FOCUS EVENIMENT
„Î
Planuri şi schimbări Editura ARCB şi revista „Actualitatea creştină” la ceas aniversar
Un vechi proverb, probabil francez, spune că „omul propune, iar Dumnezeu dispune”. Miguel de Cervantes, autorul romanului Don Quijote, adaugă o precizare: „Dumnezeu, care ştie mai mult decât noi, ştie ce e mai bine pentru fiecare; cum sunt vremile, aşa şi purtarea...”
D
upă unii interpreţi, proverbul de mai sus are o bază biblică: în Faptele Apostolilor se arată că Duhul Domnului a intervenit de două ori în planurile de călătorie ale lui Paul, Timotei şi Sila, schimbându-le destinaţia şi ducându-i spre nord, în loc de vest, spre a predica acolo Cuvântul lui Dumnezeu. Şi noi, în aceste zile, trecem prin tot felul de schimbări de planuri, iar cele ale Editurii ARCB nu fac excepţie. 10
ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2020
Astfel, prin luna ianuarie, observând că editura noastră tocmai împlinise treizeci de ani de activitate oficială, ne propuseserăm să organizăm un eveniment festiv. De fapt (şi fac aici o paranteză), activitatea editorială a Arhidiecezei de Bucureşti este mai veche de trei decenii, dar în timpul comunismului era limitată strict la cărţile de cult (Liturghierul, Cartea de rugăciuni, Catehismul mic) şi forma oarecum un corp comun cu cea a Diecezei de Iaşi. Trebuie să menţionăm aici figura
n învălmăşeala de voci şi mesaje care ne înconjoară, avem nevoie de o povestire umană, care să ne vorbească despre frumosul care locuieşte în noi. Poveştile ne marchează, ne plăsmuiesc convingerile şi comportamentele, pot să ne ajute să înţelegem şi să spunem cine suntem.” (Papa Francisc, Mesaj pentru Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale 2020)
Părintelui Ioan Ciuraru, de fericită amintire, căruia îi datorăm deviza Editurii ARCB: „O carte bună este o armă albă în lupta vieţii.” Cu mult curaj şi entuziasm, Părintele Ciuraru îşi transformase portbagajul în centru de distribuţie şi, cu ajutorul micii tipografii înjghebate la Buzău, a putut chiar şi în anii dictaturii să aducă în casele creştine cărţi tipărite „pe sub mână”, cum ar fi Vieţile sfinţilor, Viaţa Fericitului Ieremia Valahul sau – o carte pe care nu o mai găsesc, dar care, la 18 ani, a avut un rol decisiv în alegerile mele de credinţă – Meditaţii pentru luna mai, a Părintelui Anton Vamvulescu. Încheind paranteza, ne gândeam deci să organizăm un eveniment aniversar, pentru a-i onora pe toţi
