Biserică și societate BIOETICĂ
Karol Wojtyła – atlet al lui Dumnezeu Text: Monica Râpeanu
N
iciunul dintre noi nu trăiește doar pentru sine însuși, și niciunul nu moare pentru sine însuși. Fie dar că trăim, pentru Domnul trăim, fie că murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, ai Domnului suntem. Aceste cuvinte ale Sfântului Apostol Paul din Scrisoarea către Romani (14,78) descriu cum nu se poate mai bine pelerinajul pe pământ al unui sfânt pe care unii dintre noi au avut ocazia și marea bucurie să-l întâlnească și chiar să-l cunoască personal. În urmă cu exact o sută de ani, la 18 mai 1920, se năștea la Wadowice, în Polonia, Karol Józef Wojtyła, cel ce avea să fie ales Papă în octombrie 1978 și cunoscut după aceea ca Ioan Paul al II-lea – un Sfânt Părinte care a contribuit mult la schimbarea istoriei acestei lumi. Așa cum sublinia succesorul său, Papa Benedict 14
ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2020
al XVI-lea, „Ioan Paul al II-lea a condus Poporul lui Dumnezeu ca să treacă pragul celui de-al treilea mileniu, pe care tocmai grație lui Cristos el a putut să-l numească pragul speranței.” Prin felul în care a trăit și a condus Biserica, dar și prin modul în care și-a acceptat suferința și a plecat din această lume, Ioan Paul al II-lea a arătat că a fost întru totul un om al lui Dumnezeu în permanent dialog cu Dumnezeu și dăruit complet semenilor săi. Suferința nu l-a ocolit. De fapt, Crucea l-a însoțit încă din primii ani ai vieții. Și-a pierdut mama la vârsta de nouă ani, iar trei ani mai târziu și-a pierdut și unicul frate. Apoi, pe când era student la Cracovia, a murit și tatăl său și s-a trezit astfel complet singur într-o țară aflată sub ocupația nazistă și în mijlocul unei lumi aflate în război. Fiind marcat de o copilărie
lipsită de prezența mamei, și-a dedicat întreaga viață Sfintei Fecioare Maria, încredințându-se ocrotirii ei de Mamă: Totus Tuus, Maria. Lumea l-a perceput ca pe un sfânt încă din timpul vieții, cu mult înainte de a fi proclamat sfânt și, pe bună dreptate, a fost numit chiar și de jurnaliști globetrotterul Evangheliei, atletul lui Dumnezeu, un om curajos în epoca marilor frici. A fost curajos în apărarea păcii, în apărarea familiei și a demnității umane. Papa Francisc l-a numit Papa familiei, iar pentru mulți el este Papa celor bolnavi și al celor suferinzi și sfântul inimilor. În același timp, el s-a dovedit a fi și prietenul prin excelență al tinerilor. Este bine cunoscut faptul că, imediat după sfințirea sa ca preot, s-a îndreptat în acțiunea sa pastorală în primul rând spre tineri. Mai mult, peste tot pe unde a călătorit i-a căutat cu predilecție pe tineri și a fost căutat de tineri. În 1994, săptămânalul Time din New York îl alegea „omul anului”, recunoscând și afirmând măreția gândurilor acestui Papă. Într-un lung interviu care a fost publicat în același an, sub forma unui volum cu titlul Să trecem pragul speranței, Ioan Paul al II-lea spunea despre istoria mântuirii că „oferă întotdeauna o nouă inspirație pentru interpretarea istoriei omenirii” și că ea „propune, de fapt, tema cea mai pasionantă” fiindcă „nu reia doar problema istoriei omului, ci abordează chestiunea sensului existenței lui”. A călătorit neobosit pe toate continentele pentru a proclama iubirea lui Dumnezeu. A vorbit necontenit cu curaj, claritate și o fermitate aparte despre libertate, despre demnitatea umană și respectarea vieții de la început și până la sfârșit, îndemnându-i constant pe toți oamenii de
