încurajat să căutăm să împlinim voința lui Dumnezeu, prin „tăcere”, „credință” și „smerenie”.

Arhiepiscopul a prezidat liturghiile de la 9 şi 10:30 în Parohia din Bucureştii Noi.

D

uminică, 14 martie, „Duminica bucuriei”, a fost o adevărată sărbătoare pentru credincioşii din Parohia Maica Îndurerată: ÎPS Aurel Percă a prezidat liturghiile de dimineaţă, alături de Mons. Martin Cabalaş, Pr. Giurgi Ghiurcă şi secretarul său, Pr. Gabriel Popa. În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul a amintit credincioşilor să-şi întoarcă paşii, precum fiul risipitor, înapoi către Tatăl milostiv, iar astfel, întorcându-ne de pe cărări greşite, să rectificăm răul din lume, cauzat, până la urmă, de păcatul omului, nu de lipsa de grijă a lui Dumnezeu. După Liturghie, ÎPS Aurel a petrecut timp cu credincioşii în curtea bisericii.

„O zi de rugăciune pentru Domnul” ÎPS Percă propune „O zi de rugăciune pentru Domnul”, urmând modelul inițiativei Papei Francisc, „24 de ore pentru Domnul”.

V

ineri, 12 martie, la îndemnul ÎPS Aurel Percă, a avut loc evenimentul „O zi pentru Domnul”. În mai multe parohii ale Arhidiecezei s-a organizat adorație continuă, animată de laici și persoane consacrate. Au participat și tinerii arhidiecezei, care au putut modera o oră din program cu ajutorul unui material propus de către CDPT, cu texte și cântece. Această inițiativă a înlocuit tradiționala „Veghe nocturnă”, aceasta fiind astfel transferată din Catedrală în parohiile Arhidiecezei.

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Sanctuar pentru martirii români ai secolului XX În Eparhia de Maramureș se va construi un sanctuar dedicat Fericiților Episcopi Martiri beatificați la 1 iunie 2019 de către Papa Francisc.

D

Chiara Lubich, aniversare Membrii și simpatizanții Mișcării Focolare au sărbătorit 13 ani de la plecarea la Domnul a fondatoarei lor.

P

e 13 martie, s-au adunat în Catedrala diecezei de Iași numeroase persoane din toată țara, pentru a o sărbători pe Chiara Lubich. PS Iosif Păuleț și PS Petru Gherghel, Episcop emerit, au concelebrat Sfânta Liturghie în amintirea fondatoarei Mișcării Focolare. A avut loc și un program de mărturii: persoane consacrate, laici, tineri și familii au împărtășit impactul Mișcării Focolare în viețile lor. S-a prezentat și trailerul filmului L’amore vince tutto (Iubirea învinge tot) despre începuturile Mișcării, care a fost lansat în luna ianuarie pe canalul italian Rai Uno.

upă mai bine de 20 de ani de pelerinaje și multe rugăciuni rostite la Cimitirul Săracilor pentru martirii Bisericii Greco-Catolice din România, Episcopia Greco-Catolică de Maramureș a înființat Sanctuarul Martirilor și Mărturisitorilor Români ai Secolului XX. Sanctuarul are sediul în Sighetu-Marmației, str. Avram Iancu, nr. 229. Acesta se vrea a fi „punct de referință pentru toate inițiativele de pe teritoriul Eparhiei prin care se aduce cult de cinstire Fericiților Episcopi Martiri greco-catolici români și tuturor martirilor și mărturisitorilor din secolul XX, dorind să contribuie la cultivarea credinței și educarea

generațiilor viitoare în spiritul valorilor creștine”. „În prezent, am finalizat conceptul, urmează faza de proiectare propriu-zisă și obținerea de autorizații în vederea începerii construcției”, precizează PS Vasile Bizău. Responsabilul proiectului este Pr. Grigor Mihai, paroh de Săpânța.

Sursa: bisericaromanaunita.ro

Siria

Vatican

Irak

10 ani de la izbucnirea războiului

Despre uniunile homosexuale

Vizită apostolică

15 martie marchează încheierea unui deceniu de la izbucnirea războiului civil din Siria. Acest conflict a devastat țara și locuitorii ei. La rugăciunea Angelus, Papa Francisc a amintit despre tragedia din Siria și a reînnoit chemarea adresată părților adversare la „bunăvoință”.

Sfântul Părinte ne îndeamnă să ne rugăm Domnului „pentru ca marea suferință din iubita și chinuita noastră Siria să nu fie uitată, și pentru ca solidaritatea noastră să retrezească speranța”.

La 15 martie, Congregația pentru Doctrina Credinței (CDF) a emis un răspuns la un dubium, în care afirmă că Biserica nu are puterea să binecuvânteze uniunile homosexuale; este ilicit ca preoții să acorde cuplurilor homosexuale vreun tip de recunoaștere religioasă a uniunii lor. CDF subliniază că nu se exclud „binecuvântările date persoanelor individuale cu înclinații homosexuale, care manifestă voința de a trăi în fidelitate față de planurile revelate ale lui Dumnezeu”.

În perioada 5-8 martie, Papa Francisc a efectuat o vizită istorică în Irak, tărâmul profetului Abraham. Vizita Papei a dat un avânt proaspăt acestei țări devastate pentru un nou început, prin iertare, speranță și fraternitate: „Să nu încetăm să ne rugăm pentru convertirea inimilor şi pentru triumful unei culturi a vieţii, a reconcilierii şi a iubirii fraterne [...] în efortul de a construi un viitor de unitate şi colaborare între toate persoanele de bunăvoinţă.” (Papa la Qaraqosh) APRILIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

13

Biserică și societate casa pelerinului

Veniți și vedeți Text: Pr. Petru Păuleț

Î

n viața noastră personală, familială, comunitară etc. avem nevoie de momente în care să ne reîncărcăm (cum spunem noi în limbaj popular) bateriile.

Unul din locurile cele mai atractive din punct de vedere spiritual, istoric, cultural, uman și relațional poate fi Câmpulung Muscel, mai exact Casa Genoveva, deschisă cu statut de casă a pelerinului, la 25 iulie 2020 (în prezența Arhiepiscopului de București Aurel Percă, a Arhiepiscopului emerit Ioan Robu și a Episcopului de Iași Iosif Păuleț).

Casa Genoveva este amplasată în Câmpulung, prima capitală a Țării Românești, unde natura a fost darnică cu peisaje pe care nu le veți uita niciodată. Amplasarea fix în centrul orașului face accesibilă deplasarea la toate atracțiile turistice din zonă.

14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2021

Muscelul oferă o varietate de atracții turistice care acoperă o varietate de sfere de interes: istorie, arheologie, spiritualitate, muzeistică, agrement.

Casa denumită și casa pelerinului în cadrul acestui proiect este loc de odihnă pentru cei care vor să călătorească pe jos pe o parte din traseul vechi care trecea și prin țara noastră în drum spre mormântul Sfântului Iacob din Spania (Compostela), dar și pentru credincioșii din diferitele parohii ale arhidiecezei noastre, din țară și din străinătate, care doresc să petreacă un timp de odihnă și relaxare.

Casa se află în incinta Complexului Bărăției și dispune de 6 apartamente cu 2 camere și baie, sală de întrunire, o mică bibliotecă cu cărți în română și engleză, o curte interioară, o bucătărie și sufragerie,

în regim de autogospodărire. Curtea are și locuri de parcare. Pentru a servi masa vă recomandăm în apropiere restaurantul „Împreună”, restaurant tradițional al Asociației Caritas Câmpulung, cu posibilitatea unor oferte zilnice la un preț rezonabil.

Aveți zilnic posibilitatea de a participa, în biserică, la Sfânta Liturghie și la alte programe spirituale cerute.

Pe perioada timpului călduros se pot primi și grupuri parohiale pănă la 40-50 de persoane. Și dacă toate acestea nu sunt suficiente pentru a vă convinge să ne vizitați, vă întrebăm: 1. Știați că... în interiorul bisericii romano-catolice se află în altar cea mai veche atestare arheologică din Câmpulung – piatra de mormânt a comitelui Laurențiu de Longocampo, decedat în anul 1300, și multe alte detalii despre biserică?

Biserica catolică Bărăția, construită în secolul al XIII-lea, este cel mai vechi lăcaș de cult al Arhidiecezei de București. Veniți și vedeți!

2. Știați că... în Câmpulung există renumitul Bulevard Pardon? Este un vechi bulevard ce a fost amenajat pe fosta albie a unui iaz care a fost deviat în Râul Târgului în jurul anilor 1880, iar denumirea acestuia vine de la faptul că era aşa de mare aglomeraţie, încât desele ciocniri între trecători duceau inevitabil la scuzele exprimate la tot pasul prin expresia „Pardon!”. Veniți și vedeți!

3. Știați că... amenajarea Grădinii Publice a început în anul 1885, după un incendiu ce a distrus prăvăliile din zonă? Primarul Istrate a plantat pe locul prăvăliilor arse arbori și flori. Este o oază de verdeață și se integrează perfect cu Bulevardul Pardon. Veniți și vedeți!

4. Știați că... Curtea Domnească şi ansamblul Mănăstirii Negru Vodă au fost reconstruite de Matei

Biserică și societate

Basarab pe locul unde s-a aflat reşedinţa primilor domni ai Ţării Româneşti? Veniți și vedeți!

5. Știați că... Câmpulungul găzduiește Muzeul Automobilului Românesc? (la 10 minute de mers cu mașina). De asemenea, pot fi vizitate Muzeul de Istorie și Muzeul Etnografic și de Artă Populară.

Veniți și vedeți!

6. Știați că... amplasat pe dealul Mateiaș, în apropiere de comuna Valea Mare Pravăț, pe drumul european E574 (DN 73), la 11 kilometri de Câmpulung Muscel, spre Brașov, a fost construit Mausoleul Mateiaș, în memoria luptelor din octombrienoiembrie 1916, când soldații români au opus o eroică rezistență, întârziind înaintarea armatei germane spre București? Veniți și vedeți!

7. Știați că... castrul roman Jidova din Câmpulung Muscel este considerat cel mai important fort de apărare de pe Limes Transalutanus, având rolul de a controla drumul ce trecea prin Pasul Bran? Veniți și vedeți!

8. Știați că... în Câmpulung există Vila Golescu, ansamblu arhitectural și peisagistic unic, păstrând nealterate elemente valoroase de arhitectură, mobilier, artă, precum și un parc terasat cu plante rare și exotice?

Veniți și vedeți!

9. Știați că... Mănăstirea Nămăești din Valea Mare Pravăț este o mănăstire săpată în stâncă, care se identifică cu descoperirea icoanei Maicii Domnului, făcătoare de minuni?

