Moldova 3 2015 by revistamoldova

mai / iunie 2015

Revistă social - culturală www.revista.md

mai iunie

2015

FESTIVALUL INTERNAȚIONAL de Poezie „Primăvara Europeană a Poeților“

CRONICĂ DE SPECTATOR „Filumena Marturano sau Divorț în stil italian“

CETATEA SOROCA CONSTANTIN ȘEREMET: „Eu am scos opinca-n scenă“

MARIA MARDARE-FUSU:

ACASĂ LA CRIULENI Pe malul Nistrului, izvor nesecat de folclor și tradiție

LECȚII DESPRE CULTURĂ

VALY BOGHEAN, omul pământului. Omul acestui pământ

348706 771857

UN CHIȘINĂU AL LUI STERE și un Stere al Chișinăului

Jocuri semiotice și hermeneutice sau Despre nume (I)

15003

Revistă social-culturală

„O lume de care suntem îndemnați să ne apropiem“

Valy BOGHEAN

Revistă social-culturală Serie nouă Redactor-şef Liliana CERGĂ Secretar de redacţie Mihai POTÂRNICHE Stilizator Inga DRUŢĂ Redactori asociaţi Mircea V. CIOBANU Emilian GALAICUPĂUN Anastasia RUSUHARABA Corina COJOCARU Leo BUTNARU Maria ŞLEAHTIŢCHI IURIE COLESNIC © Design Romeo ȘVEŢ Machetator Marian MOTRESCU

EDITORIAL

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

Percepția noastră despre lume... (Liliana Popușoi)

Salonul Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret, ediţia a XIX-a

Festivalul Internaţional de Poezie „Primăvara Europeană a Poeților“ (Nicolae Spătaru)

Orășelul European, Chișinău 2015

12 Locul în care vezi lumea prin camera din spate (Diana Guja) 15 Bienala Internaţională de Pictură Chişinău – 2015. Ediţia a IV-a

T E AT R U ClassFest – o platformă culturală ce încurajează tinerii (Veronica Tăbureanu)

22 Cronică de spectator. „Filumena Marturano sau Divorț în stil italian“ (Liliana Popușoi)

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E „Noaptea la muzeu – timp al poveștilor adevărate“ (Lucia Cujbă)

28 La început a fost lutul... (Liliana Popușoi) ADRESA REDACŢIEI Casa Presei, etajul 5, bir.: 526, 531; 2012, Chișinău, str. Pușkin, nr. 22 Tel.: +37322/233146; +37322/232549; +37322/237463

C A P I TA L D E I M A G I N E Cetatea Soroca (Nicolae Bulat)

40 De strajă, în nordul Moldovei

Conţinutul textelor publicate în MOLDOVA reflectă poziţia și gustul estetic al autorului și nu neapărat pe cel al redacţiei. www.revista.md revista.moldova@yahoo.com Abonamentele la revista MOLDOVA pot fi perfectate începând cu orice lună a anului. Indice poştal: PM 31719 Revista MOLDOVA este difuzată în toate reprezentanţele ţării de peste hotare, la misiunile diplomatice străine din Republica Moldova, la cele mai importante instituţii şi întreprinderi ale statului, precum şi prin intermediul agenţilor de difuzare a presei. ISSN 0132-6635 Tiraj: 500 de exemplare Tiparul a fost executat la «Bons Oﬃces» SRL, Chişinău Imaginile şi textele pot fi reproduse doar cu acordul redacţiei.

OAMENI ÎNDEAPROAPE O poveste despre noi (Anastasia Rusu-Haraba)

50 Constantin Șeremet: „Eu am scos opinca-n scenă“ (Corina Cojocaru) 54 Maria Mardare-Fusu: „O lume de care suntem îndemnaţi să ne apropiem“ (Anastasia Rusu-Haraba)

Cuprins mai iunie

2015

ZONA DE CONFORT Svetlana Bivol, muzicolog, directorul Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici“

64 Sergiu Beznițchi, prezentator TV

22 28 54

66 Alla Donțu, producător muzical, președinte YouBeSC

ACASĂ LA CRIULENI

L E C Ț I I D E S P R E C U LT U R Ă

Pe malul Nistrului, izvor nesecat de folclor și tradiție

Jocuri semiotice şi hermeneutice sau Despre nume (I) (Mircea V. Ciobanu)

A C VA F O R T E Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris (Emilian Galaicu-Păun)

PLĂCEREA LECTURII Poezie şi imagine, inclusiv o turmă de lei străvezii (Leo Butnaru)

98 Vitalie Ciobanu şi ego-naraţiunile criticii (Maria Şleahtiţchi)

100

O R A Ș U L D E A LTĂ D ATĂ Un Chișinău al lui Stere și un Stere al Chișinăului (Iurie Colesnic)

108

MONDEN Valy BOGHEAN, omul pământului. Omul acestui pământ (Liliana Popușoi)

Liliana POPUȘOI

ercepția noastră despre lume și despre oamenii care ne înconjoară este formată din instantanee: crâmpeie de amintiri, emoții și stări care ne încearcă în anumite momente ale vieții și care ne rămân în memorie asemenea unor etichete atașate la fișierele din care se constituie biblioteca

sufletului nostru, bagajul de inteligență emoțională al fiecăruia. Astfel, ades, anumite nume, persoane sau denumiri devin pentru noi sinonim al talentului, garant al calității, chezășie pentru anumite convingeri sau ni se asociază cu ambiția, curajul ori, de ce nu, cu tupeul. Există oameni care nu au nevoie de prezentări, imagini care nu necesită comentarii, gesturi și fapte care vorbesc de la sine. Aceste persoane poartă amprenta locului pe care, vorba proverbului, îl sfințesc. Imaginea lor este susținută de conținutul corespunzător, iar faptele lor inspiră credibilitate. Ni s-a insinuat discret că am face risipă de… elită, prezentând în fiecare număr tocmai trei personalități din diverse domenii din perspectiva imaginii fără să-i întrebăm despre problemele și soluțiile cu care se confruntă în domeniul în care își desfășoară activitatea și despre care ar fi indicate să se pronunțe. Iar noi continuăm să-i surprindem pe acești oameni în zona lor de confort, convinși fiind că viața noastră nu e compusă doar din probleme și soluții. Iar zona de confort în care ei ne primesc cu încredere este un răspuns la un conglomerat de întrebări, dileme și convingeri: de ce (lucrez) aici, (răspund) acum și cum (îmi reușește)? În numărul de față al revistei am încercat să reconstituim Moldova din IMAGINE prin oameni și fapte, temerari care nu-și cruță forțele pentru a-și realiza obiectivele, ale căror eforturi aduc un plus de imagine țării noastre și am îndrăznit să venim cu un îndemn către voi. În Jurnalul său, Anne Frank recomandă: „Gândește-te la toate lucrurile frumoase de lângă tine și fii fericit“. Și, dacă ar fi să privim cu atenție, și lucrurile, și oamenii care ne înconjoară sunt frumoase/frumoși. Ca fericirea să se întâmple, n-ar fi rău, poate, să aruncăm o privire în plus asupra acestei lumi și... să fim fericiți.

mai / iunie

2015

EDITORIAL

mai / iunie

2015

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret, ediția a XIX-a, Centrul Moldexpo. Imagini: Andrei Mardari (Moldpres)

Nicolae SPĂTARU

FESTIVALUL INTERNAȚIONAL

DE POEZIE

„PRIMĂVARA EUROPEANĂ A POEȚILOR“ Î n t r e 6 ș i 9 m a i 2 0 1 5 , l a C h i ș i n ă u a a v u t l o c e d i ț i a a V - a a Fe s t i v a l u l u i I n t e r n a ț i o n a l d e P o e z i e „ P r i m ă v a r a E u r o p e a n ă a P o e ț i l o r “, o r g a n i z a t d e U n i u n e a Scriitorilor din Moldova în colaborare cu Ministerul Culturii al Republicii Moldova, Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu“ Chișinău, Institutul Cultural Român Bruxelles și Primăria Municipiului Chișinău. Proiectul se înscrie în agenda culturală europeană și a cuprins o multitudine de acțiuni culturale dedicate poeziei contemporane, acțiuni care se desfășoară deja în mod tradițional în majoritatea orașelor din țările Uniunii Europene.

anifestările incluse în pro-

au fost scriitorii și traducătorii Jan

Aleea Clasicilor din Grădina Publică

gramul Festivalului și-au

Willem Bos (Olanda), Jan Mysjkin (Bel-

„Ștefan cel Mare și Sfânt“.

propus să readucă poezia

gia), Laure Hynckel (Franța), Robert

Programul a continuat în Sala

în atenția marelui public.

Adam (ICR Bruxelles), Lilya Gazizova

cu oglinzi a USM, unde a avut loc

Apariția poeților în parcuri, în institu-

(Tatarstan), Liviu Ioan Stoiciu, Doina

deschiderea oficială a Festivalului

țiile de învățământ, biblioteci, precum

Ioanid, Adi Cristi, Niocolae Panaite,

Internațional Primăvara Europeană

și în fața cititorilor din mediul urban și

Nicolae Bacalbașa, Gheorghe Bacalbașa

a Poeților 2015 și au fost prezentați

rural, are menirea de a spori interesul

(România), Ilie Tudor Zegrea (Cernăuți).

invitații. Cu un cuvânt de salut a venit

față de creația autorilor contemporani

Totodată, la eveniment au fost prezenți

și Monica Babuc, ministru al culturii.

și față de realizările de vârf ale poeziei

un număr impunător de scriitori din

A urmat Simpozionul Internațional

românești. De asemenea, este o bună

Republica Moldova.

„Dialoguri europene: poeți și tradu-

ocazie de a cunoaște poeți și traducă-

Festivalul a fost deschis la Chișinău,

cători“, moderat de scriitorul Robert

tori importanți din alte țări. În acest

miercuri, 6 mai, cu depunere de flori

Adam. Faptul că lucrarile Festivalului

an, invitați de onoare ai Festivalului

la busturile scriitorilor români de pe

au debutat cu acest simpozion nu este o

mai / iunie

2015

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

întamplare. USM intenționează să reîn-

tăcerea. Editura Tipo Moldova, Iași,

„Tudor Arghezi“ și la Liceul Academiei

ființeze instituția traducerii, încearcă

2015; Nicolae Dabija. Diritto all’errore

de Științe a Moldovei. Scriitorii au citit

să stabilească contacte cu uniuni de

(Dreptul la eroare), Italia; Poeți din

din creațiile lor, și-au împărtășit idei

creatori și asociații ale traducătorilor

Moldova. Antologie în limba tătară.

și proiecte și au răspuns la întrebările

din mai multe țări. Scopul urmărit este

Traducere de Lilya Gazizova și Rais

cititorilor.

de a traduce cărțile autorilor basa-

Thvatullin; Lilya Gazizova. Ferestre

Mai târziu, în Sala cu oglinzi a USM,

rabeni în alte limbi ale lumii, dar și

spre grădină. Traducere de Leo But-

au demarat lucrările Colocviului „Ioan

de a traduce scriitori importanți din

naru și Nicolae Spătaru, Editura Tipo

Alexandru sau imnele bucuriei“, mo-

alte culturi în limba română.

Moldova, Iași, 2015; Vladimir Maia-

derat de Ana Bantoș. Au fost puse în

La sfârșitul manifestării, au fost

kovski. Vioara și ceva nervi, Editura

discuție teme precum: Nicolae Dabija

lansate mai multe cărți traduse din

Alfa, Iași, traducere în română de Leo

– „Ioan Alexandru și Basarabia“; Vale-

și în limba română: Engel in het raam

Butnaru; Marina Țvetaeva. Singură în

riu Matei – „Ioan Alexandru – poetul

op het oosten. Hedendaagse poëzie uit

noapte, Editura Alfa, Iași, traducere

imnic și neoromantic“; Andrei Țurcanu

Roemenië. Poeme de Mircea Ivănescu,

în română de Leo Butnaru; Velimir

– „Ioan Alexandru între sărbătorile

Constantin Abăluță, Ileana Mălăncioiu,

Hlebnikov. Legea scrânciobului, Edi-

primordiale“; Ana Bantoș – „Ioan Ale-

Angela Marinescu, Dinu Flămând, Mir-

tura Alfa, Iași, traducere în română

xandru. Particularități ale redefinirii

cea Dinescu, Nichita Danilov, Alexandru

de Leo Butnaru ș.a.

lirismului românesc postbelic“.

Mușina, Marta Petreu, Ioan Es. Pop,

În după-amiaza primei zile de fes-

S-au lansat mai multe apariții edi-

Daniel Bănulescu și Ruxandra Cese-

tival, în Sala cu oglinzi a USM, s-a

toriale (Ion Hadârcă. Lira din acvariu,

reanu. Traducere în neerlandeză de

desfășurat Simpozionul „Lucian Blaga

Editura Cartier, Chișinău, 2014; Ema-

Jan H. Misjkin. Editura Poezie Centrum,

– poetul și filosoful“ (120 de ani de la

nuel Alexandru. Verde regal, Editura

Gent, 2010; Voor de prijs van mijn mond.

naștere), moderat de Arcadie Sucevea-

Arc, 2014; Arcadie Suceveanu. Ferestre

Hedendaagse poëzie uit Roemenië. Poeme

nu. Principalele teme discutate: Maria

stinse de îngeri, Editura Prut, 2014;

de Nina Cassian, Nichita Stănescu, Ana

Șleahtițchi – „Elegiacul Lucian Blaga“;

Doina Ioanid. Cusători, Editura Cartea

Blandiana, Nora Iuga, Ion Mureșan,

Anatol Moraru – „Lucian Blaga între

Românească, 2013; Adi Cristi. Aproa-

Mircea Cărtărescu, Lucian Vasilescu,

«huma cerească» și drama cunoașterii

pele meu, Dumnezeu, Editura 24:Ore,

Doina Ioanid, Cosmin Perța, Claudiu

raționale“; Maria Pilchin – „Lucian

Iași, 2014; Maria Pilchin. Poeme pentru

Komartin și Ofelia Prodan. Traducere în

Blaga sau alteritatea ca exercițiu cul-

Ivan Gogh, Editura Paralela 45, Pitești,

neerlandeză de Jan H. Misjkin, Editura

tural“; Victoria Fonari – „Lucian Blaga

2015; Svetlana Corobceanu. Rozariu,

Poezie Centrum, Gent, 2010.

în fața Sfinxului“.

Editura Arc, Chișinău, 2014). A doua zi a festivalului s-a încheiat

Sub îngrijirea lui Jan H. Mysjkin

După sesiunea de comunicări, au

și a lui Jan Willem Bos, zece poeți

fost lansate următoarele cărți: Liviu

contemporani din Republica Moldova

Ioan Stoiciu. La fanion, Editura Ra-

A treia zi a festivalului a debutat cu

(Arcadie Suceveanu, Vasile Gârneț, Teo

fet, București, 2015; Ilie T. Zegrea.

deschiderea Simpozionului „Valentin

Chiriac, Grigore Chiper, Nicolae Spăta-

Deschideți fereastra că ninge, Editura

Roșca – amiaza lucrurilor“ (90 de ani

ru, Irina Nechit, Emilian Galaicu-Păun,

Lumina, Chișinău, 2014; Silvia Caloia-

de la naștere). Evenimentul a fost găz-

Dumitru Crudu, Diana Iepure și Aura

nu. Cântec în stația zoo, Editura Vinea,

duit de Biblioteca „O. Ghibu“ și a fost

Maru) au fost publicați în neerlandeză

București, 2014; Margareta Curtescu,

moderat de Vitalie Răileanu. Subiecte

în antologia Eenbloem van bloed met

În piața Dante, Editura Vinea, 2014.

discutate: Lucia Țurcanu – „Valentin

cu un recital poetic.

besneeuwdeblaadjes (Floare de sânge

Prima zi a festivalului s-a încheiat

Roșca – un poet artizan“; Ion Cioca-

cu petale ninse), Editura Poezie Cen-

cu un recital poetic susținut de toți

nu – „Valentin Roșca – mereu ucenic,

trum, Gent, 2015, lansată cu concursul

participanții la eveniment.

maestru al versului românesc“; Vitalie

ICR Bruxelles în mai multe orașe din

Un alt aspect de o relevanță majoră

Răileanu – „Valentin Roșca – po(i)etica

a fost „Desantul poetic“, care a avut

versului“. A avut loc lansarea volumului

Lumina ultimei zile. Poezie fla-

loc în ziua de joi. Simultan, grupe de

Amiaza lucrurilor de Valentin Roșca

mandă contemporană. Traducere în

scriitori au plecat la Universitatea de

(colecția Primăvara poeților), Editura

româneste de Jan H. Misjkin și Doina

Stat din Moldova, Universitatea Pe-

Arc, Chișinău, 2015.

