FOCUS semnificații liturgice
„C
reștinilor, aduceți Victimei Pascale jertfă de laudă! / Mielul a răscumpărat turma; / Cristos cel nevinovat i-a împăcat pe oamenii păcătoși cu Tatăl ceresc. / Moartea și viața s-au înfruntat în mod minunat: / Stăpânul vieții a murit, dar acum e viu și domnește.” (din Secvența pentru sărbătoarea Învierii Domnului)
Octava pascală Primele opt zile ale Timpului Pascal constituie Octava Paştelui şi sunt celebrate ca SOLEMNITĂŢI ale Domnului (Norme privitoare la anul liturgic şi la calendar, nr. 24).
O
ctava pascală este una dintre celebrările din ce în ce mai puţin cunoscute ale Bisericii Catolice. Ea include Duminica Paştelui şi cele 7 zile următoare, terminându-se cu celebrarea duminicii numite In Albis, sau mai nou, din 2001, Duminica Divinei Milostiviri. Deja din secolul al IV-lea creştinii începuseră să extindă bucuria din ziua Paştelui cu încă o săptămână. Ei tratau fiecare zi din această octavă ca şi cum ar fi fost Paştele. Această tradiţie a fost conservată atât de ritul roman, cât şi de multe dintre riturile orientale. La Roma, în timpul octavei pascale era interzisă orice muncă servilă, iar neofiţii, îmbrăcaţi cu 8
ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2021
hainele albe primite la Botez, participau în fiecare zi la Sfânta Liturghie şi primeau Sfânta Împărtăşanie într-una dintre bisericile staţionale, iar seara participau la vesperele solemne în biserica Sfântul Ioan din Lateran. Formare şi evoluţie
Până în timpul Papei Siricius (384-399), Biserica nu cunoştea altă Liturghie de Paște decât cea a Vigiliei pascale, de noapte. Apoi, când Vigilia a început să se mai scurteze, terminându-se spre miezul nopţii (trebuie avut în vedere că în Biserica primelor secole Vigilia se termina la revărsatul zorilor şi în consecinţă făcea superfluă orice altă Liturghie de
dimineaţă), s-a considerat necesară introducerea unei Liturghii în zori pentru a nu ştirbi simbolismul iniţial al Liturghiei de Paște: credinciosul intra în misterul morţii lui Cristos (noapte, întuneric) şi asista la victoria Mântuitorului asupra tenebrelor morţii la mijirea zorilor. Era un joc cosmic care participa la liturgie şi care vorbea despre bucuria luminii din zori care nu e învinsă de întuneric şi a vieţii care răzbate prin moarte. Aşadar, deja de la sfârşitul secolului al IV-lea avem o nouă Liturghie de Paște, cea din zori. Sacramentarul Gelasian cimentează această tradiţie de a celebra o Liturghie de dimineaţă, distinctă de cea din noaptea de Paști, numită In dominico Paschae. Această Liturghie va căpăta o importanţă din ce în ce mai mare, aşa încât, până la reforma din 1952, a fost considerată culmea anului liturgic. Mărturii despre această schimbare a centrului de greutate de la Liturghia din noaptea de Paști la cea de zi ne dau Sfântul Grigore de Nazianz, care o numeşte sărbătoarea sărbătorilor, Sfântul Augustin, care o indică drept