Veniți și vedeți!

10. Știați că... în Nămăiești se află centrul de echitație 7Cai – unde aveți posibilitatea de a călări, precum și de a face plimbări de o zi pe munte călare? Veniți și vedeți!

11. Știați că... Casa Memorială George Topîrceanu se află la doar 6 km de Câmpulung Muscel? Veniți și vedeți!

12. Știați că... Mănăstirea şi biserica rupestră Corbii de Piatră, săpată în stâncă, este deosebit de valoroasă şi prin pictura care o împodobeşte, realizată în cea mai pură tradiţie bizantină? Veniți și vedeți!

13. Știați că... Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă este supranumită „Meteora României”? Aflată la 22 de kilometri de oraşul Câmpulung Muscel, la o altitudine de 880 de metri, Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă seamănă cu Schitul Meteora din Grecia şi este considerată cea mai aspră sihăstrie românească.

Veniți și vedeți!

14. Știați că... Muscelul oferă cele mai frumoase trasee montane cuprinse între 3 și 9 ore? Munții Iezer Păpușa și Munții Piatra Craiului oferă trasee montane ușoare, dar și dificile, cu peisaje care-ți taie respirația!

Cheile și Peștera Dâmbovicioara vă oferă peisaje de neuitat. La distanțe de 30-40 de minute cu mașina se pot găsi o multitudine de obiective turistice care nu trebuie ratate: Mănăstirea Aninoasa, Barajul Râușor, Dealul Mățău și multe altele.

Veniți și vedeți!

Vă așteptăm cu drag și bucurie pentru a descoperi toate acestea începând cu luna aprilie.

Pentru informații și rezervări ne puteți contacta la numerele de telefon 0755652380 și 0788425987 și la adresa de e-mail asociatiacaritascampulung@yahoo.ro.

APRILIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

15

Biserică și societate doctrină socială

Sfântul Toma și buna înțelegere Text: Pr. Daniel Gheorghiță Benchea

„N

u există pace în lume fără pace între popoare, nu există pace între popoare fără pace în familie, nu există pace în familie fără pace în mine, nu există pace în mine fără pace cu Dumnezeu” (proverb chinezesc).

Există mai multe definiții ale păcii. O definiţie simplă este următoarea: „absența unei acțiuni militare”.

O definiție mai amplă a păcii include stabilitatea politică, echilibrul stabil între puterile aflate în dușmănie, colaborarea internațională, securitatea națională și bunăstarea individuală.

Sfântul Toma, în celebra sa lucrare Summa Theologica, spune despre pace: „trebuie spus că pacea înseamnă buna înțelegere și încă ceva pe deasupra. De aceea, oriunde este pace este și bună înțelegere; totuși, nu oriunde există bună înțelegere există pace, dacă se ia cuvântul pace în sens propriu” (Toma de Aquino, Summa Theologica, IIa, IIae, q. 29, a. 1).

Sfântul Toma recunoaște împreună cu Sfântul Paul: „trupul dorește împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului” (Gal 5, 17). De multe ori ne dorim lucruri pe care nu le avem. Deși are ce vrea, sufletului îi rămâne totuși să vrea ceea ce nu poate avea în același timp. De aceea, buna înțelegere reprezintă doar „o păsuire” a ceea ce are celălalt, pe când pacea, care este mai presus, aduce cu sine libertatea în fața dorințelor.

16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2021

Sunt mulți care doresc războaie și neînțelegeri? Da. Și atunci?

Nu toți își doresc pacea. Nu chiar. „Și aceia care caută războaie și certuri nu doresc altceva decât pace, pe care consideră că nu o au, caută să ajungă la o pace mai desăvârșită decât aveau mai înainte” (Toma de Aquino, Summa Theologica, IIa, IIae, q. 29, a. 2).

Deci justificăm războiul? Nicidecum. „Numai pacea este sfântă. Nu avem arme, dar credem în forța blândă a rugăciunii” (Papa Francisc).

Trebuie să înțelegem că adevărata pace nu privește decât binele, iar când vom descoperi pacea cu Dumnezeu vom cunoaște cu adevărat căile de soluționare a conflictelor dintre noi. Oamenii trebuie să audă mai întâi că în Dumnezeu pacea este posibilă, fie în viața personală, fie între grupurile și națiunile aflate în dușmănie. „Căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii” (1Cor 14,33). „În seara aceleiași zile, prima a săptămânii, deși ușile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: «Pace vouă!»” (In 20,21) – acesta reprezintă primul salut cu care Mântuitorul înviat îi întâmpină pe apostoli: „Pace vouă”. Și știm ce pace ne oferă El: „Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă.

Eu nu v-o dau așa cum o dă lumea.”

Fie ca El, cel viu, să reverse Pacea

„T

rebuie spus că pacea înseamnă buna înțelegere și încă ceva pe deasupra. De aceea, oriunde este pace este și bună înțelegere; totuși, nu oriunde există bună înțelegere există pace, dacă se ia cuvântul pace în sens propriu.”

(Toma de Aquino, Summa Theologica, IIa, IIae, q. 29, a. 1)

Sa asupra fiecăruia dintre noi și astfel să căutăm și noi buna înțelegere și pacea.

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

Persoană atractivă

A

șa cum există un început pentru toate, la fel există și un final; doar Dumnezeu și realitățile împărăției sale nu au final. Drag tânăr cititor, am ajuns la finalul Postului Mare; timpul pentru care ne-am pregătit – al Paștelui – este în fața ta; cum te-ai decis să-l întâmpini? Ce-ai zice, cu o minte sănătoasă? Despre asta va fi vorba în provocarea lunii. Încearcă puțin să ți-l imaginezi pe Isus înviat, cu trupul său glorificat.

Nu mai este același, a trecut printr-o schimbare. Sper că timpul Postului Mare te-a ajutat și pe tine la o schimbare în mai bine. Sigur la o schimbare te-ai gândit și când ai făcut trecerea de la iarnă la primăvară. Probabil că schimbarea te-a determinat să fii mai atent la modul cum te îmbraci, cum te afișezi în fața celorlalți pentru a fi mai atractiv/ă. Petreci mai mult timp acum pentru a-ți îngriji corpul. Dar mintea? Ai constatat că nu întotdeauna o formă fizică bună presupune și o minte sănătoasă, un caracter plăcut? Dar ți-ai dat seama

că o minte sănătoasă te poate ajuta să oferi și o înfățișare plăcută la vedere?

Probabil nu simțim că mintea noastră ar avea nevoie de îmbunătățiri și de aceea nu acordăm suficient timp pentru a ne îngriji de ea. Însă pentru a o menține tânără, lucidă și în formă, trebuie să ne preocupăm de ea. Făcând aceasta preventiv, putem evita consecințele inevitabile de mai târziu. Iată câteva soluții în această privință: continuă să studiezi pentru o minte ageră, ține-te la curent cu noutățile, descoperirile importante, pentru a nu te simți „învechit”, după o analiză corectă, fă „curățenie” printre credințele care nu te ajută, schimbă ce nu îți place la tine, iar dacă nu te descurci singur/ă, cere sprijinul cuiva care te poate sprijini (preot, psiholog etc). Începe cu o minte sănătoasă și vei fi o persoană atractivă nu doar pentru ceilalți, ci și pentru tine.

Pr. Marian Blaj Oficiul pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Paștele ne aduce acest mesaj: mesajul renașterii. Putem renaște cu aceeași forță cu care a înviat Domnul: forța lui Dumnezeu.

(Papa Francisc)

TINERII ÎNTREABĂ

Îţi este vreodată teamă că Dumnezeu te-ar părăsi?

C

a în orice relaţie preţioasă pentru noi, este firesc să ne fie teamă uneori că putem fi părăsiţi. Relaţia de iubire cu Dumnezeu, pe care o avem prin credinţă, nu se descoperă dintr-odată, ea se aprofundează la nesfârşit. Teologul André Manaranche spune: „Credinţa nu înseamnă să păzim foarte bine o comoară, ci să primim mereu, iar şi iar, valuri de iubire care ne depăşesc şi care ne cuprind fără încetare.” Ştim că această iubire ne este dată şi noi învăţăm mereu să o primim. Când am traversat această teamă, m-a ajutat mult să mă gândesc la două lucruri. Primul: Fericitul Vladimir Ghika spune că s-a bucurat mereu de harul prezenţei lui Dumnezeu, în sensul că a primit acest dar de la El. Iar al doilea, o propoziţie dintr-o rugăciune euharistică: „Ca şi cum ai fi deja prezent, te îmbrăţişez şi mă unesc cu totul ţie. Nu îngădui să mă despart vreodată de tine.”

Să ne rugăm să primim acelaşi har ca V. Ghika şi să credem că unindu-ne cu Isus în Sfânta Împărtăşanie, nu va îngădui să ne despărţim vreodată de El. Sr. Gabriela Lungu FCJ

APRILIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

17

SUFLET TÂNĂR reportaje

Descoperă comoara din tine!

A

ceasta a fost deviza pentru Ziua de Reculegere din Postul Mare dedicată tinerilor, care a avut loc pe 27 februarie, la Mănăstirea Sfânta Agnes din Popești-Leordeni. Și mai mare ne-a fost bucuria când ne-am reîntâlnit cu toții. Tu știai că ultimul eveniment la care ne-am văzut în format fizic a fost tot la Ziua de Reculegere din 2020? Isus e cu noi și ne readuce împreună.

Prin El formăm o adevărată familie.

Din păcate, condițiile actuale nu ne-au permis să avem un eveniment mai amplu, așa cum ne-am obișnuit.

Programul a fost format din Calea Crucii și Sfânta Liturghie, la care am avut ocazia să-l cunoaștem pe Fr. Adrian Cojoc (OFMConv), părintele care ne-a ținut meditația.

Chiar și așa, cu un program mai aerisit, pot spune că fiecare dintre cei prezenți a plecat acasă cu un suflet încărcat pozitiv și cu multă încredere în propria persoană.

Pentru cei care nu ați fost, aș vrea ca prin acest articol să vă trimit puțin din speranța pe care au simțit-o tinerii la Ziua de Reculegere, iar pentru cei care ați fost, aș vrea să vă reamintesc și împreună să învățăm să sădim și mai mult în inimile noastre acest lucru.

Comoara din noi? Da. Tu ești prețios în ochii lui Isus, indiferent de ce se întâmplă. Noi, tinerii, suntem puși la încercare, și nu de puține ori prima noastră tendință este de a renunța. Haideți să nu alegem calea cea mai ușoară. Haideți să avem curajul să ne prezentăm în fața lui Isus așa cum suntem noi.

