Moldova_1-2016

www.revista.md

ianuarie / februarie

2016

ianuarie februarie 2016

Revistă social - culturală

Revistă social - culturală

Alexandra CONUNOVA-DUMORTIER: Un vis al meu mai vechi este să deschid o florărie Gala Premiilor Ministerului Culturii Acasă la Șoldănești Patrimoniu Muzeul Național de Artă al Moldovei

Cuprins

8

EDITORIAL

52

Între tradiție și modernitate (Liliana Popușoi)

10

CULTURA ÎN MIȘCARE Gala Premiilor Ministerului Culturii a dat tonul unui nou an cultural 56 Luminița Țîcu: „Teatrul este despre ceea ce nu cunoaștem” (Diana GUJA)

16

Petru și Ana Racoviță – o idilă la serviciu (Liliana Popuşoi)

59

CHIPURI ÎN LUMINĂ (Mihai Potârniche)

62

ARABESCURI Deslușirea semnelor (Ioan Mânăscurtă)

MONDEN Alexandra Conunova-Dumortier: „Atâta fericire îmi provoacă munca mea, încât nu cred că există o formă mai mare de fericire decât asta” (Liliana Popuşoi)

25

ACORDURI SENTIMENTALE

64

Literatura pentru cei care nu au iubit-o niciodată (Mircea V. Ciobanu)

68

CARTE DIEM Alice Munro, Dragă viaţă. Gabriel Liiceanu, Dragul meu turnător (Em. Galaicu-Păun)

OAMENI ÎNDEAPROAPE Vasile Iovu: timbrul inedit şi energia misterioasă a unui nai (Rodica Iuncu) 32 Dumitru Bolboceanu: Arta este verticala pe care omenirea se poate menţine şi înălţa ( Anastasia Rusu-Haraba) 44 Andrei Mardari, un fotograf de metafore într-un context deloc liric

LECȚII DESPRE CULTURĂ

70

SCRIPT A MANET Lumea ca un teatru închis la reparaţii (Maria Şleahtiţchi)

Revistă social-culturală

ianuarie februarie 2016 Serie nouă

Redactor-şef Liliana CERGĂ

Redactor-şef adjunct Viorel BUZDUGAN Secretar de redacţie Mihai POTÂRNICHE Stilizator Inga DRUŢĂ

72

PLĂCEREA LECTURII Cum se scrie azi un jurnal de călătorie?

(Jurnal despre jurnal, în Italia) (Leo Butnaru)

76

ACASĂ LA ȘOLDĂNEȘTI Socola (Alecu Reniţă) 80 Oameni care sfinţesc locul (Raia Rogac) 83 Grigore Zănoagă – omul în permanentă căutare…

86 Svetlana Rotundu: Cultura este cea care ne scoate din anonimat

98

ZONA DE CONFORT Dumitru Micușa, Frizerul Lumii la Chișinău (Liliana Popuşoi)

102

PATRIMONIU Muzeul Naţional de Artă al Moldovei – între istorie şi prezent (Tudor Stavilă) 104 Tudor Zbârnea: „Muzeele, alături de şcoală, contribuie la formarea intelectuală, spirituală şi etică” (Liliana Popuşoi)

Redactori asociaţi Mircea V. CIOBANU Maria ŞLEAHTIȚCHI Anastasia RUSU-HARABA Ioan MÂNĂSCURTĂ Emilian GALAICU-PĂUN Leo BUTNARU Rodica IUNCU Diana GUJA © Design Simion ZAMȘA Machetator Elena KARACHENTSEVA Contabil-şef Elena HADJIU ADRESA REDACŢIEI Casa Presei, etajul 5, bir.: 526, 531; 2012, Chișinău, str. Pușkin, nr. 22 Tel.: +37322/233146; +37322/232549; +37322/237463 Conţinutul textelor publicate în MOLDOVA reflectă poziţia și gustul estetic al autorului și nu neapărat pe cel al redacţiei. www.revista.md revista.moldova@yahoo.com Abonamentele la revista MOLDOVA pot fi perfectate începând cu orice lună a anului. Indice poştal: PM 31719 Revista MOLDOVA este difuzată în toate reprezentanţele ţării de peste hotare, la misiunile diplomatice străine din Republica Moldova, la cele mai importante instituţii şi întreprinderi ale statului, precum şi prin intermediul agenţilor de difuzare a presei.

ISSN 0132-6635 Tiraj: 500 de exemplare Tiparul a fost executat la «Bons Offices» SRL, Chişinău Imaginile şi textele pot fi reproduse doar cu acordul redacţiei.

Contents

ianuarie februarie 2016

8-9

Editorial: Between traditional and modern As the year begins, the Moldova magazine intends to preserve and promote genuine traditions in a new fashion. This year marks 50 years since the first issue of our magazine saw the light of day. Over the years, we’ve striven to keep pace with the changing times, undertaking this journey with the help of the people who worked with us; for it’s the people who bring about change and set its tone. For 50 years, Moldova has been growing together with people and through people. But unlike how the saying goes, it’s not man who is the measure of all things, rather it’s the deeds and intentions that represent him.

With the best intentions and best wishes, we are putting on a new graphical attire, not for the sake of change per se, but in line with tradition. And tradition says that Moldova has always been … young.

10-15 The Ministry of Culture’s Awards Gala sets the tone of the new cultural year The cultural year 2016 debuted with the Ministry of Culture’s Awards Gala, which rewarded the greatest achievements of culture, and honored public figures as well as the most active employees for remarkable work during the past year.

The Ministry of Culture is handing out its annual awards to celebrate the most representative achievements in literature, drama, music, choreography, cinematography, plastic arts, library industry , restoration, and preservation of the cultural and museum heritage. The event aims to support and promote the creative capacities of Moldova’s culture professionals.

16-23 Alexandra Conunova-Dumortier: “What I do brings me so much joy that I doubt there’s a greater form of happiness” Born in Chișinău, on 16 November 1988, to a family of musicians, Alexandra Conunova-Dumortier started playing the violin at age six, in Galina Buinovski’s class at the Music Lyceum “Ciprian Porumbescu”. Later she studied with professor Krzysztof Wegrzyn at the University of Music, Drama and Media in Hanover, and took lessons with Boris Kuschnir, Mihaela Marti, Ivry Gitlis and Igor Oistrah. Last year, Alexandra Conunova-Dumortier competed in the prestigious XV Tchaikovsky International Music Contest, where she won the bronze medal and delivered the most well-received performance of the event. Today Alexandra lives in Switzerland and is one of the world’s most acclaimed young violinists. A winner of various prestigious contests and a featured performer on the most famous stages alongside classical music celebrities, she nevertheless doesn’t forget her roots and her home.

25-31 Rodica Iuncu: “Vasile Iovu – the unique timbre and the mysterious energy of a pan flute” “…The one who eventually grew to become Bessarabia’s first “pan flute professional”, without this being a casual figure of speech, was once a pan flute neophyte who gave up, at age 21, playing the flute, which he studied at various specialized establishments: first at the Music School “E. Coca” (now the Music Lyceum “Ciprian Porumbescu”), and then at the “G. Musicescu” Conservatory in Chişinău. Those were premium-quality flute classes, taught by Efim Tcaci and Filip Evtodienco, who refined [Vasile Iovu’s] techniques, shaped his taste and modeled his posture, so that, thus fortified, the artist could respond to the challenge that changed his life. The renowned folklorist, a naturalborn folk violinist and founder of the National Broadcasting Company’s “Folclor”

ianuarie

2 3

2016 februarie

Orchestra, Dumitru Blajinu, one day offered him an unusual role in the debut show of the newly formed band – to play the pan flute. This is how the successful career of the pan flute musician Vasile Iovu started. Beyond his personal success both home and abroad, this also meant the inception of a professional pan flute school that broadened the scope of this artistic phenomenon beyond local circulation…”

32-43 Dumitru Bolboceanu, artist, president of the Moldovan Association of Plastic Artists: Art is a vertical that keeps humanity up and growing “I believe that art changes the world. If we imagine for a second that it does not exist, I don’t really know what kind of society we’d be living in. I believe art is just like faith: it’s a vertical that keeps humanity up and growing morally and spiritually. Without faith and art, we’d be a society impossible to conceive of. And if our state fails to make sure that the young generation is brought up with love for art, I guess a very gloomy future expects us all.”

44-51 Andrei Mardari, a photographer that finds metaphors in unlikely contexts A true photographer is an artist who can capture, by one single brush stroke, an image that can later become a chapter in a book of history.

A self-trained artist, Andrei is a photographer who impresses moods and emotions onto the canvass of daily events. Not only is Andrei a talented renderer of human features and gestures, but he also succeeds in delving into the interior worlds of his subjects.

2015 was a fecund year for Andrei Mardari. It brought him the Grand Prize of the National Photography Contest, held under the theme of “Equality through the Photo Lens” in the framework of the UN’s Women in Politics Program. He also won the Photojournalism Award offered by Chisinau Press Club, the Independent Journalism Center and the Freedom of Press Committee.

52-55 Petru and Ana Racoviță – A Workplace Romance They’ve been together for more than three decades on the professional stage as well as on the stage of life. He is a renowned baritone who is appreciated both nationally and abroad. A People’s Artist, he has toured the world with numerous cultural projects of the National Ballet and Opera Theater “Maria Bieșu”.

Petru Racoviță has an impressive artistic career, boasting a repertoire that includes the most important baritone soloist parts of classical opera: Figaro, Amonastro from “Aida”, Germont from “Traviata”, Renato from “A Masked Ball”, Rigoletto from Verdi’s famous opera, Eugene Onegin from Tsiolkovsky’s opera of the same name,or Tonio and Silvio from Leoncavallo’s “Pagliacci”, to name a few. He played in over 1,000 opera performances.

She is a choir singer. Since 1986 and until present she has participated in every single show or concert performed on the country’s lyrical stage number one. She knows the parts of all the operas, and not only the choir’s ones, but also those sang by the soloists.

It wouldn’t be an overstatement to say that lyrical theater is Ana Racoviță’s oxygen.

At whatever distance from the stage she is during a show, Ana Racoviță knows with mathematical precision what’s going on there; she feels the music and the action on stage through all her pores, as if she left her skin there before retreating to the backstage.

56-58 Luminița Țîcu, theater actor, director, drama teacher: “Theater is about what we don’t know” “First time I visited a prison in 2010, as part of my job at [the NGO] ‘Casa M’. And I was shocked. A while had passed before I decided we should stage a play about convicts and their lives behind bars. Not just women, but also men. About how they manage their emotional lives being in prison, what happens to them, what happens to their family... And so ‘Shakespeare for Ana’ was born.”

After this ‘Shakespeare for Ana’ project, talking to minors [in Prison no.10 for juvenile offenders], they asked us to help them prepare for a [popular humor sketch contest known as] KVN. I couldn’t go, it was Mihai Fusu together with other colleagues who helped the boys prepare for their performance. For many this was inspiring and they told us they wanted to become actors. We took it seriously. And so the drama class appeared. It’s grown to become more than therapy through art. We teach them the same way we teach art students. In addition to this, we communicate a lot with them, we watch recorded plays, we chat...”

59-61 Mihai Potârniche, Faces in the Glare On February 14, the great poet Grigore Vieru would have turned 81 years. Running an obituary for him, the Romanian paper Jurnalul naţional said: “When they are true, poets don’t die”– this is perhaps the most important truth ever told about the Poet.

This is why, inaugurating this rubric in Moldova magazine, we decided to bring into the glare the face of Grigore Vieru, with whom I was so privileged to work on numerous occasions.

62-63 Ioan Mânăscurtă: Reading Signs On Earth, man is a transitory entity – a coming-into-being and a stage of realizing the staggering plan of our very creation. We are in fact just ethereal entities – material of course, but made of a different kind of matter, similar to the one that forms a quick thought, light or the unseen part of the Universe (the black matter). In the infinite wisdom of the Divine Plan, we’ve been required to don, too, bodies made of this awkward matter to accomplish a certain deed, which we don’t even understand... (It’s not me who dies, said a wise man on his deathbed, it’s my apparel that dies.)

Identifying ourselves overly with our bodies, we’ve come to disbelieve in immortality.

The essence remains unchanged anyway.

64-67 Mircea V. Ciobanu: Literature for Those Who Never Loved It I’m browsing through this French book, La littérature pour ceux qui ont tout oublié/ Literature for Those Who Forgot It Completely, which has got me intrigued. The author’s intention was to arouse an interest for literature (and, implicitly, an appetite for it) in those who only studied literature under the pressure of required school reading.

True, the book is essentially (just) a historical piece. But it’s an exciting (concisely told, segmented by illustrative interludes and extra-literary digressions) history of French literature from the Middle Ages to the most recent authors of the XXI century.

I’ve been thinking about writing something similar, but from a slightly different angle, one that is less strictly chronological (variety is not only about the historical development of literature), and that is less patriotic too. (…) Our output has been more modest, and we also have lagged behind... although some of our achievements are worthy of consideration. Except that – as I already mentioned – my intention is not patriotic (or better yet, it’s implicitly, not explicitly patriotic), but rather aesthetic. That’s why my wish is to see that people not as much learn more about our authors as that they develop an appetite for reading…

ianuarie

4 5

2016 februarie

68-69 Emilian Galaicu-Păun: Carte diem The result of paraphrasing the famous Horatian aphorism – “Carpe diem!” – has got me the most compressed formula of my life (after in an earlier essay I deduced a potential equation for it: “The books that I’ve read, the books that have written me”), Carte diem [carte means book in Romanian].

In what follows, I will present – in each number, albeit I could do it on a daily basis – two books, one from the world literature and the other from the national one, to celebrate in this way “the most beautiful and useful of all pastimes”.

Alice MUNRO, Dear Life „…because this is not a story, only life”, Alice Munro, the Canadian Literature Nobel Prize winner (2013), lets slip in an essay that gives the name to the book Dear Life/ Dragă viaţă, Litera, 2014. Structured into two parts that are unequal in terms of both size and substance, the book starts with ten short stories that represent a tour de force of the one who has earned to be labeled “a true master of the form” (Salman Rushdie). She then returns to introspection in a suite of four, assumedly autobiographical, narratives: “I believe they are the first and last – and the closest – things I have to say about my own life.”

Gabriel LIICEANU, My Dear Snitch What is it about Gabriel Liiceanu’s Dragul meu turnător/My Dear Snitch, Humanitas, 2013, that makes it more than just another Romanian concentration camp survivor memoir volume? It’s hard to tell, but simply asking the question is sufficient for now…

“If I don’t take the trouble to tell my story from head to tail, I shall die an accomplice of the guy who snitched on me”, begins the author, after learning from his file that the man who once pushed him into the claws of the Securitate is now a fellow Humanitas shareholder! This is followed by 18 detailed letters, where – apart from the labyrinth of his own destiny, a quite intricate one : “Those guys sat in invisible loges, which cost enormous amounts of money to keep, and watched me march naked, for years, on the stage of life” – the horizon (a closed one, if not outright nonexistent after 1971) of intellectual life in Ceausescu’s Romania is closely scrutinized…

70-71 Maria Şleahtiţchi: The World’s a Stage Closed for Repairs The 1980s generation is now at the age of anthologies. The maturity of a generation is measured in anthologies, their number and quality. In recent years, the poets of the eighties have published summing-up volumes. A sum-up of a stage before obviously entering another era of their work. The poet Grigore Chiper published in 2015, twenty fife years since his debut, an anthology of his own selection titled Absintos. Nori de cerneală (Arc Publishing, prefaced by Nina Corcinschi), where he included his best pieces from the volumes Abia tangibil (1990); Aici, în falset (1991); Perioada albastră (1996); Cehov, am cerut obosit (2001); Turnul de fildeş, înclinat (2005); Roman-simulacru (2010). Literary critics regard Grigore Chiper as one of the poets who advanced the paradigm of the eighties in Romanian literature on the eastern side of the Prut River. (…) Grigore Chiper’s poetry is a home to thinking, loving and meditative characters.

The poet manages to keep this charm, indistinguishable like latent magma, across all the other volumes, this representing his stylistic mark, his artistic individuality.

72-75 Leo Butnaru: HOW DO YOU KEEP A TRAVEL JOURNAL TODAY? (A Journal’s Journal, in Italy) 18 Jul. 2015. In an interview more than three quarters of a century ago, Eugen Lovinescu described a journal as “a stroke of a pen, lava erupting under the pressure of

an emotion, an immediate and passionate impression”. Today the pen is gone. So what’s a journal then? Some click-clacking on the notebook keyboard, some fingering on the tablet screen? But most often a journal starts from a few scribbles in your notepad, from your plane or train ticket, from the guides you buy to navigate around one city or another, from bills posted for tourists in a church or a museum, from napkin notes…

The times and the changes in man’s nature, in his emotional register, have attenuated the pressure of emotions, adding, instead, to reason, to “neutrality”, and a range of skills including digital, electronic, virtual and so on... – gosh, a few things did change in the world and in man’s nature since the classics of literature!

76-97 Returning to Şoldăneşti The district of Şoldăneşti stands out for its extremely beautiful, picturesque landscapes.

In this issue, we invite you on an imaginary journey to this little paradise of Moldova, where we’ll visit a number of historical, cultural and natural sites that will undoubtedly arouse the interest of foreign and domestic tourists alike. In this journey, we’ll be guided by people of the place – true gospodari as well as unmatched craftsmen and folklore keepers.

Alecu Reniţă, Socola:

What an unexpected climb it was to the top of the cliffs, what vistas opened up before me with every step I took to reach those heights, what eagles circled above me, bewildered by my audacious attempt to have a piece of their soaring and their skies! Almost on a vertical, hanging by grass and shoots, I was ascending slowly, laboriously as if to reach an antic shrine, without knowing then that I was in fact climbing to reach one of the most unknown and mysterious rock-carved monastic complexes, which hid in its inaccessible vaults a host of Christian signs dating back to St. Andrew. Huge rocks protruding from the vertical wall were still keeping the air of grandeur and might from the times of the great geological unrest; the massive limestone block appeared before me as a natural unconquerable fortress, and the apex where you could see the cells cut into stone had no path or step carved to take you to the olden prayer places. Propped up by winds mostly, I managed to reach the top, the very summit of the cliff that overlooks the heights and the Nistru as it flows slowly to the great Black Sea. There, if you stand on your toes, you can touch the sky with your hand or your forehead. Your eyes can’t get enough of the beautiful Nistru. The air of freedom gives you the strength of a flight that you never attempted. There you feel, perhaps for the first time ever, what it means to have a close encounter with Mother Nature…”

Svetlana Rotundu, head of Şoldăneşti district: “Culture is what lifts us out of nonymity” “While our modern society aspires to sync with the nations that went through formidable hurdles to enjoy democracy and transparency today, our culture, with its entire amalgam of traditions and customs, is sought-after in a globalized context, because this is precisely what makes us unique and truly rich.

The local flavor and the way the people of Şoldăneşti exploit the local traditions and customs are very vivid. When everything is done with great dedication, you can conquer the public entirely. Ensembles from our district have participated in numerous national and international festivals. On many occasions the folks of Şoldăneşti distinguished themselves through their ardor and emotions that they emanated when dancing or singing, winning various prizes and the hearts of the public”.

6 7

98-102 THE COMFORT ZONE Dumitru Micușa, Chișinău’s World’s Best Hairdresser Multiple-time European champion of various beauty and hair-style festivals and contests, Dumitru Micușa is the creator of his own comfort zone. Able to stand on his own two feet since he left to study at the famous St.Petersburg-based Petrovsky College at the age of 15, Dumitru has worked in fashionable beauty parlors in Russia and also in Chișinău, alongside his equally famed father, the stylist Victor Micușa.

Dumitru decided to get out of his comfort zone for about two years to travel across Latin America on foot.

Back home, with his memories still fresh of the Calbuco and Villarrica volcano eruptions, of which he became an unwilling witness, of the Rio Carnival, of Machu Picchu and the Green Patagonia landscapes, of a vaccine laced with the venom of an Amazon frog species called Kambo, of the time spent living in an indigenous tribe, Dumitru Micușa has discovered... the Old Orhei and Butuceni.

103-104 Tudor Stavilă: The National Art Museum of Moldova – between history and present Most art museums around the world are housed by majestic buildings, themselves works of art.

Yet Chişinău wasn’t so lucky to have such a piece of heritage. And it didn’t build anything in lieu either. The only attempt was in the late 1980s, after Communist Party directives had banned the construction of new entertainment or leisure buildings, including museums. As the need to expand the Art Museum’s exhibition and storage areas was obvious, the government of Soviet Moldavia decided to construct a building initially designed as a vocational school and then convert it to fit the Museum’s needs.

This introduction, though, should not be taken as an underestimation of the fact that the National Art Museum eventually received three some of the most beautiful buildings in the capital city – the Herţa Mansion and the Kligman Mansion, and later the building of Princess Dadiani’s Girls School, all built between the late XIX and early XX century.

105-108 Tudor Zbârnea, artist, director of Moldova’s National Art Museum: “Museums, along with the school, contribute to our intellectual, spiritual and ethical development” Museums, along with the school, contribute to our intellectual, spiritual and ethical development. The forms of learning in museums are different from those in school due to their specifics, the entertaining context and recreation. The direct contact with genuine cultural values can qualitatively change our attitude towards various phenomena related to natural history, to scientific, historical or literary achievements, to works of art and so on. The process of intellectual, ethical and spiritual illumination in museums happens with the direct involvement of children as well as adults who have an interest for certain fields [of knowledge], in workshops, in creation labs, in exhibition halls. The National Art Museum is permanently running a host of various educational programs that involve learning artistic phenomena of the far past, as well as more recent phenomena, which are extremely popular in the context of extracurricular activities.

EDITORIAL

Liliana POPUȘOI

Între tradiție și modernitate Casa în care am copilărit era înjghebată în grabă de bunicul meu pe linie paternă. Când s-a construit Hidrocentrala de la Dubăsari, în 1954, au fost rupte malurile și satul din vale a fost inundat. Autoritățile au decis să mute satul în deal. A rămas pe loc, pe malul Nistrului, doar biserica, care stă acolo și acum.

Casa copilăriei mele, văruită cu alb-siniliu, cu calidor și prispe de culoarea ciocolatei, cu brâu dat cu smoală, era construită pe locul unei vii. Fusese ridicată din piatră săpată din stâncă, lipită cu lut scos din mal și acoperită cu olane roșii (se spune că acestea au fost aduse de bunic cu căruța din Ungaria). Bunicii nu se grăbeau să urce în deal, să părăsească vechiul cuib, dar n-au avut încotro. Intraseră deja în toamnă, se răcea și trebuiau să se adăpostească până la iarnă cu cei patru copii și cu Marusea, pisica pe care am apucat s-o cunosc și eu (năpârlise de tot, era aproape cheală la vârsta primelor amintiri pe care le are un copil).

Casa în care a copilărit mama mea părea desprinsă din poveștile lui Creangă. Satul ei de baștină își are vatra mai sus de satul nostru. Situată pe malul Nistrului, căsuța albă, cufundată în verdeață, era acoperită cu stuh și avea peste o sută de ani. Fusese construită de străbunic. Avea scări și prispe înalte din piatră albă și ograda plină de troscot. Mama spunea că vara, pe căldură, racii pășteau troscot în ograda lor și urcau în casa mare, să stea la răcoare pe podeaua de lut. Începând din primăvară, când se umfla Nistrul, ei se confruntau cu pericol de inundații și de câteva ori pe an, râul le intra în ograda plină cu troscot și se ridica pe scări până la prispe.

Casele astea mi-au intrat în suflet. Ca și părinții mei, în copilărie, nu mi-am pus problema dacă sunt ori nu arătoase, în rând cu lumea, dacă mi-aș fi dorit să trăiesc în alte case. Ele ne apărau de frig, ger și ploi, ne închideam în ele când ne era frică de ceva sau de cineva, ne adunam la mese de sărbători, stăteam pe cuptor cu numeroșii mei verișori și verișoare, simțeam aceste case ca pe o parte din ființa noastră și credeam că așa va fi întotdeauna.

Au trecut anii și aceste case nu mai sunt. Cel puțin, nu în forma lor inițială. Nu se mai poartă prispele și nici calidoarele. Casa din satul meu de baștină are verandă și este acoperită cu ardezie. Au rămas să mai fie schimbate porțile, care sunt din lemn și deja și-au făcut veacul.

Casa bunicilor dinspre mamă a ars în 2000; acum este renovată și arătoasă, trăiește în ea un văr harnic și ambițios, care ține poarta închisă și este certat cu sora lui geamănă. Prin curtea aceea nu mai trec azi pe scurtătură la scăldat spre Nistru vecinii care au casele un rând-două mai sus de râu. Familia mare se reunește acum doar la cimitir, când sunt pomeniți morții.

Zicala „Casa mea, cetatea mea” rămâne actuală, poate azi mai mult decât oricând, diferită este doar abordarea. Nu poți blama omul că își dorește să trăiască în confort, oricum, conceptul de civilizație ni se asociază cu confortul: frigider, televizor, telefon mobil, grup sanitar, apă caldă, conexiune la internet,

ianuarie

2016 februarie

Skype... Omul modern deține mai multe comori, nu doar pe cele din suflet, și unele dintre ele necesită puțină vigilență în plus.

Lumea este într-o continuă schimbare. Faptul că au dispărut lucrurile pe care noi le credeam esențiale nu oprește înaintarea acestei lumi și nu înseamnă neapărat că ea degradează. Să te împotrivești schimbării este inutil, pentru că viața, orice formă de viață, înseamnă mișcare înainte și presupune dezvoltare.

La începutul acestui an, revista Moldova își propune să păstreze și să promoveze tradițiile pe nou. Se împlinesc 50 de ani de la lansarea primului număr al acestei publicații. De-a lungul vremii, revista a ținut să fie în pas cu timpurile pe care le-a parcurs prin intermediul oamenilor care au lucrat aici, pentru că oamenii sunt cei care aduc schimbarea și-i dau tonul. De 50 de ani, Moldova a crescut alături de oameni și prin oameni. Dar nu omul este măsura tuturor lucrurilor, cum spunea înțeleptul, ci faptele și intențiile care-l reprezintă.

Cu bune intenții și cele mai alese gânduri, îmbrăcăm o haină grafică nouă, nu de dragul schimbării, ci respectând tradiția. Iar tradiția spune că Moldova a fost mereu… tânără.

C U LT U R A ĂŽ N M I Č˜ C A R E

Gala Premiilor Ministerului Culturii a dat tonul unui nou an cultural

Imagini: Andrei Mardari (Moldpres)

ianuarie

2016

10 1 1

februarie

Anul cultural 2016 a debutat cu Gala Ministerului Culturii, care a premiat performanțele din domeniul culturii, personalități, dar și pe cei mai activi angajați, care s-au remarcat de-a lungul anului prin activitatea lor.

Evenimentul se desfășoară, tradițional, pe 15 ianuarie, de Ziua Culturii Naționale. În discursul său, Ministrul Culturii, Monica Babuc, a felicitat toți laureații, mulțumindu-le pentru implicarea activă în domeniul cultural: „Steaua de înviere a culturii naţionale vine peste acest popor în fiecare 15 ianuarie, spunându-ne că emblematica personalitate a lui Mihai Eminescu, prin tot ce a trăit şi a făcut, mai ales prin tot ce a scris, a revoluţionat spiritualitatea noastră şi ne-a făcut să fim cei care suntem. Putem fi mândri că după Eminescu, cohorta oamenilor de cultură a spiritualităţii a fost completată cu oameni ca Maria Bieşu, Mihai Munteanu, Nicolae Botgros, Mihai Grecu, Igor Vieru şi alţii”, a menționat Monica Babuc.

La eveniment au participat oficiali, reprezentanți ai corpului diplomatic acreditat în Republica Moldova, invitați de onoare, oameni de cultură. În cele ce urmează, vă prezentăm lista laureaților ediției 2015.

Premiul Valeriu Cupcea în domeniul artei teatrale i-a revenit Luminiței Țîcu, regizor la Teatrul Național „Mihai Eminescu”, pentru realizarea cu succes a spectacolelor-document „Copiii foametei” de Alexei Vakulovski şi „Shakespeare pentru Ana”, dedicat copiilor din penitenciare.

Premiul Constantin Stere în domeniul literaturii a fost oferit ex aequo scriitoarei Maria Șleahtițchi pentru volumul „Romanul Generației ’80” şi directoarei revistei culturale Sud-Est Valentina Tăzlăuanu, pentru culegerea de eseuri „Ceea ce rămâne”.

De premiul Gavriil Musicescu în domeniul muzicii s-a învrednicit Mihail Agafița, dirijor al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici”, pentru contribuţie excepţională la promovarea creaţiei simfonice şi prestaţie deosebită în spectacolele desfășurate pe parcursul anului 2015.

Premiul Mihai Grecu în domeniul artelor plastice i-a revenit pictorului Vladimir Palamarciuc, pentru prestaţia deosebită în cadrul expoziţiei personale de anvergură la Centrul de Expoziții „Constantin Brâncuşi”, prilejuită de împlinirea a 70 de ani de la naștere.

Premiul Spiridon Mocanu în domeniul coregrafiei, dansului popular i-a fost oferit lui Andrei Baciu, conducător artistic şi coregraf al Ansamblului de cântece şi dansuri populare „Strămoşeasca” din Anenii Noi, pentru contribuţie remarcabilă la dezvoltarea dansului popular şi spectacolul coregrafic de excepţie realizat cu ocazia a 25 de ani de la fondarea ansamblului.

Premiul Ştefan Ciobanu în domeniul conservării patrimoniului cultural se acordă Delegaţiei Uniunii Europene în Republica Moldova, în persoana Ambasadorului, șefului Delegației UE Pirkka Tapiola, pentru contribuție substanțială

la restaurarea și punerea în valoare a obiectelor de patrimoniu Cetatea Soroca și Conacul Manuc-Bei și pentru susținerea în Republica Moldova a proiectelor (COMUS, Twinning) de consolidare a capacităților instituționale și umane în domeniul protejării patrimoniului cultural.

Premiul Ion Madan în domeniul biblioteconomic şi bibliografic a fost conferit ex aequo: – lui Evan Tracz, directorul Programului Novateca, pentru implementarea cu succes a proiectului Novateca de informatizare şi asigurare cu echipament electronic a bibliotecilor publice din Republica Moldova; – Verei Osoianu, director adjunct în domeniul cercetării şi dezvoltării în biblioteconomie la Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, pentru crearea Centrului de Statistică, Cercetare și Dezvoltare privind gestiunea datelor bibliotecilor publice din țară.

Surorile Osoianu s-au învrednicit de premiul Isidor Burdin în domeniul patrimoniului imaterial, pentru contribuţie remarcabilă la documentarea şi conservarea patrimoniului cultural imaterial, prin readucerea folclorului neprelucrat stilistic și sensibilizarea spiritului naţional pentru valorile strămoşeşti.

Pentru contribuţie remarcabilă la descoperirea şi readucerea în circuitul firesc de valori a doinei autentice, vocale şi instrumentale, prin organizarea Festivalului „Doinei”, jurnalista Veta GhimpuMunteanu, redactor-prezentator la Radioul Naţional, a primit premiul Gheorghe Cincilei în domeniul promovării imaginii culturale în mass-media.

