Moldova 6 2015 by revistamoldova

Revistă social - culturală noiembrie / decembrie 2015

www.revista.md

noiembrie decembrie

2015

VALENTINA RUSU-CIOBANU

771857

348706

15006

Revistă social-culturală

Micile zâne ale marilor orașe

Imagine: Iurie FOCA

EDITORIAL Eroi discreți ai timpurilor noastre (Liliana Popușoi)

Revistă social-culturală Serie nouă

și credibil“ 20 JOC – portretul țării noastre, redat în pași de dans (Rusalina Russu)

Secretar de redacţie Mihai POTÂRNICHE Stilizator Inga DRUŢĂ Redactori asociaţi Mircea V. CIOBANU Maria ŞLEAHTIŢCHI Anastasia RUSUHARABA Ioan MÂNĂSCURTĂ Larisa TUREA Antonina SÂRBU Rusalina RUSSU Andrei TAMAZLÂCARU © Design Romeo ȘVEŢ Machetator Marian MOTRESCU

24 Artiștii moldoveni au strălucit la Gala Premiilor Operelor Naționale Române (Reporter Moldova) 27 Așterne-te cu dor, covorul neamului! (Reporter Moldova)

Conţinutul textelor publicate în MOLDOVA reflectă poziţia și gustul estetic al autorului și nu neapărat pe cel al redacţiei. www.revista.md revista.moldova@yahoo.com Abonamentele la revista MOLDOVA pot fi perfectate începând cu orice lună a anului. Indice poştal: PM 31719 Revista MOLDOVA este difuzată în toate reprezentanţele ţării de peste hotare, la misiunile diplomatice străine din Republica Moldova, la cele mai importante instituţii şi întreprinderi ale statului, precum şi prin intermediul agenţilor de difuzare a presei. ISSN 0132-6635 Tiraj: 500 de exemplare Tiparul a fost executat la «Bons Oﬃces» SRL, Chişinău Imaginile şi textele pot fi reproduse doar cu acordul redacţiei.

OAMENI ÎNDEAPROAPE Valentina Rusu-Ciobanu. Micile zâne ale marilor orașe

32 Amintiri din copilărie… cu Valentina Rusu-Ciobanu (Antonina Sârbu) 42 Valeriu Andriuță: Doar cine scapă din carusel are șansa să vadă cum arată circul pe dinafară

Contabil-şef Elena HADJIU

ADRESA REDACŢIEI Casa Presei, etajul 5, bir.: 526, 531; 2012, Chișinău, str. Pușkin, nr. 22 Tel.: +37322/233146; +37322/232549; +37322/237463

Igor Șarov: „Partenerii noștri au văzut în Ministerul Culturii un actor important

Redactor-şef Liliana CERGĂ Redactor-şef adjunct Viorel BUZDUGAN

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

(Larisa Turea)

INVOCĂRI Aurel Scobioală: ce noroc că a fost (Ioan Mânăscurtă)

Cuprins noiembrie decembrie

2015

OAMENI ÎNDEAPROAPE Destăinuirile cromatice ale lui Sergiu Cuciuc (Anastasia Rusu-Haraba)

68 74

VA L O R I P E R E N E Gătiți-vă sufletele... (Andrei Tamazlâcaru)

ARABESCURI Inventarea timpului și concomitenta intrare în el (Ioan Mânăscurtă)

104

PLĂCEREA LECTURII

L E C Ț I I D E S P R E C U LT U R Ă

Poezia nouă. Maria Paula Erizanu (Maria Șleahtițchi)

„Fa Marie cu bariz...“ versus Flaubert, Hugo și Proust (Mircea V. Ciobanu )

ACASĂ LA ANENII NOI Oameni, evenimente, tradiții

90 Vasile Moroșanu 92 Efortul revenirii în normalitate

MONDEN Rusanda Panfili: „…dacă lumea ar fi un concert pentru vioară“ (Liliana Popușoi)

102

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E Andriy Yurkevych, dirijorul care își trăiește muzica (Liliana Popușoi)

Contents november december

2015

8-9 DISCREET HEROES OF OUR TIME The edition of this magazine, which you are currently shuffling through, concludes the 49th biography year of The Moldova Magazine, representing page by page a gallery of discreet heroes of our time. Their efforts, talent, ambition, caring, dedication and love for what they do to achieve their goal is not what we call over endeavour. Moreover, they may be considered routine, fulfilment of basic and customary service obligations. However, how many of us choose to fight for a common victory, when one may rather focus on personal profit? The creative act of the heroes of this edition improves our country’s image and warrants sustainability of certain dreams, which have the opportunities – that are always there, but only smile to those who know how to make the best use of them – to pursue a beneficial change in the perception of our image in the world.

15-19 I G O R Ş A R O V : “ O U R PA R T N E R S T H I N K O F U S A S A N I M P O R TA N T A N D C R E D I B L E C U L T U R A L A C T O R .” ”We promote culture, not politics” or ”Culture and politics are different things” – these are only two of the most used affirmations regarding the fact that politics and culture exclude each other. In another train of thoughts, the term of „cultural policy” has become more and more popular i in the last period and it can be easily found both in the speeches of politicians and of practitioners and cultural actors. We will discuss about cultural policies and how does culture influence country’s external image with Mr. Igor Şarov, historian and Deputy Minister of Culture of the Republic of Moldova.

20-23 J O C – T H E P O R T R A I T O F O U R C O U N T R Y, PA I N T E D IN DANCE STEPS At its 70th anniversary, the National Academic Folk Dance Ensemble JOC represents a genuine Moldovan business card. Over time, it has performed in front of spectators in more than 65 countries worldwide. Winner of multiple international competitions and festivals, Ensemble JOC was created in August ‘45 by ballet masters L. Leonard and L. Zeltman. Since 1957, it has been headed by Choreographer and Artistic Director Vladimir Curbet, National (People’s) Artist of Moldova, laureate of State Award, knight of the “Order of the Republic”. On 19 September 2015, he has reached the honourable age of 85 and 57 years of prodigious activity in the Ensemble JOC.

On 31 October, an anniversary musical and choreographic show has taken place that was attended by Monica Babuc, incumbent Minister of Culture. Mrs. Babuc mentioned in her speech “the language of a people, our folk clothing, anthem, coat of arms, flag and folklore, which includes folk dance, are the most important symbols of a people’s identity”. Monica Babuc expressed her gratitude to maestro Vladimir Curbet, thanks to whom “hora, sârba, bătuta and mărunţica (e.n. types of Moldovan

24-26

folk dances) have taken their true form and style.”

M O L D O VA N A R T I S T S AWA R D E D AT T H E R O M A N I A N N AT I O N A L W O R K S AWA R D S On 23 November, National Theatre “Vasile Alecsandri” from Iasi, hosted the third edition of the National Works Awards Gala. The National Opera and Ballet Theatre “Maria Biesu” in Chisinau has attended the Gala for the first time. The event organized by the Romanian National Opera in Iasi celebrates and rewards lyrical performances of the national Works throughout 2014-2015 and have appointed nominees for each award category. 20 award categories have been provided at the Gala. The artists of the National Opera and Ballet Theatre “Maria Biesu” and the performances therein, for the years 2014-2015, were nominated in 9 categories. Our artists made an honorable entry in this prestigious musical event. Ballet soloists Alexei and Cristina Terentiev have been awarded the “Best Soloist” and the “Best Soloist of Classical Ballet” for their roles in the ballet Romeo and Juliet by S. Prokofiev. Italian Director Andrea Batistini has been awarded the “Best Director” for Otello by G. Verdi, which had its premiere this year at the NOBT “Maria Biesu” in Chisinau. Tenor Mihai Munteanu was awarded a High Performance Award of Excellence and for his entire artistic career. Monica Babuc, incumbent Minister of Culture, has been offered a special award at the event.

27-29 N AT I O N A L FA I R O F C A R P E T Born in art and folk tradition, the fruit of imagination and skill of master female carpenters, for whom the process was like a chant: with each thread encrypting in the carpet their longings, hopes, joys and sorrows, the carpet became not just an object, but also a letter, or rather a book of their lives, of our collective destiny. Having experienced a period of decline, Bessarabian carpet deserved to regain a place of honour in our hearts and homes, but particularly in our culture. In this context, organization of a series of events designed to bring it back are very welcomed. One such event is the National Fair of Carpet, entitled „The Carpet of Longing” (Covorul Dorului), launched by the Ministry of Culture at the initiative of the incumbent Minister Monica Babuc. On its second edition, the event is listed among the measures to promote local carpet and complete Moldova’s application folder on the inclusion of the „Traditional Techniques of Bark Making” in the UNESCO Representative List of the Intangible Cultural Heritage of Humanity. The file will be reviewed in 2016.

30-41 VA L E N T I N A R U S U - C I O B A N U Dumitru Crudu, writer: “Valentina Rusu-Ciobanu is a Bessarabian plastic artist. Her work is distinguished by distinctive expressiveness, which critics consider unconventional, innovative, and profoundly lyric”. Valentina Rusu Ciobanu was born in Chisinau on 28 October 1920. She studied at the School of Arts and due to the fact that she proved great academic ability she continued her studies at the Academy of Fine Arts in Iasi (1942-1944) and the School of Fine Arts “I.Repin” from Chisinau (1944-1946). Among her professors were Auguste Baillayre, a spectacular character of arts in the inter-war period, who exerted enormous influence on the formation of the artist in terms of her technical skills and aesthetic conceptions, and the renowned sculptor Alexandru Plamadeala, in whose classes she studied drawing.

42-51 VA L E R I U A N D R I U TA Actor Valeriu Andriuta, was born in Singerei, Republic of Moldova, in December 1967. He has worked with the renowned Romanian film directors Cristian Mungiu and Marian Crisan, but also with the Russian film director, Pavel Lungin. He is also known for his role in the movie “Beyond the Hills”, which won the award for Best Screenplay at the 2012 Cannes Film Festival. Mr. Andriuta studied acting at Tbilisi and in 1993 moved to Romania. Before being cast in the movie “Beyond the Hills”, he played in almost twenty short films, including seven directed by Cristian Mungiu. He also played in the feature film “Occident”. Mr. Andriuta has authored two theatre plays and two short films.

52-57 AUREL SCOBIOALA Novelist. Mr. Scobioala is currently working as teacher and holds the positions of School Headmaster, editor on national television. Through 1976-1986, he held the position of chief editor at the Publishing House „Literatura Artistica”. Later on, he was Managing Director of the Department on Publishing, Printing and Book Trade (1992-1994), collaborated with the Publishing House “Prut International”, counselor within the Union of Writers. In 1974, he published his debut volume of short stories for children “Cararuie alba” (White Path). Fine humor that characterizes his writing, also defines him as a man. He has been awarded several distinctions such as Writers’ Union Award – the best book for children (1987, 1999, 2000), International Book Fair for Children Award, Iaşi, Chisinau, Moldovan Ministry of Education Award. International Distinctions: Diploma of Honor “C Andersen” (2006).

58-67 SERGIU CUCIUC Sergiu Cuciuc is a Moldovan plastic artist, born in 1940, in the village Doibani, District of Dubasari. Mr. Cuciuc graduated the School of Fine Arts in Chisinau and the Academy of Fine Arts “I. Repin” in St. Petersburg. In addition to his artistic activity, the painter has held public positions in the field of culture. In the years 1987-1992, he held the position of Chairman of the Management Board of the Union of Plastic Arts of Moldova. During 1995-1999, he was Head of the Main Directorate on Cultural Heritage, Plastic Arts, under the Ministry of Culture. In 2002-2003, he was appointed as Deputy Minister of Culture. Artist Sergiu Cuciuc organized over time a series of solo exhibitions and participated to multiple relevant exhibitions of contemporary art in the country and abroad.

68-72 A N D R E I TA M A Z L A C A R U O N C H R I S T M A S C A R O L S On 5 December 2013, UNESCO Representative List of the Intangible Cultural Heritage of Humanity, preserving for posterity most valuable heritage of the peoples of the world, has included one of our many traditional customs from our ancestors – carols sang by men. The age-old Christmas left us an extraordinarily vast and precious culture. Many carols from those old times are genuine epic poems. Certainly, time has remodelled their original version, firstly, expanding their topics. Carols recorded and documented the livelihood of our ancestors and their texts cover information about many of their occupations (shepherding, weaving, fishing, hunting etc.).

74-75 A R A B E S Q U E S / I N V E N T I O N O F T I M E A N D S I M U LTA N E O U S ENTRY THEREIN Writer Ioan Manascurta about time and other dimensions: “We shall call it time, although it is something else. It is the coverage that you may not grasp, for it being so great. Greatness may neither be looked at, nor seen. Yet, due to lack of other support in this shaking world and feeling that less is left ahead, on time we’re feverishly clenching. In the valley of flitting shadows, to have among us Omar Khayyam, although the Persian himself is a fleeting shadow for a thousand and slightly more years bygone, what you may cling on is merely a thinking...“

76-77 MARIA SLEAHTITCHI ABOUT NEW POETRY M A R I A PA U L A E R I Z A N U Rising bold, soaring in the joy of fresh air under the clear sky (clouds shall be, but who shall see them?!), the new poetry launched in flock. Gorgeous birds? Singing? Twittering? Croaking? Time will show. For now, we admire their volutes drawn on the “sky of our homeland”. They have brilliant energies. Flying over sea-libraries, among hundreds of masts, above the winds and waves. After resounding debut of the testimonies This is my first revolution. Steal it from me (Cartier, 2010), Maria Paula Erizanu published in 2015, her first book of poems: take care of yourself (ai grijă de tine) (Bistrita, Charmides). The book’s foreword guided by Radu Vancu and hosted by Debut Collection, includes five poems on forty-eight pages. Young poetry calls for freshness from its recipients, relevant to its concepts and language.

78-81 M I R C E A V . C I O B A N U : “ F A M A R I E C U B A R I Z * . . .” V E R S U S F L A U B E R T, H U G O AN D P R O U S T “The reader may suspect that in the following lines, I shall contrast one of our simple but deep rooted folk texts to high arts, haute couture literature. However, I shall not do such a thing, no matter how tempting the idea. On the contrary, precisely because my desire is to point out how naturally – true, surprising – our singing bariz associates to the immortal texts by the classics of the French literature. Rather, I would say that no matter how much we care about our specific, our distinct brands, they are part of the universal nature. It is usually said that the elements of culture are marked by deeper prints of natives. Theories about certain national specific develop, however they get lost in time. As such, we are suggested that our past was necessarily national and the present is affected by globalization, not to mention the future, which is always presented as a catastrophe, like an apocalypse, in which all the hallmarks of our culture shall burn. These “theories” are simple to deflate, once we understand that our national “bariz” is not always just ours, nay not even ours ... “.

* Bariz - thin cloth shawl usually worn by country women. In the text, it is referred to as an element of folk clothing (i.e. shawl, scarf) and folk literary motive.

82-95 ANENII NOI: PEOPLE, TRADITIONS, EVENTS The District Anenii Noi, located in the southeast of the Republic of Moldova at 35 km from the capital city, is famous for its historic and cultural thesaurus consisting of Stefan cel Mare Monument, the Memorial Complex “Cap de pod Serpeni”, Folk Dance Ensemble “Stramoseasca”, but also due to a series of valuable artistic groups and tourist attractions that lure foreign visitors to discover them.

Anenii Noi is also attractive in terms of tourism. Museums are part of the district’s cultural heritage. Visitors of the museums located in the villages Mereni, Harbovat, Speia or Gura Bacului may admire over 15,000 exhibits of different categories: ethnography, ceramics, coins, photographs, religious supplies, archaeological remains, ammunition and other things that reflect the history and livelihood of the natives. Moldovan first Wine Castle is located in the village of Bulboaca. The Castle is a genuine architectural gem, built in 1901 by the last governor of Bessarabia, Constantin Mimi, who kept it hidden from the world for decades.

96-101 R U S A N DA PA N F I L I Although little known in the country, Rusanda Panfili is a well known name in the world of good music. She left Moldova at an early age and at 15, she was already the youngest student at the University of Music in Vienna. Appreciated, applauded, acclaimed on the great stages of Europe or Japan, the young violinist is not only gifted with musical talent, but also with acting talent, any of her performances being memorable. The artist, known for her particular performance technique, also performs acrobatics, comedy and dance onstage and her dream is to establish an ensemble to perform Moldovan classical folklore.

102-104 AN D R I Y Y U R K EV YC H, C H I E F C O N D U C T O R O F T H E N AT I O N A L O P E R A A N D B A L L E T T H E AT R E “MARIA BIESU” Andriy Yurkevych, the Chief Conductor of the National Opera and Ballet “Maria Biesu” is an Ukrainian, who, through his talent, skill, personality and grace, maintains and enhances the prestige of our leading opera stage. Before operating as a Conductor in Chisinau, Mr. Yurkevych had already gone an impressive artistic route, which does not stop here. In the past nine years he toured worldwide, collaborating with prestigious theaters and valuable artists of world opera. Today he is chief conductor of the National Theatre of Opera and Ballet “Maria Biesu” in Chisinau and holds the same position at the Theatre of Opera and Ballet in Warsaw. In addition to these commitments, Mr. Yurkevych is involved in several international projects, among which are the Vienna State Opera, opera houses in Zurich, Madrid, Barcelona, San Francisco, Athens, Berlin, Munich etc.

Liliana POPUȘOI

Eroi discreți ai timpurilor noastre

upți de eroii copilăriei noas-

mult curaj față de sine însuși. Să reziști

dar niciun erou nu-și poate obține

tre, care ne-au rămas mici

propriilor tentații și să-ți depășești

sau menține statutul dacă nu depune

asemenea unor haine dis-

condiția pentru a păstra și a transmite

măcar un dram de efort mai mult decât

tinctive, după care adineauri

ceea ce te reprezintă ca entitate în

alții, încât ajunge să se deosebească

ne recunoșteau din depărtare părinții

detrimentul orgoliilor individuale nu e

de ceilalți.

sau vecinii, ne-am pomenit într-o

neapărat un act de eroism, dar poate

lume în care ni s-a insuflat iluzia că

fi o dovadă de atitudine civică.

Numărul pe care îl răsfoiți în acest moment încheie al 49-lea an al bio-

ne putem plăsmui singuri modele,

Considerat unul dintre cei mai mari

grafiei revistei Moldova și reprezintă,

până vom ajunge să ne asemănăm și

artiști ai tuturor timpurilor, cantau-

pagină cu pagină, o galerie de eroi

chiar să ne contopim cu ele.

torul Bob Dylan definea eroismul mai

discreți ai timpurilor noastre. Efortu-

Aflați într-o permanentă tranziție,

degrabă ca o conștientizare a relației

rile, talentul, ambițiile, grija, dăruirea

măcinați de crize, în special de cele

dintre cauză și efect: un erou este o per-

și dragostea lor pentru ceea ce fac nu

identitare, nevoia de eroi ne mistu-

soană care înțelege ce răspundere rezultă

constituie ceea ce numim noi supra-

ie necontenit și-i căutăm avid, până

din libertatea sa. Asumarea libertății

efort. Dimpotrivă, sunt chestiuni de

ajungem să-i inventăm după mode-

ar fi, așadar, secretul succesului, pe

rutină, îndeplinire a unor elementare

lul pe care ni-l închipuim. Deseori,

care îl râvnește orice reprezentant al

obligații de serviciu. Dar câți dintre

după niște manechine din vitrine, și

societății moderne.

noi aleg să lupte pentru o victorie co-

nu după faptele care i-ar contura ca

Dacă, de obicei, un ziar, o revis-

mună, când ar putea să se concentreze

eroi. Stabilim șabloane accesibile, ca

tă sau o carte abia scoasă din tipar

pe profitul personal? Actul creativ

să le putem ușor depăși și să ne satis-

miroase a cerneală, în ediția de față

al eroilor acestui număr de revistă

facem orgoliul propriului eu.

mirosul plumbului este diluat de cel

sporește capitalul de imagine al țării

Vechea zicală „Câte bordeie, atâtea

al muncii, iar imaginile care însoțesc

noastre și garantează o continuitate

obiceie“, în trecut o adevărată cheie

textele surprind în detaliu această

a unor visuri care au șanse – acestea

spre lacătul toleranței într-o avanscenă

muncă. Actorii afirmă că este total

există întotdeauna, doar că le surâd

a globalizării, poate fi parafrazată cu

lipsit de profesionalism să-ți arăți

de fiecare dată celor care știu să le

ușurință azi, mai pe înțelesul nostru:

cămașa transpirată de efort în pro-

valorifice – să se materializeze într-o

„Câte nevoi, atâția eroi“.

cesul de lucru la un rol: spectatorul

schimbare benefică de percepție a

Un proverb chinezesc spune că

trebuie să judece doar rezultatul.

imaginii noastre în lume.

un adevărat erou este acela care are

Poate, munca nu este un act eroic,

noiembrie / decembrie

2015

EDITORIAL

Valentina Rusu-Ciobanu. Fată la fereastră, 1954

Igor Șarov: „Partenerii noștri au văzut în Ministerul Culturii un actor important și credibil“

noiembrie / decembrie

2015

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

„ No i n u f a c e m p o l i t i c ă , n o i f a c e m c u l t u r ă “ s a u „ N u î n c u r c a ț i p o l i t i c a ș i cultura“ – iată doar două cele mai folosite afirmații despre cum politica și cultura s-ar exclude una pe alta și chiar s-ar compromite reciproc. În altă ordine de idei, termenul „politici culturale“ se impune tot mai mult în ultima perioadă și se regăsește în discursul factorilor de decizie, dar și al activiștilor și principalilor operatori culturali. Despre politici culturale și despre cum influențează cultura imaginea țării în străinătate discutăm cu istoricul Igor Șarov, Viceministru al Culturii din Republica Moldova.

Urmărind agenda de lucru a Ministerului Culturii, ob-

on de euro pentru reconstrucția Muzeului de Arte, un

servăm că o bună parte a întâlnirilor și activităților de

milion de euro pentru Sala cu Orgă, 800.000 de euro

nivel înalt vizează relații de colaborare cu parteneri din

pentru Teatrul „Bogdan Petriceicu Hasdeu“ din Cahul.

străinătate. Prin ce este atractivă din punct de vedere

Alte câteva proiecte sunt în discuții, or, până în 2013

cultural Republica Moldova pe plan extern?

noi n-am beneficiat de investiții externe în domeniul

Nu vreau să judecăm pe alții, dar după o perioadă în care

culturii. O altă direcție căreia îi acordăm o importanță

în jurul Ministerului Culturii au planat diverse discuții

deosebită este investiția în capitalul uman. În acest sens,

despre delapidări de patrimoniu și suspiciuni de impli-

colaborăm cu Departamentul de Politici pentru Românii

care a persoanelor din minister în anumite scandaluri,

de Pretutindeni și cu instituțiile din subordinea acestuia,

în ultimii doi ani observăm o schimbare de imagine și

spre exemplu, Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi“ pentru

acest lucru se datorează, în primul rând, activității Mi-

românii de pretutindeni, și în fiecare an diferite categorii

nistrului Culturii Monica Babuc, care a contribuit enorm

ale oamenilor de cultură, specialiști din domeniul patri-

la schimbarea la față a acestui domeniu, dar și echipei.

moniului, bibliotecari, meșteri populari și muzeografi,

Desigur, la crearea unei bune imagini contribuie și acti-

participă timp de două săptămâni la cursuri și recalificări

vitatea viceminiștrilor, șefilor de direcții, persoanelor cu

în România. În afară de aceasta, avem relații de bună

experiență care activează în minister, dar și a tinerilor

colaborare cu Ministerul Culturii din România, cu care

care au completat echipa. Cred că acesta este un factor

desfășurăm diferite proiecte. E adevărat, dezideratul

important, însă nu și determinant, pentru partenerii

„Cultura trebuie să fie o prioritate națională“ a răsunat

noștri externi. Consider că partenerii noștri au văzut

în diferite state ale Europei, însă nu cred că s-a obținut

în Ministerul Culturii un actor important și credibil. Ne

succesul scontat și acest lucru s-a întâmplat inclusiv în

bucurăm de susținere din partea partenerilor europeni,

Republica Moldova. Pe fundalul problemelor de ordin

pe care putem să-i divizăm pe mai multe direcții: Uniunea

economic, de sănătate, educație, care întotdeauna au

Europeană, statele Uniunii Europene, în primul rând,

fost și vor fi prioritare, sau al problemelor de securitate

România. Despre parteneriatul cu România vă aduc la

națională, în contextul evenimentelor care au avut loc în

cunoștință doar câteva exemple, ultimele pe care cred

ultimul timp în lume și nu pot fi subestimate, cultura nu

că le cunoașteți: beneficiem de o investiție de un mili-

a devenit încă o prioritate națională.

Ați pomenit despre completarea echipei Ministerului

tinerii colegi. Iar lista este una destul de impunătoare

Culturii cu tineri specialiști, dar pe cât de atractiv ar

pentru a insista în continuare să-i enumăr.

fi, spre exemplu, pentru un tânăr, un post de funcționar la Ministerul Culturii?

Anual, Ministerul Culturii anunță concurs pentru editorii de carte. În contextul în care cartea digitală capătă

M-am întrebat același lucru când am venit în funcția de

astăzi teren și în rândul cititorilor trecuți de prima ti-

Viceministru al Culturii. Pe parcursul ultimilor doi ani

nerețe, în ce măsură mai are sens investirea fondurilor

a avut loc o întinerire considerabilă a echipei Ministe-

în edițiile printate? Acest lucru este un gest de susținere

rului Culturii, practic, în proporție de 50%. Cei care au

sau de provocare a editorilor din partea Ministerului

completat echipa ministerului sunt absolvenți ai institu-

Culturii?

țiilor de învățământ superior atât din Republica Moldova,

Ministerul Culturii nu face acte de caritate, ministerul își

cât și de peste hotare. Mulți dintre ei au ajuns în acest

manifestă susținerea pentru editori prin achiziționarea

post, în primul rând, pentru că au crezut într-un spirit

unui anumit număr de exemplare, pe care îl decide comisia

de echipă. Pe o bună parte a celor care îmi sunt acum

creată prin ordinul ministrului la propunerea uniunilor

colegi i-am cunoscut personal din perioada când erau

de creatie și instituțiilor abilitate prin lege. Anul trecut

studenți, șase sau șapte dintre ei sunt șefi de promoție,

am procurat 300 de exemplare, ceea ce le permite edi-

ceea ce este foarte îmbucurător. Acești tineri specialiști

torilor să acopere cheltuielile tipografice, iar restul tira-

au demonstrat, în primul rând, abilități și, în al doilea,

jului trebuie să intre pe piață. Sigur, azi tânăra generație

că pot schimba totalmente atmosfera. Or, pe coridoarele

optează pentru cartea digitală, deși această opțiune deja

ministeriale existau și persistă reminiscențele unui homo

se extinde și la generațiile mai mature, dar pentru mine

sovieticus, clișee despre cum trebuie să fie un funcționar,

personal mirosul de tipografie a fost, este și va fi foarte

un homo cinovnic, în adevăratul sens al cuvântului. În

important, iată de ce prefer cartea tipărită. Dacă există

cadrul ministerului vreau să cred că nu există elementul

categorii care preferă edițiile printate, de ce nu?

corupției, am insistat pe transparență pe toate segmentele unde există factorul financiar. Până să ajungă pe masa

Căror teme le acordă prioritate Ministerul Culturii?

ministrului un dosar, el trebuie să obțină 15 semnături,

Determinantă este beletristica, în proporție de 60-70%,

prin diferite comisii.

dar avem preferințe și pentru alte domenii: patrimoniu

Care au fost cauzele principale ce i-ar motiva pe tineri să vină la minister?

cultural, arta fotografică, literatură pentru școlile artistice din toată țara, albume de fotografii, albume dedicate unor locuri sau evenimente din Republica Moldova. O schimbare

Pe timpuri, postul la minister însemna punctul culminant

în domeniul protejării patrimoniului cultural putem simți

al unor cariere, din varii motive: pentru realizarea egoului

datorită preluării bunelor practici și principiilor inter-

ori materializarea unor ambiții mai mult sau mai puțin

naționale în domeniu, datorită nominalizării din partea

sănătoase. În cazul dat, propun o altă abordare: un post

Republicii Moldova în patrimoniul UNESCO a unor valori

într-un minister să însemne un început de carieră și un

de importanță națională și universală. În 2013, în luna

lucru asupra CV-ului, or, asta este o bună oportunitate

decembrie, la Baku am înscris primul succes, colindatul

unde tinerii pot să-și realizeze ambițiile și să demonstreze

în ceată bărbătească a fost inclus în Lista reprezentativă

cât de buni sunt nu numai la nivelul unor organizații

UNESCO a patrimoniului cultural imaterial al umanității.

nonguvernamentale, dar să încerce să schimbe acest

Colindatul de ceată bărbătească a fost practicat în multe

stereotip al cinovnicului. De exemplu, el poate să atragă

localități și presupunea participarea întregii comunități,

diverse proiecte pentru minister. În condițiile în care

astăzi dorim ca oamenii din domeniu să conștientizeze rolul

bugetul Ministerului Culturii este unul infim, o bună

colindatului de ceată bărbătească și să putem contracara

parte a manifestărilor organizate de executiv și care pun

tendințele de a deveni consumatori pasivi, și nu păstrători

accentul nu doar pe diferite evenimente culturale, ci și

ai tradițiilor. Împreună cu viceministrul Gheorghe Postică

pe problemele legate de investițiile în factorul uman pe

pregătim dosarul Orheiul Vechi și vom edita și un album

diverse segmente, sunt rodul proiectelor realizate de

dedicat acestei destinații, pentru anul viitor planificăm

noiembrie / decembrie

2015

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

să edităm un album dedicat bisericii de la Căușeni, ceea

Culturii sau guvernul față de biblioteconomie. În rest,

ce, cu siguranță, va contribui la mediatizarea ei. Ne-am

instituțiile din subordinea Ministerului Culturii au, în

propus drept obiectiv restaurarea acesteia și introducerea

mare parte, parteneriatele lor cu diferiți actori culturali

ei în circuitul turistic, pentru că este o biserică unică

și cu diferite fundații. Noi nu facem decât să le susținem.

în sud-estul Europei, cu o frescă deosebită. Predilecția

Ministerul Culturii este unica instituție abilitată să se

pentru diferite domenii devine o prioritate pentru mine

preocupe de politici și ne dorim foarte mult ca aceasta să

în calitate de viceministru și președinte al Consiliului de

fie nu o bifare a anumitor activități, ci aceste documente

Editare de Carte și pentru colegii din această comisie,

să fie transpuse în practică. Vreau să felicit persoanele

cărora vreau să le mulțumesc pe această cale pentru

implicate în programul NOVATECA pentru eforturile

munca pe care o depun. Pentru a dezvolta subiectul pe

pe care le depun, inclusiv în susținerea și promovarea

care l-ați atins în întrebarea precedentă, vreau să remarc

bibliotecarilor. Din cele 1300 de biblioteci publice din

cu satisfacție că Editura Litera ocupă, practic, jumătate

țară, peste 600 au beneficiat deja de acest proiect. Până

din piața românească. Editura a reușit să se promoveze

la finele anului 2017, programul NOVATECA își propune

inclusiv prin intermediul cărții digitale. Or, urmărind

să modernizeze peste 1000 de biblioteci și astfel să ofere

Târgul de Carte Gaudeamus de la București, unde sunt

posibilitate cetățenilor din aceste comunități să beneficieze

prezente editurile noastre, observăm că ele se bucură de

atât de un spațiu modern dotat cu echipamente de ultimă

o popularitate binemeritată. Editurile ARC, Cartier, Prut

generație, cât și de servicii moderne de informare. Valoarea

Internațional, Știința, Epigraf, Gunivas ne reprezintă la

lui era de zece milioane de dolari. Acest proiect, susținut

acest târg de mai mulți ani, editorii știu să promoveze

de Fundația lui Bill și Melinda Gates, este important pen-

cartea românească din Basarabia la București. Nu este

tru că informatizează bibliotecile din comunitatea rurală

întâmplător nici faptul că anul acesta a fost unul rod-

și centrele raionale din Republica Moldova. De aseme-

nic pentru Editura Cartier, care în cadrul acestui târg a

nea, NOVATECA oferă diverse oportunități de dezvoltare

obținut premiul de excelență. În anul care vine sperăm

profesională bibliotecarilor la toate nivelurile, precum și

să reușim să realizăm un proiect mai ambițios al nostru

catalizează crearea unor servicii atipice, inovatoare, care

și anume să aducem Gaudeamusul la Chișinău. De ce nu

merg mai departe de serviciul tradițional de împrumut

ar fi acest brand al Radio România și la Chișinău, fapt ce

de carte. În prezent, bibliotecile publice modernizate din

ar contribui la sporirea prestigiului de carte?

rețeaua NOVATECA oferă comunităților servicii prin care

De la editarea de carte să trecem la biblioteci. Progra-

cetățenii pot comunica cu rudele de peste hotare, prin

mul NOVATECA este un proiect de succes care, iată, în

intermediul calculatoarelor și al rețelelor de socializare.