18

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2021

Cum crezi că te vede Isus? Oricum ai crede tu, El tot este acolo lângă tine, necondiționat, și te iubește.

Nu te descuraja. Continuă să faci lucrurile frumoase, pentru că ele vin de la Isus, nu de la cei care pun obstacole. Ca să facem lucruri frumoase, trebuie să purtăm alături de Isus Crucea. E timpul să învățăm de la El. Acum îți propun să repetăm exercițiul pe care ni l-a prezentat Fr. Adrian Cojoc: închide ochii... inspiră adânc, iar apoi expiră. Repetă acest lucru, iar apoi concentreazăte pe liniștea adâncă care se așază în momentul expirației. În acea liniște, imaginează-ți că te întâlnești cu Isus. El e acolo și te așteaptă.

Vorbește cu El. Spune-i tot ce te frământă. El e acolo și te iubește... În rândurile ce urmează, îndrept microfonul către ecourile tinerilor care au participat la Ziua de Reculegere: Cred că aveam cu toții nevoie de un asemenea eveniment în această perioadă. Mie personal mi-a readus speranța și mi-a amintit că „orice sfârșit are un nou început”, așa cum Isus, prin „sfârșitul” Lui, ne-a oferit nouă un început.

Mă bucur că am reușit să iau parte la organizarea acestui eveniment, deoarece știu că au fost prezente persoane care s-au simțit la fel ca mine, persoane pentru care acum totul e mult mai clar. (Marta Bogdan, CDPT) Pentru mine, această zi a fost ca un moment de întâlnire în familie, o zi cu soare, har şi pace. Zic de o întâlnire în familie, pentru că după

atâta timp ne-am putut regăsi şi bucura unii de ceilalți în Domnul (bineînțeles, respectând regulile de distanțare), adică nu doar ne-am întâlnit să socializăm, ci şi să ne rugăm împreună. „Descoperă comoara din tine”- această temă aleasă, cu ajutorul Pr. Adrian Cojoc, precum şi al lecturilor de la Sfânta Liturghie, ne-a ajutat să ne descoperim în lumina lui Cristos, așa cum El ne vede: prețioşi în ochii Lui. Dacă suntem conştienți de iubirea lui Dumnezeu pentru noi, lucrurile se vor aşeza în viața noastră şi vor căpăta un nou sens. (Cristina Gălățanu, Catedrala Sfântul Iosif) Theodora Bratu

SUFLET TÂNĂR

Idei și cărți

Tu cum îl vezi pe Dumnezeu?

D

ragilor, de data aceasta vă propun o carte, nu foarte nouă, dar care în esența ei redă viziunea autorului despre Dumnezeu. Și mai mult decât atât, în tumultul de întrebări și idei pe care le avem despre Dumnezeu, mie îmi apare în minte mereu această întrebare: Sunt eu în stare să iert pe cineva care mi-a pricinuit o mare suferință? După această carte a fost realizată și o ecranizare a unui film cu același nume, pe care de asemenea vi-l recomand cu mare căldură. Cartea „Baraca”, scrisă de Paul Young, și implicit filmul, ridică niște întrebări sensibile referitoare la viață, suferință, relații și divinitate. Fiecare Îl privim pe Dumnezeu într-un anumit fel. Unii dintre noi avem imaginea părinților sau a bunicilor

noștri atunci când ne gândim la El. Alţii ne-am petrecut toată viața imaginându-ni-L așa cum L-am văzut cândva în cărțile pentru copii. Mulți dintre noi presupunem inconștient că Dumnezeu este un om alb, înconjurat de nori, care nu se deosebește cu mult de Moș Crăciun. La o primă discuție dintre regizorul Stuart Hazeldine şi autorul Paul Young despre realizarea filmului „Baraca”, el i-a spus următoarele cuvinte: „Cred cu adevărat că mesajul acestei cărți (și al filmului) conturează frumos inima lui Dumnezeu față de creația Sa, dar nu știu dacă într-adevăr conturează întregul Său caracter.” Autorul Paul Young a ridicat din umeri și i-a răspuns: „E în regulă, ești într-o călătorie.”

Georgiana Nechita

„Un desen cât un gând”

I

deea imaginii: Învierea lui Isus aduce cu sine învierea tuturor sufletelor, a naturii, a speranței din inimile noastre. Acolo unde Isus pășește, din pământul uscat cresc flori, verdeață... crește viață.

Să îl primim, nu numai în această perioadă, ci mereu, pe Isus în inimile noastre, pentru a ÎNFLORI. Andreea Lazăr

CURIOZITĂȚI

despre sfinți/ fericiți adolescenți/ tineri

Sfânta Ecaterina de Siena (29 aprilie)

Știai că: • aceasta a trăit între anii 1347 și 1380, în Italia?

• a fost declarată sfântă în 1461, de către Papa Pius al II-lea ?

• i-a jurat iubire lui Cristos de la vârsta de 7 ani, menținând acest jurământ chiar și atunci când părinții au încercat să o oblige să se căsătorească și au ținut-o captivă timp de trei ani?

• a fost primită în rândul Ordinului al III-lea Dominican și își începe misiunea de a-i ajuta pe cei nevoiași?

• neștiind să scrie, dictează zeci de scrisori și chiar o carte – Dialog despre Providența Divină, ce l-a determinat pe Papa Paul al VI-lea să o declare pe Sfânta Ecaterina de Siena „Învăţătoare a Bisericii”?

• ultimele ei cuvinte au fost: „Să vă iubiţi cu sinceritate unii pe alţii”?

Alexandra Corina Iacoban

APRILIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

19

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

Rubrică nouă pe site-ul cdpt.ro

Î

ncepând cu această lună punem la dispoziția tinerilor o nouă rubrică pe site-ul cdpt. ro. Această rubrică se va numi „Înțelepciune tinerească” și are ca scop să faciliteze dialogul între tineri și nu numai. Centrul diecezan dorește astfel să ofere posibilitatea tinerilor să dea grai luminii Duhului Sfânt, dacă simt că îi înflăcărează și au ceva constructiv de spus. Lungimea textului nu trebuie să fie nici prea mică, nici prea mare, având în vedere că textele lungi și interminabile, dacă nu au un conținut foarte captivant, sunt ușor abandonate cu mult înainte de final. Toți cei care doresc să ofere gândul lor o pot face scriind pe adresa de e-mail a Centrului (cdptbucuresti@gmail. com). Ne rezervăm dreptul de a selecta articolele, iar autorii sunt rugați să se prezinte în câteva rânduri.

www.cdpt.ro este site-ul oficial al Centrului Diecezan pentru Pastorația Tineretului – București.

Rubricile pe care le oferă în prezent conțin informații despre cele mai recente știri, planul pastoral pentru anul în curs, albume foto, posibilități de voluntariat, informații despre membrii actuali, istoricul Centrului sau răspunsuri la „întrebări frecvente”.

Milano, Italia

mapamond

Armida Barelli, mai aproape de beatificare

Concurs Signis! (online)

Venerabila Armida Barelli a pășit post-mortem spre beatificare. Miracolul petrecut în 1989, atribuit intermedierii sale, a fost recunoscut de Papa Francisc prin decret, la sfârșitul lunii februarie 2021. Armida Barelli a fondat în 1918 Tineretul Catolic Feminin din Milano și a patronat înrădăcinarea mișcării în întreaga Italie. Din activitatea sa alături de tinerele catolice pentru promovarea demnității femeii se distinge efortul pentru acordarea dreptului de vot femeilor în Italia postfascistă.

Signis, asociația mondială catolică pentru comunicare, propune un concurs radiofonic pentru tinerii până în 35 de ani din toată lumea, catolici sau de alte confesiuni. Inițiativa constă în realizarea unui podcast de 1-3 minute, legat de tema din enciclica Papei Francisc Fratelli tutti: „Frați toți în fraternitatea și prietenia socială”. Concursul este deschis până în luna iunie și este o pregătire pentru prima întâlnire radiofonică internațională catolică din februarie 2022, în Sri Lanka. (Flavia Dobre)

20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2021

Activitatea CDPT Din motive organizatorice, cursul de formare programat în perioada 22-25 aprilie 2021 a fost mutat în luna mai. Detalii în numărul următor.

Proiectul „Fii speranță pentru aproapele” continuă!

Detalii pe site (www.cdpt.ro), rubrica Voluntariat.

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Flavia Dobre Alexandra Iacoban Sr. Paula Iosif Deea Lazăr Sr. Gabriela Lungu, FCJ Georgiana Nechita Emanuel Ropotă Foto: cdpt.ro

UNIVERSUL FAMILIEI

POVESTIRI BIBLICE

Prima plagă: apa schimbată în sânge (Ex 7, 14-24)

D

omnul i-a zis lui Moise: ,,Faraon are inima împietrită: nu vrea să lase poporul să plece. Du-te la Faraon dis-de-dimineaţă şi, iată, când va ieşi la apă, să stai înaintea lui pe malul Fluviului! Să iei în mână toiagul care s-a prefăcut în şarpe şi să-i spui: «Aşa vorbeşte Domnul: „Prin aceasta vei cunoaşte că eu sunt Domnul.” Iată, eu voi lovi cu toiagul din mâna mea apele Fluviului şi ele vor deveni sânge! Peştii care sunt în Fluviu vor muri şi se va împuţi Fluviul şi egiptenii nu vor mai putea să bea din apa Fluviului».”

Domnul i-a zis lui Moise: ,,Spune-i lui Aaron: «Ia-ţi toiagul şi întinde-ţi mâna peste

apele Egiptului, peste râurile lor, peste canalele lor, peste bălţile lor şi peste toate rezervoarele lor de apă şi ele se vor preface în sânge! Şi va fi sânge în toată ţara Egiptului, chiar şi în vasele de lemn şi de piatră.»” Moise şi Aaron au făcut aşa cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat toiagul, a lovit apele Fluviului sub ochii lui Faraon şi sub ochii slujitorilor lui şi toată apa Fluviului a devenit sânge. Peştii care erau în Fluviu au murit şi Fluviul s-a împuţit, aşa încât egiptenii nu mai puteau să bea apă din Fluviu.

Era sânge în toată ţara Egiptului.

La fel însă au făcut şi magii Egiptului prin vrăjitoriile lor. Şi s-a împietrit inima lui Faraon şi nu i-a ascultat, precum spusese

Domnul Dumnezeul evreilor m-a trimis la tine, zicând: „Lasă poporul meu să plece ca să-mi slujească în pustiu!”

(Ex 7, 16)

Domnul. Faraon s-a întors şi a intrat în casa lui şi nu a pus la inimă nici aceasta. Toţi egiptenii au săpat în împrejurimile Fluviului pentru apă de băut, căci nu puteau să bea din apa Fluviului.