Pentru prima dată în cadrul Galei, prin decizia Colegiului Ministerului Culturii, a fost instituit premiul Alexandru Fedco pentru cel mai bun manager în domeniul culturii, care i-a revenit în acest an șefului Secției de Cultură din Anenii Noi Vasile Moroşanu, pentru renovarea casei de cultură din oraș şi contribuţie merituoasă la promovarea şi organizarea acţiunilor culturale în teritoriu.

Ceremonia de premiere s-a desfășurat într-o ambianță selectă, subliniată de recitalurile oferite de artiștii invitați. La festivitate au participat Orchestra Simfonică a Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici”, dirijor Mihail Agafița, surorile Osoianu, Ansamblul de dansuri sportive „Codreanca”, Ansamblul de dansuri populare „Strămoșeasca”, Corul „Gloria” de la Colegiul „Ștefan Neaga”, Art Group „Bravissimo”, elevii de la Liceul-Internat Republican „Ciprian Porumbescu”.

Premiile anuale ale Ministerului Culturii au fost instituite pentru marcarea celor mai reprezentative creaţii în domeniul literaturii, teatrului, muzicii, coregrafiei, cinematografiei, artelor plastice, biblioteconomiei, restaurării, conservării patrimoniului cultural şi muzeografic. Acţiunea are drept scop susţinerea şi promovarea capacităţilor creative ale oamenilor de cultură din țară.

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

Imagini: Andrei Mardari (Moldpres)

Luminița Țîcu, regizor la Teatrul Național „Mihai Eminescu"

Scriitoarea Maria Șleahtițchi

Mihail Agafița, dirijor al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici”

ianuarie

2016

12 1 3

februarie

Artistul plastic Vladimir Palamarciuc

Andrei Baciu, conducător artistic şi coregraf al Ansamblului de cântece şi dansuri populare „Strămoşeasca” din Anenii Noi

Pirkka Tapiola, Ambasadorul, seful Delegației UE

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

Vera Osoianu, directorul adjunct în domeniul cercetării şi dezvoltării în biblioteconomie la Biblioteca Naţională a Republicii Moldova

Imagini: Andrei Mardari (Moldpres)

Evan Tracz, Directorul Programului Novateca

Veta Ghimpu-Munteanu, redactor-prezentator la Radioul Naţional

ianuarie

14 1 5

2016 februarie

Surorile Osoianu

Vasile Moroşanu, șeful Secției de Cultură din Anenii Noi

MONDEN

Alexandra Conunova-

ianuarie

16 1 7

2016 februarie

„Atâta fericire îmi provoacă munca mea, încât nu cred că există o formă mai mare de fericire decât asta”

Liliana POPUŞOI

-Dumortier

Născută la Chișinău, la 16 noiembrie 1988, într-o familie de muzicieni, Alexandra Conunova-Dumortier a început să cânte la vioară de la vârsta de șase ani, în cadrul Liceului de Muzică „Ciprian Porumbescu”, clasa profesoarei Galina Buinovschi. A mai studiat la profesorul Krzysztof Wegrzyn, la Universitatea de Muzică, Teatru și MassMedia din Hanovra, și a luat lecții de măiestrie interpretativă de la profesorii Boris Kuschnir, Mihaela Marti, Ivry Gitlis și Igor Oistrah. În prezent, Alexandra este una dintre cele mai apreciate tinere violoniste din lume, premiantă la diverse concursuri prestigioase, invitată să cânte pe cele mai cunoscute scene, alături de somități ale muzicii clasice, dar nu uită de unde a pornit și vrea să fie alături de cei de acasă, care sunt așa cum a fost ea la început.

Am reușit s-o prind la Chișinău, acasă. Vine foarte rar în orașul în care s-a născut, dar se simte întotdeauna perfect aici și ea, și Gregoir (sau Grișa, cum îl mai alintă pe fiul ei de trei ani). Ne-am dat întâlnire într-o cafenea din centrul orașului în toiul sărbătorilor de iarnă. Ultima dată ne-am văzut aproape zece ani în urmă. Între timp, adolescenta visătoare și ambițioasă s-a transformat într-o femeie superbă și, evident, discuțiile noastre nu se puteau limita la muzică, singurul capitol la care nu poate fi prinsă pe nepregătite. La final, mi-a spus că va scrie odată o carte, tot ce învață, simte și trăiește acum se va așterne cândva pe hârtie. Deocamdată s-a gândit doar la titlu, se va numi 40 de minute de glorie și 23 de ore de singurătate. De ce? „Pentru că un concert durează în medie 40 de minute, o oră, iar după asta, fiecare artist rămâne singur să-și scrie cartea”, mi-a spus ea și a ținut să precizeze: „Dar singurătatea nu este neapărat tristă, eu nu sunt o persoană tristă, oricine mă cunoaște poate să confirme asta”.

În luna iunie a anului trecut ai participat la prestigiosul Concurs Internațional Muzical Ceaikovski, ediția a XV-a, unde ai luat medalia de bronz, dar ai fost cea mai aplaudată prezență din concurs și Premiul Mare nu a fost acordat la această ediție. Cum a fost pentru tine experiența?

Cu multe peripeții. Probabil, cea mai... vastă experiență din viața mea de până acum. Dar s-o iau de la început.

Inițial, mi-a fost promis, prin cunoștințe, un apartament în care să locuiesc în timpul evenimentului, o locuință bună în centrul Moscovei, în care am stat două zile și unde mă simțeam perfect. Peste două zile vine la mine cunoștința cu pricina și îmi spune: „Îmi cer scuze, dar

pentru acest apartament au plătit din timp alți chiriași, nu era sigur dacă vii tu și am hotărât să nu risc. Dar nu-i nimic, te duc în alt apartament, e situat tot în centru, are condiții bune, o să-ți placă”. M-am conformat, aveam altă alegere? Am luat o mașină și, după 50 de minute, am coborât la o margine de lume, am intrat în apartamentul care trebuia să-mi placă, dar, judecând după fotografiile atârnate pe pereți, am înțeles că acolo locuiseră (și muriseră deja!) câteva generații bune de locatari. M-a cuprins o stare de neliniște, nu mă simțeam în apele mele. După ce am rămas singură acolo, i-am contactat pe organizatori și i-am rugat să mă ajute să găsesc o cameră de hotel, eram dispusă să achit dacă era nevoie. (Cu o lună înainte de concurs anulasem camera care era oferită gratis participanților.) În ziua următoare mi s-a pus la dispoziție o

M NDE N

cameră la Hotelul Marriott. Soluționasem, așadar, problema cazării. Cântasem în prima etapă a concursului, cea eliminatorie. Concursul mi-a dat mari emoții. La Moscova, unde au trăit cei mai mari violoniști ai lumii, publicul este unul select, format din buni cunoscători ai muzicii clasice și cu un spirit foarte critic. Vă dați seama ce somități erau în juriu: cei mai mari violoniști contemporani și cei mai buni pedagogi de vioară! Iar eu eram încă impresionată de problemele pe care le avusesem cu cazarea. Într-un cuvânt, m-am simțit oribil la început.

Dar cum a fost concurența? Într-un astfel de concurs, cu participanți de un asemenea nivel, au fost selectați cei mai buni dintre cei mai buni, nu cred că poți să te gândești la concurență. Concurăm toți pentru un singur premiu, dar nivelul profesional este atât de înalt și pentru a te putea prezenta pe scena aceea, te supui unei astfel de presiuni și emoții, încât trebuie să ai nervi de fier ca să fii la înălțime. Să vă reproduc din atmosfera concursului: spre tine sunt îndreptate 20 de camere video, una se mișcă în timp ce cânți, alte două te iau din părți, una este orientată spre centrul scenei, două camere sunt jos, peste tot sunt microfoane, concursul este transmis în emisie directă și tu știi că exact în acel moment, pe lângă camere, juriu și sală, concursul este urmărit de o jumătate de planetă; potrivit statisticilor, la concurs s-au uitat în emisie directă 10 000 000 de oameni în acea perioadă. În pofida acestei presiuni, îmi este atât de dor de acele momente! Și nu pentru adrenalină, ci pentru faptul că eram toți împreună. Firește, exista concurență, dar una de calitate. Mergeam împreună să mâncăm sau ne duceam seara la bar să bem un coniac, ca să dormim mai bine noaptea, să nu ne provoace insomnie emoțiile. De exemplu, Clara Jumi Kang, care s-a calificat pe locul patru, este o violonistă excepțională și cred că a fost nedreptățită, merita Premiul Mare, de aceeași părere este mai multă lume. Noi am devenit cele mai bune prietene pe durata concursului, comunicăm și acum. Finala concertului, cu Valery Gergiev (dirijor, directorul Teatrului „Mariinski”, Președintele Comitetului de organizare al Concursului Ceaikovski – n. red.), a fost una dintre cele mai înfricoșătoare experiențe din viața mea. Eram la bar cu participanții și sărbătoream premiile. La trei dimineața mă sună Gergiev: „Sașa, ce vei cânta la Gală?”. Am rămas fără cuvinte, în primul rând pentru că m-a sunat însuși Gergiev. Am bâiguit ceva

repede drept răspuns și el îmi spune: „Ok, mâine tu nu cânți”.

Am răsuflat ușurată. Dimineața găsesc un mesaj în telefon: „Sașa, tu cânți Ceaikovski, partea a III-a”. Ajung la repetiție și el îmi spune iar: „Tu cânți Ceaikovski, partea I”. Bine, am început să repet prima parte. Concertul urma să înceapă la 18.30. La 18.00 vine să-mi spună: „Cânți Sibelius, partea a III-a, ne-am înțeles?”. Cum să nu ne înțelegem?! De trei ori mi s-a schimbat programul și am repetat doar două minute, nici nu am ajuns cu Sibelius până la capăt. Am intrat în concert așa.

Atât de groază nu mi-a fost niciodată la un concert. Credeam că o să mă sparg ca un bibelou pe scenă, dar nu știu cum s-a întâmplat că parcă mi-a pus cineva mâna pe creștet și a mers totul strună. Iar la Sankt Petersburg (Concursul Ceaikovski se desfășoară la Moscova și Sankt Petersburg – n. red.) să vedeți cum a fost. În noaptea aceea am dormit patru ore. Am ajuns la Sankt Petersburg și Gergiev mi-a spus: „Cânți Ceaikovski”. Trece un pic și îmi zice: „Nu, cânți Mozart. Ia stai, pentru Mozart nu avem notele. Cânți Bach”. Cu o oră înainte de spectacol mă anunță: „Sunt note pentru Mozart, cânți partea I”. Din nou, fără repetiții…

Cel mai amuzant moment a fost însă când mergeam împreună cu Gergiev spre scenă, aveam de mers cam zece metri. Publicul deja aplauda. El vine din spate și îmi zice, din mers: „Sașa, ce tempo luăm?”. Eu îi fredonez. „Are cadențe?

A, nu, cadențe nu sunt.” „Ba sunt.” „Lungi? Hai, lasă, acolo o să-mi spui.” Am cântat fără nicio repetiție, și în acel moment am realizat că sunt pe scenă alături de un geniu... Ne-am descurcat și este o înregistrare foarte bună pe YouTube.

Astea sunt experiențe de neuitat!

Acum vorbești ușor despre aceste experiențe, dar înainte să ajungi aici, înainte să capeți această dexteritate, experiență, a existat totuși ceva. Ambiție?

Nu, doar muncă. Muncă zilnică și eu pun mare preț pe ea. „Sunt o persoană fidelă, orice angajament mi-aș lua” Regreți ceva?

Regret că am pierdut doi ani în Germania.

Așa, direct și definitiv? În Germania am avut un profesor foarte bun. Înainte să vă mai dau amănunte, vreau să clarific un lucru, eu sunt o

18 1 9

2016 februarie

ani, ei m-au ajutat mult să-mi dezvolt personalitatea, să-mi gestionez viața privată. În plan profesional, am pierdut acești ani, în plan personal – i-am câștigat.

Era nevoie de... acest câștig?

Da. Cred că înainte de anumite evenimente din viața noastră, fiecare om are nevoie de o perioadă de maturizare.

Pentru că dacă îți asumi o decizie care încă nu este a ta, acest lucru este ca o violare, o acțiune distructivă asupra minții tale, a întregii ființe. „Relațiile mele au fost întotdeauna de durată: am investit în ele, am colaborat, am crescut, mi le-am asumat”

sunt.” „Ba sunt.” „Lungi? Hai, lasă, acolo o să-mi spui.”

persoană foarte fidelă, orice angajament mi-aș lua. Așa am fost educată, așa am simțit eu că trebuie să procedez. Acest profesor mi-a fost ca un tată. M-a luat de la aeroport, încă eram mică, nu aveam nici 17 ani. El avea grijă de mine, îmi dădea lecții fără plată și eu nu puteam să plec, ar fi însemnat să fiu nerecunoscătoare. În plus, acolo, în Germania, aveam și o dragoste mare în acea perioadă, am locuit chiar un timp împreună. Îmi asumasem două angajamente. Nu puteam să plec, aceste angajamente mă țineau pe loc. Dar privind acum în urmă, îmi dau seama că a fost o perioadă de stagnare. Aș fi putut folosi mai util acel timp. De fapt, acum, analizând mai atent acea experiență, consider că, în pofida faptului că am pierdut din punct de vedere profesional acești doi

„Sașa, ce tempo luăm?”. Eu îi fredonez. „Are cadențe? A, nu, cadențe nu

ianuarie

că nu și-au clarificat relațiile de față cu noi...

M NDE N

...Atunci am înțeles ce efort imens au făcut ei

Din dimensiunea artistică, te provoc să coborâm în cotidian și să discutăm despre dragoste. În raport cu standardele europene, te-ai căsătorit relativ devreme.

Mi-am dorit dintotdeauna o familie. Visul meu constant a fost să am o familie ca a mamei mele. Mama mea este perfectă. Și tata. Și relația lor. Vorbeam recent cu mama la acest subiect și ea mi-a spus: „Tu nu poți avea o familie, o relație ca a mea, pentru că tu ești alt om, ai altă viață, la tine totul va fi perfect pornind de la ceea ce ești tu. Tu trebuie să-ți găsești calea”. Iar eu, luând în calcul că sunt căsătorită cu un francez, nu pot să ascund că mai avem și discuții în contradictoriu câteodată.

Veniți din același domeniu?

Da, el a fost violonist, a predat și la Conservator, acum se ocupă de producție și management artistic.

Deci sunteți foarte apropiați, asemănători.

Suntem foarte diferiți, chiar și pornind de la faptul că eu sunt moldoveancă și el este francez. Venim din medii

diferite, avem mentalități diferite, educație diferită, dar, cum se spune în popor, cine se aseamănă, se adună, așa că există și asemănări între noi.

De la 17 ani ești educată în Europa, ești o fire cosmopolită, nu te cred când spui asta.

Ba să vedeți că există particularități. Respectul, dragostea, emoția – noi, moldovenii, le percepem diferit și ele se reflectă diferit. Să mă ducă la gară, să-mi cumpere bilete de călătorie, să-mi deschidă ușa... astfel de gesturi la ei nu se consideră manifest de dragoste sau de grijă, așa cum le percepem noi. Și nu doar la francezi, ci în toată Europa. Dar eu dragostea așa mi-o imaginam, mai ales că înainte de asta am avut o relație de cinci ani așa cum îmi închipuiam eu tandrețea. Și lipsa acestor gesturi, de fapt, nu exclude dragostea, atenția sau respectul. Diferită este la noi percepția despre spațiul intim, pentru care ei au un respect deosebit. Bine, cu asta noi doi luptăm, luptăm... Eu sunt o fire mai directă, sunt pe extreme: ori iubesc la nebunie, ori ignor în totalitate, nu umblu cu jumătăți de măsură. Relațiile mele au fost întotdeauna de durată: am investit în ele, am colaborat, am crescut, mi le-am asumat.

ianuarie

20 2 1

2016 februarie

„Când am format familia noastră și ne certam la început, am crezut că am eșuat înainte să mă arunc în valuri” Ai căutat propriul model de perfecțiune.

Pentru că întotdeauna îmi compar relația cu cea a părinților, acum, fiind femeie măritată și cu copil, dacă am ceva să le reproșez părinților mei, atunci reproșul este că timp de 17 ani cât am trăit împreună cu ei, au fost cuplul perfect (zâmbește – n. red.). Nu s-au certat niciodată de față cu mine. Niciodată.

Mai mult, eu nici măcar n-am bănuit vreodată că ei ar putea să se certe în lipsa mea și a surorii. Bine, dacă aș fi știut că ceea ce se vede dintr-o parte nu se servește de-a gata, poate nu m-aș fi căsătorit atât de devreme. Și din cauză că părinții mei nu s-au certat niciodată de față cu noi, eu credeam că familia este o idilă totală: fluturași, inimioare, armonie. Când am format familia noastră și ne certam la început, am crezut că am eșuat înainte să mă arunc în valuri. Atunci am înțeles ce efort imens au făcut ei că nu și-au clarificat relațiile de față cu noi. Și am înțeles din ce se constituie dragostea, acceptarea, respectul, responsabilitatea, cum se obține, se

întreține, se construiește și se merită... Poate, am găsit calea despre care vorbește mama. Nu știu dacă am dreptate, dar reacționez și gândesc în funcție de ceea ce simt și nu simt nevoia să dau explicații în plus. „Am înțeles că trebuie să mă adaptez: asta e provocarea mea cea mai mare” Cum este viața voastră în Elveția, a unei moldovence și a unui francez venit din altă mentalitate, altă cultură? În Elveția nu am pe nimeni în afară de soț și copil, dar nu mă simt străină, trăiesc de zece ani acolo. Elveția este casa mea, așa cum este Moldova, în aceeași măsură. În Moldova vin de două ori pe an și cam de atâtea ori vorbesc românește, iată de ce îmi cer scuze dacă nu reușesc uneori să explic mai pe înțeles ceea ce simt sau ce vreau să spun.

Mi-a fost greu să mă acomodez la o viață pe cont propriu. În Republica Moldova am fost fată „de casă”, niciodată nu am ieșit la discoteci sau petreceri. Dar nici nu am vrut... A trebuit mai întâi să analizez viața și oamenii pe care i-am întâlnit, să-i urmăresc și apoi să-i accept. De exemplu, mi-e foarte greu să

M NDE N

accept că alți oameni pot fi mai... lenți. Acum o lună am avut un proiect de muzică de cameră cu niște artiști din Rusia și la un moment dat a început să mă enerveze teribil faptul că ei nu avansau, nu reușeau să țină pasul cu mine. S-au supărat când le-am reproșat asta și ce credeți că am făcut? La cei 27 de ani ai mei, am ieșit din încăpere și am plâns în WC, întratât m-au copleșit emoțiile, încât nu am putut să le țin în frâu. Mi-a luat ceva timp să înțeleg că pe oameni trebuie să-i accepți: toți sunt diferiți. Eu însă judec lumea după mine, mie îmi pare că dacă eu, de exemplu, sunt amabilă cu oamenii, ei trebuie să-mi răspundă cu aceeași atitudine. Iar oamenii sunt diferiți și reacțiile sunt diferite. Și am înțeles că trebuie să mă adaptez: asta e provocarea mea cea mai mare. „Vreau să pot finanța în țara mea de baștină o fundație pentru studenți și persoane suferinde” De ceva timp ai început o carieră pe cont propriu, în afara orchestrei. Cum te simți? Cum te descurci?

Cariera mea pe cont propriu a început în 2013, lucrez cu două agenții: una din Germania, cu care am semnat un contract un an în urmă și, de trei ani, – cu o agenție din Italia, cu care derulăm proiecte extraordinare. Agenția italiană este mai mică, dar are o grijă deosebită față de artiști. Cea mai recentă noutate a mea este că am obținut un premiu la Londra, care se numește Borletti Buitoni Trust, este vorba de un premiu cunoscut și râvnit în domeniul muzicii clasice, constând dintr-o sumă mare de bani, pe care am voie să-i cheltuiesc numai pentru proiecte profesionale. Sunt atât de încântată, pentru că datorită acestei sume voi putea realiza ceva util, înălțător. O condiție pentru obținerea acestui premiu a fost că fiecare pretendent a trebuit să prezinte o scrisoare în care să explice cum vor fi cheltuiți banii. Unul dintre motivele pe care le-am indicat a fost că vreau să pot finanța în țara mea de baștină o fundație, pe care am deschis-o deja, pentru studenți și persoane suferinde.

Pentru a realiza diverse proiecte prin intermediul acestei fundații am nevoie de mijloace financiare. Iar proiectele ar presupune terapie prin artă, prin muzică mai exact.

Elevii Liceului „Ciprian Porumbescu”, unde am învățat eu, vor merge să susțină concerte în spitale, la secția copii a Spitalului Oncologic, prin închisori, aziluri, grădinițe. Vom aduce muzica acolo unde oamenii nu se pot deplasa din cauza circumstanțelor care nu depind de ei. În Europa astfel de proiecte sunt foarte răspândite și apreciate și au de

22 2 3

câștigat ambele părți. Eu am fost bursiera unui asemenea proiect în Germania. Scopul nostru este să aducem lumină și frumusețe în viața bolnavilor, a celor triști și năpăstuiți, a căror lume se limitează la spațiile gri și private de viață. În plus, bursierilor acestui program vreau să le ofer posibilitatea să câștige un ban, ca să-și poată permite o pernuță pentru vioară, strune, sacâz, dar chiar și un arcuș, pentru că acestea costă bani, care se obțin cu greu și pe care mulți nu și-i pot permite. Unui artist îi este dificil aici să-și permită chiar și un ruj, o rochie frumoasă pentru concert, o pereche de pantofi, o cafea. Toate bursele aici sunt foarte mici și aceste accesorii par un lux pentru mulți artiști începători. Bursierii vor merge în instituții și vor susține recitaluri de 40 de minute, o oră.

Ei nu vor prezenta doar un concert clasic obișnuit, ci și vor discuta cu pacienții, le vor explica ce cântă, vor comunica...

Fundația se numește Arta Vie. De asemenea, din banii obținuți în cadrul acestui premiu vreau să înregistrez un album de muzică clasică, iar o parte din banii câștigați din vânzări să fie investiți tot în fundație. În Europa, pentru astfel de evenimente, spitalele, instituțiile care găzduiesc persoane defavorizate au fonduri, care presupun onorarii pentru artiștii ce vin să cânte. Aici, firește, nimeni nu dispune de astfel de fonduri, așa că mi-aș dori să implic și alte persoane care pot să contribuie la sponsorizare, ca să apropiem arta de oameni, să implementăm terapii frumoase de educație și însănătoșire sau menținere a calității vieții. „Un vis al meu mai vechi este să deschid o florărie” Care sunt planurile tale pentru viitorul foarte apropiat?

Am angajamente pentru foarte multe concerte. Concertele sunt un mod de viață pentru mine. Plec pentru două săptămâni în China, după care voi fi la Moscova, în februarie cânt în Elveția, apoi voi merge în Turcia. Pe site-ul meu oficial găsiți agenda concertelor, poate ne intersectăm, în funcție de planurile de călătorie ale dvs. și ale cititorilor.

Pentru tine contează confortul? Cum îl regăsești?

Confortul, armonia au pentru mine o mare importanță.

Cred în Dumnezeu, într-o divinitate, o forță supranaturală, fie că unii vor să-i spună Iisus, Buddha, Mohamed... etc. Știu, simt că această divinitate există. Mi-a fost dat un talent, un har și mă simt obligată să perfecționez acest har, indiferent dacă îmi place, vreau, nu vreau – trebuie să lucrez. Îmi place

foarte mult să cânt pe scenă. Atâta fericire îmi provoacă munca mea, încât nu cred că există o formă mai mare de fericire decât asta.

Care sunt pasiunile tale ce nu au legătură cu muzica?

Bucătăria. Sunt gospodină, îmi place foarte mult să gătesc.

Să vedeți ce ritm am când sunt acasă! Ies dimineața în parc cu Gregory, ne distrăm. Ne întoarcem acasă, eu fac curat, mâncare, mă joc cu copilul, îmi place să țin totul în ordine și până la masă să termin tot ce am de făcut prin casă, ca să-mi fac timp de repetiții. Nu repet niciodată acasă, n-ar fi posibil. Îmi place să am grijă de casă, să redecorez, un vis al meu mai vechi este să deschid o florărie. Nu știu când, nu știu cum, dar odată mi-ar plăcea să o fac și pe asta.

Fără cine n-ai fi fost cine ești azi?

Le sunt recunoscătoare părinților mei, familiei mele și doamnei profesoare Galina Buinovschi pentru ceea ce au investit ei în mine, în educația mea.

Ai primit anul trecut primul titlu onorific din viața ta...

Da, a fost surpriza vieții mele. Doamna ministru Monica Babuc mi-a oferit acest titlu în cadrul concertului de lansare a Fundației Arta Vie, am fost surprinsă, onorată, impresionată. „Simt orchestra de parcă ar face parte din ADN-ul meu” Ce muzică asculți?

Evident, Mozart, Bach... muzică clasică, dar vara trecută am cântat foarte multe programe moderne, îmi place să descopăr muzică mai puțin cântată, dar care sensibilizează.

De la un timp încoace ascult foarte mult jazz, Diana Krall, Stacey Kent. Îmi lipsește câteodată lucrul cu orchestra. O săptămână în urmă, când îmi făceam viza pentru China, știam că am 40 de minute de mers cu mașina și am ascultat Bach, Patimile după Matei. Cunosc pe dinafară toate ariile și chiar îmi lipsește uneori munca în orchestră, simt orchestra de parcă ar face parte din ADN-ul meu. Îți mulțumesc și îți doresc mult succes în continuare!

OA M ENI ÎND EA PROAP E

Rodica IUNCU

Vasile Iovu: timbrul inedit şi energia misterioasă a unui nai

Dacă etosul este fizionomia sensibilităţii unei colectivităţi, iar muzica românească, aşa cum remarca George Enescu, e una dintre cele mai bogate şi mai expresive din ansamblul trăsăturilor care o formează, atunci unul dintre artiştii din ultimele decenii ale secolului trecut care va transmite cel mai limpede şi mai fremătător semnalele acestei sensibilităţi, exprimând etosul românesc din stânga Prutului, va fi, negreşit, Vasile Iovu. El se va plasa într-un context în care culturile trăiesc o splendidă difuziune a valorilor şi va fi primul maestru profesionist al naiului în spaţiul dintre Prut şi Nistru care va fixa o imagine a acestui instrument muzical dincolo de frontierele stricte ale tradiţiei locului.

De aici două realizări în arta muzicală de la noi, care vor fi legate de numele lui Vasile Iovu: prin forţa talentului său, el va reuşi să sublimeze mostrele de muzică în stil popular şi să le dea o circulaţie universală; în acelaşi timp, descoperind şi adaptând pentru nai un repertoriu din patrimoniul clasic, Vasile Iovu va confirma, odată cu celebrul naist Gheorghe Zamfir, o nouă dimensiune – universală – a instrumentului său, considerat popular.

O diferenţă ce ţine de general valabil şi paradigme recunoscute ce se regăsesc într-o diferenţă – iată o relaţie perfect compensatorie, validată acasă şi în ţări de pe toate continentele populate, unde a fost aplaudat interpretul moldovean. În definitiv, şi aici, şi pretutindeni,

OA MENI ÎN DEAP ROAP E

Evtodienco, care îi vor cultiva tehnici, îi vor forma gustul şi îi vor modela ţinuta, pentru ca, astfel fortificat, artistul să răspundă provocării care îi va schimba destinul. Cunoscutul folclorist, maestrul nativ al viorii populare şi fondatorul Orchestrei „Folclor” a Radioteleviziunii Naţionale, Dumitru Blajinu, îi va propune un rol neobişnuit în spectacolul de debut al unei noi formaţii – să cânte la nai. Iar de aici va începe totul: şi viitoarea carieră strălucită a naistului Vasile Iovu, şi biografia instrumentului cu numele dublu nai-flautul

lui Pan, care vor însemna, dincolo de succesul de care se vor bucura acasă şi în afară, întemeierea unei şcoli de nai pe suport profesional ce va depăşi limitele de fenomen artistic de circulaţie locală.

Opţiunea lui Vasile Iovu pentru nai, într-o dilemă în care trebuia să decidă singur, nu face decât să identifice, la origini, băiatul născut, în 1950, într-o familie de ţărani din Bardar, Hânceşti, satul unde îşi va petrece copilăria înainte de a fi selectat, la 10 ani, pentru studii muzicale speciale. Şi unde se va afla „locul de taină” care îi va alimenta sensibilitatea şi îi va descoperi prin cântecele mamei, Maria, „Cuminţenia Pământului”, cum o va numi Vasile Iovu, ingenuitatea şi frumuseţea muzicii populare. La fel cum formaţia sa academică de licenţiat la clasa de flaut se va regăsi mai târziu în rigoarea şi distincţia unui instrument căruia îi va da o nouă turnură în materie de repertoriu, expresie şi cultură muzicală.

Pe moment însă, Orchestra „Folclor” va fi spaţiul său de lansare, o zonă a gestaţiei artistice, graţie căreia, asimilând capacităţile celor 22 de tuburi, în paralel cu programele orchestrei lui Dumitru Blajinu, Vasile Iovu va deveni foarte curând extrem de solicitat şi agreat de spectator.

O popularitate ce se va datora relevanţei instrumentului şi charismei interpretului său, dar, în acelaşi timp, şi faptului că această muzică acoperea, în anii ‘70, un gol într-o cumplită perioadă de stagnare şi bodiulism sovietic antinaţional, în care, iată, „sunetul magic al trestiei” va da glas unei sensibilităţi identitare îndelung reprimate. Sârba lui Iovu, Hora în bătăi, La căsuţa părintească, Dragu-mi-i de codru’ verde, Sârba din Iablona – aceste şi multe alte melodii, înregistrate pentru fonoteca Radioteleviziunii ori prezentate în concerte alături de Orchestra „Folclor”, sau împreună cu alte formaţii de muzică populară, piese pentru care va semna aranjamentele orchestrale ori chiar textul muzical, vor constitui repertoriul său de succes acasă şi în turnee în mai multe ţări ale lumii, repertoriu completat de fiecare dată cu convingerea că folclorul este opera unor creatori care nu sunt obligatoriu şi anonimi. Convingere alimentată de ideea sa că dacă mostrele etnofolclorice, aceste lingouri de aur, ajung pe mâna unor bijutieri profesionişti, „acestea pot fi aduse la un nivel de maximă superioritate, cu ansamblul, coerenţa şi puritatea timbrului realizate impecabil”.

Dar pentru ca Vasile Iovu să devină „fenomenul Iovu”, iar naiul său partea lui integrantă, această operă nu se va

Opţiunea lui Vasile Iovu pentru nai, într-o dilemă în care trebuia să decidă singur

ce aşteaptă publicul de la artistul din scenă? Vrajă? Magie?