Ioanid, Editura Poezie Centrum, Gent,

dagogică „Ion Creangă“, Universitatea

Imagini: Andrei Mardari și

2014; Christian W. Schenk. Suferind

„Alecu Russo“ din Bălți, la Biblioteca

Mihai Vengher (Moldpres)

Belgia și Olanda.

mai / iunie

2015

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

Alte lansări: Revista Contrafort, nr. 5/2015, cu un supliment special consacrat Festivalului Primăvara Europeană a Poeților 2015. A vorbit despre revistă Vitalie Ciobanu (redactor-șef). A fost prezentată colecția „Opera omnia“ a editurii Tipo Moldova (Iași) cu participarea scriitorului și editorului Aurel Ștefanachi: Lilya Gazizova, Ferestre spre grădină; Christian W. Schenk. Suferind tăcerea; Leo Butnaru. Avangarda ucraineană (antologie); Mircea A. Diaconu. Poezia română postbelică; Nicolae Bacalbașa, Greața, frica și fofilarea (Colecția Publicistică); Gheorghe Bacalbașa. Domiciliu obligatoriu și Instituția (Colecția Romanul de azi). Ion Vatamanu. Contur de meditație (colecția Primăvara poeților), Editura Arc, Chișinău, 2015.

Laureații festivalului: Momentul culminant al evenimentului s-a produs în după-amiaza zilei de vineri, în Sala cu oglinzi a USM, unde a avut loc festivitatea de decernare a premiilor Festivalului Internațional Primăvara Europeană a Poeților 2015. S-au acordat trei categorii de premii. Premiul pentru cea mai bună carte de poezie a anului 2014 a fost acordat poeților Adi Cristi (România) și Silvia Caloianu (Republica Moldova); Premiul Relații culturale a fost atribuit traducătorilor Jan Willem Bos (Olanda), Jan H. Mysjkin (Belgia) și Lilya Gazizova (Tatarstan); Poetului Liviu Ioan Stoiciu (România) i s-a acordat Marele Premiu al Festivalului Internațional Primăvara Europeană a Poeților, ediția a V-a, și Trofeul. Lucrarea aparține sculptorului Valentin Vârtosu (Chișinău). Sâmbătă, un grup de scriitori a plecat la Soroca. Acolo ei s-au întâlnit cu Victor Său, președintele raionului, au făcut o vizită la cetate, unde pârcălabul... pardon, ghidul Nicolae Bulat le-a povestit cu multă însuflețire istoria fortăreței lui Ștefan cel Mare, apoi, însoțiți de poetul Petre Popa, s-au deplasat spre Aleea Clasicilor, unde au susținut un recital poetic. Această ediție, a V-a, a fost, în opinia organizatorilor, a oaspeților și a publicului cititor, o reușită, iar Festivalul Primăvara Europeană a Poeților devine un reper sigur pe harta literaturii europene. Printre laureații Marelui Premiu al Festivalului Primăvara Europeană a Poeților s-au aflat: Florin Iaru (România) – ediția din 2011, Ioan S. Pop (România) – 2012, Linda Maria Baros (Franța) – 2013 și Attila F. Balazs (Slovacia) – 2014.

mai / iunie

2015

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

Orășelul European Chișinău 2015. Imagini: Andrei Mardari (Moldpres)

Diana GUJA

LOCUL ÎN CARE VEZI LUMEA

PRIN

CAMERA DIN SPATE Unicul festival internațional de film din Moldova și cel mai important eveniment cinematografic din țară a devenit punctul de întâlnire dintre Est și Vest și al interacțiunilor culturale scoase într-un spațiu lipsit de pretenții. Un loc unde oamenii vin, în primul rând, să comunice. Prin film. Și după film. Șapte zile în care iubitorii de documentare au putut trăi în altă dimensiune au trecut la fel cum trece o ploaie de mai, lăsând în urmă aer proaspăt și un sol fertil. Cea de-a XII-a ediție a Festivalului de Film Documentar Cronograf a adunat peste 300 de documentare din toată lumea, filme ce au trecut prin ochiul critic al juriului, care a ales doar 49 de pelicule, concurând la cele cinci secțiuni ale festivalului.

mai / iunie

2015

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

a Secțiunea Principală au fost

cinematografiei, proiecțiilor tematice

Așa cum se întâmplă la toate eve-

prezentate 18 documentare

în afara concursului, în urma cărora

nimentele care se încheie cu înmâ-

din 15 țări ale lumii, printre

publicul are ocazia să pună întrebări

narea unor premii sau mențiuni, pe

care: Israel, Cuba, Brazilia,

realizatorilor.

parcursul Cronografului s-a discutat

Spania, Venezuela, Turcia, Germania,

Printre numele sonore ale aces-

mult, înainte și după filme, și chiar în

Cehia, Rusia etc. Secțiunea cadRo,

tei ediții a fost cel al lui Adam Mi-

timpul proiecțiilor, cine va lua mare-

dedicată filmelor despre românii de

chnik, invitat special al programului

le premiu. Părerile erau diverse, iar

pretutindeni, a numărat 12 filme din

„Filmul ca motor al transformărilor

motivul care a generat această di-

5 țări, iar pentru Secțiunea Producții

sociale“. Michnik este redactor-șef al

versitate este aproape banal – toate

Locale, la care au participat studiourile

celui mai mare cotidian din Europa

filmele din Secțiunea Principală au

din Moldova, au fost selectate 9 titluri.

Centrală și de Est, Gazeta Wyborc-

fost din seria câștigătorilor. Până la

Lansate la ediția precedentă, din 2012,

za, un om cu un trecut tulburător,

urmă juriul, format din fotograful și

programele de filme Cu ochii pe Mol-

activist al „Solidarității“ poloneze și

cineastul moldovean Nicolae Pojoga

dova, care cuprind producții realizate

unul dintre cei mai mari opozanți ai

(președinte), regizorul și producătorul

de cineaști străini despre Moldova, și

regimului comunist, fapt pentru care

elvețian Christian Frei, editorul și ope-

un LIKE pentru documentar, dedicat

a fost închis. Alt invitat a fost Richard

ratorul de imagine austriac Christoph

liceenilor interesați de documentar,

Peña, fostul director de program al

Brunner, producătorul român Aureli-

anul acesta au fost transformate în

Societății de Film a Centrului Lincoln,

an Nica și producătorul suedez Alex

secțiuni independente, fiecare cu câte

organizator al Festivalului de Film

Shiriaieff, a adus lumină și a decis

cinci filme.

de la New York, actualmente profe-

că Marele Premiu și Trofeul Festi-

O altă noutate a acestei ediții a

sor la Școala de Arte a Universității

valului, în valoare de 2500 de euro,

Cronografului a fost faptul că festivalul

Columbia. Un alt nume sonor a fost

vor merge la filmul „Cardiopolitika“,

a ieșit din sala de cinematograf – în

cel al lui Christian Frei, regizor și

realizat de Svetlana Strelnikova (Ru-

stradă, muzeu, dar și club. Astfel, au

producător elvețian, nominalizat la

sia). Documentarul este despre un

fost proiectate filme în scuarul ULIM,

premiul Oscar pentru cel mai bun film

renumit chirurg cardiac rus, Serghei

la Apartamentul Deschis, la Muzeul

documentar, „Fotograful de război“,

Surhanov, forțat de împrejurări să se

Național de Istorie a Moldovei și la

care ulterior s-a ales cu numeroase

implice în politică, devenind din ce

Tipografia 5.

premii internaționale. Frei a făcut

în ce mai iritat pe parcurs. Filmul a

Tot la capitolul noutăți, ediția din

parte din juriul Secțiunii Principa-

fost realizat în perioada campaniei

acest an a festivalului a avut și un organ

le, iar documentarul său „Turiștii în

electorale din 2012 din Rusia, cu un

oficial de presă – Cronica de Crono-

spațiu“ a fost filmul cu care s-a deschis

buget aproape inexistent.

graf, ziar care a apărut în fiecare zi

ediția din acest an a Cronografului.

Pasionații de film documentar și

pe parcursul evenimentului.

Însă incontestabila vedetă a acestui

de o atmosferă relaxată și creativă au

Peste ani, Cronograf a devenit și

an și un om care prin prezența sa

încă doi ani în față până la următoarea

un stil de viață, și o țară aparte –

a devenit însuși simbolul artei vi-

ediție a Cronografului, care a devenit

efemeră, magică, cu cetățeni care

zuale a fost Gábor Bene, directorul

bienală, perioadă în care temperatura

își mențin tinerețea sufletului prin

de imagine... nevăzător. De origine

va crește, deoarece e greu să reziști

arta inspirată de realitate. Aces-

ungară, spaniol prin adopție, Gábor

24 de luni fără această gură de aer

ta nu este un simplu festival, ci un

a venit la festival însoțit de câinele

proaspăt, care a devenit Festivalul

eveniment cultural complex, care

său călăuză, pentru a fi prezent la

Internațional de Film Documentar,

aduce personalități excepționale din

proiecția documentarului al cărui

fără posibilitatea de a vedea realitatea

lumea filmului internațional față în

protagonist este, fiind totodată și

prin lentila unor regizori, care sunt

față cu publicul și cineaștii locali,

directorul de imagine al peliculei.

la limita dintre meserie și magie, iar

grație atelierelor dedicate tinerilor,

„Gábor“ – filmul se numește simplu,

tu, ca spectator, devii, peste noapte,

conferințelor de presă, care devin

realizat de Sebastián Alfie (Spania), a

un intim, invitat în camera din spate.

de la ediție la ediție tot mai pline de

luat, în final, Premiul pentru regie și

Odată ieșit de acolo, lumea nu mai

jurnaliști, grație meselor rotunde, la

a lăsat o urmă profundă în cei care

e la fel.

care se discută diverse aspecte ale

au avut ocazia să-l privească.

mai / iunie

2015

Imagini: Mihai Vengher (Moldpres)

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

Cea de-a IV-a ediție a Bienalei Internaționale de Pictură Chișinău – 2015, desfășurată sub patronajul Ministerului Culturii, a avut loc la Centrul Expozițional „Constantin Brâncuși“ și a reunit 145 de artiști plastici, care au reprezentat 27 de țări, cu peste 170 de lucrări expuse pe simeze. Imagini: Iurie Foca

Veronica TĂBUREANU

ClassFest o platformă culturală ce încurajează tinerii

Ediția a V-a a Festivalului Internațional al Școlilor de Teatru și Film ClassFest a oferit publicului chișinăuian ocazia să urmărească spectacole din 13 țări, diverse ca gen și estetică. Evenimentul s-a desfășurat în perioada 28 aprilie – 3 mai 2015 și a fost organizat de Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, cu sprijinul Ministerului Culturii al Republicii Moldova, Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu“, Ambasadei Franței în Republica Moldova, Goethe Institut, Institutului „Adam Mickiewicz“, Centrului de Știință și Cultură Rusă la Chișinău, Centrului Cultural German „Aczente“ și Forumului Cultural Austriac.

mai / iunie

2015

nul acesta ClassFest s-a desfășurat sub genericul Comunicare, gest și mișcare, mișcare, programul fiind structurat pe secțiuni care au inclus spectacole bazate pe expresia corporală, pe teatru-dans și pantomimă. Regăsiți la Chișinău, tinerii

actori și-au demonstrat cu iscusință talentul prin intermediul spectacolelor pe care le-au prezentat. Acest festival este un mare aport la dezvoltarea culturală, fiind o acțiune artistică internațională care oferă studenților și tinerilor din diferite țări posibilitatea să promoveze valorile artei contemporane, să mențină dialogul intercultural și să facă schimb de experiență, încurajând tinerii artiști și oferindu-le posibilitatea să prezinte cele mai bune producții artistice. Platforma culturală și educațională transfrontalieră promovează activitățile și colaborările dintre studenți, profesori și instituții.

T E AT RU

Șciukiniștii ne-au învățat ce înseamnă credința Studenții de la Institutul de Teatru „Boris Șciukin“ au prezentat spectacolul A fost odată ca niciodată un cățel de

Berlin. Potrivit directorului festivalului, Svetlana Târțău, această școală cunoscută în lume, fondată de către regizorul Max Reinchard, a refuzat invitația mai mulți ani la rând. Totuși, Svetlana Târțău nu a renunțat la ideea de a aduce la Chișinău o școală atât de importantă și… a reușit!

G. Hugaev. Piesa este despre credință și lipsa ei și despre

Așteptările au fost răsplătite, deoarece tinerii au venit

înstrăinarea sufletului omenesc. Spectacolul are o conotație

cu un spectacol foarte profund. Filoctet este o piesă despre

psihologică și ne vorbește despre câinele Touzar, care toată

războiul troian. Neoptolemus recurge la viclenie pentru a

iarna a păzit, fără a scăpa din ochi măcar o secundă, mantaua

fura arcul lui Filoctet. În această dramă sunt prezente trei

stăpânului său, în speranța că acesta se va reîntoarce. Deși

atitudini politice: a oficialului, a moralistului și a individului

alte animale încearcă să-l convingă că ciobanul a uitat de el,

zdrobit. Spectacolul este foarte bine construit din punct de

Touzar crede și așteaptă. Actorii au fost capabili să transmită

vedere regizoral, dar și al jocului actoricesc, totul pare vero-

prin jocul actoricesc sentimentele și trăirile acestor animale,

simil, mai ales luptele scenice, executate cu multă iscusință.

conturând foarte bine caracterul personajelor pe care le-au

Spectacolul are un final neobișnuit: pe scenă încep să cadă

interpretat. În spectacol există multe elemente coregrafice.

zeci de măști de fier.

Scenografia este minimalistă, dar foarte sugestivă, un pătrat din lemn fixat de niște lanțuri de fier.

Tinerii actori au relatat că sistemul de învățământ pe care îl au germanii le permite să experimenteze și să folosească o scenografie performantă: „Acesta nu este un

Cea mai bună Academie de Arte din Germania a participat la ClassFest Pe lângă școlile de teatru fidele festivalului, anul acesta organizatorii au reușit să aducă încă trei academii renumite, printre care și Academia de Arte Dramatice Ernst Buch din

mai / iunie

2015

spectacol tipic pentru școală, iar regizorul este actor – e debutul său regizoral. Spectacolul este un experiment, nu

prea are legătură cu ceea ce facem noi la școală. Este un

18așa? T E Aîn T Rcai, U nu-i Inspirat din filmul american Ei trag așa?,19 ,

proiect independent, iar finanțarea am obținut-o din partea

spectacolul abordează o serie de probleme privind con-

școlii și din partea unei companii germane“, a declarat unul

curența, care are un impact negativ considerabil asupra

dintre studenți.

duratei de viață a artistului.