Republica Moldova a reanimat o profesie despre care

La fel, cetățenii pot beneficia de instruiri în utilizarea

se spunea că este depășită și pe cale de dispariție. Au

calculatoarelor pentru a-și căuta un loc de muncă, pot

reușit bibliotecarii în teritoriu să facă din bibliotecă

învăța limba engleză și pot participa la sesiunile de infor-

adevărate centre comunitare? După încheierea acestui

mare pe subiecte de sănătate, securitate online, servicii

program, cum ar putea evolua lucrurile? Vor putea să

electronice, agricultură etc.

se dezvolte bibliotecarii și bibliotecile de la țară sau vor

La fel, prin intermediul programului NOVATECA, au fost

avea nevoie de alte repere?

create două centre de excelență în incinta Bibliotecii Mu-

La început proiectul era privit cu suspiciune, dar acum

nicipale „B.P. Hasdeu“ și a Bibliotecii Naționale a Republicii

vreau să recunosc cu mândrie că el constituie un exemplu

Moldova. Problema principală ține de viitorul acestui

de succes pentru Ministerul Culturii. În lipsa banilor din

domeniu. Or, în aceeași situație sunt și bibliotecarii din

bugetul ministerului, lipsă care presupune că ar paraliza

alte state. Proiecte similare ale Fondului „Bill și Melinda

activitatea lui, iată o dovadă a faptului cum partenerii

Gates“ au fost desfășurate în foarte multe state ale lumii,

externi ne susțin nu doar prin cuvinte, ci și prin fapte,

începând cu Statele Unite ale Americii și terminând cu

în proiecte culturale pe diverse dimensiuni. Nu vreau să

statele din Africa. Republica Moldova este ultimul stat

ne asumăm laurii, vorbim doar despre parteneriatul cu

în proiectul NOVATECA, care presupune un proces de

NOVATECA în sensul atitudinii pe care o are Ministerul

transformare a bibliotecilor comunitare.

Dacă pe timpuri biblioteca era un templu al liniștii, astăzi,

un mesaj să reanimeze, să reabiliteze casa de cultură. Și

în tendința de a atrage cât mai mulți vizitatori, inclusiv

atunci oamenii încep să creadă că un parcurs european

pentru carte, la bibliotecă e mai multă forfotă…

nu înseamnă numai investiții în diferite domenii ale eco-

Trainingurile oferite în cadrul programului NOVATECA

nomiei, ci și posibilități de a realiza ceva.

i-au emancipat pe bibliotecarii de la sate și ei au înțeles

Partenerii externi ai Republicii Moldova au fost punctul

că se pot implica în diverse proiecte, cu diferite tematici,

de lansare al acestei discuții și, spre final, am vrea să ne

datorită abilităților obținute. Acest lucru i-a impulsionat

referim tot la colaborările externe și o să vă rog să ne

și observăm o activitate mai diversă în teritoriu, iar Mi-

spuneți care sunt principalii parteneri externi pentru

nisterul Culturii în ultimii ani a „descentralizat cultura“,

moment ai Ministerului Culturii?

organizând multe festivaluri, evenimente culturale în teritoriu, în parteneriat cu administrațiile locale, care se implică tot mai mult.

Avem sprijinul delegației Uniunii Europene în diferite proiecte ce țin de patrimoniul cultural și alte proiecte cultural-artistice. Un actor foarte important este Polonia

Mi-ați ridicat mingea la fileu pentru a veni doar cu un

pentru diverse proiecte culturale, nu doar la nivelul eve-

exemplu de colaborare cu NOVATECA. Ceea ce nu era pre-

nimentelor, ci și al investițiilor în politici pentru diferite

văzut inițial este o vizită la București a 40 de bibliotecari

categorii, de exemplu, vizitele pentru cinematografiștii

cu sprijinul Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi“. Colegii

din Republica Moldova în procesul de elaborare a Legii

de la NOVATECA au organizat selecția bibliotecarilor care

cinematografiei în Varșovia. Putem evidenția colaborările

cu adevărat s-au impus în programele realizate în cadrul

pe care le avem cu Franța, Italia, Germania. Dintre statele

proiectului prin centrele raionale. Acești bibliotecari

CSI – legăturile pe care le avem cu Fondul de Susținere

vor beneficia de traininguri în România, unde Biblio-

Umanitară. În particular, avem relații de colaborare cu

netul (un program similar NOVATECII) a avut un succes

Azerbaidjan, Belarus. Recent, la Chișinău s-au desfășurat

enorm. Și atunci, poveștile de succes din România pot

Zilele Culturii Belaruse în Republica Moldova. În anul

deveni realitate inclusiv pentru Republica Moldova. De

viitor, în baza Acordului de parteneriat, vor fi organizate

asemenea, subliniez importanța seminarelor de instruire

Zilele Culturii Republicii Moldova în Republica Belarus.

pentru șefii direcțiilor de cultură din raioane, pe care

De un succes nemaipomenit s-au bucurat Zilele Republicii

le organizează Ministerul Culturii în colaborare cu alte

Moldova în Azerbaidjan, care au avut loc anul trecut și

ministere: al Muncii, Educației, Finanțelor, în care se

în cadrul cărora am avut posibilitatea să promovăm va-

vorbește despre probleme din perspectiva ministerelor

lorile culturale ale Republicii Moldova la nivel european.

respective. Consider că este foarte importantă împărtă-

Or, atunci când vezi succesele unui stat din fosta URSS

șirea experienței ori a posibilităților oferite de minister

cum este Azerbaidjanul și grija față de cultură, aceasta

prin intermediul unor parteneri financiari locali ori din

nu poate să nu impresioneze. Pentru anul viitor avem

străinătate, la care ar avea acces colegii din teritoriu. De

un proiect cu colegii din Ucraina și în lunile februarie

altfel, acum un an, am desfășurat un proiect interesant

și martie vor avea loc manifestări culturale la Kiev. Pe 7

care ține de activitatea secțiilor de cultură din teritoriu,

martie va avea loc un concert al lui Eugen Doga la Kiev.

cu sprijinul Departamentului „Românii de pretutindeni“,

Împreună cu colegii din Ucraina lucrăm la un dosar din

unde am încercat să vedem care sunt poveștile de succes

perspectiva introducerii în UNESCO a mănăstirilor ru-

în diferite domenii în procesul de aderare al României

pestre de pe ambele maluri ale Nistrului. Un prim pas a

la Uniunea Europeană fie în domeniul biblioteconomiei,

fost deja făcut, realizarea unei conferințe internaționale

fie în domeniul caselor de cultură, aspect important azi

comune cu colegii din Ucraina, în vara acestui an.

și pentru Republica Moldova. Adesea ne amintim de ele doar în perioada electorală. Dar pentru fiecare primar, școala, grădinița, căminul cultural sunt elemente care îți aduc aminte de perioada de glorie a satului și care vin cu

noiembrie / decembrie

2015

Vă mulțumesc! Un interviu de Liliana POPUȘOI

CIU L TO U R ENI N M O T I O N

Igor Șarov: “Our partners think of us as an important and credible cultural actor.”

” We p r o m o t e c u l t u r e , n o t p o l i t i c s ” o r ” C u l t u r e a n d p o l i t i c s a r e d i f f e r e n t things” – these are only two of the most used affirmations regarding the fact that politics and culture exclude each other. In another train of thoughts, t h e t e r m o f „ c u l t u r a l p o l i c y” h a s b e c o m e m o r e a n d m o r e p o p u l a r i i n t h e l a s t period and it can be easily found both in the speeches of politicians and of p r a c t i t i o n e r s a n d c u l t u r a l a c t o r s . We w i l l d i s c u s s a b o u t c u l t u r a l p o l i c i e s a n d h o w d o e s c u l t u r e i n f l u e n c e c o u n t r y’ s e x t e r n a l i m a g e w i t h M r . I g o r Șarov, historian and Deputy Minister of Culture of the Republic of Moldova.

Looking through the agenda of the Ministry of Cul-

Chişinău Organ Hall, 800.000 euros for the construc-

ture we can easily observe that most of the high level

tion of the “Haşdeu” Theatre from Cahul. Several other

activities are promoted in strength collaboration with

projects are bound to start in the nearest future, and

foreign partners. How does the Republic of Moldova

this is very important because these are the first external

attract foreign partners when it is about cultural co-

investments in culture that Moldova ever received. An-

operation?

other priority for us is investing in people. In this regard

I am not going to judge others, but after a tough period when there existed suspicions regarding the implication of persons working for the Ministry of Culture in some scandals regarding heritage dilapidation, we have finally managed to clear the water of sharks and to regain a proper image. This change of image took place during the last two years and this depended a lot on the activities promoted by the Minister of Culture, Ms. Monica Babuc, and on the new team she brought at the Ministry. I think this is an important factor, but not the determining one for our external partners. It is essential that our partners see in the Ministry of Culture a major and credible partner. Our key partners are the EU member states and primarily Romania. I can give a few examples regarding this resultful cooperation with Romania, which I think

we collaborate with Romanian institutions specialized on diaspora issues (Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, Institutul “Eudoxiu Hurmuzachi”), and each year different groups of cultural practitioners (librarians, museographs, craftsmen etc.) have the possibility to attend specialized training and courses in Romania. In addition, we have a good cooperation with the Ministry of Culture of Romania. It is true that the desideratum “Culture should be a national priority” resounded in various European countries, but I do not think that the expected success have been achieved and this did not happened in Moldova either. Unfortunately, culture has been underestimated as the fourth pillar of sustainable development, and because of the recent international events, this will not happen very soon.

every Moldovan should know about: we benefited from an

You mentioned about the rejuvenation of the Ministerial

investment of one million euros for the reconstruction of

team, but how attractive is for a young man a job at the

the National Museum of Arts, one million euros for the

Ministry of Culture?

november / december

2015

CU U LLTT U U RR EE II N N M MO O TT II O ON N C

16 16

17 17

I wondered the same thing when I became the Deputy

success of digital books among middle-aged readers?

Minister of Culture. Over the past two years there has

Is this a kind of support or challenge from the Ministry

been a rejuvenation of about 50% of the Ministry of Cul-

of Culture?

ture team. Those who completed the ministerial team have graduated both Moldovan and foreign universities. Many of them accepted the challenge of this job, primarily because they believed in a team spirit. A good part of those who are now my colleagues have been my students, and even the best ones. These young professionals have demonstrated first of all good skills and competences, and have also contributed to a completely change of the internal atmosphere in the Ministry. The remnants of hommo sovieticus still exist and the stereotypes about how

The Ministry of Culture is not doing charity acts and it expresses the support for editors by purchasing a certain number of copies. Last year we bought 300 copies, which helped publishers to cover the printing costs. Even if the digital books are the long-tern winners, the smell of a printed book is and will be very important for me and for many other readers, and this is just one argument why I prefer a printed book. As long as there are people who demand printed books, publishers have a future.

a public servant should be have deep roots in the Soviet

Which themes are prioritized by the Ministry of Cul-

mentality, but through our new team I am convinced

ture?

we have managed to overpass this issue. I believe that

Fiction represents 60-70% of the published books, but we

now there is no element of corruption in the Ministry

also have predilections for other domains such as: cultural

of Culture, and we insisted on absolute transparency in

heritage, photography, literature, art schools across the

all segments related to financial data.

country, photo albums, books dedicated to special places

How do you encourage young people to come and work

or events from the Republic of Moldova. A change in the

at the ministry?

field of cultural heritage protection has been determined

Beginning a career at the Ministry of Culture represents without any doubt an important achievement for a CV, and this is an opportunity for young people to accomplish their ambitions and to prove how good they are not only in the non-governmental organizations, but also in the public sphere. Since the budget of the Ministry of Culture is a tiny one, we expect from our young team to bring us important projects in order to mitigate the lack of financial resources, and I can proudly say that we have already managed to achieve some successes in this sense.

by the relevant international principles and best European practices. Inscribing elements of cultural heritage on The Representative List of the Intangible Cultural Heritage of Humanity represents another desiderate of the Ministry of Culture. In December 2013 we managed to inscribe Menâ&#x20AC;&#x2122;s Group Colindat, Christmas-time ritual, and there are several other traditions we are bound to indroduce on this UNESCO list in the nearest future such as: the traditional carpets, the traditional female blouse, the cultural traditions associated to the first of March. I have to mention that all these nomination files are multinational ones, and that Romania represents our per-

Annually, the Ministry of Culture announces a contest

manent partner in this matter. Together with the Deputy

for book publishers. To what extent does it make sense

Minister Gheorghe PosticÄ&#x192; we are preparing the Dossier

to invest in printed editions in the context of todayâ&#x20AC;&#x2122;s

regarding the Archaeological Landscape Orheiul Vechi and

we will edit an album dedicated to this unique location.

ships with different cultural actors and foundations, and

Next year we plan to publish an album dedicated to the

we support them in this sense. The Ministry of Culture

Church from Căuşeni, which certainly will contribute to

is the unique institution which is empowered to make

its media coverage. To develop the subject that you asked

cultural policies and we wish this fact not to be just a

in the previous question, I note with satisfaction that

checkmark of certain activities, but to have implemented

the Publishing house “Litera”, which started its activity

and useful policy documents. I want to congratulate the

from Chişinău, occupies almost half of the Romanian

people involved in the Novateca Program for their efforts,

market, which is also very active in promoting digital

and especially for supporting and promoting librarians.

books. Publishing houses Arc, Cartier, Prut Internaţional,

More than 600 libraries have benefited of this project.

Ştiinţa, Epigraf, Gunivas and many others have repre-

Its value was initially of 10 million dollars, and gradually

sented Moldova at the international book fair Gaudeamus

increased to 12 million dollars. This project is supported

from Romania for many years, and next year we hope

by the Bill and Melinda Gates Foundation and is important

to accomplish one of our ambitious projects, namely to

because it offers technical support such as computers

bring Gaudeamus book fair to Chişinău. I am convinced

to the libraries from rural communities and districts

that this international brand will increase the prestige

of Moldova. Two centers of excellence were opened in

of the book in Moldova and will raise public awareness

the Municipal Library “B.P.Hasdeu” and the National

regarding modern literature.

Library of the Republic of Moldova. The main problem

Let’s pass from book publishing to the theme of librar-

that exists is related to the future of this area, but the

ies. The Novateca Program is a success project and one

same situation exists in many other countries. Similar

can say that it revived a profession that was said to be

projects funded by the Bill and Melinda Gates Foundation

obsolete in Moldova. Can librarians transform the library

were implemented in many other states, beginning with

in real community centers? Will the Novateca Program

the United States of America and ending with African

be able to develop librarians and libraries from villages

countries. The Republic of Moldova is the last country

or will there be a need of other measures?

participating in the Novateca Program. If in the past the

Initially, the project was viewed with suspicion, but now I want to recognize with pride that it is a successful example accomplished with the support of the Ministry of Culture. Speaking about the very low Ministerial budget, this is a proof that our external partners support us not

library was an example of quietness, nowadays we can observe a tendency of attracting more visitors, not only for reading and borrowing books. Thus, children often come to play computer games and elder people come to talk via Skype with relatives or children from abroad.

only in words but in deeds also, through cultural projects

The trainings provided by the Novateca Program eman-

in various fields. Speaking about our partnership with

cipated many librarians from rural areas and they have

Novateca, the most important was the attitude that has the

understood that can be involved in various projects with

Ministry of Culture and the Moldovan Government showed,

different themes, because of the skills and capacities

along with our vision regarding the future of librarianship

developed during the courses. This fact boosted during

domain. Furthermore, the institutions subordinated to

the last years and we can proudly say that we have decen-

the Ministry of Culture have mainly their own partner-

tralized cultural policies and processes, because of the

november / december

2015

CU U LLTT U U RR EE II N N M MO O TT II O ON N C

18 18

19 19

many festivals and cultural events throughout Moldova,

sustainable development is nowadays regarded in a very

organized in partnership with local governments.

strong connection with culture.

You challenge me to show an example of cooperation with

In the end, I wanted to ask you which are the main inter-

Novateca which was not initially planned. We managed

national partners of the Republic of Moldova, except Ro-

to organize a study visit to Bucharest for 40 Moldovan

mania, and are they only from the European Union?

librarians with the support of the Institute â&#x20AC;&#x153;Eudoxiu Hurmuzachiâ&#x20AC;? from Bucharest. The colleagues from Novateca organized the selection of the best librarians, and those librarians benefited from trainings in Romania, where the Biblionet Program (similar to Novateca) has a great success. I also have to note the importance of training seminars for the Heads of Cultural Departments from all Moldovan districts, organized in collaboration with other ministries: The Ministry of Labor and Social Protection, The Ministry of Education, The Ministry of Finance etc. I consider that it is very important to share experience, best practices and opportunities that are offered by the Ministry through local or foreign development partners, where our colleagues from rural areas are also eligible. Moreover, last year, we conducted an interesting project concerning the work of regional Cultural Departments with the support of an institution from Romania specialized in Diaspora issues (Departamentul pentru romĂ˘nii de pretutindeni). We tried to emphasize the success stories in various fields, in connection with the European integration process of Romania. We often remember about our European desiderate only during the election campaign, but for every mayor, school, kindergarten, local cultural centers, these are key elements for the village welfare and even survival. Thus, we have almost a sacred mission to reanimate, to revitalize and rehabilitate local cultural centers which are spiritual epicenters of each village. Many people finally understood that European integration is not only about investments in various economic sectors, but it is also about sustainable development, and

We have the support of the European Union Delegation in various projects concerning the cultural heritage and other cultural and artistic projects. Poland is a very important actor, and not only in organizing joint cultural events, but also by investing in cultural policies. For instance, we can mention several visits in Warsaw of Moldovan filmmakers who had the mission to elaborate the new Law on Cinematography; we can also highlight the collaborations that we have with France, Italy and Germany. We also have a fruitful collaboration with the Commonwealth of Independent States a Humanitarian Support Fund. Particularly, we have good relations with Azerbaijan and Belarus. We have recently organized the Belarusian Culture Days in the Republic of Moldova, and next year the Culture Days of the Republic of Moldova will be organized in Belarus. A great success had the Culture Days of the Republic of Moldova in Azerbaijan, which took place in 2014. When you see the success of a former Soviet state as Azerbaijan and the predilection it offers to culture, you can not remain indifferent. For the next year, we have planned a project with our colleagues from Ukraine and in February and March there will be held cultural events in Kiev. On March 7, our great master Eugen Doga will perform in Kiev. We are also working with our colleagues from Ukraine on a nomination dossier for the UNESCO World Heritage List. We are confident that will manage to promote in this sense the unique rupestral monasteries situated on both sides of the Dniester. Thank you!

Rusalina RUSSU

JOC –

portretul țării noastre, redat în pași de dans JOC – dansul în cifre, istorie și experiență: Unde joacă moldovenii, acolo pământul geme! De asta s-au convins, pe parcursul celor 70 de ani de existență a A n s a m b l u l u i Na ț i o n a l A c a d e m i c d e D a n s u r i P o p u l a r e J O C , c e l e 1 8 m i l i o a n e d e persoane care au trăit bucuria, veselia, petrecerea cu muzică și dans, admirând aproximativ 7800 de spectacole, dintre care 3800 în străinătate.

noiembrie / decembrie

2015

Pe parcursul celor șapte decenii de

rul artistic Vladimir Curbet, Artist

20 21 U L T Udans R A Î Nfrământăm M I Ș C A R E pământul căC prin

activitate, tradiția dansului popular a

al Poporului din Republica Moldova,

până-l facem să geamă de să se teamă

fost prezentată spectatorilor din circa

laureat al Premiului de Stat, cavaler

dușmanii. JOC-ul este un simbol al

65 de țări din întreaga lume: Franța,

al „Ordinului Republicii“, care, la 19

neamului, o carte de vizită, un brand,

Portugalia, Australia, Noua Zeelandă,

septembrie curent, a împlinit onorabila

dacă vreți. Un brand care există de

Belgia, Olanda, Danemarca, Finlanda,

vârstă de 85 de ani de la naștere și

atâția ani și grație maestrului Vladimir

Germania, Grecia, Turcia, Egipt, Libia,

57 de ani de activitate prodigioasă în

Curbet care, pe parcursul anilor, a

Tunisia, Siria, Liban, Mexic, Venezuela,

cadrul Ansamblului JOC.

montat peste 50 de dansuri și a crescut

Columbia, Argentina, Brazilia, Peru, Ecuador, Chile, Uruguay, India...

Personalizare: Pe parcursul anilor,

și a educat patru generații de artiști.

maestrul Curbet a adunat în desaga

Maestrul Curbet este un simbol al

Arta în detalii și precizie: Întot-

JOC-ului cele mai frumoase dan-

tenacitații, o pasăre Phoenix care a

deauna am fost fascinată de mulțimea

suri, melodii și costume naționale,

renăscut mereu din propria cenușă,

bine organizată, energia rostogolită

aranjându-le cu multă inspirație și

rezistând valurilor de schimbări, re-

de un ghem de suflete, firul Ariadnei

ridicându-le la nivel de spectacole,

greselor economice, politice și sociale,

ce duce cu el istorii, trăiri, tradiții,

fără să știrbească din spiritualitatea

care au tăiat aripile multor artiști de

caractere, vârtejul de emoții adunat

poporului nostru. „Hora mare“, „Bă-

valoare. El a știut, în pași de dans, cu

în pumn de un singur om. JOC-ul a

tuta“, „Hora fetelor“, „Brâul“, „Sârba“,

nervul dezgolit și cu inima bătândă,

unit destine, a format personalități

„Crăițele“, spectacolul „Nunta“, „Le-

să deschidă uși închise, să dezghețe

și i-a vorbit lumii despre Moldova pe

genda Mărțișorului“, poemul muzi-

inimi împietrite.

durata celor 70 de ani de existență,

cal-coregrafic „Drăgaica“ – iată doar

Recunoștință și gratitudine: Grație

fiind laureat a multiple concursuri și

câteva dintre lucrările care au dus

sprijinului oferit de Ministerul Cultu-

festivaluri internaționale. Ansamblul

faima noastră în întreaga lume.

rii, Vladimit Curbet și-a adunat Feții-

coregrafic a fost creat în august ’45

Fraza „Unde-i unul, nu-i putere…“

Frumoși și Elenele Cosânzene într-un

de către maeștrii de balet L. Leonardi

e despre noi, moldovenii, despre noi,

extraordinar concert aniversar, cu

și L. Zeltman, iar din 1957 la cârma

cei pe care, odată prinși în horă, nu

genericul „ JOC la 70 de ani“. A fost

lui se află coregraful-șef și directo-

îi mai poate învinge nimeni, pentru

o adevărată feerie a artei coregrafice

tradiționale, desfașurată la sfârșit de

mulțumiri maestrului Vladimir Cur-

artiști, astfel că, după ce i-au fost de-

octombrie pe scena Palatului Național

bet, grație căruia „hora, sârba, bătuta,

dicate cărți, mărci poștale și albume

„Nicolae Sulac“. Spectacolul a debutat

mărunțica și-au căpătat forma și stilul

foto, suntem în așteptarea premierei

cu faimosul dans „Moldoveneasca“ – o

lor adevărat“. În cadrul evenimentului,

peliculei „ JOC. Energy of life“, primul

perlă coregrafică, ce reprezintă par-

oficialul a decernat diplome de onoare

film de lungmetraj din istoria JOC-ului,

ticularitățile neamului nostru. Dans

ale Ministerului Culturii Ansamblului

realizat chiar în ajunul aniversării a

după dans, în vârtejul colorat al costu-

Național Academic de Dansuri Popula-

70-a a ansamblului de către tânărul

melor, în pașii inspirați ai dansatorilor

re JOC pentru contribuție remarcabilă

regizor Pavel Brăilă.

și sub bagheta orchestrei conduse de

în promovarea și valorificarea artei

JOC-ul a fascinat dintotdeauna!

naistul Marin Gheras, s-au perindat

coregrafice în țară și peste hotare,

De la jiocul cel mare din centrul

istoria, cultura, temperamentul și

în legătură cu aniversarea a 70-a, și

satului până la JOC-ul celor 60 de

bogăția unui popor, unei identități,

directorului general al ansamblului,

dansatori prezenți pe scena Palatului

unui neam.

coregrafului-șef, maestrului Vladimir

Național!

La eveniment a fost prezentă și

Curbet. De asemenea, ministrul în

La mulți ani, maestre Vladimir

Monica Babuc, ministru în exercițiu

exercițiu al culturii a dat citire Decre-

Curbet! Datorită Dvs., trăiește JOC-ul

al culturii, care a declarat în discur-

tului prezidențial privind conferirea

atâția ani! Datorită grijei Dvs. față de

sul său că „limba unui popor, portul

mai multor distincții de stat angajaților

melodia autentică, desenul original al

nostru popular, imnul, stema, dra-

ansamblului. Colectivul va beneficia și

mișcărilor, costumul național potrivit

pelul, dar și folclorul, din care face

de 200.000 de lei pentru a-și reînnoi

fiecărui dans în parte, strigăturilor

parte dansul popular, sunt cele mai

garderoba de costume populare.

ce-l însoțesc, îl dinamizează și îl în-

importante însemne identitare ale

Filmul JOC-ului: Activitatea an-

unui popor“. Monica Babuc a adus

samblului JOC a inspirat mai mulți

noiembrie / decembrie

2015

tregesc, ați creionat în timp portretul unei națiuni!

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

Teatrul Național „Vasile Alecsandri“ din Iași a găzduit, pe 23 noiembrie curent, ediția a III-a a Galei Premiilor Operelor Naționale. În premieră la Gală a participat și Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu“ din Chișinău.

n cadrul Galei au fost acordate

învrednicit de premiul „Cel mai bun

nu i-a fost conferit un Premiu de

20 de categorii de premii, iar

solist“, respectiv, „Cea mai bună so-

Excelență pentru înalta prestație și

artiștii și producțiile stagiunii

listă de balet clasic“ pentru rolurile

întreaga carieră artistică.

2014-2015 ale Teatrului Național

titulare din baletul Romeo și Julieta

Evenimentul organizat de Opera

de Operă și Balet „Maria Bieșu“

de S. Prokofiev. Regizorul italian An-

Națională Română din Iași celebrează

au fost nominalizate la 9 categorii.

drea Batistini a primit premiul „Cel

și premiază performanțele lirice din

Artiștii noștri și-au făcut intrarea

mai bun regizor“ pentru opera Otello

stagiunea 2014-2015 ale Operelor din

cu cinste în cadrul acestui prestigios

de G. Verdi, care a avut anul acesta

țară care și-au desemnat nomina-

eveniment muzical. Astfel, soliștii de

premiera la TNOB „Maria Bieșu“ din

lizările pentru fiecare categorie de

balet Alexei și Cristina Terentiev s-au

Chișinău. Tenorului Mihai Muntea-

premii.

noiembrie / decembrie

2015

T E AT RU

Monica Babuc, ministru în exercițiu al Culturii, premiată în cadrul Galei Premiilor Operelor Naționale Române

În competiție au intrat artiști ai

Juriul care a evaluat nominalizările

România), Luminița Arvunescu (mu-

Operei Naționale Române din Cluj-

și a stabilit câștigătorii a fost com-

zicolog și realizator la Radio România

Napoca, Operei Maghiare din Cluj-

pus din: maestrul Horia Andreescu

Muzical), Viorica Petrovici (scenograf,

Napoca, Teatrului Național de Operă și

(prim-dirijor al Filarmonicii „George

prof. univ. dr. la Universitatea Nați-

Balet „Oleg Danovski“ din Constanța,

Enescu“ din București, prof. univ. dr.

onală de Arte din București), Vivia

Operei Naționale Române din Iași și ai

la Universitatea Națională de Muzică

Săndulescu (critic de balet, conf. univ.

Teatrului Național de Operă și Balet

din București), Anca Florea (muzicolog

dr.) și Costin Popa (critic muzical,

„Maria Bieșu“ din Chișinău, Republica

și critic muzical, membru al Uniunii

membru al Uniunii Compozitorilor

Moldova.

Compozitorilor și Muzicologilor din

și Muzicologilor din România).

Nu doar artiștii s-au învrednicit

multor altora care, cu prețul talentului

lui Traian Ichim, alături de soliștii,

de aprecierea juriului în cadrul Galei

și muncii lor, au construit o veritabilă

orchestra, corul și baletul Operei

Premiilor Operelor Naționale Române.

scenă la Chișinău“, a declarat Monica

Naționale Române din Iași. Pentru

De asemenea, directorului instituției,

Babuc în discursul său de mulțumire.

prima oară pe scena Operei ieșene

Ion Grosu, i-a fost înmânat premiul

„Am certitudinea că înscriem astăzi,

s-a prezentat solista Teatrului Nați-

„Cel mai bun manager al unei instituții

toți împreună, o pagină nouă în is-

onal de Operă și Balet „Maria Bieșu“

de profil“. Premiul în semn de înaltă

toria culturii noastre naționale. Cali-

Mariana Bulicanu, care a strălucit în

recunoștință și aleasă prețuire pentru

fic participarea Teatrului Național de

aria „Boleroul Elenei“ de Giuseppe

promovarea valorilor lirice românești

Operă și Balet «Maria Bieșu» la Gala

Verdi. Invitați de onoare au fost ce-

i-a fost înmânat ministrului Culturii

Premiilor Operelor Române drept o

lebrul bariton Leo Nucci și renumita

al Republicii Moldova, Monica Babuc,

continuare firească a efortului comun

soprană Elena Moșuc.

de către Înalt Preasfințitul Teofan,

al oamenilor de cultură de pe ambele

Ajunsă la cea de-a treia ediție, Gala

Mitropolit al Moldovei și Bucovinei,

maluri ale Prutului în vederea pro-

a reunit zeci de artiști, nume noto-

și Preasfințitul Petru Gherghel, epi-

movării valorilor noastre spirituale

rii ale artei lirice, cărora în semn de

scop al Diecezei Romano-Catolice

comune“, a mai menționat ministrul

recunoaștere li s-au oferit premii de

de Iași.

Culturii.

excelență, distincții pentru întreaga

„Dedic acest premiu tuturor celor

Regia evenimentului a fost sem-

care au edificat o adevărată scenă lirică

nată de managerul Operei Naționale

la Chișinău – Maria Cebotari, Maria

Române din Iași Beatrice Rancea, iar

Reporter Moldova

Bieșu, Mihai Munteanu, Vladimir Dra-

momentele artistice au fost interpre-

Imagini: ziarulevenimentul.ro;

goș, Alexandru Samoilă, Eugen Doga și

tate pe scenă sub bagheta maestru-

radioaiasi.ro

Premianți: Cristina Terentiev, Mihai Munteanu, Ion Grosu și Andrea Battistini

noiembrie / decembrie

2015

activitate și pentru performanțele artistice ale stagiunii 2014-2015.