Injectarea unei infuzii secrete generatoare de emoţie, pe care nimeni să nu o poată controla? Vasile Iovu va căuta în sunet culoarea, mai exact, gama culorilor care să extragă, asemenea unui fascicul de lumină, sonorităţile discreţiei şi tandreţei, la fel şi ale gravităţii şi profunzimii lor, şi astfel va cânta Doinele şi Baladele româneşti, Balada lui Ciprian Porumbescu. Dar nu fără a desfăşura şi a pune în aplicare o adevărată artă a vibraţiei, gestul fascinant al braţului stâng, care modelează forma şi volumul sunetului pentru a ajunge să facă din liniile perfecte ale belcantoului instrumental, din Ave Maria de Caccini, Schubert şi Bach-Gounaud sau Melodia de Gluck, ori Andante din Concertul nr. 21 pentru pian şi orchestră de Mozart şi Panis Angelicus de Franck, transpuse pentru nai, semnul distinct al profilului său. Aici se vor concentra savoarea şi frumuseţea sunetului, aici tehnicile unei respiraţii şcolite, dar, mai presus de orice, vocaţia sa lirică atât de pronunţată, suflul-sufletul său de artist vor pătrunde în misterul care învăluie timbrul ce alimentează fascinaţia acestui instrument. De aici se vor desprinde şi vraja, şi magia, şi miracolul, absorbind toate zonele de sensibilitate, până la micile sau stufoasele apogiaturi risipite în muzicile de toate genurile, fie că sunt melismele ce dau fiori într-un Descântec, fie dantelări baroce şi elegante în Sonata nr. 8, op. 3 de Corelli, ori graţia clopoţeilor agitaţi în Fantezia în re minor de Mozart. O artă care va face să se deschidă generos porţile unui instrument aparent rudimentar pentru a fi atât de nobil şi elevat în coralul Iisuse, fii bucuria mea de Bach şi, în acelaşi timp, atât de autentic şi spectaculos în Ciocârlia autohtonă, care va zbura dezlănţuită în spaţiul dinăuntru şi din afara noastră. Însoţit de orchestra de muzică populară ori, în Poemul Pe un picior de plai de Tudor Chiriac, de orchestra simfonică, ori alături de ansamblul său de cameră ce-i poartă numele, ori secondat de orga Annei Strezeva, diapazonul naiului lui Vasile Iovu va cuprinde cele mai diferite epoci, stiluri şi genuri ale muzicii, îmbogăţind cu idei sonore şi mostre de interpretare imaginaţia auditivă, ca şi sensibilitatea celor care l-au ascultat. Sub presiunea spectrului globalizării, un maestru al naiului se va simţi destul de bine „costumat în el însuşi” pentru a fi original şi inconfundabil. Dar aceasta numai pentru că suportul originalităţii va veni din darul de a se fi identificat cu insolitul flautului lui Pan, izvor al unor sunete la care, conform legendei, au acces doar cei aleşi să dezlege misterul dragostei nefericitului zeu Pan pentru frumoasa zeiţă Syrinx, ce va lua chipul şi suflul unui nai.

Cel ce va aduce în spaţiul basarabean noţiunea de „profesionist al naiului” fără ca sintagma să fie o figură uzuală de stil, va fi un neofit în materie de nai care renunţa, la 21 de ani, la flautul studiat în instituţii de profil, mai întâi la Şcoala de Muzică „E. Coca”, astăzi Liceul de Muzică „Ciprian Porumbescu”, apoi la Conservatorul „G. Musicescu” din Chişinău. O şcoală de flaut de calitate, la clasa profesorilor Efim Tcaci şi Filip

26 2 7

OAM ENI Î ND EAPROAPE

nouă dacă ne amintim de întreaga literatură muzicală cultă inspirată din folclor, dar să afirmi că Doina şi Balada reprezintă „muzica clasică populară românească” şi să creezi în sintaxa arhetipală a acestora propriile lucrări – toate acestea vor aduce un mesaj ce va da un alt sens aventurii sale interpretative. Compuse pentru nai şi orgă şi interpretate împreună cu Anna Strezeva, Doina şi Pastorala, alături de piesa În amintirea mamei pentru acelaşi ansamblu, sunt de la un capăt la altul expresii ale gândirii de origine folclorică.

Ascultându-le fluiditatea melodică la care conlucrează cele două instrumente cu, în principiu, aceleaşi tuburi şi forme, rafinamentul armonic însoţind desfăşurările tematice, de la cele lirice, abia şoptite, la marile culminaţii dramatice, te întrebi dacă mai pot fi ele considerate ca fiind aşa-numitul „gen al muzicii populare îmbogăţit creator”? Ce sunt aceste fulguraţii de suspine? Aceste bocete venind ca o fatalitate dintr-o lume atemporală? Ce este acest strigăt ce face să explodeze, să arunce în aer suferinţa? Există în aceste piese linii de o mare generozitate melodică, o artă arhitectonică de ansamblu şi de detaliu, la fel şi bogăţia inspiraţiei care o animă. Dar meritul cel mai mare al autorului şi interpretului lor e acela de a fi intuit şi realizat prin combinaţia nai – orgă redimensionarea şi generalizarea acestei muzici. Prezenţa orgii obiectivează arta Doinei, exaltă şi ridică drama ei la gradul de simbol inefabil. Vasile Iovu va revela acest simbol unei lumi muzicale fascinate împreună cu Anna Strezeva, care îl va însoţi, în ‘87, în turneul său în Franţa şi care la întoarcere va relata în presă un moment emoţionant trăit de ea în această călătorie. În plin concert prezentat de ei

...Există în aceste piese linii de o mare generozitate melodică, o artă arhitectonică de ansamblu şi de detaliu, la fel şi bogăţia inspiraţiei care o animă...

putea desăvârşi decât având pentru autorul ei un imbold stimulator, o paradigmă, un idol: Gheorghe Zamfir. De la prima lor întâlnire, în 1971, la Vilnius, unde studentul la flaut va sosi expres de la Chişinău pentru a-l asculta pe viu pe eroul visurilor sale, Gheorghe Zamfir îi va da, în timp, învăţăcelului său cinci lecţii, dar oricâte ar fi, suficiente pentru ca instinctul celor doi artişti să se intersecteze pe latura cea mai sensibilă şi mai eficientă din care se compune arta flautului lui Pan: arta Doinei şi Baladei, tradusă în sunetul timbral. Ea se va compune din două stiluri, maniere, temperamente şi chiar două timbruri diferite, dar având, sentimental şi spiritual, aceleaşi rădăcini identitare ce alimentează frumuseţea şi personalitatea fiecăruia dintre ei. O diferenţă provocatoare, atât de vizibilă la suprafaţă, în libertatea pasională, artistic dezlănţuită a lui Gheorghe Zamfir, şi în fervoarea inspirat şi riguros desfăşurată a lui Vasile Iovu. Diferenţă ce nu vine decât să confirme o dată în plus că, în afară de talent şi şcoală, interpretul este o stare de a fi.

Angajat în Orchestra „Folclor” şi păstrând acest angajament de fidelitate pe durata întregii sale cariere de artist, Vasile Iovu, solist timp de peste 40 de ani al formaţiei conduse iniţial de Dumitru Blajinu, apoi de dirijorul Petre Neamţu, şi, tot el, autorul a peste 200 de orchestraţii pentru lucrări instrumentale şi cântece de sorginte folclorică ce se păstrează în fondul Radioteleviziunii, veteranul necontestat al „Folclorului” va găsi în muzica populară filonul, „vâna izvorului”, cum va spune el într-un interviu, care va alimenta şi va imprima continuitate ideii sale conform căreia „muzica populară e nucleul tuturor genurilor”. Idee, de altfel, deloc

La Bardar, alături de mama Maria și tatăl Gavril. În Orchestra Folclor, întemeiată de Dumitru Blajinu

De la flaut la nai

ianuarie

28 2 9

2016 februarie

în Catedrala Saint-Julien-le-Pauvre din Paris, asistenta Annei Strezeva de la serviciul orgii, o franţuzoaică tânără, nu-i mai putea schimba registrele şi întoarce paginile, pentru că, după un moment de violentă surpriză, lacrimile îi curgeau şiroaie, făcând parte din atmosfera în care flûte de Pan va evoca Amintirea mamei. Concertul a fost un adevărat triumf !

Atunci când la Chişinău se va deschide, în 1973, prima clasă de nai, mai întâi la Institutul de Arte şi, 11 ani mai târziu, la Academia de Muzică „G. Musicescu”, tradiţia şcolii de nai iniţiată, articulată şi perpetuată de Vasile Iovu în condiţiile în care, până la el, o asemenea tradiţie în spaţiul din stânga Prutului practic nu a existat, va obţine primul său statut oficial. Metoda de studiu a acelei clase, al cărei mentor nu putea fi altcineva decât Vasile Iovu, va fi construită pe principiul care adoptă ca suport muzica cultă pentru studierea unui instrument tradiţional. Altfel spus, dacă vrei să fii profesionist şi nu amator, trebuie să cânţi Vivaldi, Scarlatti, să exersezi şi să-ţi cultivi gustul formelor şi al proporţiilor perfecte după Bach, să înveţi marea supleţe a cântului din lucrările mozartiene şi tehnica virtuozităţii dezlănţuite din repertoriul romantic. Principiu sintetizat în Metodă de nai, publicată în 1982, şi aplicat în calitate de profesor care va instrui mai multe promoţii de studenţi. Unii dintre ei nici nu vor fi elevii săi direcţi la clasa de nai, ci doar fanii care, studiind cu alţi profesori, trecuţi şi ei prin şcoala primului naist, îi vor urmări traseul, îi vor prelua tehnici, metode şi repertoriu, îl vor asista la concertele şi recitalurile ce le înflăcărau imaginaţia ca să devină şi ei artişti. La fel cum Iovu va fi obsedat de Gheorghe Zamfir, de aura lui mitică de „rege al naiului”, pe care mereu l-a adulat, de la un punct,

Cu Petre Neamțu, care a modernizat evoluția Orchestrei Folclor

şi naiul lui Vasile Iovu va deveni obsesia unor admiratori ai săi, elevi şi studenţi din noul regiment de naişti, pentru care artistul va fi o legendă vie, un punct de orientare, din care îşi vor face un model, dacă nu un monstru sacru pe care să-l urmeze.

Căderea imperiului sovietic, în 1991, care a schimbat frontierele şi modul de gândire, va aduce suflul libertăţii şi în Basarabia, redenumită Republica Moldova, stimulând o nouă ordine a lucrurilor într-o lume la fel de nouă şi renăscută. Dacă la Chişinău apariţiile lui Vasile Iovu vor fi rarisime şi doar cu ocazia unor „seri de creaţie” în programe mixte, traseele sale occidentale vor deveni prioritare odată cu fondarea unui ansamblu din şapte instrumentişti, dominat de nai – Ansamblul „Vasile Iovu”. Respectându-i statutul de artist de marcă, mai întâi impresari de la Moscova, apoi agenţii vest-europene vor organiza şi vor monitoriza turneele formaţiei sale în cele mai prestigioase săli de concerte din Europa. Pe scena Sălii Filarmonicii din Berlin, la Mannheim, în Sala „Mozart” sau în Sala „Beethoven” din Bonn, pe scena Palatului Congreselor din Strasbourg ori la Viena, în imensa Catedrală Votivkirche, de două mii de locuri, celebră prin acustica ei – pretutindeni flautul lui Pan – flûte de Pan – Panflöte – Pan-pipe al maestrului Vasile Iovu va onora preţ de peste 20 de ani monştrii sacri şi instituţiile ce le poartă numele cu programe de muzică clasică şi populară, ale căror ţinută, stil şi rigoare vor trezi admiraţia spectatorilor săi. „Când au mai existat asemenea ovaţii?”, se întreba retoric ziarul german "Dienstag” din noiembrie 1995. „Aplauzele îndelungate au fost mulţumirea publicului adusă pentru un concert excepţional unor muzicieni care au

Mult așteptatul triumf alături de Gheorghe Zamfir

Alături de Maria Bieșu și Eugen Doga

OAM ENI Î ND EAPROAPE

meritat calificativul de vârf al clasei internaţionale.” Citatul merită şi el să fie reprodus literalmente, cu atât mai mult cu cât, se ştie, publicul şi presa germană, mai puţin exuberante şi nativ calculate în a risipi cât mai puţine „calificative” exagerate, nu-şi vor reţine de data aceasta admiraţia, mai multe ziare numind aceste concerte „Fest der Panflöte” – „Sărbătoarea flautului lui Pan”.

Iată, aşadar, o formaţie de muzică academică şi populară dominată de nai, unică în felul ei, care va face, pe cont propriu, un demers european; un grup de profesionişti, mereu alţii, având însă constant acelaşi ghid, aceleaşi principii repertoriale şi exigenţe interpretative; un laborator de adaptare şi transpunere pentru nai şi alte instrumente a zeci de partituri din literatura universală, inclusiv naţională; un „instrument” care, intrând în circuitul concertistic european, va proba, de fapt, nivelul performant al artei flautului lui Pan, al artei interpretative din spaţiul nostru în general. Demers ce va avea efectul de a valida un artist vizavi de un ansamblu, fără de care ar fi rămas, probabil, doar în parametrii de fost delegat cultural-artistic al URSS ce a făcut înconjurul lumii (de la ţările europene şi până în Australia, Statele Unite, India, Nepal, Japonia etc., etc.) graţie aşa-ziselor misiuni „pacificatoare” ale Asociaţiei de Prietenie cu Țările Străine. Noul sezon concertistic din viaţa sa, unul liber, dificil, pragmatic, independent şi comercial, va reconfirma, de fapt, identitatea unui artist profesionist, vocaţia sa scenică, capacitatea de a cuceri publicul indiferent de epoci, sistem politic, mod de organizare şi remunerare a concertelor. În Ciocârlia românească sau în Ave Maria de Schubert, în cântul popular Mociriţă de trifoi sau în Cântecul lui Solveig de Grieg, naiul său, în orice componenţă, va fi aplaudat la fel de fierbinte la Moscova, Delhi, Manila, Tokyo, Londra sau, mai nou, la Zürich, Viena, Mannheim, Bonn sau Roma. Teritorii în care nu-i aparţin decât inima şi sufletul celor care îl ascultă. Să fie sunetul acela care fascinează? Eufonii care, vibrând în Doină sau – în cu totul alt mod – în liniile ideale ale muzicii lui Bach, ori în freamătul schubertian, produc un efect emoţional inexplicabil? Tuburile flautului lui Pan din Păstorul solitar par a fi mai puţin ale autorului lui, James Last, şi mai degrabă ale lui Gheorghe Zamfir. Dar suflul lor ce se asimilează unei vocaţii lirice atât de profunde, fervoarea emoţională ce o animă, respiraţia lor suplă şi plină de rafinament, ce se pliază perfect pe frumuseţea melodiei, acest Păstor solitar al unei sensibilităţi geamănă cu dorul, dorul de spaţiul ancestral al fiinţei româneşti, acest cânt misterios şi nostalgic al tărâmului pierdut vor fi, cu siguranţă, ale basarabeanului Vasile Iovu. Temperamentul său va gravita obstinat spre naiul liric, spre acea plutire sentimentală ce va lua forma sunetului armonios, a timbrului cald, a energiei lui misterioase care să îmbrace discret melodia, supleţea şi frumuseţea ei absolută. Sau... poate însăşi interpretarea creează în timp artistul, îl modelează, îl ajută să-şi caute

propriile sentimente, pe care să le dezvăluie sieşi şi celor care îl ascultă? Oricare ar fi răspunsul, acel lamento sfâşietor, exaltările inimii ce se desprind când asculţi naiul său liric, această eficienţă emoţională, această plăcere voluptuoasă de a se mărturisi spectatorului nu pot veni decât din fantezia şi creativitatea izvorâte din mintea și sufletul său de artist. Într-o lume contorsionată, în care avem prea mult adevăr, astăzi ne-ar trebui mai multă frumuseţe. O idee, în sprijinul căreia vine şi acest echilibru dintre armonia clasică şi nou, dintre substanţa muzicală şi ineditul învelişului sonor, ce pare să creeze o neaşteptată „frecvenţă” a frumuseţii.

Fulguraţii de sunet de nai pe care le putem admira ca pe nişte „flori care nu ne dezamăgesc niciodată”.

Noi înşine ne vom întreba, de la un punct, ce este această „orgă mică” a maestrului Vasile Iovu? Instrument care îşi va revela generozitatea orizontului şi vocaţia universală după ce chiar noi l-am considerat ancestral de „domestic”. Miraculos, el va pătrunde cu eleganţă în arta franceză a discreţiei şi graţiei, va parcurge, vibrând, cantilenele sublime ale muzicii italiene, strălucitor şi plin de virtuozitate, va contura formele perfecte ale clasicismului vienez, pentru a se plia apoi cu uşurinţă pe sinuozităţile muzicii moderne. Rămânând, în acelaşi timp, instrumentul confecţionat de cunoscutul fluierar autodidact de muzică populară Petre Zaharia, naiul autentic care, în timp, are vârsta folclorului românesc.

Flautist-naist? Interpret-profesor? Basarabean-român?

Artist european? Parte din toate acestea, Vasile Iovu va fi, în primul rând, el însuşi, artistul care, absorbind o tradiţie, va deveni o nouă tradiţie în istoria flautului lui Pan. Caz obiectiv – sau fericit? – autorităţile moldovene de toate culorile îi vor fi întotdeauna loiale: când va împlini 50 de ani, va fi distins cu Ordinul Republicii şi cu Premiul Naţional, iar 15 ani mai tărziu, Ţara lui de dor, România, îl va avansa în gradul de Ofiţer al distincţiei „Meritul cultural”. Astăzi, diferite generaţii de naişti, mai tinerii Iulian Puşcă, Andrei Donţu sau cei deja afirmaţi, Ştefan Negură, Ion Malcoci, Marin Gheras, Igor Podgoreanu, Constantin Moscovici, ca să-i numim doar pe cei mai buni dintre ei, fac dovada unei experienţe de noi tehnici şi de un nou repertoriu ce aparţin, evident, unei noi şcoli de nai, atât de spectaculos demonstrată, în 1994, la Festivalul Internaţional de Nai de la Chişinău. Vasile Iovu, artistul flautului lui Pan care va fi invitat să încetăţenească acest instrument în ţări de o cu totul altă tradiţie şi manieră decât pământul de la Bardar, va alege stânga Prutului. Locul în care va fonda această şcoală, purtând costumul în care îl va înveşmânta soarta, tărâmul unde libertatea creaţiei, având forme estetice, va fuziona cu cea a spiritului în căutarea propriei identităţi, cu expresia dorului neîmplinit, fuziune care – să reţinem acest moment istoric! – va avea puterea, în momente de răscruce, de a ridica artistul la nivelul de simbol naţional.

(Fragment din cartea recent apărută Păstorul solitar sau Naiul lui Vasile Iovu de Rodica Iuncu)

2016 februarie

30 3 1

Imagini: Mihai Pot창rniche

ianuarie

OAM E N I ĂŽ N D EAPROAPE

Dumitru Bolboceanu:

Arpetacare este ve r ticala omenirea

Eremit, 2012

ianuarie

32 3 3

2016 februarie

ase poate menține Anastasia RUSU-HARABA

În calitate de consumator pasionat de artă, care, pe deasupra, îndrăzneşte să mai şi scrie despre ceea ce se expune prin muzee şi galerii, precum şi despre oamenii care activează în domeniu, constat că Uniunea Artiştilor Plastici este în continuă mişcare. Permanent, la Chişinău se vernisează expoziţie după expoziţie, câte două-trei pe lună, de parcă toate crizele economice şi de alt gen trec pe alături de dumneavoastră... Anul trecut, aţi avut şi o inovaţie: expoziţii în teritoriul ţării.

Am vrea noi să treacă pe alături crizele, însă, vă asigur, ele ne afectează poate chiar mai mult decât pe toţi ceilalţi. Dar aveţi dreptate, artiştii plastici continuă să creeze în pofida

și înălța

OAM EN I Î N DEAPROAPE

tuturor dificultăţilor. Deşi fraza sună banal, poate chiar bombastic, e un adevăr. Sincer să vă spun, sunt şi eu uimit, dar și mândru de breasla noastră: cum se descurcă în ziua de astăzi, deseori întrebându-mă de unde iau artiștii atâta curaj, atâta energie, atâta forţă, atâta dăruire şi devotament faţă de artă în asemenea condiţii? Iar când mai simt şi un sprijin cât de mic de pe undeva, ei sunt dispuşi să facă şi mai mult, şi chiar fac. Iată, aţi remarcat expoziţiile noastre din teritoriu.

Cea de la Hânceşti, spre exemplu, a fost vernisată la iniţiativa primăriei locale, dar şi a protagonistului, graficianul Valeriu Herţa, care mai mulţi ani a activat în calitate de pedagog la şcoala de pictură de acolo. La deschiderea acestei expoziţii a fost şi doamna Monica Babuc, Ministru al Culturii, ceea ce e un semn bun, care ne dă speranţe că respectivul mod de „intrare în mase a artei”, cum se spune, a prins viaţă. La Hânceşti am discutat cu domnul Ion Tulbu, şef al Secţiei Raionale de Cultură, cu privire la deschiderea unui spaţiu expoziţional permanent în holul Casei de Cultură, pe care l-am găsit potrivit, ba chiar aş zice frumos pentru expoziţii.

Arca lui Noe, 2007

Totodată, ar putea fi şi un element atractiv pentru străinii care vizitează zona respectivă, unde, ştim cu toţii, se află vestitul conac al lui Manuc-bei, acesta fiind inclus în itinerarul turistic.

Iar pictorul Fazlî, originar din sudul Moldovei, prin expoziţia sa de la Comrat, pe care a vernisat-o, de asemenea, cu ajutorul autorităţilor locale, le-a prezentat compatrioților săi rodul muncii sale de mai mulţi ani. În acest context, dacă ţinem cont de faptul că din uniunea noastră fac parte aproape 400 de artişti plastici, născuţi în diferite localităţi ale întregii Moldove, cel puţin o dată pe an ei şi-ar putea expune lucrările la baştina lor. Dar pentru că orice expoziţie solicită anumite cheltuieli, puţinul pe care l-ar pretinde ar fi asigurarea transportului tablourilor la punctul de destinaţie şi înapoi la Chişinău şi a cazării la hotel pentru câteva seri în perioada cât se montează expoziţia, iar dacă e necesar să mai rămână şi după aceea, încă pentru câteva zile. Nu cred că este un efort peste puterile autorităţilor locale, în orice caz, beneficiul pentru populaţie al unei asemenea acţiuni artistice ar fi mult mai mare decât aceste cheltuieli.

ianuarie

34 3 5

2016 februarie

În acelaşi context, amintim şi expoziţia de anul trecut a artistului plastic Gheorghe Munteanu, care şi-a prezentat creaţia în faţa bălţenilor. Bănuiesc că este o iniţiativă a lui Victor Palii, fost învăţăcel al acestui pictor.

La Bălţi activează o filială a UAP şi în fruntea ei se află anume Victor Palii, care de mai mulţi ani e pictor-scenograf la Teatrul „Vasile Alecsandri”. În plus, municipalitatea deţine o galerie, aşa că în acest oraş se desfăşoară permanent expoziţii. Mă bucură mai ales faptul că tineretul de acolo, studenţimea de la Universitatea „A. Russo”, dar şi elevii de la colegii, au la dispoziţie această posibilitate de a se familiariza cu arta plastică, rămâne doar să beneficieze de ea din plin.

Dea Domnul să fie aşa! Din păcate, tinerii azi preferă ceea ce le pune la dispoziţie internetul şi nu sălile de expoziţii ori de spectacole.

Să zicem că e şi un specific al vârstei, la care tânărul e firesc să vrea să mai zburde, în plus, încă nu totdeauna este

capabil să aleagă ceea ce e mai util, altfel spus, să discearnă.

Totodată, trebuie să recunoaştem că, deocamdată, şi programele educaţionale neglijează elementul artistic, mai bine zis, cei responsabili de respectivele programe nu percep în măsura cuvenită, ba chiar subapreciază importanţa acestuia în constituirea unei moralităţi sănătoase a viitoarei noastre generaţii, precum şi în formarea unei concepţii multiaspectuale despre lume. În această ordine de idei, îl voi cita pe colegul meu Ghenadie Jalbă care, într-un dialog publicat tot în revista Moldova, a spus că arta, cultura în general, îl poate ajuta pe om să fie trestia care gândeşte...

Doar că pentru asta, voi adăuga eu, se cer nişte eforturi conjugate ale întregii societăţi întru a deprinde omul să fie şi consumator de artă, altfel spus, să comunice şi cu ceea ce-i oferă o hrană aleasă pentru sufletul său.

Până să ajungă la pâine pentru hrana sufletului, situaţia îl constrânge să se gândească la alte lucruri, la pâinea cea de toate zilele, în primul rând. Pe de altă parte, nu pot să nu fiu de acord că o deprindere de a comunica

Arca lui Noe, 2008

Spațiu aerian, 1996

Peisaj, 1997

OAM EN I Î N DEAPROAPE ...cultura în general îl poate ajuta pe om să fie trestia care gândeşte...

ianuarie

36 3 7

2016 februarie

permanent cu arta încă din copilărie rămâne în felul de a fi al omului pentru totdeauna. Dar, din propriile observaţii, pot afirma că vizitatorii nu dau buzna la expoziţii. Ori de câte ori m-am aflat într-o galerie sau alta, mi-au ajuns degetele de la cele două mâini ca să-i număr pe cei aflaţi pe moment în sală. Excepţie fac doar zilele de vernisaj, când vin mulţi colegi şi invitaţi ai protagonistului, apoi vin elevi și studenți de la şcolile, colegiile și facultăţile de specialitate.

Şi totuşi, după cum am spus, în majoritatea lor, artiştii plastici nu se plâng de greutăţi – uneori, poate chiar nici unul altuia – şi continuă să muncească zi de zi în ateliere, să creeze lucrări valoroase, pe care le expun atât în ţară, cât şi peste hotare, aşa că şi ei contribuie la buna faimă a ţării. Aşa cum afirma unul din vechii înţelepţi, spiritul nu poate fi biruit şi stins de materie.

Călăuze, 2006

OAM EN I Î N DEAPROAPE

...Avem mulţi artişti care, ducând o viaţă cu multe lipsuri materiale, se gândesc la patrimoniul cultural al ţării şi muncesc pentru acest patrimoniu în ideea că pun şi ei câte o cărămidă la edificiul artelor plastice din Republica Moldova...

Călăuză, 2005

ianuarie

2016 februarie

38 3 9

Şi dacă statul nostru nu va avea grijă să crească şi să educe o tânără generaţie cu dragoste faţă de artă, cred că riscăm să avem un viitor foarte sumbru.

Dar, în opinia mea, cu o condiţie importantă: dacă arta o profesează oameni integri, cu un scop bine definit în viaţă, conştienţi de preţul darului primit de la Dumnezeu şi de faptul că au datoria să-l valorifice, nu să-l irosească. În acest caz, condiţiile exterioare, întradevăr, contează mai puţin.

edificiul artelor plastice din Republica Moldova. Este un lucru uimitor, demn de respect şi admiraţie. În definitiv, se poate spune fără nicio exagerare că, astăzi, viaţa multor artişti plastici este un sacrificiu în numele artei. Deseori, la acest sacrificiu este părtaşă şi familia, care, conştientă de valoarea muncii lor, îi ajută cu tot ce-i posibil, fără a le reproşa ceva.

De acord. Colegii mei, în majoritatea lor, o demonstrează în fapt şi sunt mândru de ei. Ei, spre deosebire de alţii, nu fac lozincă de îndreptăţire din faptul că ţara e în criză şi sărăcie. Noi rareori ne plângem de greutăţi, uneori poate şi ţinem în taină cum de reuşim s-o scoatem la capăt cu toate problemele de viaţă în general şi de creaţie în special.

Cred că e tocmai potrivit să le spunem cititorilor că din 2009 încoace, puneţi umărul la bunul mers al stării de lucruri în UAP ca instituţie responsabilă de activitatea unei comunităţi creatoare.

Şi totuşi, cum faceţi faţă situaţiei din prezent? Mai ales că, pentru a putea lucra, pe lângă cheltuielile pe care le are ca şi noi, toţi ceilalţi, artistul plastic e nevoit să mai facă nişte plăţi suplimentare, să zicem, pentru închirierea atelierului...

Chiar şi pentru materialele de lucru – şasiu, pânză, vopsele, dizolvanţi, pensule –, care sunt foarte scumpe. Pentru a se descurca, mulţi colegi sunt angajați în serviciu, în cele mai dese cazuri ca profesori de specialitate, cu salarii minime față de media pe economie. Plasticienii, dacă nu lucrează în atelier zi de zi, sunt afectați în creaţia lor. Ca să faci artă veritabilă, este nevoie să te desprinzi în totalitate de cotidian, ca şi cum el nici n-ar exista. Cu alte cuvinte, arta îi solicită artistului o participare sufletească plenară la actul creaţiei. Avem mulţi artişti care, ducând o viaţă cu multe lipsuri materiale, se gândesc la patrimoniul cultural al ţării şi muncesc pentru acest patrimoniu în ideea că pun şi ei câte o cărămidă la

O fac din iniţiativa colegilor de breaslă, care în 2009 l-au ales pe Ghenadie Jalbă în funcţia de preşedinte al UAP, iar pe mine – în cea de vicepreşedinte. Am activat în acest tandem pe parcursul unui mandat, apoi, la cererea breslei, încă al unuia, aşteptând Congresul din mai 2015, ca să transmitem mandatul altcuiva şi să revenim la ceea ce ne este mai drag – la pictură. Dar iată că nu a fost să fie, aceiaşi colegi ne-au spus că mai au nevoie de noi în această calitate, doar că, să zicem aşa, ne-au schimbat locurile, pentru a respecta statutul UAP. Fără doar şi poate, a fost o alegere întemeiată, cu argumente de sprijin...

Colegii ştiau că noi am mers bine toţi cei şase ani şi mă gândesc că anume acesta a fost argumentul forte ca să rămânem. Şi cred că atunci când la congres a fost pusă la vot anume candidatura mea, ei au făcut-o, dorind ca în fruntea UAP să rămână aceeaşi echipă. Într-adevăr, am lucrat în bună înţelegere cu Ghenadie Jalbă. Obiectiv vorbind, anume împreună am reuşit să facem multe lucruri bune, am început

OAM EN I Î N DEAPROAPE

arta îi solicită artistului o participare sufletească plenară la actul creaţiei...

Prăbușirea norilor, 1999

40 4 1

2016 februarie

...spiritul nu poate fi biruit Ĺ&#x;i stins de materie...

ianuarie

Pe valea Draghiștei, 2003

Chemarea ploii, 2000

OAM EN I Î N DEAPROAPE

şi unele de lungă durată, care trebuie duse la capăt, în primul rând, un şir de reparaţii. În afară de activitatea expoziţională, care de bună seamă este una intensă, avem în răspunderea noastră şi o gospodărie mare a uniunii, pe care trebuie s-o administrăm şi s-o ţinem în stare bună.

într-o societate greu de imaginat

Fără credinţă şi artă, ne putem transforma

Spre sfârşitul acestui an, comunitatea artistică din ţară va marca împlinirea unui secol de la naşterea distinsului artist plastic Mihail Grecu...

Sper că nu numai cea artistică... Întreaga Moldovă trebuie să fie mândră de faptul că patrimoniul neamului nostru deţine operele acestui mare pictor. De multe ori, când ne întâlnim cu unii colegi de prin alte părţi – la Chişinău sau în deplasările noastre, unii dintre ei spun: sunteţi un popor fericit, îl aveţi pe Mihail Grecu! Chiar mă bucur că am ajuns şi la acest subiect. În prezent, atelierul lui Mihail Grecu are statut de muzeu, acordat de Uniunea Artiştilor Plastici, însă în fapt acesta nu funcționează ca muzeu. Şi pentru că nu sunt condiţiile necesare, şi pentru că nu este inclus într-un itinerar turistic.