Austriecii au împușcat în actori

Renumitul dramaturg Carlo Boso a venit la ClassFest

Studenții de la Universitatea de Muzică și Arte Graz din Austria au decis să abordeze o temă foarte sensibilă pentru

Carlo Boso, renumitul actor, regizor și dramaturg, care

oamenii de artă, în special pentru actori. Spectacolul Ei trag

a lucrat în Piccolo Teatr Teatroo de Mila Milan no, împreună cu faimosul

în actori, nu-i așa așa?? a atins cele mai vulnerabile teme pentru

regizor Giorgio Strehler, a venit la Chișinău cu studenții săi

cei prezenți. Actrița Nelly Cozaru a mărturisit că după ce a

de la Academia Internațională a Artelor Scenice din Paris.

vizionat spectacolul, a fost copleșită de îndoieli în privința

Tinerii actori au prezentat spectacolul Trei surori de Carlo

profesiei practicate: „Am privit spectacolul cu multă atenție,

Boso, bazat pe comedia dell’ arte arte.. Sinopsisul spectacolului

m-am uitat la profesori, la studenți și m-am întrebat de ce

este următorul: Don Juan, un păstor tânăr, în timp ce stătea

mai fac această profesie de actor. Este un spectacol foarte profund, în sală s-a creat o atmosferă neobișnuită, parcă au împușcat în mine cu aceste îndoieli. Spectacolul m-a pus pe gânduri…“, a relatat actrița.

pe câmp cu caprele, avea obiceiul să cânte. Trei surori, care locuiau împreună într-o casă micuță, se îndrăgostesc de vocea păstorului. Spectacolul este plin de cântece, dansuri și pantomimă, de urmăriri, dueluri, ceartă. Maestrul a relatat că procesul de lucru al studenților în Academie este foarte divers și fructuos: „La noi în Academie orele se împart în trei compartimente: teatrul grec, teatrul burgez (pe care l-ați văzut voi), bazat pe comediile lui Molière și Goldoni, și teatrul naturalist, unde nu există

al patrulea perete. Pe parcursul anilor de studii studenții

media Bădăranii de Carlo Goldoni, folosind un stil de joc

joacă peste 250 de ori, ei vin cu idei de spectacole, iar eu

actoricesc clasic. Titlul vorbește despre personajele din

le adaptez“, a declarat Carlo Boso.

comedie, patru bărbați zgârciți, morocănoși, ursuzi, mereu suspicioși, fiecare dintre ei creându-și propria personalitate

Ucrainenii ne-au invitat la pomul cu povești

comică. Personajele din spectacol sunt agitate, energice, ele luptă, bârfesc, țes intrigi. Cel mai important lucru este că există femeile, doar ele vor ameliora situația.

În pofida situației politice din Ucraina, Universitatea Națională de Teatru și Film Karpenko-Karîi din Kiev a participat și anul acesta la ClassFest ClassFest.. Spectacolul a fost jucat în Grădina Publică „Ștefan cel Mare“, sub un arbore. Sce-

Republica Moldova: o țară mică cu probleme mari

nografia era sugestivă, alcătuită dintr-o scară sprijinită de

În această ediție a festivalului, Academia de Muzică, Teatru

copac și niște păpuși din ață de cânepă, agățate cu funii

și Arte Plastice din Chișinău a prezentat două spectacole ce

de ramuri. Pe jos au fost așezate paie. Actorii, îmbrăcați

abordează probleme cu care se confruntă Republica Moldova.

în haine naționale și cu picioarele desculțe, au alergat prin

Primul spectacol, Istoria comunismului povestită pentru bol-

parc, creând o atmosferă rurală.

navii mintal de Matei Vișniec, în regia lui Veaceslav Sambriș,

Au prezentat un spectacol pentru copii, alcătuit din mai

jucat de studenții anului III (actorie), prezintă o poveste a

multe povești din folclorul ucrainean. Tinerii au reușit să com-

unui scriitor mediocru, Iuri Petrovski, trimis de Uniunea

bine elementele din teatrul de păpuși și jocul actoricesc.

Scriitorilor pentru a relata istoria comunismului și a marii revoluții din octombrie bolnavilor mintal internați în spi-

Același popor, dar cu viziuni și concepții diferite

talul central din Moscova. Misiunea sa este de a-i vindeca pe toți pacienții prin istoria comunismului sovietic. Este un spectacol dinamic, care creează imaginea unei case de

Anul acesta au fost invitate patru școli importante de

nebuni cu o scenografie simplă, dar flexibilă, schimbându-se

teatru din România. Prin spectacolele prezentate, fieca-

în funcție de secvență. Regizorul a fost capabil să găsească

re școală a demonstrat că este neobișnuită, având idei și

rolul potrivit pentru fiecare actor în parte.

concepții diferite. Universitatea de Arte din Târgu-Mureș a

Al doilea spectacol prezentat de Academia de Muzică, Teatru

venit cu un spectacol profund, ce ține de existența umană.

și Arte Plastice a fost Șah/Mat Șah/Mat.. Realizat după un scenariu

Hotelul celor două lumi de Eric-Emmanuell Schmitt este o

colectiv, spectacolul vorbește despre dorința de putere, încă

piesă filosofică despre ceea ce se întâmplă cu omul când

o temă actuală și specifică pentru țara noastră. Actorii au

se află în comă. Acest spectacol a dezvăluit personaje di-

transmis acest mesaj prin expresie corporală, spectacolul

ferite, care nu au meritat să trăiască, dar au supraviețuit

fiind unul coregrafic. Ianoș Petrașcu a încercat să spună că

sau oameni care s-au jertfit pentru a salva pe altcineva.

lupta pentru putere naște monștri: prinși în ghearele pute-

În timpul reprezentației publicul s-a aflat în scenă, sce-

rii, oamenii pot ucide cu sânge-rece. Regizorul a declarat

nografia minimalistă a evidențiat sinceritatea cu care au

că s-a inspirat din situația politică din țară, fiind tentat să

jucat actorii.

răspundă la întrebarea care ar fi culoarea ideală – albă sau

Universitatea Lucian Blaga din Sibiu a venit pentru prima

neagră – pentru definirea sufletului omenesc. Spectacolul

dată la festival, prezentând un spectacol ce se opune total

este foarte dinamic, scenografia reprezintă o tablă de șah

celui de la Târgu-Mureș: un musical. Acest gen de spectacol

pe care actorii sunt niște marionete conduse de cineva, care

este pe înțelesul tuturor, simplu și nu te lasă cu întrebări.

încearcă cu orice preț să obțină puterea absolută.

Spectacolul este construit pe melodii celebre ale epocii, pe dans și joc actoricesc. Unii spectatori au declarat că au simțit că este un alt gen de teatru, comercial. Este ciudat când ți se spune totul și nu ești lăsat să reflectezi asupra subiectului.

Ateliere de creație utile Ediția a V-a a festivalului a fost dedicată marelui om de teatru polonez Tadeusz Kantor, care anul acesta ar fi

Pe lângă spectacolul de la Sibiu, realizat prin mijloace

împlinit 100 de ani. Cu această ocazie, Teresa și Andrzej

moderne, Universitatea George Enescu din Iași a jucat co-

Wełmiński, actori care au colaborat cu marele regizor, au

mai / iunie

2015

T E AT RU

organizat proiecții cu secvențe din spectacolele pe care le-au

În cadrul atelierului a fost discutată metoda vahtangoviană,

creat împreună. Proiecțiile au avut loc până seara târziu în

prin intermediul căreia viitorii actori își formează abilități

incinta Academiei de Arte.

de interpretare a unui rol, dezvoltă atenția și imaginația.

Laboratorul de arta interpretării, prezentat de Ludmila Voroșilova, profesoară la Școala rusă „Boris Șciukin“, a

Exercițiile utilizate în cadrul atelierului au fost structurate de la simplu la complex.

fost util pentru tineri: „Este foarte interesant, mai ales

Potrivit directorului festivalului, în 2016 ClassFest va

exercițiul de atenție, niciodată nu m-am gândit că pri-

desfășura numai secțiunea Film Film,, deoarece teatrul necesi-

vind atent încălțămintea pe care o ai de mult timp, poți

tă foarte multe cheltuieli. Din acest considerent, într-un

descoperi foarte multe detalii noi“, a declarat unul dintre

an evenimentul va avea secțiunea Film Film,, iar în următorul –

studenții participanți.

secțiunea Teatru Teatru..

Liliana POPUȘOI

Cronică de spectator

„Filumena Marturano sau

Divorț în stil italian“ „Filumena Marturano sau Divorț în stil italian“, după cunoscutul text al lui Eduardo de Filippo, în regia lui Alexandru Vasilachi, este premiera care închide stagiunea la Teatrul Național „Mihai Eminescu“.

mai / iunie

2015

T E AT RU

„M

atrimonio all’italiana“ („Căsătorie în stil

rit italian, specific creației lui Eduardo de Filippo, care

italian“) este titlul original al acestui

conferă piesei un farmec aparte.

text, după care, în 1964, Vittorio de Sica

Odată cu deschiderea cortinei, publicul este ademenit

realizează și un bine cunoscut și îndrăgit

în atmosfera unui somptuos salon italian, dintr-o casă de

film, care completează fondul de aur al cinematografiei

nobili, amplasată în mijlocul orașului Napoli, cu mobilă

universale, cu inegalabilii Marcello Mastroianni și Sophia

și decor realizate în stil neoclasicist, care denotă nu doar

Loren în rolurile centrale.

rafinamentul și gustul estetic al proprietarului, ci și pros-

Acest spectacol ne oferă posibilitatea să descoperim

pera lui situație financiară. În acest decor bogat, în care

universul unei femei sau, mai degrabă, o femeie-univers.

predomină albul, auriul și albastrul aristocrat (indigo),

O femeie țesută din contradicții: rea, necruțătoare, cinică

care la prima vedere se aseamănă cu o perlă, se strigă,

și, totodată, sensibilă, blândă și generoasă; înverșunată

se revoltă, se dansează și răsună muzică, întreruptă de

și firavă; vicleană și naivă – Filumena Marturano – pe

înjurături: Filumena jubilează, Domenico turbează, pen-

care viața a pus-o crâncen la încercare, dar nu i-a tocit

tru că a fost tras pe sfoară, iar personalul este speriat și

simțurile, ea fiind capabilă să iubească în continuare, să

contrariat și nu știe pe cine să împace. Scena marchează

ierte și să compătimească.

intrarea în temă a spectacolului „Filumena Marturano

O echipă de zile mari formează distribuția acestui

sau Divorț în stil italian“.

spectacol: Silvia Luca (Filumena Marturano), Petru Hadârcă

Sinopsisul spectacolului este, la prima vedere, simplu,

(Domenico Soriano), Petru Oistric (Alfredo), Lilia Bejan

reușita lui constând din întorsătura pe care pot s-o ia

(Rosalia), Doina Severin (Lucia), Diana Onică-Decusară

lucrurile în anumite circumstanțe. Ei bine, aici lucrurile

(Diana); în alte roluri, Valentin Zorilă (avocatul Nocella),

iau turnuri neașteptate, iar printre confruntările și du-

Igor Babiac (Umberto), Dumitru Stegărescu (Ricardo),

elurile verbale, eroii principali ajung să-și revadă viața,

Mihai Zubcu (chelnerul), Iurie Focșa (Michele). Schițele

atitudinea și deciziile. Personajele, deși pecetluite parcă

de decor sunt realizate de Iurie Matei, iar costumele –

de autor în anumite tipare-clișee: Filumena – oportunista

de Lucia Covali.

care ajunge să-și realizeze planul, Domenico – fustangiul

Este un spectacol despre adevăruri simple și veșnice,

care plătește, Alfredo – confidentul devotat, de voie, de

despre bine și rău, cinste și onoare, cu un savuros colo-

nevoie, Rosalia – mironosița-părtașă la șmecheriile stăpânei,

Diana – model în... parvenire, în spectacolul lui Alexandru

pe picioare instantaneu, când cei doi sunt numiți soț și

Vasilachi se dezvoltă pe parcurs și capătă personalitate în

soție și preotul părăsește reședința.

măsura în care ajung să-și dezvăluie latura umană, când nu reușesc să-și camufleze anumite trăiri.

De la această farsă se desfășoară în continuare subiectul spectacolului și personajele își dau arama pe față.

Pe scurt, pentru că tot intenționam încă ceva mai sus

Domenico nu se poate împăca cu gândul că a fost tras

să v-o spun, povestea este următoarea: Filumena, o femeie

atât de iscusit pe sfoară și în loc să facă nuntă cu tine-

de moravuri ușoare în vârstă de 46 de ani, trăiește timp

rica lui amanta, își vede oficializată relația cu Filumena,

de 25 de ani în concubinaj cu Domenico, un prosper și

cu care era obișnuit oricum că-i stă la dispoziție și îl

respectat om de afaceri din Napoli, care este pasionat

așteaptă fără să doarmă sau fără să plângă vreodată. Ca

de femei, curse de cai, haine de firmă și jocuri de soci-

să-și facă dreptate, își angajează un avocat, pe care i-l

etate și care tot amână până uită s-o mai aducă în fața

aduce Diana, că, de, nici ea nu vrea să renunțe atât de

altarului. Când la urechile ei ajunge zvonul că Domenico

ușor la o partidă atât de avantajoasă.

are o amantă de 22 de ani, pe Diana, cu care vrea să se

Clarificările de situație care urmează scot la iveală o

căsătorească, Filumena se îmbolnăvește subit și intră

altă Filumena: devotată, pură, naivă, iubitoare, sensibilă.

în agonie. Ai casei cheamă preotul, iar preotul se vede

Pentru că minciuna iese la suprafață, falsa cununie se

nevoit să-l anunțe pe don Soriano că ultima dorință a

anulează. Înainte să plece însă, Filumena îl anunță pe

muribundei este să se cunune cu el. Domenico acceptă

Domenico că ea are trei fii, de la trei bărbați „alde el“

din compasiune să se cunune, iar muribunda se pune

și că unul dintre acești copii este al lui Soriano. Trei

mai / iunie

2015

T E AT RU

copii mari, care nu-și cunosc mama și tatăl, dar de care

film din întreaga lume. În teatru este unul dintre cele

a avut ea grijă să nu le lipsească nimic. Iar de căsătoria

mai montate texte, pentru că, având la bază un subiect

cu el a avut nevoie doar pentru a le da un nume copiilor

aparent banal, oferă regizorilor suficient teren de ex-

în ochii lumii.

ploatare a relațiilor interumane, scoțând la iveală, prin

Din acest moment situația ia altă întorsătură și Domenico face tot posibilul s-o recucerească, s-o readucă

procedee comice, probleme de cuplu deloc amuzante sau lipsite de importanță.

în casa lui și să se căsătorească cu ea. Doar că Filumena

Pe lângă jocul actoricesc la superlativ oferit de ac-

refuză să-i spună care dintre cei trei fii este al lui Do-

tori (fac doar o paranteză, fără să încerc a diminua rolul

menico, scena în care acesta încearcă să ghicească cine

celorlalți: Silvia Luca reușește să ne facă să uităm de

dintre flăcăi are ceva în comun cu el este de-a dreptul

Sophia Loren pe întreaga durată a acestui spectacol și

savuroasă.

strălucește la propriu și la figurat în acest rol, emanând

Somptuosul decor în stil italian în care se desfășoară

o lumină și o căldură aparte), acest spectacol merită a fi

acțiunea și pe care vi-l prezentasem la începutul textului

văzut și revăzut pentru că ne ajută să ne regândim sau

te trimite cu gândul la o scoică, care strălucește când

să ne reevaluăm viața de cuplu și prioritățile. Urmăriți

este Filumena în el și care pare lipsit de rafinament și

repertoriul Teatrului Național „Mihai Eminescu“ și nu

importanță când ea părăsește casa.

ratați acest spectacol.

Scrisă în 1946, piesa lui Eduardo de Filippo a servit drept sursă de inspirație pentru regizori de teatru și

Imagini: Ian Onică

Lucia CUJBĂ

„Noaptea la muzeu – timp al poveștilor adevărate“

entru al 11-lea an consecutiv,

Patrimoniul instituției culturale din Pa-

Culturii. Pe post de ghizi au fost artiști

la muzeele din Capitală, dar

lanca reprezintă o casă-muzeu cu patru

autohtoni.

și la cele din alte localități ale

camere, amenajată cu obiecte artizanale.