CC U LAT U RRA

Î NE M I Ș C A R E

Așterne-te cu dor,

covorul neamului!

ovorul, scoarța, lăicerul, cerga – de-a lungul timpului,

După ce a cunoscut o perioadă de declin, covorul basarabean

importanța și rolul pe care le-au avut în tradițiile și

merită să revină la loc de cinste în sufletele și casele noastre, dar

viața de zi cu zi a strămoșilor noștri s-au minimalizat

mai cu seamă în cultura noastră. În acest context, sunt bine-venite

sau chiar, peste ele, s-a așternut uitarea. Fără îndoială,

o serie de evenimente menite să-l readucă în actualitate.

soarta poporului nostru s-a țesut la fel precum străvechiul covor,

Un astfel de eveniment este și Târgul Național al Covorului,

care a avut perioadele lui de glorie și încercări. Țeserea unui

cu genericul „Covorul dorului“, organizat de Ministerul Cul-

covor presupunând multă muncă și migală, în tradiția noastră

turii la inițiativa ministrului în exercițiu, Monica Babuc. Aflat

el era așezat la loc de cinste, pe peretele din casa mare, și era

la a doua ediție, evenimentul se înscrie în lista de acțiuni care

transmis de zestre fetelor de măritat sau ca moștenire feciorilor

au ca obiective promovarea covorului autohton și completarea

ori nepoților, servind drept indiciu al bunăstării unei familii.

dosarului „Tehnici tradiționale de realizare a scoarțelor“, depus

Născut din arta și tradiția populară, rod al imaginației și

pentru Lista reprezentativă UNESCO a patrimoniului cultural

îndemânării meșterițelor pentru care procesul era asemenea

imaterial al umanității de către Republica Moldova. Dosarul va

unui descântec, cu fiecare ață încifrându-și în covor dorurile,

fi examinat în 2016.

speranțele, bucuriile și durerile fiecăreia, covorul devenea nu

„Precum aceste bobine de ață, așa suntem și noi: diferiți

doar un obiect, ci o scrisoare sau, mai mult, o carte a vieții lor,

la caracter, la suflet. Dar când se țese un covor, toate aceste

a destinului nostru comun.

gheme multicolore formează un tot armonios. Asta ne dorim

noiembrie / decembrie

2015

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

de la sărbătoarea covorului, să armonizăm cetățenii Republicii

Selim Kartal, ambasadorul Turciei la Chișinău, care a fost foarte

Moldova“, a menționat ministrul în exercițiu al culturii, Monica

curios să descopere covoarele noastre și elementele portului

Babuc, în cadrul evenimentului.

național, cumpărându-și chiar o căciulă țurcănească.

Ediția din acest an a târgului, care s-a desfășurat pe 12 decembrie, a întrunit mai multe compartimente: Covorul Tradiție – expoziție de scoarțe basarabene din colecția Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală a Moldovei.

Covorul Sentimental – expoziție de covoare aduse și prezentate publicului de cei care au păstrat acasă covoare legate de o poveste frumoasă de familie, moștenite de la strămoși, care au înfruntat intemperii: deportări, foame, război... În cadrul ediției din acest an a târgului au fost prezenți

Covorul Continuitate – expoziție cu vânzare a covoarelor

30 de meșteri populari țesători, care și-au etalat lucrările în

realizate de meșterițele Centrului „Artă rustică“, care folosesc

domeniul țesutului covoarelor, prezentând circa 150 de piese

modelele de scoarțe vechi din patrimoniul țării pentru a asigura

de unicat din colecțiile personale.

continuitate tradiției țesutului.

Gala portului popular de iarnă, aflată în acest an la cea de-a treia

Covorul Nețesut – covoare de patrimoniu din zona Călărașiului,

ediție, a fost parte componentă a Târgului Național al Covorului.

păstrate cu multă grijă în colecția muzeului privat „Casa pă-

Publicul a avut ocazia să admire piese de port confecționate din

rintească“ din satul Palanca, Călărași. Farmecul expoziției este

diferite țesături, gala evidențiind particularitățile și frumusețea

„covorul în bumbi“, revitalizat prin eforturile meșteriței Tatiana

portului nostru popular de iarnă.

Popa și țesut în prezent doar în acest sat. În cadrul evenimentului

Atmosfera de sărbătoare a fost menținută pe întreaga durată

s-a desfășurat și un atelier de țesere a „covorului în bumbi“ cu

a evenimentului de formațiile folclorice „Plăieșii“, „Romanița“,

copiii din satul Palanca.

surorile Osoianu, artiștii Teatrului Epic „Ion Creangă“ și colective

Covorul Contemporaneitate – expoziție cu vânzare a covoarelor produse de „Covoare Ungheni“ SA – seria bazată pe cromatica și stilistica covorului tradițional. Covorul Prieten – covoare de patrimoniu, dar și din colecții private, realizate de comunitatea găgăuză, care reflectă specificul covorului tradițional găgăuz.

folclorice din Găgăuzia. La final, s-a desfășurat o tombolă cu premii valoroase, oferite de partenerii evenimentului. Banii colectați în urma tombolei vor fi transferați în fondul de renovare a Școlii de Artă din satul Cuhnești, raionul Glodeni. Este de apreciat efortul și tenacitatea Ministrului Culturii

Covorul Oaspete – expoziție de covoare în care o țară-prietenă

Monica Babuc, care, în condițiile unui buget auster, dar și în

își demonstrează tradițiile și arta țesutului național. La aceas-

pofida crizei financiare cu care ne confruntăm, a reușit să iden-

tă ediție a participat Ambasada Turciei în Republica Moldova,

tifice resurse financiare și să găsească parteneri pentru cea de-a

Turcia fiind țara cu tradiții milenare în arta țesutului. Expoziția,

doua ediție a Târgului Național al Covorului. Evenimentul s-a

care a întrunit peste 20 de covoare, a fost cu vânzare și a inclus

desfășurat în parteneriat cu Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare

piese originale aduse din Turcia cu acest prilej. De asemenea,

și Cooperare, Centrul Național de Conservare și Promovare a

persoanele interesate au fost antrenate într-un master-class de

Patrimoniului, Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală,

țesere a covorului turcesc.

Societatea pe Acțiuni „Efes-Vitanta“ și Societatea pe Acțiuni

„Suntem o țară cu tradiții milenare în arta țesutului și este

„Covoare Ungheni“.

o bucurie pentru noi să etalăm câteva mostre din patrimoniul

Reporter Moldova

nostru cultural“, a declarat în cadrul evenimentului Mehmet

Imagini: Andrei Mardari (Moldpres)

Valentina Rusu-Ciobanu Micile zâne ale marilor orașe „Ca să fii ZÂNĂ, nu e neapărat să porți rochii vaporoase, întrețesute cu fulgi și stele, și să ții în mână o baghetă magică. Nu este obligatoriu să ai înălțimea și parametrii unui top-model, căci, nu-i așa, de cele mai dese ori anume aceste chipuri feminine sunt asemuite în ultimul timp cu zânele. Nici măcar nu e nevoie să ai 25, 35 sau, în cel mai rău caz, 45 de ani.

noiembrie / decembrie

2015

OAMENI ÎNDEAPROAPE

Și atunci… cum să devii o Zână a unui oraș? Simplu! Să trăiești 95 (nouăzeci și cinci!!!) de ani, marea majoritate a cărora în casa de pe strada Grigore Ureche, alături de Glebus Sainciuc, să fii o inegalabilă pictoriță, recunoscută pentru opera ei de o valoare aparte, să fii minionă și să ai o coroană argintie a părului frumos aranjat, iar mâna să-ți fie delicată și cu o manichiură modestă și îngrijită. Dar mai ales… Mai ales să vorbești domol și dulce, rostind cuvintele pline de adevăruri ale limbii române AȘA încât oricine ascultă înțelege: e o Zână! La mulți ani, dragă doamnă Valentina Rusu-Ciobanu – mica ZÂNĂ a Chișinăului!“ Monica Babuc, ministrul în exercițiu al culturii

Antonina SÂRBU

Amintiri din copilărie… cu Valentina Rusu-Ciobanu Î n t â l n i r e a c u d o a m n a Va l e n t i n a R u s u - C i o b a n u s - a p r o d u s p e 1 d e c e m b r i e . A m v e n i t c u u n s e t d e î n t r e b ă r i p r e g ă t i t e d e a c a s ă , c a l a c a r t e . To a t e e r a u d e l a „ î n ă l ț i m e a vârstei de 95 de ani“ pe care i-a împlinit recent, adică voiam să aud doar mesaje esențializate. În odaia cu flori, tablouri și cărți se zbenguia frumos un pisoi. Când eram gata să adresez întrebările, doamna Rusu-Ciobanu a prins-o în brațe pe Zbanța, pisica jucăușă! Și discuția a început... altfel decât am gândit inițial. Firesc, cald, luminos. U n e o r i i n t e r v e n e a m , d a r d o a m n a Va l e n t i n a c o n t i n u a a m i n t i r i l e d i n c o p i l ă r i e . N u a m intervenit, am înțeles că omului, cu cât adună ani, cu atât mai mult îi place să se întoarcă și să fie acolo unde a găsit fericirea.

La joc, 1956-1957

noiembrie / decembrie

2015

OAMENI ÎNDEAPROAPE

Îmi plăceau formele mici!

icoană, care era în partea de jos, pe perete cum ar veni,

Valentina Rusu-Ciobanu: Ai o pisică acasă? Bunica mea,

forme mici, minuscule. Tot ce avea forme mici mă fascina.

Maria, avea un cârd de mâțe! La noi în familie toți aveau

Acasă, adunam toate cutiile de cremă, le admiram!

câte o mâță, curtea era plină! Și mama, și tata, și bunelul, și bunica, și tanti Elena. La Chișinău, nu știu cum o fi fost la țară, dar aici erau multe case cu curți și fiecare

pe peretele de sub geam. Mie mi-au plăcut obiectele de

Mama Dvs., mătușa, bunica foloseau creme? Le procurau la farmacie, la magazine?

gospodar avea mâță, uneori auzeai mieunatul mâțișorilor

Da, sigur, cum să nu folosească. Se vindeau în magazine.

de ți se rupea inima. Exista un obicei în mahala: se sco-

Cum să nu folosească creme? Da, mai existau pe timpul

teau mâțișorii în stradă, poate i-o lua cineva. Dar nu-i

copilăriei mele niște garafe de sticlă cu dop, aveau o

lua nimeni… Aveam și câțiva câini în curte, era un fel de

formă foarte frumoasă. Uneori garafa se spărgea și eu

cult al animalelor. Doar animalele favorite aveau dreptul

mă pomeneam cu acel dop din sticlă cu o formă atât de

să intre în casă!

interesantă, mă gândeam cum să-l pot deschide, cum să

A.S.: Bunica Maria… aveți și alte amintiri sau ce mai țineți minte din acea perioadă? Bunica Maria și bunelul Simion Rusu-Ciobanu aveau

fac o gaură să torn ceva în interior. Aceste amintiri ale Dvs. sunt atât de frumoase; ce vârstă aveați sau de la ce vârstă le țineți minte?

mulți copii: Mihai, Pavel, Ion, Gheorghe, tatăl meu, Ga-

În fotografia cu tanti Elena am patru anișori, ceea ce

vril și Elena. Locuiam în partea veche a orașului, lângă

povestesc se întâmpla prin 1924… Tare-mi plăcea toam-

piața și Biserica Sfântul Ilie. Tanti Elena era unica fiică

na, când se făceau murăturile. Și eu puneam murături,

și era foarte frumoasă. Se păstrează o fotografie, vezi, e

strângeam tot felul de buruieni și le puneam în sticluțe,

acolo în ramă: eu la vârsta de patru anișori și tanti Elena!

cutiuțe la murat, în loc de sare puneam nisip. Le legam

Despre bunica. Era orășeancă. Duminicile se ducea la

frumos, imitam ceea ce vedeam că făcea bunica.

Sfânta Liturghie la Mitropolie, era pe unde-i acum clădirea guvernului. Mergeam și eu, bunica mă lua și pe mine. Acolo, țin minte, în curte era un robinet și o căniță din metal cu care cei veniți la biserică beau apă. Îmi plăcea atât de mult cănița ceea! În interior, eram fascinată de o

Tinerețe, 1967

Victor a adus culorile în casa noastră Vă mai amintiți și primul desen pe care l-ați făcut?

Fratele meu Victor, care era cu nouă ani mai mare de-

Găsea timp și pentru Dvs.? Vă jucați împreună?

cât mine, născut în 1911, a adus culorile la noi în casă!

Mie îmi plăcea să mă joc și să-mi fac singură jocurile.

Desena foarte bine! Îmi amintesc cum făcea tot felul

În curte aveam multe lucruri de forme mici, care le-au

de desene, rame, colaje. Vecinii noștri aveau o fetiță,

aparținut celor mari, apoi au fost abandonate. Le adunam

care învăța la liceu. Le dădeau acolo să facă tot felul

și mă gândeam să-mi fac și eu o casă. Și am început să

de desene, lucru manual pentru acasă, Victor îi făcea

adun cutii de chibrituri goale. Le umpleam cu pământ,

cu mare bucurie toate temele și Zoie doar le ducea la

le băteam bine, turnam apă și… scoteam forme, niște

liceu. Fratele meu m-a dus în atelierul lui August Bai-

„chirpici“ de forme mici, dar făceam mulți. Îi puneam

llayre, prin 1937, cred. El a fost marea mea curiozitate

la soare să se usuce. Și așa zi de zi. Construiam casa pe

în domeniul artelor! Îl admiram cum făcea tot felul de

fragmente! Știi, dragă, se ridica încet un perete din acei

figurine, cum lipea, tăia, desena, vopsea… S-a stabilit în

minusculi „chirpici“. Săpam în jur, căutam să o extind,

România, Victor a fost pictor! Îmi amintesc cum venea

voiam să construiesc o casă, eram ahtiată de această idee.

acasă cu prietenii, erau atât de frumoși, gălăgioși, colegi

În curtea casei noastre creșteau pomi fructiferi, porumb,

și prieteni de liceu.

răsărită, tot felul de legume. Odată, sub zidul pe unde

Ștefan cel Mare după lupta de la Războieni, 1959-1960

noiembrie / decembrie

2015

OAMENI ÎNDEAPROAPE

se scurgea apa, a crescut un curpen de roșie și roșiile erau minuscule, le admiram ore întregi! Le văd și acum, forme mici – străluceau la lumina soarelui... Farmecul

Zoie era o fată fermecătoare Aveați prietene? Cu cine vă plăcea să vă jucați?

meu fermecător! Cum se jucau copiii în curtea caselor din orașul vechi Chișinău?

Tata avea un frate mai mare, unchiul Mihai, care îmi plăcea, era simpatic, chiar era frumos. Lucra la Căile Ferate, dar era oﬁțer, a nimerit în rezistența albgardistă rusă și s-a

Adunam cutii de la crema de ghete, le spălam lună. Apoi,

evacuat prin Iugoslavia, în Balcani. Unchiul nu povestea

tata făcea trei găurele și le legam cu ațe, le puneam pe o

niciodată de ce a lipsit atâta timp, unde a fost, ce a făcut.

vergea și aveam o balanță. Vindeam tot felul de produse

Toți știam sau am aﬂat mai târziu, dar el nu povestea. El

improvizate, la „cântar“. Ne jucam lângă gura beciului.

avea doi copii, o fată, Zoie, și un băiat, Sergiu. El nu prea

Veneau copiii vecinilor din alte curți și ne jucam! Jucă-

mă interesa, dar Zoie era o fată fermecătoare. O iubeam

riile toate erau improvizații, nu puteam să suport, nu-mi

pe Zoie! Eu aveam părul lung, ondulat, dar verișoara mea

plăceau cele cumpărate.

avea o tunsoare scurtă, băiețească. Și eu am început să-i

Citate din istoria artei, 1978

spun mamei că vreau și eu să port părul ca Zoie. Și o

din carton, erau nemaipomenit de frumoase. Mergeam

țineam una și bună: vreau să mă tund ca Zoie! Și atunci

la magazinele unde se vindeau caiete, ziare și poze cu

mama i-a zis tatei: „Gheorghe, du-o la frizer!“. Și tata

Albă-ca-Zăpada, Cenușăreasa. Stăteam ore întregi și

m-a luat de mână și m-a dus la frizer. Întotdeauna tata

le priveam, îmi plăcea atât de mult să le admir. Nu le

mergea cu mine la frizer. Veneam acasă fericită, mă

cumpăram, rar cine putea să-și permită să le cumpere.

priveam în oglindă și uneori găseam atâtea cusururi

Tot la acele magazine se vindeau căpșoare de fetițe

frizerului, dar alteori eram așa de drăguță… Ei, cu Zoie

din carton, îngerași. Cumpăram cu Zoie acele capete

împodobeam pomul de Crăciun. Zoie făcea balerine

de fetițe, le lipeam pe o siluetă tăiată din carton, le

Micul dejun, 1979-1980

noiembrie / decembrie

2015

OAMENI ÎNDEAPROAPE

îmbrăcam cu rochii croite din hârtie gofrată. Victor împodobea bradul! Vopseam nuci cu bronz și le băteam

Creanga de brad

cuișoare, apoi le prindeam cu ațe colorate de pom.

Și mama, mama cum era, care amintire nu a șters-o

Nucile le mai vopseam cu argint. Împodobeam bradul

timpul?

cu mere, pe care le legam cu ațe de codiță. Când îl

La 4 ani m-am dus cu mama în oraș! La pavilionul din

ajustam pe Moș Crăciun, participa și mama. Ajuta și

strada Sadovaia (Livezilor). Acolo era un scrânciob cu

ea. Acele clipe îmi erau atât de dragi, totul în jur era

căluți, se făcea loterie. Eu nu câștigam niciodată, Victor

bucurie, așteptare, curățenie!

era mai norocos, dar sora mea întotdeauna câștiga

Emil Loteanu, 1966-1967

lozul cel mare! Odată mama a rupt o creangă de brad din

în această cameră, și Moș Crăciun a stat foarte mulți ani

parcul care era pe lângă lac. Atunci nu era interzis să iei o

aici, la noi în casă. Poate, ține minte și Lică acel pom…

crenguță. Eu tare voiam o creangă de brad și mama mi-a dăruit bucuria jinduită. Acasă, am pus creanga într-un vas și am așezat-o pe geam, am împodobit-o cu jucării. Era atât de frumos! Verde, proaspăt, mirosea a tămâie, proaspăt… Și mama se uita la compoziția cu crenguță și la mine și a zis cu părere de rău: „E micuț, aș fi vrut să ai un brad mai mare…“. Eu nu înțelegeam: cum poate exista ceva mai frumos decât creanga de brad de la geamul nostru?! Era minuscul, cum îmi plăcea mie…

Păpușile de cârpă Mama Dvs. picta, cânta? Cu mama împreună făceam păpuși din cârpe. Erau cele mai frumoase păpuși! Știți cum le făceam? În magazinele de unde cumpăram țigări pentru tanti și ziare pentru tata se vindeau căpșoare din faianță, căpșoare de păpuși. Ne duceam și alegeam unul, apoi din cârpe coseam corpul păpușii, îl umpleam cu făină sau cu sare, cu cârpe și le

Ieșeați des în oraș? Mă duceam la cumpărături, singură. Devreme am început să umblu prin oraș: tata mă trimitea să-i cumpăr ziare și țigări.

coseam rochițe, taiorașe. De sărbători rudele îmi aduceau câte o păpușă de fabrică, mi se păreau urâte, niciodată nu mi-au plăcut păpușile cumpărate. Întotdeauna pornea mama, ne ajuta, apoi noi – eu, sora mea, fetițele

Ce țigări fuma tatăl Dvs.?

vecinilor – ne jucam singure. Mama se numea Marite,

Tata fuma Meseriaș, iar tanti Elena fuma Carpați. Bunica

cu numele de domnișoară Podziunaite, era lituaniană,

mă trimitea să cumpăr ulei de doi lei. Ei mă trimiteau pe

s-a căsătorit cu tatăl meu când el făcea serviciul militar

rând, și mie îmi plăcea să alerg la magazine.

în Tiflis (Tbilisi). Mama ne îmbrăca frumușel, ne cosea rochițe. Îmi amintesc ceva frumos din copilărie, tot ce

S-au împăcat părinții cu gândul că veți fi pictoriță? Am spus că Victor și-a făcut studiile la Iași, era pictor și eu mă tot învârteam pe lângă fratele meu. Soția lui Victor

e legat de mama e frumos! Ce anume vă amintiți?

era și ea pictoriță. Nu știu dacă s-au împăcat sau nu. Știți

Mi-a cusut mama un pardesiu și l-a brodat cu ațe co-

ce mă gândesc eu? Că noi, părinții, greșim când alegem

lorate. Foarte frumos! Prietena mea, care era dintr-o

pentru copiii noștri. Cum împlinesc 14-15 ani, începem

familie înstărită, sărbătorea onomastica cu mulți musa-

să ne gândim ce perspectivă să alegem pentru ei. Îi vrem

firi, servind musafirii cu înghețată; era ceva pe atunci

pictori, ingineri, doctori, vioriști, trapeziști sau arhitecți…

să servești musafirii cu înghețată!... Într-o zi m-a rugat

iar copilul vrea să fie polițist! Lasă-l, dragă, să fie polițist,

să-i împrumut paltonașul meu că pleca cu familia în

lasă-l să fie fericit în alegerea lui, mulțumit și fericit.

oraș. Ei, l-am împrumutat și… stau eu la portiță și mă

Și pe Lică l-ați lăsat să decidă singur ce vrea să facă?

uit cum paltonașul meu, brodat de mama, se duce la plimbare în oraș… Tatăl prietenei mele avea o casă la

Ne-am căsătorit cu Glebus după război, Lică s-a născut

țară. Ne lua uneori la sat, urcam în brișca trasă de un

după foamete. Atunci, ca să supraviețuim, am vândut tot

cal și porneam.

ce aveam mai de preț în casă. Au fost timpuri atât de grele… Îmi amintesc cum am adus acasă, pentru băiatul

Țineți minte cum se numea acel sat?

meu, un pom de Crăciun foarte frumos. În acei ani deja

Ceva mai interesant țin minte. În drum spre sat treceam

eram membră a Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova

peste un pod. De fiecare dată când ajungeam să trecem

(pe atunci RSSM). Și am împodobit noi un brad frumos

podul, tatăl prietenei mele se dădea jos din brișcă, ne

la Uniune, pentru toți copiii pictorilor, dar și pentru noi.

lua în brațe și ne cobora jos, la câțiva pași de la pod, ne

Jucăriile le-am făcut noi, pictorii. Era o colegă, Neceaeva,

spunea să așteptăm până se întoarce. El nu urca în briș-

se pricepea de minune la confecționat jucării. Desenam,

că, ci mergea alături și trecea podul. Lăsa calul acolo și

coloram, în tehnica papier mâché am făcut un Moș Cră-

se întorcea să ne ia pe noi. Mă uitam cum se duc peste

ciun. Era cel mai frumos brad, adevărată operă de artă

pod și mă lua o frică de moarte: dar dacă nu se întoarce

creată de atâția artiști. Când am văzut frumusețea, le-am

după noi?! Nu am înțeles de ce proceda astfel, probabil

zis colegilor: „După ce vor trece sărbătorile, pomul ăsta

să ne protejeze, oricum, momentele celea de frică m-au

să mi-l dați mie“. L-am adus și l-am instalat chiar aici,

marcat într-un fel anume.

noiembrie / decembrie

2015

OAMENI ÎNDEAPROAPE

Nu eram retrasă, munceam! În atelierul din strada Dimo v-ați retras…

Vă place să vă amintiți? A venit într-o zi la noi aici, acasă, în strada Grigore Ureche 38, scriitorul Ion Druță și mi-a adus o carte, editată în

Îmi place să revăd atelierul, îmi amintesc cum am săr-

România, în 2014, despre copilăria sa, foarte interesantă.

bătorit Anul Nou în atelierul meu. Eram cu toții tineri,

Am citit și despre copilăria lui Paul Goma, la fel m-a im-

plini de optimism, sperând, iubind. În acea iarnă a ve-

presionat. Acum vreau să mai citesc despre copilăria lui

nit sora lui Glebus din România, împreună cu soțul ei.

Constantin Stere. L-am rugat pe Lică să-mi aducă cartea

I-am invitat pe Lenuța Bontea cu Andrei Burac, Maria

lui Stere, există un roman unde scrie despre copilărie,

Răcilă cu Serafim Saka. Fiecare a adus câte ceva pentru

dar Lică mi-a adus o culegere de documente, cuvântări.

masa de sărbătoare. Eram atât de veseli! În apropiere

Dacă ai să găsești această carte să vii să mi-o aduci.

locuiau Emil Loteanu, Maria Sagaidac, Vitalie Tulnic. Ei

Care este secretul rezistenței?

au sărbătorit revelionul la cineva și spre dimineață au venit la noi. Ce veselie a fost! Le părea rău că s-a făcut dimineață și, la despărțire, am convenit că o să repetăm

Să-ți placă ceea ce faci și atunci o să fie bine! Îți doresc să-ți placă ceea ce scrii!

și de Sfântul Vasile petrecerea. Nu eram retrasă, e o pă-

Vă mulțumesc pentru bucuria acestor clipe!

rere doar, munceam!

O seară frumoasă, dragă Antonina, îți mulțumesc! Chișinău, 1 decembrie 2015

Imagini: Iurie Foca și Mihai Potârniche

Natură statică cu ceainic, 1952

Tu d o r B r a g a , c r i t i c d e a r t ă : „A studiat la Alexandru Plămădeală sau August Baillayre la Chișinău, la Școala de Arte Frumoase. Pe urmă trei ani de zile la Corneliu Baba, la Iași. Era un om informat despre ce se întâmplă în lume și în creația contemporană. Dar, deodată, a fost aruncată în clarobscurul sovietic, după 1944…“ Dumitru Crudu, scriitor: „ Va l e n t i n a R u s u - C i o b a n u e s t e u n a r t i s t p l a s t i c b a s a r a b e a n . C r e a ț i a s a s e remarcă atât prin mijloacele expresive, considerate de critici neconvenționale, i n o v a t o a r e , c â t ș i p r i n t r - o p r o f u n d ă n o t ă p o e t i c ă “. Sofia Bobernaga, critic de artă: „ P i c t u r a Va l e n t i n e i R u s u - C i o b a n u e s t e o s i m b i o z ă d e « r e a l i s m p o e t i c » ș i « s p i r i t o r i g i n a l » “.

În brațele mătușii Elena, 1922

noiembrie / decembrie

2015

Studentă la Iași, 1943

OAMENI ÎNDEAPROAPE

Studii Școala de Arte din Chișinău (1938 – 1940) Academia de Arte Frumoase din Iași, România (1942 – 1944) Școala Republicană de Arte Plastice „I. Repin“ din Chișinău (1944 – 1946) Premii, titluri Laureată a Premiului de Stat (1974) Ordinul „Insigna de Onoare“ (1961) Artist al Poporului din RSSM; Maestru Emerit în Artă (1985) „Ordinul Republicii“ (1996) Premiu pentru întreaga activitate și prosperarea artelor plastice (1998) Cetățean de onoare al Chișinăului (2010)

Împreună cu soțul Glebus Sainciuc și feciorul Lică, 1985

Valeriu AndriuČ&#x203A;Ä&#x192;. Contrast

noiembrie / decembrie

2015

C U LT O AU R AP Î N EM I Ș C A R E

Larisa TUREA

Valeriu Andriuță

Doar cine scapă din carusel are șansa să vadă cum arată circul pe dinafară

Ingredientul picant al Noului Val Românesc: harul cineaștilor basarabeni

…Pe Valeriu Andriuță l-am revăzut la ediția anterioară a

psihologiei levantine... Când eram pe Croisette, ei filmau

Festivalului de Film Cannes, în Cadoul (regia: Dumitru

pe țărmul opus al Mediteranei, unde o pasăre glumeață

Grosei). Un rol în drama basarabeană a maturizării silite,

s-a înfruptat din nasturii de la costumul lui oriental,

îmbrâncite chiar; cumpătarea artistului care a deprins

punând în încurcătură recuzitoarele ce prevăzuseră de

meserie pe roluri de compoziție umple de mister tăcerile

toate, nu și bumbi în eventualitatea unui papagal hulpav!

dintre replici, răbufnește dincolo de ecran. În ajun, căsca-

A negociat Vladimir Mashkov cu pasărea cu clonț de rubin

sem gura la expoziția de microgravuri – semințe de mac,

și bumbul s-a întronat la loc! – zice legenda. Regizorul

boabe de orez purtând poeme și romane inscripționate

rus, cunoscut după Taxi-blues (premiul de regie, Cannes

filigranat. Să fie făpturile umane asemenea boabelor?

1993; dar și Ostrov Ostrov,, și Țarul Țarul,, văzute tot aici, cu Oleg Ian-

Artiștii aduc către noi poveștile altora; unde dispare

kovski în ultimul său mare rol), nu precupețește laudele

propria lor poveste? Ascensiunea Noului Val Românesc

la adresa compatriotului nostru: „У нас, scrie Lunghin

de cinema, din 2002 încoace, proiectează masiv cineaștii

într-un interviu, снимается замечательный румынский

basarabeni; nu o singură dată l-am întâlnit pe Croisette

актер в роли главного террориста. Валериу Андрюцэ.

pe chișinăuianul Oleg Mutu, extraordinar director de

Он играл главную роль – священника – в картине

imagine, care a contribuit considerabil la acest triumf:

Кристиана Мунджу За холмами холмами.. Вообще, он родом из

filmele premiate, de la Moartea domnului Lăzărescu la 4,3,2 4,3,2,,

Кишинева, говорит по-русски. Я познакомился с ним,

Palmierul de Aur, și După dealuri, dealuri , îi poartă semnătura.