Se întâmplă că dintre oamenii care ne vizitează ţara cineva îi cunoaşte numele şi doreşte să vadă mai multe lucrări decât cele expuse la Muzeul Naţional de Artă al Moldovei.

Atunci membrii familiei le oferă această oportunitate. Dar, bineînţeles, am dori nespus de mult să avem un muzeu în care să încapă sutele de lucrări create de irepetabilul Mihail Grecu, pentru ca să fie acces permanent la ele, să le vadă lumea oricând ar dori. Mihail Grecu este mândria artei noastre – şi pe bună dreptate este! – şi ar merita un muzeu la scară naţională. Cred că puţină lume cunoaşte că arhitectul Alexandru Bernardazzi, cel care a proiectat edificiul primăriei, a planificat parterul anume pentru pinacoteca oraşului şi chiar au fost ani când ea de bună seamă s-a aflat acolo. În noiembrie curent, Muzeul Național de Artă va organiza o expoziţie a maestrului Mihail Grecu. În cadrul acestei expoziţii, Uniunea Artiștilor Plastici va lansa medalia comemorativă „Mihail Grecu. 100 de ani de la naștere”. Vor fi organizate emisiuni televizate şi radiofonice, se va vorbi, se va scrie despre maestru... Cu alte cuvinte, în măsura posibilităţilor de care dispunem, îl vom readuce printre noi cu o parte din creaţia sa. Cel puţin, atât...

Aş vrea să ne referim acum la activitatea dumneavoastră în calitate de artist plastic... Vă găsesc prezent cu lucrări la multe expoziţii de grup, inclusiv la expoziţii-concurs, fiind chiar şi printre premianţi. Reuşiţi să croiţi timp şi pentru creaţie?!

Uneori, ajung şi până la atelier, însă din ce în ce mai rar. În 2009, am venit în componenţa administraţiei UAP de la munca de creaţie, cu ideea că peste trei ani revin la ea. Mai ales la început, antrenat în diferite probleme ale uniunii, gândurile mă tot duceau în atelier. După o vreme, aflându-mă în atelier, gândurile îmi erau la treburile de aici. Bineînţeles, munca administrativă m-a scos într-un fel din albia creaţiei.

Atunci când reuşesc să vin în atelier, am nevoie de timp ca să mă reaxez pe făgaşul creaţiei. În ultima vreme, lucrez mai puţin ca de obicei, dar mă străduiesc să mă menţin în formă şi să ţin pasul, ca la sfârşitul mandatului – mai am doi ani– să mă reîncadrez în creaţie, deoarece anii trec şi, până la urmă, rămâne creaţia.

Dar mai poate rămâne şi o bună faimă despre timpurile în care aţi fost vicepreşedinte şi preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici şi despre faptele bune pe care aţi izbutit să le faceţi în acei ani...

Ni se va mulţumi sau nu pentru ceea ce am reuşit să facem şi ce vom face împreună cu Ghenadie Jalbă – nu se ştie, dar ceea ce va rămâne în atelier nu va putea nega nimeni.

Sigur, mi-aş dori o expoziţie personală, fiindcă am participat la multe expoziţii de grup, dar personale la Chişinău nu am avut, doar peste hotare. S-a întâmplat să fie aşa din mai multe motive. În ultimă instanţă, contează să ai lucrări în atelier – mai devreme sau mai târziu le vei prezenta lumii...

Este capabilă arta să schimbe ceva în lumea de astăzi?

După mine, arta şi schimbă lumea. Dacă ne-am imagina pe câteva clipe că ea nu ar exista, atunci nu ştiu în ce s-ar transforma societatea noastră. Eu cred că arta e ca şi credinţa: acea verticală pe care omenirea se poate menţine şi înălţa în plan moral şi spiritual. Fără credinţă şi artă, ne putem transforma într-o societate greu de imaginat. Şi dacă statul nostru nu va avea grijă să crească şi să educe o tânără generaţie cu dragoste faţă de artă, cred că riscăm să avem un viitor foarte sumbru.

ianuarie

2016 februarie

42 4 3

Intrare (din ciclul TranscendenČ›Äƒ), 1998

PR

FI L

Andrei MARDARI, un fotograf de metafore într-un context deloc liric

Urmașul dacilor

44 4 5

2016 februarie

„O fotografie cât o mie de cuvinte” – iată una dintre cele mai cunoscute sintagme, folosite atunci când vrem să subliniem cât de convingătoare, retorică este o imagine. Există însă fotografii care pot înlocui lesne nu doar o mie de cuvinte, ci chiar un ziar întreg și să fie mai explicită și mai credibilă decât o cohortă de surse demne de încredere care au solicitat anonimatul și tot atâția experți și analiști, care vin să dea o explicație fenomenului.

Fotograful este artistul care poate surprinde, cu un singur clic, o imagine care ulterior să devină un capitol într-un manual de istorie. Uneori, pentru asta e nevoie doar ca el să se afle în momentul… nepotrivit la locul potrivit și să aibă aparatul foto la îndemână.

Andrei Mardari este unul dintre acei artiști care țin cu precizie ritmul actualității și se află permanent în inima evenimentelor, pentru a imortaliza cele mai importante momente prin intermediul cărora se scrie istoria țării noastre.

Autodidact, Andrei este fotograful care imprimă stări și emoții în tabloul evenimentelor cotidiene, reușind să surprindă în imagini nu doar chipurile și gesturile persoanelor, ci să pătrundă în lumea lor interioară. Este pasionat de fotografie din adolescență, când a primit și primul aparat foto de la unul dintre frații săi mai mari. Ulterior a lucrat la Studioul Moldova-Film, în calitate de asistent de operator, alături de maeștrii Pavel Bălan, Andrei Solonari, Iulian Florea, Ion Bolboceanu,Valeriu Ciurea. În prezent lucrează sub îndrumarea maestrului fotograf Mihai Potârniche.

Anul 2015 a fost unul rodnic pentru Andrei Mardari, care s-a învrednicit de Marele Premiu la Concursul Național de Fotografie, desfășurat cu genericul „Egalitate prin obiectiv” din cadrul Programului ONU „Femeile în Politică”,

dar și de Premiul pentru categoria jurnalism foto – acordat de Clubul de presă din Chişinău, Centrul pentru Jurnalism Independent şi Comitetul pentru Libertatea Presei.

Născut pe 8 septembrie 1964 la Ialoveni, Andrei Mardari este fotoreporter la Agenţia Informaţională de Stat Moldpres. Este membru al Uniunii Artiștilor Fotografi din Republica Moldova. A participat la numeroase expoziţii de grup organizate în ţară şi peste hotare, deține medalia de bronz pentru seria de fotografii O viață şi o moarte (Doina şi Ion Aldea-Teodorovici) la Salonul Naţional de fotografie Moldova-România (anul 1993), iar în anul 2002 a vernisat la Chișinău expoziția personală Ovalul existenţial.

Unele dintre lucrările sale se regăsesc în numeroase albume, precum: Chişinau – oraşul vechi şi nou, Editura Litera, Chişinău, 1998; Aurelian Dănilă, Maria Cebotari în amintiri, cronici şi imagini, Editura Baştina-Radog, Chișinău, 1999; Buiucani 2000, Editura Prut Internaţional, Chișinău, 2000; Aurelian Dănilă, În dialog cu dirijorul Alexandru Samoilă, Chișinău, 2001; Aurelian Dănilă, Lilia Amarfii – regina operetei, Editura Enciclopedică, București, 2002; Ştefan, Editura Princeps, Chișinău, 2005; Parlamentul Independenţei, Asociaţia Parlamentul 90, Chișinău, 2010; Poliția Republicii Moldova. Ordine. Dreptate. Siguranță, Editura Princeps, Chișinău, 2011; Republica Moldova. Patrimonial, Editura Princeps, Chișinău, 2012.

Este un pasionat colecționar de vechituri: obiecte de epocă, pe care le repară și cărora le găsește loc în casa și grădina părintească, care a ajuns să arate între timp ca un veritabil muzeu de art nouveau în inima Ialovenilor.

...”O fotografie cât o mie de cuvinte”...

ianuarie

Este un pasionat colecționar de vechituri: obiecte de epocă, pe care le repară și cărora le găsește loc în casa

PR FI L

Pita noastră eternă

Fațetele comerțului

ianuarie

46 4 7

2016 februarie

Necontenitul zbucium

Motiv estival

Voce ĂŽn abis

Pe loc repaus

Dialog

Floarea recunoștinței

PR

FI L

...Fotograful este artistul care poate surprinde, cu un singur clic, o imagine care ulterior să devină un capitol într-un manual de istorie...

Alternanță

ianuarie

2016

50 5 1

februarie

...Există însă fotografii care pot înlocui lesne nu doar o mie de cuvinte, ci chiar un ziar întreg ...

Emoție matrimonială

ACO RD URI S EN T I MEN TA L E

Liliana POPUŞOI

Petru și Ana RACOVIȚĂo idilă la serviciu

ianuarie

52 5 3

2016 februarie

De mai bine de trei decenii sunt împreună pe scena vieții și pe cea profesională. El este un bariton recunoscut și apreciat acasă și în străinătate, deține titlul de Artist al Poporului și a participat la numeroase turnee şi proiecte culturale peste hotare ale Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieșu”. A cântat în Spania, Italia, Franţa, Germania, Marea Britanie, Irlanda etc., a strălucit pe scene precum cea a Teatrului Bolshoi sau la Royal Albert Hall, unde s-a bucurat de mult succes, iar prestația lui a fost înalt apreciată atât de publicul meloman, cât şi de critica de specialitate. Înainte să devină unul dintre cei mai buni soliști de operă din țară, a activat timp de șase ani în corul Teatrului Național de Operă și Balet. Rolul de debut, care a căpătat şi semnificaţia rolului de semnătură, a fost Contele di Luna din opera „Trubadurul” de G. Verdi.

Petru Racoviță are o impresionantă carieră artistică, în palmaresul său înscriindu-se cele mai importante roluri solistice de bariton ale operei clasice: Figaro, Amonastro din „Aida”, Germont din „Traviata”, Renato din „Bal mascat”, Rigoletto din „Rigoletto” de G. Verdi; Evgheni Oneghin din opera cu acelaşi nume de P. I. Ceaikovski, Tonio şi Silvio din „Paiaţe” de R. Leoncavallo etc. A susținut peste 1000 de spectacole de operă.

Ea este coristă. Din 1984 până în prezent a participat la toate spectacolele și concertele montate pe prima scenă lirică a țării.

Cunoaște partiturile tuturor operelor, bineînțeles, nu doar cele ale corului, ci și ale tuturor soliștilor. S-ar putea spune, fără teamă de exagerări, că teatrul liric este oxigenul Anei Racoviță.

La orice depărtare de scenă s-ar afla în timpul unui spectacol, știe cu precizie matematică ce se întâmplă acolo, simte muzica și acțiunea scenică prin toți porii ei, de parcă și-ar fi lăsat pe scenă pielea, înainte să se retragă în culise. „Persoanele destinate să se întâlnească se vor întâlni aparent întâmplător, dar exact când trebuie”, consideră Ralph Waldo Emerson, și această observație se confirmă și în cazul celor doi protagoniști. În fragedă tinerețe, pe ei doi (pe unul dinspre Bălți și pe altul dinspre Florițoaia) cărările destinului i-au purtat spre Teatrul Național de Operă și Balet din Chișinău.

Ana Racoviță își amintește senină cum a început povestea lor, de parcă s-ar fi întâmplat adineauri: „Când eram încă studentă, una dintre dirijoarele de la Teatrul Național de Operă și Balet, Maria Cantemirova, a venit la Bălți. Era în căutare de voci. M-au ascultat, le-am plăcut și m-au invitat la Chișinău.

Le-am spus că pot veni doar după ce voi absolvi Institutul. Așa că după absolvire, cu alte câteva colege, am venit la Chișinău.

Ne-au ascultat și, din opt fete câte venirăm, am fost angajată doar eu. Pentru a completa colectivul de la Operă, în acea perioadă se căutau voci la toate instituțiile muzicale din oraș și din republică. Fuseseră și la Colegiul «Ștefan Neaga», aveau nevoie de voci masculine. Și îmi amintesc cum stăteam în hol, așezată pe o bancă, când au venit băieții să dea probe. Am dat cu ochii de Petru și în momentul acela mi-a trecut un gând prin minte: acesta va fi soțul meu. Nu am putut să-mi explic pe urmă niciodată ce mi-a venit atunci, dar vă spun sincer, așa m-am

gândit. Iar el a trecut și nici nu s-a uitat în jur. Nici măcar nu m-a văzut”.

Iar Petru Racoviță preia firul poveștii:„Ne-am cunoscut la prima repetiție. Avea un deget tăiat și bandajat. A fost un pretext să intru cu ea în vorbă. Atunci am avut timp s-o observ. Așa am început să ne întâlnim. În toamna anului 1986, eram în sat la mine cu Anișoara, ne dusesem să ajutăm la muncile câmpului.

O mătușă de a mea era secretară la primărie. Eu i-am cerut pașaportul Anișoarei și m-am dus la cârmuire... ”Și doamna Racoviță completează: „…Vine acasă, îmi dă pașaportul și-mi spune: deja ești măritată! Așa a început viața noastră de familie.

Inițial am trecut prin greutăți, ca toți tinerii”.

Se spune că un cămin adevărat se construieşte cu inima şi nu cu mâinile, iar Petru Racoviță o confirmă: „În tinerețe, la început de drum, fiecare se confruntă cu greutăţi. Cum am rezistat noi? Cred că în orice familie important este să te înţelegi cu partenerul tău. Au trecut anii şi mă uit eu aşa la Ana, apoi mă uit la mine în oglindă… şi mă simt ca la 20 de ani. Suntem ambii nişte copii din familii modeste, veniţi de la ţară, ne-am ales, cum spun moldovenii, după sac şi petic. Tot ce am realizat este rodul muncii noastre şi al faptului că am ştiut să ne ţinem împreună, iar asta ne-a apropiat mai mult, ne-a legat”. Și dacă după 30 de ani de când formează o familie atracția dintre ei încă poate fi observată cu ochiul liber din felul în care se privesc și vorbesc unul despre celălalt, iar dragostea îi însoțește acasă și la serviciu, am vrut să știu dacă și teatrul îi însoțește în căminul familial. Petru Racoviță însă este categoric: „În niciun caz! Când intru în casă, nici nu vreau să aud de teatru.

Acasă este tărâmul meu, acolo eu evadez. Anișoara, din contra, acasă vrea să discutăm ce se întâmplă pe parcursul zilei la serviciu. Dacă vreți, acesta e singurul caz în care opiniile noastre nu coincid”.

Se știe că rolul pe care-l joacă un cor într-un spectacol de operă și într-o instituție lirică, în general, este unul esențial.

Corurile din opere devin în acest spectacol un gen de sine stătător, care focalizează o mare parte a energiei asupra vocii umane. Această energie nu este propagată singular, ci printr-un corp comun format din două entități diferite – cor și orchestră.

Precum unele opere au rămas în amintirea posterității datorită unor arii îndrăgite, amintim aici „Rigoletto” cu La donna e mobile, „Turandot” cu Nessun dorma sau „Carmen” cu Habanera sau aria Toreadorului, în cazul corurilor situația este similară, unele opere menținându-se în atenția publicului datorită faimei momentelor muzicale dedicate personajului colectiv și iată doar câteva exemple: „Freischütz” – Corul vânătorilor, „Faust” – Corul soldaților, „Nabucco” – Corul sclavilor evrei etc.

Doar că publicul nostru observă mai întâi de toate solistul și trece cu vederea rolul corului. Ar fi nedrept să lucrezi 30 de ani într-un cor, să te obișnuiești, să zicem așa, să fii toată viața pe planul secund, chiar dacă ai calități vocale și cunoștințe muzicale care nu cedează soliștilor, să nu mai pomenim aici pentru comparație interpreții de muzică ușoară, obișnuiți să facă play-back, dar care se pretind cu mari veleități. Ana Racoviță nu

ACOR DU R I S E N T IME N TAL E

se declară deranjată și nici neglijată fiind pe planul doi într-o instituție muzicală profesionistă: „Să fim serioși, noi suntem hurta. Când suntem mulţi, suntem toţi împreună şi nu se poate evidenţia cineva în parte, de asta şi suntem cor. O nedumerire doar, aici parcă am trece neobservaţi de public, dar când suntem în turnee, adesea suntem chemaţi la bis să interpretăm o bucată sau chiar o lucrare care a plăcut publicului mai mult.

Dar nu vreau să fiu categorică, TNOB are un public stabil, care ne urmăreşte şi ne este fidel, cunosc personal spectatori care nu ratează nicio premieră și niciun concert şi sunt dintre cei care ne spun că le place foarte mult corul, ne urmăresc cu atenţie. Deci, nu trecem neobservaţi și mie îmi place să cânt în cor, mă simt în apele mele. În fiecare zi când vin la teatru, mă simt de parcă ar fi prima mea zi de lucru. Îmi ador meseria, o fac cu drag şi cred că m-am realizat în ea”.

Petru Racoviță vine să completeze spusele soției sale: „Am lucrat şase ani în cor, cum spuneam, aşa am cunoscut-o pe Anişoara. Ştiu cum se mănâncă pâinea asta. E adevărat, un solist se bucură de mai multă popularitate, dar și responsabilitatea lui e mai mare. În primul rând, pentru că este singur și e mai ușor de reținut, în al doilea rând, răspunderea pe care o are un solist în faţa publicului este mare. În cor, dacă ai scăpat o replică, o cântă altul, dar un solist? În general însă, eu sunt fericit că mi-am ales o meserie în care pot să-mi realizez gândurile şi ideile, să fac ceea ce-mi place, în pofida altor păreri”, spune baritonul.

Când o persoană are tot ce-i trebuie pentru fericire: un om drag alături, o meserie care-i place și un loc de muncă unde se simte în largul său, de ce-ar mai avea nevoie? Anișoara răspunde: „Să fie copiii sănătoși. Pentru ei mă rog în fiecare seară” și Petru completează: „Sănătatea și fericirea copiilor noștri

54 5 5

2016 februarie

– iată visul nostru comun. Ne-am fi dorit să ne calce pe urme, dar primul deja a luat-o pe drumul businessului și a obținut un loc de muncă în Italia. Mezinul susține bacul anul acesta și am impresia că tot va alege o meserie mai pragmatică… Cultura generală este cartea de vizită a unui om, iar în privința asta, nu ne facem griji pentru băieți, au crescut în teatru, au primit o educație artistică bună și la școală, și acasă, deci orice ar face și oriunde s-ar afla, din acest punct de vedere, au recomandare bună”.

La sfârșitul lunii ianuarie, Petru Racoviță a împlinit 56 de ani, iar pentru un solist de operă, pentru un bariton, aceasta este vârsta de aur, când calitățile vocale și experiența se îmbină armonios pentru a da credibilitate celor mai frumoase roluri din repertoriul clasic. Nu am putut rezista tentației să aflăm

ce rol își dorește la această vârstă, ce vis încă nu i s-a împlinit pe scenă maestrului. „Nu există cel mai bun, cel mai iubit rol.

Ultimul rol pe care-l faci este cel mai bun din cariera ta… până-l faci pe următorul. Ştiţi de ce? Când faci un rol nou, întotdeauna descoperi ceva, ceva ce poate aduce şi în viaţa ta un suflu nou sau te poate ajuta să vezi lumea şi oamenii din jur altfel, într-o altă lumină…”

I-am lăsat privind în lumină, radiind de lumină – ca două enigme contopite într-un singur mister, îndreptățind pe deplin afirmația lui Joseph Campbell - „Iubirea este o prietenie configurată pe muzică”.

Foto: Ludmila Cucera

ianuarie

Luminița ȚÎCU: „Teatrul este despre ceea

Diana GUJA

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

ce nu cunoaștem”

Plânge de fiecare dată când privește „Copiii foametei”, deși e spectacolul montat de ea. Se simte expertă în tot ce înseamnă spațiu penitenciar. Spune că este omul care trebuie convins și chiar dacă simte că poate și vrea, nu are curajul să facă primul pas. „În afară de faptul că am spus «Te iubesc”, în viață niciodată nu am avut curajul să fac eu prima ceva”, se destăinuie regizoarea de teatru Luminița Țîcu, care a încheiat anul 2015 cu Premiul „Valeriu Cupcea”, oferit de Ministerul Culturii în domeniul artei teatrale pentru toată munca ei de om ce vrea să vorbească direct și autentic despre ceea ce noi încă nu știm.

Luminița, tu ești, de fapt, actriță. Cum ai ajuns să cobori de pe scenă și să iei locul regizorului?

Nu mai joc de mulți ani. Pentru că nu am mai putut.

Nu am mai „încăput” în ideile și conceptele altcuiva.

Pretențiile mele regizorale sunt prea mari. Acum nu mă văd actriță. În orice rol făcut, oricum a mai rămas ceva nespus. De obicei, actorii sunt mulțumiți de ceea ce fac și zic: „Uite, în sfârșit, am jucat un rol și m-am manifestat. Am zis ce am avut de spus”.

Mie nu mi s-a întâmplat asta. Și acel „nespus” care a rămas mă frământa, mă rodea, mă chinuia tot timpul. Întotdeauna era o confruntare de a mea, o neînțelegere interioară, pentru că tot timpul am lucrat foarte bine cu regizorii, m-am pliat, n-am fost o actriță care să-și impună principiile.

Dar de când ai devenit regizoare, ești mulțumită de felul în care joacă actorii în spectacolele tale?

Sunt foarte mulțumită, deoarece am lucrat cu actori în care am avut multă încredere. Actori ale căror capacități le cunosc foarte bine. Oameni cu care am lucrat mult timp împreună, oameni despre care am știut cum gândesc. Unii mi-au reproșat că lucrez de fiecare dată cu aceiași actori, dar pentru mine contează mai mult conceptul, mesajul, ideea, calitatea lucrului pe care-l faci decât faptul cât de des schimbi actorii și, apoi, este greu să lucrezi cu cineva cu care n-ai mai lucrat, pentru că îți ia foarte mult timp să explici cum funcționezi tu.

Să te lansezi în teatru, pe cont propriu, într-o țară în care arta nu este o prioritate, este un act de curaj. Cum te-ai decis? La ce te-ai gândit înainte să pășești în lumea teatrului independent? Cum te gândeai că vei reuși să trăiești din teatru?

Cred că m-am gândit cel mai puțin la aceea cum voi trăi eu. În general, „eu” în viața mea a contat cel mai puțin.

Dar actorii?

Nu sunt actorii mei. Niciodată nu am insistat să avem un spațiu, o trupă. Zic „noi” pentru că mai sunt Mihai Fusu și Mariana Postică, managerii de proiect, cei care aduc banii. Întotdeauna am lucrat în proiecte independente. Majoritatea actorilor cu care muncim sunt actori la Teatrul Național „Mihai Eminescu”. Deci sunt actori cu o leafă lunară stabilă, chiar dacă nu putem vorbi de salarii onorabile, dar contează să știi că ai un câștig lunar.

De ce ai ales formula de teatru-document? A fost o alegere conștientă sau ai urmat tendințele epocii?

Nu știu cât de conștientă am fost. Dar îmi vine greu acum să cred în spectaculozitatea unui teatru, în abundența de artistism și iluzie, pentru că știu că asta înseamnă mulți bani, ca să păcălești atât de frumos și atât de bine, și atât de artistic. Mi-a venit greu, în calitatea mea de actriță, să mă adaptez, să știu clar că

ianuarie

56 5 7

2016 februarie

Imagine: Andrei Mardari (Moldpres)

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

aceasta este o bucată de elastic, iar spectatorul de acolo, chipurile, ar trebui să creadă că este un turn. Și eu știu că el nu crede, pentru că el vede că asta nu e ceea ce trebuie. Îmi doresc să fac un spectacol cu magie, cu enigme, să copleșească ochiul, dar deocamdată cele mai sincere și cele mai oneste mi se par spectacoleledocument.

Ce părere ai despre ceea ce se întâmplă acum în teatrele din Moldova?

Eu am depășit etapa în care să explodez cu păreri categorice. Teatrul se întâmplă exact așa cum se întâmplă politica. Cum se întâmplă țara, exact la fel se întâmplă și teatrul. De vină nu sunt oamenii, ci structura, felul în care funcționează lucrurile.

Prea puțini și-ar asuma posibilitatea să schimbe ceva. Și chiar dacă schimbi lucrurile, problema e că noi nu știm să asigurăm continuitate.

Ce fel de relații există în mediul teatral moldovenesc, care e destul de mic? Vă întâlniți între regizori?

Mergeți la spectacolele altor teatre? În sensul acesta, stăm foarte prost. În general, nu avem comunitate artistică. Noi suntem – vorbesc despre țară, despre teatru, despre tot ce suntem – într-o perioadă de afirmare. Fiecare caută să se afirme cumva și fiecăruia, în momentul în care obține o finanțare, o posibilitate, când este într-o anumită situație de a face ceva concret – acest lucru îi ia foarte mult timp. Actorii merg foarte rar să vadă alte spectacole, deoarece ei oricum joacă în acea zi, iar actorii care joacă puțin nu mai sunt interesați de profesie și ceea ce fac pe lângă profesie le ocupă tot timpul.

Scena teatrală moldovenească, scena alternativă, de fapt, s-a îmbogățit cu multe regizoare. Comunici cu ele?

Faptul că femeile se afirmă în regie mi se pare foarte important. Numai cei care nu-și pun întrebări nu știu cât de greu există un teatru independent și majoritatea acelora care îl fac sunt „cele”. Unele dintre ele au creat echipe valoroase și, dacă spun că vor face istorie, poate spun prea multe și nu vreau să par patetică, dar cred ca unele dintre ele într-adevăr vor face istorie.

În ultimul timp poți fi găsită mai degrabă în penitenciare decât în altă parte. Ce faci acolo?

Am intrat prima dată într-o închisoare în 2010, atunci când lucram la „Casa M”. Și am avut un șoc.

De atunci a trecut ceva timp și mi-am zis că ar trebui să facem un spectacol despre felul cum își trăiesc deținuții viața. Nu doar femeile, ci și bărbații. Cum își trăiesc ei viața sentimentală, fiind în închisoare, ce se întâmplă cu ei, ce se întâmplă cu rudele lor… și așa s-a născut „Shakespeare pentru Ana”. În urma acestui proiect, „Shakespeare pentru Ana”, când vorbeam cu minorii (Penitenciarul nr.

10 pentru deținuții minori), ei ne-au rugat să-i ajutăm să participe la un TVC al închisorilor. Nu am mers eu, a fost Mihai Fusu cu alți colegi de-ai mei și i-a ajutat pe băieți să se pregătească. Mulți dintre ei au rămas impresionați de felul cum arată actoria și au zis că vor să devină actori. Noi am luat-o în serios. Așa s-a creat atelierul de teatru, care e mai mult decât terapie prin artă. Așa cum predăm studenților de la actorie, așa le predăm și acestor deținuți. N-am putut rămâne doar noi doi (Luminița Țîcu și Mihai Fusu – n. a.), am mai invitat un profesor de mișcare scenică și un profesor de film, un student din anul II. În afară de asta, comunicăm foarte mult cu ei, facem vizionări, discutăm.

Mi se pare foarte importantă legătura dintre societatea liberă și cea de după gratii. Noi nu suntem conștienți că între așa-numita societate liberă și deținuți există o mare parte de societate care are legătură cu închisorile: mame, tați, surori, iubite, iubiți, copii. Și ei sunt foarte-foarte mulți, iar noi nu-i cunoaștem. Pentru că ei tac, înghit și suferă.

Care sunt provocările pe care ți le-ai asumat pentru viitorul apropiat?

Un „Shakespeare…” la Rezina, cu deținuții pe viață. Vrem să montăm un „Hamlet”. Ei să fie cei care joacă.

Succes și realizări frumoase în continuare!

Mulțumesc.

ianuarie

2016

februarie

Chipuri în lumină „Fericit cine are limpede-n minte numele unei lumini.”

(Grigore Vieru)

Mihai POTÂRNICHE Pe data de 14 februarie, marele poet Grigore Vieru ar fi împlinit 81 de ani. La moartea sa, publicaţia românească Jurnalul naţional titra: „Când sunt adevăraţi, poeţii nu au moarte” – probabil, este cel mai important adevăr care s-a spus vreodată despre Poet. Iată de ce, pentru inaugurarea acestei rubrici în revista Moldova, am ales să punem în lumină chipul lui Grigore Vieru, cu care am avut onoarea să lucrez de-a lungul timpului.

Cociulia, Cantemir, 1987

Cu Sofia Vicoveanca, Chișinău, 1988

Chișinău, 2001

Sângera, Anenii Noi, 1991

Vadul lui Vodă, 1986

Chipuri ĂŽn lumină

60 6 1

Cociulia, Cantemir, 1987

A

RABESCURI

Ioan MÂNĂSCURTĂ DESLUȘIREA SEMNELOR I Sunt mai multe realități în această lume, zice un personaj al lui Haruki Murakami, care este un scriitor vestit din Arhipelagul Japonezilor. Nu stăm să despicăm firul în patru, ca să nu trebuiască să-l despicăm în patru ori patru la puterea a patra și tot așa...

Eu zic mai simplu: că în această lume există nenumărat mai multe realități decât umblă oameni pe Pământ. Asta pentru că realitatea din această clipă își schimbă condiția când ţâşneşte în altă clipă și, prin urmare, se schimbă sensul curgerii și limanul în care, eventual, se va vărsa.

II Tot așa (dacă mai este necesar să spun!), nu există un singur viitor. Fiecare clipă are de împlinit un viitor al ei.

Viitorul din clipa scrierii acestei litere este altul decât viitorul în care dau la iveală o altă această literă, în sensul că orice eveniment, chiar cea mai plăpândă tresărire, așază în stup alt viitor.

Din acest punct de vedere (punct de observare, loc de supraveghere?), viitorul este total imprevizibil sau previzibil în linii atât de mari, încât simpla lor vedere – a liniilor, fireşte, nu a viitorului! – ar însemna cuprinderea vederii, chiar (vedere a vederii cu propria vedere şi din interior – asta aşa, ca să ne pară că suntem în preajma lui N. Stănescu).

Mergem mai departe. Adeverirea, peste o sută sau o mie de ani (nu are nicio importanţă), a unor profeţii făcute de bulibaşii de astăzi este simplă și extrem de rară coincidenţă.

Eventual, poate fi citirea unui viitor deja împlinit – transfer de informaţie dintr-un viitor care îşi aparţine.

Or, simpla cunoaştere a acestui viitor – de exemplu, de peste o sută de ani –, indiferent în ce mod au fost obţinute informaţiile, este în putere să modifice viitorul însuşi, plasându-l în zona incertitudinii şi anulându-l.

Ajungem astfel la fireasca concluzie că orice viitor poate fi cunoscut doar în clipa prefacerii lui în trecut.

ianuarie

62 6 3

2016 februarie

III Aflu dintr-o publicaţie foarte serioasă că ochiul uman are capacitatea de a vedea evenimentul cu o câtime de secundă înainte ca evenimentul să se fi produs. Într-un fel, asta ar fi aşa – ca o idee, ca o părere de premoniţie. Sau, poate, este și sugerarea ideii de călătorire în timp prin noi înșine...? Sau, poate, și una și alta și încă ceva...?