Vizitatorii Muzeului de Istorie au

Moldovei, a fost mare forfotă

Este un loc ce redă viața cotidiană a

avut ocazia să asculte cântecul generat

țaranului român din Basarabia.

de flașnetă, pe muzica mecanică inter-

și agitație. Asta pentru că a fost marcată Noaptea Europeană a Muzeelor. Cu

Trofeul pentru cel mai bun muze-

pretată de Adrian Oswalt din Germania.

genericul „Noaptea la muzeu – timp al

ograf al anului i-a revenit lui Sergiu

Cu un recital cameral de violoncel și

poveștilor adevărate“, evenimentul a

Candu, director al muzeului satului

pian au venit Nicolae Bodean și Vera

adunat mii de curioși, care s-au plimbat

Văsieni din raionul Ialoveni. În cadrul

Stoianova. S-au jucat și spectacole de

sub clar de lună, de la un muzeu la altul,

ceremoniei, i s-a conferit o diplomă

teatru. Printre acestea se numără „D-ale

și au contemplat istoria. Evenimentul,

Clubului Moldovenesc de Jocuri Inte-

carnavalului“, de Ion Luca Caragiale, și

organizat sub patronajul Ministerului

lectuale, care la ediția din acest an a

„Adam și Eva“, de Liviu Rebreanu.

Culturii, s-a desfășurat în noaptea de

Nopții Europene a Muzeelor a desfășurat

Pe scurt, averea muzeistică a țării

16 spre 17 mai.

în premieră jocul intelectual „Muzeele

noastre trebuie pusă în valoare, redefi-

pentru o societate durabilă“ și concursul

nită, pentru ca oamenii să vină la mu-

City Quest.

zee ori de câte ori au ocazia. Iar astfel

În premieră, ministerul de resort a instituit Premiul de excelență pentru muzeografi. Laureată a acestui premiu a

Toți cei care au ales să nu leneveas-

de evenimente constituie prilejuri de

devenit Tatiana Popa, director și autor

că acasă și să vină la muzeu au avut

a scoate din anonimat bogăția noastră

de concept al Muzeului „Casa Părinteas-

parte de un tur ghidat al muzeelor din

națională.

că“ din satul Palanca, raionul Călărași.

Chișinău din subordinea Ministerului

mai / iunie

2015

Imagini: Mihai Vengher (Moldpres)

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

Liliana POPUȘOI

LA ÎNCEPUT A FOST

LUTUL... Muzeul Național de Istorie a Moldovei ne oferă o frumoasă ocazie să citim în lut istoria noastră, de la începuturi și până în prezent. Genericul expoziției este unul foarte sugestiv și cât se poate de explicit: „La început a fost lutul“.

mai / iunie

2015

„Î

n mitologia universală, dar și

unor populații care au existat, doar

28 29 C Uapogeul L T U R A culturii Î N M I Ș CșiA artei R E modelării este

în Biblie Biblie,, este scris că omul

urmărind finețea decorului sau a con-

ceramicii din spațiul pruto-nistrean,

a fost creat din humă. Ideea

turului meandrat al vaselor. Te uiți la

și nu numai.

acestei expoziții a pornit

vasul expus și îți dai seama de gradul

O trecere în revistă a tuturor perioa-

de la importanța pe care a

de dezvoltare, receptare și înțelegere

delor istorice, redată în cadrul expoziției

avut-o lutul în dezvoltarea civilizației

al civilizației…“ Cu această introdu-

prin intermediul obiectelor din cera-

și o mai are și acum, pentru că niciun

cere mă întâmpină în pragul sălii de

mică, este o provocare. De exemplu,

metal, oricât de prețios ori rezistent ar

expoziții a Muzeului Național de Isto-

puteți vedea o statuetă antropomorfă

fi, nu a diminuat importanța lutului,

rie a Moldovei Ion Tentiuc, doctor în

masculină (de mare raritate pentru epo-

care a fost folosit pornind de la cele

științe istorice, conferențiar universitar,

ca eneolitică) sau un vas cu reprezentări

mai elementare vase până la obiectele

curatorul expoziției.

de bovidee (taurul celest în mitologia

de porțelan, expresie superioară a cera-

Veți întâlni în cadrul acestei expoziții

universală) însoțind pe Marea Zeiță a

micii. Chinezii au inventat porțelanul în

vase frumos pictate ale culturii Cu-

panteonului din cultura Cucuteni, ori

secolul al VI-lea, europenii au descoperit

cuteni, dar și obiecte reprezentative

bile din lut sau recipiente din cultura

secretul confecționării vaselor scumpe

pentru alte perioade istorice: fusaiole,

Noua, ori figurine zoomorfe, cum ar fi un

doar în secolul al XVIII-lea. Vedeți cât

greutăți pentru războiul vertical de

unicorn (inorogul unor basme crezute

este de complicat de obținut, dar și

țesut sau plasa de pescuit, mărgele din

moderne!) din cultura Cozia-Saharna.

de confecționat ceea ce ne pare nouă

lut, cahle de sobă și plăci ornamentale

Cultura getică este redată prin diferite

un banal vas?! Expoziția este o adevă-

de interior, tuburi de apeduct sau de

vase de o rară frumusețe, nu lipsesc

rată cronică a evoluției comunităților

horn, ustensile indispensabile într-o

vasele pictate sau amforele grecești,

umane, citită prin lut, pentru cine știe

gospodărie umană din toate timpurile.

urcioarele ori amforetele din epoca

s-o citească. Veți vedea aici apariția și

Înălțarea unei civilizații, prosperitatea

romană. Pentru epoca medievală, re-

dezvoltarea, creșterea și descreșterea,

ei se ilustrează cel mai bine prin cera-

prezentative în cadrul expoziției sunt

înălțarea și căderea unor civilizații, a

mica cucuteniană etalată în vitrine, care

figurinele miniaturale reprezentând

mai / iunie

2015

căluți, cahlele cu imaginea leului rampant ori cahlele de coronament etc. Prin intermediul obiectelor expuse, muzeografii au ales să arate importanța lutului văzută și simțită de om. Primele vase au fost confecționate de om din piatră sau lemn. Lemnul însă nu se păstrează pe termen îndelungat, vasele nu pot fi folosite pentru a găti la foc, iar obiectele din piatră erau grele și neîndemânatice, era anevoios pentru om să le confecționeze și să le utilizeze. Ion Tentiuc afirmă că s-a produs o adevărată revoluție în gândirea omului atunci când el a descoperit plasticitatea lutului. Iar cea mai mare realizare a umanității a fost atunci când a descoperit cum poate omul să confere durabilitate lutului, prin ardere. Prin atelierul de olărit, improvizat în centrul expoziției „La început a fost lutul“, organizatorii au dorit să pună în valoare și să-i ofere importanța cuvenită Olarului anonim și efortului depus de el. Nu zeii sunt cei care ard oalele – această înaripată expresie a ajuns, de-a lungul timpului, să fie atribuită nu doar ceramiștilor, ci, cu sens figurat, este folosită pentru a pune în valoare efortul oamenilor care stau în spatele unor lucruri utile, frumoase și elegante. În cazul acestei expoziții ea vine să pună accent pe importanța pe care a avut-o, pentru comunitățile umane, descoperirea procedeului de ardere a lutului, în toate ipostazele sale. În mod cert, de-a lungul timpului, lutul a fost plămada din care s-a modelat utilul, frumosul, eleganța și confortul: oale, linguri, cupe, cuptoare și urcioare, indispensabile în gospodărie, dar și cultura, și viziunea asupra lumii: figurine, statuete, bijuterii, plăci de scris și desenat etc., care îi ungeau sufletul dornic de poveste. Lutul este cel care a stârnit imaginația și l-a inspirat pe om să descopere și să făurească arta, frumosul, să-și găsească echilibrul sufletesc și să-l facă să-și dorească mai mult, să-l facă să se simtă creator. Expoziția este deschisă pentru public până la sfârșitul anului. Imagini: Andrei Mardari (Moldpres)

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

mai / iunie

2015

GC A PI I T ANL

D EE I M A G I N E

Nicolae BULAT, director al Muzeului de Istorie și Etnografie Soroca

CETATEA

SOROCA Aici locurile sunt de o rară frumusețe, iar oamenii, puțin mai deosebiți decât prin alte părți ale Moldovei. Cetatea a fost și este cea care a determinat acea puțină deosebire dintre oameni și locuri.

Cetatea Soroca, care mai mult se aseamănă cu un castel, a fost construită în lunca Nistrului, la vad de trecere, pe la sfârșitul sec. al XV-lea – începutul sec. al XVI-lea, pe vremea lui Ștefan cel Mare și a fiului său Bogdan cel Orb. Cetatea reprezintă, în arhitectura ei, un turn gigantic de 30 m în diametru, cu cinci turnuri mai mici, așezate la o anumită distanță unul de celălalt. O ceată de voinici-străjeri apărau cetatea, târgul și ținutul Soroca de vrăjmașii ce veneau de peste Nistru. „Castelul nostru de Soroca ce ne apără de păgâni“ o numea într-un document (de la 1 iunie 1512) domnitorul Bogdan al III-lea. Cete răzlețe de polonezi, tătari și cazaci nu o dată s-au lovit de tăria zidurilor Cetății Soroca. Prin vadul de la Soroca a trecut cu oastea sa hanul tătar Mengli Ghirai. Cazacii zaporojeni erau deseori oaspeți la trecătorile păzite de străjerii din Soroca –

Nicoară Potcoavă, Alexandru, Constantin, Petru și iar un Constantin. Pe la Soroca au trecut Nistrul Bogdan și Timuș Hmelnițki, trecând Țara de Sus prin foc și sabie. Polonezii lui Sobiețki, la 1691, pun mâna pe cetate, ca mai apoi să o apere la 1692, când Constantin Cantemir a încercat să o recucerească. La 1711, în timpul Campaniei de la Prut, țarul rușilor Petru I trece, însoțit de două divizii, râul Nistru pe la Soroca. Și tot rușii (Vasili Petrovici Kapnist, colonel rus) o incendiază la 1738. În prezent, Cetatea Soroca, după un proces de restaurare parțială în cadrul proiectului transfrontalier „Bijuterii medievale: cetățile Hotin, Soroca, Suceava“, și-a deschis din nou porțile, moment care a culminat cu un festival medieval, savurat, în numai două zile – 16 și 17 mai – de circa 20 000 de vizitatori. Imagini: Andrei Mardari (Moldpres)

Cunosc acest petic de pământ de când lumea. Nu l-am descoperit ca ceva nemaivăzut. El este în eul meu. Născut în luncă de râu, am crescut cu măreția Nistrului, cu malurile lui abrupte ca niște pereți de cetate, cu raiul privighetorilor, cu morile plutitoare, care scârțâiau ziua în amiaza mare de răsuna întreaga luncă. Mori rămase numai în amintirile din copilărie. Raiul lăcrămioarelor! Și Cetatea! Când eram copil, o desenam mereu, închipuindu-mi că toate cetățile din lume se asemănau cu cetatea noastră de Soroca. Numai istoria le deosebea unele de altele.

mai / iunie

2015

C A Ppentru I T A L D Eprima I M A G Idată NE Cetatea Soroca este mult mai bătrână decât spun unii. A fost pomenită în 36

documente vechi la 12 iulie 1499, în Tratatul de pace veșnică încheiat de Ștefan cel Mare cu Ioan Albreht, craiul Poloniei. Au năvălit leșii asupra Țării Moldovei, dar în codrii Cosminului (1497) oastea poloneză și-a găsit una dintre cele mai rușinoase înfrângeri. Doi ani la rând i-a lovit Ștefan cel Mare cu cetele lui pe polonezi, până nu au venit și au cerut pace veșnică. Și când a fost încheiat acel tratat de pace de la Hârlău, printre membrii Sfatului Domnesc a fost și Coste, pârcălab de Soroca, străbunicul lui Grigore Ureche!

mai / iunie

2015

CAPITAL DE IMAGINE

DE STRAJĂ, ÎN NORDUL MOLDOVEI

upă vreo trei ani de muncă, fortăreața medievală

reînvie tradițiile strămoșilor, iar oaspeții au posibilitatea să

de pe Nistru a fost deschisă pentru vizitatori. Mii

facă o adevărată călătorie în timp. Atmosfera de sărbătoare

de oameni au venit la Cetatea Soroca, fiind curioși

a fost condimentată de colective artistice din toată țara, iar

să vadă cum arată monumentul după restaurare.

în preajma cetății a fost organizat și un târg al meșterilor

Reconstrucția „bastionului creștinătății“, ridicat de Ștefan cel

populari. Au sunat și trâmbițele și, pe fundalul sunetelor aces-

Mare, a fost efectuată pe bani europeni. Mai exact, Uniunea

tora, a apărut Ștefan cel Mare. Cu vocea-i gravă, domnitorul

Europeană a oferit trei milioane de euro pentru proiectul „Bi-

a binecuvântat evenimentul. Lângă cetate a fost creat și un

juterii medievale“, din care fac parte și fortărețele din Hotin și

adevărat teren de luptă, căci cavalerii au reînviat istoria prin

Suceava. Deocamdată, au fost reconstruite turnurile, paraclisul

teatralizarea celor mai aprige bătălii din trecut. Spre deliciul

și cazematele, însă cetatea urmează să intre într-o nouă etapă

publicului, luptătorii s-au confruntat în puterea brațelor,

de renovare. Muncitorii vor amenaja o galerie de lemn, care

demonstrând putere și rezistență.

exista acum trei secole, precum și beciurile fortăreței. Cu ocazia deschiderii cetății pentru vizitatori, a fost dat startul Festivalului Medieval. Organizatorii și-au propus să

mai / iunie

2015

Cetatea Soroca reprezintă, cu siguranță, un element ce ne definește ca popor. Ea stă pavăză în calea dușmanului. Și, de când e renovată, parcă stă mai țanțoșă.