когда он был членом жюри фестиваля имени Андрея

Vrăjitor, ochiul camerei transmite emoția nemijlocit, de

Тарковского Зеркало Зеркало“. “.

la suflet la suflet; nu în zadar maeștri precum Alexandru Mindadze și Serghei Loznitsa nu-și dau rând în a-l angaja;

E o dramă psihologică despre cum se fac afaceri mari,

i-am întâlnit și pe Ion Sapdaru, pe Tania Popa ș.a. De mai

necurate; despre negoțul cu petrol, cu arme, cu prizonieri,

multe ori m-am intersectat cu Valeriu Andriuță, cumpătat,

despre decadența rusă de la sfârșitul mileniului. Până a

senin la bine și la rău. În 2012, convorbirăm îndelung,

fi distribuit alături de floarea artistică a Rusiei, Valeriu

la val de mare; în jur roiau fetele ce-și abandonaseră

Andriuță a parcurs o cale lungă, destul de întortocheată:

(veșminte din care ieși crescând) alura de călugăriță din

s-a născut la Sângerei, în decembrie 1967. A studiat actoria

După dealuri dealuri:: Cosmina Stratan, Cristina Flutur, Dana

la Tbilisi, în anii ’90, fierbinți: au prins gustul luptelor

Tapalagă, basarabeanca Vica Agachi… Și de n-a bifat Can-

identitare, scriau românește, cu primul tricolor patriotic

nes-ul actual e fiindcă muncea pe platoul de filmare al

ieșeau mândri la manifestațiile de stradă; se transferă în

faimosului Pavel Lunghin, într-o companie de invidiat:

România, joacă pe scene de provincie, urmează UNATC,

Vladimir Mashkov (rolul central, echivalentul lui Damian

București, regie de teatru. A jucat în lungmetrajul Oc-

Lewis/Nicholas Brody în ecranizarea americană), Маria

cident,, regizat de prietenul său Cristian Mungiu. Nevoit cident

Мironova, Serghei Маkоvetzki, Аndrei Меrzlikin, Аlisa

să plece, literalmente, în căutarea pâinii de toate zilele,

Hаzаnоvа, Vlаdimir Vdovicenko. Am aflat că apare în rolul

a muncit ani buni în Irlanda; la București are o fiică; de

unui terorist feroce și că, vorbitor de engleză, de astă dată

draga Basarabie îl leagă părinții și grădina, pe care vine

joacă în rusă și arabă – un consilier, Kamal Ballan, îl ajută

s-o îngrijească, periodic: sapă pământul, curăță via. Ră-

să transpună replicile în arabă unde este cazul; a învățat

dăcinile-i sunt aici, deși înflorește, odrăslește și rodește

cum se îmbracă și cum se poartă veșmintele arăbești,

altunde. Deocamdată? În orice caz, așa îmi zicea acum

cum se gesticulează în zonă, i-a descifrat din tainele

vreo doi ani...

noiembrie / decembrie

2015

OAMENI ÎNDEAPROAPE

Despre După dealuri, la Mediterana Dragă Valeriu, te-am întâlnit pe Croisette în 2002: erai Nae în Occident de Cristian Mungiu, proiectat la „Quinzaine des realisateurs“. Erați o echipă de basarabeni: Tania Popa, în rol central, dumneata, Oleg Mutu. Nu știu dacă-ți mai amintești, Tania Popa, cu lacrimi în ochi, zicea că vine aici pentru toți ai noștri.

asta e pe muchie de cuțit. A ieșit, de fapt, un preot mai acceptabil. Efectiv, e greu să îmbraci o haină preoțească. Cineva, la un moment dat, m-a întrebat: da’ tu ai luat binecuvântare de la Patriarhie? Nu? Păi, e de rău… Au început să-mi tremure genunchii, de-adevăratelea. După aia, când discutam, pe platou, despre interpreții rolului lui Iisus Hristos în cinematografia mondială, tipul unde face: păi, ăia de mult sunt în iad… Mereu eram lovit. Preotul pe care-l întruchipezi e milos, se străduiește să ajute, să înțeleagă… E pivotul acestui univers feminin

Îmi amintesc, cum să nu! A fost un film bun. Mie îmi

confuz, debusolat…

place să citesc ziare vechi. Nu știu, îmi place să verific, să compar ce spuneau unii, alții, să văd ce spun acum.

Nu-l lasă inima să arunce în stradă un suflet de om, nu știe cum să procedeze. Însă n-are de ales. Ai văzut, se căznește

M-a cutremurat „După dealuri“. Urmărind zbuciumul

să afle o ieșire, le roagă pe fete să plece. E un ping-pong;

personajului dur, cioplit dintr-o bucată, lipsit de maleabi-

un om viu se trezește pe o masă de ping-pong.

litate morală, gândii cu durere la ce se întâmplă în lume, în sufletele noastre, la morbul răutății, al vrăjmășiei fără

Tragic și adevărat. Acum, cu barba ce faci?

motiv, la biserica rusă de ocupație, la cum e dezbinată

Mă întreabă lumea. M-am gândit s-o dau jos imediat

lumea, la pustiul ne-iubirii.

după filmări, căci filmul s-a terminat abia ieri. S-a lucrat

Am fost acasă și acolo sunt într-o derută totală, nu se înțelege unde mergem, ce se vrea, cine și încotro trage… Dă-mi voie să-ți pun aceeași întrebare ca la conferința

enorm, incredibil ce rezistență, ce forță de muncă are Cristian! Muncă, muncă, muncă… Și el se trage din basarabeni.

de presă: în ce măsură ți-a fost utilă experiența de viață

Da! Și ține la Basarabia, povestește multe din amintirile

din Republica Moldova în creionarea personajului?

bunicii sale de la Cahul. Pentru el, Basarabia e un su-

Îmi pare rău, însă experiența din Republica Moldova nu

biect sensibil.

m-a servit în niciun fel. În copilărie (de neînțeles nu

Îmi spunea Tudor Caranfil că, într-o vreme, nicăieri nu se

doar pentru occidentali, ci și pentru românii din Regat)

vorbea moldovenescul dulce și molcom, à la Sadoveanu.

mergeam la biserică o dată pe an, de Paște; ne furișam

Filmul reabilitează graiul moldovenesc.

pe ulicioare lăturalnice, treceam cu capul plecat printre

Cu accentul a fost o problemă mare. Să-l auzi pe Cristian

lanțurile de milițieni și profesori de la școală. Cristian

ce frumos vorbește! Textul l-am citit, efectiv, buche cu

Mungiu, aproape expert în practica ortodoxă, mi-a explicat,

buche, scris chiar în graiul moldovenesc, notat cu dia-

în detalii surprinzătoare, ce și cum trebuie să fac.

critice speciale, foarte curios! Puțini pe platou îl puteau

Preotul „tău“ e model: m-aș bucura să întâlnesc la amvon

descifra.

predicatori charismatici, austeri, factori de echilibru

Te-a emoționat filmul?

într-un microcosmos ce-și pierde reperele morale. Din păcate, unii slujitori ai cultelor, materialiști până la refuz, intoleranți, cu pospai de învățătură, învrăjbesc comunitatea… Tocmai discutam cu producătorul nostru francez: Cristian a încercat să nu acuze, filmul țintește anumite superstiții,

Da, mi-au dat lacrimile. L-am văzut a cincea oară la intervale destul de mari. Ultima variantă am văzut-o acum trei săptămâni. A evoluat enorm! Bravo lui Oleg Mutu, imaginea e splendidă, ritmul, tensiunea din cadru se amplifică gradual…

nu atinge adevărata credință… Eu nu pot să-mi judec

Și echipa din Franța care a făcut sunetul, extraordinar:

personajul. Nu-l văd, ca atare, prin nimic vinovat. Chestia

n-are muzică, dar sună ca o muzică! Mircea Olteanu,

Cadru din filmul Între ziduri

Secvență dintr-un spot publicitar. Valeriu Andriuță în rolul lui Mihai Viteazul

noiembrie / decembrie

2015

OAMENI ÎNDEAPROAPE

Cu Vladimir Mashkov în Israel

Cadru din filmul Rodina

băiatul care a făcut montajul, formidabil! Se trăgeau câte

cobora câteva minute la restaurantul hotelului, și nu

20 de duble, ziua se filma, Mircea monta noaptea după

întotdeauna. Venea cu text nou a doua zi.

video asist, materialul pleca la București, se întorcea a doua zi, digitalizat. Se lucra în paralel.

Cum lucrezi cu Oleg Mutu? Ne tot întâlnim pe platourile de filmare din 1994. Fără a-i

Ați filmat în Moldova istorică?

supăra pe alți directori de imagine și fără a exagera: Oleg

Nu, la o sută de kilometri de București, la Câmpina. În-

e prezent în istoria cinematografului modern cu filme

ceputul a fost greu. Am filmat în niște condiții… Să stai

de referință. Cu el atât regizorii, cât și actorii se simt

pe vârful dealului, în bătaia vântului, uneori la minus 15

în siguranță și asta nu poate decât să aducă o valoare în

grade, câteva luni! Eram mulți, vreo 60-70, ne ajutam.

plus filmului. N-a fost la cameră doar la filmul de debut

Toată ziua în câmp. S-au adunat și o sumedenie de câini

al lui Cristian, unde jucam un fotograf.

în preajmă, o cățea fătase… Se crease o lume reală în

I-ai purtat noroc, ești un fel de talisman.

jurul mănăstirii imaginare.

Pauza a spart mitul. Am jucat în toate filmele lui până să

Decorul a fost construit în acest scop. Ce s-a întâmplat

plec în Irlanda. Am făcut și niște spoturi publicitare. Îmi

cu mănăstirea voastră?

place să lucrez cu el. Acum, Corina Druc îmi trimisese

A rămas acolo. Era o pășune unde pășteau oile, continuau

un mesaj pe Facebook: te caută Oleg Mutu. De fapt, mă

să pască și când filmam. Până a dat zăpada, a nins de

caută Cristi. L-am sunat. Prima întrebare a fost: ai bar-

un stat de om.

bă? Am, zic, e la coșul de gunoi. Chiar atunci o dădusem jos. Mă gândesc, zice, la un film. Să-ți lași așa un pic de

Câți basarabeni erau pe platou? Oleg Mutu, bine-nțe-

barbă. Era prin martie. Și asta e o minune. Mă invitase

les…

Dan Mirea să montez un spectacol. În aprilie am venit la

Au mai fost Tania Popa, Ion Sapdaru și Vica Agache (sora

Reșița, am montat Casa de pe graniță de Mrożek. M-am

Elisabeta) – simpatică, slăbuță, 41 de kilograme. A studiat

întâlnit cu Cristian. Mi-a povestit istoria. Eu știam ceva

actoria la București și acum, na! se descurcă și ea cum

vag din presă. Cristi a zis: măi, nu-i sigur, caut, caut,

poate.

nu-i găsesc șpilul. Am revenit în Irlanda, Cristian îmi expedia câte un pic din script… am rămas frapat de am-

Păi ăștia suntem, din țara lui „descurcă-te cum poți“.

ploarea proiectului. Însă toate mesajele conțineau o doză

Asta e! Oamenii de aici, francezi, englezi, se bucură de

de incertitudine: nu-i găsesc cheia! Cristian, stai liniștit,

noi. În țara ta însă… umilit, marginalizat, nu contezi. Eu

o găsești! Important e că ți-ai pus problema.

de ce am plecat? N-am plecat de viață bună.

Subiectul e delicat, vrej de teme dureroase…

Cum te simți în Irlanda?

Te doare capul dacă te gândești. Pornește de la faptul că

Foarte bine, irlandezii sunt cu adevărat toleranți. Dacă

eroinele sunt abandonate de părinți, apoi și de societate

te referi la barbă, mai multe șuturi am luat în România.

în ansamblu. Și pe urmă factorii de decizie, corupția și

Ca să nu mai zic de Moldova. Nu dau atenție, mă fac că

mizeria. Mai grav în toată povestea e că nimeni nu pare

plouă și merg mai departe. Asta e societatea. Nu scăpăm

a fi vinovat. Nimănui nu-i pasă de copile și de sufletul

prea ușor.

lor... Apoi a sunat telefonul. Am luat avionul și am venit la casting, am citit cu Cristina și Cosmina. Am citit cu mai

Ai jucat în toate filmele lui Cristian Mungiu, cu excepția

multe fete, Cristi le-a pus să-și citească reciproc rolu-

lui 4, 3, 2?

rile. M-am întors în noiembrie. Am filmat în noiembrie,

Mi-ai pus degetul pe rană. Abia plecasem în Irlanda cu

decembrie, ianuarie și un pic de februarie. Cu scurte

viză. Mă împrumutasem cu niște bani, nu era simplu să

pauze: Oleg lucra cu Loznitsa. Apoi, sărbătorile…

mă întorc. Mi-a spus Cristian mai târziu: erai în cărți.

Sărbători ca la Chișinău, două săptămâni pe muchie?

Ei na, a fost altcineva.

Cu Cristi așa ceva nu merge. O zi sau două. Și uite așa:

Ai ratat „Palmierul de Aur“. Dar nu e totul pierdut.

de după dealuri, la Cannes.

Sperăm! Adevărul e că s-a muncit extraordinar. Cristian

…Discuția se întâmpla la 20 mai, în așteptarea palmare-

stătea pe platou câte zece ore, pleca ultimul. Eventual,

sului. Peste patru zile, săream în sus de bucurie: După

noiembrie / decembrie

2015

OAMENI ÎNDEAPROAPE

dealuri a fost triplu premiat: Cristina și Cosmina au luat

și, desigur, Ostrovul, Țarul. Acum, multe detalii le aflu de

ex-aequo Premiul de interpretare, iar Cristian Mungiu –

la sursă – Pavel povestește cu plăcere experiențele trăite

Premiul pentru scenariu.

în lumea filmului, nu e „secretos“, e pozitiv și sensibil. E „dintr-o bucată“, am impresia că-l cunosc de o viață... Din

Cu barba unui terorist arab, în „Patria“ lui Pavel Lunghin Și uite-l din nou bărbos, conformându-se necesităților de producție: Pavel Lunghin l-a distribuit în rolul teroristului Ben Jalid în teleserialul Rodina, remake-ul adaptat

păcate, până acum am lucrat cu puțini regizori: majoritatea s-au dovedit a fi deosebiți ca artiști și ca oameni. Nesimtiții nu fac artă, cu toate că sunt prolifici. Artistul trebuie să aibă toate simțurile acasă, inclusiv bunul-simț. Mă bucur că l-am cunoscut pe Lunghin, mi-am resetat și eu anumiți parametri cu ocazia asta.

în format rusesc al serialului american cu cinci Globuri

A fost greu să-ți dai acordul pentru rolul complicat, pe

de Aur Homeland (la rândul său, tras de pe israelianul

material necunoscut? Cum intrași în pielea musulma-

Hatufim, Prisoners of War), condimentat cu linii de subiect

nului practicant, fanatizat?

din realitatea rusească. Filmările au generat aventuri captivante atât în Rusia, cât și în Israel. Bunăoară, la o mănăstire ortodoxă grecească lucrau între vizite: stoluri de pelerini vorbind când rusește, când românește, se opreau printre păsări exotice cu penet colorat, la un cacadu ce bea cafea, sporovăind întruna (așa îl și veți recunoaște în film)… Când turiștii îi zăreau pe Mashkov și pe Lunghin, nu se lăsau fără autografe...

Care acord? Când nu ești solicitat de ai tăi, te duci și la Lunghin! Totul s-a petrecut într-un ritm alert, n-am avut timp de stat pe gânduri – m-au sunat, mi-au trimis textul și în câteva zile eram la Mosfilm, în costum, machiat și cu toată echipa în spatele camerei. Probele s-au dat în condiții de filmare, nimic aproximativ. Operator – Ivan Mamonov, fiul lui Piotr Mamonov din Ostrov, știam că rolul principal îl joacă Vladimir Mashkov, alte roluri –

Ai apărut în Cadoul, girat de Dumitru Grosei. Cum

Serghei Makovetsky, Evgheny Mironov; Pavel Semionovich

ajunseși pe afiș?

la pupitru – așa am devenit „musulman practicant“.

Marian Crișan scrisese un scenariu, Dumitru Grosei voia

Cum e să treci de la un preot ortodox la un mahomedan

sa revină în film, eu voiam să joc – uite „formula“. S-a

fundamentalist? Ce-i unește?

filmat repede, o echipă de entuziaști, în cele mai scurte zile: cel mai important element – lumina! – apărea târziu

Îi unește doar faptul că sunt personaje de film și că am-

și dispărea devreme! La Vâlcea, filmând în exterior, de-

bele, pe undeva, poartă și semnătura mea. Vin din lumi

venise stresant: știam exact când răsare soarele și când

diferite, de la poli opuși. Cred că personajele diferă nu atât

apune. Începi a prețui fiece clipă de lumină...

prin ce spun, cât prin ce... trec sub tăcere: sub replici se ascund mulțimi de gânduri, replica e vârful aisbergului.

Pe Pavel Lunghin l-ai cunoscut la Ivanovo, la Festivalul dedicat lui Tarkovski, unde erai membru al juriului, iar

Nu haina îl face pe om și nici vorbele – gândurile sunt matricea noastră, ele ne trasează până și ridurile.

dumnealui – Președinte. Văzuse filmele lui Mungiu, l-au marcat. Tot de la Cannes ți se trage...

Cum era pe platou, unde ați filmat?

Toate ni se trag de undeva. Din fericire, în epoca modernă,

Rolul meu nu este de întindere; cu toate astea, am filmat

filmul a devenit cea mai „globalistă“ dintre arte: a evadat

mai întâi la Moscova; apoi la Ierusalim, într-un kibuț și

din frontierele limitate geopolitic. Regizorii, producătorii,

într-o mănăstire grecească. Am remarcat atmosfera de-

actorii se întâlnesc la micile și marile festivaluri, discută,

osebită, de inspirație rusească (oricât ar fi de straniu!),

pun la cale proiecte, planuri de viitor și evident că unele,

deși prevalează „stranierii“: al doilea regizor, Tamas Toth,

cu ceva noroc, se transformă în filme. Cam ăsta a fost

vine din Ungaria, monteza Karolina Macievska e poloneză.

traseul ce m-a apropiat de Lunghin. Îi văzusem filmele!

În Israel, în figurație erau mai mult arabi, pilotul e evreu,

Taxi-blues, turnat în 1990! – cu fantasticul Mamonov,

copilul care joacă rolul fiului meu e armean… Ce poate fi

Oligarhul, cu Mashkov în rolul principal, Nunta, Dirijorul

mai frumos? Se vorbeau multe limbi, cu toate astea n-am

observat vreo urmă de neînțelegere, echipa (40 de inși)

de teatru sau chiar a unui film! Când reușesc să captez

funcționa ca un organism sănătos.

o imagine interesantă, am aceeași satisfacție ca și când

Ce se aude cu proiectul Omnibus moldovenesc, lansat în mass-media, despre ce e filmul dumitale?

joc un rol sau montez un spectacol (momente destul de rare, din păcate!). Pentru mine fotografia este o mașină a timpului, tunelul prin care ne putem întoarce în trecut

I-ai zis bine – omnibus moldovenesc, ceva gen „busuioc

sau evadăm în atemporal. Fotografia e magie, emoție,

moldovenesc“ (cântat)! Din câte știu, nu s-a întâmplat

frumusețe sau, cum i-ai spus dumneata, „zugrăvire a

nimic, e tot acolo de unde a pornit.

peisajelor de suflet“. E unica metodă de a opri timpul. O

Ce planuri ai?

„amprentă“ materială a timpului. Un fel de criogenie sau

Nu-mi prea fac planuri. Încerc să fac astăzi ceea ce trebuie să fac anume astăzi și cât mai bine; uneori îmi iese, alteori mai am de lucru. Trăim într-o lume instabilă în care, cu părere de rău, problemele cotidiene ne acaparează. Nu prea țin cont de planurile noastre. Doar cine scapă din carusel are șansa să vadă cum arată circul pe dinafară. ...Între timp, pe rețelele de socializare au început să apară imagini superbe, semnate Valeriu Andriuță. Așa s-a născut ideea de a vernisa, la Teatrul Național „Mihai Eminescu“ din Chișinău, o expoziție de fotografii. Dragă Valeriu, cum împletești pasiunile-profesii de credință: actoria-regia-arta zugrăvirii peisajelor de suflet?

îmbălsămare a clipei. Poate că peste mii de ani oamenii vor ajunge la performanța de a „reînvia“ conținutul unei fotografii! Nu m-aș mira. De ne-ar fi spus cineva acum treizeci de ani că vom face fotografii cu telefonul, nimeni nu s-ar fi îndoit că persoana respectivă tocmai a evadat de la spitalul 9 sau din salonul nr. 6 – ca să închei pe un ton mai relaxant. Dacă dorești să mulțumești pe cineva sau pentru ceva, cum faci? Mă uit în ochii persoanei și-i spun simplu: „Mulțumesc!“. Mai în glumă, mai în serios – astăzi, ca niciodată, e foarte ușor să faci asta. E-mail, telefon mobil, Facebook, Skype, avion, tren, mașină, dispariția granițelor (mai puțin alea

Simplu: fie că sunt pe platou sau într-o banală călătorie,

care ne dor pe noi) – căi sunt multe și diferite, condiția

am la îndemână aparatul de fotografiat (când e posibil,

e să ai cui mulțumi și să dorești s-o faci. Uneori totuși,

bineînțeles). Dacă observ ceva ce s-ar putea transforma

pierdem persoane și relații dintr-un simplu motiv: am

într-o fotografie, nu ezit, apăs declanșatorul. Precizez:

uitat arta mulțumirii, a recunoștinței. Un rău mic, din

nu fac uz de aparatura profesionistă: e scumpă, deci

păcate, trage mai mult ca o căruță de binefacere. Se poate

mai puțin accesibilă, e grea, deci nu e simplu s-o cari,

întâmpla și invers, când binefăcătorul îl „subjugă“ pentru

e mai voluminoasă, deci mai puțin discretă... Fotografiez

restul vieții pe cel căruia i-a întins mâna, atentează la

(urăsc termenul „poză“ cu sens de „fotografie“) cu tele-

calitatea vederii celuilalt, „scoțându-i“ periodic ochii...

fonul mobil, cu aparate rudimentare, digitale; uneori mă

Nici așa nu e bine. E de preferat echilibrul în toate, doar

„alint“ cu ceva clasic, cu peliculă. Nu sunt de meserie,

că pentru echilibru e nevoie de un substrat cultural vi-

sunt amator de fotografie, atât; sunt convins că fotografia

guros. Când vorbim despre o civilizatie, chiar și demult

nu înseamnă tehnică, obiective scumpe, pixeli mulți, ba

apusă, vorbim în primul rând de cultură. Altfel nu se

dimpotrivă! Uneori tehnica omoară creativitatea, împo-

poate. Cultura e dovada maturității unei civilizații, iar noi,

vărează și chiar inhibă procesul artistic. Nu sunt avocatul

fără supărare, suntem la faza biberonului, deocamdată.

vulpii, zicând că-s acri strugurii: îmi place și mie să ma-

E și asta o perioadă frumoasă, prin care e obligatoriu

nevrez uneori un aparat ultraperformant. Sunt convins

să trecem. Calitatea maturității însă depinde de mamă,

că dintr-o parte arăt ca maimuța din fabula lui Krîlov

uneori și de dădacă.

și renunț repede. Prefer o imagine mai puțin perfectă, smulsă din regia străzii, a vieții, instantanee prinse fie și

Ce ai fi dorit să te întreb și n-am făcut-o?

cu telefonul mobil unei fotografii perfecte de studio, cu

Dacă nu m-ai întrebat și altceva, înseamnă că nu a me-

lumini și scenografie sofisticată, cu respectarea pedantă

ritat! Toate la vremea lor, chiar și întrebările.

a timpului de expunere, a perspectivei, a compoziției, dar fără har. Îi respect pe cei ce știu să facă artă de studio și au răbdare să creeze astfel, unii dintre aceștia – adevărați

Dacă zici... Atunci te rugăm să ne împărtășești experiențe și impresii vii de ultimă oră: ce, cum, când.

giganți ai artei! Încărcătura emoțională înmagazinată de

Chiar acum câteva ore, am fost sunat de la Ambasada

o fotografie poate concura lejer cu cea a unui spectacol

Turciei la București. M-au contactat ca să mă invite la

noiembrie / decembrie

2015

OAMENI ÎNDEAPROAPE

International Bosphorus Film Festival. Nu știu dacă voi

(ca temperatură de culoare sau intensitate) este într-o

reuși să merg – alte activități s-au suprapus exact pe

schimbare continuă și uniformă, pentru că așa se învârte

perioada festivalului. Le sunt recunoscător și le mulțu-

Pământul – uniform și previzibil. Restul – fotograful,

mesc pe această cale, dacă îmi permiți (iată deci încă o

obiectele contondente proiectate înspre el de subiect

cale de a mulțumi), celor ce s-au gândit să mă invite. În

sau de terți, ochiul fotografului, degetul lui, subiectul

Republica Moldova, oficial, încă nu am fost invitat nici-

însuși, fundalul, starea vremii, lamelele diafragmei – toate

odată... nici măcar la o simplă proiecție. Nu e un reproș,

sunt într-o relație aproape mistică și niciodată nu știi

e o simplă constatare...

cine de cine depinde, unde, când și în ce conjunctură

Hai să batem palma pentru vernisajul expoziției de fotografii. Apropo, ai imagini preferate? Care și de ce? Să le publicăm pentru cititorii revistei Moldova. Nu sunt multe, sunt surprinse când am fost „împins“ de inspirație să apăs declanșatorul, șansa de a le „regiza“ mai târziu, de a prinde altă dată același moment fiind, practic, nulă. Pe planeta noastră (nu știu cum e la alții), în arta fotografiei de exterior, doar lumina soarelui

Valeriu Andriuță. Singurătate

se vor întâlni ca să creeze o fotografie, chiar una banală. Când se întâmplă momentul, mă bucur mult, mai apoi mă bucur de fiecare dată când de bucuria mea se pot bucura și alții. Mulțumesc, dragă Valeriu, curaj și mult noroc. Și pe curând la Chișinău! Și poate, din nou la Cannes. Cannes – București – Chișinău, 2012-2015

Ioan MÂNĂSCURTĂ

Aurel Scobioală: ce noroc că a fost Devenirea lui Aurel Scobioală s-a produs, ca să zicem așa, pe un fundament solid, ereditar și social-istoric, chit că acesta se înălța în mijlocul unor nisipuri mișcătoare și hulpave.

m în vedere anul nașterii,

notorii. Unul dintre aceștia – ca să cer-

fatidicul 1941, și tot ce a ur-

tificăm din start că pomul bun roade

mat – pentru cine nu știe:

bune face – este Andrei Scobio(a)la,

război, deportări, foamete

deputat în Sfatul Țării și lider politic

organizată, omoruri la comandă, co-

în perioada interbelică. Ulterior, Andrei

lectivizări forțate, teroare ideologică,

Scobioală a ispășit pedeapsa pentru

tot tacâmul comunist... Nimeni nu-și

faptul de a-și fi vrut poporul neînge-

alege nici timpul și nici locul nașterii.

nuncheat într-un lagăr de unde puțini

S-a mai spus.

s-au întors, murind pe brațele poetu-

Printre ascendenții săi au fost oa-

lui Nicolai Costenco, condamnat și el

meni de bună condiție și personalități

pentru crime trase la indigoul sovietic.

noiembrie / decembrie

2015

INVOCĂRI

În 1958, scăpat prin minune din ocna

purtător mai viguros, deci cu durată

eliberatorilor, Nicolai Costenco face

în timp... Nu știu. Știu de la Ștefan

o vizită la Institutul Pedagogic din

Melnic că poetul lui Aurel Scobioală i-a

Bălți, unde își desfășura activitatea

spus, Aurel Scobioală însuși păstrând

un cenaclu literar. Pare-se, chiar la

tăcere asupra subiectului.

invitația cenacliștilor... Președinte al

O altă extensiune a neamului din

acestui cuib de naționaliști, cum a fost

care descinde Aurel Scobioală, ca să

etichetat la un moment dat nevinova-

mai rămânem puțin la umbra nobilă

tul cerc literar, era Aurel Scobioală,

a pomului bun care roade bune face,

avându-i de-a dreapta și de-a stânga

este reprezentată de Alexandru Gonța,

pe viitorul scriitor Ștefan Melnic și pe

istoric și cercetător român, considerat

viitorul ziarist Vasile Scobioală (înru-

unul dintre cei mai remarcabili cunos-

direa cu acesta este doar prin nume,

cători ai istoriei medievale românești

loc de naștere și scris). Ca supliciul și

din aria est-carpatică.

crima să nu dispară în veșnica uitare,

Ascendență cu care oricine și în

Nicolai Costenco a riscat să-i poves-

toate timpurile s-ar fi putut mândri, nu

tească – grav de tot pentru destinul

însă și înaintea puterii – ei, ba! – zisă

unui abia eliberat deținut politic! –

a muncitorilor și țăranilor. De fapt, a

tânărului Aurel Scobioală cum a fost

golanilor și pușcăriabililor.

adevărul și moartea lui Andrei Scobi-

Prieten de copilărie-adolescență

oală. Poate că poetul nu făcuse decât

și coeditor al ziarului literar de pe-

să multiplice sau să treacă o parte din

rete (de perete, firește, nu de gard)

cumplita povară a memoriei sale pe un

din Mălăiești a fost Anatol Ciocanu,

alături de (același) Vasile Scobioală.

prietenului Aurel Scobioală – distinsa

Iuri Grecov, basarabean get-beget,

Anatol Ciocanu era considerat poet

doamnă Agnesa, care i-a lungit șederea

un fel de semiromân prin adopție,

înainte ca lumea literară de la Chișinău

printre noi și i-a înmulțit creația. (De

doar că de altă expresie, și onestita-

și experții în civil să-l fi văzut. Era

ce n-aș spune-o, cu întârziere, ce-i

tea întruchipată, când vedea căciulile

suficient să-l citești ca să înțelegi că

drept: Aurel al nostru, cât l-am avut, a

noastre monumentale săltând printre

ai de a face cu un poet format, cu

fost în bună parte sacrificiul doamnei

maiestuoșii mesteceni albi și verzii în

carte românească, mărturisește tardiv

Agnesa.)

orice vreme brazi, le explica entuzi-

Arhip Cibotaru, într-un bun romanfapt – Pe timpul lui Teleucă.

De felul lui, Aurel era un boier. Lucrul acesta nu dădea bine nici la

Anatol Ciocanu avea distincție.

autorități, nici la cei care, neavând

Distincție – firesc – avea și Aurel

stofă, râvneau boieria.

Scobioală.

asmat prietenilor ruși: – Au ieșit boierii moldoveni la plimbare! Prietenii ruși și de altă naționalitate

Mi-a plăcut să mă aflu în preajma

din necuprinderea cuprinsului sovietic

Altminteri, ceea ce nu prea au

boierului, când împrejur dansau sara-

înțelegeau că boierii moldoveni s-ar

protagoniștii scrisului pruto-nistrean,

banda ființe cu apucături de peizani

putea să fie relaxați și, prin urmare,

cu unele excepții: Aureliu Busuioc,

depravați.

să dea de băut, având noi în dota-

Liviu Damian, Leo Butnaru, Arcadie

Purtam amândoi căciuli țurcănești.

re o pernă – nu de oxigen – de vin,

Le purtam din respect față de

împrumutată de la farmacia doamnei

Nu era și nici nu este bine.

tradiție, dar și dintr-o secretă dorință

Agnesa... Ar dura să vă spun...

Urmând linia întortocheat-zig-

băiețească (puerilă) de a arăta – mai

Aurel nu făcea bancuri și nu

zagată a devenirii scriitorului, cu

ales, la Moscova și în zonele asimi-

punea la cale intrigi și ghidușii de

exemplarul pom roditor în preajmă,

late (!) acesteia –, că suntem alții și

unică folosință. Uneori, acestea erau

bineînțeles, nu pot să nu amintesc

din alt aluat și că ușanka rusească

coșcogea seriale, cu un număr inde-

contribuția (ce cuvânt anost!) colegei

nu este compatibilă cu căpățânile

finit de episoade. El avea darul de a

de clasă și prietenei de (-o) viață a

noastre.

transforma viața în literatură, în artă,

Suceveanu...

noiembrie / decembrie

2015

INVOCĂRI

dacă vreți, în reprezentație teatrală

– A fost război, mai dezvălui Sco-

– Slavă Domnului că nu l-am înecat

și, uneori, spectacolul avea strălucirea

bioală o parte din mister, iar la război

pe Serioja! Ar fi avut rușii un prilej în

focului de artificii. La drept vorbind,

lumea se amestecă.

plus să ne mai elibereze o dată...

prin pădurile din jurul capitalei im-

– Nu se poate, se înverșunară lo-

Când se sătura de scris (și vreau

periale, moldovenii se simțeau (!) în

cuitorii pădurii. Pavlov este scriitor

să vă spun că muncea cu abnegație),

apele lor și folclorul local povestea

rus, iar Scobioală este, evident...

Aurel o lua pe departe:

mai multe fapte demne de reținut și

– Da, da, le dădu dreptate fratele

de povestit nepoților. Până și un fel

mai mare, Aurel Scobioală, sângele

de mâncare, brânză de vaci cu usturoi,

apă nu se face. De la tatăl nostru ni

se numea sâr po-cebanski. De unde și

se trage...