Dacă tot eram cu despicatul firului în patru ori patru, am stat şi am numărat - din doi în doi - ochii frumoşi, i-am adunat şi la urmă i-am înmulţit la câtimea de secundă. Ce mi-a ieşit demonstrează că, deocamdată, nu avem suficienţi ochi pe Pământ pentru a citi întâmplările înscrise în palma viitorului.

IV Îmi place viitorul. Aş putea spune că îl ador. Are litere, mereu aceleaşi, mereu – altele. Asta dă speranţă. După ce vom fi parcurs drumul, s-ar putea să învăţăm cititul pe silabe...

Care drum?

Habar nu am. Cine are?

V Se vorbeşte tot mai insistent despre un Univers viu. Chiar despre un Univers-fiinţă. Ştiindu-se că viaţa – orice viaţă – nu poate exista decât în interiorul altei vieţi, înţelegem că suntem parte a unui organism de dimensiuni inimaginabile şi în continuă creştere.

Pe Pământ, omul este o entitate tranzitorie – devenire şi etapă a realizării năucitorului plan pentru care am fost creaţi. Suntem, de fapt, nişte entităţi eterice – materiale, bineînţeles, dar dintr-un alt fel de materie, cum ar fi gândul repede, lumina sau partea nevăzută a Universului (materia neagră). În nemărginirea Planului Divin a fost nevoie să îmbrăcăm şi aceste trupuri din această materie stânjenitoare pentru a executa o anumită lucrare, pe care nici n-o înţelegem... (Nu mor eu, zicea către femeia lui plângândă un înţelept, aflat pe patul de moarte, mor hainele mele. Păi, da, hainele se mai şi uzează şi, oricât de fastuoase, trebuie schimbate, periodic şi la ocazii.)

Din prea marea identificare cu trupul, am ajuns să nu credem în nemurire.

Oricum, esenţa rămâne neschimbată.

VI

Cum valul mării ţărmul atinge –, Aşa este timpul.

Linge cu sare nisipul şi sare înapoi – înapoi sare, înapoi sare, sare – şi se stinge, se stinge…

Dar nu dispare, Când țărmul mării atinge.

Timpul, fireşte, se astfel stinge, fără măcar să fi observat de-a țărmului și de mine atingere. Ţărm el neavând, nisip neavând şi nici sare.

Doi delfini, cinci înecați, arareori o scoică de vânzare – și numai oase de noi demâncare...

Sie fiindu-şi neînţeles şi stupid şi al plângerii de sine zid.

Prietenului Adi Cristi, când am citit Poeme de nisip

DESLUȘIREA SEMNELOR

Prietenului Adi Cristi, când am citit Poeme de nisip Cum valul mării ţărmul atinge –, am citit Prietenului Adi Cristi, când ului Adi Crist Prieten Aşadeeste nisip timpulLinge cu sare nisipu Poeme Poeme –, de nisip atinge mării ţărmul valul şi Cum sare înapoi – şi sare sare nisipul cu valul Aşa este timpulLinge ţărmu mării Cum î napoi sare, înapoi sare, sare – înapoi – Lin timpul este Aşa – saredisparCând sare, nu sare, înapoi napoi îşi se stinge, se sDar țărmu – înapoițărmul sare mării disparCând şi se stinge, se sDarşi nu mării atinge.atinge. î napoi sare, înap măcar să fi stingefără se astfel fireşte, Timpul, Timpul, fireşte, astfel sDar n , sestinge se stinge şi se

Literatura pentru cei DeSlusirea semnelșor observat

pentru cei care nu au iubit-o niciodată

L

Literatura

it er a

t

n c t Li ei -o c it iub

L

ECȚII DESPRE CULTURĂ

c t i r âi: d espre în căutanţăitmaetalee apberftoe în seau esteţiicidt,e a t n î d t s s n a n il i Ma rbind că sunvut oopnr.e.e. dceeşi usă fie liuceam –eisiteliipmspaceetaa,ăre z o ă t n e i De ea. AdNoi amtui arînatâerzitare meriat mea tn–eozaims, eetaetictăe. Dpcruenaoasc î i i c s s i ţ ş lum usă, mleai ale noacă intenoă r(mi saui ibncă), cei,elaetgâtasă-ptoafrtăed(eşi de mai oittiict riot neili nu aibteăp a t i imp Nu pnaitrc it papoadmien cât stăaş tern l a c sa o a o u i , t l n i i b p oc u tr e mai nuietexasşcvigsatoriinngoăş d de lum***n?taDlaecnă i e i u u C te; ce e scrîin .l voia airtieaşte : pen m stric ţinpulţeiciturăista ne deesoemauvlecticăat(isvaaueabi str e e c t x n şi d ult: e efnetâriă: daectaareaelisctee)r, e prriiiacrarşeminp e î de m eniiMpareintraucdceelosntlolopgruencdititceorhie), oeacâ s e s oam bţipnnuetvoirlbcinudldsceăecde mveeşti… dr lum o au o ut p(evsoălocitenads e în ptoarea ucntă filoz u pu ău ra cuf t în c i abst -iivimatăr trec sun**are ş nddneurolut fi *o m nci ic)âoe abs egre u (ş t n aatneecesilt,oagoiiclăe. ei r u t Lec pulfiazilob icaiitabtuenai cle a câm t, puCbeilmernaitiivmeadaigţ ş r spo minalţatitie de ctrvgaiate (al ii tociateetsă ţ d g e al l îtnragluetenopl u ş Mircea V. CIOBANU opil a aută …C lorN at co stă a ace l

a r u t a u i r e e

t i L

Răsfoiesc o carte franceză, care m-a intrigat: Literatura pentru cei care au uitat-o definitiv.

Ideea autoarei era să trezească interesul pentru literatură (implicit, pofta lecturii) celor care nu au învăţat literatura decât cumva siliți de şcoala obligatorie. Adevărat, cartea în sine e (doar) o istorie. Dar una incitantă (succintă, segmentată de episoade ilustrative şi paranteze extraliterare) – a literaturii franceze, începând cu Evul Mediu şi până la cei mai recenţi autori din secolul XXI.

Mă gândeam la ceva similar, dar dintr-o uşoară altă perspectivă, mai puţin strict-cronologică (varietatea nu ţine doar de evoluţia istorică a literaturii) şi mai puţin patriotică. „Nepatrioticul” meu impuls se explică simplu. Povestind despre istoria literaturii franceze, având încă din Evul Mediu un poem despre Tristan și Isolda, un Roman de Renart sau pe un François Villon; trecând prin Rabelais, Molière, Racine, Voltaire, Montesquieu... deja ne vor fascina limbaje şi personaje. Şi încă nu am ajuns în secolul XIX, unde ne aşteaptă Stendhal, Lamartine, Balzac, Hugo, Baudelaire, Flaubert, Mallarmé, Verlaine, Rimbaud, Maupassant... Iar uşa secolului XX tocmai mă tem să o deschid, aici vine peste noi o lungă şi halucinantă lavină de autori (şi, implicit, stiluri), de la Proust şi Valéry la Apollinaire şi Céline, de la Éluard şi Breton la Prévert şi Nathalie Sarraute, de la Sartre şi Camus la Beckett şi Ionesco, de la Tournier şi Françoise Sagan la Modiano şi Le Clézio...

Povestind despre doar o parte dintre aceşti scriitori, treci în revistă aproape toate tendinţele şi stilurile literaturii universale.

Noi am avut toat on mai şi întârziat pări de ale noastre di Numai că inten una patriotică nu explicit pat eu aş visa ca o pe scriitorii no lectură.

Mai întâi: de c pentru delecta nevoile ontolo (vorbind desp să citească de cufunde în po sunt în căutare o mare şi abst atunci când nu necesitate abs fiziologică.

Cei mai buni alternative ale ate de tradiţiil citesc gate pre o de în lungă aştep aşteptare (şi î Nu în zadar, ă

mult: exista n

tura Litera cei care pentru ubit-o nu au i

l t e al căminu or alte ginaţie propo tografi ţi al . Aici, ă t i h e ). A ma ma căr a, de ntic asă rec a acăre sa ori tate a i ografia V, cine e l el T at lip er ci. abil neva îl r o i în , de lib cinem osturi ă atun em pe ci e rată: de p pân m v i i t n na dig: e imea asiv di ce joc, , ă t ţ , m m i l a u u şăne i lter . Ca or a eacnă espu are p(tm e citea e ci ş iar n şte , uin fa iar i e r i t o , v enagt. De igiaţc pm în n cunoa c e în ţestoasă gantua, bcle l i m i stra utnrtuo să se e r e r o ă uesn tă nţin paşte l jucă icului – şi pe Ga ţi în e a e şeinpenii cauea. AdNicu e , t m g a i l am lum ive. trivă mai cine le ă to lăria bun Gulliver . t ob c o d nat n o i n p i u e a â , r c lte e im ar ăs um olor, pă elegi pe joculu c i a ici, d ope c oape cred n plu, u m u a r r m u c i u ţ e t a , p e i n n e e i n n l t a n i a î x l ofi urlu ă, u aneplee vede ar pe loz , loecctu tural e n colo pe mu . Aici îi e raţiun de e ț i , o j d A r a c ă s d s n , e . r o i r a c e l i f u ptău scă, le v nt neogţriiţi de de un a ar e vine un şa at ad-ho suprem parc ri su o o t fire cine oileu iiplips retliecat e d i t i p i e e nn a e r c te peri buni ii l oaş mamei d nivers c upuse un gre, nă,ndt oaarmdeomtenipşcortae;c l, o n c s u n u e c l s i buri su escl es stri ilia rii ame le d re o mlauclapotu r acestu bine zis, e a r a ceititoieţţiii.eCi)iia,t lee preainul facmpasagede tot o a c c pe v a il lc.ăm ites ngă ţi). edoe lilo , mai e pe mai modestă, am mai şi întârziat... aalge in fam vdo e e; c n lu ertă e j iune : dcoelacn e reguNoisaam u s a e n î e l avut o prestanţă n b e c e d r i i s i i ii lă diţ reba etan casn ţinuţi alte l atât erso dim aiasînmt:âun uţe supu radeşi ona unele performanţe p i ale noastre merită să fie luate în ţ : i ţ b aaiteţap, obliaeraercşaiţideeocuricăroer se citea î ntr-ode M u că intenţiademea ăl aţie i seamă. Numai e c d m s i , – ziceam – nu este una patriotică e o t r n an epdem psa ita rel m e ive inţ

>

ă

ru nt pe u a ra u tă tu n da ra re icio ca n

i e c ă t u r a d t o i n c i pe o n a ti b iu

niciodat

te

at L a u ur it a er iu p at bi en t t ur -o r a n uc iu p bi en ici ei od t t -o r at n uc ă ici ei p Li od en te c atn ar t r a r e u t ă u aun ce ur u i ni cio iubau ca d a it t -o ă

ra u t e r a r a c e i ru Lit ru ce itL -oiterateun r t a p b t a u p e i nt ru cei caaure r u ă t pen au a au nu t r e a u t id nu a ă TURA arue iubit o L n i t u c o i c a n ceei nnicoionicDioEdSPRE CUL da II tă ȚT C r E t i L caiub

u aeşdte în li otal l u nat n fi -o şişi nec zis, ea este implicit, nu explicit patriotică), ci estetică. (maiii bine e o i alterulos î n ei în nd într nogliăni e (şi ăţile t t n ş r e e i i i m ac a r, m aceea, eu aş visa ca oamenii nu atât să-i cunoască pe scriitorii ept zada s t r uia de luă mir e dev cruri fi oaDe u m în c u o m u l noştri, cât să aibă poftă de lectură. u ev or N ă l intre rea a ta nransf ceast c s d i i ex un în a aportul lt: com mu le r raşi

sau ată e el con ni tă li ri se t t

este e cru nicii a rţiile şi a r u eoluprestanţă o u b ri d ropmodestă, am iterat u i şi lemai p t i ţ , s l n performanţecu i ri deşi po nunele ăiat... nă unor nsiu să fie luate înmseamă. re merită ă e m di mea – ziceam le tenţia sea– nu este ştiri areea esteraimplicit, că (mai binec zis, c jo De aceea, patriotică), ratucunoască Un ci estetică. tesă-i i l a oamenii nut atât noştri, cât călsăă aibă poftă de

*** e ce omul citeşte? Dacă spunem: ctare estetică (sau: pentru ologice), e prea abstract. De fapt spre cititorii care nu sunt obligaţi de meserie), oamenii caută să se poveşti… de când lumea. Adică area unor lumi alternative. Nu e bstractă filozofie aici, dimpotrivă, nu-i impusă, lectura e o bsolut firească, naturală, aproape

ni cititori sunt oamenii lipsiţi de ale vieţii. Citesc domnişoarele ţiile familiale prea stricte; prea tare de căminul familial, oblie casnice; citesc pasagerii eptare şi deţinuţii în lungă de tot i în lipsa oricăror alte libertăţi). r, ăţile totalitare se citea atât de

a nevoia de lumi alternative, de

Mai întâi: de ce omul citeşte? Dacă spunem: pentru delectare estetică (sau: pentru nevoile ontologice), e prea abstract. De fapt (vorbind despre cititorii care nu sunt obligaţi să citească de meserie), oamenii caută să se cufunde în poveşti… de când lumea. Adică sunt în căutarea unor lumi alternative. Nu e o mare şi abstractă filozofie aici, dimpotrivă, atunci când nu-i impusă, lectura e o necesitate absolut firească, naturală, aproape fiziologică.

Cei mai buni cititori sunt oamenii lipsiţi de alternative ale vieţii. Citesc domnişoarele limitate de tradiţiile familiale prea stricte; citesc gospodinele, legate prea tare de căminul familial, de obligaţiile casnice; citesc pasagerii în lungă aşteptare şi deţinuţii în lungă de tot aşteptare (şi în lipsa oricăror alte libertăţi). Nu în zadar, în societăţile totalitare se citea atât de mult: exista nevoia de lumi alternative, de libertate a imaginaţiei, cea care se exprimă cel mai bine în literatură (deşi oamenii preferă adesea varianta leneşă, digerată: cinematografia).

Apropo, atunci când – după prăbuşirea URSS – oamenii au obţinut acces la alternative imaginare (mulţimea de posturi TV, cinematografia mondială, reţeaua virtuală etc.), cartea a trecut pe locul secund chiar şi pentru cei care citeau masiv până atunci.

Lectura e (şi) o derivată a jocului, pe care o mai menţinem în noi nealterată, din imemorabilele antichităţi ale copilăriei: câmpul alb, oile negre, cine le vede nu le crede, cine le paşte le cunoaşte. Ca orice joc, pe cineva îl ademeneşte, pe altul îl lasă rece. Aici, ca şi în sport, publicitatea e bună, dar nu poţi forța pe nimeni. Ca sport (al minţii şi imaginaţiei), el este practicat de unii doar pentru că sunt obligaţi în şcoală, iar de alţii toată viaţa, benevol.

64 6 5

…Copilul trage o linie de demarcaţie cu creta colorată sau cu câteva obiecte vestimentare puse hotar: dincolo de această linie el construieşte o lume într-o dimensiune pe care o cunoaşte doar el. Acolo nu numai că toate jucăriile învie, ci şi toate lucrurile se transformă miraculos în fiinţe de basm: un colan de la capotul mamei devine un şarpe multicolor, pălăria bunicului – o ţestoasă, iar părinţii şi bunicii atraşi în această lume devin ei înşişi animăluţe supuse regulilor acestui univers creat ad-hoc.

Aici îi înţelegi pe Gulliver şi pe Gargantua, dimensiunile, proporţiile şi raportul dintre lucruri fiind într-o relaţie iraţională sau, mai bine zis, supuse unei supreme raţiuni a jocului.

Un joc care seamănă cu literatura este comunicarea cu oamenii necunoscuţi: personaje pe care le descoperi pe parcurs, de exemplu, călătorind. Seamănă, uneori, cu literatura ştirile unor posturi de televiziune, care îşi atrag spectatorii prin veşti şocante. Literatură pură sunt micile minciuni ale vieţii, în speranţa unei scuze pentru varii deraieri, întârzieri. Un joc pur literar, dar şi pur teatral, este machiajul, care te face să te prezinţi în faţa lumii altfel decât erai ieri… Transformi, adică, nu numai lumea, ci şi pe tine. Şi aici apare celălalt gen de jocuri: de-a seducţia, de-a comunicarea, de-a dragostea…

Adevărat, azi unii oameni preferă alte genuri de joc (dar nu se duc nici ei departe), cu regulile şi cu ideea de competiţie, cum ar fi jocul de-a justiţia (unul acuză, al doilea apără, al treilea execută, al patrulea suportă consecinţele), „de-a poliţia”, „de-a grănicerii”, de-a politica, de-a şcoala, de-a medicul sau… de-a războiul.

Spre surprinderea multora, trebuie să spun că se bucură de farmecul discret al literaturii până şi cei care nu bănuiesc că, în principiu, flirtează cu ea. Primii care îmi vin în minte aici sunt cinemanii. Toată cinematografia nu e doar o derivată a literaturii, ci chiar o formă a ei.

Ca şi teatrul, care aminteşte de cea mai veche formă de comunicare, orală şi expresivă. Ca şi banda desenată. Ca şi toate cântecele lumii, poezii cântate, în esenţă. Cine nu ascultă cântece şi nu priveşte filme? Aşadar, pentru a-i face pe aceşti oameni să guste şi din literatura pură (să citească), nu e nevoie de o radicală metamorfoză, ci

doar de a extinde aria preocupărilor lor literare… până la expresia literală. Şi primele lucruri care ne pot veni în ajutor sunt cele care par cu totul departe de literatură: reţelele de socializare. Înţeleg scepticismul unor cititori în acest sens, dar am şi eu argumentele mele. În primul rând, eu sunt – adevărat, rar de tot – prezent pe o reţea de socializare. Şi sunt într-un permanent dialog cu frienzii de acolo despre literatură, comunicăm cu citate din cărţi, cu linkuri la cărţi, cu argumente din cărţi. În al doilea rând (ba e primul!), lumea care comunică pe reţele de socializare sau chiar prin intermediul SMS-urilor e o lume care citeşte şi scrie.

Deci nu e totul pierdut cu o lume care comunică prin texte scrise. Rămâne doar să le lărgim aria lecturilor. Şi ea se lărgeşte, pentru că derivata directă a reţelelor e blogul, o formă a literaturii şi el, iar altă derivată sunt motoarele de căutare, dicţionarele şi enciclopediile la îndemână.

Mecanismul acesta trebuie impulsionat.

Se poate întâmpla – ba chiar se întâmplă destul de des – că unii oameni nu citesc pentru că nu le-a căzut în mâini (ca o mană cerească, îmi vine ideea), la timpul potrivit, cartea potrivită. Bine, se mai poate întâmpla ca cineva (de exemplu, profesorul de literatură) să-i fi tăiat cumva gustul pentru această delectare specială prin impunerea unor modele „obligatorii” proaste sau nepotrivite (vârstei, predispoziţiei, temperamentului, intelectului, firii) cititorului ratat cu această ocazie. Impunerea cărţilor „necesare” (din considerente educaţionale, patriotice, etice etc.) e o cale sigură de a respinge cititorul.

De fapt, la modul cel mai general, scopul şcolii în materie de lectură ar fi să i se identifice fiecărui elev nevoile lecturale speciale, genul de carte potrivit sau, şi mai concret: să i se găsească fiecăruia cartea potrivită.

Unii contrapun filmul cărţii. Nu e cea mai bună soluţie.

Dar un argument există. Cartea dezvoltă imaginaţia şi acordă libertate cititorului. Lumea din cărţi nu este cum a scris-o autorul, ci aşa cum a văzut-o fiecare cititor.

Tocmai de aceea adesea ne revoltă că un anume film nu corespunde cărţii pe care o citisem anterior. Una e că nici

ianuarie

66 6 7

2016 februarie

nu trebuia să corespundă: regizorul de film urmăreşte alte scopuri decât scriitorul. Alta e că regizorul e doar unul dintre cititori şi el vede cartea aşa cum o vede. Cea adevărată, a fiecărui cititor, e numai pentru el. În asta constă farmecul unei cărţi autentice: ea este alta pentru fiecare. Fiecare are propriul Don Quijote sau propriul Aladin.

Uneori, tot aşa cum muzica clasică unii o desprind (şi o deprind) din coloana sonoră a unor filme (cum e preludiul poemului „Aşa grăit-a Zarathustra” de Richard Strauss, folosit de Stanley Kubrick în Odiseea spaţială 2020), poezia bună poate fi uneori auzită (sic!), iniţial, topită în cântece. Aşa am memorat eu, de exemplu, în tinereţea mea prohibită de poezii româneşti (cărţile scriitorilor români din dreapta Prutului nu aveau trecere în RSSM), unele versuri de ale lui Bacovia (Decembre), Topîrceanu (Primăvara), Goga (De va veni la tine vântul), Dimov (Voiaj), Foarţă (Vasiliscul şi Aspida), Minulescu (Romanţă fără ecou) sau chiar Eminescu (Atât de fragedă), în interpretarea lui Nicu Alifantis ori a formaţiilor Mondial şi Phoenix.

O metodă eficientă de a suscita interesul pentru un anume gen de carte este interzicerea sau limitarea accesului la anumite cărţi. La modul serios, absolutizând lucrurile până la absurd, ar trebui să recunoaştem că orice carte poate fi şi nocivă, nu neapărat benefică unui anume cititor.

O carte îi poate crea probleme unui cititor inocent, nepregătit. Doar cititorul competent poate citi orice gen de carte. Numai intelectualul adevărat poate să digere orice text. Numai un cititor experimentat poate să se dumerească asupra valorii şi potenţialului unei cărţi şi s-o folosească eficient. Există şi un termen din nivelul superior: lectorul eficient. Acesta nu numai că este competent, dar şi ştie cum să scoată dividende reale dintr-o carte. Îmi vine în minte acum un vechi ceremonial pentru cei aleşi: iniţierea, un ritual arhaic, care marca trecerea

individului dintr-o societate mistică într-o nouă fază a ierarhiei comunitare. Ritualul însemna, de regulă, trecerea la maturitate (ori la un nou statut social) şi putea să includă diverse probe iniţiatice: a mânuirii armelor, a focului, a apei, a durerii, a cunoştinţelor şi abilităţilor necesare.

Dacă lua testul, neofitul avea acces la tainele comunităţii. Acestea erau topite în mituri şi păstrate cu sfinţenie de bătrânii tribului. Miturile, secretele, cărţile existau doar pentru cei aleşi. Odată cu democratizarea societăţii, cartea ca obiect a devenit accesibilă pentru toţi. Dar esenţa ei rămâne ascunsă (aşa cum pentru neiniţiaţi miturile şi cărţile sfinte sunt simple poveşti) pentru mulţi. Şi se deschide doar celor aleşi.

A r mai fi de spus că nu trebuie să exagerăm cu propagarea literaturii abstracte. Uneori îţi cad în mâini cărţi de un primitivism înspăimântător… de te bucuri că nu toată lumea citeşte. Decât prostii, mai bine sport, muzică ori plimbări. Prin parc, în pădurea din preajmă ori în hăţişurile pădurii narative, pe mările exotice ale lui Ulise ori prin fişierele bibliotecii Babel, orice călătorie e un text cu promisiuni, ca şi în Voiaj-ul lui Leonid Dimov: „Fii gata. Străzile deşarte/ Se împreună-n tainic rut./ Ne vom urca peste o clipă/ Într-un vehicul nevăzut.// Mai şterge-mi zaua ruginită,/ Aşază-mi chivăra mai drept/ Şi vezi de ce nu vine carul/ Cu cavalerii ce-i aştept.// Pe drum ai să-mi cârpeşti mătasa/ Întunecimii de pe scut./ Ne luminează degetarul/ Dintr-un metal necunoscut”. Pentru că toţi scriitorii, până la urmă, sunt onirici. Constructori de vise, adică.

CARTEDIEM Parafrazând celebrul îndemn horaţian – „Carpe diem!” –, am obţinut, iată, cea mai succintă formulă a vieţii mele (asta după ce-i dedusesem, într-un eseu anterior, posibila ecuaţie: „Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris”), Carte diem. În ceea ce urmează, voi prezenta – număr de număr, chit că aş putea s-o fac zi de zi – câte două titluri, unul din literatura universală, altul din cea naţională, spre a celebra astfel „cea mai frumoasă şi mai de folos zăbavă”.

Emilian GALAICU-PĂUN

Alice MUNRO, Dragă viaţă

„…pentru că aceasta nu este literatură, ci doar viaţă”, lasă să-i scape Alice Munro, laureata canadiană a Premiului Nobel pentru literatură (2013), într-o proză scurtă ce dă titlul cărţii, Dragă viaţă, Litera, 2014. Structurată în două compartimente inegale din punct de vedere cantitativ, dar şi ca miză, cartea se prezintă în primele zece nuvele ca un tur de forţă al celei numite „un adevărat maestru al formei” (Salman Rushdie), pentru a se replia asupra-şi în ultimele patru texte, asumat autobiografice: „Cred că sunt primele şi ultimele – şi cele mai adevărate – lucruri pe care le am de spus despre propria mea viaţă”.

Dintre acestea din urmă, Noaptea mi se pare un fel de „divan psihanalitic” al autoarei, dacă nu cumva chiar patul germinativ al operei de ficţiune ce avea s-o consacre pe fiica cea mai mare a unor oameni modeşti, adevărat – venită pe lume după două sarcini pierdute.

Totul începe pe la 14 ani, cu o insomnie, în timpul căreia – dar s-o ascultăm – „gândul că aş fi putut-o sugruma pe sora mea mai mică, adormită în patul de sub mine şi pe care o iubeam mai mult decât pe oricine altcineva pe lume”, o face să părăsească noapte de noapte aşternutul, pentru a ieşi din casă şi a umbla „dintr-o parte într-alta, mai întâi aproape de casă, apoi aventurându-se ici şi acolo”, până într-o noapte dă de tatăl ei, şi el treaz la acea oră. Antologică, scena: „Am vorbit despre sora mea şi am spus că mă temeam să nu-i fac rău. Credeam că asta are să fie de ajuns, că el avea să înţeleagă destul din ceea ce aveam în minte. (…)

– Aha, făcu el.

Apoi îmi zise să nu-mi fac griji. Oamenii aveau uneori asemenea gânduri. O spuse foarte serios şi fără niciun fel de panică în voce sau surprindere. Nu mă

învinui însă că mă gândisem la asta. Nu e nimic deosebit, asta a spus”. Şi reacţia fetei, de fapt, a prozatoarei de 80 de ani care a ajuns: „…ceea ce a făcut el a funcţionat la fel de bine. M-a tras înapoi, fără să mă ridiculizeze şi fără să se sperie, în lumea în care trăiam”. …Doar că-n lumea ficţională creată apoi de Alice Munro există două fetiţe care-o ucid cu sânge-rece pe-o a treia, dar şi o puştoaică ce-şi ia viaţa, sărind cu câinele-n braţe într-un lac abia îngheţat…

ianuarie

Ce are în plus volumul lui Gabriel Liiceanu Dragul meu turnător, Humanitas, 2013, faţă de cărţile de memorie ale supravieţuitorilor universului concentraţionar românesc?

Nu aş putea să formulez un răspuns, e suficient că-mi pun întrebarea… „Dacă nu mă învrednicesc să spun povestea de la cap la coadă, intru în mormânt complice cu turnătorul meu”, afirmă din capul locului autorul, după ce află din dosarul său de urmărire că omul care îl livrase Securităţii este… coacţionar la Humanitas! Urmează 18 scrisori desfăşurate, în care – dincolo de labirintul propriului destin, destul de înfundat: „Tipii aceia stătuseră în nişte loji nevăzute, întreţinute cu o uriaşă cheltuială, şi mă priviseră defilând despuiat, ani şi ani la rând, pe scena vieţii” – însuşi orizontul (închis, ca să nu zic de-a dreptul fără orizont, după 1971) vieţii intelectuale din România ceauşistă e scrutat îndeaproape: „Nu aveai cum să te ascunzi. La scara noastră, acest rezultat a fost obţinut cu 14.300 de salariaţi ai Securităţii şi cu 450.000 de informatori”. Puţin câte puţin, se conturează tabloul unor „sistematizări ale complicităţii induse la nivel colectiv”, în care „trebuie să te mânjeşti cu ceva care nu poate fi spălat, şters (…) ca să capeţi mirosul lor, să puţi”; cu atât mai contrastantă figura unui intelectual de nici 30 de ani, care „nu mirosea a marxism”, „parfumul specific, în cazul nostru, fiind ideologia”. Trebuind să opteze între „două posturi ale intelectualului în comunism: om de cultură? propagandist al partidului?”, G. Liiceanu alege… să dea „prima variantă a traducerii româneşti a faimosului text heideggerian Scrisoare despre umanism” – şi asta în anul „Tezelor din iunie” ale Tovarăşului. (Atunci când îşi propune traducerea pentru Revista de filozofie, redactorul-şef al acesteia, despre care la acea oră nu ştia că este chiar „dragul lui turnător”, îl roagă „să scrie un text despre – eram în noiembrie – încă proaspetele Teze din iunie”. „Aşadar”, conchide autorul după faimoasa şedinţă în care este „demascat” ca „plagiator” (sic!) al lui Noica şi dat afară de la Institutul de Filozofie, „n-ai voie să faci nimic din ce te-ar putea individualiza, din ce te-ar putea face distinct, din ce te-ar face să ieşi din rând. (…) Cu excepţia «conducătorului unic», nu vor mai exista vedete.”) Şi fiindcă nu mă pot despărţi de carte după încheierea lecturii, iau cu mine această idee de reţinut mereu: „A avea conştiinţă înseamnă a te perpeli. (…) Conştiinţa e spaţiul ficţional în care răul făcut altuia este imaginat analogic ca rău suferit pe cont propriu”.

68 6 9

2016 februarie

Gabriel LIICEANU, Dragul meu turnător

Amanet script

Maria ŞLEAHTIȚCHI Lumea ca un teatru închis la reparaţii Generaţia 80' a intrat în vârsta antologiilor.

Maturitatea unei generaţii se măsoară în antologii, în cantitatea şi calitatea lor. În ultimii ani, poeţii optzecişti au publicat cărţi de bilanţ. Un bilanţ de etapă, întrucât este cert că ei intră într-o altă vârstă a activităţii lor. Poetul Grigore Chiper a publicat în 2015, la douăzeci şi cinci de ani de la debut, antologia, în selecţie proprie, Absintos. Nori de cerneală (Editura Arc, prefaţă de Nina Corcinschi), în care a inclus cele mai bune poeme din cărţile Abia tangibil (1990); Aici, în falset (1991); Perioada albastră (1996); Cehov, am cerut obosit (2001); Turnul de fildeş, înclinat (2005); Roman-simulacru (2010). Critica literară îl consideră pe Grigore Chiper drept unul dintre poeţii ce au afirmat paradigma optzecistă în literatura română din stânga Prutului. Volumul Abia tangibil anunţa un poet liric prin excelenţă.

