SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA
L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc)
Astăzi:
Violet Susman (1892-1950)
Vladimir Ghika în Japonia
Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)
N
umeroase articole au apărut recent în presa franceză cu privire la venerabila Marthe Robin. Nu am găsit în Arhiva noastră vreo urmă că Vladimir Ghika ar fi întâlnit-o vreodată. În schimb, paralele foarte interesante pot fi făcute între aceasta din urmă și Violet Susman, pe care Mons. Ghika, dimpotrivă, a cunoscut-o bine. Amândouă sunt mistice care ajung într-o zi să fie imobilizate la pat de o boală gravă. Atrag în jurul lor un grup de credincioși care se lărgește cu timpul. Amândouă afirmă că au un dar de clarviziune. Așa se face că Violet Susman îi va spune lui Vladimir Ghika fraza bine-cunoscută: „O singură liturghie celebrată de dumneavoastră va face infinit mai mult pentru binele sufletelor decât tot binele pe care l-ați putea face prin acțiunea dumneavoastră rămânând în lume!”1 Originea celor două femei este foarte diferită, dar ceea ce poate le apropie este poziția lor marginală în sânul societății catolice: Marthe Robin este fiică de țărani săraci, în timp ce Violet Susman este, desigur, ieșită din buna societate, dar de origine evreiască și sud-africană, de la marginile Imperiului Britanic deci. Convertită la catolicism, aceasta din
urmă a sfârșit prin a locui într-o cameră mică, la Paris, înconjurată de un grup format cu precădere din studenți catolici japonezi... Vladimir Ghika este impresionat de răspunsurile simple și profunde pe care le dă la întrebările lui. Ca și Marthe Robin, visează „cămine cu o viață creștină intensă”2. Astfel Vladimir Ghika elaborează cu ea ideea sa despre o fraternitate numită Sfântul Ioan. Totuși, nu sunt pe de-a-ntregul de acord asupra numelui și a rolului acestei fraternități. O neînțelegere se dezvoltă puțin câte puțin. Mai ales că într-o bună zi Vladimir Ghika se duce la Violet și găsește cuibul gol. Află că tânăra fată, vindecată în mod miraculos de morbul lui Pott cu câtva timp înainte, a plecat la Roma cu doctorul său japonez, Vincent Totsuka. Cum a putut să meargă după ce a rămas atâția ani imobilizată la pat? Minune? Îndrumătorul spiritual al Marthei Robin, Părintele Georges Finet, a trebuit să-și pună același gen de întrebări când a găsit-o moartă la piciorul patului, cu papuci uzați în picioare. Aceasta nu l-a împiedicat să dezvolte opera Căminelor de Caritate fondată de protejata sa, tot așa cum doctorul Totsuka, devenit preot, realizează în Japonia ideea pe care și-o face despre
Sora Mary-Agnes (Violet Susman)
Fraternitatea Sfântul Ioan, operă care va prospera și care există și astăzi, ajutat în aceasta de rugăciunile lui Violet Susman, care a rămas alături de el și a devenit călugăriță cu numele de Sora Mary-Agnes. Înainte de a se revedea în Japonia în 1933, Vladimir Ghika îi scrie: „Nici timpul, nici spațiul, nici mizeriile acestei vieți, nici chiar imperfecțiunile noastre nu pot despărți sufletele noastre pe care Cel Atotputernic le-a voit unite în adâncul inimii lui Isus.” După cea de-a doua vizită a lui Vladimir Ghika în Japonia, în 1937, în ultima sa scrisoare, Violet îi scrie la rândul ei: „Rămân aceeași. Sufletul meu este în pace în profunzime, la suprafață furtuna este furioasă uneori, dar încerc să vă urmez sfatul și să trăiesc în Dumnezeu. Rugați-vă ca să fiu ceea ce Isus așteaptă de la mine, umilă și detașată de mine însămi, în așa fel încât El singur să domnească în mine, și să fiu una cu El.”
1 Yvonne Estienne, O flacără în vitraliu. 2 Journal de Raïssa, 15 ianuarie 1923, p. 127. APRILIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
27