– Viața asta-i scurtă, zicea. Hai s-o facem astăzi lată! Lățirea se producea în cele mai neașteptate moduri, care uneori te

până unde? Rețeta le fusese furnizată

Bineînțeles, prezumtivul tată cu

făceau să rămâi tablou. Uneori, erau

bucătăreselor silvice de prozatorul

feciori moldo-ruși era inexistent,

simple petreceri, dar la care participa

nostru Ion C. Ciobanu...

dar povestea era interesantă și ge-

toată suflarea din casa de creație și

nera multe tâlcuiri în lungile nopți

cred că și viețuitoarele pădurii...

Una din legende făcea să se jilăvească ochii femeilor care, se zvo-

de iarnă.

Dacă tot eram cine eram, am fost

nea, îl cunoscuseră pe Lenin când

Treptat, partea femeiască cu trecut

așezați la aceeași masă cu lumea bună,

revoluționarul era copil și nestricat.

revoluționar a început să găsească anu-

lumea aceasta bună fiind personalizată

Legenda, preparată în cele mai duioase

mite asemănări între reprezentantul

de fiicele unor scriitori în mare vogă

tradiții indiano-latinoamericane, spu-

cu origini incerte al marelui popor rus

la acea oră. Fetele ca fetele, își căutau

nea că Aurel Scobioală este fratele lui

și frate-său, moldoveanul, așa că frații

de ale lor, venind cam adormite la

Serghei Pavlov. Acest Serghei Pavlov

sovietici de toate naționalitățile, care

masă. Scobioală, dând glas instinctului

era un rus pe care îl iubeam pentru

mișunau prin pădurea de la Maleevka,

pedagogic, probabil, sau dorind, pur și

că merita. Chiar i-am tradus și i-am

au început să-l roage pe Scobioală să

simplu, să se fălească cu republicuța

prefațat un roman, Curcubeul Lunii,

intervină pe lângă... da, da, pe lân-

înfloritoare, a vrut să cunoască ce știu

și niște povestiri. Serghei avea relații,

gă fratele mai mic pentru rezolvarea

ele despre Moldova, la care fiica scri-

cum se zicea, sus-sus și la bănoasele

unor probleme, cum ar fi lupta cu

itorului și cineastului V. Ș. (care în

edituri moscovite și toate talentele

braconierii japonezi în Marea Ohotsk

traducere este Vasili Șukșin) declară

pripășite la casa de creație a scriito-

sau salvarea unor superbe animale,

netam-nesam și categoric că îi place

rilor de la Maleevka voiau numaidecât

numite Gasella subgutturosa, din Asia

ceaiul moldovenesc. Care? își conti-

să știe ce-l leagă pe acest important

Mijlocie...

nuă, nemilos, investigațiile Scobioală,

personaj de reprezentanții neînsemnatei republici de la Nistru.

La una din vizitele lui Serghei

dar, văzând că domnișoara ezită, îi

Pavlov în Moldova, s-a întâmplat să

sugeră: Negru de Purcari, Romanești,

Din plictiseală sau, poate, pentru

plouă torențial. Eram în drum spre

Roua trandafirului... – denumiri fără

a da culoare zăpezilor, Aurel Scobi-

satul lui Scobioală, Mălăiești, cu escală

prea mare circulație în lumea ruseas-

oală developă în felul următor marea

în Popeștii mei. Ploaia unise cerul cu

că. Cam așa, zise amatoarea de ceai

taină:

pământul și Aurel, care era șofer de

moldovenesc, doar că un pic altfel,

trei zile fără două săptămâni, condu-

frază repetată de vreo douăzeci de

cea mai mult pe dibuite. Trecând noi

ori, pe măsură ce Scobioală avansa

– Este fratele meu. Frate mai mic. Aolică! Pe atunci, orice rus, chiar

printr-o vale, exact în urma noas-

delaolaltă mărcile de vin, coniac și

și cel mai pricăjit, era obligatoriu frate

tră s-a prăbușit peste șosea un val

țigări care-i veneau în cap, printre

mai mare. Și punctum. (Cum zicea și

uriaș de apă și nămol. Doar o clipă

care Cabernet, Aligote, Belâi aist, Zolotoi

nu știu care poețel: Frate mai mare cu

ne despărțise de catastrofă. Orice om

iakor’, adică ceea ce nu mai putea fi

drag noi îți spunem... și tot așa.)

normal și-ar fi făcut o cruce mare,

confundat... Lămurindu-se cu această

Scobioală însă n-a putut lăsa eveni-

problemă și în spiritul prieteniei po-

mentul fără comentariu:

poarelor, Aurel le întrebă dacă n-ar

– Ce, cum, de unde a apărut acest frate mai mic?!

putea să-i schimbe bani moldovenești

speranță pentru mine și pentru po-

iubit dintre pământeni de Marin Preda.

pe ruble (apropo, suntem cam prin

porul meu rătăcit.

În perioada respectivă, era o ilegalitate

anul 1980, când singura valută la care

...Speranță spulberată de Scobioală

pedepsită cu asprime sovietică, dar

aveam acces era rubla sovietică; să

în chiar zilele următoare. Una dintre

care nu putea fi comisă din simplul

mai zică cineva că Aurel n-a fost un

angajatele casei de creație, care avea

motiv că lipsea obiectul ilegalității. Se

vizionar!), menționând că la Moscova

o prietenă pianistă, l-a rugat pe Aurel

știa că în sacrosanctul spațiu sovietic

n-ar fi o problemă, dar că bufetiera

să facă o cerere, cum că îi vine soția

al eliberatei republici moldovenești

noastră – a naibii! – nu vrea să facă

și că solicită... ș.a.m.d. Asta pentru

pătrunseseră, ilegal și subversiv, pa-

tranzacția. Auzind cu câtă abnegație

ca ipotetica soție să beneficieze de

tru exemplare ale maleficului roman,

apără domnișoarele dreptul nostru

tariful redus care era aplicat soțiilor și

bravii KGB-iști moldoveni vânaseră

la schimb valutar, am înmărmurit cu

copiilor de scriitori. Bine, și-a mani-

trei, dar un exemplar de zarază ro-

o portocală în mână. De ce nu mă-

festat scriitorul dragostea de muzică,

mânească era de negăsit și continua

nânci portocala, se interesă în direcția

dar încaltea să mi-o arătați pe aceas-

să contamineze elementele parșive

mea Aurel. Probabil, un drăcușor își

tă soție... Într-o dimineață, la masa

ale societății.

făcuse cuib în gura mea: n-am mai

noastră șubrezită de povești, văzând

Păi, da: era de negăsit la Chișinău,

văzut fructe din astea, am zis, și nu

pe scaunul de alături o ființă care

pentru că urma să fie citit la Mosco-

știu cum se mănâncă. Simplu, mă în-

avea pe verticală și pe orizontală cam

va! Esinencu a zis că poți să-l citești

drumă potențialul traficant valutar,

aceleași dimensiuni, Aurel se interesă

și tu, a declarat Scobioală într-o noa-

o spargi și o mănânci cu lingurița,

senin: Sunteți soția mea? Ah, dădu

pte, bineînțeles, furtunoasă, suge-

ca pe ou! Înțelegând că perplexitatea

ochii peste cap ființa cu degete de

rându-mi astfel că el și celălalt con-

comesenelor a atins cote aiuristice,

pianistă, prin urmare, dumneavoastră

spirator perfid, Nicolae Esinencu, au

eu însumi devenind un dispozitiv care

sunteți soțul meu!

măcar un pic de încredere în mine.

face eforturi disperate să nu explodeze,

Asta a pus capac la toate. Înțelegând

Văzându-mă cu volumele (trei la nu-

am sărit de la masă, cu portocala în

că au cumplitul nenoroc să stea la masă

măr) sub braț, Aurel s-a apucat să-mi

mână, și m-am dus întins la îndă-

cu niște ființe dintr-o gintă ciudată,

explice că el tocmai că citește primul

rătnica bufetieră, care, ca înadins,

care astăzi schimbă portocalele pe

volum, că există ordinea de precădere

a făcut două operații: mai în glumă,

vodcă și fac cunoștință cu propriile

și că trebuie să am obraz. În noaptea

mi-a sechestrat portocala și tot atunci

soții, iar mâine ar putea să manifeste

furtunoasă, din lipsă de alternativă,

mi-a dat rest de la o cumpărătură

apucături mult mai periculoase, să

am citit volumul doi, a doua-treia zi

anterioară. Exact ce trebuia pentru

zgârie, să muște și să-ți ronțăie ure-

l-am citit pe al treilea, după care a

reanimarea spectacolului! Cât ți-a

chile, fetele noastre au găsit că-i mai

urmat primul – situație care demon-

dat? întrebă Scobioală, văzându-mă

cuminte să se aciuieze la alte mese...

strează că ordinea de precădere nu

întors. Cincizeci de copeici. Minunat,

Se aude că cel puțin una dintre ele

este imuabilă. Bineînțeles, după ce

aprecie Aurel, dacă o ții așa opt zile,

are astăzi cunoștințe enciclopedice

am citit și primul volum, am așteptat

aduni bani de o vodcă. Comesenele

despre poporul dintre Nistru și Prut

răbdător ca Scobioală să-l citească

noastre, ca și mine de altminteri, au

și despre extensiunile acestuia peste

pe al doilea, pe al treilea, și le-am

rămas mute și cu un fel de deznădejde

Carpați, Dunăre și mai departe și că

recitit în ordinea firească în care le

lucindă în priviri. Tu nu vrei să mi te

îi place ceaiul moldovenesc cu vechi-

concepuse marele scriitor, după care,

alături? a întrebat michiduțul de pe

me de peste douăzeci de ani. Ceea

înțelegând că citisem primul volum o

limba mea. Am face două...

ce confirmă că exercițiul intelectual

singură dată, l-am mai citit o dată...

la care a supus-o Aurel Scobioală i-a

Iarna, pădurile rusești contrariază

priit cu asupra de măsură.

lucrurile și deșteaptă hămeseala de

Peste o zi sau câte vor fi trecut în pădure, una dintre fete, arătându-mi simpatie, mi-a dat de înțeles că nu-i

Pădurile au mișunat întotdeauna

adevăr. Cel puțin așa se întâmpla odi-

totul pierdut în felul următor: Cred

de haiduci, tâlhari, vagabonzi și alte

nioară... În viața asta, cu niște cărți

și înțeleg că n-ați mâncat portocale,

soiuri de ilegaliști. Fiind în pădure, de

citite, n-a existat pentru mine o lectură

dar n-o să cred nici moartă că vindeți

ce n-am fi comis și noi vreo ilegalitate?

mai palpitantă și mai îndreptătoare

portocalele ca să cumpărați vodcă!

Una dintre marile ilegalități ale anului

de destin decât Cel mai iubit dintre

Adică, tot mai rămânea o umbră de

1980 era (!) citirea romanului Cel mai

pământeni... Nici nu cred să existe!

noiembrie / decembrie

2015

INVOCĂRI

Aurel Scobioală a venit în scrisul basarabean așa cum venea cam

recunoștință și consacrare din partea

H. C. Andersen. Asta ca să se înțeleagă

sufletelor luminate.

că un Dumnezeu este în ceruri și că

majoritatea aspiranților la gloria li-

Prin părțile noastre, poate că și în

terară de pe atunci: cu o cărticică

altele, există o categorie de oameni

Am vorbit mai mult despre omul

pentru copii. Cartea nu reprezenta

ai scrisului, uneori foarte buni, care

Aurel Scobioală, deoarece a fost o per-

o culme a genului, dar în context a

știu să-și regizeze gloria antumă și

sonalitate sclipitoare, generatoare de

fost bine-venită. De ce stărui asupra

(cei mai harnici) pe cea postumă. Asta

optimism, cu foame și dragoste de

contextului? Perioada respectivă era

s-ar numi a ști să te pui în valoare.

viață, care și astăzi își mai face simțită

bântuită, încă, de duhorile subpro-

Aurel Scobioală n-a prea știut (vrut)

prezența. Cât despre opera scriito-

duselor de sorginte proletcultistă și,

să facă acest lucru, gloria vizitându-l

ricească – aceasta este la îndemâna

cu excepțiile de rigoare, zisa litera-

ocazional, adică nu în măsura reven-

oricui și în nerăbdătoare așteptare

tură pentru copii era făcută de inși

dicată de calitatea cărților sale. Ca

a cititorului.

și agramați, rău certați cu gramatica,

să fiu în spiritul protagonistului, îmi

Dacă zicem despre Aurel Scobioa-

logica, bunul-simț, și lipsiți de har...

dau cu prepusul că, din negăsire de

lă: ce păcat că nu mai este, trebuie

Aurel Scobioală venea din școală, avea

înțelegere omenească, Aurel Scobioală

să adăugăm imediat: ce noroc că a

și școala de acasă și cunoștea nevoile

a scris o Carte pentru câini deștepți,

fost!

elevilor, străduindu-se apoi întreaga

apreciată chiar și de critici. Or, nu uit

viață să le (hai să zicem așa) intre

să menționez faptul că opera lui Aurel

în voie copiilor. Lucru anevoios și

Scobioală a fost încununată cu cea mai

nu întotdeauna încununat de glorie

înaltă și mai jinduită de toți distincție

sau măcar terminat, dar aducător de

internațională – Diploma de Onoare

verba volant, scripta manet.

Ce noroc că a fost, cu noi și pentru noi, prietenul Aurel Scobioală. Imagini: Nicolae Răileanu

Anastasia RUSU-HARABA

Destăinuirile cromatice ale lui

Sergiu Cuciuc

„Un pictor poate să fie surd, poate să fie mut, poate să fie și mut și surd totodată, numai nu cumva și chior, și cu sufletul sterp, – bineînțeles, nu la propriu, ci la figurat –, pentru că asta e menirea noastră: de a vedea lumea în linii, forme și culori cu ochiul, dar și mai mult – cu sufletul...“

noiembrie / decembrie

2015

INVOCĂRI

r fi putut să-și organizeze recenta sa expoziție

fel de important în cazul dat. A dat preferință Muzeului

jubiliară la Complexul „Constantin Brâncuși“

Național de Arte al Moldovei, pentru că anume în acest

– cel puțin, din considerentul că acesta există

muzeu au început să i se consolideze temeliile de perso-

datorită eforturilor depuse de dumnealui pe

nalitate artistică. Că a fost o voie a întâmplării, că a fost

când era președinte al Uniunii Artiștilor Plastici –, dar,

altceva, nu contează. După definitivarea studiilor, mulți

pentru a-ți arăta sufletul în forme și culori, nu-i neapă-

dintre colegi au pornit prin colhozuri să scrie lozinci și

rată nevoie de un spațiu mare. Pentru asta, e suficient

să picteze panouri, lucru pentru care li se plăteau bani

să expui doar vreo patru-cinci lucrări, uneori chiar nu-

buni, el însă a ales să vină la muzeu, ceea ce însemna un

mai una. Există și al doilea motiv, de altă natură, însă la

salariu mic. Au mai venit și alții, dar au plecat degrabă,

Primăvara ‚ 44, 1980

pe când el a rămas pe o durată de 18 ani, ajungând și în

din timp în holul Casei de Cultură sau chiar în sala ei

postura de director al muzeului.

festivă. Rămâneau atâta vreme cât venea lume. Și lumea,

A rămas de dragul atmosferei, de dragul operelor pe

curioasă, venea să vadă ce le-au adus să le arate cei de

care le putea vedea în fiecare zi, în expoziții sau în fonduri,

la Chișinău. Îi plăcea să-i privească pe oamenii care se

de dragul artiștilor plastici, parte din care lucrau și ei la

perindau prin fața lucrărilor. Îl bucura curiozitatea lor.

muzeu – bunăoară, Elena Bontea, Eleonora Romanescu,

Unii arătau ca niște copii care, cu totul pe neașteptate

iar alții veneau încoace pur și simplu pentru că așa se

pentru ei, au descoperit o minune.

obișnuia pe atunci ca pictorii să intre des pe aici, tot de

Cel care-i chemat să realizeze lucruri mari într-un

dragul atmosferei. Venea Mihail Grecu, venea Igor Vieru,

anumit domeniu simte aceasta în chip tainic în interiorul

venea Glebus Sainciuc, venea Mihail Petric, veneau și alții...

său încă din tinerețe și își îndreaptă activitatea într-acolo

Pentru discuții sau pentru a le arăta celor de la muzeu

– ca albinele la clădirea stupului. Cât îl privește pe artistul

schițe de lucrări. În acei ani, încă nu se lăsase peste noi

plastic Sergiu Cuciuc, simțirea ce-i va fi stupul pe care

graba care astăzi nu-ți prea lasă timp nici chiar să te

va trebui să-l clădească în viața sa a avut-o din fragedă

afli mai multă vreme împreună cu prietenii, astfel încât

copilărie, ca și cum Providența i-ar fi purtat de grijă să

oamenii erau nu știu cum mai apropiați sufletește, dar și

nu irosească timp pentru căutarea de sine.

spiritual. Și tânărul pe atunci Sergiu Cuciuc, după cum

„În jocurile cu băieții din sat, când dădeam peste

mărturisește astăzi, „și-a ținut urechile larg deschise la

vreun ciob de sticlă colorată, imediat lăsam joaca. Îmi

toate discuțiile“, dar nu s-a limitat să asculte și să mai

plăcea să mă uit prin acele cioburi, pentru că, privite

spună și el câte ceva – din toate, „a tras și concluzii-

prin sticla aceea, toate din jurul meu arătau altfel, și acel

învățăminte“ pentru sine, adică pentru ceea ce a urmat

altfel parcă mă vrăjea. Același lucru se întâmpla cu mine

să facă în viața sa. Anii de activitate în cadrul acestei

atunci când vedeam pe cer un curcubeu. Îmi părea că,

instituții îi consideră ca două academii, în care a fost

prin culorile sale, îmi trimite un semn și-mi era ciudă că

și învățăcel, și dascăl. Bunăoară, Chir Rodnin, pe atunci

nu-l pot înțelege. La fel mă vrăjeau și ghemele cu fire de

secretar științific al muzeului, l-a învățat să intuiască locul

lână colorată ale mamei. Mama Varvara a fost o țesătoare

cel mai potrivit pentru un tablou, să aranjeze lucrările

ca nimeni alta în Doibanii noștri. Își vopsea chiar ea lâna

într-o expoziție după o structură logică și sentimentală

din care avea să țeasă, nu se ducea la boitoare. Avea darul

totodată. Se întâmpla că el ziua întreagă le purta dintr-o

de a țese multe de toate, inclusiv covoare, cum se spune,

parte în alta a sălii, le atârna ba mai sus, ba mai jos, ba

din capul său, fără vreun model luat de pe undeva. Îmi

la stânga, ba la dreapta, ba alături, ba separate, iar seara

plăcea să stau în preajma ei înainte de a începe lucrul.

dascălul venea „să ia în primire“ și începea o „așezare

Ghemele pregătite de dânsa erau și ele pentru mine ca

altfel“, cu explicațiile de rigoare.

o lume plină de vrajă. Mama se așeza pe un scăunel în

Când se deschideau ușile muzeului, deja așteptau să

fața lor și începea a le purta din mână în mână, a le așeza

intre grupuri de tineri – pe atunci, elevii și studenții, ba

grămăjoare, după aceea schimbându-le de mai multe ori

chiar și muncitorii, erau duși la expoziții și la spectacole

locul și de fiecare dată vorbind mai mult cu sine: «Aista

în mod organizat, adică în grupuri, și lui i-a plăcut să

cu aista s-ar loji..., da iaca aista cu aista... îmi pare că

le fie ghid, să-i poarte prin săli și să-i familiarizeze cu

nu se lojesc deloc...». În acest lojit uneori îndrăzneam să

ideea că pictorul este omul care vede lumea altfel decât

mă implic și eu. Atunci mama se uita uimită la mine și

alți oameni. Uneori, câte un vizitator rămânea să-l mai

din nou se apuca să poarte ghemele din mână în mână.

întrebe ceva, după care-i mulțumea, și atunci era pur

Uneori, alegea varianta mea...“.

și simplu fericit. Același sentiment l-a trăit nu o dată

Sentimentul prezenței permanente a mamei în atelier

umblând prin Moldova cu expoziții. Programul de acti-

i-l dăruiește o reproducție fotografică de pe o poză veche,

vitate al muzeului prevedea și acest lucru: să organizeze

de o calitate nesatisfăcătoare. Despre femeia din ea nu

expoziții ambulante. Nu era obligatoriu să plece anume el,

poți să zici nici că-i tânără, nici că-i bătrână, nici că-i

dar fiind cel mai tânăr în colectiv, iar ceilalți fiind aproa-

urâțică, nici că-i frumoasă, pentru că dominanți sunt

pe numai femei, timp de trei ani a cutreierat mai toată

ochii ei, atât de vii și expresivi, încât îți trezesc incredibila

Moldova cu vreo treizeci de lucrări de dimensiuni mici

senzație că are să-ți vorbească ceva. În timp ce lucrează

și mijlocii – originale! – împachetate în lăzi și încărcate

aici, mama Varvara nu o dată parcă i-ar șopti fiului său

într-un camion. În misiune, plecau doar el și șoferul. În

cât de potrivit se „lojesc“ culorile pe care le așază el pe

raioane erau așteptați cu locul pentru expoziție pregătit

pânză. Cu siguranță, între ei dăinuie până acum afinita-

noiembrie / decembrie

2015

OAMENI ÎNDEAPROAPE

Duminică autumnală, 1971

Imn muncii. Partea centrală a tripticului, 1980

Pământ, 1982

noiembrie / decembrie

2015

OAMENI ÎNDEAPROAPE

Odă pământului, 1981

tea nu prea des întâlnită între două ființe, indiferent de

agronom, un cineva pentru pământ, de aceea s-a împăcat

faptul că una din ele nu mai este în viață.

foarte greu cu decizia mea neclintită de a mă face pictor.

„De la tata Cozma, am adus în atelier burluiul pe care

De fapt, nici nu-și închipuia prea bine ce-i pictura. M-a

îl lua cu apă la muncile câmpului. Apropo, la școala de

întrebat: «Da’ o bucată de pâine pentru viață o să ai?!».

pictură de la Chișinău m-am prezentat cu niște desene

În timpul studiilor, într-o vacanță de vară am venit la

foarte naive ale acestui burlui. Tatei n-am apucat să-i

Doibani și, uitându-mă în grădina noastră, mi-a venit

fac un portret. El fugea de asta, nu voia să-mi pozeze.

pofta să pictez o natură statică – bineînțeles, cu fructe și

Era un tipaj interesant și-mi pare rău până astăzi că

legume. Tata, dacă se întâmpla cumva pe aproape, pășea

nu am reușit. Purta barbă, ceea ce pentru bărbații de la

tiptil, ca să nu-mi încurce. Dar natura mea statică nu

sate este neobișnuit. Când am venit și eu însumi pentru

se așeza pe pânză așa ca să-mi placă. Până la urmă, am

prima oară cu barbă în sat, am crezut că o să-mi spună

lăsat-o baltă... Peste un timp, iar m-am apucat, și iar am

ceva. Da’ el – nicio atenție. Și atunci n-am avut răbdare

lăsat-o baltă. Și deodată, îl aud pe tata întrebându-mă:

și l-am întrebat eu ce zice de barba mea. Și a zis doar

«Măi băiete, da’ tu de ce, când începi un lucru, nu-l scoți

atât: «Cu barbă, semeni și mai mult cu mine». M-ar fi vrut

la capăt?!». El era deprins, cu sapa în mână, să înceapă

Sărbătoare, 1991

noiembrie / decembrie

2015

OAMENI ÎNDEAPROAPE

a prăși «din hatul ista până-n hatul celălalt», oprindu-se

povestea cu calul cel alb de la Butuceni. Nu s-a gândit

doar să bea apă din burlui ori să pună în gură ceva din

să-l picteze. De fiecare dată când îl vedea păscând, pur

merindele mamei. Și pe toate din gospodărie le făcea cam

și simplu îl admira. Mai pășteau pe acolo și alți cai, dar

tot în aceeași manieră, «din hat în hat»“.

altul ca acela nu mai era. El părea parcă venit din altă

Nu i-a putut explica atunci și nu ar putea să-i explice

lume. Butuceniul întotdeauna l-a atras în mod miraculos.

nici acum, peste ani și ani de muncă în domeniul artei

A mers de nenumărate ori încolo pentru a face schițe. Și

plastice, de ce pensula și culorile deodată parcă-ți devin

de unul singur, și la taberele organizate. Dar s-a întâmplat

străine și nu mai vrei să le vezi, dar tot ele te pot chema

că un timp nu a putut merge. Și atunci în fața ochilor tot

înapoi atunci când nici nu te aștepți. Uneori, parcă îți

mai des și mai des a început să-i apară imaginea acelui

spun și de ce te cheamă. Cum a fost, de exemplu, în

cal alb. L-a întrebat pe Andrei Mudrea, care a mers la

Moment de înălțare, 1989

Butuceni mai des decât alți pictori: „Calul cel alb mai

lucrările cu mult înainte de expoziție. Și, după ce le-a

este pe acolo?“. „Mai este!“, l-a bucurat colegul. Vestea a

schimbat nu o dată locurile, și-a zis că, în ultima variantă,

fost ca un îndemn să se apropie de șevalet și să înceapă

se prea poate că dascălul nu i-ar face nicio schimbare.

a-i profila chipul. Și-a pus în gând să-l prezinte neapă-

Când a dus lucrările la muzeu, știa exact care și în ce loc

rat la personala sa, alături de alte lucrări noi, pentru că

al sălii va fi amplasată. În anticamera sălii de la etajul doi

asta a vrut din capul locului: odată ce destinul nu-l lasă

a postat câteva din cele mai vechi, iar peste prag – ceea

până acum fără dorința și puterea de a picta, să scoată

ce lumea nu a văzut și îi era chiar și lui dor să le vadă

în văzul lumii ceea ce a reușit să facă în ultimii câțiva

adunate împreună.

ani, poate chiar și în ultima lună. Și nu din considerentul

„Aproape că nu țin minte să fi venit la două expoziții

că ar fi lucrări de excepție, ci pentru că viața, în opinia

cu aceeași lucrare. Vin cu ceva poate mai puțin reușit,

dumnealui – și nu numai a dumnealui –, are culoarea

dar nou, pentru că omul ieri a fost unul, astăzi e altul,

ei în diferite perioade și paleta se schimbă în funcție

iar uneori, în virtutea unor împrejurări de viață, cu totul

de ceea ce ți-a fost dat să trăiești la o vârstă sau alta.

altul. Și, după mine, este imposibil ca această preschim-

Dar calul alb parcă ar mai fi vrut să rămână în atelier,

bare să nu survină și în preocupările lui. Eu așa văd și

să-i simtă pensula lunecând drăgăstos pe gâtul lui, pe

înțeleg lumea în culoare și formă. Acesta e limbajul prin

coama lui, astfel încât în ziua în care a venit mașina să

care noi, pictorii, venim să spunem ceva lumii. Dar nu

ia lucrările pentru expoziție, i s-a părut că nu e acel

pretind că am dreptate. Niciodată nu m-am apucat cu

cal pe care ar fi vrut să ni-l arate: o făptură minunată,

cineva de piept să-i demonstrez dreptatea mea. Mâine,

venită pe pământ din altă lume, doar ea știe pentru ce,

poate, voi vedea lumea altfel. Astăzi așa o văd. În acest

iar oamenii, pentru că nu pricep pentru ce anume și nici

sens, întotdeauna m-a iritat întrebarea-stereotip a unor

el nu le poate spune, îi folosesc doar puterea corpului

jurnaliști referitoare la planuri. De unde pot ști pe cine

și iuțeala picioarelor. Așa că, în ultima clipă, nu l-a luat

am să mai întâlnesc în calea vieții mele? De unde pot ști

împreună cu celelalte pânze.

ce-mi va fi dat să mai văd nou în viața mea? De unde pot

Când a început să selecteze lucrările pentru expoziție,

ști ce anume am să doresc să fac mâine, poimâine, cu atât

a descoperit că are un număr suficient nu pentru una, ci

mai mult, peste câteva luni, peste un an? De unde pot

pentru patru expoziții. Din fericire pentru el, deocamdată,

ști ce am să reușesc și ce nu am să reușesc să fac chiar

vârsta nu-l oprește să stea în fața șevaletului cu pensula în

și în viitorul cel mai apropiat?! Zâna norocului pe unde

mâini și paleta alături. Altceva e că, acum, vede lucrurile

o s-o întâlnesc oare – la care colț de stradă sau la care

puțin altfel. Dar așa e trecerea omului prin viață – pe lângă

anume răscruce? O să-mi zâmbească sau, poate, o să se

celelalte, schimbătoare, se produce și modificarea felului

uite chiorâș la mine, parcă vrând să spună: moșneagul

de a vedea și a percepe lumea din jur – în totalitatea ei

ista încă mai pretinde ceva?!“.

sau fragmentar, în funcție de capacități, de simțiri... Așa

Itinerarul vieții lui de până acum s-a constituit, timp

că, de data asta, a ținut să vină în fața iubitorilor de artă

de mulți ani, din două ramificații: una de artist plastic și

cu lucrări puțin mai altfel decât cele din trecut și nu de

alta de funcționar în domeniul culturii. Mergând pe cea

proporții mari, ca altădată. Până la urmă, a decis să ia și

de a doua, a izbutit să facă multe lucruri bune pentru

ceva din retrospecție, și asta pentru că anii pe care-i are

susținerea artei, îndeosebi în funcția de șef de secție la

astăzi i-au dictat să facă anume așa, șoptindu-i să nu dea

Ministerul Culturii, apoi și în cea de viceministru al culturii

cu totul la o parte ceea ce a făcut până odinioară...

și cultelor. Nu vrea să vorbească însă despre aceasta, nici

Acesta a fost spectacolul pe care l-a regizat tot dum-

despre numeroasele premii și distincții acordate pentru

nealui, după legile însușite încă în tinerețe de la dascălul

munca și talentul său. Astăzi, cum se spune, le dă pe

Chir Rodnin: ca lucrările, în orice loc al sălii de expoziții

toate pentru una: să revină la calul cel alb...

s-ar afla, să susțină între ele un dialog neauzit de cei

E ceea ce confirmă una din multele înțelepciuni lăsate

din jur, care să creeze în spațiu o atmosferă de armonie.

omului de Septuaginta (versiunea grecească a Vechiului

Partea stângă parcă vorbește cu partea dreaptă sau din

Testament), și anume: Rămâi întru chemarea ta, și petrece

contra, partea dreaptă parcă vorbește cu partea stângă,

întru ea, și îmbătrânește la lucrul tău.

o lucrare din centru parcă vorbește cu o lucrare dintrun colț al sălii, sau invers... Așa că, imaginar, a panotat

noiembrie / decembrie

2015

Imagini: Iurie Foca

OAMENI ÎNDEAPROAPE

Chemarea pământului și a cerului, 1989

Andrei TAMAZLÂCARU

Gătiți-vă suﬂetele...

noiembrie / decembrie

2015

a cercetător de folclor, am avut

lucrări recomandate posturilor de radio

parte de multe descoperiri și bu-

și organizațiilor concertistice pentru a fi

curii, dintre care mai ales două

interpretate, difuzate și editate în toate

mi-au dăruit sentimentul că mun-

țările lumii. Iar la 5 decembrie 2013 în Lista

ca mea este întru folosul neamului. O bună

reprezentativă UNESCO a patrimoniului

vreme în urmă, mi-a fost dat să aud de la

cultural imaterial al umanității, cea care

Ileana Anastasiu din Manta, Cahul, o va-

înglobează pentru posteritate tot ce au mai

riantă muzicală necunoscută până atunci

valoros popoarele lumii, a fost inclus și unul

a nemuritoarei noastre balade populare

dintre multele obiceiuri tradiționale pe care

„Miorița“, surprinzătoare prin prospețimea

le avem noi de la străbuni – colindatul de

și originalitatea ei, pe care am înregistrat-o

ceată bărbătească. La pregătirea dosarului

apoi pe bandă de magnetofon cu Ileana Oso-

au mai participat cercetătorii Vasile Chisă-

ianu. Anume în baza ei compozitorul Tudor

liță și Victor Ghilaș, eu fiind responsabil de

Chiriac a creat un poem muzical pentru

compartimentul lui practic, deci de colindele

voce și orgă, interpretat de Valentina Co-

ca atare, de textul și muzica lor.

jocaru și, în 1986, inclus de către Consiliul

Fiind omul care vreme îndelungată a avut

Internațional al UNESCO în grupul de zece

de înfruntat nu doar atitudinea nepăsătoare

VA L O R I P E R E N E

față de arta populară, ci și desconsiderarea

izbândă a ministerului? Pentru că și noi,

ei fățișă, deseori inclusiv de către sus-pușii

colaboratorii Uniunii Muzicienilor, de mulți

din domeniul artei, am ajuns să trăiesc și

ani, promovăm portul național autentic în

bucuria faptului că starea de lucruri la acest

cadrul Festivalului Interpreților de Folclor

capitol în societatea noastră se schimbă –

„Tamara Ciobanu“. Una dintre condițiile pe

slavă Domnului, în mai bine! –, iar Ministerul

care trebuie să le respecte participanții e să

Culturii, îndeosebi de când la cârma lui a

intre în scenă în straie naționale specifice

venit doamna Monica Babuc, este princi-

zonei în care locuiesc. Deci, treptat-treptat,

palul sprijin și însuflețitor a tot ce ține de

ne demonstrăm nouă înșine, dar și altora,

repunerea în circuit a valorilor lăsate nouă

că istoria și tradiția sunt cărțile de vizită

de străbuni. Parlamentul Republicii Moldova,

ale poporului nostru în lume.