Melancolia indefinibilului, a lipsei de contururi, a nesiguranţei, a aşteptării („Aştept luna. Vezi, îmi zic,/ pot aluneca în această noapte de vară/ pe discul nesigur al lunii.”) modelează o poetică a reductibilului, a lucrurilor spuse pe jumătate, a aluziilor, a lunecării pe aerul formelor. Personajul liric al poemelor sale ar fi un alter ego desprins din filmul închipuirii: „Mi te-am închipuit ca şi mine:/ privind pe fereastră în van,/ şi concluzia a fost pripită,/ ca un basorelief/ din care lipseşte partea cea mai importantă”. Cartea de debut anunţa, cu discreţia care îl caracterizează pe autor, un poet al limbajului, al poeziei de atmosferă, al umplerii conţinuturilor adânci cu învolburări şi sentimente. Poezia lui Grigore Chiper este plină

de delicateţea adierilor. „Cât de frumos ochii tăi îmi răpesc timpul –/ şi el o parte din ceva mai mare”, se confesează încântat eul liric în faţa unui enigmatic tu feminin. În poezia lui nu este loc pentru tonuri înalte şi nu doar iubita, ci universul întreg este asemănat cu „o plantă suavă de seră”.

Glisări, amestec de contururi reale şi umbre imaginare, înfiorări sentimentale („Îţi observ mâhnirea pe buze, în ochi”), retrospecţii fugare („Boarea de vânt lin adie cireşul, paltinul, bradul/ şi alte amintiri mai mărunte”) – toate prin atingeri line se adună înlăuntrul fiinţei. Poezia lui Grigore Chiper este casa fiinţelor gânditoare, iubitoare, meditative. Poetul va reuşi să menţină această vrajă nedesluşită ca latenţa unei magme în toate celelalte volume, ceea ce şi reprezintă marca lui stilistică, individualitatea sa artistică.

Cultivând acel irepetabil sentiment al inefabilului (de sorginte romantic-melancolică), poezia lui Grigore Chiper a evoluat. În tot cazul, poetul s-a aflat (şi se mai află, probabil) în căutarea formelor adecvate stărilor personajului său, care, iată, înaintează în vârstă, îşi înmulţeşte experienţele, îşi diversifică percepţiile. În volumul Aici, în falset, dincolo de modificările formale, scriitura se completează cu referinţe livreşti, conceptele intertextualităţii fiind tot mai prezente. Abia tangibilul este secondat de poezia onirică.

Secvenţele lumii suprarealiste descind din pajiştile viselor direct în poezie („şi eu burduşit în pieliţa gelatinoasă/ a unei năpârci târâite pe pământ – visul/ poate ceva ruşinos imposibil de/ redat sub

ianuarie

70 7 1

2016 februarie

forma sa primară” – Tricorn). Poemele din cel de-al doilea volum împing experienţa eului liric spre stări halucinante, care s-ar putea că reprezintă în formule ermetizate experiențe de care a avut nevoie să se elibereze, experienţe despre care nu se poate nici tăcea, nici vorbi.

Melancolia, însingurarea, gustul amar ca de pelin al existenţei îmbibă atmosfera celui deal treilea volum al lui Grigore Chiper. Perioada albastră este cartea care așază poezia lui pe o altă treaptă a evoluţiei sale ca poet. Autorul se întoarce în realităţile şi imaginarul începutului de secol XX. Reconstituirea reperelor lumii artistice localizate în Paris, bunăoară, reprezintă, de fapt, tipica recuperare postmodernistă a unei vârste importante a poeziei. Poetul modifică inclusiv cadenţele, el reinventează ritmul (o simbioză între versul alb şi poezia cu rimă), asociind tristețea şi amărăciunea eului liric cu Perioada albastră a lui Pablo Picasso. Absintul („Seara pătrunde în cartilajele înserării/ şi amestecă apa şi vinul./ Numele stelei se cheamă/ Absintos, adică Pelinul” – Absintos) şi perioada albastră („Şi într-o cacealma a culorilor pe când/ luna era ovală ca o coapsă,/ desenam cu Pablo,/ cel din perioada albastră” – Perioada albastră) sunt semnele culturale care încorporează poezia lui Grigore Chiper în structura intertextuală de mai multe niveluri a paradigmei postmoderniste. De altfel, singurătatea („Eşti singur ca o urmă în pustiu/ ca o crimă fără martori” – Ceva de sfârșit de iarnă), oboseala, pustiul, dezolarea lumii văzută ca „un teatru închis la reparaţii” (Teatru) sunt prezente şi în volumele care au urmat. În Cehov, am cerut obosit eul îşi constată lipsa de sens („Nu pot avea sens/ ci numai fior” – Efemerul din care ne hrănim). În cel de-al cincilea volum, până şi turnul de fildeş, sugerând izolarea poetului, se adevereşte a fi, ca o ironie, înclinat. Timpul creşte, amintirile şi experiențele sunt tot mai apăsătoare, planurile se amestecă – realul cu imaginarul, viaţa cu poezia –, dând naştere unor valuri de proiecţii suprarealiste, asemenea norilor mişcători ai unei sensibilităţi virile răvăşite. Regretele şi neîmplinirile exprimate subtil („ai atins ciorapul Gretei Garbo/ doar spiritual/ la înmormântarea cinematografică” –

Chipul visului) desluşesc iminentele crize ale eului care înaintează prin hăţişuri somatice. Volumul Roman-simulacru, care cuprinde şi poemul citat mai sus, aşază experienţa umană şi poetică a personajului într-un perfect continuu al existenţei şi scriiturii. Prezentul se cerne nemilos şi devine trecut, iar trecutul îşi adâncește treptele – o subtilă metaforă a trecerii timpului („asta îmi voi aminti de noi/ cum coboram nişte scări/ tot mai lungi/ tot mai adânci” – Perfectul continuu).

Cartea se încheie cu cinci poeme de o factură inedită, cu noi personaje – Casanova, Visul, Gemenele, Confesiunea bărbatului, Singurătatea, care vor fi făcând parte din proiectele dramatice sau epice ale autorului… Cert este că antologia Absintos. Nori de cerneală reprezintă ieşirea dintr-o vârstă artistică şi intrarea în alta. Ioana Pârvulescu, într-o epistolă către Mircea Cărtărescu, afirma că romanul reprezintă maturitatea unui scriitor. Grigore Chiper a început să publice şi proză. Ce va face cu poezia?

-

Leo BUTNARU

PLAĂCEREA LECTURII

CUM SE SCRIE AZI UN JURNAL DE CĂLĂTORIE? ( Jurnal despre jurnal, în Italia)

18.VII.2015. Într-un interviu de acum mai bine de trei sferturi de veac, Eugen Lovinescu opina că jurnalul ar fi „o aruncătură de peniţă, lavă izbucnită sub presiunea unei emoţii, impresii nemijlocite şi pasionale”. Azi nu mai e peniţa.

Ce ar fi jurnalul? O clipocire pe claviatura notebookului, o digitaţie pe ecranul tabletei? Dar, de cele mai multe ori, jurnalul începe de la notele din blocnotes, de pe bilete de avion sau de tren, prospecte procurate pentru a te dumeri într-un oraş sau altul, pagini informative tipărite şi puse pentru vizitatori în biserici, intrări în muzee, şerveţele…

Vremurile şi modificările din firea omului, din registrul emotiv al acestuia, au mai atenuat din presiunea emoţiilor, plusând ceva mai mult raţionament, stil „neutru”, abilităţi tehnicist-scripturale, digitale, electronice, internautice, virtuale… – hehe, de la clasicii literaturii noastre încoace, s-a schimbat totuşi, s-a schimbat ceva în lume şi în firea omului! Mai aproape de realitate (prezentă) e Eugen Simion, când scrie: ,,Orice jurnal de călătorie este un extaz al şocului şi al meditaţiei”. Cu componenta meditaţie nu poţi să nu cazi de acord, însă extazului şi şocului ar fi cazul să le cauţi sinonime ceva mai domolite. Trebuie să fii un genist de dezamorsare a superlativelor, exceselor. De la augmentare să treci la o firească argumentare. Numai că aceasta nu trebuie să excludă totalmente impactul şocului cu şoapta ghiocului. Şoapta – ca taină, poezie, romantism, exotism în cumpănită dozare, de care nu se poate lipsi un jurnal de călătorie. În unul din care (probabil, dintre milioane, în întreaga lume) scriu şi eu în zorii acestei zile, în periplul meu italian.

20.VII.2015. Paginile de jurnal, mai multe dimpreună, pot fi numite şi ele Foaie pentru inimă şi minte, precum cea apărută în prima jumătate a secolului XIX la Braşov. Dar, aceste pagini, doar pentru inimă şi minte? Titlul complet al publicaţiei transilvănene era: Foaie pentru inimă, minte şi literatură. Parcă, în măsura posibilităţilor şi îndemânărilor mele, eu nu încerc să şi literaturizez în această expunere diaristică?

ianuarie

2016 februarie

Îmi dau seama că, prin travaliu permanent, de mulţi ani, la jurnale de călătorie, mi s-a consolidat un anume bagaj tehnic de regizare a textelor. Însă totul e bine până la momentul în care tehnica nu ţi-o ia înainte, nu ţine să domine, ci „aşteaptă respectuos” să fie solicitată, când e cazul, să o aplici. O îndemânare tehnică în bune relaţii cu spontaneitatea, surpriza deschiderilor de noi unghiuri narativ-jurnaliere.

Dar, din acest punct al începutului de mileniu trei (zic, ca să dau… gravitate acestei intervenţii), nu pot să nu constat (la modul… neutru?) avantajele pe care le oferă calculatorul (notebookul, tableta) întru sporirea randamentului elaborării jurnalului: nu mai transcriu mulţimea de fişe (o parte din ele le scriu totuşi pe hârtie, nu se poate altfel), ci am notele, pasajele de text direct în fişier, de unde le preiau pentru totum. În comparaţie cu acum câţiva ani, deja sunt excluse câteva operaţii, pe care le necesitau paginile scoase din maşina de scris: hârtia, plombagina (pentru copii), meticulozitatea corecturii, când operai cu radieră, lamă, pastă, lichid, bandă, pix corectoare. Iar nu o singură dată, din exigenţă, pur şi simplu unele pagini trebuiau dactilografiate din nou.

Poate, cândva, în imprevizibilul viitor, omul doar se va gândi ce doreşte să scrie, şi textul gândurilor sale va apărea direct pe display…

27.VII.2015. Un jurnal de călătorie poate fi scris, parţial, secvenţial, în concomitenţă cu cele ce ţi se întâmplă, sau în imediateţea lor, în nu prea marea depărtare în timp de ele; timp abia… trecut, cum s-ar spune. Iar partea lui „temeinică” se scrie serile, însă de cele mai multe ori – dimineţile, cum mi se întâmplă mie, când înconjor spaţiul din faţa şi de pe laturile calculatorului cu fişele de note, cu mici pliante culese de prin locurile pe care le-am vizitat. Însă asupra jurnalului se meditează de la distanţă, de la o anumită depărtare cronologică, post-factum. Astfel regizarea, completarea şi redactarea lui fiind mai eficiente. Şi iarăşi din proprie experienţă, susţinut, poate, de amplul volum de texte de călătorie Drumuri cu şi fără hieroglife, publicat acum patru ani la Editura Fundaţiei Culturale Poezia din Iaşi, cred că jurnalul e o stare de intens travaliu scriitoricesc.

Volumul respectiv include „Jurnale (Yes-eu) de călătorie” din anii 1989 – 2011: Mongolia, Grecia, Turcia, Bulgaria (cu specificarea: de pe trei mări şi trei continente), China, Polonia, Franţa, Ucraina, Armenia, unul – cu scriitori în fostul tren regal, prin România… Între timp, m-am mai pricopsit şi cu alte câteva jurnale: de Lituania, Tatarstan, de Volînia, de Sulina… Şi iată-mă, la peste două mii de kilometri depărtare de biroul meu de la Chişinău, scriind la un nou jurnal, aici, în Italia, la Siena şi Bagno de Gavorrano, Buonconvento şi San Gemignano, Pisa şi Pienza, Florenţa şi Arezzo…

3.VIII.2015. Ieri, pe fb, după ce postasem (doar) imagini de la Perugia, colegul olandez Jan Wilem Boss, traducător din literatura română, îmi scria: „Domnule Butnaru, mergeţi perfect pe traseul nostru din luna mai.

La Assisi când? Să nu rataţi”. Nu, nu am ratat, ieri am fost şi la Assisi.

Concomitent, constat că mi s-a schimbat ceva în procesul de scriere, de elaborare, de regizare a unui jurnal de călătorie: e prima oară când folosesc comunicarea Facebook. Şi, cred, nu fără efect benefic, ea făcând să-ţi sporească randamentul, să zic aşa, şi operativitatea de completare a jurnalului, odată ce web-ştie-tot îţi oferă oricând informaţia de care ai nevoie.

72 7 3

6.VIII.2015. Prin bisericile vechi – grupuri sculpturale sau statui aparte, unele dintre care pot fi chiar capodopere, însă odată ce nu au ieşit de sub dalta lui Michelangelo sau da Vinci, odată ce nu sunt de mai demult, ele trec drept obişnuite.

Băncile din bisericile mereu deschise au odihnit milioane de turişti. Pe unele din ele am scris/scriu la acest jurnal.

7.VIII.2015. Pe alocuri, impresiile jurnaliere implică analogii şi raporturi ca de la sine, dintre natura colinară cu chiparoşi şi arhitectonică, artă – sculptată, pictată – la nivelul unei tentaţii de exerciţiu creativ. Atunci când văzutul, aflatul direct se autopropulsează spre interiorul firii tale, unde e supus, în măsura de care eşti în stare, asimilării, dar şi evaluării estetice.

8.VII.2015. Mereu, în completarea jurnalului mă ajută, mă serveşte pe cinste un MS. Un simplu Memory Stick. Iată că, azi, acest „rudimentar” (după cum arată) înglobator de informaţie devine expresia sui-generis a ceea ce spunea anticul prin: Omnia mea mecum porto – Tot ce am eu port cu mine. Asta, după mai bine de două milenii şi jumătate, de când respectivul adagiu apăru pe lume, rostit sau scris de filosoful Bias, unul din cei şapte înţelepţi semilegendari ai Greciei. În memoria stick-ului am trecut şi zecile de cărţi pe care le-am scris sau le-am tradus, astfel că, mai având la îndemână şi notebookul, pot oricând cita din ele, pot extrage pasajele la care mă trimit un moment sau altul din concreteţea cotidianului sau vaporozitatea ideilor sau a imaginaţiei în general.

9.VIII.2015. Coborâm spre Piazza del Campo. Multe grupuri de turişti. Ghizi, în mână, cu diverse fanioane, „sceptre” – o ramură de laur, o eşarfă, o umbrelă închisă… Turiştii, în mâini cu hărţi, vademecumuri, pliante, mai mari, mai mici, iPhone-uri, telefoane „inteligente”, conectate la internet, tablete deschise… – poţi consulta hărţile-schemele de pe ele, formându-ţi/ urmându-ţi itinerarul.

Apoi, misiunea ta de interesat care ia note, scrie un jurnal de călătorie, la vizitele pe care le face în muzee este înlesnită mult de aparatul de fotografiat, dar şi de materialele informativ-ilustrative pe care instituţiile respective ţi le pun la dispoziţie „gratis”. Iau aici „gratis” între ghilimele, gândindu-mă că, odată ce biletul de intrare costă de la 5 la 50 de euro (acesta, la Muzeul Vaticanului), ce i-i unui muzeu să tipărească micile pliante, prospecte, fişe, cartonaşe cu informaţii, care ar costa, unul, 3-4 cenţi?

10.VIII.2015. După mine, un jurnal de călătorie înseamnă să te documentezi pe măsură chiar pentru nemăsuratele lucruri pe care le poţi întâlni, vedea, contempla, poate chiar admira, unele dintre care, bineînţeles, ţi le înfăţişează Italia.

11.VIII.2015. Uneori, notele de jurnal sunt, recunosc, cam sumare şi fugitive; sunt despre locuri şi valori despre care s-au scris zeci de monografii. Însă un jurnal de călătorie nu e nicidecum un studiu doct, academic, ci, mai curând, un studiu de sine în raport cu lumea, cu cele pe care ţi le înfăţişează ea.

ianuarie

2016 februarie

12.VIII.2015. Ca de obicei, trezindu-mă în jurul orei şase, îmi beau paharul cu apă şi lămâie, după care deschid notebookul şi încep a redacta paginile de jurnal, recapitulând priveliştile/informaţiile din ziua trecută, din zile mai de dincolo de aceasta (deja… aceea, ziua…).

Fiind singur în imensul apartament (până la trezirea lumii!), în excepţionala bibliotecă, îmi fac munca în tihnă şi – nu fie de deochi! – cu oarece spor. Nici nu se poate să nu ai spor în Italia, care te copleşeşte cu atâta istorie, cu atâtea privelişti, cu atâta căldură…

13.VIII.2015. Redactez unele momente din Jurnal.

Alessandro trece pe două CD-uri sutele de fotografii pe care le-am făcut pe durata călătoriei-documentare.

Imaginile le am stocate şi pe stick, însă asta e – dacă poţi să fii precaut, de ce să nu le treci şi pe CD? Iar un CD e de mare ajutor, şi el, în redactarea unui jurnal de călătorie.

14.VIII.2015. Cu tableta pe genunchi, în aeroportul Bologna, înainte de plecare. A fost bine şi frumos, interesant, uneori misterios, şi aşa cum un jurnal de călătorie nicidecum nu e o condică de reclamaţii, şi acesta, de finalul căruia mă apropii, e unul eminamente pozitiv, chiar luminos.

Din toate astea a rezultat, ca de la sine, şi tonalitatea acestor pagini. Eu le-aş zice, simplu: pagini cumpătate.

Pentru că la vârsta mea nu mai încerci efuziuni de entuziasm care, la scrierea unui jurnal, să-ţi ceară poante priponite în semne de exclamaţii. Însă nici absolut distant nu poţi fi, sec-constatativ, făcând-o pe snobul ce-şi afişează o mină plictisită, comentată cu mincinosul „déjà-vu”.

Imagini: Mihai Potârniche

ACASĂ LA ŞOLDĂNEȘTI

Alecu RENIȚĂ

SOCOLA

Există locuri pe care călătorii le visează cu mult înainte de a le găsi. Ei le simt atractivitatea de la mari distanţe şi le caută mai mult cu inima decât cu ochii, le caută cu multă răbdare şi siguranţa că, inevitabil, le vor descoperi şi le vor îndrăgi pentru totdeauna.

Imagini: Alecu Reniță

ianuarie

2016 februarie

Când, pentru prima dată, îmi scăldam ochii în frumuseţile Nistrului, legănat într-o barcă de cauciuc, aveam intuiţia unei întâlniri de suflet, care îmi va aşeza viaţa pe un temei plin de sens, transformându-mă dintr-un sedentar într-un pelerin în căutare de locuri sacre. Acum, după trei decenii, aş putea recunoaşte că descoperirea Nistrului m-a influenţat adânc şi, în mare măsură, mi-a orientat viaţa spre alte rosturi, m-a legat definitiv de ceea ce înseamnă natură şi ecologie spirituală.

Atunci însă, pluteam în neştire şi sorbeam cu ochi de copil curios orice loc, defileu, stâncă, zid de piatră, figuri ciudate, codri seculari. Ori de câte ori după meandrele nebănuite ale fluviului se deschideau peisaje spectaculoase, trăgeam barca la un mal sau altul, îmi clăteam ochii cu apa vie a izvoarelor reci şi mă căţăram pe stâncile cele mai înalte, de unde Nistrul se înfăţişa ca un artist de excepţie, care te invita în tăcere să-i admiri panoramele paradiziace, orizonturile îndepărtate, versanţii sculptaţi de vânturi şi ape, cerurile zugrăvite într-un albastru străveziu. Mânat de o armonie şi libertate necunoscute, pluteam ca în vis şi mergeam prin Grădina Domnului de la Hotin la Naslavcea, de la Lencăuţi la Călărăşăuca, de la Rudi la Holoşniţa, de la Soroca la Cerlina, de la Napadova la Japca şi mă rugam în fiecare seară la stele, iar în zori la soare, ca miraculoasa operă a Nistrului să continue, să nu aibă sfârşit, să-mi dăruiască încă o filă din minunăţiile şi lumina Domnului.

Astfel, într-un amurg tulburător de frumos, am intrat în defileul de la Climăuţi şi Valea Adâncă, de la VadulRaşcov şi Raşcu, iar apele fluviului mă purtau mai repede decât îmi doream şi am înţeles că mă apropiam de una din vetrele pe care le căutam şi le aşteptam în acea călătorie, ce m-au făcut să îndrăgesc pentru o viaţă Nistrul, natura, pământul şi oamenii Moldovei. Se lăsa înserarea. Nu ştiam unde am tras la mal şi nu aveam pe cine să întreb lângă ce localitate m-am oprit. Un cer spuzit de stele şi o noapte aproape albă luminau în apropiere un zid uriaş, care se sprijinea în bolta cerească, tocmai în Drumul Robilor, străjuit de Lună. Nu ştiu, poate la o depărtare de 2 sau 5 km, licăreau luminiţele unei aşezări necunoscute. Am întins cortul şi m-am lăsat în seama şoaptelor neînţelese ale Nistrului, copleşit de simfonia naturii. Luna stăpânea cerul şi îşi trecea alene umbrele lungite şi lumina pală peste un lanţ de stânci uriaşe, care păreau locuite de colonii

ACASĂ LA ŞOLDĂNEȘTI

78 7 9

de licurici. Păsări de pradă mai spintecau din când în când văzduhul nopţii şi împrăştiau ţipete sinistre. Apoi, încetul cu încetul, a contenit să cânte corul ţârâiecilor şi s-a aşternut o linişte atinsă doar de parfumurile suave ale pâlcurilor de flori sălbatice. În zori, pe la patru dimineaţa, din căruţa care trecea pe lângă cort şi pâlcul de sălcii, o voce de adolescent mi-a răspuns la întrebarea mea: – Cum, nu cunoaşteţi unde v-aţi oprit? Păi, aici e Socola, Socola, Socola. Mi-a repetat de trei ori ca să nu uit niciodată localitatea şi numele ei de Socola. Şi nu am avut cum s-o uit, fiindcă asemenea locuri nici nu pot fi uitate. Când a căzut draperia nopţii şi am văzut peisajul luminat de răsăritul de soare, am mulţumit Domnului că mi-a dăruit acea zi minunată, pe care o păstrez proaspătă şi după scurgerea a trei decenii. Ce urcuş neobişnuit a fost până pe creasta stâncilor, ce panorame se deschideau la fiecare pas făcut spre înălţimi, ce vulturi nedumeriţi se roteau în preajma mea că am îndrăznit să le iau o fărâmă din zborurile şi cerurile lor!

Aproape pe verticală, agăţat de ierburi şi mlădiţe, urcam încet, anevoios ca spre un altar străvechi, fără să ştiu la acea vreme că, de fapt, mă ridicam spre unul din cele mai necunoscute şi mai misterioase complexuri monastice rupestre, care ascundeau în grotele inaccesibile însemne creştine încă de pe timpul Sfântului Andrei. Pietrele uriaşe, desprinse din peretele vertical, mai păstrau aerul de măreţie şi putere din timpul marilor frământări geologice, întregul bloc de calcar se înfăţişa ca o cetate naturală inaccesibilă, de neînvins, iar streaşina unde se vedeau săpate chiliile nu avea nicio cărăruie sau treaptă scobită ca să ajungi la locurile arhaice de rugăciune. Sprijinit mai mult de vânturi, am reuşit să ajung până sus, chiar pe creasta stâncii, care străjuieşte semeţ înălţimile şi mersul Nistrului spre Marea cea Mare. Acolo, dacă te înalţi în vârful degetelor, poţi atinge cerul cu mâna sau cu fruntea.

Ochii nu se mai satură de frumuseţile Nistrului. Aerul de libertate îţi dă puterea unui zbor pe care nu l-ai încercat niciodată. Simţi, poate pentru prima dată, ce înseamnă o întâlnire de suflet cu Natura-Mamă.

Socola, Socola, Socola, ce bucurie că te-am descoperit, ce noroc că ţi-ai păstrat peisajul aproape aşa cum ţi L-a dăruit Dumnezeu!

Stejarul lui Č˜tefan cel Mare

ianuarie

2016 februarie

ACASĂ LA ŞOLDĂNEȘTI

Raia ROGAC

Oameni care sfinţesc locul Raionul Şoldăneşti se remarcă în mod deosebit prin locuri pitoreşti de o rară frumuseţe. Râul Nistru, liantul care le uneşte, în curgerea lui înspre satele Cot, Climăuţii de Jos, Vadul-Raşcov şi Socola, deschide o nemaipomenită panoramă peisagistică. De la Dealul lui Capşa şi pădurea din Alcedar către Poiana, începe rezervaţia PoianaCurătura-Tarasova. Pe teritoriul satului Răspopeni se află o curte boierească ce datează din secolul al XIX-lea.

Localnicii îi spun „Conacul lui Adriano”. Lângă Zahorna (sat din comuna Dobruşa) se înalţă maiestuos un stejar secular, monument al naturii protejat de stat. Nu departe se află şi cele Trei Cruci, despre care legenda spune ca sub ele îşi dorm somnul de veci trei oşteni de-ai lui Ştefan cel Mare, căzuţi într-o luptă cu turcii, apărând alaiul de nuntă al domnitorului, care se îndrepta spre Ţâpova la mănăstire pentru a se logodi cu Maria-Voichiţa. În continuare, vom călători imaginar prin acest mic paradis al Moldovei, făcând popasuri la mai multe obiective istorice, culturale şi naturale care, fără îndoială, vor suscita interesul turiştilor din ţară şi din afară. În această călătorie am fost ghidaţi de oamenii locului, buni gospodari, dar şi neîntrecuţi la cântec, dans şi obiceiuri.

Vom aminti că acest colţişor de rai a dat nume de referinţă în Republica Moldova în cultură și ştiinţă. Cine nu-i cunoaşte pe academicienii Dumitru Matcovschi, Vasile Micu şi Valeriu Canţer, sau pe actorul Mihai Volontir?! Tot de prin satele raionului Şoldăneşti îşi trag obârşia şi actorii Gheorghe Urschi, Andrei SoţchiVoinicescu, scriitorii Simion şi Arhip Cibotaru, Andrei şi Ana Lupan, Aurelian Silvestru, Constantin Munteanu, instrumentistul Serghei Tiron, artiştii plastici Ion Daghi, Gheorghe Munteanu, Igor Isac, cântăreţii Sergiu Mustaţă, Tatiana Lisnic, Nadejda şi Mariana Cepraga, Anişoara

Dabija, Nelly Belibov, Stela Argatu, surorile Ciorici, Anatol şi Veta Rudei, Anatol Răzmeriţă ş.a.

Stejarul lui Ştefan cel Mare – emblema Şoldăneştilor Dintre cele 147 de monumente arheologice, istorice şi naturale din acest raion, de categorie locală şi naţională, se evidenţiază în mod deosebit stejarul lui Ştefan cel Mare din Cobâlea, localitate situată în Câmpia Sorocii. Pentru prima oară este menţionat în documente la 1456, cu un an înainte de urcarea pe tron a domnitorului. Conform tradiției, după o victorie a marelui voievod asupra tătarilor, el a ridicat la Cobâlea o biserică de lemn, lângă un stejar din marginea satului. Stejarul lui Ștefan cel Mare sub care, conform legendei, s-ar fi odihnit şi domnitorul, este un monument de o rară frumuseţe, ocrotit de stat şi cunoscut în toată Moldova. Vârsta lui este estimată la peste 700 de ani, stejarul având înălţimea de 22 de metri. Sătenii afirmă cu mândrie că măreţul stejar e unic în toată lumea. Nu întâmplător, în cinstea lui, din 1986 a fost instituit Festivalul „La umbra stejarului”. Biserica de piatră din Cobâlea, ridicată pe locul celei de lemn, despre care am amintit mai sus, de asemenea, este un excepţional monument de arhitectură. A fost ctitorită în anii 1806 – 1812 de Nicolae Catargiu. Clopotnița bisericii, separată de edificiul central, este sub forma unui arc de triumf. În curtea bisericii se află și bustul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, considerat unul dintre cele mai reușite din Republica Moldova.

80 8 1

ACASĂ LA ŞOLDĂNEȘTI

Mănăstirile Dobrușa şi Cuşelăuca – leagăn al credinţei strămoşeşti Mănăstirea Dobrușa, cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, a fost întemeiată în 1772 de către monahul Ioasaf, venit de la mănăstirea Probota, Suceava. După 1918 o parte din averea mănăstirii a fost secularizată. Cu toate acestea, Dobruşa a rămas unul dintre cele mai bogate locașuri sfinte. Aici era o bibliotecă bogată, cu volume de unicat, un atelier de fabricare a olanelor roşii, renumite în toată Basarabia; mănăstirea avea tipografie eparhială, un cor deosebit, dar şi un seminar, înființat de episcopul Visarion Puiu, la care-şi făceau studiile tineri din Moldova, Rusia, Ucraina, Albania. În 1960 mănăstirea Dobruşa a fost transformată în şcoală-internat pentru copii cu handicap, biserica de iarnă „Schimbarea la Față” – în club, biserica de vară, cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, la început a fost cantină, ulterior depozit alimentar. Cimitirul mănăstirii a fost nivelat, crucile scoase, iar pe locul lui s-a construit un teren sportiv. Şcoala auxiliară a funcţionat până în 1994, când credincioşii satelor din zonă au solicitat redeschiderea mănăstirii. În 1997 s-a încheiat restaurarea bisericii „Schimbarea la Față”, apoi a fost renovată şi biserica „Sfântul Ierarh Nicolae”. Renovările s-au înfăptuit prin strădania arhimandritului Damian, care a condus şi a oficiat complexul monahal până la vârsta de 85

de ani, când a trecut la cele veşnice. Astăzi stareţ al mănăstirii este Petru Tomaşinschi. Mănăstirea Dobrușa mai are un schit „în deal”, cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.

Mănăstirea Cușelăuca a fost întemeiată în 1786 de cuvioasa Maria Tocanos, călugarită cu numele Mitrodora. În 1841, în locul primei biserici de lemn din secolul al XVIII-lea, a fost construită biserica de vară cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorită de arhimandritul Nicandru, a cărui soră, schimonaha Irina, în 1841 era egumenă. Biserica de iarnă „Sf. Împărați Constantin și Elena” a fost construită mai târziu, cu sprijinul aceluiaşi ctitor, amintit deja, şi al boierului Străjescu din Văscăuți (jud. Soroca). În1960 mănăstirea Cuşelăuca a fost închisă pentru o perioadă de 30 de ani. Lucrările de restaurare au început în 1989. Măicuţele au adunat bani de la creştini pentru a renova biserica de vară, unde în trecutul nu prea îndepărtat era un spital pentru suferinzii de boli pulmonare. Când au fost alungate de la mănăstire, ele au ascuns o parte din icoane, dintre care au fost salvate doar patru care, după redeschidere, au revenit la locul lor de odinioară. În prezent la mănăstire, după spusele maicii-stareţe Vera Spinei, sunt 20 de maici şi surori.

Mănăstirea Dobrușa

Mănăstirea Cușelăuca

Biserica de piatră de la Cobâlea

Grigore Zănoagă-

omul în permanentă căutare…

ACASĂ LA ŞOLDĂNEȘTI

„Oamenii nu se deosebesc atât prin ceea ce zic, cât prin ceea ce fac.” (Mihai Eminescu)

Talentat şi energic, şeful Secţiei de Cultură, Turism şi Sport din raionul Şoldăneşti îi copleşeşte pe cei din jur cu spiritul său de iniţiativă, dând tonul activităţilor culturale şi devenind un veritabil model demn de urmat pentru toţi cei aflați sub zodia Athenei. Promotor neobosit al dezvoltării şi extinderii maratonului cultural şi al instruirii artistice, cu precădere în domeniul muzical, Grigore Zănoagă se înscrie în Galeria Oamenilor de Artă fără vârstă, devotat vocaţiei şi definitiv legat, cu întreaga-i fiinţă, de cultura şi istoria neamului.