OOA M EAN I ÎP N D EE APROAPE

Anastasia RUSU-HARABA

O poveste despre noi Dacă e să vorbim despre costumul tradițional, mai bine zis, despre faptul revenirii lui acasă, după o lipsă îndelungată din existența neamului nostru, trebuie să spunem că această revenire, care se întâmplă în ultimii douăzeci de ani, într-o mare măsură, se datorează meșterului faur Maria Cristea. Potrivit Varvarei Buzilă, doctor în studiul artelor, anume ea, Maria Cristea, a fost cea dintâi care l-a readus la viață în formula sa autentică, iar Casa Portului Popular „Maria Cristea“ este locul unde el și-a găsit cea mai de nădejde reședință.

mai / iunie

2015

jumătate din ființa aces-

la mașina de cusut sau la stative o

tei femei trăiește în ziua de

găseam, iar despre tata mi se spunea

ieri, între bunici și părinți,

că-i la lucru.“)

fericită și setoasă de viață,

Mergând să studieze matemati-

iar cealaltă jumătate – în ziua de azi,

ca și cibernetica, știa deja a coase,

cu toate vârtejurile pe care le aduce

a broda, a tricota, a țese și a găti,

în viața tuturor, deci și în viața ei.

iar de la bunica a deprins croșetarea

Dar și acolo, și aici alături de ea se

(„Cea mai mărunțică și cea mai fină

află o pasiune despre care nici nu

horboțică pe care am văzut-o în viața

s-a gândit vreodată că va ajunge s-o

mea de mâna bunicii era făcută“). Și,

captiveze în totalitate, ba mai mult,

așa cum mama cosea și broda hăinuțe

să-i facă un nume. Ce-i drept, în

pentru toate fetele sale, a început

mare parte, a fost la mijloc și un

și ea să coasă și să brodeze hăinuțe

hazard. Anume acesta a smuls-o

pentru copiii săi, mai ales că în acea

din lumea în care a ajuns cu totul

perioadă, prin anii ’80, în magazine

întâmplător – cea a matematicii și

nu se prea găseau lucruri pentru cei

ciberneticii („În tinerețea mea, era

mici și în general lipseau multe din

considerată cea mai modernă fa-

cele necesare omului în viața lui de

cultate și eu am ales-o luându-mă

zi cu zi. În asemenea situații, unii se

după alte fete“) –, pentru a o așeza

plâng de greutăți, iar alții, deprinși cu

în alta, pe care, de fapt, o cunoștea

munca și cu greul, încearcă să între-

mai bine și-i era mai aproape decât

prindă ceva – ceva care să le schimbe

științele exacte. Când cei doi copii

cel puțin propria lor existență, dacă

ai ei au început să răcească aproape

nu și a altora. Desigur, în mai bine

în fiecare săptămână la grădiniță,

și mai frumos.

a părăsit Centrul de Calcul, unde

Datorită unui asemenea imbold,

a lucrat mai mulți ani, fără pic de

Maria Cristea a ajuns să brodeze ii.

dragoste pentru ceea ce făcea acolo

Nu doar pentru sine și cei apropiați,

(„Mă tot uitam la ceas, zicând în sinea

ci și pentru altcineva care dorea să le

mea: Doamne, se termină oare odată

aibă. Mai întâi de una singură, după

ziua asta?“), ca să stea cu ei o vreme

aceea împreună cu o bună cunoscu-

acasă și să le întremeze sănătatea.

tă, pasionată și ea de broderie, Neli

Atunci și-a adus aminte de ceea ce

Munteanu, care tocmai înfiripase un

a învățat de la părinți. Părinții ei au

fel de SRL.

câștigat pâinea cea de toate zilele

După 1989, a luat-o fiecare pe

pentru casă muncind mai că fără de

drumul său. Neli Munteanu a plecat

răgaz: mama – cu acul și suveica,

din Moldova, pe când ea a rămas la

tata – cu gealăul. („Mică fiind, eram

Chișinău, continuând să facă ceea ce-i

sigură că părinții mei nu dorm: când

era drag să facă. Cu totul pe neaș-

mă culcam seara, tata încă nu era

teptate, s-a pomenit cu o comandă

venit de la atelierul lui de tâmplărie,

de costume tradiționale românești

iar mama sau cosea, sau țesea; când

pentru un colectiv profesionist din

mă trezeam dimineața, pe mama tot

Transilvania. Ca modele, i s-au adus

OAMENI ÎNDEAPROAPE

exponate de muzeu de acolo, după

le propunea să le învețe tot ce știe

și de prânzul cald ce li se oferă zil-

care, manual, fără de niciun greș, a

ea. Unele acceptau. De exemplu, pe

nic, ci, mai mult, de ambianța plină

făcut replici exacte. După asta, du-

Viorica Plugaru a cunoscut-o pe când

de bunăvoință și căldură care dom-

cându-i-se faima, i-au venit și alte

aceasta era elevă în clasa a noua. Fata

nește aici. În complicatele condiții

comenzi de peste Prut. Laudele pe

i-a acceptat propunerea. De atunci a

ale vieții noastre de astăzi, este un

care le auzea din ce în ce mai des

ținut-o pe lângă dânsa și a învățat-o

fenomen rar întâlnit într-un colectiv

cu privire la calitatea și frumusețea

toate stilurile de broderie pe care le

de muncă, mai ales unul numeros.

lucrului său i-au trezit spiritul inven-

cunoaște ea însăși. La început, era pur

În cazul „Casei Cristea“, explicația e

tiv, pe care nici nu bănuia că-l are

și simplu o executoare. Acum, după

simplă: într-o asemenea atmosferă

moștenit de la mama. Anume acesta

mai mulți ani, când are familie și fiica

a cresut însăși Maria Cristea în casa

i-a dat curaj, astfel încât, în 1994, și-a

ei termină școala, a ajuns o profesio-

părintească, tot o asemenea atmosferă

luat îndrăzneala să-și lanseze oficial

nistă în sensul adevărat al cuvântului

și-a creat în propria familie, deci nu

activitatea într-o manieră occiden-

și execută cele mai complicate și mai

se putea să nu creeze una la fel și

tală, cu brandul „Casa Cristea“. Ceea

frumoase broderii. Ceea ce-i curios

în spațiul în care face, împreună cu

ce nicidecum nu putea fi considerat

– le execută cu mâna stângă!

aceste doamne și domnișoare („Când

atunci – iar acum, cu atât mai mult

În general, despre „Casa Cristea“,

avem comenzi mai multe, numărul

– un gest provenit din înfumurare.

oficial o mică întreprindere indi-

angajatelor ajunge până la peste pa-

Produsul pe care-l oferă merită întru

viduală, se poate spune fără nicio

truzeci“), ceea ce-i este atât de drag.

totul să aibă marca sa distinctivă. În

exagerare că, neoficial, este și o

Apropo, printre ele se află și una din

acest sens, doar un detaliu: broderia

instituție de instruire în domeniul

surorile Mariei Cristea, Elena.

executată de dumneaei este atât de

broderiei tradiționale – cu siguranță,

Acum câțiva ani, Televiziunea

perfectă, încât posesoarea iei o poate

unică! – în care, mulți ani la rând,

Națională a lansat o idee inedită –

purta și pe față, și pe dos. Nu o dată,

vechea și prețioasa până astăzi artă a

organizarea la Chișinău a unui festival

la diverse manifestări, a întâlnit femei

broderiei tradiționale este însușită de

al iei. Bineînțeles, realizarea ei în fapt

în ii confecționate de ea și îmbrăcate

domnișoare și doamne pasionate de

nu ar fi fost posibilă fără concursul

pe dos, dar a putut-o observa doar

aceasta. După „absolvirea“ respectivei

instituțiilor de resort, Ministerul Cul-

ochiul ei antrenat. Doamnele, când

școli, majoritatea dintre ele se pot

turii și Muzeul Național de Etnografie

le-a spus asta, au rămas surprinse,

mândri cu măiestria pe care ajung

și Istorie Naturală, dar nu se putea

zicând că niciodată nu și-au pus pro-

s-o posede. Ce-i drept, deși câștigă

produce în toată mândrețea nici fără

blema pe care parte îmbracă ia.

bine, remunerarea muncii lor nu este

„Casa Cristea“ – în calitate de par-

Ceea ce face Maria Cristea cu

pe potriva acelor valori pe care le

ticipant, dar și de consultant. Anul

fetele sale (așa le zice, chiar dacă

creează („Dacă ar exista posibilități

acesta, festivalul a ajuns la a patra

multe din ele au familii și copii),

reale, le-aș plăti, cel puțin, înzecit“),

ediție, sărbătoarea desfășurându-se

în linii mari, nu este o meserie, ci

la fel cum nu a fost și nu este nici

în ziua de 21 iunie. Ca și de fiecare

o artă în deplinul înțeles al aces-

pe potriva muncii depuse de însăși

dată până acum, a fost un spectacol

tei noțiuni. Bineînțeles, nu i-a fost

Maria Cristea. În schimb, au parte

cu mireasmă de mit, care ne poar-

ușor să le adune, pentru că, lucru

de câștiguri ce nu pot fi evaluate în

tă prin timpuri și generații, pentru

explicabil, tinerele, ca și dumneaei

parametri materiali.

a ne reînnoi ființa și gândurile și a

altădată, se lasă ademenite de pro-

„Casa Cristea“ înseamnă nu pur

ne insufla speranțe într-un viitor în

fesii moderne. Trebuia cumva să le

și simplu locul unde muncesc, ci și

care ne vom putea trăi destinul ce

găsească pe cele cât de cât atrase de

unde ele se simt confortabil din toate

ni-l dorim. Maria Cristea face parte

această preocupare deloc specifică

punctele de vedere. Nu este vorba

din fericiții care și-l trăiește după

secolului XXI – broderia. Mai departe,

doar despre bunele condiții de lucru

vrerea sa acum.

Să porți costum popular la începutul mileniului trei nu înseamnă în niciun caz să refuzi modernitatea, la fel cum nu înseamnă să te refugiezi într-un trecut mitic. Îmbrăcând costumul, îndeplinești un rol social asumat benevol pentru a cunoaște esența noastră națională. Te asociezi conștient la o colectivitate istorică care își trăiește tradițiile pe viu până în prezent. Încerci să devii parte a puterii colective, să-i cunoști virtuțile și valorile verificate de veacuri, valabile și astăzi. Te ajută să înțelegi geniul popular, întotdeauna creator, benefic, universal. (Varvara Buzilă, Costumul popular din Republica Moldova. Ghid practic. Chișinău, 2011)

mai / iunie

2015

OAMENI ÎNDEAPROAPE

Maria Cristea: „Câteva cruciulițe brodate pe o bluză încă nu înseamnă ie...“

n tinerețea mea, nu se purtau

moși-strămoși meșteșuguri casnice

depăna firele pe mătură și ce pânzeturi

ii. Portul despre care pe atunci

ale femeilor, în neamul nostru, s-au

țesea după aceea din ele...

ni se spunea că este național

transmis din generație în generație

Când eu însămi am început să mă

exista doar în calitate de costum

și chiar au ajuns până la mine și la

apropii de ie – prin anii ’80 –, ca și

scenic pentru unii interpreți de

surorile mele, fiindu-ne de mult folos

majoritatea dintre noi pe atunci, aveam

muzică populară și artiști amatori. În

până acum. Le-am deprins de la mama

în cap stereotipul că e, pur și simplu,

cazuri foarte rare, se întâmpla că în

Vera și bunica Agripina, care tot de la

o bluză brodată. Dar când am mers

unele familii se păstra o piesă – cam

mamele și bunicile lor au învățat tot

pentru întâia oară la Muzeul Național

totdeauna ia –, și poate încă ceva din

ce știau să facă. Iar la cele ce știau au

de Etnografie și am văzut costumele

întregul costum cu adevărat tradiți-

mai adăugat și ele câte ceva. Mama,

tradiționale de acolo, mi s-au des-

onal. Noi, adică familia lui Vasile și

pe lângă faptul că era nemaipomenit

chis și ochii, și sufletul. Și mi-am dat

Vera Podoleanu din Ulmu, Ialoveni,

de dibace în lucrul de mână, avea și

seama ce înseamnă, de fapt, ia. La

nu am avut norocul să ne fi lăsat o ie,

un uimitor spirit inventiv. Bunăoară,

rugămintea mea, direcția instituției

drept moștenire sau amintire, careva

fiindcă voia tare să țeasă cu boran-

mi-a permis să studiez în colecția

dintre străbunici. Doar în casa soacrei

gic, s-a apucat ea singură să crească

muzeului tehnicile broderiilor care

mele am dat peste o cămașă cu încreț

viermi-de-mătase acasă. Și a reușit.

împodobesc ia. Și această încredere

din cele vechi. Dar obișnuitele din

Țin minte cum opărea coconii, cum

ce mi s-a oferit a fost un mare noroc

mai / iunie

2015

OAMENI ÎNDEAPROAPE

pentru mine, pentru că, datorită ei,

cine se apucă să confecționeze o ie

simplu bluză brodată. Multe doamne

am putut contacta în mod direct cea

este obligat să respecte toți parame-

și domnișoare doresc să poarte anume

mai veridică sursă – arta străbunicilor

trii ei specifici. În caz contrar, nu-i

o piesă cu elemente de ie, și asta mă

noastre –, de unde am preluat tot ce

spune ie! Spune-i bluză sau cum vrei,

bucură, pentru că, astfel, ne putem

am fost capabilă să preiau. În felul

numai nu ie. Ia este cămașa noastră

debarasa de multe elemente străine

acesta, s-ar putea spune, am făcut a

tradițională, acoperită cu un anumit

în vestimentația noastră și folosi pe

doua facultate. Și, ca principal examen

stil de broderie pe mânecă și piept.

ale noastre, pentru că sunt ale noas-

al „absolvirii“ ei, am brodat câteva

Străbunelele noastre puteau să apli-

tre și sunt nu doar frumoase, ele au

replici de ii vechi, iar pe altele câteva

ce la una și aceeași ie câteva tehnici,

semnificația lor.

le-am restaurat. Bineînțeles, mai erau

chiar și 4-5. Dar nu aruncau aiurea

Vin să ne comande ii sau chiar în-

tehnici pe care încă nu le posedam

elemente peste elemente, culori peste

tregul costum tradițional foarte multe

pe atunci și cred că și acum aș găsi la

culori. Ele alegeau cu un gust uimitor

persoane. Dacă am număra toate iile

muzeu stiluri de broderie care se cer

de rafinat, toate componentele iei le

confecționate de noi până acum, am

descifrate. Îmi pare rău că nu mi-a

proporționau cu un echilibru uimitor,

putea spune că am îmbrăcat în ii toate

dat în gând să fac și schița, schema

de la croi nu făceau nicio deviere, iar

femeile din Moldova, dar și pe toți

modelelor descifrate, ca mai târziu să

însăși broderia o executau pur și sim-

interpreții noștri de muzică populară.

le editez, pentru a le fi de folos și altor

plu ideal. Cine vrea să se convingă, să

Am mai putea spune că nu-i țară unde

doritoare de a broda ii. Pentru că, am

meargă să vadă aceste ii la Muzeul de

n-ar fi măcar un căpețel de broderie

spus-o de mai multe ori, cu diferite

Etnografie și Istorie Naturală.

de la „Casa Cristea“. S-au împrăștiat

prilejuri: câteva cruciulițe brodate pe o bluză încă nu înseamnă ie.

Eu, recunosc, mi-am asumat în-

prin lume duse de moldovenii care

drăzneala să elaborez modele proprii

pleacă de acasă și inima le cere să ia

Este o responsabilitate să brodezi o

de broderie pentru ii, dar abia după

cu sine ceva „de-al nostru“, dar și de

ie și-mi pare rău că acest lucru nu se

mulți ani de studiere a acestora. Și am

mulți străini care, venindu-ne în țară

prea înțelege. În general, portul popu-

făcut-o pentru că, haideți să medităm,

ca oaspeți sau turiști, le cumpără pe

lar face parte din ceea ce ne identifică

ia nu a apărut pur și simplu de undeva,

la diferite târguri și expoziții la care

pe noi ca popor, de aceea trebuie să fim

tot de la o femeie și-a pornit viața.

participăm și noi. Mă bucură tinerii

foarte atenți atunci când intervenim

La început, desigur, erau modele mai

noștri și sunt atât de mândră de ei! Ne

în croiul și broderia lui. Am spus-o și

simple, dar pe parcursul timpului s-a

vin dintre cei care au făcut facultăți

pe asta nu o dată: să falsifici o ie e ca

produs o evoluție și în croi, și în bro-

dintre facultăți, doctorantură la cele

și cum ai falsifica propriul buletin de

deriile ce împodobesc ia, ca astăzi să

mai moderne specialități, și mie-mi

identitate. Atentarea la identitatea iei

cunoaștem ceea ce cunoaștem din acest

râde inima și-mi cântă sufletul când

este o crimă față de strămoșii noștri

minunat patrimoniu al zestrei lăsate

îi aud spunând că doresc să comande

și față de generațiile viitoare. În pro-

nouă de străbunici. De aceea consider

costume tradiționale pentru cununia

cesul de confecționare a iei trebuie să

că, în baza experienței acumulate, am

lor, pentru druștele și vorniceii de la

existe o continuitate, care, de fapt, nu

dreptul să contribui și eu la perpetu-

nuntă, ba unii doresc – imaginați-vă!

exclude creația, dar creația cu bun-simț

area iei. Dar, în fiecare caz, respect

– hăinuțe de botez pentru micuți, de

și cunoașterea subiectului. Nu ai voie

acele reguli pe care le-au stabilit cum

asemenea, în stil tradițional. Bineîn-

să intervii grosolan în acest proces

nu se poate mai ingenios și mai armo-

țeles, nu sunt cazuri atât de frecvente,

creativ al poporului tău! Nu vorbesc

nios cele care au adus-o pe lume. Am

dar astăzi sunt atâtea câte sunt, iar

despre culori – la urma urmei, joacă-

în vedere tehnica broderiei, neapărat

mâine-poimâine, cu siguranță, nu-

te cu niște culori care-ți sunt mai pe

croiul și la fel de neapărat proporțiile

mărul lor va crește.

plac decât altele, dar nu schimonosi

elementelor. Unele din acestea le aplic

Dar în mod deosebit eu și fetele

ornamentele, care au semnificațiile

și în modele moderne, asemănătoare

ne-am bucurat de comenzile pe care

lor, nu schimba forma, croiul. Ori-

cu ia. Dar nu le numesc ie, ci pur și

le-am avut de la Președinție, de la

Cancelaria de Stat, de la persoane

etatea arată un interes tot mai mare

acesteia pe Nicolae Timofti, președinte

sus-puse. Vă rog să nu luați drept

pentru însemnele neamului. Iar unul

al țării, iar alături – pe prima-doamnă,

lipsă de modestie faptul că spun și

din acestea, alături de limbă, stema și

Margareta Timofte, ambii purtând

acest lucru. Îl spun doar pentru că

imnul țării, este anume portul popular.

costumul nostru tradițional și chiar

am întrevăzut în el semne bune, și

În acest sens, mai avem, aș zice, și

alăturându-se la o horă ce s-a în-

ele ne demonstrează că am ajuns să

alte semne bune. Ultimii doi ani, la

tins în Piața Marii Adunări Naționale.

percepem niște lucruri la care mai

sfârșit de august, în suita de manifes-

La această renăscătoare primenire

înainte nici nu ne prea gândeam sau

tări organizate cu prilejul sărbătoririi

a felului de a fi al neamului nostru,

poate chiar nu ne gândeam deloc. Chiar

independenței Republicii Moldova, se

îndrăznesc să cred, contribuie și „Casa

și în condițiile în care se confruntă

desfășoară și Parada Portului Popular.

