SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI
Uși deschise către Ierusalimul ceresc Pe 26 iunie 2019, Papa Francisc a ținut cea de-a patra cateheză despre Faptele Apostolilor, vorbind despre viața comunității primare între iubirea față de Dumnezeu și iubirea față de frați. Text: Iulia Cojocariu
R
usaliile, puternica revărsare a Duhului lui Dumnezeu asupra primei comunități creștine, a avut drept rod faptul că numeroase persoane și-au simțit inima pătrunsă de anunțul plin de bucurie – kerigma – al mântuirii în Cristos și au aderat la El în mod liber, convertindu-se, primind botezul în numele său și primind la rândul lor darul Duhului Sfânt. În jur de 3.000 de persoane au intrat în această fraternitate care este habitatul credincioșilor și fermentul eclezial al lucrării de evanghelizare. Căldura credinței acestor frați și surori în Cristos face din viața lor cadrul lucrării lui Dumnezeu, care se manifestă prin minuni și semne cu ajutorul apostolilor. Ceea ce este extraordinar devine ordinar, iar viața
cotidiană devine locul manifestării lui Cristos cel viu. Evanghelistul Luca relatează aceasta arătându-ne Biserica de la Ierusalim ca paradigmă pentru întreaga comunitate creștină, ca icoană a unei fraternități care fascinează și care nu trebuie nici idealizată, nici minimalizată. Comunitatea credincioșilor îndepărtează individualismul pentru a favoriza părtășia și solidaritatea. În sufletul unui creștin nu este loc pentru egoism: dacă inima ta este egoistă, nu ești creștin, ești un monden, care caută numai propriul interes, propriul profit. Și Luca ne spune că credincioșii sunt împreună (cf. Fap 2, 44). Harul botezului revelează deci legătura intimă între frații în Cristos
Proximitatea și unitatea sunt stilul credincioșilor: apropiați, preocupați unul pentru altul.
care sunt chemați să împărtășească, să se identifice cu ceilalți și să dea „după cum avea nevoie fiecare” (Fap 2, 45), adică generozitatea, pomana, preocuparea pentru celălalt, vizitele la bolnavi, la cei care sunt în nevoie, care au nevoie de consolare. Și această fraternitate, tocmai pentru că alege calea comuniunii și a atenției față de săraci, această fraternitate care este Biserica poate trăi o viață liturgică adevărată și autentică. Luca mai spune: „Şi în fiecare zi stăruiau împreună în templu, frângeau pâinea în casele lor şi primeau hrana cu bucurie şi cu inimă curată. Îl lăudau pe Dumnezeu şi aveau trecere în faţa întregului popor” (Fap 2, 46-47). În sfârșit, relatarea din Faptele Apostolilor ne amintește că Domnul garantează creșterea comunității (cf. 2, 47): perseverența credincioșilor în legătura sinceră cu Dumnezeu și cu frații lor devine o putere de atracție care cucerește numeroase persoane (cf. Evangelii gaudium, nr. 14), un principiu datorită căruia trăiește comunitatea de credincioși din toate timpurile. Să-l rugăm pe Duhul Sfânt să facă din comunitățile noastre locuri în care să se primească și să se practice noua viață, operele de solidaritate și de comuniune, locuri unde liturgiile să fie o întâlnire cu Dumnezeu, locuri care devin comuniune cu frații și surorile, locuri care să fie uși deschise către Ierusalimul ceresc. APRILIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
23