S-a născut la 17 octombrie 1951 în satul Temeleuţi, raionul Camenca. A îndrăgit muzica încă din poala mamei, avea să ne mărturisească dânsul, căci în casa părintească se cânta des, cu şi fără ocazii speciale, nu făcea excepţie niciunul din cei opt fraţi şi surori, dirijaţi de părinţi. După şcoala din sat, a urmat studiile la Şcoala de Iluminare Culturală „E. Sârbu” din Soroca (1967 – 1970), actualmente Colegiul de Arte „Nicolae Botgros”, fiind îndrumat în acest sens şi de primul său profesor de muzică Mitrofan Cornescu, iar în 1979 a obţinut licenţa la Institutul de Stat al Artelor „G. Musicescu” din Chişinău. „Botezul” carierei muzicale l-a primit în armată, unde de două ori i-a surâs norocul: prima dată la înrolarea în regimentul de apărare antiaeriană din Chişinău (pe când majoritatea tinerilor îşi satisfăceau, de regulă, serviciul militar în cele mai îndepărtate colţuri ale fostei Uniuni Sovietice) şi a două oară când, la cei 19 ani împliniţi, i

s-a încredinţat dirijatul fanfarei militare. Lăsat la vatră, din start, pe post de şef de club şi ulterior conducător artistic la Casa de Cultură din Temeleuţi, a format o orchestră de muzică uşoară, bazată pe instrumente aerofone. Abilităţi organizatorice a demonstrat şi doi ani mai târziu când, începând cu 1974 şi până în 1980, a exercitat funcţia de inspector al Secţiei Raionale de Cultură Camenca. Pe bază de voluntariat, a organizat aici fanfara raională, un grup de majorete (100 de fete) şi fanfara de copii la Școala Medie nr. 2 din oraş.

Din 1980 i s-a încredinţat postul de şef al Secţiei de Cultură Şoldăneşti. Pe lângă dezvoltarea şi consolidarea tradiţiilor culturale din cadrul raionului, nu a scăpat din vizor nici extinderea fanfarelor. Timp de opt ani numărul acestora a crescut de la trei la 17, inclusiv grupul cu 45 de majorete. Succesul lor l-a inspirat să instituie şi să promoveze Sărbătoarea Raională cu gene-

Fanfara de fete Olișca

ianuarie

84 8 5

2016 februarie

ricul „Răsune fanfare…”, devenită tradiţională. În 1989 a participat la un concurs în vederea ocupării postului de director al Colegiului de Arte din Soroca, l-a câştigat şi a activat în funcţia respectivă opt ani, după care a urmat profesoratul la Şcoala de Arte pentru Copii „E. Coca”, LT „P. Rareş” şi Casa de Creaţie pentru Copii „Speranţa” din acest oraş. Aici a reuşit, împreună cu colegii de breaslă, să fondeze Festivalul-Concurs Raional „Fanfara argintie”, devenit mai târziu naţional. În 2011 a revenit la Şoldăneşti în funcţia de odinioară şi a început o amplă activitate întru renaşterea şi consolidarea tradiţiilor populare, instituirea unor noi activităţi culturale de nivel raional şi național, fiind preocupat şi de revitalizarea fanfarelor. Dacă s-ar face voia lui Grigore Zănoagă, cu ajutorul lui Dumnezeu şi nu numai, acesta ar deschide în fiecare localitate din raion nu câte o fanfară, ci câte două, completate cu grupuri de majorete. Până acum a reuşit să readucă în top Fanfara raională „Dumbrava”, Fanfara de fete „Olişca” din Olişcani şi câteva grupuri de fluieraşi. Îndrăgitul festival „Răsune fanfare…” a avansat la categorie internaţională, extinzându-şi genericul: „Răsune fanfare fără hotare”.

Bun cunoscător al folclorului, la alcătuirea repertoriului apelează în permanenţă la creaţia autentică populară şi la compozitorii autohtoni, aranjând melodii pentru orchestră şi pentru diverse ansambluri de instrumente aerofone. Protagonistul nostru este autorul manualului Teorii şi practici în organizarea fanfarei, editat în 2014. În Precuvântul acestuia, Artistul Poporului Nicolae Botgros, care i-a fost coleg la Şcoala de Iluminare Culturală „E. Sârbu” din Soroca, menţionează: Îl cunosc pe Grigore de demult, din anii de studenţie de la Soroca. Încă pe-atunci el demonstra că este unul din cei mai dotaţi în domeniu. Cu anii însă, şi-a perfecţionat şi mai mult măiestria, a devenit un mentor bun pentru zeci de generaţii de muzicanţi din genul respectiv de orchestră, îndrumând în cariera sa de pedagog sute de copii şi tineri, care practică şi promovează valorile inestimabile ale muzicii autohtone, de estradă şi clasice. Numai acest fapt dovedeşte cu prisosinţă că Grigore Zănoagă este un excelent organizator şi un experimentat aranjor al muzicii de fanfară. El găseşte mereu metode şi soluţii noi, aranjamente deosebite pentru muzica de fanfară, îndrăgită de toată lumea. Cu adevărat, el este omul în permanentă căutare, omul în zbucium, omul în fierbere.

Fanfara Dumbrava la Festivalul Internațional al Fanfarelor din Galați

ACASĂ LA ŞOLDĂNEȘTI

Președintele raionului Șoldănești

Svetlana Rotundu: Cultura este cea care ne scoate din anonimat

Într-o societate civilizată, cultura reflectă adevărata stare de spirit a națiunii. Care este situația în raionul Şoldănesti?

Vreau să menționez că, deși societatea contemporană tinde să se sincronizeze cu statele care au depășit crize enorme și care astăzi se bucură de democrație și transparență, cultura noastră, cu tot amalgamul de tradiții și obiceiuri, se bucură de popularitate în contextul globalizării, deoarece anume aceasta ne face unici și bogați.

Coloritul regiunii și modul în care șoldăneștenii pun în valoare tradițiile și obiceiurile locale sunt foarte însuflețite. Când totul este făcut cu multă dăruire de sine, publicul este cucerit în totalitate. Am susținut nenumărate turnee cu colective artistice din raion atât la festivaluri naționale, cât și internaționale. Nu o dată șoldăneștenii s-au evidențiat prin ardoarea și emoțiile emanate atunci când dansează, cântă etc., ocupând locuri de frunte și bucurându-se de simpatia publicului. În majoritatea raioanelor din ţară, din casele de cultură a rămas doar denumirea. Câte dintre ele sunt funcționale în raionul pe care-l conduceți? În contextul celor menționate anterior, în raionul nostru nu există cămine culturale nefuncționale, or, toate festivalurile organizate și multitudinea de colective participante la aceste festivaluri vorbesc de

la sine. Perioada de 10 ani după Independență a fost una de stagnare pentru toate domeniile. Cultura în raionul Șoldănești, pe alocuri într-un ritm mai lent, dar foarte sigur, a depășit această perioadă lipsită de glorie.

Lucrătorii căminelor culturale au devenit, cu voie sau fără voie, catalizatori. Astăzi, chiar și cea mai mică casă de cultură are o activitate bogată și interesantă. Deși casele de cultură din satele Pohoarna și Sămășcani sunt încă în stare avariată, lucrătorii activează cu succes.

Bienal, la Sămășcani se desfășoară Festivalul Familiilor și Dinastiilor Artistice „Familie unită – societate prosperă”. Un exemplu frumos este și satul Găuzeni, unde nu există un cămin cultural, însă primăria închiriază o sală în care își desfășoară activitatea ansamblul folcloric-model „Datina” (conducător: Neli Ciobanu). În fiecare an acest colectiv duce faima satului în raion și în țară, ocupând numai locuri de frunte.

Unicul lucru care, spre deosebire de ceva ani în urmă, e mai greu de realizat este să-i motivezi pe oameni să se implice în activități culturale. Sunt două aspecte foarte importante pentru societatea noastră, la care lucrează fiecare angajat în domeniul culturii din raion.

Ca parte a patrimoniului european, cum ar putea contribui tradițiile şi folclorul din zonă la promovarea ţării în lume?

Patrimoniul european se poate îmbogăți prin valorificarea potențialului uman care lucrează în

ianuarie

86 8 7

2016 februarie

domeniul culturii din țara noastră.

La Șoldănești astăzi se pune accent pe dezvoltarea și susținerea colectivelor folclorice/cetelor de bărbați, deoarece, după cum știți, „Colindatul în ceată bărbătească” a fost înscris în lista Patrimoniului cultural imaterial al umanității UNESCO. Am ajuns la cifra 18, avem optsprezece colective de bărbați, care cuprind și muzica ușoară, și folclorul. Putem spune cu siguranță că în raionul nostru s-a sfărâmat stereotipul că numai femeile pot cânta în colectiv și, mai ales, folclor.

Totodată, festivalurile noastre de amploare, care înglobează tradiția cântecului, dansului, portului popular și tradiția gastronomică, precum Ziua Daciei, „La umbra stejarului” ș.a., îmbogățesc nu numai patrimoniul național, ci și pe cel european. Și mai apreciați în cadrul acestor festivaluri sunt meșterii populari, care amenajează expoziții de lucrări handmade.

Despre acest lucru ne spun invitații noștri din țările cu care colaborăm sau din raioanele cu care ne înfrățim din Euroregiunea Siret-Prut-Nistru și Euroregiunea Nistru.

Vorbiți-ne despre principalele obiective și evenimente culturale din raionul Șoldănești.

Un obiectiv major al raionului nostru, care se înscrie și în Strategia de dezvoltare a culturii 2020, este dezvoltarea, păstrarea și promovarea valorilor culturale raionale ca parte componentă a patrimoniului cultural național în spațiul cultural european și internațional. Când mă refer la cultură, nu uit și școlile de muzică, școala de arte plastice, de copiii talentați care obțin în fiecare an premii naționale și internaționale la diferite categorii de vârstă. Anual, îi susținem în deplasările lor la aceste concursuri sau organizăm pentru ei diverse competiții, conturând astfel personalități culturale în devenire. În acest context, menționez Festivalul Republican de Muzică și Dans Popular, care se desfășoară bienal în satul Cobâlea, „La umbra stejarului”, Festivalul Internațional de Cântec și Poezie „Dumitru Matcovschi”, Festivalul

Regional „Nistrule cu apă rece”, Sărbătoarea Ziua Daciei etc.

Nu uit nici de bibliotecile din raion, care astăzi evoluează rapid. Datorită Programului Novateca, 18 biblioteci sunt dotate cu tehnologii moderne, iar bibliotecarii sunt instruiți pentru a moderniza biblioteca, prestând noi servicii de bibliotecă, sporind numărul de utilizatori. Astfel, cultura în raionul nostru pășește cu siguranță și în spațiul virtual. Este un aspect important, deoarece astăzi se spune că dacă nu ești online, nu exiști.

Unul dintre obiectivele noastre de viitor este crearea unui tezaur folcloric digital inclus în bazele de date ale bibliotecilor din raionul nostru. Această bază de date va facilita conservarea patrimoniului cultural imaterial și promovarea lui în spațiul virtual. Alt obiectiv major este favorizarea dezvoltării turismului cultural, rural și ecologic.

Recent, în presa din ţară, dar şi în cea internațională, s-a vorbit despre raionul Şoldăneşti în contextul buncărului sovietic din satul Olişcani. Cum vedeți conservarea acestui obiect care, s-ar părea, ar putea atrage şi turiști în zonă?

Este, într-adevăr, o atracție pentru turiști, nu numai străini, ci și de la noi din țară. Întotdeauna rămășițele unor regimuri atrag prin autenticitatea lor fidelă unor timpuri relativ recente. Buncărul din Olișcani nu are o istorie prea îndepărtată, trezind curiozitate mai ales pentru că a fost un punct strategic secret. În momentul când au apărut primele semne de destrămare a URSS, deja fuseseră cheltuite sume enorme din banii publici (circa 32 de milioane de ruble). Și dacă am încerca să amenajăm un spațiu turistic, cred că ar mai fi nevoie de alte 32 de milioane sau, poate, chiar și mai mult. Însă este o idee interesantă; așa cum sunt amenajate turistic ghetourile regimului fascist, se poate amenaja și un buncăr sovietic secret. Dar ar fi nevoie de investiții colosale, care trebuie apoi recuperate. Și aici ne punem întrebarea de fezabilitate…

Vă mulțumim și vă dorim mult succes în continuare!

Consemnare: Viorel Buzdugan

ACASĂ LA ŞOLDĂNEȘTI

Strategia de dezvoltare a culturii-2020 în aplicare Valentina Rotaru, specialist la SCTS, este cea care ia pulsul activităţilor artistice. Consideră că reforma descentralizării a condus la multe reuşite, cea mai importantă fiind păstrarea şi dezvoltarea potenţialului existent: festivalurile „Nistrule cu apă rece”, „La umbra stejarului”, „De la lume adunate”, „Să trăiţi, să înfloriţi” ş.a. La inițiativa SCTS, cu susținerea Consiliului Raional și a primăriilor, în raion au fost organizate și desfășurate mai multe activități cultural-artistice de amploare: Festivalul „În scenă doar bărbații”; Sărbătoarea „Familie unită – societate prosperă”; Festivalul de Poezie și Desen „Andrei Lupan – frate al pământului”; Festivalul-Concurs de Interpretare Vocală „Cântec drag la Răspopeni”; Festivalul Cântecului Popular Pascal „Cu gândul la Tine, Doamne”; Festivalul Umorului Vânătoresc, Luna Artei Teatrale „La baştina lui Mihai Volontir” ş.a.

Cu o bogată experienţă artistică şi rezistente în timp sunt formaţiile artistice de amatori: „Moştenitorii”, „Trandafirii”, „Ţărăncuţa” şi „Lozioara” din Şoldăneşti, „Socoleanca” din Socola, „Cuşmirceanca” din Cuşmirca, „Sălcioara” din Salcie, „Bondiţa” din Şestaci, „Busuioc” din Cobâlea, „Struguraşii” din Şipca.

Trompetistul Ion Lupu

ianuarie

2016

88 8 9

februarie

Ion Lupu:

cu trompeta şi bagheta…

Noile principii de administrare publică şi Strategia de dezvoltare a culturii-2020 au contribuit la revitalizarea vieţii culturale în fiecare localitate, la creşterea numărului de activităţi şi de colective artistice, fiind o dovadă că dezvoltarea culturii a intrat pe un făgaş al prosperităţii şi calităţii.

Dintre noile formaţii se disting „Datina” din Găuzeni, Fanfara de fete „Olişca” din Olişcani, „Lăstăreii” din Salcia, „Cumătriţele” din Rogojeni, „Ciuleandra” din Cotiujenii Mari, „Rapsozii” din Glinjeni, „Stejarii” din Dobruşa, Fanfara „Dumbrava” a Consiliului Raional, ansamblurile de fluieraşi din Dobruşa, Pohoarna, Rogojeni, Climăuţii de Jos, Vadul-Raşcov, Parcani, Olişcani.

S-a născut la 27 septembrie 1963 în satul Vasilcău, raionul Soroca, făcându-şi studiile la Colegiul de Muzică şi Pedagogie din acest oraş, dar odată cu obţinerea specialităţii de profesor de muzică şi cânt, îşi desfăşoară activitatea de muncă la Şoldăneşti. Reuşeşte cu succes să predea trompeta la Şcoala de Muzică, să conducă Fanfara „Vulturaşii” de pe lângă Centrul de Creaţie al Copiilor şi Orchestra de Muzică Populară „Trandafirii” din oraşul Şoldăneşti. În calitate de solist trompetist, a participat la multe festivaluri, obținând premii semnificative, de exemplu, premiile II şi III la Festivalul Naţional „Lăutarii Moldovei” şi premiul II la Festivalul Doinei, ediţia 2014.

Orchestra de Muzică Populară Trandafirii

ACASĂ LA ŞOLDĂNEȘTI

Profesoara și interpreta Sorina Cernei-Socolean Ansamblul folcloric Socoleanca

ianuarie

90 9 1

2016 februarie

Dinastia Cristea

Ansamblul folcloric Lozioara

Ansamblul vocal de bărbați Stejarii

Interpreta Ana Știrbu

Sorina Cernei-Socolean: am crescut cu vioara şi cartea sub pernă…

Tânăra profesoară şi interpretă s-a născut la Şoldăneşti şi provine dintr-o familie de intelectuali, unde Cartea şi Vioara i-au fost obiecte de căpătâi. Nu putea fi altfel, pentru că tatăl său, Ştefan Socolean, activa în calitate de profesor de muzică, iar mama, Elizaveta, era bibliotecară.

Sorina a învăţat la școala medie din Şoldaneşti, în paralel studiind şi la școala de muzica, clasa vioară, absolvind apoi şi Colegiul de Muzică şi Pedagogie din Bălţi. În prezent activează pe post de profesoară de vioară la școala de muzică, crescându-şi cu drag cele trei odrasle scumpe. Dragostea faţă de muzica folclorică i-a fost cultivată de părinţi, în special de tatăl său care, pe lângă profesorat, este şi acum solist în Orchestra de Muzică Populară „Trandafirii”. Sorina Cernei-Socolean şi-a văzut cu ochii visul de a cânta pe scena profesionistă atunci când a participat la FestivalulConcurs „Prezintă Orchestra Folclor“, învrednicindu-se de premiul III cu piesele „Foicică de alun“ şi „Bade Gheorghe”, preluate de la Ana Ştirbu, conducătoarea ansamblului „Lozioara”, devenind ulterior un membru activ al acestuia.

Ansamblul folcloric Bondița

„Stejarii” – colectiv-model şi o familie de acelaşi rang…

Aurel Pânzaru este absolvent al Colegiului de Arte din Soroca la specialitatea conducător al Orchestrei de Muzică Populară. Din 2005 îşi începe activitatea la căminul cultural din Zahorna în calitate de director, iar din 2007 este angajat în funcţia de conducător artistic la Casa de Cultură din Dobruşa. În 2009 fondează Ansamblul folcloric de bărbaţi „Stejarii”, care în scurt timp reuşeşte să obţină calificativul de colectiv-model. Este un bun specialist, se bucură de respect şi popularitate.

Ansamblul „Stejarii” este format din 12 tineri entuziaşti, dornici să participe la numeroase activităţi culturale din raion şi din republică. Repertoriul ansamblului este alcă-

tuit din cântece vechi, culese de la bătrânii satului Dobruşa şi din satele vecine. Aurel Pânzaru activează alături de soţia sa Georgeta, care a venit în postul eliberat de conducător aristic şi i-a urmat exemplul, creând un ansamblu vocal de femei. Împreună formează un cuplu artistic-model, nu numai pentru raion, ci și pentru întreaga republică. Ei au reuşit să îmbunătățească condiţiile de muncă şi cele de trai. Au cumpărat în Zahorna o căsuţă modestă, au modernizat-o şi au dotat-o cu cele necesare. Cei doi copii minunaţi ai lor sunt convinşi că vor continua tradiţia familiei. Toţi membrii ei zilnic fac naveta între cele două sate: care la muncă, care la şcoală, care la grădiniţă, dar nu se plâng de greutăţi.

Ana Ştirbu – inima colectivelor „Tudoriţa” şi „Lozioara” Laureată a Festivalului Republican „Mărgăritarele nistrene” din Soroca şi a Festivalului Cântecului Ostăşesc „Mulţumesc, ostaşe, ţie”, precum şi deţinătoare a premiului II la Festivalul-Concurs „Cântaţi ca la Răspopeni”, interpreta Ana Ştirbu desfăşoară concomitent şi o intensă activitate de formare a colectivelor artistice. În 1990 a creat primul ansamblu folcloric de copii „Tudoriţa”, iar peste un an pe cel de-al doilea – „Lozioara”, pentru adulți.

Artiştii amatori îşi culeg repertoriul nu numai din satele raionului, ci şi din alte zone. Din 1994 „Lozioara” se învredniceşte de titlul colectiv-model. Prezenţa artiştilor amatori este remarcată la toate evenimentele culturale, în special la festivaluri. Anul trecut, bunăoară, pentru programul vast de cântece folclorice autentice şi pentru măiestrie interpretativă, la Festivalul Naţional de Folclor „La Nistru, la mărgioară”, din Şerpeni, Anenii Noi, „Lozioara” a obţinut diploma de gradul I.

ACASĂ LA ŞOLDĂNEȘTI

92 9 3

Ansamblul folcloric Ciuleandra

Ansamblul folcloric Țărăncuța

Ansamblul folcloric Cumătrițele

Ansamblul folcloric Busuioc

Casa-Muzeu „Dumitru Matcovschi” – mereu cu uşile deschise

Festivalul Internațional de poezie și cântec Dumitru Matcovschi cu participarea soților Alexandrina și Dumitru Matcovschi, Vadul-Rașcov, octombrie 2012

Casa-Muzeu de la baştina academicianului a fost inaugurată în 2011. În toamna aceluiaşi an a debutat şi Festivalul Internaţional de Poezie şi Cântec consacrat poetului. Este situată pe malul Nistrului, la mărgioară. Dumitru Matcovschi o vede, în 2012, astfel: Casa părintească,/ Veche ca o lume,/ Coborând în vreme,/ A intrat în hume/ Până la ferestre,/ Până la poveste,/ Până la măicuţa/ Care nu mai este… Din 2013 nu mai este nici poetul, îşi doarme somnul de veci lângă părinţii săi în cimitirul din satul natal Vadul-Raşcov.

Vizitând Casa-Muzeu „Dumitru Matcovschi”, îţi poţi uşor închipui de unde-i venea inspiraţia maestrului pentru poemele şi dramele sale pline de dragoste de glie, strămoşi, ţară, neam şi tradiţii. Aici, pe lângă obiecte bine păstrate – covoare, perne, perdele, prosoape brodate, modestul mobilier, surorile Matcovschi au adus în casa părintească şi unele obiecte personale, parte din zestrea care le-a fost dată de părinţi la nuntă. Ele completează atmosfera din copilăria şi adolescenţa poetului.

Manuscrise, fotografii, cărţi, distincţii sunt păstrate cu grijă aici şi prezentate cu drag de profesoara Valentina Rotaru, sora poetului, şi de Alexandrina Matcovschi, soţia lui, cu ocazia excursiilor la CasaMuzeu.

ACASĂ LA ŞOLDĂNEȘTI

94 9 5

După cum am fost informaţi de Adriana Tiron, specialist principal la Secţia de Cultură, Tineret şi Sport, din cele 34 de biblioteci publice, 18 au fost, prin susţinerea Programului Naţional NOVATECA, asigurate cu necesarul de calculatoare, imprimante, faxuri, laptopuri etc. În 2016 încă 14 biblioteci vor beneficia de acest ajutor. În cele 18 biblioteci au investit considerabil şi primăriile pentru renovări, dotare cu mobilier, asigurarea căldurii şi securităţii, alocându-se în aceste scopuri două milioane de lei.

NOVATECA în dezvoltare

Programul NOVATECA la Biblioteca Publică Orășenească Șoldănești

Vizitând comuna Dobruşa, din componenţa căreia fac parte și satele Receşti şi Zahorna, am observat cum s-a primenit aici biblioteca. Şefa ei, Tatiana Rotaru, e mulţumită că încă din 2014 a fost implementat Programul NOVATECA într-un spaţiu adecvat – la Casa de Cultură, renovată din talpă, graţie unui proiect câştigat de primărie. Tatiana Cibotari, bibliotecara din Receşti, speră că o astfel de schimbare în bine se va produce şi la ei în anul curent. Au mai fost reamenajate bibliote-

cile din satele Răspopeni, Glinjeni şi Pohoarna, conduse, respectiv, de Eleonora Lefter, Tatiana Țurcanu și Zinaida Burez. Biblioteca Publică Orășenească (BPO) Șoldănești în viitorul apropiat va deveni Centru de Formare Continuă. Anual, în Șoldănești se desfășoară etapa raională a Festivalului Național al Cărții și Lecturii. Bibliotecarii sunt evidențiați în cadrul Galei Laureaților din Cultură. Bibliotecara din Climăuții de Jos Silvia Popușoi a fost desemnată bibliotecara anului pentru scrierea unui proiect, depus la Ministerul Culturii. De un premiu similar s-a învrednicit și Zinaida Burez, care a reușit să transforme biblioteca în Centru Comunitar pentru Tineri, diversificând activitățile instituţiei. În colaborare cu APL, cu o finanțare suplimentară, s-a reuşit şi renovarea exterioară a bibliotecii.

Instituţiile de profil prestează peste 20 de servicii noi pentru cetățenii localităților din raion. De un succes deosebit se bucură serviciul nou de la Şipca, asigurat de bibliotecara Vera Bulat, unde elevii vin să învețe franceza suplimentar. Un alt serviciu nou eficient este La un click distanţă de cei dragi, prestat de BPO Șoldănești, responsabilă fiind bibliotecara Stela Negara. Serviciul este destinat persoanelor în etate care vor să comunice cu rudele lor din străinătate. Un serviciu similar există şi la Climăuții de Jos, doar că de data aceasta beneficiari sunt persoanele defavorizate și cu nevoi speciale.

Nicuşor este elev în clasa a opta la LT „A. Mateevici” din Şoldăneşti. Are numai zece pe linie, în paralel studiază şi la școala de muzică: de şase ani – la clasa fluier, de şapte – la clasa pian şi de cinci – la clasa vioară.

Participarea la numeroase festivaluri şi concursuri, naţionale şi internaţionale, l-a îmbogăţit cu şapte medalii, 15 trofee, 52 de diplome.

S-a prezentat pe scene de concert din Austria, România, Rusia, Ucraina, Turcia ş.a. Şase piese din repertoriul lui sunt scrise de compozitori special pentru Nicuşor. În calitate de membru al Asociaţiei „Flacăra Speranţei”, a participat vara trecută la multe concerte de caritate. O parte din piesele muzicale Nicuşor le interpretează în cinci limbi străine.

Nicuşor UNTILĂ – vedetă la 14 ani

ACASĂ LA ŞOLDĂNEȘTI

96 9 7

Școala de Arte

Plastice, văzută din interior

A fost fondată în 1985, extinzându-se cu filiale în satele Olișcani, Pohoarna, Cobâlea, Șestaci şi Glinjeni. Cea mai mare parte din rândul absolvenţilor ŞAP şi-au continuat studiile în domeniul artelor în ţară şi peste hotare, devenind ulterior profesionişti de renume, de exemplu, designerul A. Golban, acuarelistul Eugen Chisnician. Ultimul, fiind invitat în 2010 la Festivalul Acuarelei din orașul francez Bordeaux, şi-a expus un număr mare de lucrări personale, dar a desfăşurat şi un master-class. În prezent plasticianul Eugen Chisnician practică acuarela şi profesoratul în domeniu în diferite țări europene.

Dintre proaspeţii absolvenţi s-a evidențiat Cristina Durnea, care a reprezentat Europa la Concursul Mondial „Children’s Paiting Competition”, la care a obţinut premiul I. Un alt câştigător al concursurilor internaţionale şi naţionale este Mihail Pânzari, student la Facultatea de Design a Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău.

Dintre cei 60 de elevi actuali, laureaţi ai premiilor internaţionale şi naţionale sunt Dumitru Rogac, Aurel Gligor, Victoria Pânzaru.

Aceste date mi-au fost oferite cu amabilitate de către managerul instituţiei, Iurie Durnea, care anul trecut a împlinit 25 de ani de activitate în cadrul şcolii.

Sergiu Strătilă.

Mucenic basarabean

Mihail Pânzari. Basarabeni deportați

Olga Tomșa. Bunicuța

Dumitru Rogac. Arșiță

ZONA DE CONFORT

Dumitru Micușa, Frizerul Lumii la Chișinău Concept:

Liliana POPUȘOI

ianuarie

2016 februarie

98 9 9

„Sunt omul care nu a avut niciodată de ce se plânge (mulțumesc, Doamne!). Am avut întotdeauna susținere din partea familiei, a prietenilor și, așa cum am văzut acasă, am fost educat să acord sprijinul meu necondiționat celor care au nevoie de el. Nu m-am plictisit niciodată la Chișinău, am fost antrenat în diverse proiecte, am lucrat cu artiști, cu persoane care au nevoie de ajutor, am fost implicat în educarea noilor generații de stiliști, în proiecte de binefacere, am dat curs provocărilor care mi-au apărut în cale. Îmi câștigam singur banii și puteam chiar să-i ajut pe alții.

Aveam și propriul salon de frumusețe. Dar simțeam nevoia unei schimbări, simțeam nevoia să evadez din zona asta de confort. Când s-a mai întâmplat să mă despart de prietena mea din acea vreme, am simțit că e momentul s-o iau din loc. Această mică problemă sentimentală a fost un pretext; de fapt, de mult îmi doream o schimbare radicală. Am depus dosarul la programul Work & Travel și am fost acceptat. Am plecat ca student, pentru început; am lucrat la un hotel, unde trebuia să mențin curățenia, să am grijă de piscină, să fiu salvamar, slujba asta mi-a oferit posibilitatea să obțin un permis de lucru în SUA. Peste o lună, când aveam deja permisul și mă acomodasem, am mers la New York să găsesc o slujbă în domeniul meu de activitate.

Recunosc, am avut și anumite temeri, e ceva firesc să-ți fie puțin frică să te duci într-un oraș mare, pe un alt continent, fără bani, cunoscând o singură persoană, să încerci să-ți găsești de lucru și să muncești. Dar am avut noroc. Când am trimis CV-ul căutând un loc de muncă în saloanele din New York, am fost surprins să primesc 17 răspunsuri cu ofertă de lucru în prima zi. E foarte mare concurența la ei și au nevoie de cadre bune. Am

fost, am ales, am trăit și povești mai mult sau mai puțin amuzante. În Manhattan am ajuns într-un bloc în care eram singurul frizer alb din toate cele 40 de cartiere adiacente. Nu am stat mai mult de o zi acolo, pentru că începuse să miroasă a rasism. Până la urmă, am lucrat la niște evrei cumsecade timp de o lună și jumătate, am agonisit niște bani. Nici nu puteam sta prea mult, viza era pe sfârșite. Cu banii câștigați m-am dus la Miami și stăteam la dubii: să mă întorc sau să merg mai departe.

Aveam puțini bani, dar îmi doream foarte mult să plec undeva departe, unde să nu aud nici vorbă românească, nici rusească, undeva absolut diferit. Am ales Peru din întâmplare, nu am avut niciodată planuri legate de această tară și, de fapt, era cea mai ieftină destinație pe care am găsit-o. Ajungând în Peru, mi-am făcut planuri pentru Machu Picchu, am cunoscut îndeaproape cultura latinoamericană.

Când am ajuns în America Latină, am descoperit o viață mai calmă, oamenii de acolo sunt mai aproape de spiritualitate, mai prietenoși, ospitalieri. Poate, nu sunt atât de avansați în multe lucruri, dar au o bunătate aparte, sinceritate, sunt mai deschiși spre comunicare.

După Peru am luat autocarul spre Chile. De fapt, Chile era destinația mea după SUA, pentru că mulți mi-o recomandaseră ca una dintre cele mai sigure țări din America Latină. Mi-a plăcut Chile și pentru că este capătul lumii, mai departe de acolo nu ai unde pleca, doar… în Antarctica!