Cristea“. Și-i mulțumesc destinului

cu grave probleme economice, soci-

Anul trecut, l-am surprins în cadrul

că m-a învrednicit de asta.

mai / iunie

2015

OAMENI ÎNDEAPROAPE

În premieră la Chișinău a avut loc Ziua Iei, eveniment organizat de Ministerul Culturii sub înaltul patronaj al Primei-Doamne, Margareta Timofti. Cu genericul: „Să descifrăm împreună tainele iei“, activitățile desfășurate în cadrul manifestării au pus în valoare modele zonale și locale, bogăția ornamentalisticii și stilurile diverse de broderie, semnificația mesajelor vechi încifrate în simbolurile care se regăsesc pe acestea. Una dintre finalitățile apropiate ale reconsiderării iei – marcă a identității, simbol care ne reprezintă alături de simbolurile de stat, stemă, drapel, blazoane – ar fi înaintarea, împreună cu România, pentru înscrierea „cămășii cu altiță“ în Lista reprezentativă UNESCO a patrimoniului cultural imaterial al umanității.

Imagini: Andrei Mardari (Moldpres)

Corina COJOCARU

Constantin Șeremet a intrat pe scena profesionistă cu mulți ani în urmă. În 1968 a absolvit școala medie din satul de b a ș t i n ă . D i n Va d u l l u i I s a c , r a i o n u l V u l c ă n e ș t i , a v e n i t l a Chișinău îndemnat de profesorul de la cercul de dans.

mai / iunie

2015

OAMENI ÎNDEAPROAPE

Constantin

ȘEREMET: EU AM SCOS OPINCA-N SCENĂ

ansul îi este un modus vivendi, prin moștenire.

era foarte importantă, pentru a-i demonstra mamei sale

Părinții lui dansau foarte bine, dar el a vrut

că se înșela atunci când spunea că un artist nu are o

să ajungă dansator profesionist. Prima lui vi-

familie puternică.

zită la Chișinău a fost cu ocazia unui concurs

Chiar dacă mulți îl „sfătuiau“ că nu are nevoie de

de dans, unde concurența era foarte mare. Din 600 de

studii pentru a-și manifesta profesionalismul, Constantin

persoane au luat concursul numai trei băieți și șase fete,

Șeremet a făcut-o pe-a sa. Se înscrie, cu frecvență re-

bineînțeles, printre ei era și viitorul mare coregraf al

dusă, la Institutul de Artă Teatrală GITIS din Moscova la

Moldovei. Costică Șeremet, cum îi mai zic colegii, trebuia

specialitatea „Arta coregrafiei, regie coregrafică, maestru

să se prezinte la repetiții și antrenamente peste o lună,

coregraf al ansamblului de dansuri populare“ și încheie

pentru a se pregăti de un turneu în America Latină, dar

studiile cu mențiune în 1991.

a amânat din cauza unei boli infecțioase și a avut nevoie

În această perioadă migrează spre Orchestra de Muzică

de un tratament mai îndelungat. Iar dacă era iute, a venit

Populară „LĂUTARII“ în calitate de coregraf de montări

mai târziu și a deprins fiecare mișcare în timp record. În

și artist de balet. Acea perioadă și-o amintește cu mare

acea perioadă a făcut cunoștință cu Serghei Lunchevici,

plăcere, deoarece acolo și-a făcut mulți prieteni, iar Ni-

dirijor al Orchestrei de Muzică Populară „Fluieraș“ a

colae Botgros l-a luat și de cumătru.

Filarmonicii din Chișinău.

Trecând în revistă activitățile artistice ale lui Constantin

Maestrul Serghei Lunchevici a jucat un rol aparte în

Șeremet în ordine cronologică, îl descoperim ca fondator

activitatea artistică a lui Constantin Șeremet. Erau colegi

al Ansamblului de Dansuri Populare „Floarea Moldovei“,

și prieteni foarte buni, iar suferința a fost enormă pentru

fiind director artistic și maestru coregraf. Această activi-

coregraf atunci când violonistul s-a stins din viață.

tate i-a permis deplasarea în mai multe turnee cu diverse

Înainte de a ajunge la „Fluieraș“, Constantin Șeremet

orchestre de muzică populară. În 1994, spune fondatorul

a activat timp de doi ani ca artist de balet în Ansamblul

ansamblului, acesta era considerat cel mai bun colectiv

de Dansuri Populare „ JOC“, iar după serviciul militar a

din Moldova. Ideea formării acestuia i-a venit după un

revenit la „ JOC“ pentru alți 16 ani, în calitate de solist. A

turneu în Italia, sub genericul ,,Fiori Moldavi“.

fost o perioadă frumoasă pentru el, în care s-a manifestat

Marea mândrie a lui Constantin Șeremet este că a

plenar și ca artist, și ca om, dar și ca familist. Familia

fost primul care a scos pe scenă dansatorii încălțați în

mai / iunie

2015

OAMENI ÎNDEAPROAPE

opinci: „Erau obiecte autentice, cusute la țară, de către

Constantin Șeremet este pasionat de dans, dar nu este

un cioban din satul meu de baștină. Singurul lucru ce

carierist, de asta trăiește momentele personale de glorie

deosebea opincile dansatorilor din «Floarea Moldovei»

în tăcere, deoarece se bucură atunci când se anunță, la

de vechile opinci, cunoscute din străbuni, era șiretul

diverse festivități, că urmează un dans căruia i-a montat

din lână de oaie, care a înlocuit cosița de păr, și i-am

coregrafia.

învățat pe copii cum să le lege. Odată cu opincile, am

Dansurile lui Constantin Șeremet au intrat în fonoteca

considerat că trebuie să aduc pe scenă, tot din inima

de aur a Republicii Moldova. „Hora satului“ și „Polca din

satelor noastre, și portul popular adecvat. Eu am lungit

bătrâni“, „Zdruncinatul“ sunt cele după care se dansează

costumul național, fusta fetelor și cămașa băieților, care

peste tot. Toți știu că sunt ale lui, deși el nu le-a putut

erau stilizate. Toate au fost procurate din banii mei și ai

înregistra cu drept de autor.

sponsorilor pe care i-am găsit. Le-am gândit eu, iar de cusut le-a cusut mama mea“. Portului popular i-a fost adaptată și coregrafia, ca să le fie comod dansatoarelor să se miște.

Zice că nu a vrut niciodată să fie șef, chiar dacă i s-a propus în repetate rânduri. Uneori din motiv de conflict de interese, alteori din dorința de a evita anumite neplăceri, a rămas pe pozițiile sale cu calm și înțelepciune. „Eu am

În 1994, susținut de Seghei Lunchevici, Constantin

lucrat pentru artă și copiii din ansamblul meu, iar pentru

Șeremet alipește Ansamblul de Dansuri Populare „Floa-

ei, eu puneam mâna în foc dacă era nevoie. Și acum sunt

rea Moldovei“ la Orchestra „Fluieraș“, fondând primul

multe de făcut, dar îi las pe alții să se manifeste.“

Ansamblu de Cântece și Dansuri Populare, la care era director executiv și prim-maestru coregraf.

Pe scenă îl vom revedea atunci când îl vor invita colegii săi la spectacole ordinare sau aniversare, în rest, privește

A plecat de la „Fluieraș“ în 2001. Atunci intenționa să

cu drag activitatea lor din sălile de spectacole la care este

se facă om de afaceri, însă a renunțat la business în scurt

invitat, dar și din fața televizorului din căsuța pe care

timp. Cu toate acestea, la coregrafie nu s-a mai întors.

și-a construit-o în localitatea Dumbrava, departe de gă-

Chiar și așa, orice om împătimit de dansurile populare

lăgie și aproape de natură. Fecior de dascăl, nu adoarme

știe cine este Constantin Șeremet și ce a făcut el pentru

seara până nu-și rostește rugăciunea, iar din pasiune, își

folclorul național.

dezvoltă capacitățile de a scrie versuri.

Anastasia RUSU-HARABA

Maria MARDARE-FUSU

O lume

de care suntem îndemnați să ne apropiem

mai / iunie

2015

OAMENI ÎNDEAPROAPE

Pilda despre oaia pierdută, 2007

Când s-a îmbolnăvit Dumitru și nu mai putea să iasă din casă, dar nici de unul singur nu putea fi lăsat decât pentru puțin timp, ea și-a mutat atelierul acasă. Și el, șezând în cărucior, o privea în tăcere de alături cum pictează. Din acest șezut alături s-a născut limba în care au vorbit apoi în toți anii lui de suferință. Ea a numit-o vorbire prin semne. O expresie a feței, o licărire a ochilor lui îi spuneau atâta, de cât n-ar fi fost în stare cuvintele.

neori, îi mărturisea că ar vrea și el să picteze. Și

niciodată subiect al vreunei discuții: o expoziție a portretelor

că, dacă printr-o minune s-ar putea să țină pensula

pictate de el. Exact la un an de la plecarea lui, în ziua de 14

în mâini, ar alege una lată și, cu ea, portretele, ale

ianuarie 2015, acolo unde el însuși mergea de nenumărate

oricui ar fi, le-ar face în altă manieră decât cele

ori – la Muzeul Național de Artă al Moldovei, în sala de la

pe care le facuse înainte. În cei mai bine de nouă ani, s-a

etajul doi, care îi plăcea în mod deosebit. Astfel, ea și co-

întâmplat doar de vreo patru-cinci ori, nu mai mult, să nu

piii au dorit să-i trimită încolo, Sus, un prilej de bucurie,

înțeleagă întru totul ce a vrut să-i spună. Dar asta pentru că

însoțit și de un frumos catalog al lucrărilor lui. Într-o sală

dimensiunile în care a existat el pe parcursul întregii sale

de expoziții el nu le-a prezentat niciodată. Nefiind membru

vieți au fost atât de imense, încât și până acum consideră

titular al Uniunii Artiștilor Plastici, nu putea pretinde, dar,

o vină a sa că, de acele patru-cinci ori, nu a avut percepția

la drept vorbind, nici nu a fost stăpânit vreodată de o astfel

necesară pentru a-i desluși spusele. În rest, comunicarea

de dorință. În general, nu a avut decât vreo patru-cinci ex-

între ei a continuat să fie la fel ca la începutul căsniciei lor,

poziții – la Casa Actorului, la Uniunea Scriitorilor, la Uniunea

adică plină de ceea ce se numește dragoste și artă, inclusiv

Cineaștilor, apoi la Moscova, unde a făcut cursuri de regie,

arta de a-ți trăi cu demnitate zilele chiar și în cele mai vi-

de asemenea în spații de acest gen. Și toate ca și cum din

trege circumstanțe. Și dacă, după ce i-au adus pe lume pe

voia întâmplării, fără o pregătire specială, din lucrările care

cei trei copii, și i-au crescut, și i-au pornit pe un drum de

pentru moment erau cele mai la îndemână. De fapt, nici în

viață, și au mai făcut multe altele, Cel de Sus le-a hărăzit

această sală de la Muzeul Național de Artă nu a fost suficient

acea grea încercare a bolii incurabile a lui Dumitru, tot El

loc pentru toate portretele rămase de la el. Pe de altă parte,

le-a dat puteri s-o trăiască fără a se tângui, cu seninătatea lor

și cele expuse au fost pe măsură să-i etaleze darul. Se prea

dintotdeauna, fericiți doar pentru că mai pot fi unul alături

poate că, să fi părăsit celelalte preocupări ale sale de dragul

de altul, indiferent de condiția fizică.

picturii, Dumitru Fusu ar fi reușit să înscrie o pagină distinctă

Lucrările pe care le-a pictat ea alături de el în cei aproape

în arta noastră. Bucuria cea mare a sufletului ei a fost că la

zece ani s-a gândit să le prezinte, când va fi posibil, într-o

vernisaj s-a vorbit și despre acest lucru, o bună parte a celor

expoziție consacrată lui. Adică, marelui actor Dumitru Fusu,

prezenți conștientizând pe deplin posibilitatea realizării în

cel care i-a fost prieten și soț, dar și învățător la orice temă

fapt a acestei presupuneri virtuale.

a vieții. Când i-a spus despre intenția sa, el a zis: „Nu mie,

Nici timpul vernisării propriei sale expoziții nu a fost

lui Dumnezeu s-o consacri...“. Și anume așa a făcut. A fost

unul întâmplător, raportându-l direct la semnificația pe care

să fie însă în lipsa lui, el fiind deja plecat fără întoarcere în

au comportat-o, în majoritatea lor, picturile din cadrul ei.

lumea Celui de Sus. Dar mai întâi a făcut ceea ce nu le-a fost

În preajma sărbătorilor de Paști, pentru câteva săptămâni,

Jertfa lui Avraam, 2000

mai / iunie

2015

Nucul, 1996

OAMENI ÎNDEAPROAPE

Maria Fusu-Mardare L-a întronat în sala mare a Complexului Expozițional „Constantin Brâncuși“ pe Iisus Hristos, Cel care acum două milenii avea să vină pe pământ din Împărăția Cerului, ca, prin jertfa Sa pe Cruce, să-l readucă pe omul căzut în păcat la chipul său de la începuturi, adică, totdeauna înclinat spre dragostea de aproapele, spre facere de bine, spre căință pentru cele greșite. Pentru unii, e doar o poveste, pentru ea însă e ca o busolă și în viață, și în creație. Această busolă tot prin Dumitru i-a fost dat s-o aibă. E un traiect proiectat de câteva pagini din Evanghelia după Ioan, pe care, la puțin timp după căsătoria lor, le-a găsit printre cărțile din biblioteca lui. Citirea acelor câteva pagini i-a născut dorința de a cunoaște mai îndeaproape fenomenul Iisus Hristos în existența umanității. În acei ani pe care astăzi îi numim ateiști, Sfânta Scriptură era o carte prea puțin accesibilă, și totuși de găsit pentru cei ce o căutau. Ei i-a pus-o în mâini un consătean de-al lui Dumitru, Ion Bâlba de la Parcova, Edineț, nume astăzi cunoscut în lumea artiștilor plastici, deoarece anume el este omul care, de mai mulți ani, organizează în satul său de baștină tabere de creație pentru pictori. E și asta o istorie minunată. Acest Ion Bâlba este fratele mai mic al lui Arsenie Bâlba, medic de profesie, cel care i-a fost lui Dumitru Fusu coleg de școală și prieten apropiat până-n ultimele lor zile. Iată cum poate fi explicată neteama lui de a scoate din ascunziș Biblia. Pentru ea, a fost prima citire,