în cadrul unei ședințe din octombrie cu-

Cât mă privește, de cercetarea creației

rent, a inclus în lista sărbătorilor naționale

noastre populare sunt preocupat încă din

și Ziua Portului Popular, pe care de acum

tinerețe, pot să zic, mai că o jumătate de

înainte întreaga țară o va sărbători, an de

secol. Ceea ce-mi dă temei să subscriu la

an, în ultima duminică a lunii iunie. De ce

cele spuse mai demult de ilustrul nostru

menționez în mod special anume această

prozator Ion Druță: „Suntem poate unicul

noiembrie / decembrie

2015

popor din lume la care operele folclorice

Iisus Hristos. Străbunii noștri legau aceas-

rămân net superioare ca măiestrie, ca adân-

tă sărbătoare de solstițiul de iarnă din 22

cime, ca seninătate a straturilor de cultură

decembrie. De ce? Ei credeau că tocmai

modernă“. Cu interesul față de acest eu al

în această perioadă dispare hotarul dintre

ființei noastre etnice am pornit în lume din

„lumea de aici“ și „lumea de dincolo“ și pe

ograda casei părintești. Mama a fost cea

pământ se instalează un haos. Și că după

care mi l-a sădit în suflet. De la mama am

acest haos urmează să se nască o nouă ordine

auzit cum îi drăgostea cântând pe frații și

cosmică (în concepția noastră – să vină un

surorile mele mai mici în timp ce-i scălda,

nou an). Cele câteva zile până la nașterea

îi înfășa, îi legăna. Tot de la ea am auzit și

acestei noi ordini cosmice ei le foloseau

alte genuri de cântece vechi. Dar colinde

pentru diferite ritualuri magice, din acestea

– nu. Ca să vedeți, în satul meu de baștină

făcând parte și colindele.

– Grăsenii Vechi, Ungheni – nu se colinda,

Străvechiul Crăciun ne-a lăsat o cultură

se umbla doar cu uratul și semănatul. În

extraordinar de vastă și prețioasă. Multe

copilăria mea, cam asta era situația și în

colinde din acea perioadă sunt, în opinia

multe alte sate. Se credea – de altfel, deseori

mea, adevărate poeme epice. Desigur, timpul

se crede și acum – că ea, colinda, este un

a remodelat varianta lor inițială, în primul

cântec popular închinat nașterii lui Iisus

rând, le-a extins aria subiectelor. În tota-

Hristos. Și fiindcă în anii sovietici credința

litatea lor, colindele au înregistrat și au

în Dumnezeu era blamată de regim, o vreme

documentat modul de viață al străbunilor

aceeași soartă a avut-o și colinda.

noștri, astfel că în textele lor găsim informații

Am început să mă interesez de acest

despre multe din îndeletnicirile acestora

gen chiar din primele expediții folclorice pe

(păstorit, țesut, pescuit, vânat etc.). În calitate

care le-am întreprins în anii ’60 ai secolului

de argument invoc câteva titluri de colindă:

trecut, în calitate de cercetător al Catedrei de

Voinicul și arcul, Voinicul și murgul, Voinicul

folclor a Institutului de Arte „G. Musicescu“.

și șoimul, Cerbul, Ciutele, Leul, La vadurile

Am plecat mai întâi în sudul Moldovei, știind

Chiliei, Ciobanul, Dulful Mării Negre... În

că anume sudul a conservat mai mult decât

timpul expedițiilor, am înregistrat colinde

alte regiuni întreaga varietate a creației noas-

pentru case cu fete mari, cu fete logodite,

tre populare. Pe orice informator, îndeosebi

cu flăcăi buni de însurat, cu tineri căsătoriți,

pe unul de vârstă înaintată, îl întrebam:

cu copii, cu meșteri iscusiți, cu vânători,

„Da’ colinde nu știți cumva?“. În majoritatea

cu păstori, apoi o categorie de colinde pur

cazurilor, auzeam: „Cum să nu știu?!“. În

și simplu pentru stăpânii casei, „de gazdă“.

felul acesta, pe parcursul anilor am reușit

Iar când am lucrat la pregătirea dosarului

să înregistrez peste 300 de colinde, multe

„Colindatul de ceată bărbătească“ pentru

din ele am reușit să le editez. Cercetarea

UNESCO, la Câșlița-Prut, Vulcănești, printre

materialului mi-a confirmat certitudinea că

cele 15 colinde întregistrate „pe viu“ în seara

greșesc cei ce consideră colinda un cântec

de 24 decembrie 1995, umblând prin sat cu

plăsmuit de popor în cinstea nașterii lui

ceata lui Costache Mării (avea pe atunci 62 de

Iisus Hristos.

ani și era conducător de ceată din copilărie),

De fapt, nu este așa. Colinda vine spre

a fost și un colind de mort. Imaginați-vă,

noi din perioada precreștină, fiind de pro-

în creația lor, înțelepții noștri străbuni nu

veniență laică, ca și denumirea sărbătorii pe

au ocolit nici această situație de viață. S-au

care o însoțește, Crăciunul, care, în fond,

gândit, probabil, că nu ar fi bine să rămână

pare să nu aibă nimic comun cu nașterea lui

cumva necolindată o casă de gospodari ce

VA L O R I P E R E N E

Imagini: Mihai Potârniche (Moldpres)

și-a înmormântat un membru al familiei

Teleradio Moldova. Semnificația sărbăto-

tocmai în perioada sărbătorii. Așa că stăpânul

rii o comportă îndeosebi o strofă din ea:

respectivei case a primit ceata lui Costache

Și gătiți-vă frumos,/ Flori, flori, flori de

Mării, a aprins o lumânare în memoria celui

măr,/ De Nașterea lui Hristos,/ Flori, flori,

decedat și a ascultat colinda împreună cu

flori de măr!

sufletul celui care, potrivit tradiției creștine, încă se afla în casă...

În ajunul unui nou Crăciun, pe care, ca și până acum, îl vom sărbători care pe stil

Odată cu apariția creștinismului, în tra-

vechi, care pe stil nou, gătiți-vă frumos

diția colindatului și-a făcut loc și tematica

sufletul să cânte ori să asculte o specie

sacră. E ceea ce specialiștii din domeniu

folclorică ce ține de esența noastră ca na-

califică drept „cântece închinate nașterii lui

țiune – colinde. Hai, sculați, creștini, sculați/

Iisus Hristos“, nemaipomenit de frumoase

Pe Domnu’ să-ntâmpinați,/ Fiți, boieri, voi

și ele (se mai numesc „de Stea“, și asta,

sănătoși,/ S-aveți pacea lui Hristos!

probabil, prin asociere cu Steaua apărută pe cer la nașterea lui Iisus Hristos), astăzi

Din partea revistei Moldova:

cântate de colindători în seara din ajunul

De ziua Sfântului Andrei, 13 decembrie,

Crăciunului (de flăcăi și adulți) și în ziua

etnomuzicologul Andrei Tamazlâcaru, unul

de Crăciun (de copii). „Ascultați voi, nu

dintre cei mai prodigioși cercetători ai fol-

dormiți!“ este una din multele cu acest

clorului nostru și dintre cei mai fideli au-

subiect. Am auzit-o pentru întâia oară de

tori ai Moldovei, fondatorul legendarului

la colectivul folcloric de copii din Pașcani,

ansamblu etnofolcloric „Tălăncuța“, Artist al

Hâncești, la concertul „Aprindeți luminile“

Poporului din Republica Moldova, a împlinit

(Casa Radio), pe care, de mai mulți ani,

onorabila vârstă de 75 de ani! Să mai auziți

Uniunea Muzicienilor îl organizează anual

colinde – cu sănătate și voie bună! – mulți

în seara de 24 decembrie în colaborare cu

ani înainte, maestre!

Ceată de colindători din Șipca, Șoldănești

Colindători din Rezeni, Ialoveni.

noiembrie / decembrie

2015

Imagini: Varvara Buzilă

VA L O R I P E R E N E

Ioan MÂNĂSCURTĂ

Inventarea timpului și concomitenta intrare în el De ce Arabescuri?

Bineînţeles, scriitorii erau şi ei expuşi, dar nu în măsura

Anii ’80 ai trecutului secol (ce repede s-au dus!), până

în care erau cei învestiţi cu administrarea virginităţii

spre ’88-’89, nu erau deloc prietenoşi scrisului româno-

scrisului sovietic. Orice literă, silabă, cuvânt erau verificate

basarabean şi, de fapt, niciunui scris cu litere şi hieroglife

(la sânge), deoarece mincinoasa putere era conştientă de

care s-ar fi putut întâmpla aici. În 1986, s-a vrut chiar

forţa care se ascunde în literă, silabă, cuvânt. Mai ales

descăpăţânarea subsemnatului, prin unul smirnov, adus

că bătrâneţea o făcuse suspicioasă…

din puste fără Dumnezeu şi făcut la Chişinău nr. 2 (care

Am încercat să hrănesc varza cu capră, adoptând un

era 1) la maşina de represalii numită comitet central.

scris metaforic, esopic, criptat ostentativ, dar lăsând la

N-a mers, pentru că eram în anul în care eram şi fiind

îndemâna oricui cheia, iar mie şi nebunilor care publicau

smirnovul un bandit atât de odios, încât până şi puterea

aceste – de fapt – nevinovate tablete, calea deschisă spre

sovietică s-a văzut nevoită să-l bage la puşcărie. La drept

a ajunge seara la neveste şi la copii. Rubrica pe care o

vorbind, scrisul – în general – a cunoscut perioade şi mai

susţineam odinioară se numea Arabescuri. Reabilitarea

sumbre, dar nu şi-a uitat misiunea cu care a fost trimis

acesteia se vrea un omagiu întârziat echipei de la revista

în lume, decât accidental şi cu păcatul periodic ispăşit…

Moldova cu care am mers la vânătoare de iluzii.

ARABÉSC, arabescuri, s. n. 1. Ornament specific decorației arabe, care constă din combinații de linii și de motive geometrice sau din combinări de motive reprezentând plante (stilizate). 2. Ornament muzical; p. ext. scurtă compoziție muzicală cu caracter grațios și avântat. 3. Una dintre figurile baletului clasic (inspirată din dansul oriental). – Din fr. arabesque. (DEX)

noiembrie / decembrie

2015

ARABESCURI

I O să-i zicem timp, deși este altceva.

Știm cu o anumită aproximație că timp există pe Pământ, și doar mai ales în capul pământenilor.

Este cuprinderea pe care nu o poți cuprinde, atât de

În ceruri, în nemărginirea care ne este refuzată – pe mo-

mare fiindu-i întinderea. Măreția nu poate fi privită și nici

ment, luați aminte –, timpul a existat doar o câtime de câtime

văzută.

de secundă, o nanosecundă, când s-a produs marea explozie,

Și totuși, din neavere de alt sprijin în această lume clă-

bing-bangul, pentru că timpul nu face parte din veșnicie,

tinătoare și simțind că-i tot mai puțin înainte, de timp ne

decât doar cu câtimea de câtime de secundă, cu nanosecunda

aninăm cu înfrigurare. În valea umbrelor fugare, ca să-l avem

de la începuturi. Ca reziduu. Dacă admitem că veșnicia are

printre noi și pe Omar Khayyam, deși persanul însuși este o

nevoie de așa ceva – de început, de nanosecundă.

umbră fugară de acum o mie și o leacă de ani, de ce te poți

Timp există doar pe Pământ. În cuprinsul Pământului trebuie că trăim timp, dacă aspirăm la veșnicie. Ieșirea din timp,

agăța nu este decât o părere.

despre care am tot vorbit, se numește intrare în veșnicie. II Când am fost (când furăm) închiși în astă casă – nu! – zvârliți în această temniță, condamnați la amnezie terestră, ce ne rămase din libertatea de altădată? Da, exact – gândul, el singur (gândul nu înseamnă și ți-

În – ce? În asta... Dacă-i să merg cu sinceritatea până în pânzele albe, va trebui să recunosc că timpul este o invenție pur terestră. Când zicem că i s-au terminat zilele, avem în vedere ieșirea din timp și fireasca încadrare în veșnicie.

nere de minte). Și în acest gând al nostru împământenit ne-a rămas nos-

talgia libertății și abia tangibila senzație a lipsei de distanțe în lumea rămasă în urmă și așteptându-ne înainte. Căci vi-

Acum un mileniu și jumătate, la care adăugăm un secol,

itorul și trecutul ce sunt dacă nu înaintea și înapoia, în fața

un deceniu, niște ani, niște luni, niște săptămâni și niște

și în spatele (dacă facem brusc o mișcare de rotire de 90, de

zile, fără a pune la socoteală orele, minutele și secundele

180, de 270 de grade, dacă ne prefacem în titirez –, unde-i

țopăinde pe roțile ceasornicului, Aurelius Augustinus, tot el

înaintea, unde-i înapoia?), retrospectiv și perspectiv, care

Augustin de Hipona, Sfântul Augustin și, pentru ortodocși,

converg în același punct temporal și spațial – prezentul...

Fericitul Augustin – la ce credeți că se gândea? Firește, la

Totul depinde de locul de cercetare, de fracturarea luminii

timp. Cum pot, se întreba el, exista trecutul și viitorul în con-

și chiar de unghiul sub care schimbăm direcția luminii.

dițiile în care trecutul a fost și nu mai există, iar viitorul nu

Eminescu a spus: Viitorul și trecutul sunt a filei două fețe, vede-n capăt începutul cine știe să le-nvețe... Elementar, are în vedere (în vedere!) două universuri paralele, adică niște dimensiuni spațiale... Evoluția noastră pământeană (ni se tot spune) este dinspre

s-a întâmplat încă?... Prin urmare, cu această întrebare nu făcea decât să anuleze timpul, care, oricum, nu exista. (Credeți că de ce nu știm ce este timpul? Da, exact, pentru că nu există!)

trecut spre viitor. VI

De fapt, este mereua trecere dintr-un univers în alt univers: paralel, tangențial și brownian.

Omul are harul vorbirii și, pământean fiind pentru o clipă – temporal, temporalizat adică – în largul veșniciei, folosește

III Veșnicia este statică: nu are înaintea, nu are înapoia –

acest har pentru a-și exprima pământenește gândurile, sentimentele, senzațiile și prevestirile, pentru a numi ființe, fenomene și obiecte de departe și de aproape, de la vibrația

este!

plăpândă a atomului până la cutremurul de pământ și explozia IV Cel fără de început din împărăția fără de sfârșit ce nevoie ar avea de timp și de știința despre acesta? Timp cred că există doar din loc în loc, pe unde trec oameni și poate alte făpturi semănătoare, și din când în când.

stelei cu tot cu a(na)tomizarea acestora. Vorbirea este casa ființei terestre, temporale, de aici și de acum. Câtă vorbire avem, atâta timp ne este dat. Amin.

Maria ȘLEAHTIȚCHI

Poezia nouă. Maria Paula Erizanu Înălțându-se temerară, planând în bucuria aerului proaspăt pe cerul senin (nori vor fi fiind, dar cine să-i vadă?!), poezia nouă s-a lansat în stol. Păsări măiestre? C â n t ă t o a r e ? C i r i p i t o a r e ? C r o n c ă n i t o a r e ? Ti m p u l v a a r ă t a . D e o c a m d a t ă , l e a d m i r ă m v o l u t e l e d e s e n a t e p e „ c e r u l p a t r i e i “. A u e n e r g i i s c l i p i t o a r e . Z b o a r ă p e d e a s u p r a mărilor-bibliotecilor, printre sute de catarge, peste vânturile-valurile.

ntologia Casa verde (Editura

limbaj. La trei ani de la zburătăire în

„femeile din taliban“, „casa catară“, jelly

Notograf Prim, 2012, alcătu-

grup, poezia nouă se așază, conștientă

care „aleargă după bețe fără oprire“,

itor Dumitru Crudu), care

de sine, pe raftul din față.

londra, dumnezeu și sydney, înșiruite

aduna rodul unui experiment

După debutul răsunător cu volu-

laolaltă și simultan, se află o răsucire

de creative writing, includea o serie de

mul de mărturii Aceasta este prima mea

esențială de nerv, fusul necesității de

poeți în scurt timp debutați în volum.

revoluție. Furați-mi-o (Cartier, 2010),

ADN – mama („acum mama mă sună

Scriitori importanți au pariat pe ei. Și ei

Maria Paula Erizanu a publicat, în 2015,

prea des e greu să fii singurul lucru pe

au avut talentul și ambiția de a publica

prima sa carte de poeme: ai grijă de

care îl iubește cineva“ – Într-o mirare)

la edituri bune, acoperind un spațiu

tine (Bistrița, Charmides). Cartea, că-

și tata („cu tata împărtășim aceeași

generos: București, Bistrița, Ploiești,

lăuzită de prefața lui Radu Vancu și

dragoste pentru natură/ – ne plac rit-

Chișinău. Poezia română tânără trece

găzduită de Colecția Debut, include

murile africane pentru că ele replică

fără complexe și frustrări peste liniile

cinci poeme așezate în patruzeci și

bătăile inimii/ păsărilor eu am inventat

de demarcație administrativă, națio-

opt de pagini. Poezia tânără solicită

memes-urile, nu dennett, citește-mi

nală, continentală ale literaturilor. Ea

receptării prospețime pe măsura con-

licența“ – Într-o mirare). Că are un

este peste tot la ea acasă – indiciu de

ceptelor și limbajului ei. Ce spune lumii

loc aparte în amintirile și nostalgiile

noutate pe care mizează tinerii po-

despre sine și personajul său Maria

sale pentru bunici („(și)/ vara/ când nu

eți. Ceea ce se poate interpreta drept

Paula Erizanu? Că-i admiră pe Bob

mai învățăm și nu mai dansăm/ bune-

cosmopolitism, snobism, neglijare a

Dylan, Mircea Ivănescu, Radu Vancu,

lu e galben în spital, bunica a murit/

valorilor naționale (trăsături blamate

pe Lawrence Krauss. Că, exponențiată,

acum trei luni/ și nu e nimeni în sat/

în secolele trecute) trece la ei drept

generația sa a trecut rapid de la mp-

care să vorbească/ așa ca ea“ – Într-o

percepție adecvată a poetului într-o

3player, Thomas, Batman, la HBO, iPad,

mirare). Că…

lume liberă, care le oferă șansa de acces

Zorika, Murga. Că printre atâtea artificii

În poezia Mariei Paula Erizanu

direct la forme inedite de exprimare și

de limbaj, jocuri de conotații sunt și

universul se mișcă ca într-o sferă cu

reprezentare, la formulele înnoitoare de

amintiri adevărate, pe bune. Că între

energiile țâșnind în afară, „nu/ în/

noiembrie / decembrie

2015

PLĂCEREA LECTURII

tele/ fon“ (ai grijă de tine). Autoarea

o complexă rețea de semne poetice cu

creează o insolită poetică a încorpo-

semnificații adânci. Personajul liric

rării. Ea construiește un fluid poe-

face parte din rândul celor cărora le

matic, textualizat din frânturi de po-

pasă de lume. Nostalgia și dragostea

vești, cioburi de atitudini, memorii,

sunt sentimente dominante. Lumina

păreri, așchii de sentimente. Eul liric

caldă a dragostei se refractă în câteva

povestește despre cum se suprapun,

proiecții: dragostea filială (impresi-

se îngemănează, se răzlețesc aminti-

onează discreția și atașamentul față

rile, nostalgiile copilăriei, atmosfera

de ființa tatălui – mai rar în cazul

casei de lumea îndepărtată prin care

unui autor-femeie) și discreta, abia

trece. Percepțiile, analogiile, reflecțiile

sesizabila undă erotică (poemul fruct).

gnostice ale personajului străbat spații

Autoarea a pus în simultaneitate ima-

livrești, muzicale, ludice, cosmologice,

ginarul codurilor poetice și cromatice

astrofizice (iată!). Fluxul-refluxul tim-

cu puțină insinuare ocultă. Pe de altă

pului personal alimentează substratul

parte, semnificația aluzivă a poemului

freatic al imaginarului din poemele

de titlu poate apărea și ca o provocare,

Mariei Paula Erizanu. Cartea este un

fiecare text așezat separat în pagină

întrucât primul vers din poemul ai

fragmentarium, amenajat cu subtilitate

poate funcționa de sine stătător. Un

grijă de tine („ – sometimes a potato

în parametrii unei estetici insolite.

poem în formă de pică, cu imaginarul

is just a potato/ – uneori un cartof e

Construcția imaginarului cotidian are

său mult prea ocultat pentru neiniți-

doar un cartof“) ne îndeamnă să nu

la bază câteva elemente: fragmentul,

ați, ar putea fi doar un poem, dacă nu

complicăm lumea, să o luăm ca atare,

încorporarea, indiferențierea, poemul

ar fi prea simplu pentru o autoare cu

„uneori“! Totodată, mulțumirile aduse

de pică.

rafinament nativ, școlită prin înalte

unuia din cei mai apreciați specia-

Conceptual, fragmentul anulează

școli europene. În cartea ai grijă de

liști contemporani în fizica teoretică,

ideea de realitate liniară și mesaj ro-

tine din tot ce pare extrem de sim-

astrofizică și cosmologie, Lawrence

tund. Eul liric are conștiința nestră-

plu se naște o poezie nouă. Bunăoa-

Krauss, autorul bestsellerului A Uni-

mutată că este partea nelipsită a lumii

ră, imaginea generală desprinsă din

verse from Nothing, ne sugerează că

(„tot ce pot e să fiu o parte din lume“

ai grijă de tine este cea a universului

această carte este rodul unor revelații

– ai grijă de tine): a lumii celei mari și

nediferențiat. Glisarea polemică spre

lirice declanșate și de noua cosmolo-

a lumii celei mici, familiale. Lumile se

cosmologia postmodernă face parte,

gie americană. Când într-o carte de

îngemănează din frânturi care își spun

de asemenea, din strategia poetică a

poeme, intitulată cu cel mai discret și

ele însele poveștile. Din poveștile lor

autoarei. Poezia nu-și decantează cu

mai delicat îndemn patern-matern ai

se naște o nouă poveste și tot așa cât

strictețe formele. Ele se schimbă de la

grijă de tine, sunt invocate asemenea

mai departe. Fragmentele de discurs

versuri lungi, organizate în segmente

nume, lucrurile nu pot fi de-a dreptul

segmentat la virgulă, la joncțiune sunt

dense de text, la versuri scurte, adesea

simple, chiar dacă atunci când privești

asamblate în structura metadiscursului

monosilabice, adevărate coloane de

un cartof sau o frunză de arțar vezi

încorporabil.

verbe. La o adică, variațiile formale

uneori doar un cartof, doar o frunză…

Deși totul pare să stea la vedere, ai

nu vor fi având nicio importanță, fiind

O poetică înnoitoare este mesajul pe

grijă de tine conține și câteva imagini

doar mărci ale fluxului de imagini so-

care îl comunică poeziei române cu

criptice. Imaginea grafică a poemului

matice necenzurate de gândirea rece.

prima sa carte Maria Paula Erizanu.

de pică, bunăoară, apare esențializată

Cert este că poeta reușește să creeze

Cu ingenioasa prezență a poemului de

și ca subtitlu. Poemul-frunză de pe

impresia că se lasă scrisă și își lasă

pică pe copertă, volumul ai grijă de tine

coperta de un verde secundar nu pare

textul să o scrie.

anunță o poetă prezentă în cărți, cu

deloc un joc manierist. Parte din cel

Realizată în maniera minimalismu-

de-al cincilea poem, el se potriveș-

lui, a economiei de mijloace artistice,

te bine și ca text aparte, tot așa cum

cartea Mariei Paula Erizanu instituie

cărțile în față și cu calea deschisă. 25 noiembrie 2015

v e Cititorul poate bănui că, în rândurile ce urmează, voi contrapune un simpluț text parafolcloric artei înalte, literaturii haute-couture. Nu am să fac acest lucru, oricât de tentantă ar fi ideea. Dimpotrivă, tocmai că aici aș vrea să spun cât de firesc – adevărat, surprinzător – se asociază barizul nostru cantabil cu textele nemuritoare ale clasicilor literaturii franceze. Mai bine zis, aș vrea să spun că, oricât de mult ținem la specificul nostru, la mărcile noastre distincte, acestea sunt parte a firii universale.

noiembrie / decembrie

2015

L E C ȚLI I DTE S P U R E CRU L T Ă URĂ U

Mi rc e a V. C I O B AN U

„Fa Marie cu bariz...“

versus

Flaubert, Hugo și Proust

e spune de obicei că ceea ce ține

dură și mai principială, care impunea

sau al mijlocului“. Ați văzut imagini din

de cultură poartă amprentele

femeilor să umble cu capul acoperit, a

acestea? Adică: turban! Dar acesta nu

mai adânci ale autohtonului. Se

dezvoltat la ei mai stăruitor acest su-

mai este un obiect autohton (acum un

construiesc și teorii despre un

biect. Ca să nu mai adaug că bumbacul

timp era!), astfel încât îl abandonăm.

anumit specific național, care însă se

turcesc era mai potrivit țesăturilor fine

Nu înainte de a accesa cuvântul șal în

pierde, odată cu timpul. În acest sens,

decât cânepa autohtonă.

rețeaua păienjenișului universal, ca să

ni se sugerează că trecutul nostru a fost

Așa sau altfel, dar șalul, și mai ales

vedem cele mai autentice și supermo-

neapărat național, iar prezentul este

basmaua, ne trimit întotdeauna la lim-

derne șaluri, internaționalizate, deși

afectat de mondializare, ca să nu mai

ba turcă. Șal (iar de aici și derivatul:

adesea prezentate de niște turcoaice

vorbim de viitor, care este întotdeauna

șalincă) în turcă înseamnă „a înfășura“.

bine îmbrobodite (ca musulmance sa-

prezentat ca o catastrofă, ca o apoca-

Șalul, așadar, este de dimensiuni mari

dea), dar și bine machiate și purtând

lipsă, în care vor arde toate semnele

(ca să te poți înfășura). Definiția din

ochelari de soare din brandurile de

distincte ale culturii noastre. „Teoriile“

DEX este: „Țesătură din lână, mătase

ultimă oră.

acestea se dezumflă simplu, odată cu

etc., de diverse forme și dimensiuni,

Șalul este și obiect literar bine cu-

înțelegerea că „barizul“ nostru autohton

împodobită cu desene, broderii sau

noscut. Șalul negru al lui Pușkin, poemul

nu e întotdeauna numai al nostru, ba

franjuri, pe care femeile o poartă pe cap

scris la Chișinău în 1820 și tradus de

nici nu e chiar al nostru…

sau pe umeri“. Adică, este o broboadă

Costache Negruzzi, este o dovadă a

Dar să le luăm pe rând. Cel mai

care poate fi purtată și pe umeri. Și

răspândirii obiectului în lumea mare:

adesea, acoperămintele capetelor fe-

nu numai ca fular, ci și pentru a ține

„La șalul cel negru mă uit în tăcere/ Și

meilor noastre sunt aduse din Turcia.

cald la spate. Dar șal însemna în trecut,

sufletu-mi rece e nemângăiat,/ Pen-

Nu voi căuta prea insistent rădăcinile

ne mai spune DEX-ul, și „stofă fină de

tru că de jale, de chin și durere/ Este

acestui fapt (o las, generos, pe seama

lână, fabricată în Orient“. Sau chiar:

sfășiat!“. Unii critici ruși cred că excesul

etnologilor), dar aș putea să presupun

„Fâșie lungă de șal purtată de bărbați,

de patetism se explică prin faptul că

că tradiția turcească (musulmană) mai

după moda orientală, în jurul capului

Pușkin a scris, de fapt, o parodie la

ve r su

un text al lui Vasili Jukovski (așa cum a

boada albă“ a aceluiași Grigorescu sau

fost, de fapt, poemul Ruslan și Ludmila),

de „Țărăncuța cu broboada galbenă“ de

alții înclină să creadă că poemul este, de

Ștefan Luchian.

fapt, o adaptare/reciclare postmoder-

Dintre variantele (sinonimele) care

nist-romantică după cântecul popular

ne trec prin minte, năframa sună cumva

românesc „Arde-mă, frige-mă!“. Șalul

mai duios, mai autentic, mai de-a noas-

îl putem vedea și pe pânzele pictorilor.

tră. Și definiția înclină încolo, având în

Ipolit Strâmbu, pictorul român prieten

vedere materialul care poate fi sută la

cu Delavrancea și Vlahuță, are câteva

sută autohton: „Bucată de pânză de in,

lucrări cu acest subiect (Șalul roșu; Șalul

cânepă, bumbac, borangic etc. tivită pe

înflorat), dar regăsim șalul și în picturile

margini și adesea împodobită cu cusă-

maeștrilor ruși, și chiar într-o lucrare a

turi, folosită ca basma, batistă“. Ș-apoi și

lui Jean-Baptiste Santerre, pictor francez

în poezii sau cântece năframa ne unge

din secolul al XVII-lea, intitulată Femeie

cumva la inimă, fie și prin simplă ros-

tânără înfășurată în șal.

tire. Vă amintiți de Coșbuc (La oglindă):

Basmaua este turcească, fiind tes-

„Asta-s eu! Și sunt voinică!/ Cine-a zis

tată simplu, la auz: „basma“. Accentul

că eu sunt mică?/ Uite, zău, acum iau

pe ultima silabă și sonoritățile care ni

seama/ Că-mi stă bine-n cap năframa/

se asociază cu alte cuvinte din mediul

Și ce fată frumușică/ Are mama!“. Fru-

islamic. De fapt, în turcă acest cuvânt

moasă, ce să mai grăim!