De colorat:

Pe acest Moise Dumnezeu l-a trimis drept conducător şi eliberator prin îngerul care i-a apărut în tufişul arzând.

(Fap 7, 35)

APRILIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

21

UNIVERSUL FAMILIEI SOCIETATE

Uniți în rugăciune la lumina Paștelui Odată cu începerea anului Familia Amoris Laetitia ne vom opri lunar asupra unor învățături legate de familie. Cuvintele alese în titlu sunt cele care introduc articolele 317-318 din Îndemnul apostolic Amoris Laetitia.

Text: Pr. Fabian Măriuţ

E

vanghelia după Ioan ne descoperă din plin dimensiunea dramatică a vieții din care fac parte suferința, pătimirea, răbdarea, trădarea, infidelitatea, fuga.... Răstignirea poate fi cauzată și de boala soțului, a soției, a copilului... În viața zilnică, chiar fără concursul explicit, cei doi, soțul și soția, se pot răstigni involuntar, pot deveni cauză de suferință unul pentru celălalt. Atenție însă, o astfel de răstignire nu coincide cu ruptura! Chiar atunci când urmele răstignirii sunt adânci și profunde, când par a fi mortale, ceva mai este de făcut. „Iubirea este mai tare decât moartea” (Ct 8,6). În Vinerea Mare, Isus mijlocește iertarea, „Tată, iartă-i căci nu știu ce fac!” (Lc 23,34), se încredințează: „Tată, în mâinile tale încredințez

sufletul meu!” (Lc 23,46). În cursul pregătirii la căsătorie am întrebat un cuplu de logodnici: „Ce veți face dacă într-o zi nu vă veți mai da respect îndeajuns, dacă nu vă veți acorda aceeași atenție?” Răspunsul a fost teribil: „Îmi voi pierde încrederea.” Am adăugat: e dureros, acesta-i narcisism. În fața suferinței te gândești numai la tine. În Duminica Învierii, Cel Înviat le apare apostolilor purtând rănile pătimirii. În lectura spirituală a Părinților Bisericii, rănile sunt tot atâtea porți prin care Domnul lasă să izvorască iubirea sa fără de măsură. Sunt semnul acelei iubiri mai tari decât moartea care arată cât de mult s-a gândit la noi.

Cred că tocmai asta e minunea în viața unei familii: „rana pe care mi-ai provocat-o devine înlăuntrul

„Rugăciunea în familie este un mijloc privilegiat pentru a exprima și a întări credința pascală” (AL, nr. 318). Ce este credința pascală? E unire cu Isus care pătimește, cu Isus cel Înviat.

22

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2021

meu ceva tainic, prin care eu te iubesc, care mă face să mă consum, să-mi dau viața pentru tine.” Un teolog rus, Soloviev, spunea: „Iubirea face ca frumusețea să fie veșnică.”

Desigur, iubirea răstignită și înviată prin harul lui Cristos îl face pe celălalt frumos.

Dăruirea, primirea, iubirea răstignită sunt dimensiuni lăuntrice ale Misterului pascal. Ele sunt conținute în celebrarea euharistică. Liturghia nu se rezumă la momentul celebrării din biserică; ea se prelungește în viața zilnică, în chiar dăruirea de sine a fiecăruia. Din acest motiv cele două numere din Amoris Laetitia leagă masa euharistică de masa din casă, leagă Jertfa Sfintei Liturghii cu jertfirea zilnică de sine a membrilor unei familii.

SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI

Uși deschise către Ierusalimul ceresc Pe 26 iunie 2019, Papa Francisc a ținut cea de-a patra cateheză despre Faptele Apostolilor, vorbind despre viața comunității primare între iubirea față de Dumnezeu și iubirea față de frați.

Text: Iulia Cojocariu

R

usaliile, puternica revărsare a Duhului lui Dumnezeu asupra primei comunități creștine, a avut drept rod faptul că numeroase persoane și-au simțit inima pătrunsă de anunțul plin de bucurie – kerigma – al mântuirii în Cristos și au aderat la El în mod liber, convertindu-se, primind botezul în numele său și primind la rândul lor darul Duhului Sfânt. În jur de 3.000 de persoane au intrat în această fraternitate care este habitatul credincioșilor și fermentul eclezial al lucrării de evanghelizare.

Căldura credinței acestor frați și surori în Cristos face din viața lor cadrul lucrării lui Dumnezeu, care se manifestă prin minuni și semne cu ajutorul apostolilor. Ceea ce este extraordinar devine ordinar, iar viața

cotidiană devine locul manifestării lui Cristos cel viu.

Evanghelistul Luca relatează aceasta arătându-ne Biserica de la Ierusalim ca paradigmă pentru întreaga comunitate creștină, ca icoană a unei fraternități care fascinează și care nu trebuie nici idealizată, nici minimalizată.

Comunitatea credincioșilor îndepărtează individualismul pentru a favoriza părtășia și solidaritatea. În sufletul unui creștin nu este loc pentru egoism: dacă inima ta este egoistă, nu ești creștin, ești un monden, care caută numai propriul interes, propriul profit. Și Luca ne spune că credincioșii sunt împreună (cf. Fap 2, 44).

Harul botezului revelează deci legătura intimă între frații în Cristos

Proximitatea și unitatea sunt stilul credincioșilor: apropiați, preocupați unul pentru altul.

care sunt chemați să împărtășească, să se identifice cu ceilalți și să dea „după cum avea nevoie fiecare” (Fap 2, 45), adică generozitatea, pomana, preocuparea pentru celălalt, vizitele la bolnavi, la cei care sunt în nevoie, care au nevoie de consolare. Și această fraternitate, tocmai pentru că alege calea comuniunii și a atenției față de săraci, această fraternitate care este Biserica poate trăi o viață liturgică adevărată și autentică. Luca mai spune: „Şi în fiecare zi stăruiau împreună în templu, frângeau pâinea în casele lor şi primeau hrana cu bucurie şi cu inimă curată. Îl lăudau pe Dumnezeu şi aveau trecere în faţa întregului popor” (Fap 2, 46-47). În sfârșit, relatarea din Faptele Apostolilor ne amintește că Domnul garantează creșterea comunității (cf.

2, 47): perseverența credincioșilor în legătura sinceră cu Dumnezeu și cu frații lor devine o putere de atracție care cucerește numeroase persoane (cf. Evangelii gaudium, nr. 14), un principiu datorită căruia trăiește comunitatea de credincioși din toate timpurile.

Să-l rugăm pe Duhul Sfânt să facă din comunitățile noastre locuri în care să se primească și să se practice noua viață, operele de solidaritate și de comuniune, locuri unde liturgiile să fie o întâlnire cu Dumnezeu, locuri care devin comuniune cu frații și surorile, locuri care să fie uși deschise către Ierusalimul ceresc.

APRILIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

23

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ – PSALMII

Învierea Domnului învinge răul păcatelor

Îl iubesc pe Domnul, pentru că ascultă / glasul rugăciunii mele. / El îşi pleacă urechea spre mine, / în ziua în care îl chem. / Mă strângeau lanţurile morţii / şi mă cuprindeau spaimele abisului, / mă chinuiau tristeţea şi neliniştea. / Am chemat numele Domnului: / „Doamne, salvează-mi sufletul!”

(Ps 116, 1-4)

Text: Pr. Tarciziu Șerban

N

e sunt vii încă în suflete amintirile pătimirilor lui Isus Cristos pe care le-am celebrat în zilele acestea, iar în urechi ne sună încă cuvintele tulburătoare rostite de El pe Cruce. Am trăit atunci cu toții sentimentul unei mari nedreptăți ce i se făcea acestui Om care, cât timp a trăit pe pământ, nu a săvârșit niciun rău (Lc 23,41). Ne sună în urechi mai ales strigătul-rugăciune: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit... (Ps 22/21,1). Am trăit atunci cu toții sentimentul că până și Dumnezeu l-a uitat, sentiment care ne încearcă și pe noi în momentele noastre grele. Și totuși, autorul Epistolei către evrei avea să spună că Isus a fost ascultat datorită evlaviei Lui (5,7), iar sărbătoarea Învierii Domnului nu face 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2021

decât să confirme că Cel ucis de răutatea oamenilor a înviat cu adevărat.

Cu mult timp în urmă, autorul Psalmului 116 întrezărea o astfel de perspectivă, atunci când scria, în urma unei experiențe dureroase: Îl iubesc pe Domnul, pentru că ascultă glasul rugăciunii mele. El îşi pleacă urechea spre mine, în ziua în care îl chem. Mă strângeau lanţurile morţii şi mă chinuiau tristeţea şi neliniştea. Am chemat numele Domnului: „Doamne, salvează-mi sufletul!”

Domnul este milostiv şi plin de îndurare. El îi ocroteşte pe cei mici: am fost umilit şi el m-a mântuit. El mi-a salvat sufletul de la moarte... Eu mi-am păstrat credinţa chiar şi atunci când spuneam: „Sunt foarte nefericit”...

Ce-i voi da în schimb Domnului pentru tot binele pe care mi l-a făcut? Voi

lua potirul mântuirii şi voi invoca numele Domnului. Voi împlini făgăduinţele făcute Domnului de faţă cu tot poporul său...

Am putea, evident, să citim întreaga dramă trăită de Isus Cristos prin prisma acestei experiențe și am înțelege, cel puțin în parte, că El nu a fost scutit de răutatea lumii, de suferință și de moarte; că încrederea pusă în Dumnezeu l-a eliberat din moarte și l-a readus la viață. Acesta este, în fond, și „itinerarul” învierii și înnoirii noastre, a celor care facem experiența răului nimicitor ce se abate asupra noastră datorită atât păcatelor noastre, cât și răutății oamenilor.

Important e să nu uităm să-i aducem prin viața noastră înnoită „jertfa de laudă și de recunoștință” pe care i-o datorăm.

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Părintele César de Bus

BIOGRAFIE

salvează o tânără în stare foarte gravă

D Fericitul César de Bus Canonizare: de stabilit Beatificare: 27.04.1975* Venerabil: 8.12.1821 Procesul: 18.01.1686 Moartea: 15.04.1607 Nașterea: 03.02.1544

intre numeroasele haruri atribuite mijlocirii Fericitului César de Bus, Congregația pentru Cauzele Sfinților a examinat cazul vindecării din 2016 a unei tinere din Salerno (Italia) al cărei diagnostic medical a fost de „meningită severă de la Acinetobacter Baumannii MDR la un pacient care suferea anterior de hemoragie cerebrală intraparenchimală”. În timp ce tânăra se afla într-o situație gravă din cauza unei hemoragii cerebrale mari, care a avut loc pe 17 octombrie 2016, brusc, pe 9 noiembrie, a fost lovită de meningită bacteriană, care a compromis și mai mult imaginea clinică.