Cina ce-a de Taină, 1996

din care a luat cu mintea și cu sufletul tot ce a putut lua la cei 22 de ani pe care-i avea atunci. Pe urmă, a citit-o încă o dată, și încă o dată, și încă o dată... „Unii cred dintr-odată în existența Lui – au auzit și au crezut. Alții, ca Toma necredinciosul, vor dovada și, probabil, are un rost și această lucrare în ființa lor, dacă ea, până la urmă, îi apropie de Dumnezeu...“ În ultimii ani, citește Sfânta Scriptură unde i se deschide, pentru că orice cuvânt din paginile ei este pentru ea cuvânt viu, lucrător. În opinia dumneaei, această extraordinară carte îl învață pe om, în același rând și pe artist, îl crește, îl inspiră, îi dă răspunsuri la tot ce-l preocupă, nemaivorbind de marea curățenie sufletească pe care doar în paginile ei o poate simți cu adevărat și transpune în propria sa viață. „Eu m-am prins în credință... pe la 4-5 ani. Este adevărat, nu poate un copil de această vârstă să înțeleagă ce este Dumnezeu, dar eu m-am trezit în credința buneilor, și ei respectau absolut tot ce ține de credință atât în zilele obișnuite, cât și în zilele sărbătorilor creștine. Mă țin minte de pe atunci în pregătirile casei noastre de Crăciun, de Paști, Înălțarea la Cer

Trei îngeri, 2004

a lui Iisus Hristos, Adormirea Maicii Domnului. Dar mai ales de Paști... Cu vreo săptămână înainte, gospodinele luau totul de pe pereți și de pe jos și le scoteau afară să le aerisească și să le scuture. Se făcea o curățare a întregii gospodării, până la poartă: în casă, văruit de jur împrejur, ferestrele și gardurile vopsite, ogradă măturată până-n toate colțișoarele. Iar pe noi, cei mici, părinții numaidecât ne înnoiau cu haine. În sâmbăta Paștelui, chiar de cu seară, bunelul Pavel se pornea pe jos la biserica de la Peresecina – a noastră, de la Miclești, fusese închisă, iar cea de acolo – nu, așa că oamenii din toate satele dimprejur mergeau încolo la slujba Învierii și la sfințire. Dimineața bunelul se întorcea și venea de-a dreptul la noi, pentru că bunica Ecaterina nu mai era în viață. Scotea din coș toate bunătățile, ne așezam toți ai casei în jurul mesei, ciocneam ouă roșii, zicând «Hristos a înviat!»... Cei maturi vorbeau despre Iisus și tot ce s-a întâmplat cu El în viața Lui pe pământ, dar mai ales, despre răstignire și înviere... La masă domnea o atmosferă extraordinară, plină de un miracol neînțeles ...“ Acest miracol, depozitat în subconștientul ei de copil, a început să i se descopere odată cu citirea Bibliei, la care s-au alăturat și alte lucruri despre care nu s-a gândit vreodată că i se vor întâmpla, printre acestea și două călătorii prin locurile sfinte din Israel, inclusiv la mormântul lui Iisus. Lângă mormânt, de fiecare dată a rămas fără să observe Apariție, 1997

cum zboară timpul, pagini din Biblie perindându-i-se în memorie ca niște imagini vii, îndeosebi cele care, la prima lectură, au tulburat-o în mod deosebit. Cina cea de taină, mărturisirea lui Iisus în fața ucenicilor Săi că unul dintre ei îl va vinde; clipa când, chiar în acea noapte, îi spune celui care de bună seamă l-a vândut fariseilor doar pentru treizeci de arginți: „A venit ceasul tău, Iuda!“. După care, înșfăcat de legionarii romani, batjocorit, biciuit și torturat fără milă, supus unei judecăți nedrepte a arhiereilor și a mulțimii, drumul lui Iisus spre locul morții Sale, Golgota, în ciuda încercărilor lui Pilat de a-l salva de răutatea și întunecimea celor ce-l judecau, ducând în spate crucea pe care va fi răstignit acolo... Și Simon din Sirene, un bărbat ajuns întâmplător acolo și atunci silit de ostași să-l ajute pe Iisus la ducerea crucii, pentru că, după toate chinurile, El nu mai avea puteri s-o ducă de unul singur... Unele surse vechi spun despre acest Simon Sirineanul că, după acel îngrozitor urcuș spre Golgota și după fărădelegea la care a asistat, a devenit creștin, la fel ca cei doi feciori pe care-i avea – Alexandru și Ruf... Posibil, intuindu-i de la o parte starea, la un moment dat, de ea s-a apropiat un slujitor

Cel ce avea să vină, 2010

mai / iunie

2015

al bisericii „Sfântul Mormânt“, ca s-o întrebe de unde a

OAMENI ÎNDEAPROAPE

venit acolo. Și, auzind că din Moldova, a dispărut pe câteva

L-au găsit deja. Unii s-au apropiat de pictoriță pentru a-i

clipe, apoi a revenit cu o lumânare și i-a întins-o, zicându-i:

pune întrebări, alții – pentru a-i mulțumi. „Pentru ce îmi

„Aprinde-o și roagă-te pentru binele poporului tău...“.

mulțumiți?“, l-a întrebat pe unul. „Pentru că m-ați întărit

Oricât ar părea de incredibil, dacă te deschizi acestei

în credință. E ca și cum aș fi fost la biserică“, i-a răspuns

lumi, despre care Iisus i-a spus, în timpul procesului său,

acela. Au fost situații când a mers împreună cu cineva în fața

lui Pilat, guvernatorul roman al Iudeii: „Împărăția mea nu

unui tablou despre care omul a dorit să i se povestească mai

este în lumea aceasta“, ți se deschide și ea, în întreaga sa

multe decât a putut înțelege el. Pe o bătrânică a surprins-o

profunzime și semnificație.

închinându-se în fața picturii „Rugăciunea lui Iisus în gră-

„Toate aceste tablouri nu sunt inventate de mine. Ele sunt

dina Ghetsimani“. Într-o zi, o vizitatoare a făcut înconjurul

văzute de mine. Au venit să mi se arate așa cum le-am pre-

sălii de mai multe ori, oprindu-se din când în când să se

zentat la expoziție – anume cu acel subiect, în aceleași culori

uite mai îndelung la o lucrare sau alta. Cel mai mult timp a

și în aceleași dimensiuni. Dacă e o pictură micuță, înseamnă

rămas în preajma tabloului „Cina cea de taină și noi“. Artista

că așa mi s-a arătat, așa am văzut-o. Dacă e una mare, la fel

a pictat un ciclu cu acest subiect, vreo douăzeci de variante,

am văzut-o anume așa.

și femeia s-a oprit mai îndelung anume în fața lor. Dar ulti-

Am respectat tot ce mi s-a arătat. Adică, pictând un tablou

ma se deosebește de celelalte, pentru că a asociat subiectul

cu tematică religioasă, nu născocesc nimic. E o imagine care mi

biblic cu un grup de oameni din zilele noastre, îmbrăcați,

s-a arătat. E cam tot așa cum se întâmplă cu unii poeți care

desigur, în haine moderne, pe care i-a plasat la depărtare de

mărturisesc că și ei aud de undeva rânduri de vers, doar că –

masa cu Iisus și ucenicii Lui. Și când autoarea s-a apropiat

i-am și spus despre asta unei poete cunoscute –, în comparație

de femeia din fața lucrării, aceasta și-a întors spre ea ochii

cu mine, ei sunt mai, să zicem așa, avantajați, pentru că, imediat

mirați: „Nu pot pricepe de ce i-ați pictat aici și pe oamenii

ce li se întâmplă, pot lua o foaie de hârtie, un stilou și pot nota

aceștia...“. A încercat să-i explice, deloc sigură că ea percepe

aceste rânduri pe care le aud. Un pictor, chiar dacă ar avea

(că poate percepe) subtilitatea interferențelor ce-l leagă (sau

totdeauna pânză, șasiu, penel și toate celelalte necesare, rare-

nu-l leagă, sau îl pot lega) pe omul de astăzi de străvechile

ori se poate așeza imediat să reproducă imaginea care în clipa

precepte creștine, date umanității drept călăuză pentru o viață

asta i-a fluturat în fața ochilor. Cu acest factor nu poți face

cu adevărat demnă de unica ființă de pe pământ înzestrată

nimic, vrei, nu vrei, el îți impune niște condiții. Se întâmplă că

cu rațiune de însuși Cel de Sus.

încep a picta cele văzute imaginar doar peste o zi-două-trei, ba

„Chiar dacă în secolul XXI umanitatea a ajuns la realizări

chiar și peste o săptămână. Ceea ce nu înseamnă că născocesc

uluitoare, oricum, fără a-L accepta pe Dumnezeu, nu ne putem

ceva. Subconștientul și tot ce am citit și am simțit despre Iisus

mișca înainte așa cum s-ar cuveni, pentru că, fără El și cu-

Hristos, în genere despre Divinitate, mă ajută în mare măsură

vântul Lui, în tot ce facem, nu avem ca sprijin un pilon moral.

să pot reține pe retina ochiului ceea ce constituie principalul,

Fără Dumnezeu, progresul tehnic îl depreciază pe om ca spirit,

iar când încep să lucrez, detaliile se profilează și se alătură, de

îl transformă doar într-un consumator de bunuri materiale,

parcă ar fi stat în așteptare să le vină momentul.“

adică, îi sărăcește și îi pângărește sufletul. Și, după cum citim

Aceasta e a patra expoziție personală cu tematică religi-

în Biblie, ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă

oasă a Mariei Mardare-Fusu. De data asta, sufletul i-a cerut

își pierde sufletul? Sufletul, tot Biblia ne spune, este sfeșnicul

să le lase pe toate celelalte la o parte și să vină aproape

ce luminează calea omului pe pământ. Cu alte cuvinte, doar

în toate zilele la „Constantin Brâncuși“, ca să rămână aici

acceptându-L și urmându-L pe Dumnezeu, găsești puteri să

timp de mai multe ore, uneori și până seara. Se prea poate,

te îndepărtezi de tot ce-i rău și să te apropii de tot ce-i bun

îndemnul a venit chiar de la Cel de Sus, ca să-i arate aievea

și frumos pe pământ.“

prețul muncii ei. La vernisaj, apoi câteva zile după asta, au

Prin expoziția sa, Maria Mardare-Fusu ne-a oferit un

fost colegi de breaslă, prieteni, tineri de la facultățile și

prilej de a medita mai profund la modul de viață pe care-l

școlile de specialitate – de regulă, întotdeauna e așa, pentru

ducem și de a simți – unii, posibil, pentru întâia oară – ne-

că anume acestea sunt persoanele care pur și simplu sunt

cesitatea de a ne apropia de o lume pe care, până acum, nu

obligate să fie la curent cu noutățile din domeniu. Vizitato-

am cunoscut-o deloc sau am cunoscut-o prea puțin și a ne

rii de mai târziu ai expoziției au fost altfel de oameni. Așa

putea da seama că avem nevoie de ea, mai ales acum, când

cum a simțit ea privindu-i de la o parte, erau dintre acei

vrem cu toții să trăim altfel decât trăim.

care au ajuns să-L caute pe Dumnezeu sau dintre acei care

Imagini: Iurie Foca

Templul lui Hristos, 1997

mai / iunie

2015

OAMENI ÎNDEAPROAPE

SVETLANA BIVOL, muzicolog, directorul Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici“

mai / iunie

2015

ZONA DE CONFORT

Starea de confort mi se asociază cu foarte multă lumină și soare. Confortul este o gamă de stări asemenea unei palete de culori, din care pictorul alege să picteze, el se manifestă diferit, dar de fiecare dată îți dă o stare de bine. Îmi place să trăiesc într-un spațiu confortabil, totuși confortul spiritual pentru mine este mult mai important. De exemplu, la sfârșitul unui proiect simt o satisfacție enormă, care îmi dă o stare de confort pe care n-o poți compara cu nimic altceva.

Am o stare de confort și de împlinire atunci când îmi văd copiii giugiulindu-se, glumind, râzând, când îi văd că se iubesc și se împacă bine. Mă simt confortabil alături de prieteni. Îmi regăsesc confortul la părinți, când ajung la ei și tata ne coace, mie și surorii, bostan la cuptor, trăiesc niște stări greu de exprimat în cuvinte. Mă simt minunat acasă la mine, acolo am o canapea pe care mă refugiez și citesc și mă închid în găoace. Deși sunt o fire comunicabilă, am făcut totuși din apartamentul nostru un colț de lume în care să ne refugiem și să ne încărcăm bateriile.

SERGIU BEZNIČ&#x161;CHI, prezentator TV

mai / iunie

2015

64 Mă f a c s ă m ă s i m t c o Zn O f oNrAt aDbEi l CuOnN aF eOrR pT ro a s p ă t d e65 m u n t e , o p l o i ț ă m o c ă n e a s c ă î n a f a ra p e r i m e t r u l u i aticului, telefonul închis pentru vorbe goale – sunt doar câteva elemente ce zidesc semeț definiția zonei (mele) de confort, care rămâne a fi una foarte neclară și fugară.

Îmi dau o stare de confort oamenii mei dragi, soția, m a m a , f ra t e l e . C â n d ș t i u c ă t o t u l e b i n e l a e i , a m acea gingașă senzație de bine și binecuvântare. Este miezul de la care pornește orice dâră de confort.

Dacă ar fi să dau o oarecare definiție zonei (mele) de confort, deși acest concept este destul de neclar pe alocuri, ea, definiția, s-ar trezi luni dimineața în voie, exact în momentul în care milioane de oameni își iau lumea în cap și fug spre locurile de unde seara revin obosiți. În acea voie (de bunăvoie) ai plăcerea să sorbi o cafea sau un ceai, să citești câteva rânduri din cartea de lângă pernă și să lași oricare alte gânduri să nu intre în scurta și mica împărăție a gândurilor ce construiesc această firavă zonă de confort.

ALLA DONȚU, producător muzical, președinte YouBeSC

mai / iunie

2015

ZONA DE CONFORT

Confortul pentru mine este acel spațiu unde

Confortul de facto îl caut în lumea mea

mă simt liberă în acțiuni și în gândire. Unde

interioară. Daca mă simt bine cu mine însămi,

simt dragostea și armonia. Și zona asta poate

mă potrivesc oriunde. Am abilitatea să mă

fi oriunde!

i n t e g re z u ș o r , d e a i a n u s u n t p re t e n ț i o a s ă , d e ș i ,

Oamenii, circumstanțele creative… tot și toți

nu neg, apreciez mult bunul-gust și ambianța

cei care sintetizează idei frumoase, inovatoare

plăcută… Un bonus ar fi aroma de cafea și

îmi dau o stare de confort.

muzica bună.

Un detaliu despre confortul pe care-l apreciez acasă sunt florile dăruite de iubitul meu, fără ocazii speciale, de șase ani încoace…

Concept: Liliana Popușoi. Imagini: Andrei Mardari (Moldpres) Locații: Clubul 513, Cafeneaua Mami’Co, Studioul YOUBESC

mai / iunie

2015

O AA M E N IC Î N DRE A PI R OUA P EL

E68 N 69 I

PE MALUL

NISTRULUI, IZVOR NESECAT DE FOLCLOR ȘI TRADIȚIE

Moldova frumoasă – tânără, energică, responsabilă, muncitoare, încrezătoare, plină de speranță și dătătoare de speranță – Moldova eternă – așa se vede viața și lumea de la Criuleni. Raionul Criuleni este cunoscut pentru festivalurile naționale și internaționale de folclor pe care le organizează, dar și grație colectivelor care activează în orășel și în localități. Printre manifestările organizate și desfășurate la Criuleni, unele pot fi considerate o adevărată carte de vizită a Republicii Moldova, un capital de imagine. Ghidați de Valentina Bobeico, șefa Secției Cultură, vă propunem să realizăm împreună o călătorie, fie și virtuală, prin raionul Criuleni, ca să-i cunoaștem locurile pitorești și bogăția spirituală.