înseamnă „presare“ ori „imprimeu“ și

Numai că și de această dată cuvân-

are în vedere, în context, un ornament

tul e un turcism. Vine de la „mahrama“.

obținut prin presare. Aici – dacă ră-

Apropo, în Muntenia există cuvântul

mânem pe imaginile picturale – prima

regional, cu același sens, maramă.

care ne vine în minte e „Fetița cu basma

Literatura abundă, cum spuneam,

roșie“ a lui Nicolae Grigorescu. Sau, ca

de acest termen. La Gala Galaction: „A

să nu ne ducem prea departe de spe-

vărsat aurul blestemat... într-o năframă

cificul național, basmaua e prezentă și

și l-a băgat în sân“. Octavian Goga, în

în textele folclorice și folclorizante. Vă

emoționanta poezie De demult, aduce

amintiți: „Aseară ți-am luat basma…/

obiectul într-un context solemn-ce-

Și azi te văd fără ea…“ etc.

remonios: „Moș Istrate se ridică și, cu

Pe cât de cunoscut e cuvântul (cu

mâna tremurată,/ Pune cartea în nă-

derivatul băsmăluță = batistă), pe atât de

framă, de trei ori împăturată...“. Ca să

cunoscute sunt expresiile frazeologice: a

nu mai vorbim de celebra Scrisoarea

scoate (pe cineva) basma curată = a scăpa

III a lui Eminescu, cu scena din tabăra

(pe cineva) de o învinuire; a scăpa bas-

lui Baiazid: „Iată vine-un sol de pace

ma curată = a scăpa cu bine dintr-o

c-o năframă-n vârf de băț“. O legendă

încurcătură. Așa că zic să ne retragem

creștină povestește despre „Năframa

cât e lucru cu cinste, ca să nu intrăm

Sfintei Veronica“. Veronica este feme-

în păcat cu jocul de-a băsmăluța.

ia pe care Iisus o vindecase, iar atunci

Dacă unii definesc basmaua drept un

când urca muntele Golgota, ea i-ar fi

fel de broboadă, atunci broboada este

dat Mântuitorului o năframă pentru a-și

chiar o basma. De data aceasta, cuvântul

șterge fața de sudoare. Conform legen-

(cel puțin, dacă nu obiectul) vine din

dei, pe năframă s-a întipărit chipul lui

limba bulgară: podbradka ( „ basma care

Iisus, aceasta devenind, de fapt, prima

se înnoadă sub bărbie“). Oricum, zona

icoană creștină.

culturală rămâne aceeași: Balcanii sau,

În fine, ca să închidem cercul cu

mai larg: Porțile Orientului. Nu pot să

același șal cu care îl începusem, am să

nu-mi amintesc de „Țărăncuța cu bro-

vă spun o poezie. Una dintre cele mai

noiembrie / decembrie

2015

L E C Ț I I D E S P R E C U LT U R Ă

frumoase, mai tragice și mai enigma-

degeaba mă rățoiesc aici), cel puțin în

„Elle avait une robe de barège mauve,

tice. Autorul ei, ușor de ghicit, este

Basarabia. Altceva mă interesează.

de petits souliers-cothurnes mordorés

maestrul Șerban Foarță: „Rosine, Edith,

Știți ce este barizul? Bănuiam eu că

dont les rubans traçaient des X sur son

Alice adore-i/ șalul, eșarpele de lux;/

știți: este un moldovenism, echivalentul

fin bas blanc à jour, et cette espèce

șalul e șarpele de lux,/ roz, inedit, al

muntenismului bariș, adică: o broboadă

de spencer en mousseline, invention

Isadorei“. Este Antistrofa care încheie

de lână foarte subțire și ușoară.

marseillaise, dont le nom, canezou,

ciclul/cartea intitulat(ă) „Șalul, eșarpele

O întâlnim, de exemplu, la Emi-

corruption du mot quinze août pro-

Isadorei; Șalul e șarpele Isadorei“. Jocul

nescu, în memoriile intitulate La curtea

noncé à la Canebière, signifie beau

povestește istoria celebrei dansatoare

cuconului Vasile Creangă, demonstrând

temps, chaleur et midi.“ (Victor Hugo,

Isadora Duncan, asfixiată în plină glorie

un veritabil talent de portretist: „Dă-

Les Misérables); „Emma fit sa toilette

de propria eșarfă (șalul, bată-l etimonul

daca lui era roaba Maria-țiganca, dar

avec la conscience méticuleuse d’une

să-l bată, înseamnă „a înfășura“).

era clar cum că ea nu putea fi fiica

actrice à son début. Elle disposa ses

Or, eșarfa („fâșie de lână, de mătase

tătâne-său. Ea era de-un boi mijlo-

cheveux d’après les recommandations

etc. care se înfășoară în jurul gâtului

ciu, dar părea naltă în trup pentru

du coiffeur, et elle entra dans sa robe

ca podoabă“) vine – de data asta – din

că era subțire. Cu păr negru și tot-

de barège étalée sur le lit. Le panta-

franceză (écharpe, având în română

deauna pieptănat cu îngrijire și aco-

lon de Charles le serrait au ventre.“

și varianta eșarpă, ceea ce îi permite

perit c-un bariz verde, ochii ei mari

(Gustave Flaubert, Madame Bovary);

lui Foarță metateza respectivă). Tot

și sprâncenați aveau o nespusă dulceață.

„Elle portait une robe de barège noir,

din franceză, apropo, vine și voalul.

Buzele mici și subțirele se-ncrețeau

un cercle d’or au poignet, et comme

Dar aici deschiderea e mai largă. Vo-

de un fel de mândrie, rochia de lână

le premier jour où il avait dîné chez

ile (care vine din latinul velum, adică

verde cu piepții strânși îi da un fel de

elle, quelque chose de rouge dans

„velă“) înseamnă, în primul rând, velă,

mlădioasă grație, pestelca era albă ca

les cheveux, une branche de fuchsia

pânză de catarg, iar prin metonimie:

omătul, iară mânecele totdeauna su-

entortillée à son chignon.“ (Gustave

navă maritimă, și abia în ultimul rând

flecate trădau niște brațe de alabastru.

Flaubert, L’Éducation sentimentale);

„voal“.

Pe piept cădeau șiruri de hurmuz sur

„Cette jeune femme en robe de Barèges

ca mărgăritarul“.

ou de linon dans un yacht arborant un

Dar ne-am dus departe de tot, chiar dacă vorbeam (doar) de niște

În Chirița în provincie a lui Alec-

drapeau américain.“ (Marcel Proust, À

sandri, Luluța, un personaj suav și

la recherche du temps perdu, vol. II, À

Așadar, ne amintisem de: „Fa Marie

poetic, își face apariția în felul urmă-

l’ombre des jeunes filles en fleurs).

cu bariz, măi!/ De ce vrei să te măriți,

tor: „LULUȚA (intră pe portița grădinii

Iar George Sand, trecând în au-

măi!/ Te grăbești la măritat, măi!/ Ca

cântând și alungând un flutur cu un

gust 1825 prin acest sat, creează ad-hoc

floarea la scuturat, măi!// Floarea în-

năvod mic de bariș): Fluturaș, vin’ lân-

un joc de cuvinte, scriindu-i mamei

florește-o dată,/ Dar tu nu te mai faci

gă mine.../ Ah, ascult’al meu cuvânt,/

sale: „ Je vous porterais du barège de

fată!/ Șai-la-lai-la, la-la-lai-la!// Numai

Că și eu sunt ca și tine/ Singurică pe

Barèges“.

inima de fată/ Știe dragostea curată!/

pământ!/ Nu zbura, nu zbura, stăi...“.

Șa-la-lai-la, la-la-lai-la!“. Bine, putem

Bine, ne-am convins, cuvântul este

să polemizăm cu autorul (anonim? că

și e utilizat de multă vreme. Dar știți

Gata, acum, că v-am intrigat, la

mie versurile mi se par cumva… para-

de unde vine? În Pirineii francezi, nu

carte! Prima listă o aveți: Mizerabilii,

folclorice), pentru că nu-i adevărat că

departe de granița cu Spania, este un

Madame Bovary, Educație sentimenta-

numai inima de fată știe… bla-bla-bla.

sătuc Barèges (pronunțat „barej“). Azi

lă, În căutarea timpului pierdut – cel

Apoi, profundele versuri... sunt profund

are mai puțin de 200 de locuitori, dar

puțin, volumul II: La umbra fetelor în

antidemografice. Etc. Dar nu vreau să

și o istorie bogată. Stofa aceasta, făcută

floare... că tot ziceam: „Floarea înflo-

atentez la niciun rând din acest cân-

inițial din lână de capră, este originară

rește-o dată...“.

tec foarte popular (apropo, versurile

din acest sătuc.

sinonime.

cu adevărat populare nu sunt nici pe

Iată și câteva citate franceze, cu

aproape „corect politice“, așa că eu

haine confecționate din această stofă:

Iar voi nu rostiți decât ironic: „Fa Marie cu bariz...“

Că doar suntem parte a aceleiași culturi!

Oameni, evenimente, tradiții Amplasat în zona de sud-est a Republicii Moldova, la o distanță de 35 km de capitala țării, raionul Anenii Noi este cunoscut prin tezaurul său istorico-cultural și anume monumentul lui Ștefan cel Mare, complexul memorial „Cap de pod Șerpeni“, Ansamblul de dansuri populare „Strămoșească“, dar și o serie de colective artistice valoroase și obiective turistice care ademenesc vizitatorii străini să le descopere.

Festivalul „La Nistru, la mărgioară“

noiembrie / decembrie

Conacul Mimi

2015

ACASĂ LA ANENII NOI

amenii frumoși și buni gospodari sunt, evident,

dicați artei și împătimiți de munca pe care o fac. Printre

principala bogăție a acestei așezări, mai cu

ei remarcăm pe Mariana Belibov, specialist superior în

seamă că acest raion a dat țării nume de refe-

domeniul turismului cultural și patrimoniului imate-

rință în domeniul culturii, precum interpreta

rial, Claudia Stevciuc, specialist cultural-artistic, care

de muzică populară Zinaida Julea, care este de baștină

coordonează colectivele de amatori și de învățământ

din Hârbovăț, sau Valentin și Anatol Golomoz, sau răpo-

artistic, Parascovia Codreanu, specialist principal pentru

satul Andrei Lozovanu. Tot din raionul Anenii Noi sunt

biblioteci și muzee.

descendenți istoricii Gheorghe Postică (Viceministru al

Un exemplu de dragoste, pasiune și dedicație ne ofe-

Culturii) și Eugen Sava (directorul Muzeului Național de

ră directorul Casei de Cultură din Anenii Noi, Nicolae

Istorie a Moldovei).

Bortă, care 55 de ani a activat în domeniul artistic, iar

Dar și în plan local, la Secția Raională de Cultură și Turism Anenii Noi activează specialiști de prim rang, deComplexul monumental „Trei Meri“

de 35 de ani deține funcția de director al Casei Raionale de Cultură. Secvență din Festivalul Cântecului Pascal „Osanale Domnului“

Raionul Anenii Noi este atractiv și din perspectiva

la etajul imobilului s-a păstrat inventarul, „recuzita“ morii

unor obiective turistice. Muzeele sunt parte componentă

cu aburi de odinioară, astfel, acest edificiu este înscris

a patrimoniului cultural al raionului. Vizitatorii muzeelor

în registrul monumentelor protejate de stat. În prezent

din satele Mereni, Hârbovăț, Speia, Gura Bâcului au po-

moara este funcțională, prestând servicii de morărit și

sibilitate să admire peste 15.000 de exponate la diferite

reabilitând o veche și frumoasă tradiție de coacere a co-

categorii: etnografie, ceramică, numismatică, fotografie,

lacilor de nuntă, botez, înmormântare pentru comunitate,

atribute religioase, vestigii arheologice, muniții ș.a., care

dar și pentru satele din vecinătate.

reflectă istoria și traiul băștinașilor.

Moara din satul Mereni

Complexul Monumental „Trei Meri“

La răscrucea secolelor XIX-XX, în Mereni, cea mai performantă moară era cea a lui Profir E. Rejep, între-

Situat în parcul central al localității Mereni, acest

prindere construită în anii 1905 – 1907. Această moară se

loc mai este considerat Vatra Satului. Compoziția a fost

deosebește de restul morilor prin faptul că era cu aburi,

înălțată cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la prima

înzestrată cu utilaj performant adus din Germania. Actu-

atestare documentară a satului Mereni. Ea marchează

almente moara a suferit modificări la nivelul exterior, dar

locul în care localnicilor de atunci le-a fost înmânat

noiembrie / decembrie

2015

ACASĂ LA ANENII NOI

documentul asupra moșiilor de către Ștefan Voievod.

cărămidă în baza fotografiilor vechi. Unele dintre aceste

Inițial, aici a fost descoperită doar piatra comemorativă

fotografii au fost găsite la o nepoată a lui Mimi, stabilită

Mereni 1475, iar în 2010 a fost instalată și construcția din

în România.

piatră „Trei Meri“.

Este cel mai mare proiect al anului în domeniul turismului vinicol. Castelul Mimi va include vinăria, beciuri,

Mimi – primul castel vinicol din Moldova

un hotel, un muzeu, săli de degustație. Proprietarii promit să deschidă complexul la Sărbătoarea Vinului, iar prima nuntă este deja programată. MIMI vine de la numele boierului Constantin Alexan-

La 35 de kilometri de Chișinău (în satul Bulboaca,

dru Mimi, care a fost ultimul guvernator al Basarabiei.

Anenii Noi) se află primul castel vinicol din Moldova. O

S-a născut în 1868 și a decedat în 1935. Boierul a fost

adevărată bijuterie arhitecturală, construită în 1901 de

cel care a adus soiul „Aligote“ în Moldova, a telefoni-

ultimul guvernator al Basarabiei, Constantin Mimi, și

zat județul Tighina, a construit școli și biserici. Conacul

ascunsă de ochii lumii decenii la rând. Arhiva din sat a

boierului păstrează încă aerul nobil al epocii în care a

ars, iar castelul în prezent este restaurat cărămidă cu

fost edificat.

Bibliotecile publice

„Mister Guguță“

Investiția în educație, cultivarea gustului pentru lectură,

Concursul raional pentru băieți „Mister Guguță“ este

știință și artă sunt factori care asigură un viitor de calitate

organizat în cadrul „Săptămânii Lecturii și a Cărții pentru

fiecărei localități în parte și țării în ansamblu. Bibliotecile

Copii“, fiind dedicat vieții și creației scriitorului Spiridon

publice din raionul Anenii Noi sunt adevărate centre de

Vangheli. Concurenți din toate localitățile raionului ci-

cultură contemporană și dezvoltare comunitară. Aceste

tesc opera scriitorului, se împrietenesc cu eroii cărților,

centre implementează și prestează cu succes servicii

învață împreună cu părinții și bunicii din înțelepciunea

inovatoare pentru diferite categorii de utilizatori.

slovelor marelui scriitor. În cadrul concursului susțin

Grație Programului Național NOVATECA, în 2014, au

probe prin care impresionează juriul și publicul cu in-

fost dotate 19 din cele 37 de biblioteci publice cu tehnologii

teligența, ingeniozitatea, precum și calitățile actoricești

informaționale moderne. Personalul acestor biblioteci a

pe care le posedă. Participantilor la concurs li se oferă

beneficiat și de instruiri de dezvoltare profesională. La

diplome, seturi de carte, premii bănești. Cel mai râvnit

începutului anului 2016 urmează a fi echipate cu tehnologii

trofeu este „Cușma lui Guguță“.

informaționale moderne încă 8 biblioteci publice. Activitățile de propagare a cărții și lecturii constituie o prioritate în procesul cultural-educativ al bibliotecilor publice din raion. În continuare prezentăm câteva dintre aceste activități.

„La izvoarele înțelepciunii“ Concursul Literar Republican „La izvoarele înțelepciunii“ are drept scop promovarea lecturii și familiarizarea elevilor cu viața și activitatea personalităților din literatura,

„Miss Smărăndița“ Concursul raional de inteligență și creativitate „Miss Smărăndița“ este consacrat vieții și creației lui Ion Creangă

cultura, istoria națională și universală. Bibliotecile publice din raionul Anenii Noi se implică activ în desfășurarea acestui concurs, reușind să se claseze printre învingători la etapa republicană pe parcursul mai multor ani.

și se desfășoară anual în cadrul Zilelor Creangă în Biblioteca Publică Raională. Titlul „Miss Smărăndița“ este

FNCL

acordat participantei care demonstrează calități apropiate personajului literar și care acumulează un număr maxim de puncte la toate probele concursului.

noiembrie / decembrie

2015

„Festivalul Național al Cărții și Lecturii“ este un eveniment cultural de amploare, menit să celebreze Cartea,

ACASĂ LA ANENII NOI

Muzeul de Istorie și Etnografie

Muzeul de Istorie și Etnografie din Mereni amplasat în clădirea renovată a fostei bănci

din satul Hârbovăț

agricole construită în anii 1907-1908

Lectura și Biblioteca. Prin implicarea bibliotecilor publice,

„Cântă inima“, Festival-Concurs Internațional de Artă

pe parcursul a șase zile sunt întreprinse un șir de ac-

Vocală, a devenit un ambasador cultural al raionului în

tivițăți cultural-artistice și de promovare. De remarcat

republică și în lume. Organizat din 1995, concursul își pro-

că, în cadrul ediției a V-a a Festivalului Național al Căr-

pune să descopere tinere talente, formații de artiști amatori;

ții și Lecturii – 2015, organizat de Biblioteca Națională

să constituie relații de colaborare, cooperare și schimb de

a Republicii Moldova, familia Nigai din satul Todirești,

experiență între profesorii și conducătorii ansamblurilor

Anenii Noi, a devenit câștigătoare a concursului „Cea

vocale; să stabilească și să consolideze relațiile de colaborare

mai activă familie cititoare din Republica Moldova“. Toți

culturală între țări. Desfășurat anual de Secția de Cultură

membrii acestei familii pun preț pe lectură, fiind și vo-

și Turism sub egida Consiliului Raional și a Ministerului

luntari în organizarea activităților din bibliotecă. Acestei

Culturii din Republica Moldova, în 2015 festivalul a atins

familii i-a fost înmânat Premiul Primei-Doamne a țării,

o vârstă a maturității: a XX-a ediție jubiliară în calitate

Margareta Timofti.

de festival regional și a V-a ediție cu statut internațional.

Viața culturală a raionului este caracterizată prin di-

De-a lungul anilor, la acest concurs au participat peste

versitate, cuprinzând evenimente culturale de amploa-

1000 de tineri talentați din țară, pasionați de muzică,

re națională și internațională, în special concursuri și

și aproximativ 300 de concurenți care au reprezentat

festivaluri prin intermediul cărora sunt descoperite și

Ucraina, România, Bulgaria, Estonia, Lituania, Letonia,

promovate valori etnografice și folclorice ale neamului.

SUA, Argentina, Armenia, Marea Britanie, Irlanda, Rusia,

Festivalurile sunt însă un capitol aparte în viața ar-

Italia, Polonia, Germania, Israel, Spania etc.

tistică a raionului și merită să le acordăm o deosebită

„La Nistru, la mărgioara“ își are începutul în 1989, fiind

atenție. Printre cele mai relevante evenimente artistice

conceput ca o sărbătoare a folclorului, dedicat muzicii

se numără: Festivalul Internațional de Muzică Ușoară

și dansurilor populare, tradițiilor și obiceiurilor națio-

Cântă inima, Festivalul Național de Folclor La Nistru,

nale, precum și meșterilor populari reprezentând cele

la mărgioară, Festivalul raional al obiceiurilor de iarnă

mai cunoscute meșteșuguri din zonă. Evenimentul este

Florile dalbe, Festivalul cântecului pascal Osanale Dom-

organizat de Secția de Cultură și Turism, în colaborare

nului, Concursul cântecului patriotic Cântecele credinței,

cu administrația publică locală Șerpeni. Cu fiecare ediție

speranței și iubirii, Festivalul Național de Folclor Flori de

ies la lumină noi perle folclorice ale neamului nostru:

măr în toamnă, desfășurat la Mereni ș.a.

repertoriu inedit al colectivelor folclorice care reprezintă

creația populară autentică caracteristică vetrei etnografice

la valorificarea și dezvoltarea artei, promovarea activității

de proveniență, originalitatea și diversitatea lucrări-

teatrelor de păpuși, regizorilor, decoratorilor, actorilor

lor meșterilor populari, precum și varietatea bucătăriei

amatori din țară, îmbogățirea repertoriului teatrelor de

tradiționale. Prezentările participanților sunt apreciate

păpuși cu noi creații dramatice și montări scenice.

de un juriu select, compus din personalități notorii din

„Răsune fanfare fără hotare“ este un eveniment inedit

domeniul culturii, conducători de ansambluri vocale,

în raion și în țară. Aflat la prima ediție, a fost organizat

interpreți și profesori universitari cum ar fi Serghei Ciu-

de Secția de Cultură și Turism Anenii Noi, în partene-

hrii, Constantin Rusnac, Elena Țâra, Viorica Cheptănaru,

riat cu Secția de Cultură, Tineret și Sport Șoldănești,

Trofim Suruceanu, Iustina Scarlat, Andrei Baciu, Iulia

AO Consiliul Național Consultativ al Șefilor Secțiilor/

Paliț, Vladimir Cobasnean, Tatiana Comendant.

Direcțiilor de Cultură și al Oamenilor de Cultură din

Tradițional, participanții veniți din diferite colțuri ale

Republica Moldova și Fundația „Siret-Prut“ (România),

țării la festival sunt invitați să viziteze locurile pitorești

sub egida Ministerului Culturii al Republicii Moldova, a

de pe malul Nistrului, după care sunt antrenați într-o

Consiliului Raional Anenii Noi, în colaborare cu Primăria

spectaculoasă paradă a portului popular, cu mult alai și

orașului. Festivalul are drept obiective revigorarea și

voie bună, de-a lungul traseului Șerpeni.

popularizarea muzicii tradiționale de fanfară, sporirea

„Unitate prin diversitate“ (etapa raională), 2015 – ediția

relațiilor de prietenie și schimbul de experiență cultu-

a XV-a, este un festival-concurs al etniilor, care își pro-

rală transfrontalieră a fanfarelor din Republica Moldova,

pune să promoveze diversitatea în cultură și artă și să

România, Ucraina, UTA Găgăuzia și Transnistria, precum

consolideze marea familie multiculturală a băștinașilor

și promovarea, valorificarea potențialului artistic al di-

din raionul Anenii Noi. Orașul Anenii Noi reprezintă locul

rijorilor de fanfară.

de trai pentru zeci de etnii, reprezentanți ai diferitor

Ediția de debut a festivalului a întrunit 12 colective

naționalități (ruși, cazaci, azeri, bulgari, ucraineni etc.).

de fanfară din Republica Moldova: Cimișlia, Sângerei,

Festivalul are drept scop armonizarea relațiilor interet-

Ialoveni, Șoldănești, satul Hârbovăț, Departamentul Tru-

nice, menținerea dialogului intercultural, cunoașterea

pelor de Carabinieri al MAI, Fanfara Departamentului

și valorificarea tradițiilor și obiceiurilor etniilor conlo-

Poliției de Frontieră MAI, Fanfara AMTAP, Fanfara de la

cuitoare din raion, popularizarea bucătăriei tradiționale

Ceadâr-Lunga (UTA Găgăuzia) și Fanfara de la Chetriș

specifice fiecărei etnii.

din județul Iași (România).

La festival participă diverse colective artistice, care

Colectivele artistice sunt bogăția și mândria raionului

reprezintă tradițiile și obiceiurile etnicilor băștinași, pre-

Anenii Noi. Artiștii amatori, dar și profesioniștii din raion

cum ucrainenii, spre exemplu, prin Ansamblul folcloric

au posibilitatea să-și manifeste talentul în cadrul unei

„Slaveanka“ de la Casa Raională de Cultură și „Sudarușka“

varietăți de formații, menite să răspundă celor mai exigente

din comuna Troița Nouă; rușii, prin grupul vocal „Nadejda“,

pretenții. Printre colectivele care mențin faima raionului

rromii prin intermediul Ansamblului vocal-instrumental

în republică, dar și peste hotare, se numără Orchestra

„Romex“ din satul Chirca etc.

de muzică populară Mărțișor (conducător artistic Serghei

„La căsuța cu povești“, Festivalul Național al Teatrelor de Păpuși, este o manifestare mai recentă, care

Ciuhrii, Artist al Poporului), ansamblurile Gama-Sonor, Grădina Dorului, Datina, Strămoșeasca ș.a.

completează agenda evenimentelor culturale din raion și reprezintă un adevărat prilej de sărbătoare pentru copii. Festivalul este inițiat de Secția de Cultură și Turism Anenii

„Perlele Moldovei“

Noi și de Centrul Național de Conservare și Promovare a

Studioul muzical al tinerelor talente Perlele Moldovei

Patrimoniului Cultural Imaterial prin intermediul Dianei

este o veritabilă carte de vizită a țării. Înființat la iniți-

Dicusarî, director general. Concursul s-a bucurat de suc-

ativa Artistului Poporului Vasile Moroșanu cu scopul de

ces chiar de la prima ediție, unde au participat teatre de

a descoperi și a promova tinerele talente, studioul a dat

păpuși din raioanele Leova, Râșcani, Anenii Noi, Nispo-

strălucire mai multor generații de copii înzestrați din

reni, Cahul, Cimișlia, Soroca, evenimentul încadrându-se

toate localitățile Republicii Moldova, pregătindu-i pentru

armonios în viața culturală a raionului, contribuind astfel

diverse concursuri și festivaluri internaționale. Membrii

noiembrie / decembrie

2015

ACASĂ LA ANENII NOI

studioului, școliți, cultivați, instruiți voluntar de un grup

Cântă inima, în prezent își face studiile la Institutul Ci-

de profesioniști ai scenei naționale, reprezintă cu brio

nematografic Lee Strassberg din West-Hollywood, SUA.

țara la festivaluri internaționale din Rusia, România, Bul-

Încă o stea a studioului este Dora Cebotari, secțiunea

garia, Ucraina, Letonia, Italia, dar și America, inclusiv la

canto popular, care participă în calitate de solistă la nu-

Hollywood. Perlele Moldovei sunt ambasadorii culturali

meroase festivaluri naționale și internaționale. A obținut

ai țării, organizând în deplasare mai mulți ani la rând

Premiul Mare la secțiunea canto popular la Festivalul

Festivalul Internațional de Muzică Mărțișor în orașul San

Internațional de Muzică Yaltinski Bereg din orașul Ialta,

Francisco (SUA), unde se bucură de mult succes.

Premiul Mare la Festivalul Internațional de Artă Vocală

O veritabilă perlă a studioului este tânăra interpretă

Cântă inima, Premiul Mare la Festivalul-Concurs Inter-

Andreea Braga care, deși e încă adolescentă, are în pal-

național de Artă Muzicală Планета Детства din orașul

mares un număr impresionant de premii și distincții.

Obzor, Bulgaria ș.a.

A obținut Premiul WAFA (World Association of Festivals

Alte speranțe ale studioului Perlele Moldovei, care au dat

and Artists) Cel mai talentat copil în Europa; Premiul

sau încă vor da roade bogate în domeniul artei interpreta-

Mare la Festivalul Colibri, West-Hollywood, SUA, anii 2011

tive, sunt Andreea Rață, Euganeo (Eugeniu Oglindă),Tatiana

și 2012; Premiul I la concursul Ceata lui Pițigoi, Galați,

Țigârlaș, Anton Roșu, Mihaela Buga,Valeriu Neguță, Mariana

România; Premiul I – Volare, Târgu-Neamț, România;

Stegărescu, Nicoleta Stăvilă, Iuliana Buțenco.

Premiul I – Yaltinski Bereg, Ucraina; Premiul I – Două

Studioul muzical al tinerelor talente Perlele Moldovei

inimi gemene, Republica Moldova; Premiul Mare – Cântă

activează din 2007 în cadrul Casei de Cultură din orașul

inima, Republica Moldova, Premiul Mare și titlul „Steaua

Anenii Noi. Membrii studioului sunt laureați și deținători

Moldovei“ – Stelele Moldovei, Republica Moldova; Premiul

ai Marelui Premiu, ai premiilor de gradul I, II, III ale

Mare – Planeta Detstva, Bulgaria ș.a.

festivalurilor naționale și internaționale, participanți la

Un alt reprezentant demn al studioului este Gene

proiecte cunoscute precum: Junior Eurovision Song Con-

(Ghenadie Moroșanu), categoria canto de estradă. Deține

test, Fabrica de staruri, Românii au talent, Vocea României,

Marele Premiu al Festivalului Internațional de Artă Vocală

Slaveanski Bazar, Novaya Volna, Mărțișor etc.

Andreea Rață

Andreea Braga

Tatiana Țigârlaș

Vasile MoroČ&#x2122;anu

noiembrie / decembrie

2015

ACASĂ LA ANENII NOI

Fire energică, ușor autoritară, cu un temperament vulcanic, dar privind c u î n g ă d u i n ț ă o a m e n i i ș i l u m e a d e l a î n ă l ț i m e a s t a t u r i i s a l e , Va s i l e M o r o ș a n u , ș e f u l S e c ț i e i d e C u l t u r ă , Tu r i s m ș i S p o r t d i n A n e n i i No i , e s t e în realitate un artist sensibil, care, pe parcursul a patru decenii, s-a pus în slujba artei nu doar în calitate de artist, ci și ca funcționar, manager artistic, contribuind la promovarea și dezvoltarea culturii și a învățământului artistic în teritoriu, în țară și peste hotare.

asile Moroșanu s-a născut la Strășeni. Pasiu-

care își propune să promoveze arta națională în America,

nea pentru artă și activitățile cultural-artistice

alături de alți compatrioți, personalități artistice stabilite

(având el și calitatea de producător și interpret

în SUA, exemple fiind George Culea, Gheorghe Arabadji,

de muzică ușoară) l-a purtat prin toată republica,

Vasile Munteanu, Nicolae Prisăcaru…

cu mai multe escale, dar l-a oprit la Anenii Noi. În peri-

În calitate de manager, depune eforturi considerabile

oada 1977 – 1995, a activat în diverse instituții de cultură

pentru identificarea resurselor financiare și a partenerilor

și formații artistice, fiind coregraf, conducător al unor

în vederea creării condițiilor optime pentru desfășurarea

colective de cântece și dansuri, director și conducător

manifestărilor și evenimentelor culturale, promovarea și

artistic al Casei Raionale de Cultură.

dezvoltarea tradițiilor și valorilor locale.

În 1980, a întemeiat și a condus Ansamblul de cântece

Concomitent cu exercitarea funcției de șef al Secției

și dansuri de la Casa Armatei din Chișinău. Ulterior, a

de Cultură Anenii Noi, pe care o deține din 2006, Vasile

participat la ceremonia artistică prilejuită de Jocurile

Moroșanu este fondator și conducător al studioului mu-

Olimpice de la Moscova, la Festivalul Mondial al Tinere-

zical al tinerelor talente „Perlele Moldovei“ – o adevărată

tului și Studenților (Moscova, 1981), la Jocurile de Bună-

pepinieră de talente, cu deschidere în lumea mare. Studioul

Credință (Moscova, 1986) și la diverse concursuri regionale,

„Perlele Moldovei“ întrunește tinere valori vocale din mai

republicane și internaționale.

multe zone ale Republicii Moldova, promovând elegant

În anii ’90, Vasile Moroșanu își diversifică activitățile

imaginea culturii noastre prin participare la festivaluri

artistice și prioritățile, pune bazele Festivalului „La Nis-

și concursuri – în România, Rusia, SUA, Italia, Ucraina,

tru, la mărgioară“ (1990), iar în 1995 lansează Festivalul

Letonia etc., de la care tinerii artiști revin în țară cu

de Artă Vocală „Cântă inima“, devenit, din 2011, festival

premii și trofee importante.

internațional.