Tânăra a fost încredințată mijlocirii Fericitului César în parohia Santa Maria dei Barbuti, unde lucrează preoți din congregația Doctrinarilor, fondată de César de Bus. Informați de prieteni, preoții au trimis imediat imaginea Fericitului familiei, rudelor și altor cunoștințe, cu rugăciunea de vindecare și una dintre relicvele sale. Au fost organizate privegheri de rugăciune, la care s-au alăturat mulți enoriași. Rudele și prietenii s-au rugat în spital, în camera din fața unității de terapie intensivă.

După trei zile, situația de sănătate s-a îmbunătățit decisiv și, pe 30 noiembrie, tânăra a fost externată din spital complet vindecată de meningită și de hemoragie. Pe 26 mai 2020, Sfântul Părinte Francisc a autorizat Congregația pentru Cauzele Sfinților să promulge decretul despre minune.

ȘTIAȚI CĂ * Pentru beatificarea din 1975 au fost recunoscute două minuni care au avut loc prin mijlocirea Pr. César, cu vindecare instantanee, perfectă și durabilă: a lui Pasquale Savino, care suferea de sindrom pulmonar acut, combinat cu insuficiență cardio-respiratorie, și a Mariei Bianco, care suferea de cancer tiroidian galopant.

Cele două minuni au avut loc în Ascoli Satriano și, respectiv, în San Damiano d’Asti, ambele în Italia.

Un ofițer care devine preot și apostol al catehismului, fondator al Congregației Părinților Seculari ai Doctrinei Creștine (doctrinarii)

A

l șaptelea din cei treisprezece copii ai unei familii nobiliare originare din Como (Bussi), a început inițial o carieră militară, participând la războaiele religioase împotriva hughenoților. După moartea unui frate, canonic al capitlului catedralei din Salonde-Provence, a început să se dedice studiului teologiei și al filozofiei. În 1582 a fost hirotonit preot.

Preot zelos și activ în lucrări de caritate în comunitatea L’Isle-sur-la-Sorgue, în 1592, împreună cu un văr (G.B. Romillon), a înființat o congregație de preoți seculari dedicată predării doctrinei creștine (les Doctrinaires), care a fost aprobată de Papa Clement al VIII-lea în 1597.

A murit în faimă de sfințenie, în ziua de Paște, la Avignon și este actualmente înmormântat în biserica Santa Maria din Monticelli din Roma.

APRILIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

25

SPIRITUALITATE BISERICA MISIONARĂ

Jeanne Bigard (1859-1934)

Jeanne Bigard (1859-1934) Text: Pr. Ștefan Lenghen

Ca să mergeţi pe urmele lui (1Pt 2,21)

J

eanne Bigard, fondatoarea Operei Misionare Pontificale a Sfântului Apostol Petru, s-a născut pe data de 8 decembrie 1859, în Coutances, un orășel din Normandia de Jos, Franța. Datorită sănătății sale fragile, Jeanne și-a petrecut anii de școală în casa familiei din Caen, orașul în care tatăl ei se mutase pentru muncă. Împreună cu mama sa, Stéphanie Cottin, cu care micuța avea o legătură foarte strânsă, au început să sprijine misiunile, prin ajutorul pe care îl acordau „Societății Apostolice”, fondată în 1835 de Marie Du Chesne. Această societate avea ca scop principal ambalarea obiectelor de cult și a echipamentului personal pentru misionari. Datorită acestor activități de caritate, are ocazia 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2021

să corespondeze direct cu misionarii din lumea întreagă și astfel dezvoltă un profund interes pentru activitățile pe care le desfășoară slujitorii Evangheliei. Jeanne se va dedica pregătirii a ceea ce este necesar pentru slujirea preoțească și va trimite cele necesare pentru buna desfășurare a vestirii Evangheliei.

Din corespondența purtată cu misionarii, realizează necesitatea urgentă ca Bisericile din zonele de misiune să aibă propriul cler și faptul că activitatea misionară nu era cunoscută majorității oamenilor.

Misionarii cu care familia Bigard a avut întâlniri de întrajutorare au fost Părinții Societății Misiunilor Străine din Paris (MEP), care sprijineau misiunile din Manciuria, Coreea și Japonia.

Primul misionar susținut a fost Pr. Aimé Villion, misionar în Kyoto, Japonia, care a fost liantul ce a dus la construirea bisericii Sfântului Francisc Xavier din Kyoto. Mons.

Cousin, vicar apostolic în Nagasaki, cere ajutorul familiei micuței Jeanne pentru înființarea și susținerea seminariilor din ținuturile de primă evanghelizare. Datorită acestei cerințe Jeanne are convingerea că vocea lui Dumnezeu îi cerea un angajament activ și spiritual de îndeplinit. După moartea tatălui ei, Jeanne vinde toate bunurile acestuia pentru a susține misiunile. Se retrage cu mama sa într-un mic apartament cu două camere, dedicându-se rugăciunii și strângerii de fonduri pentru construirea seminarului japonez. În 1894, Jeanne a publicat primul său „Manifest” adresat tuturor creștinilor pentru a încuraja susținerea misiunilor catolice. În ciuda timidității și a fragilității sănătății sale precare, va călători prin toate diecezele Franței și în străinătate, să prezinte „Opera Misionară a Sfântului Apostol Petru”. Pentru Jeanne împlinirea scopurilor acestei opere a fost dorința ei cea mai mare, un vis ce stă în puterea noastră să continue.

(Va urma)

Preot misionar

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc)

Astăzi:

Violet Susman (1892-1950)

Vladimir Ghika în Japonia

Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

N

umeroase articole au apărut recent în presa franceză cu privire la venerabila Marthe Robin. Nu am găsit în Arhiva noastră vreo urmă că Vladimir Ghika ar fi întâlnit-o vreodată. În schimb, paralele foarte interesante pot fi făcute între aceasta din urmă și Violet Susman, pe care Mons.

Ghika, dimpotrivă, a cunoscut-o bine.

Amândouă sunt mistice care ajung într-o zi să fie imobilizate la pat de o boală gravă. Atrag în jurul lor un grup de credincioși care se lărgește cu timpul. Amândouă afirmă că au un dar de clarviziune. Așa se face că Violet Susman îi va spune lui Vladimir Ghika fraza bine-cunoscută: „O singură liturghie celebrată de dumneavoastră va face infinit mai mult pentru binele sufletelor decât tot binele pe care l-ați putea face prin acțiunea dumneavoastră rămânând în lume!”1 Originea celor două femei este foarte diferită, dar ceea ce poate le apropie este poziția lor marginală în sânul societății catolice: Marthe Robin este fiică de țărani săraci, în timp ce Violet Susman este, desigur, ieșită din buna societate, dar de origine evreiască și sud-africană, de la marginile Imperiului Britanic deci.

Convertită la catolicism, aceasta din

urmă a sfârșit prin a locui într-o cameră mică, la Paris, înconjurată de un grup format cu precădere din studenți catolici japonezi... Vladimir Ghika este impresionat de răspunsurile simple și profunde pe care le dă la întrebările lui. Ca și Marthe Robin, visează „cămine cu o viață creștină intensă”2. Astfel Vladimir Ghika elaborează cu ea ideea sa despre o fraternitate numită Sfântul Ioan.

Totuși, nu sunt pe de-a-ntregul de acord asupra numelui și a rolului acestei fraternități. O neînțelegere se dezvoltă puțin câte puțin. Mai ales că într-o bună zi Vladimir Ghika se duce la Violet și găsește cuibul gol. Află că tânăra fată, vindecată în mod miraculos de morbul lui Pott cu câtva timp înainte, a plecat la Roma cu doctorul său japonez, Vincent Totsuka. Cum a putut să meargă după ce a rămas atâția ani imobilizată la pat? Minune? Îndrumătorul spiritual al Marthei Robin, Părintele Georges Finet, a trebuit să-și pună același gen de întrebări când a găsit-o moartă la piciorul patului, cu papuci uzați în picioare.

Aceasta nu l-a împiedicat să dezvolte opera Căminelor de Caritate fondată de protejata sa, tot așa cum doctorul Totsuka, devenit preot, realizează în Japonia ideea pe care și-o face despre

Sora Mary-Agnes (Violet Susman)

Fraternitatea Sfântul Ioan, operă care va prospera și care există și astăzi, ajutat în aceasta de rugăciunile lui Violet Susman, care a rămas alături de el și a devenit călugăriță cu numele de Sora Mary-Agnes. Înainte de a se revedea în Japonia în 1933, Vladimir Ghika îi scrie: „Nici timpul, nici spațiul, nici mizeriile acestei vieți, nici chiar imperfecțiunile noastre nu pot despărți sufletele noastre pe care Cel Atotputernic le-a voit unite în adâncul inimii lui Isus.”

După cea de-a doua vizită a lui Vladimir Ghika în Japonia, în 1937, în ultima sa scrisoare, Violet îi scrie la rândul ei: „Rămân aceeași. Sufletul meu este în pace în profunzime, la suprafață furtuna este furioasă uneori, dar încerc să vă urmez sfatul și să trăiesc în Dumnezeu. Rugați-vă ca să fiu ceea ce Isus așteaptă de la mine, umilă și detașată de mine însămi, în așa fel încât El singur să domnească în mine, și să fiu una cu El.”

1 Yvonne Estienne, O flacără în vitraliu.

2 Journal de Raïssa, 15 ianuarie 1923, p. 127.

APRILIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

27

SCRISOARE PASTORALĂ PENTRU ÎNVIEREA DOMNULUI 2021

28

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2021

PASTORALĂ

Preaiubitului şi credinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhidieceza de București, Cristos a înviat! Adevărat a înviat! Aleluia!

Î

n Mesajul său din anul trecut, Urbi et Orbi, din ziua de Paște, Papa Francisc, în plină pandemie şi cu un Paște celebrat în biserici fără credincioși, spunea: „Astăzi răsună în toată lumea vestirea Bisericii: «Isus Cristos a înviat!» – «Adevărat a înviat!»”

Ca o flacără nouă, această veste bună s-a aprins noaptea: în noaptea unei lumi în luptă deja cu provocări epocale şi acum oprimată de pandemie, care pune la grea încercare marea noastră familie umană. În această noapte a răsunat glasul Bisericii: «Cristos, speranța mea, a înviat!»

(Secvenţa pascală).