Patagonia este situată pe platoul argentinian și chilian. Totuși, partea mai îngrijită a Patagoniei se află în Chile. Teritoriul acesta este împărțit pe bucăți între străini: o bucată a unui american, alta – a unui neamț etc., dar, mă rog, asta face ca locurile să arate bine, să

...am fost educat să acord sprijinul meu necondiționat celor care au nevoie de el...

Multiplu campion european la diverse festivaluri și concursuri de hair style și frumusețe, Dumitru Micușa este autorul propriei zone de confort. Obișnuit să-și ia viața pe cont propriu de la 15 ani, când a plecat să studieze la celebrul colegiu „Petrovski” din Sankt Petersburg, Dumitru a lucrat în saloane de elită din Rusia, dar și la Chișinău, alături de nu mai puțin cunoscutul său părinte, stilistul Victor Micușa.

Dumitru a decis să evadeze din zona de confort și pentru aproximativ doi ani a luat la picior America Latina, călătorind cu cortul, rucsacul, foarfeca, harta Europei, pe care era încercuită cu marker roșu Republica Moldova (să nu mai piardă timp căutând-o de fiecare dată când era întrebat de unde vine), cu două broșuri cu stema țării noastre pe coperți și cu poze ale vedetelor de la Chișinău pe care le-a coafat și după care clienții lui ocazionali își alegeau stilul pe care voiau să-l adopte – iată toată recuzita folosită de el pentru proiectul Frizerul Lumii, pe care l-a inițiat. Întors la baștină, aflat încă sub diverse impresii: erupția vulcanelor Calbuco și Villarrica, la care a asistat fără voie, festivalul din Rio de Janeiro, Machu Picchu și peisajele din „Patagonia Verde”, vaccinul cu venin de broască amazoniană (Kambo) care i-a fost administrat pentru imunitate, traiul într-un trib de aborigeni, Dumitru Micușa a descoperit... Orheiul Vechi și Butuceniul, unde nu fusese niciodată!

Am poposit împreună la Agropensiunea „Butuceni”, proprietarul pensiunii, Anatolie Butnaru, ne-a servit cu pâine coaptă pe vatră și zeamă, am băut împreună ceai de plante cu miere la gura sobei și am ascultat povești despre Patagonia – într-o nouă zonă de confort.

Spiritul meu aventurier a fost răsplătit cu de toate, nu doar adrenalina a atins cote maxime...

ZONA DE CONFORT

fie îngrijite. Am ajuns doar până în capătul Patagoniei verzi, este mărginită de munții Anzi, care nu sunt atât de uscați ca în nord, sunt plini de vegetație de o culoare verde-crud, suculentă. Alimentația este deosebită, mi-a priit foarte mult, pentru că din punctul de vedere al sănătății, mă simt foarte bine.

Experiență mea culinară a fost... mai mult cu gustatul.

Nu sunt cel mai grozav bucătar, dar îmi place să gătesc.

Le-am gătit și eu prietenilor mei de acolo frigărui, salate italiene, tocană cu jumări moldovenești. Dar mi se pare foarte sănătoasă bucătăria lor și eram mai mult cu mâncatul, ei mănâncă preponderent fructe de mare, legume și avocado.

Scopul meu a fost, în primul rând, să obțin experiență profesională și apoi să călătoresc. Nu voiam să fiu legat de un singur loc, de un birou, mă învârteam deja prea mult pe același loc, de exemplu, în Santiago am stat cinci luni, era prea mult. Și apoi, era și nerentabil.

Cu banii pe care-i obțineam, trebuia să achit gazda, mâncarea, cheltuielile curente, așa nu prea aveai cum să călătorești pe distanțe mari. Iată de ce am hotărât să nu mai lucrez cu saloane, să mă autofinanțez. Adică, să-mi găsesc, oriunde merg, un loc confortabil într-o

piață, să-i tund pe doritori și cu banii pe care-i obțin să mă mișc mai departe. De bine, de rău, mă acomodasem, îmi învinsesem frica, din întâmplare, ajunsesem și în ghetou, văzusem care e situația pe acolo... Tot întâmplător mi-a fost dat să asist la o erupție de vulcan.

Fusesem pe malul oceanului în timpul unui cutremur și știam că după asta este posibil un tsunami… Nu am făcut încă o evaluare, o sistematizare a tot ce am trăit, a tot ce am învățat. Spiritul meu aventurier a fost răsplătit cu de toate, nu doar adrenalina a atins cote maxime, dar, brusc, începi să înțelegi că granița dintre viață și moarte nu e atât de mare, începi să faci diferența clară între ce contează cu adevărat în viață și cât de ridicole sunt problemele mărunte pe care ni le creăm tot noi și din cauza cărora ne stresăm inutil în viața de zi cu zi. În astfel de momente, credeți-mă, începi să simți prezența îngerului păzitor în viața ta. Și serile, înainte de somn, îți faci o obișnuință să rostești o rugăciune...

Proiectul Frizerul Lumii a început în stradă. Tundeam oamenii ca să pot călători sau mânca. Oamenii se apropiau de mine, mă urmăreau, se uitau la portofoliul meu și mă întrebau cât costă o tunsoare. Pentru mulți dintre ei stilist era ceva ieșit din comun, unii nu

ianuarie

100 1 0 1

2016 februarie

beneficiaseră niciodată de serviciile unui profesionist.

Eu îi întrebam: cât plătești la frizeria ta de lângă casă pentru o tunsoare? Plătește-mi mai puțin sau tot atât, dacă găsești de cuviință. Printre clienți au fost diferite pături sociale: avocați, funcționari de stat, businessmeni și oamenii au început să vină cu sfaturi, mi-au propus să încerc să colaborez cu statul pentru vreun proiect.

Am început să mă gândesc și la asta, vizitam primăriile să văd ce fel de proiecte i-ar interesa. Într-un oraș mi s-a propus o colaborare. În orașul acela erau foarte multe frizerii de ghetou. Frizerițele au învățat meseria de nevoie, de la cineva care tundea tot în ghetou, cu o foarfecă de tăiat hârtie, habar n-aveau cum să-și facă un plan de acțiuni, nu știau cum să trăiască din asta, cum să se dezvolte, ca să poată face din «saloanele» lor, înjghebate într-o odaie, o mică afacere și să ridice calitatea serviciilor. Companiile mari din industria modei nu au niciun interes să modernizeze frizeriile din ghetou, nu le iau în calcul ca profit. Pentru că tot am studiat tehnicile moderne și am avut ocazia să lucrez în saloane de elită și cu stiliști în vogă, cunosc nu doar tehnici de tuns, ci și cum se face o strategie de marketing și nu am văzut de ce nu le-aș împărtăși

cunoștințele mele. Așa am ajuns să lucrez cu aceste frizerițe, realizând că asta poate fi singura lor posibilitate să asiste la un seminar. În plus, am făcut școlarizare și pentru femei, victime ale violenței domestice, care din teama că nu au o meserie ce le-ar aduce un venit cât de mic sunt nevoite să trăiască lângă un soț agresor, pentru că nu au de ales. Am selectat patru grupe a câte 15 femei și am organizat câte un seminar de o săptămână, au primit și certificate avizate de o instituție de stat cu semnătura mea. A fost minunat să lucrez cu ele, am simțit recunoștința lor. Doamnele astea veneau la seminar cu plăcinte tradiționale, coapte în cuptor și astfel, a fost și pentru mine o modalitate să le cunosc mai bine tradițiile, specificul național, bunătatea și ospitalitatea. Înainte să decid să plec, am început să lucrez la un proiect pentru victimele violenței domestice, proiectul era deja scris, era pe cale de a fi pus în aplicare, dar am adus ideea aceasta cu mine acasă, am hotărât să-l implementez în primul rând în Republica Moldova. Ca să-l pot realiza acolo, ar fi trebuit să mai rămân un an, dar nu mai eram dispus să stau atâta în America Latină.

Butuceniul a fost revelaţia mea. De la distanţă, mi se

ZONA DE CONFORT

făcuse dor de casă anume aşa, în ambianţa pe care am întâlnit-o aici. Bunica mea de la ţară nu mai este, chiar şi dacă mergem încă la ea acasă, atmosfera e alta, lipseşte căldura cu care te întâmpină o casă la ţară. Butuceniul a fost pentru mine ca o trezire la viaţă, mi-am împlinit pofta, mi-am potolit nostalgia pe care am purtat-o atâta timp cu mine în lume. Am fost la vatră, cum s-ar spune, am mâncat mâncare bună, am stat pe lejancă, am simţit mirosul de fum, mirosul focului de lemne. Iată o zonă perfectă de confort – să mănânci ceva bun, să ai alături o biserică, unde să te duci pentru liniştea şi pacea sufletului tău, să contempli liniştea, peisajele acestea incredibile care te ajută să-ţi regăseşti echilibrul, să te regăseşti. Mi-aş petrece aici toate vacanţele. Vin nişte prieteni acum la mine şi-i voi duce la Orheiul Vechi şi la alte destinaţii frumoase despre care am auzit de la prieteni, să le arăt Moldova aşa cum este ea, cu tradiţii, cu valori, cu oameni care mai trăiesc în acest mediu. În fiecare loc unde îi voi duce, vreau ca acest loc să reprezinte cât mai mult Moldova.

Am revenit în ţară privind lucrurile altfel. Nu mai poţi aştepta să facă cineva ceva pentru tine, mă întreb ce pot face eu pentru schimbare, cum pot eu să-i ajut pe alţii. Vrei nu vrei, când priveşti lucrurile dintr-o parte, situaţia este mai clară. De la distanţă, am început să văd ţara noastră frumoasă, puternică. Avem valori, talente, prin intermediul cărora putem arăta lumii o altă imagine a țării noastre. Din păcate, uneori oamenii nu privesc lumea şi viaţa din unghiul potrivit. Totul porneşte de la tine: cine eşti, ce poţi face, ce vrei să faci, cum poţi contribui tu. Ca să ceri, trebuie să oferi mai întâi. De obicei, punem preţ pe lucruri relative, efemere, există însă lucruri în viața noastră pe care le pierzi pentru că le neglijezi și ele nu mai pot fi recuperate.

Frumosul va salva, inevitabil, lumea. Ceea ce are fiecare mai bun în suflet – iată frumosul! E nevoie să avem oameni pregătiţi, dornici să accepte frumosul şi persoane disponibile să împartă cu alţii acest frumos. Vreau să contribui la salvarea lumii prin frumos, îmi doresc să contribui la înţelegerea corectă a noţiunii de frumos, pornind măcar și de la ceea ce se referă la exterior. Din păcate, această noţiune este distorsionată și a devenit comercială; trebuie să revină în albia ei: trebuie să ajuți un om să se perceapă frumos pentru că vrei să ajuți, în primul rând, nu pentru că vrei să câștigi pe seama lui.”

Locație: Eco Resort Butuceni (tel.: 079617870

Fiecare cu Patagonia lui. Povești la gura sobei cu proprietarul Agropensiunii Butuceni, Anatolie Butnaru

Imagini: Andrei Mardari

ianuarie

2016 februarie

PATRIMONIU

Tudor STAVILĂ

Muzeul Naţional de Artă al Moldovei – între istorie şi prezent Majoritatea muzeelor de artă ale lumii se află în cele mai frumoase clădiri, fiind şi ele o operă de artă: fie în palatele regilor, cum este Luvrul, Ermitajul sau Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti, fie sunt adăpostite în edificii special construite pentru a găzdui operele de artă – Centrul de Artă Contemporană „G. Pompidou” din Paris, Metropolitan Museum din New York, Galeria Tretiakov din Moscova… și lista poate continua.

Chişinăul nu a avut o asemenea moştenire, dar nici nu a construit ceva nou. Singura încercare a fost întreprinsă pe la sfârşitul anilor 1980, când după directivele PCUS au fost interzise construcţiile edificiilor cu caracter distractiv, printre care figurau şi muzeele. Deoarece era evidentă necesitatea extinderii suprafeţelor de expunere şi păstrare a colecţiilor Muzeului de Artă, Consiliul de Miniştri al RSSM a luat decizia să construiască o clădire, proiectată pentru o şcoală profesională, care urma să fie adaptată la necesităţile muzeale. Erau anii când demarase dialogul cu puterea şi, după mai multe dezbateri în presă, Ministerul Culturii acceptă anunţarea unui concurs de proiecte pentru viitorul muzeu. În fine, din mai multe soluţii propuse a fost acceptat proiectul arhitectului Ghenadie Solominov, în patru nivele, cu un exterior din metal şi sticlă reflectorizantă (pe atunci asemenea construcţii în Chişinău încă nu existau), care urma să fie construit pe teritoriul adiacent caselor Herţa şi Kligman. Dar nu a fost să fie din lipsă de bani şi atunci în apropiere se înălţase un hotel-monstru, în centrul istoric al Chişinăului, care şi astăzi îşi mai aşteaptă finalizarea.

Introducerea noastră nu diminuează totuşi faptul că pentru Muzeul de Artă au fost cedate unele dintre cele mai frumoase trei clădiri din Chişinău – Casa Herţa şi Kligman, iar ulterior şi cea a Gimnaziului de Fete al Principesei Dadiani, înălţate la finele sec. XIX – începutul sec. XX. Una dintre ele – fosta casă a lui Vladimir Herţa – reprezintă o mostră de baroc vienez, cu numeroase ornamente modelate pe fa­ ţada principală. Printre autorii proiectului imobilului figurează arhitectul austriac Henry Lonski, care a mai realizat la Chişinău şi clădirea Adunării Nobilimii. Conform unor informaţii, reliefurile sculpturale de pe faţadă sunt o contribuţie a lui Nichifor Colun, un sculptor din partea locului. În interior relieful ornamen­ tal a fost completat pe

alocuri cu pic­tură murală şi sobe de teracotă vieneză. În planificarea internă, în afară de sala de festivităţi şi încăperile de locuit, s-a păstrat aşa-numita „sală mauritană” pentru jocurile de loto. După 1917, Vladimir Herţa a întocmit actele de vânzare a imobilului în folosul „lui Moisei şi Mirla Sapiro pentru suma de 145.000 de ruble”. În anii 1920 în acest imobil s-au aflat structurile Guvernului din Basarabia.

Al doilea edificiu, construit în 1897, cu grădină de iarnă, i-a aparţinut avocatului Moisei Kligman şi poartă amprenta stilului clasic, dar exteriorul clădirii contrastează cu interioarele împodobite luxos, ce s-au păstrat în starea iniţială. Arhitectul proiectului acestui edificiu se presupune că a fost Mihail Cecheruli-Cuş. Pe la mijlocul anilor şaptezeci a fost construi­tă o galerie (arhitect Vladimir Lebedev), ce uneşte cele două edifi­ cii, formând astfel un ansamblu unitar pentru expoziţia permanentă a muzeului. Ambele edificii se află în restaurare din 1990.

După 1990, odată cu lichidarea Muzeului de Istorie a Partidului Comunist, Muzeul de Artă este transferat în această clădire, construită de arhitectul Alexandru Bernardazzi în 1901 pentru Gimnaziul de Fete, care până în 1940 a purtat numele ctitorului, al principesei Dadiani. Clădirea, în stil eclectic, a fost ridicată în două etaje pe un subsol, pe plan în formă de teu, aliniată străzii, iar la joncţiunea aripilor se află scara monumentală cu trei rampe care urcă la etaj.

Faţada principală a monumentului are o compoziţie simetrică, cu un rezalit voluminos central, accentuat de un acoperiş piramidal, încununat de un foişor, prin care are loc accesul în clădire, şi două rezalite laterale. În perioada sovietică mai sunt construite două anexe spre a extinde spaţiul necesar pentru activitatea Comitetului Central al PCUS din RSS Moldovenească.

Constituirea colecţiilor a parcurs mai multe etape. Către 1939 cunos­cutul sculptor moldovean Alexandru Plămădeală adună peste 160 de lucrări

102 1 0 3

ale artiştilor plastici basarabeni şi români pentru Pinacoteca oraşului, custode-şef al căreia a fost numit Auguste Ballayre. Dar în 1941, chiar în primele zile de război, aceste lucrări, împreună cu altele, donate de Ministerul Culturii şi Cultelor din România, au fost încărcate în două vagoane şi expediate la Harkov. Soarta de mai departe a acestei colecţii rămâne până astăzi necunoscută. Spre finele lui 1944, în baza unor fonduri livrate de Galeria Tretiakov, Muzeul Puşkin şi Ermitaj, muzeul îşi reia activitatea cu inaugurarea expoziţiei per­manente, care includea opere ale maeșt­ rilor vest-europeni, ruşi şi sovietici.

Printre cele mai reprezentative luc­ rări donate muzeului în anii 1944 – 1950 figurează „La scăldat” de Zinaida Serebreakova, „Cap de băiat” de Aleksandr Ivanov, „Portretul G. Proşinskaia” de Boris Kustodiev şi lucrări ale pictorilor vest-europeni din secolele XVI-XVIII. Cu timpul, colecţia muzeului s-a com­ pletat cu icoane vechi, cu lucrări ale pictorilor basarabeni şi ale maeştrilor din Rusia, Europa Occidentală, Japonia, India, China. Către finele anu­lui 1972 ea crescuse de mai bine de 10 ori şi număra peste opt mii de ex­ ponate. O deosebită atenţie s-a acordat achi­ziţionărilor de la colecţionarii parti­culari din Moscova şi Leningrad.

Doar în 1975 au fost procurate opere ale pictorilor Orest Kiprenski („Fata cu fructe”), Vladimir Makovski („La cârciumă”), stampe de grafică de Albrecht Dürer, William Hogarth, Giorgio Vasari, Käthe Kollwitz, Nicolai Utkin, Valentin Serov, Fiodor Maleavin ş.a.

Câteva colecţii particulare i s-au oferit muzeului în dar. În 1947, prin testamentul profesorului Academiei de Arte Plastice din Leningrad Pavel Şillingovski, Chişinăului i-a fost donată o colecţie voluminoasă de lucrări de grafică ale maeştrilor europeni şi ruşi din sec. XVII-XIX, precum şi creaţii ale posesorului ei. În 1962 muzeul a primit în dar colecţia fostului profesor de la École de Belle Arte din Chişinău, pictorul Auguste Ballayre, urmată de a doua colecţie, donată de fiica artistului, Marina Iliescu (2006). Ea conţine opere ale artiştilor plastici basarabeni din prima jumătate a secolului XX. Alte do­naţii de artă europeană şi rusă au mai făcut basarabencele Ana şi Sofia Croitor-Phakadze (Moscova, 1967), la care s-au adăugat colecţiile personale ale Verei Blinova (Bucureşti, 1979) şi Andrei Ostap (Bucureşti, 1995).

Cele peste 39 de mii de lucrări de pic­tură, sculptură, grafică şi artă decorativă, de care dispune actualmente Muzeul Naţional de Artă al Moldovei, reflectă dezvoltarea artelor plastice în sec. XV-XX. Printre cele mai reprezentative nume din colecţia muzeului figurează

Bernardino Luini, Albrecht Dürer, Jean Brueghel-senior, P. Gobert, J. Jordaens, Auguste Renoir, Anton Losenko, Vladimir Tropinin, Pavel Fedotov, Valentin Perov, Grigori Measoiedov, Aleksandr Savrasov, Igor Grabar, Piotr Koncealovski, Serghei Gherasimov, Evgheni Kibrik ş.a.

Un loc aparte în expoziţie ocupă compartimentele consacrate artiştilor plastici din Moldova. Muzeul dispune de o colecţie importantă de icoane şi obiecte de artă populară, fondată de vestitul critic de artă Kir Rodnin (1921 – 1975), de lucrări ale pictorilor din Basarabia Alexandru Plămădeală, Auguste Bayllare, Theodor Kiriacoff, Elisabeth Ivanovschi ş.a.

Cel mai mare compartiment revine lucrărilor plasticienilor din perioada sovietică – Boris Nesvedov, Serghei Ciokolov, Lazăr Dubinovschi, Moisei Gamburg, Ilie Bogdesco, Klaudia Kobizev, Leonid Grigoraşenko, Igor Vieru, Mihail Grecu, Valentina Rusu-Ciobanu ş.a.

După structura actuală, muzeul este constituit din următoarele subdiviziuni: Artă naţională populară şi medievală, care include icoane şi obiecte de cult din secolele XVI-XIX; Artă naţională modernă şi contemporană, ce reprezintă opere de pictură, grafică, arte decorative şi sculptură create în anii 1900 – 2010; Artă Vest-Europeană din secolele XVI-XX; Artă rusă din secolele XVII-XX şi Artă orientală, cu precădere stampa japoneză din secolele XVIII-XIX, care cuprinde circa 500 de opere.

PATRIMONIU

Tudor

ZBÂRNEA:

„Muzeele, alături de şcoală, contribuie la formarea intelectuală, spirituală şi etică”

Maestru în Artă, directorul Muzeului Național de Artă al Moldovei

Inevitabil, trecerea timpului, schimbul de generaţii, noile tendinţe şi curente, istoria în general şi-au lăsat amprenta asupra Muzeului Naţional de Artă al Moldovei. Dacă ar fi să facem o succintă prezentare a unui tablou, a unui triptic: Muzeul ieri-azi-mâine, cum am prezenta instituţia al cărei director sunteţi?

Muzeele actuale nu mai sunt cele care doar colectează, conservă şi expun obiecte de artă, documente şi alte valori culturale. Acestea funcţionează ca organisme vii şi sunt supuse mereu procesului schimbării. Muzeul, devenind mult mai dinamic, atrage un public mai larg şi mai variat. Treptat, muzeele se transformă în centre culturale care îşi diversifică oferta prin organizarea mai multor expoziţii temporare cu

104 1 0 5

PATRIMONIU tematici diferite, dar şi prin organizarea unor evenimente de interes general.

Muzeul Naţional de Artă al Moldovei, în ultimii ani, promovând o politică a relaţiilor directe cu comunitatea, organizează frecvent diverse evenimente culturale în contextul interferenţelor artelor vizuale cu literatura, muzica, teatrul etc. În condiţiile actuale, când există o mare concurenţă de ofertă îmbunătăţită şi la fel de variată, venită din partea teatrelor, cinematografelor, complexurilor comerciale, diverselor centre artistice şi a altor instituţii publice şi localuri private, nu este deloc simplu să atragem un public nou şi să menţinem totodată publicul permanent al muzeului.

Muzeele de artă îşi completează colecţiile cu piese de patrimoniu din diverse epoci şi culturi, îşi creează colecţii din opere autentice de artă contemporană în conformitate cu tendinţele artistice actuale din ţară şi din străinătate.

Muzeul Naţional de Artă al Moldovei și-a completat colecţiile, în mare parte, în perioada sovietică, perioadă în care politicile culturale, deşi dominate de factorul ideologic al puterii, au impus o serie de strategii sigure de dezvoltare a colecţiilor atât prin extinderea spaţiilor de conservare şi etalare a valorilor culturale, cât şi prin achiziţii asigurate din bugetul de stat. Statistic vorbind, în acea perioadă statul aloca muzeului, anual, mijloace financiare în valoare de circa 400-500 de mii USD pentru achiziţia valorilor culturale, în special, a operelor de artă universală. În afară de aceasta, suma era dublată de alocările bugetare în vederea susţinerii procesului de creaţie, prin achiziţii de opere de artă contemporană. Din 1993 muzeele din Republica Moldova nu mai dispun de alocări bugetare pentru achiziţii de bunuri culturale. Iar în condiţiile economice din ultimii ani, întrucât nu mai există fonduri pentru susţinerea procesului de creaţie şi pentru achiziţii de opere de artă contemporană, muzeul îşi completează colecţiile, prioritar, din donaţii sau prin intermediul organizării unor manifestări culturale, în baza cărora se selectează un număr foarte redus de opere.

Desigur, manifestările respective sunt susţinute financiar de anumiți mecenați, inclusiv de Ministerul Culturii. În speranţa unei perspective economice mai sigure, va trebui să adoptăm în acest sens, la nivel naţional, strategii de dezvoltare a colecţiilor cu o reală acoperire financiară, încât acestea să asigure, pe lângă promovarea şi dezvoltarea artelor vizuale naţionale, completarea colecţiilor cu opere ale celor mai reprezentativi creatori. În caz contrar, ieşirea din derizoriu, cu atât mai mult recuperarea valorilor artistice ratate de-a lungul anilor, va fi imposibilă.

Muzeul Naţional de Artă al Moldovei deţine un bogat fond de patrimoniu cultural, pe care va trebui să-l dezvolte concomitent cu creşterea capacităţii spaţiilor de conservare

şi expunere. Din aceste considerente, pe termen lung, am elaborat o concepţie de extindere a spaţiilor muzeale prin construirea, în perspectivă, a unui bloc nou, anexă a sediului Dadiani, care va fi dotat cu cele mai performante tehnologii de securitate, conservare şi etalare a operelor de artă. Pentru aceasta, Primăria Capitalei ne-a transmis recent în custodie un teren adiacent.

Care este rolul patrimoniului muzeal în dezvoltarea societăţii?

Studiul patrimoniului muzeal susţine procesul cunoaşterii, iar acesta are o influenţă directă asupra dezvoltării societăţii.

Rolul muzeelor, în general, constă în asigurarea procesului educativ al societăţii prin programele muzeale educaţionale care trebuie să conţină forme atractive de studiu şi recreere, în special pentru copii şi tineret. Muzeele, alături de şcoală, contribuie la formarea intelectuală, spirituală şi etică.

Formele de învăţare în muzee sunt diferite faţă de cele şcolare datorită specificului acestora, contextului distractiv şi recreerii. Contactul direct cu valorile culturale autentice poate influenţa calitativ atitudinea noastră față de diverse fenomene legate de istoria naturală, de realizările ştiinţifice, istorice, literare, creaţii artistice etc. Procesul de formare intelectuală, etică şi spirituală în muzee se produce prin participarea directă a copiilor, dar şi a adulților interesaţi de anumite domenii, la activitatea atelierelor şi laboratoarelor de creaţie, a sălilor de expoziţii. Muzeul Naţional de Artă desfăşoară permanent o serie de programe educaţionale variate, care implică cunoaşterea fenomenelor artistice ale trecutului îndepărtat, dar și a fenomenelor actuale, acestea bucurându-se de un real succes, în special în contextul activităţilor extraşcolare.

Aţi declarat anterior că în acest an, la sfârşitul verii, urmează a fi încheiate lucrările de restaurare a Muzeului Naţional de Artă al Moldovei. Ce schimbări în activitatea muzeului vor surveni după încheierea lucrărilor?

Ne propunem ca la sfârşitul verii să deschidem intrarea centrală a sediului Dadiani şi un sector (1783 m2) restaurat şi dotat tehnic conform celor mai noi tehnologii de protejare, conservare şi etalare a patrimoniului cultural. Se lucrează la acest sector de doisprezece ani, perioadă extrem de îndelungată pentru asemenea şantiere. Ritmul alocărilor financiare de la bugetul de stat din ultimii ani demonstrează că lucrările de restaurare şi reconstrucţie a sediilor muzeului ar putea dura circa 45-50 de ani, fapt inadmisibil pentru o instituţie publică de cultură. Lipsa condiţiilor de prezentare

ianuarie

2016 februarie

106 1 0 7

PATRIMONIU a colecţiilor îngrădeşte accesul persoanelor care doresc să cunoască patrimoniul cultural al muzeului, încălcându-se astfel drepturile elementare ale cetăţenilor. În toamna anului 2014, datorită unei atenţii sporite a autorităţilor publice centrale față de problemele cu care se confruntă muzeul, a fost solicitat sprijinul Guvernului României, care ne-a acordat un grant în valoare de un milion de euro pentru finalizarea lucrărilor de restaurare şi reconstrucţie. În aceste condiţii, vom reuşi să realizăm întrun termen relativ scurt un volum de lucrări comparabil cu cel executat în decursul a unsprezece ani.

Credem că inaugurarea expoziţiei permanente, înnoite, într-un spaţiu adecvat normelor de etalare a operelor de artă, va avea un impact excepţional asupra fenomenului cultural naţional, dar şi asupra imaginii statului. Aceasta va asigura accesul comunităţii noastre la valori care vreme îndelungată au stat închise în depozite.

Instituţie unică prin specificul şi istoria sa, Muzeul Naţional de Artă al Moldovei poate fi considerat un barometru al activităţii breslei de artişti plastici şi fotografi din ţară. Pentru că sunteţi un artist plastic apreciat atât în ţară, cât şi peste hotare, vreau să ştiu cum consideraţi Dvs., în ce măsură contează relaţia, legătura dintre artist şi instituţia de cultură?

Poate influenţa ea calitatea artei?

Expoziţia ne va permite să avem şi o ofertă mai variată de programe educaţionale pentru copii, dar şi să putem organiza o serie de noi evenimente culturale de amploare. Totodată, ne vom concentra asupra finalizării celei de-a doua etape a lucrărilor de proiectare pentru restaurarea integrală a sediului Dadiani, pentru ca anul viitor să reluăm lucrările de şantier pe alte sectoare. Avem şi un amplu program expoziţional care include diverse expoziţii din ţară şi din străinătate, printre acestea expoziţia retrospectivă comemorativă a regretatului sculptor Tudor Cataraga. Tot în toamna acestui an vom organiza o amplă expoziţie dedicată centenarului de la naşterea ilustrului artist Mihai Grecu. Aceasta va încheia anul expoziţional al Muzeului Naţional de Artă.

Dar urmează multe alte proiecte, orientate spre realizarea strategiei de promovare şi dezvoltare a muzeului pe termen mediu şi lung, asupra căreia trebuie să insistăm în permanenţă. Una dintre acţiunile de promovare a colecţiilor muzeului este şi acest proiect, care urmează a fi realizat de revista Moldova.

Vă mulţumim şi vă dorim mult succes în continuare!

Interviu de Liliana POPUȘOI

Muzeul de Artă este un real barometru al mişcării artistice.

Odată cu selecţia riguroasă şi asigurarea unui nivel sporit de organizare a expoziţiilor din ultimii ani, a crescut prestaţia estetică a acestora. Organizarea unor manifestări artistice competitive internaţionale, cum este şi Bienala Internaţională de Pictură, de asemenea impune anumite criterii valorice, care în final favorizează potenţialul mediului artistic.

Artistul, în special în procesul formării, trebuie să se orienteze spre modele şi acestea pot fi găsite, în primul rând, în muzee. De aceea este absolut necesară comunicarea permanentă cu valorile autentice care se păstrează în muzee.

Intenţiile unui creator trebuie raportate în permanenţă la dimensiunea operelor autentice verificate în timp. Acestea îl fac mereu pe artist să înţeleagă că nimic nu începe cu el, în acelaşi timp cunoaşterea operelor înaintaşilor, păstrate în muzee, îl pot susţine şi orienta spre propriul demers artistic.

Pentru anul în curs, care sunt principalele obiective ale Muzeului Naţional de Artă al Moldovei?

Eforturile noastre în anul curent se canalizează spre inaugurarea spaţiilor expoziţionale restaurate şi deschiderea pentru public a unei expoziţii permanente mai ample.

Imagini: Iurie Foca

o mp

rtă

ie

Ex ziț po a de d

Aspecte exterioare ale Muzeului Național de Artă al Moldovei

te on c ivă rat o ec ă ran

Patrimoniu Casa Herța. Muzeul Național de Artă al Moldovei