Pentru prestația artistică publicul îl răsplătește cu

Ambițiile artistice și ideile creative ale șefului Culturii

dragoste și aplauze (este Artist al Poporului!). Nu a trecut

din Anenii Noi nu cunosc margini. Visător și neobosit,

neluată în seamă nici activitatea sa pe tărâm adminis-

înzestrat cu o puternică forță de convingere, fondează

trativ: pentru merite deosebite în domeniul culturii

– în 2006 – în orașul Padova, Italia, Asociația Moldo-

și promovarea artei naționale peste hotarele țării, lui

Italiană de Cultură și Artă „Amica“, al cărei președinte

Vasile Moroșanu i-au fost conferite diplome de onoare

este, organizație care reprezintă o punte între artiștii

din partea Ministerului Culturii și a Guvernului Repu-

din Republica Moldova și conaționalii stabiliți sau aflați

blicii Moldova.

la muncă în Italia. În 2013, inițiază Festivalul „Mărțișor“ în SUA, San Francisco, cu genericul „Moldoveni din toate țările, uniți-vă!“,

Imagine: Andrei Mardari (Moldpres)

Efortul

revenirii în normalitate De la Independență încoace, deși primele simptome apăruseră mult mai devreme, ne-am obișnuit să credem că actul cultural – cel puțin, aici, în Republica Moldova – se produce preponderent în capitală și în mediul profesionalizat. Pe neobservate, am dat uitării mișcarea artistică de amatori, ca pe ceva perimat și lipsit de importanță. De fapt, arta veritabilă și actul cultural edificator se produc pretutindeni. Concretizăm doar că, în mediul „amatoricesc“, manifestarea artistică s-ar putea să fie, și este, mult mai curată și mai sinceră.

noiembrie / decembrie

2015

ACASĂ LA ANENII NOI

u atât mai demne de luat în

câtorva oficiali din Anenii Noi care

cu frumosul și că nu le este străin

seamă și difuzare generoasă

au contribuit generos la producerea

sentimentul de frățietate, de aparte-

sunt veștile bune, care, rar

evenimentului: Vasile Moroșanu, Vladi-

nență la comunitate. În aceeași ordine

și timid, își fac intrarea în

mir Vâzdoagă, Gheorghe Rotaru, Olga

de idei ar fi de notat că, pe parcursul

spațiul public. O astfel de veste a fost

Bogovic, Sergiu Rapcea și toți membrii

anilor, nobila școală a ansamblului

și aceea despre redeschiderea Casei

consiliului raional și orășenesc.

Strămoșeasca a fost frecventată de alți

de Cultură din Anenii Noi. Renovarea

Întâmplător sau nu (coincidențele,

clădirii, secondate de utilarea și mo-

de obicei, sunt programate), relansarea

Fondator, director și prim-maestru

bilarea spațiului (standard european!),

activității Casei de Cultură a coincis

de balet al ansamblului este Andrei

a solicitat importante investiții finan-

cu împlinirea a douăzeci de ani de la

Baciu, Maestru în Arte, care, iarăși

ciare și organizatorice, pe care le-au

fondarea Ansamblului de dansuri și

întâmplător, tocmai a împlinit 55 de

suportat în exclusivitate autoritățile

cântece populare Strămoșeasca. Este

ani și căruia revista noastră îi urează

publice locale, dând dovadă de spirit

o formație sau, mai exact, un colectiv

mulți înainte.

gospodăresc, cunoaștere a exigențelor

despre care ar fi de spus multe și

Conducător artistic și prim-dirijor

la care trebuie să răspundă curent o

numai de bine. Colectivul are circa

este bine cunoscutul și îndrăgitul de

instituție de profil cultural și, fireș-

100 de membri, ceea ce înseamnă,

toată lumea Serghei Ciuhrii, Artist

te, de grijă și respect față de propri-

pentru cine cunoaște semnificația ci-

al Poporului, nume care revendică

ii cetățeni. Îndreptățit și cu deplină

frelor, că aceștia – copii, adolescenți,

un statut foarte înalt pentru întregul

satisfacție, menționăm aici numele

tineri, adulți – s-au înfrățit cu arta,

colectiv.

200 de discipoli.

Serghei Ciuhrii, Artist al Poporului, conducător artistic și prim-dirijor al ansamblului, împreună cu interpreta Dora Cebotari

Un alt Artist al Poporului – Vasile

rele Premiu la Festivalul Internațional

unor distinse personalități: E.S. Na-

Moroșanu – cumulează dirigenția la

de Folclor Cântec, joc și voie bună, la

mig H. Aliyev, ambasadorul Republicii

Secția de Cultură a raionului Anenii

Negrești în bătătură (România, 2015)...

Azerbaidjan la Chișinău, Alexandr Is-

Noi, calitatea de cofondator și pro-

multe alte premii și distincții, care fac

tomin, consilier superior la Ambasada

ducător al ansamblului și alte calități

corp comun și înmulțesc valoarea celor

Republicii Belarus la Chișinău, Alexei

care îl prind bine.

enumerate, certificând prezența în

Gonciarov, om de arte din Belarus,

Fără a încerca o ierarhizare a me-

spațiul pruto-nistrean a unei formații

Vasile Voicu și Radu Moroșanu, primar

ritelor, iată și alte nume pe care se

de amatori care depășește categoric

și viceprimar ai orașului Negrești din

sprijină și care dau strălucire ansam-

limita provincialistă.

România; cunoscuți scriitori, muzici-

blului Strămoșeasca: Valentin Golomoz,

Faptul a fost demonstrat cu brio în

eni, oameni de cultură, printre care

Viorica Sârbu, Gabriela Hârbu, Vea-

cadrul concertului de gală prezentat

Iustina Scarlat, Valeriu Jereghi, Simion

ceslav Sârbu, Dora Cebotari, Andreea

de artiștii ansamblului – de fapt, un

Duja, Constantin Rusnac, Traian Va-

Bragă, Nicolae Bortă, acesta din urmă

veritabil spectacol de zile mari, realizat

silcău, Vladimir Cobasnean și alții.

fiind director al Casei de Cultură pe

cu rafinament de edilii colectivului și

Prestația Ministerului Culturii a

parcursul a 35 de ani și având titlul

moderat elegant de Nina Bolboceanu

fost pe potriva evenimentului prin

de lucrător eminent al culturii din

și Eugen Margine. Nu în ultimul rând,

prezența mai multor demnitari de la

URSS.

menționăm prestația, ca întotdeauna,

această instituție și discursul doamnei

Din palmaresul ansamblului des-

remarcabilă a Mariei Iliuț, a Vioricăi

ministru Monica Babuc.

prindem faptul că a participat la zeci de

Cheptănaru și a lui Constantin Rotaru,

Evenimentul de la Anenii Noi în-

festivaluri naționale și internaționale,

pe post de invitați și colegi de scenă

cununează efortul de revenire în nor-

că a luat medalia de argint la Jocurile

ai artiștilor din partea locului.

malitate a unei comunități, provizoriu

Delfice din 2004, diploma de gr. 1 la

Somptuoasa – după renovare – sală

marginalizate, dar care nu și-a pierdut

Festivalul Internațional al Tradițiilor

a Casei de Cultură s-a dovedit a fi

vitalitatea și demonstrează capacități

Populare din Montoir (Franța, 2004),

neîncăpătoare – la propriu, mai ales

reale de a lansa talente artistice au-

premiul mare la Festivalul Internați-

și din cauza entuziasmului manifestat

tentice. De fapt, aceasta fiind valoarea

onal de Folclor din Varna (Bulgaria,

de spectatori.

intrinsecă a evenimentului.

2005), titlul Cel mai bun colectiv din

Consumarea evenimentului s-a

Pe post de cronicar:

Spațiul Balcanic (Bulgaria, 2013), Ma-

produs în prezența și în aplauzele

Ioan Mânăscurtă

noiembrie / decembrie

2015

ACASĂ LA ANENII NOI

Andrei Baciu: Maestru în Arte, fondator, director și prim-maestru de balet al ansamblului „Strămoșeasca“

Liliana POPUȘOI

Rusanda Panfili: „…dacă lumea ar fi un concert pentru vioară“ noiembrie / decembrie

2015

MONDEN

Deși puțin cunoscută acasă, Rusanda Panfili este un nume sonor în lumea muzicii bune. A plecat de la o vârstă fragedă din Republica Moldova, iar la 15 ani era deja cea mai tânără studentă la Universitatea de Muzică din Viena. Apreciată, aplaudată, aclamată pe marile scene din Europa sau Japonia, tânăra violonistă nu este înzestrată doar cu har muzical, ci și cu mult talent actoricesc, orice evoluție a ei fiind una memorabilă. Artista, recunoscută pentru o tehnică interpretativă deosebită, mai face pe scenă acrobație, comedie și dans și visează să întemeieze un ansamblu care va interpreta folclor moldovenesc în stil clasic. Cu o deosebită bucurie, vă invităm să-i descoperiți prin intermediul revistei Moldova pe oamenii care ne poartă cinstea în lume.

Povestea fiecărui muzician pornește din familie. Fie că

Acasă este acolo unde îmi este familia, dar, desigur, mă

are o moștenire genetică... muzicală, ﬁe că părinții și-au

leagă multe amintiri de Chișinău, unde până în prezent

dorit să-i ofere copilului o educație artistică... Cum a

am rude și pot spune că de fiecare dată când revin în

fost în cazul tău și de ce vioara?

Moldova, mă simt copleșită de amintirile din perioada în

Fiind născută într-o familie de oameni deosebiți, care dintotdeauna și-au dorit să-mi ofere o educație impecabilă, cred că orice mi-aș fi dorit să devin, ei m-ar fi susținut. Având-o ca exemplu pe mama mea, care a fost violonistă și o admiram atunci când îmi cânta, m-a făcut să îmi doresc să pot și eu cânta la un instrument muzical. Așa am început să cânt la vioară și am devenit elevă la Școala de Muzică și Arte „George Enescu“ din București.

care eram copil, de întâmplările din vacanțele pe care le-am petrecut la bunici, dar și de amintirile legate de numeroasele concerte pe care le-am susținut la Chișinău. Bucureștiul este orasul unde, de asemenea, am copilărit, unde în prezent locuiesc părinții mei și unde mă întorc mereu cu drag, iar Viena este orașul în care trăiesc deja de 16 ani și mi-am început viața ca artistă. Toate aceste locuri îmi dau sentimentul de acasă. Tu ești un geniu precoce. La vârsta de 11 ani erai deja

Ai plecat de la o vârstă fragedă din Republica Moldova

studentă la colegiul din Viena, iar la 15 ani – la Universi-

pentru a te stabili în România. Ai făcut studii muzicale

tatea de Muzică. În astfel de circumstanțe, se mai poate

la Viena, unde ești în prezent angajată, dar unde spui/

spune că te-ai bucurat de copilărie, că ți-au aparținut

simți tu că este casa ta?

timpul și alegerile?

noiembrie / decembrie

2015

MONDEN

În primul rând, nu mă consider nici pe departe a fi un

Momentele frumoase care îmi aduceau o mare satisfacție

geniu. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru talentul cu

erau, desigur, concertele, reușitele, aplauzele. Atunci când

care m-a înzestrat și că mi-a dat o familie care m-a

eram pe scenă, uitam de probleme și de greutăți.

susținut. În meseria de muzician, pe care o compar ades cu sportul sau dansul, trebuie să faci anumite sacrificii de mic copil pentru a ajunge undeva. Necesită disciplină, devotament și multă, multă muncă. Părinții nu m-au for-

Toamna asta ai susținut un concert la Chișinău, cât de des cânți în Republica Moldova și cu ce artiști de aici ții legătura?

țat, dar mi-au arătat drumul și poate mă mai împingeau

Mi-a făcut mare plăcere să revin la Chișinău. Încerc să

din urmă atunci când aveam nevoie de mai multă forță

fac asta cât de des pot, deoarece sentimentul de a cân-

pentru a continua. Nu am avut o copilărie simplă, dar a

ta în orașul natal este unic și deosebit. Revin la Chiși-

fost una frumoasă și interesantă.

nău cu un concert pe 9 martie, în cadrul Festivalului

Care au fost cele mai dificile momente pe care a trebuit să le depășești până în prezent? Și, din contra, ce ți-a adus cea mai multă bucurie, satisfacție?

„Mărțișor“. În lumea muzicii, noi, moldovenii, deoarece nu suntem foarte mulți, ne cunoaștem și ne susținem. Maeștrii Gheorghe Mustea și Mihail Agafiță, soprana Valentina Naforniță și soțul ei, baritonul Mihail Dogotari,

Cred că cele mai dificile momente au fost atunci când

violoniștii Alexandra Conunov și Ilian Gârneț sunt doar

eram departe de familie, când călătoream singură, când a

câteva nume ale muzicienilor moldoveni pe care îi admir

trebuit să devin independentă la o vârstă destul de fragedă.

și cu care țin legătura.

noiembrie / decembrie

2015

MONDEN

„Îmi setez scopuri pentru a avea mereu imboldul de a face mai mult și mai bine“ În prezent, ești una dintre cele mai apreciate tinere violoniste din Europa, ai la activ participări

100

101

„Sunt o individualistă și îmi place să îmi fac propriul meu drum care, probabil, va fi foarte diferit de oricare altul“

și premii la diverse concursuri internaționale, ai colaborat cu dirijori cunoscuți în toată lumea, ai un repertoriu divers, ai, cum s-ar spune, o biografie impresionantă – în pofida faptului că ești încă foarte tânără. Dacă ar fi să revenim la începuturile carierei tale, care au fost visurile tale atunci și pe care dintre ele încă vrei să le realizezi?

Ai un model de reușită pe care ai vrea să-l urmezi, să-l egalezi sau să-l depășești, eventual? Ca violonistă, nu pot să neg că am câțiva idoli, oameni care au atins un nivel muzical și tehnic impecabil, precum Heifetz sau Oistrach. Sunt o individualistă și îmi place să îmi fac propriul meu

Atunci când abia am început să cânt la vioară, nu

drum care, probabil, va fi foarte diferit de oricare

m-am gândit niciodată că voi ajunge la Viena. Când

altul.

am ajuns la Viena, nu m-am gândit niciodată că voi avea turnee și voi ajunge să cânt pe marile scene ale lumii. Pot spune că visul meu dintotdeauna a

Dacă lumea în care trăim ar fi... o vioară, ce piesă ai alege să interpretezi la această vioară?

fost să fiu pe scenă, să devin destul de bună încât

Dacă ar trebui să descriu lumea în care trăim ca

să fiu apreciată la nivel internațional. Îmi setez

pe o piesă, ar fi una foarte dificilă, încărcată, tur-

scopuri pentru a avea mereu imboldul de a face

bulentă, dar și frumoasă în același timp… îmi este

mai mult și mai bine.

prea greu să aleg, dar dacă aș avea alegerea de a

Care sunt aranjamentele tale profesionale de moment și ce planuri ai?

cânta o piesă așa cum aș vrea eu ca lumea să fie, ar fi concertul pentru vioară de Mendelssohn.

În prezent am câteva proiecte diverse, colaborări

Admiți că într-o bună zi ai putea face altceva

cu muzicieni renumiți, precum Aleksey Igudes-

decât muzică? Dacă da, cu ce ai putea/prefera

man, concerte în calitate de solistă cu orchestra

să te ocupi?

în Spania, Italia, Austria și Japonia. Un proiect care îmi este aproape de suflet este crearea unui ansamblu de soliști cu care să cânt muzica ce îmi este dragă. Va fi o combinație între stilul clasic, tangou și folclorul moldovenesc. Ca o curiozitate, ascultă și muzicienii muzică în timp ce se odihnesc? Dacă da, care este muzica ta preferată? Desigur! În timpul liber eu ascult mult jazz, mă liniștește. Mă relaxează, de asemenea, când citesc o carte. Iubesc muzica latinoamericană, deoarece am o pasiune pentru dansurile latino, dar, ca orice tânăr la vârsta mea, îmi place tot ce este modern și de calitate, de la techno la hip-hop.

Deoarece deja fac multe lucruri în paralel cu muzica pentru vioară, nu îmi este foarte greu să aleg. Îmi place să pictez, să creez design vestimentar… deci, probabil, aș merge în acea direcție… dar nu cred că vreodată voi putea trăi fără muzică. Îți mulțumesc și îți doresc mult succes în continuare! Va mulțumesc și eu foarte mult și vă invit pe 9 martie la concertul pe care îl voi susține la Filarmonică! Imagini: Ștefan Panfili

Liliana POPUȘOI

Andriy Yurkevych, dirĳorul care își trăiește muzica Ades, dirijorul unei orchestre este considerat, în mod

ansamblu. Indiferent dacă am aflat sau nu explicația, atunci

eronat, mai mult un tehnician decât o personalitate artis-

când avem ocazia să urmărim un concert simfonic sau un

tică: el coordonează artiștii instrumentiști și lirici între ei,

spectacol de operă, un dirijor ne poate cuceri inexplicabil,

indicându-le timpii, ritmica și dinamicile într-o compoziție

s-ar putea să vrem să-l urmărim și în alte concerte. Ca

muzicală, precum spune și dicționarul explicativ al limbii

orice artist, un dirijor se impune prin personalitate și apoi

române. Atunci, de unde apar dirijorii celebri, pe ce criterii

suntem liberi să-i apreciem talentul, măiestria.

se stabilește ierarhia între ei? Care este meritul unui dirijor într-o orchestră, dar în reușita unui spectacol?

Și dacă printre muritorii de rând pot apărea discuții subiective despre criterii și principii, în spațiul artistic

Sunt întrebări care l-au preocupat, probabil, măcar o

valoarea și talentul unei persoane nu se pun la îndoială, s-ar

singură dată, pe orice meloman, mai mult sau mai puțin

părea că un al șaselea simț îi ajută pe artiști să detecteze

profan în domeniul muzicii clasice sau al culturii generale în

calitatea de la distanță și să fie atrași de ea.

noiembrie / decembrie

2015

PLĂCEREA LECTURII

102

103

Același lucru îl putem spune și despre Andriy Yurke-

modare: să cunoști oamenii, mediul, să te cunoască ei pe

vych, prim-dirijor al Teatrului Național de Operă și Balet

tine, să-i interesezi. Ocazia să-mi demonstrez calitățile s-a

„Maria Bieșu“, ucraineanul care, prin talentul, măiestria,

ivit când a intrat în montare opera «Elixirul dragostei», în

personalitatea și harul său, menține și sporește prestigiul

regia Ludmilei Alioșina. Această producție a fost biletul meu

primei noastre scene lirice. Înainte să dirijeze la Chișinău,

norocos de intrare pe scena Teatrului Național de Operă și

Yurkevych parcursese deja un traseu artistic impresionant

Balet din Chișinău.“

și drumul lui nu se oprește aici.

În anii 2004 – 2008, Andriy Yurkevych este invitat în

Născut în 1971 la Zboriv (Ucraina), absolvă în 1999 Acade-

calitate de dirijor de operă și balet la Teatrul Academic de

mia de Muzică „A. Lîsenko“ din Lvov, Ucraina, specialitatea

Stat de Operă și Balet din Odessa, Ucraina. După debutul

Dirijat, fiind îndrumat de Yuriy Lutsiv. Și-a perfecționat

în stagiunea 2005 cu baletul „Lacul lebedelor“ de Ceaikov-

măiestria la Teatrul Național Wielki din Varșovia cu Jacek

ski la Teatrul de Operă din Roma, este solicitat frecvent

Kaspszyk și ulterior cu Alberto Zedda, Gianluigi Gelmetti

la Roma pentru a dirija „Frumoasa adormită“ și ulterior,

la Academia de Muzică Chigiana di Siena. A obținut Pre-

„Lacul lebedelor“. Printre alte realizări ale dirijorului se

miul Special la Concursul Național „Turchak“ din Kiev

înscrie și colaborarea cu Opéra de Montecarlo, Théâtre

(Ucraina).

Royal de la Monnaie din Bruxelles și „Teatro Municipal“

Din 1996, activează ca dirijor la Opera Națională „Krus-

din Santiago (Chile), „Teatro Massimo“ din Palermo.

celnytska“ din Lvov, unde a debutat în mai multe capodo-

În stagiunea 2007 – 2008, Andriy Yurkevych a cola-

pere lirice, printre care „Aida“, „Nabucco“, „Trubadurul“,

borat cu Orchestra Filarmonicii „Toscanini“ din Parma

„Traviata“, „Rigoletto“, „La Bohème“, „Madama Butterfly“,

și cu „Orchestra Sinfonica Siciliana“. A dirijat „Norma“ la

„Tosca“, „Cavalleria rusticana“, „Paiațe“, „Carmen“, câteva

Filarmonica din Berlin cu Edita Gruberova, „Il Barbiere di

titluri de operă rusă, baletele „Spărgătorul de nuci“, „Lacul

Siviglia“ la Bayerische Staatsoper, „La forza del destino“ la

lebedelor“, „La Bayadère“, „Coppélia“.

Théâtre Royal de la Monnaie din Bruxelles.

Ce întâmplare însă i-a legat destinul de capitala Re-

În ultimii nouă ani susține turnee în toată lumea, co-

publicii Moldova? Îmi povestește cu plăcere despre acest

laborând cu teatre prestigioase și artiști valoroși ai scenei

episod din viața lui, care s-a materializat într-o frumoasă

lirice mondiale. În prezent este prim-dirijor al Teatrului

poveste de iubire.

Național de Operă și Balet „Maria Bieșu“ din Chișinău și

„Colaborarea mea cu TNOB a început în 2003. S-a în-

deține aceeași funcție la Teatrul de Operă și Balet din

tâmplat în cadrul unui turneu comun în Anglia al teatrului

Varșovia. Pe lângă aceste angajamente, are nenumărate

din Chișinău și al celui din Odessa, al cărui reprezentant

proiecte internaționale, printre care menționăm Opera

eram eu. O parte dintre soliștii și coriștii cu care am lucrat

de Stat din Viena, Teatrele de Operă din Zürich, Madrid,

acolo erau artiști moldoveni. A fost prima mea interacțiune

Barcelona, San Francisco, Atena, Berlin, München ș.a. A

cu Teatrul Național de Operă și Balet din Chișinău. Evident,

lucrat cu interpreți de renume ai genului, dirijând pentru

am remarcat profesionalismul artiștilor și am admirat cât de

Edita Guberova, Anna Netrebko, Elina Garanca, Cecilia

plastic se pot adapta ei programului de turneu, pentru că

Bartoli, Mariella Devia, Kristine Opolais, Veselina Kasarova;

acesta este un criteriu foarte important, nu este ușor să te

cântăreții Renato Bruson, Juan Diego Florey, Ruggero Rai-

prezinți foarte bine sau chiar impecabil în fața unui public

mondi, Juan Pons, Gregory Kunde, Aleksandrs Antonenko,

elevat și cunoscător, cu tradiții, cum este, de exemplu, cel

Ildar Abdrazakov.

din Anglia, Irlanda sau Wales (Țara Galilor), în general,

Personalitate cosmopolită, Andriy Yurkevych este într-o

publicul de pe tărâmul încețoșatului Albion. A fost o reală

continuă căutare: a noului, a ritmului, a răspunsurilor, a

plăcere să colaborez cu artiștii TNOB. Așa am cunoscut-o și

tehnicilor și modalităților de redare etc., și aceste căutări

pe viitoarea mea soție (mezzosoprana Tatiana Busuioc – n.

îl modelează, dar și îl provoacă.

red.) și respectul, plăcerea acestei colaborări s-a transformat

„Îndeletnicirea asta presupune o continuă perfecționare:

în dragoste. Deși a fost o perioadă, să-i spunem intermediară,

lucru la un nou repertoriu, opere noi, simfonii noi, să fii la

de tranziție sau chiar nehotărâre. M-am mutat aici, mi-

curent cu tot ce se întâmplă în domeniu. Pe masa mea de

am început viața familială, m-am acomodat, dar nu eram

lucru găsești mereu ceva nou. Acum, spre exemplu, lucrez la

solicitat în calitate de dirijor. Cauzele au fost multiple. Să

opera lui Giuseppe Verdi «Don Carlos», care va fi montată

începi ceva într-un loc nou presupune o perioadă de aco-

pe scena Operei din Dusserdolf. A doua partitură pe care o

studiez este «Romeo și Julieta» de S. Prokofiev, cu care voi

nu mă contrazice, educat și crescut în maniera că orice

lucra la Opera din Varșovia în februarie. În permanență am

om trebuie să ajungă singur la concluziile corecte, dar

ceva de lucru și asta mă ajută să-mi stabilesc un ritm care

face câteva precizări. „Indiscutabil, școala rusă de dirijat

să mă țină în formă. Cum îmi reușește? Corespund cerințelor

este foarte bună, dar despre alte apartenențe, afinități, aș

timpului meu? Sunt întrebări la care trebuie să se gândească

vrea să vorbesc prin prisma unor detalii care fac o anumită

orice artist. Educația mea artistică a început la Lvov. Acolo

diferență. Școala, educația joacă un rol important în viața

am lucrat în calitate de sufleor la Opera din oraș, am predat

fiecărui om. Dar contează foarte mult deschiderea pe care o

la catedra de dirijat coral, am avut mai multe activități legate

are omul spre lume, viziunea lui asupra artei, culturii, in-

de acest domeniu. Dar la 30 de ani, destinul meu a luat o

teracțiunii cu oamenii. Eu am fost crescut și educat la Lvov,

întorsătură favorabilă pentru viitoarea mea carieră artistică.

iar școala de muzică din Lvov nu este deloc una de neglijat,

Am avut ocazia să merg pentru stagiu la Opera din Varșovia.

are rădăcini adânci în muzica clasică. Patriarhii școlii din

Când m-am întors la Lvov, am înțeles că nu mă pot opri, că

Lvov, prin Praga, sunt ucenicii lui Mahler. La Lvov direcția

vreau să văd, să cunosc lumea și, poate, lumea să mă cunoască

muzicală, culturală, poartă o amprentă vest-europeană. Așa

pe mine. Mai știi, cineva ar putea să mă remarce? Și am avut

că nu m-aș atribui lumii ruse, sunt născut și educat în vestul

posibilitatea să obțin un permis de ședere pentru un an în

Ucrainei, chiar dacă adolescența și copilăria mea au însemnat

Italia. Un an de zile am umblat de colo-colo până am reușit

foarte multă lectură a tot ce a fost rusesc și ucrainean, fie

să mă fac remarcat de prim-dirijorul Operei din Roma, care

opere clasice, fie contemporane, orice. O explicație a acestei

a fost intrigat și mi-a propus să dirijez un spectacol, primul

pasiuni mistuitoare pentru lectură este faptul că mama mea a

meu spectacol în Italia! Era vorba de «Lacul lebedelor» de

fost bibliotecară. Probabil, lectura a fost cea care mi-a deschis

P.I. Ceaikovski. M-a remarcat un impresar italian, cu care

ochii minții și mi-a influențat percepția asupra lumii. De ce

am semnat un contract și, se pare, a avut mână ușoară, mi-a

am vrut să merg în străinătate? În primul rând, pentru că

purtat noroc.“

am vrut să descopăr pentru mine Italia. Și apoi, Italia este

În timp ce vorbește despre experiența italiană, comit

mama operei, centrul acestui univers fabulos. În al doilea

cu grație o gafă de proporții (profană, recunosc și îmi pun

rând, simțeam un profund disconfort, deoarece chiar și atunci

cenușă pe creștet) și mă dau cu părerea că, probabil, pentru

când activam în calitate de sufleor la Opera din Lvov și

italieni a suscitat interes și faptul că el, dirijorul, vine din

le aminteam artiștilor textul, eu îl cunoșteam pe de rost în

lumea slavă, poate și de asta au fost curioși să vadă cum

italiană, dar nu înțelegeam exact profunzimea frazelor, tra-

răsună muzica lui Ceaikovski sub bagheta lui. Yurkevych

ducerea, tradiția interpretării. Iată de ce eram interesat de

noiembrie / decembrie

2015

Italia, Italia pe care eu n-o puteam atinge. Am reușit să-mi

este un organism viu, trebuie să o plămădești continuu, să te

realizez oarecum această ambiție, evident, perfecțiunea n-are

contopești cu ea. Tehnic, este foarte ușor să explici cum se face

margini, n-o poți atinge, dar am reușit totuși să lucrez și

dirijarea: ai calculat ritmurile, aici faci un-doi-trei, dincolo:

să asist, și să colaborez cu dirijori celebri, la montări mari,

un-doi-trei-patru și tot așa. Am studiat cu studenți chinezi,

în teatre prestigioase, or, acest lucru este de neprețuit. Și să

japonezi care, fără a înțelege în profunzime muzica europea-

știți, maniera italiană în abordarea repertoriului îmi este de

nă, numărau ritmurile, aveau o abordare foarte pragmatică,

mare folos și în alte țări unde lucrez: America, Germania,

robotizată oarecum; deși executau foarte bine, corect, aveau

Chile, Japonia…“

o postură scenică impecabilă, doar că lipsea muzica.

Și dacă tot vorbim despre detaliile care fac diferența, ce-l

Se poate întâmpla însă să vină un dirijor cu umerii încordați,

definește totuși pe un dirijor: profesionalismul, charisma,

neîndemânatic, dar să trăiască cu atâta sensibilitate muzica,

talentul, tehnica? Andriy Yurkevych consideră că diferența

încât să te fascineze. Pentru a dirija, trebuie să ai muzica

se face, probabil, doar la nivel de sensibilitate. „Bine, eu

în interiorul tău, s-o treci prin tine, s-o transformi. Trebuie

pot să deosebesc ușor un dirijor bun de un dirijor obișnuit.

să vii la pupitru și să știi deja ce vrei să asculți, iar dacă

Pot face acest lucru cu urechile, fără să-l privesc, deci fără

vei lăsa lucrurile să se desfășoare de la sine, atunci totul va

să fiu influențat de alte detalii, de exemplu, de eleganța și

fi distorsionat, va lipsi conceptul charismatic al dirijorului,

rafinamentul cu care își mișcă mâinile în ritmul muzicii sau

magia care poate să-l acapareze instantaneu pe ascultător și

de artistismul gestului cu care își aruncă pe spate coama

să nu-l scape din mreje nicio clipă, de la începutul până la

bogată de păr, în timp ce dirijează.

sfârșitul spectacolului, să creeze o astfel de atmosferă de parcă

Un foarte bun critic muzical sovietic era de părere că

muzica aceasta se scrie în clipa de față, iar el este compozi-

dirijorul trebuie privit cu urechile. Publicul neexperimentat

torul, creatorul muzicii și toți cei prezenți acolo sunt martorii

care vine la un spectacol de operă poate să nu facă diferența

acestui act de creație, complicii. Iată punctul culminant al

între un dirijor foarte bun și un dirijor mai puțin bun, dar

măiestriei dirijorale“ dirijorale“,, spune Yurkevych și, discuția noastră

va simți. Spectatorii nu vor avea argumente să spună de ce,

ajunsă parcă la un final de simfonie în care orice gest ar fi

dar vor ști instinctiv. Se poate întâmpla ca un dirijor abia

în plus, mă lasă cu impresia că și în calitate de interlocutor,

să se apropie de pupitru și ție, ca spectator, să-ți vină peste

chiar în acest moment, dirijorul din fața mea… țese note

cinci minute să ieși din sală. Chiar dacă regizoral un spec-

și le insuflă caractere, ritm, dinamism, sensibilitate, deci

tacol poate fi foarte bun, la reușita unui spectacol contribuie

nu evadează nici pentru o clipă din muzică.

mult și munca dirijorului, el poate să distrugă tot spectacolul doar alegând ritmul nepotrivit. Trebuie să simți muzica, ea

Imagini: Ludmila Cucera

noiembrie / decembrie 2015 Revistă social-culturală

Andriy Yurkevych, Prim-dirijor al Teatrului Național de Operă și Balet „Maria Bieșu“