Este o altă «contaminare», care se transmite de la inimă la inimă – pentru că fiecare inimă umană așteaptă această veste bună. Este contaminarea speranței: «Cristos, speranța mea, a înviat!» Nu este vorba de o formulă magică, ce face să dispară problemele. Nu, învierea lui Cristos nu este acest lucru. Este în schimb victoria iubirii asupra rădăcinii răului, o victorie care nu «trece peste» suferință şi moarte, ci le străbate deschizând un drum în abis, transformând răul în bine: marcă exclusivă a puterii lui Dumnezeu.

Cel Înviat este Cel Răstignit, nu un altul. În trupul său glorios poartă rănile de neșters: răni devenite locuri de speranță. Spre el ne îndreptăm privirea noastră pentru ca să vindece rănile omenirii chinuite. (…)

Pentru mulți este un Paște de singurătate, trăit în mijlocul doliului şi al atâtor greutăți pe care pandemia le provoacă, de la suferințele fizice la problemele economice.”

La un an de zile, sărbătorim din nou Învierea Domnului, şi dacă nu este sub semnul total al fricii, care a cuprins omenirea anul trecut, vom avea parte de un Paște cu unele restricții, impuse de starea de alertă, care ne vor face nostalgici după celebrările solemne de altădată.

Pentru că nu vom putea „da drumul” la toate manifestările exterioare de bucurie… Însă pentru noi creștinii, mesajul central şi esențial al Paștelui rămâne neschimbat şi, indiferent de restricțiile de care vom avea parte, va răsuna aceeași veste: „Cristos a înviat! Adevărat a înviat!”

Aceasta este vestea care a schimbat direcția istoriei umane, aceasta este vestea care face şi astăzi diferența între ceea ce a fost înainte şi ceea ce a fost după Învierea lui Isus. Aceasta este vestea care poate alimenta speranța fiecărui om. Și a noastră.

Aceasta este vestea pe care vreau să o reînnoiesc tuturor în numele Bisericii şi de a o face să răsune în inimile dumneavoastră, precum şi în toate comunitățile Arhidiecezei noastre.

Aceasta este și vestea pe care v-o încredințez, ca să o să puteți

comunica tuturor în zilele Paștelui, în casele dumneavoastră şi tuturor oamenilor de bunăvoință: Domnul a înviat, El a înviat cu adevărat! „Nu vă temeți! Știu că-l căutați pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat după cum a zis. Veniți şi vedeți locul unde a zăcut. Mergeți în grabă şi spuneți discipolilor lui: «A înviat din morți»” (Mt 28, 5-7).

Cu aceste cuvinte, Îngerul Domnului liniștește femeile care au mers să viziteze mormântul în care a fost așezat trupul lui Isus. Aceste cuvinte ne liniștesc și pe noi astăzi.

Singurele cuvinte care, dacă sunt acceptate, luminează calea incertă și întunecată a acestui moment pe care îl traversăm de un an de zile din cauza pandemiei de coronavirus.

Deși timpul pe care îl traversăm este încă dominat de nesiguranță, oboseală și frică, deși preocuparea față de sănătatea noastră pare să nu ne dea răgaz, Învierea Domnului – Paștele Domnului – ne amintește că moartea nu este ultimul cuvânt, că speranța nu poate muri; Viața nu poate fi învinsă de moarte! Aceasta este tocmai puterea și frumusețea mesajului de Paște! Pentru că „moartea şi viața s-au înfruntat în mod minunat. Stăpânul vieții a murit, dar acum este viu şi domnește” (Secvenţa pascală).

Cristos a înviat! Acesta este mesajul central, decisiv și fundamental pe care Biserica este chemată APRILIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

29

PASTORALĂ

să-l aducă fraților săi: pentru că „dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră şi zadarnică este credința voastră” (1Cor 15,14).

Aceasta este singura veste care merită să fie ascultată pentru a trăi viața din plin, pentru a spera cu siguranță, pentru a iubi cu adevărat.

Aceasta este singura „Veste bună” care generează atâtea „vești bune”: acea veste că „El nu este aici, a înviat și merge înaintea ta în Galileea” şi care poate genera în toţi bucurie şi speranță!

„Haec est dies quam fecit Dominus, exultemus et laetemur in ea!”

Liturgia pascală cântă şi repetă cu bucurie în Timpul pascal acest verset al psalmistului: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (Ps 117, 24).

Mi se pare deosebit de frumos şi emoționant acest strigăt de bucurie pe care îl lansează Biserica în Noaptea sfântă a Paştelui şi care se va întinde pe întreaga perioadă a Timpului pascal! Ca şi cum ar voi să ne spună că numai El, Domnul, putea construi o asemenea zi, şi nu numai, dar că este unica zi adevărată: toate celelalte zile sunt adevărate, au o consistență a lor, numai dacă se împărtășesc din această zi.

Paștele este cu adevărat ziua cea mai lungă, dar şi cea mai mare şi cea mai luminoasă dintre toate zilele istoriei.

Dacă am fi întrebați care zi este cea mai importantă dintre toate zilele, răspunsul cel mai exact ar trebui să fie în mod necesar: astăzi, „această zi pe care a făcut-o Domnul!”

30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2021

Paștele este cea mai lungă zi din calendar, pentru că îmbrățișează toate zilele şi toate veacurile veacurilor!

Paștele este ziua cea mai mare, pentru că înregistrează cea mai puternică explozie de viață care poate exista! Dacă creația a fost trecerea de la „a nu fi” la „a fi”, învierea marchează trecerea de la moarte la viață, de la „a nu mai fi” la „a fi pentru totdeauna”.

Paștele este ziua cea mai fericită, pentru că nu a fost făcută de mână de om: este ziua făcută de Domnul, pentru a face sărbătoare Fiului său şi pentru a face sărbătoare nouă tuturor fiilor săi!

Paștele este ziua cea mai „norocoasă”, pentru că drumul nostru a realizat marea inversare de direcție: de acum înainte, orice altă zi care se va adăuga la cartea noastră de identitate nu este o altă zi de viață în minus, dar o zi în plus, care ne apropie de scopul „sabatului fără de apus”.

Sfântul Augustin a scris că Paștele nu se celebrează ca un aniversar, dar ca un mister: misterul este „ziua vieții noi”, a vieții victorioase asupra morții, ziua care inaugurează viața fără de sfârșit! Zilele noastre fără mesajul Paștelui sunt lipsite de sens, ar fi numai o aparență de zi şi o iluzie. Învierea lui Cristos este temelia pe care se bazează măreția omului, a oricărei persoane. Sfântul Grigore Nazianzenul are în această privință cuvinte minunate: „Să aprindem o lumină în această zi de sărbătoare. Să ne îmbrățișăm unii pe alţii (…) Ieri eram răstignit cu Cristos, astăzi sunt glorificat împreună cu el; ieri muream cu el, astăzi suntem amândoi însuflețiți; ieri eram înmormântați împreună cu Cristos, astăzi eu şi el înviem.” Şi mai departe, voind să explice aceste cuvinte, el afirmă: „Să

restituim imaginii (omul – imaginea lui Dumnezeu) ceea ce i se cuvine, să recunoaștem demnitatea care ne este înscrisă în ființa noastră, să dăm cinste arhetipului (modelului), să ne străduim să înțelegem importanța misterului şi să-l înțelegem în numele acelui Cristos care a murit şi a înviat” (Despre Paște, 1,4-5).

„Regina caeli, laetare, alleluia”! – Bucură-te, Regină a cerului, Aleluia!

Nu o putem uita pe Sfânta Fecioară: ea a stat lângă Crucea Fiului Răstignit, dar Ea s-a bucurat cu siguranță de revederea Fiului Înviat: „Bucură-te, Regină a cerului!

Aleluia!”

Frumoasa și străvechea antifonă, pe care o vom recita pe parcursul Timpului pascal, în întregime intercalată cu un „aleluia” de bucurie, ne transpune foarte bine bucuria Maicii Domnului pentru Învierea Fiului ei divin și, împreună cu ea și în ea, bucuria Bisericii și a noastră a tuturor.

Evangheliile nu ne vorbesc despre o apariție specială a lui Isus înviat Mamei sale: acest mister inefabil al bucuriei rămâne sub vălul unei tăceri mistice. Cu toate acestea, este sigur că ea, prima răscumpărată, aşa cum a fost într-un mod special aproape de Crucea Fiului său (In 19,25), la fel a avut parte de o bucurie privilegiată a Celui Înviat, de așa natură încât să provoace o bucurie foarte intensă, unică printre cele ale tuturor celorlalte creaturi răscumpărate de Sângele lui Cristos. Maria ne este călăuză în cunoașterea tainelor Domnului: și așa cum în ea și cu ea înțelegem semnificația Crucii, tot așa în ea și cu ea ajungem să înțelegem sensul Învierii, gustând bucuria care emană din ea.

PASTORALĂ

De fapt, Maria, dintre toate creaturile, a crezut încă de la început în tot ceea ce Cuvântul, care s-a întrupat în ea, a săvârșit în lume, pentru mântuirea lumii. Într-o ascensiune de exaltare întemeiată pe credință, bucuria ei a trecut de la cea din „Magnificat”, o bucurie plină de speranță, la cea foarte curată, fără nicio umbră de declin, pentru victoria Fiului ei asupra păcatului şi a morții, „bucuria Învierii”!

Preasfânta Fecioară Maria „a cooperat într-un mod cu totul deosebit la opera Mântuitorului, prin ascultare, credință, speranță și iubire aprinsă, pentru a reda sufletelor viața supranaturală” (Lumen Gentium, 61). Și acum, „în iubirea ei maternă, are grijă de frații Fiului său care sunt încă pe cale și amenințați de primejdii și strâmtorări, până ce vor fi duși în patria fericită” (Ibid., 62).

Biserica ne învață să o invocăm pe Maria drept „pricina bucuriei noastre” (causa nostrae laetitiae).

Să ne rugăm în Timpul pascal, ritmând zilele cu „Laetare”, „Bucurăte, Regină a cerului”, intercalate de repetatele „aleluia”. Cu Maria şi în Maria vrem să descoperim mai mult şi să gustăm bucuria Învierii.

Până la sărbătoarea Rusaliilor, Maria a fost împreună cu apostolii în Cenacol, în așteptarea coborârii Duhului Sfânt. Ea, care a participat la Paștele Fiului ei, în bucuria Învierii sale, şi ca Femeia cea nouă, care a trăit Misterul pascal ca nimeni altul lângă Omul nou Cristos, ea este imagine şi model al Bisericii în rugăciune comună, în așteptarea Rusaliilor. Astfel Timpul pascal devine şi un timp special al Mariei.

Fecioara Maria, Mama lui Isus cel înviat, exemplu al Bisericii și model al speranței, să ne învețe calea fidelității pentru a împărtăși ca ea gloria învierii.

Cucernici părinți preoți, dragi persoane consacrate, iubiți frați şi surori în Cristos, La sărbătoarea Paștelui Dumnezeu reînnoiește Legământul de iubire cu noi în Învierea Fiului său, cerându-ne să mergem pe calea indicată de El, o cale ce duce la acea viață care este mai puternică decât moartea.

Dorim cu toții să ne întâlnim la această sărbătoare a Paștelui cu sufletele reînnoite, pentru a fi capabili să devenim martori plini de bucurie ai vieții celei noi, care este darul lui Isus Răstignit şi Înviat!

Vă rog să-mi permiteți să intru în casele dumneavoastră şi să vă spun împreună cu Preasfințitul Episcop auxiliar Cornel şi Înalt Preasfințitul Arhiepiscop emerit Ioan: Pace vouă!

Sărbători fericite tuturor!

Sărbători fericite şi binecuvântate tuturor comunităților şi caselor călugăreşti!

Pace și speranță tuturor familiilor!

Speranță și bucurie pentru toţi tinerii și copiii!

Bucurie și speranţă pentru cei care sunt încercați de durere, pentru cei care se simt marginalizați sau abandonați și pentru cei din spitale sau cei care se află pe patul de suferință, în spatele gratiilor din închisori sau sunt singuri în casele lor!

Pace și binecuvântare tuturor celor care și-au pus speranța în Cristos și participă activ la viața Bisericii!

Binecuvântarea mea pascală să vă aducă tuturor un zâmbet pe buze, bucurie şi speranță în inimi!

Tuturor vă doresc Sărbători fericite! Cristos a înviat! Aleluia!

Cu binecuvântarea mea arhierească şi de păstor, Solemnitatea Învierii Domnului, 4 aprilie 2021

† Aurel Percă Arhiepiscop Mitropolit de București APRILIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

31

CULTURĂ CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

Un an de la lansarea ORA CAtOLICĂ Timp pentru sufletul tău, timp împreună, timp pentru Dumnezeu!

Un proiect realizat de Signis România, beneficiind de generoasa dăruire a multor realizatori, colaboratori și tehnicieni.

P

rima ediţie specială de lansare este încă vizibilă online: ORA CAtOLICĂ cu voi #acasă – și este datată 28 martie 2020. Papa se rugase în Piața Sfântul Petru, cu o seară înainte, în ploaie. Arhiepiscopul Aurel Percă spunea atunci că ploaia aceea era simbol al lacrimilor milioanelor de persoane ținute de virus departe. Proiectul nostru își propunea să șteargă aceste lacrimi și să ne încurajeze în trăirea credinței. La început chiar era vorba despre o oră, o oră catolică, înainte de Sfânta Liturghie de la ora 17. În fiecare zi, de la ora 16 la 17, am propus pe Facebook Signis România și pe canalul YouTube Catedrala online câte o emisiune, după cum urmează: Read Only cu Pr. Marius Taloș SJ și Viviana Dimcev; Oameni și vorbe de duh cu Pr. Dan Suciu, Pr. Marius Taloş și Sr. Marzena Maj din sezonul al doilea; Share Location cu Pr. Francisc Ungureanu; Înapoi la oile noastre cu Claudia Stan; Purtător de Cuvânt cu Pr. Francisc Doboş; Zis și… făcut! cu Pr. Francisc Ungureanu, pornind de la materialele video propuse de Radu Capan; Cultura sub tensiune cu Anca Berlogea-Boariu și Pr. Lucian Dîncă.

Apoi sigur că au crescut și exigențele și oferta realizatorilor.

Unele emisiuni au suferit modificări de structură sau de realizatori.

Altele s-au reinventat. Pentru a avea 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2021

o idee despre mărimea proiectului, care a ajuns să aibă trei emisiuni pe zi, la 10:00, la 16:00 și la 20:00, iată lista în ordine alfabetică a emisiunilor care au urmat celor șapte inițiale: Accelerează-ți succesul! cu Viviana Dimcev; Ars longa vita brevis cu Isabela Ursache și, de cele mai multe ori, cu Tereza Sinigalia; Biblia: despre Cartea Vieții cu Sr. Cristina Mareș; Ca toți să fie una cu Marta Andro; Chemins cu Denis Cheyrouze (emisiune în limba franceză); Cine nu are bătrâni… cu Pr. Lucian Dîncă; Clubul Zileos cu Ştefana Goţia şi Dominic Chivari; Confesional cu Claudia Stan; DOCAT cu Pr. Emil Moraru; Evanghelia de duminică cu Pr. Iosif Tiba și Pr. Andrei Dumitrescu; Exultate, jubilate cu Claudia Robu; Familie: trup şi suflet cu Iulia Codreanu; Fereastră spre noi cu Sr. Gabriela Lungu FCJ; Filmikon cu Ileana Bîrsan; Heart to Heart cu Sister Mary Murphy FCJ (emisiune în limba engleză); Ia şi citeşte! cu Liana Gehl, Mihaela Voicu şi Pr. Andrei Dumitrescu; În misiune cu Simona Banu; Jocuri de cuvinte cu Ștefan Colceriu; La izvoarele credinței cu Pr. Lucian Dîncă; Liberi în Cristos cu Adriana Eisenberg; Liturghia redescoperită cu Roxana Moisă, Pr. Daniel Iacobuț și Pr. Alexandru Cobzaru; Liturghia redescoperită în ritul bizantin cu Alexis Dimcev și Pr. Emil Gîrboan; Ora catolică a copiilor cu Cristina

Farcaş şi Pr. Valeriu Acatrinei; Ora catolică a tinerilor cu Theodora Bratu şi Alex Cireşă; Pe drum, pe cale cu Pr. Javier Quesada, Pr. Alexandru Abadi şi Gabriela Greu, plecând de la filmele realizate de Raimond Manu; Pe urmele Mariei cu Andra Cosmovici; Rețeaua de rugăciune cu Sr. Marzena Maj; Scara umilinței cu Daniel Pușcașu; Semafor cu Pr. Marius Taloş SJ, o colaborare cu Şcoala@Iezuiţi; Test de credință cu Claudia Stan și Pr. Iulian Budău SJ; Zis și făcut (adolescenți) cu Pr. Marius Martin și Sr. Tereza Neculăeș; La toate acestea, în continuarea Rețelei de rugăciune, a fost inclusă și Sfânta Liturghie de joi (la început la ora 10 și apoi la ora 9) pentru realizatorii și urmăritorii emisiunilor ORA CAtOLICĂ și pentru intențiile lor.

Mulțumim ideatorilor proiectului și fiecărui realizator și colaborator, ca și regiei susținute de Maria Pușcașu și Tony Stoian. Domnul să le răsplătească truda și să-i inspire mai departe să facă emisiuni bune.

Mulțumim și celor care ne urmăresc emisiunile și astfel ne încurajează să continuăm. OAMDG. Pr. Francisc Ungureanu Președinte Signis România

CULTURĂ FILE DE ISTORIE CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

Dominicanii la Câmpulung Muscel Crâmpeie din istoria unui „cloașter” îngropat în uitare...

Text: Mons. Ieronim Iacob

Î

n anul 1211 cavalerii teutoni s-au stabilit în Țara Bârsei, cu învoirea regelui maghiar Andrei al II-lea, pentru întărirea granițelor estice ale regatului. În următorii 14 ani, până la expulzarea lor, teutonii au pus bazele unei civilizații de tip occidental (catolic german), construind fortificații (cetăți), biserici și opere sociale.

Două dintre bisericile vremii au fost ridicate la Câmpulung Muscel, una de către teutoni, închinată Maicii Domnului – „cel dintâi Sfânt lăcaș de zid din toată românimea”, după Nicolae Iorga – și alta de către comunitatea săsească, în cinstea Sfântului Apostol Iacob, actuala biserică romano-catolică, după multiplele prefaceri suferite. În secolul al XIV-lea, când Câmpulungul a devenit prima capitală a Valahiei, sub Basarab Întemeietorul, viața spirituală a cetății era polarizată de prezența celor două mari ordine călugărești catolice, dominicanii și franciscanii.

Fosta biserică a teutonilor, închinată Maicii Domnului, a fost refăcută de către dominicani și dedicată Sfintei Elisabeta, patroana leproșilor.

Rezidirea a fost sprijinită de Nicolae Alexandru Basarab și de soția sa catolică, Doamna Clara. În jurul bisericii s-au construit chiliile mănăstirești și cel dintâi spital-leprozerie din țară.

De asemenea, în secolul al XIV-lea exista la Câmpulung și o școală latină organizată pe lângă biserica

catolică din localitate (N. Iorga, Istoria învățământului românesc, București, 1928). Mănăstirea dominicană a devenit în același timp și un loc de „popas” al pelerinilor medievali. În 1385 s-au oprit la Câmpulung pelerinii germani Peter von Sparnau și Ulrich von Tenstädt, în drumul lor dinspre Țara Sfântă spre Ungaria. „Cloașterul” dominican (de la germanul kloster = mănăstire) s-a ruinat, probabil la marele cutremur din anul 1628, fiind dărâmat în 1646. Pietrăria mănăstirii a fost folosită la refacerea turnului clopotniță al mănăstirii ortodoxe Negru Vodă – și acesta distrus de cutremur! – şi la fundațiile unor case din zonă.

Ancadramente și pietre sculptate din zidurile vechii mănăstiri dominicane au fost încastrate în zidurile unor biserici ortodoxe din oraș.

Opera dominicană la Câmpulung Muscel pare să fi încetat înainte de Reforma protestantă.

După hiatusul luteran (c. 1560 – c. 1640), odată cu revenirea catolicilor la cârma cetății, barații (călugării franciscani de la Sfântul Iacob) au revendicat proprietățile catolice din oraș, pe care puseseră stăpânire călugării ortodocși, printre acestea fiind și locul fostei mănăstiri dominicane. În 1656 are loc procesul între barați și egumenul Mănăstirii Negru Vodă, pentru locul cloașterului. Într-un document din 20 mai 1656, Gherghina, judele, împreună cu pârgarii și „cu toți bătrânii orașului din

Turnul Mănăstirii Negru Vodă din Câmpulung (foto sus) pe care se distinge un basorelief din piatră, un animal (cerb?!) aflat inițial în zidirea „cloașterului” dominican din localitate.

sus și din jos” au adeverit că locul „fost-au al baraților, de moșie, din descălicatul orașului”. Documentul mai menționează că fosta biserica fusese ridicată de „Doamna Marghita a răposatului Negrului Voievod, care a fost catolică [...] și că mulți bolnavi s-au tămăduit venind la această biserică”. Domnul Constantin Șerban îi întărește franciscanului Grigorie de la „Bărăție” proprietatea asupra locului.

Din păcate, nepăsarea autorităților, unită – poate! – și cu o doză de interes meschin, a dus la pierderea memoriei locului unde a dăinuit mai bine de trei secole „cloașterul” dominican de la Câmpulung.

APRILIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

33

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

carte

Fabule, de Natalie Portman, trad. Domnica Drumea, colecția Panda, Ed. Pandora, 2020, 64 p. Sunt repovestite trei fabule celebre: „Iepurele și țestoasa”, „Cei trei purceluși” și „Șoricelul de la țară și șoricelul de la oraș”.

carte

Crinul cu parfum de sfinţenie. Viaţa sfântului Ludovic, regele Franţei, Pr. dr.

Petru Ciobanu, colecţia „Vieţile sfinţilor”, Ed. Sapientia, Iași, 2021, format 14x20 cm, 395 p. Cartea conține la sfârșit câteva rugăciuni în cinstea Sfântului Ludovic sau care îi aparţin.

Expoziție

„Chipuri de femei pe mărci poștale românești din Colecția Filatelică a României” este o expoziție virtuală cu chipuri de femei care apar pe timbrele puse în circulație de-a lungul timpului. Muzeul Național Filatelic, sub cupola Muzeului Național de Istorie a României.

34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2021

Sfântul Francisc, frate al tuturor şi a toate.

Profil uman şi spiritual

Editura Sapientia, Iaşi 2021

A

utorul acestei lucrări, Arhiepiscopul Francesco Gioia, este el însuşi unul din cei care, de-a lungul timpului, au ales să urmeze calea de viaţă şi consacrare propusă de „Sărăcuţul din Assisi”. Născut în 1938, hirotonit preot capucin la 29 iunie 1965, a fost numit în 1990 de către Sfântul Ioan Paul al II-lea Arhiepiscop de Camerino-San Severino Marche (Italia). În 1996 a fost numit secretar al Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor şi a Itineranţilor, iar din 2001 până în 2013 a fost delegat pontifical pentru Bazilica Antoniană din Padova.

Actualmente este arhiepiscop emerit şi cercetător al spiritualităţii franciscane. Lucrarea sa, bine documentată şi bazată pe o cercetare riguroasă, apare în limba română prin traducerea lui Iulian Ghiurca.

Potrivit Mons. Felice Accrocca (Arhiepiscop de Benevento), din

Format: 14x20 cm, 255 de pagini

seriozitatea acestei cercetări „derivă şi marea utilitate a acestei cărţi, care pune la dispoziţia unui cerc vast de cititori o masă enormă de informaţii. Chiar şi publicul nespecialist intră imediat în contact direct cu sursele, percepându-le caracterul nemijlocit, intensitatea şi puterea expresivă, ajutat astfel să transpună şi mesajul: cititorul va putea aşadar nu doar să avanseze în cunoaşterea Sfântului din Assisi, ci să pătrundă mai profund în experienţa sa spirituală şi să-i asimileze, poate, idealul şi convingerile”.

Pr. Andrei Dumitrescu

e-theatrum https://e-theatrum.com este o platformă digitală de teatru online pe care pot fi vizionate și ascultate spectacole de teatru și povești pentru copii și pentru oameni mari. Printre piesele de teatru se află: „Take, Ianke și Cadîr”, „Fotograful Unirii”, „Peter Pan”, „Aventurile lui Apolodor” etc. Sunt, de asemenea, povești pentru copii citite de actorii Victor Rebengiuc, Rodica Popescu-Bitănescu și alții.

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Învierea lui Cristos Text: Pr. Andrei Dumitrescu

„Î Învierea lui Cristos (1700) de Noël Coypel Tablou în ulei pe pânză.

Dimensiune: 255 cm x 349 cm Tabloul se află în Musée des BeauxArts din Rouen (Franţa).

nvierea lui Cristos”, una dintre cele mai cunoscute lucrări ale pictorului francez Noël Coypel, de la începutul secolul al XVIII-lea, descrie glorioasa victorie a Domnului asupra păcatului; biruinţa sa asupra morții, care confirmă în mod deplin împlinirea Scripturilor în persoana lui Cristos.

Deși Coypel pare să se inspire puternic din relatarea Evangheliei după Sfântul Matei, el își asumă anumite libertăți creative pentru a prezenta o viziune a Învierii cu totul specială, după gândirea sa. Domnul înalţă triumfător un steag alb, cu o cruce roșie în centru, care arată tuturor personajelor implicate în acest eveniment că este cu adevărat Dominus – Biruitorul în lupta pentru răscumpărarea neamului omenesc. Este interesant că, deși se pare că Cristos este în mod clar menit să fie punctul central al acestei picturi, îngerul atrage mai mult privirea. Spre deosebire de Isus, îngerul nu pare complet învăluit în lumină, dar el stă rezemat pe o stâncă, cu o postură impunătoare.

De fapt, îngerul este la fel cu cel descris de evanghelist: „Şi, iată, a fost un cutremur mare! Îngerul Domnului a coborât din cer, s-a apropiat şi a rostogolit piatra, apoi s-a aşezat pe ea. Înfăţişarea lui era ca fulgerul, iar haina lui era albă ca zăpada” (Mt 28,2-3). Alegerea simbolică a albului sugerează puritate, inocență și, desigur, sfințenie: tot ceea ce ar trebui să reprezinte un

înger al lui Dumnezeu. Brațul drept al îngerului se extinde spre exterior, în timp ce stânga lui se îndreaptă spre Isus, astfel încât pare să anunțe atât învierea lui Cristos, cât și să consolideze convingerea că Isus este, de fapt, deasupra îngerului şi a întregii creaţii. Privirea sa senină se îndreaptă spre două femei pe partea dreaptă, care au venit să viziteze mormântul lui Isus (cf. Mt 27,56). Cu ochii și gurile larg deschise în detaliu perfect, femeile se uită la Domnul lor înviat, mai curând îl contemplă. Artistul surprinde impecabil uimirea lor, amestecată cu un anumit grad de șoc și confuzie. Deși s-ar fi putut înțelege că le-a fost frică (cei înspăimântaţi aici sunt soldaţii, reprezentaţi în obscur, care nu înţeleg ceea ce se întâmplă), Coypel le reprezintă mai degrabă liniștite decât îngrozite, în prezența îngerului scăldat în lumina răspândită de Isus.

Noël Coypel

artist în fruntea Academiei Franceze din Roma

N

oël Coypel (1628-1707) s-a născut la Paris. A pictat câteva lucrări pentru Palatul Louvre şi Catedrala Notre-Dame din Paris, apoi, în 1672, a devenit director al Academiei Franceze din Roma, un institut cultural francez localizat în Vila Medici, aflată în grădinile Vilei Borghese din acest oraş.

Noël Coypel (autoportret)

APRILIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

35

ETCETERA ANUNȚURI

Cabinet de psihoterapie

C

abinetul de psihoterapie „Sr. Petra Maricela Măriuț, psihoterapeut”, oferă servicii de psihoterapie individuală și de grup, consiliere spirituală, consiliere psihologică, optimizare și dezvoltare personală.

Cabinetul funcționează la Catedrala Sfântul Iosif, București și la sediul din Șos. Olteniței nr. 6, Popești-Leordeni, precum și în mediul online.

Programările se pot face la tel. 0748707586; la adresa de e-mail psihoterapeut.mariut@gmail.com; pe facebook: Psihoterapeut Maricela Măriuț; pe web: https://psihoterapeutmariut.blogspot.com.

Noutăți editoriale

Î

n cursul lunii aprilie vor apărea trei lucrări cu tematică istorică, prefațate de ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București. Lucrarea Biserica și istoria, elaborată de Dănuț Doboș și Petru Ciobanu, reprezintă primul volum dintr-o trilogie și tratează despre „Rezistența prin credință”. Volumul va apărea la Editura Sapientia, Iași. Lucrarea Istoria Arhidiecezei Romano-Catolice București semnată de Dănuț Doboș este primul volum și se ocupă de perioada 1883-1954. Această lucrare va apărea la Editura ARCB, București. Revista Pro Memoria, nr. 19/2020, editată de Centrul „Biserica și Istoria”, constituie cea de-a treia lucrare istorică.

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş

www.librariasfiosif.ro

A fost lansat ERCIS FM

P

e 19 martie, în sărbătoarea Sfântului Iosif, Patronul Bisericii Universale, a fost lansat postul de radio al Diecezei Romano-Catolice de Iaşi: ERCIS FM. PS Iosif Păuleţ a prezidat Sfânta Liturghie de inaugurare oficială a acestui radio, la ora 18.00, fiind însoţit la altar şi de către PS Petru Gherghel, episcop emerit. După Liturghie au fost binecuvântate studiourile şi redacţiile. Pentru început, acest radio va emite doar online, urmând ca în perioada următoare să se continue demersurile pentru obţinerea frecvenţelor radio necesare pentru ca radioul diecezei să poată fi auzit şi la radiourile din casele credincioşilor. Radioul va putea fi ascultat de pe site-ul oficial: http://www.ercisfm.ro și pe pagina oficială de Facebook a radioului: https://www.facebook.com/ercisfm.ro.

36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2021

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz

www.radiomaria.ro

Aduc mulțumire lui Dumnezeu pentru că multe familii, care sunt foarte departe de a se considera perfecte, trăiesc în iubire, realizează propria vocație și merg înainte, deși cad de atâtea ori de-a lungul drumului. Pornind de la reflecțiile sinodale, nu rămâne un stereotip al familiei ideale, ci un mozaic interpelant format din atâtea realități diferite, pline de bucurii, drame și visuri.

Realitățile care ne preocupă sunt provocări. Să nu cădem în capcana de a ne epuiza în plângeri autodefensive, în loc de a trezi o creativitate misionară.

(Papa Francisc, Exortația apostolică Amoris laetitia, nr. 57)

Nr. 04/2021 * Anul XXXII * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

În mod analog cu ceea ce Dumnezeu a făcut cu Maria, când i-a manifestat planul său de mântuire, tot așa i-a revelat și lui Iosif planurile sale; și a făcut asta prin intermediul viselor, care în Biblie, ca la toate popoarele antice, erau considerate ca unul din mijloacele cu care Dumnezeu manifestă voința sa (...) În fiecare circumstanță a vieții sale, Iosif a știut să rostească fiat-ul său, ca Maria la Bunavestire și Isus în Ghetsemani.

(Papa Francisc, Scrisoarea apostolică Patris corde)

SCRISOARE PASTORALĂ PENTRU ÎNVIEREA DOMNULUI 2021 Celebrăm un „Paște nou” Octava Pascală