Valentina Bobeico, șefa Secției Raionale de Cultură Criuleni „La Criuleni, din momentul în care am înțeles că peste hotare este foarte bine primit folclorul nostru, tradițiile, obiceiurile, am simțit și un interes al conducătorilor colectivelor artistice, acest lucru a constituit și un stimulent pentru membrii ansamblurilor, dar a fost benefic și pentru orășel, pentru raion, pentru țară, deoarece ne-a adus un plus de imagine.“

ăscută la 12 decembrie 1960 la Criuleni,

de excelente abilități administrative și de ma-

Valentina Bobeico a absolvit Universi-

nagement. Cu alte cuvinte, din dragostea pentru

tatea de Stat din Moldova, specialitatea

frumos, a ștut să caute și să găsească modalități

bibliotecar-bibliograf, și este funcționar

de promovare și dezvoltare a culturii, dar și să-i

public din 1998, iar din 2013 este consilier de stat,

mobilizeze pe colegii ei, astfel încât azi Criule-

clasa a II-a. Din 2011 până în prezent deține funcția

niul să fie recunoscut drept o vatră a folclorului

de șef al Secției Cultură și Turism în Consiliul

autentic și a tradițiilor.

Raional Criuleni.

În trecut, Valentina Bobeico a exercitat și alte

Valentina Bobeico este o împătimită de folclor,

funcții în domeniul culturii și educației, de la

a activat în trecut în diverse colective artistice,

bibliotecar superior, șefă a serviciului metodic,

dar a reușit să îmbine armonios dragostea pentru

director al Bibliotecii Publice Raionale Tamara Isac

tradiție cu munca organizatorică, dând dovadă

la specialist principal în probleme de biblioteci,

mai / iunie

2015

ACASĂ LA CRIULENI

Centrul Raional de Cultură și Tineret Criuleni.

muzee, monumente în cadrul Secției Raionale de

performanțe în domeniul managementului cultural și

Cultură și Turism.

rezultate notabile în promovarea culturii naționale.

În paralel cu aceste activități, a mai exercitat

Activitatea Valentinei Bobeico a fost remarcată

funcțiile de director al Festivalului Internațional

și în 2011, oferindu-i-se Diploma de onoare a

de Folclor „Meșterul Manole“ (edițiile a IX-a – 2011

Ministerului Culturii Pentru aport substanțial la

și a X-a – 2013), la edițiile anterioare ale acestui

dezvoltarea culturii naționale, competență manage-

prestigios festival a fost membru al comitetului

rială, colaborare eficientă cu administrația publică,

organizatoric. De asemenea, a pus baza Festi-

societatea civilă și organisme internaționale. Tot în

valului Declamatorilor „Nu noi suntem stăpânii

2011, Consiliul Raional Criuleni îi acordă premiul

limbii, ci limba e stăpâna noastră“ (1991 – 2015), este

Omul anului în domeniul culturii.

autoarea proiectului Școala tânărului bibliotecar,

Frumoasă, distinsă, cu un impresionant bagaj

organizatoarea edițiilor 2012 – 2014 ale Festiva-

de cultură generală, cu o dicție perfectă, Valentina

lului Raional de Romanță „Petale de trandafir“ și

Bobeico îmi vorbește neîncetat, timp de aproape

a activat în grupul etnofolcloric Șezătoarea și în

două ore, despre toate cele 35 de colective-mo-

trioul vocal Serenada.

del din raionul Criuleni, de parcă ar prezenta

Ministerul Culturii a apreciat eforturile Valen-

un program literar-artistic. Mi le recomandă în

tinei Bobeico în 2014, oferindu-i titlul „Cea mai

detaliu cu atâta simpatie și mândrie, de parcă ar

fructuoasă colaborare de parteneriat în promovarea

vorbi despre familia ei, despre propriii copii și

și valorificarea culturii“, pentru ediția a X-a a

nepoți, încât îmi vine greu să aleg, din multitudinea

Festivalului „Meșterul Manole“, iar în 2013 i-a oferit

de titluri și performanțe, pe cele despre care să

Diploma de onoare a Ministerului Culturii Pentru

vorbim în numărul de față al revistei.

Meșterul Manole – o remarcabilă carte de vizită a raionului Buciumele deschid Festivalul Internațional de Folclor Meșterul Manole.

mai / iunie

2015

ACASĂ LA CRIULENI

esfășurat o dată la doi ani,

le“ a devenit un element al calității

popular Victor Pelin, un artist care

festivalul a fost lansat în

vieții, un element care, de două

reprezintă cu succes raionul Criuleni

1993, iar în 2013 a fost orga-

decenii, împletește într-o cunună

în țară și peste hotare. Este un om cu

nizată cea de-a X-a ediție.

istoria raionului cu inestimabilul

inimă mare, care adună în jurul său

Este un festival care adună folclor

tezaur al creației populare. Și aici e

numai oameni buni, și atunci când

autentic din toată lumea. Timp de

de menționat că acei care au scris

am venit în calitate de șef al Secției

douăzeci de ani, însoțiți de dansul

și mai scriu istorie sunt Parascovia

Cultură, am pus accentul pe promo-

și cântecul popular, pe scenele criu-

Munteanu și Vladimir Ciobanu, Cla-

varea meșterilor populari, este vorba

lenene au susținut spectacole artiști

udia Șerșun și Grigore Sârbu, Du-

îndeosebi de Victor Pelin și Natalia

amatori și și-au prezentat lucrările

mitru și Ion Simion, Grigori Savin

Cangea, meșterița care lucrează în fi-

meșteri populari din Europa, America

și Elena Frumosu, Elena Sclifos și

bre vegetale, artiști medaliați la diverse

și Asia, care au dovedit o dată în plus

Vitalie Rotaru și, nu în ultimul rând,

concursuri naționale și internaționale.

că sufletul și firea unui neam, felul lui

angajații Secției Cultură și Turism și

Meșterii noștri populari sunt un ca-

de a fi rămân cristalizate în creația

instituțiile subordonate.

pitol aparte, sunt mândria noastră“,

populară orală.

„Festivalul are un trofeu, este vor-

spune Valentina Bobeico, care con-

Pentru Criuleni, Festivalul Inter-

ba de o lucrare artistică executată

tinuă să ne familiarizeze cu istoria

național de Folclor „Meșterul Mano-

în lemn, confecționată de meșterul

Festivalului Internațional de Folclor

Formația folclorică de fluieriști Lăstărelul, Corjova.

„Meșterul Manole“: „Este un festival

etnofolclorice, pentru că părinții sunt

de muzică și dans popular, formații

internațional care s-a născut în Criu-

gata, mai degrabă, să plătească bani

de fluieriști, fanfare, teatre folclorice

leni, la inițiativa Parascoviei Munteanu,

și să dea copiii în formații de dansuri

care activează în raion.

fosta șefă a Secției Cultură. Ea este

moderne. Scopul nostru este să-i fa-

Revenind la Festivalul Meșterul

cea care, pentru prima dată, a scos

miliarizăm cu folclorul, obiceiurile și

Manole, acest eveniment cultural,

colectivele folclorice din raion peste

tradițiile neamului. Astfel conservăm

pe lângă faptul că promovează cul-

hotarele țării. Pentru început am fost

și păstrăm pentru generațiile ce vin

tura națională și folclorul autentic,

în turnee cu colegii din România, ca

tezaurul folcloric.

a pus baze de colaborare nu numai

ulterior să facem cunoștință cu alții,

În raionul Criuleni reușim să facem

în relații culturale dintre colective,

să stabilim punți de colaborare și să

lucrul acesta grație conducătorilor

festivalul a adus un plus de imagine

deschidem drumul copiilor noștri spre

consiliilor raionale care ne-au mers

orașului Criuleni, raionului și țării.

Europa. Mai mulți dintre primii noștri

în întâmpinare, dar am avut noroc

Grație relațiilor de colaborare în-

dansatori care au fost cu turnee în Eu-

și de șefi ai secțiilor de cultură, cum

cheiate în plan cultural, am reușit

ropa azi sunt stabiliți în Franța, Italia

au fost Parascovia Munteanu, Claudia

să stabilim și anumite relații econo-

sau Portugalia, împreună cu familiile

Șerșun sau Elena Frumosu, care au

mice între Consiliul Raional Criu-

lor, dansează și acolo. Acest lucru i-a

depus efort pentru a realiza aces-

leni și Consiliile Municipale Orăștie,

stimulat pe tineri să vină în ansam-

te obiective și mă strădui și eu să

Caraș-Severin (România), Iurbarcas

blurile de dans popular și formațiile

continui ceea ce au început ele. O

(Lituania), Laane Virum (Estonia),

folclorice și astfel am rezolvat pro-

dovadă în plus sunt astăzi numeroa-

Sustouns (Franța)“, menționează Va-

blema artiștilor amatori în colectivele

sele colective folclorice, ansambluri

lentina Bobeico.

mai / iunie

2015

ACASĂ LA CRIULENI

„Minunea marilor izbânde și a frumoaselor realizări nu se face decât prin noi înșine” În paralel cu lucrul administrativ, Secția Cultură și Turism din raionul Criuleni se axează pe activitatea artistică, dând astfel posibilitate localnicilor să participe nemijlocit la organizarea odihnei și la viața culturală a raionului. Așa cum am menționat, în raion activează 35 de colective cu titlu model. „Puține raioane ale republicii se pot lăuda cu o astfel de performanță, este vorba de colective atestate de comisiile Ministerului Culturii. Din ele, două sunt centre de meșteșugărit: Casa Cangea și Atelierul lui Victor Pelin. Pe lângă aceste colective, mai avem trei studiouri artistice, care se axează pe dans modern și sportiv. Restul sunt formații folclorice: de adulți, mixte și de copii, formații de fluieriști, ansambluri de muzică și dans popular, fanfară, orchestră de muzică populară, teatre. Aproape nu există localitate în care să nu activeze cel puțin o formație de artiști amatori. Nivelul de pregătire depinde mult de cunoștințele, profesionalismul și abilitățile conducătorului artistic, dar și de susținerea autorităților locale. Să nu uităm că artiștii amatori, membri ai colectivelor, sunt persoane

Oameni ale căror fapte vorbesc de la sine Colectivele artistice care sunt mândria raionului Criuleni sunt prezentate de șefa Secției Cultură prin prisma conducătorilor artistici ai acestora. Astfel ajungem să-l cunoaștem pe Petru Chetrușcă, director al căminului cultural din satul Ratuș, care, pe lângă faptul că a păstrat o instituție, practic, ideală și a dezvoltat-o în interior și în exterior, a pus accent pe creativitate, pe activitatea artistică, și a dus faima folclorului și culturii naționale departe de hotarele țării. Aici nu poate fi trecută sub tăcere nici activitatea rapsodului popular Ion Circu, de la același cămin cultural, care conduce formația folclorică de bărbați Șoimanii, despre care Valentina Bobeico afirmă că a știut întotdeauna să aleagă frumosul și să pună accent pe valorile autentice. Șirul conducătorilor de colective de înaltă ținută artistică continuă cu Valentina Vântu, directoarea căminului cultural din Boșcana, care e și conducătoarea formației folclorice de bărbați Cavalerii Armoniei, apreciată în republică și peste hotarele ei. Printre ei se regăsesc și Lina Orbu cu Măleanca, Andrei Istrati, director de cămin cultural din Slobozia-Dușca cu Țărăncuța, Veronica Mamei, conducătoarea formației folclorice Răzeșii din satul

care activează din plăcere, fără a fi salarizați, dar care

Mășcăuți sau Iulia Donțu din satul Ișnoveț, Elena Sclifos,

contribuie esențial la dezvoltarea și promovarea cultu-

directoarea Centrului Raional de Cultură și Tineret din

rii locale. Iată de ce sunt foarte importante relațiile și

orașul Criuleni, care are în subordine șapte colective-mo-

atitudinea cu care îi tratăm. În satele în care nu sunt

del, printre care și ansamblul de muzică și dans popular

condiții de lucru și care nu dispun, în general, de cămin

Lozioara, un colectiv care deja de 30 de ani desfășoară

cultural, se lucrează în sediul primăriei, în școli sau chiar

turnee în Europa, participă la festivaluri internaționale

acasă la conducătorul artistic. Dar oamenii se adună,

de folclor. Alte colective-model sunt formația folclorică

pentru că moldoveanul, de când e el, a trăit nu doar cu

Șezătoarea, orchestra de muzică populară Trandafir, o

pâinea pe masă, el s-a hrănit și din bogăția sufletească.

orchestră care a cutreierat Republica Moldova și o bună

Și Criuleniul nu este o excepție, vă spun sincer că eu,

parte a țărilor europene, prezentându-le cele mai alese

de exemplu, mă bucur nespus să lucrez cu astfel de

crâmpeie din cultura populară.

oameni, că avem astfel de colective. Aici intervine și

„Avem colective cunoscute, colective dotate și cu

rolul secției de cultură, care veghează mereu asupra

costume naționale, și cu necesarul de instrumente mu-

implementării legislației în vigoare, asupra relațiilor de

zicale. La capitolul acesta atât eu, cât și predecesorii

colaborare între autoritatea publică locală și colectiv.

mei, am lucrat mult cu autoritățile publice locale, ca

Lucian Blaga afirma că «Minunea marilor izbânde și a

să-i convingem să ne sprijine, pentru că acest lucru

frumoaselor realizări nu se face decât prin noi înșine»

este favorabil imaginii raionului și a țării în ansamblu”,

și noi subscriem acestui adevăr”.

spune Valentina Bobeico.

Formația folclorică Răzeșii, Mășcăuți.

Folclorul, sursă inepuizabilă de inspirație pentru viața culturală a raionului Tradiționale pentru raionul Criuleni, dar și pentru

trandafir, o lumânare pentru Ștefan cel Mare. În cadrul

împătimiții de folclor și obiceiuri, sunt evenimentele

festivalurilor participă și corurile bisericești, în calitate

desfășurate conform programului precum Pe dealul chi-

de oaspete de onoare participă la fiecare ediție corul

clăului – festivalul rapsodului popular, organizat bienal

preoților din raionul Criuleni, condus de preotul Teodor

în satul Mășcăuți, la care participă colective din repu-

Vrabie. „Aceste trei festivaluri își schimbă în fiecare an

blică. La fel, în colaborare cu Protopopiatul de Criuleni

localitatea, dând posibilitate spectatorului de pe între-

și Dubăsari, aici sunt organizate trei festivaluri raio-

gul teritoriu al raionului să savureze atât colindele și

nale. Este vorba de acțiuni culturale care adună mulți

obiceiurile de Crăciun, cât și cele pascale sau cântecele

spectatori: Astăzi s-a născut Hristos, un festival dedicat

patriotice. Ne surprinde faptul că de fiecare dată edițiile

sărbătorilor de iarnă, organizat în preajma Crăciunului,

acestor festivaluri diferă, așa cum diferit este și specificul

Hristos a înviat – un eveniment desfășurat în perioada

localității în care se desfășoară festivalul”, susține șefa

sărbătorilor pascale și festivalul muzicii patriotice – Un

Secției Raionale Cultură.

Meșterii populari Natalia Cangea și Victor Pelin.

mai / iunie

2015

ACASĂ LA CRIULENI

Formația folclorică Șezătoarea, Criuleni.

Pe lângă festivalurile la care ne-am referit, la Criuleni

ediție, un eveniment organizat în localitatea Corjova,

se mai desfășoară un eveniment unic în republică – Fes-

unde, o dată la doi ani, își dau întâlnire cele mai valo-

tivalul Zonal al Romanței Românești „Petale de trandafir”,

roase formații de fluieriști din Republica Moldova, dar

președinte de onoare fiind Silvia Goncear. Valentina Bo-

și artiști amatori din Caraș-Severin (România), înfrățiți

beico ne asigură că de când președinte al festivalului

cu localitatea Corjova.

este Silvia Goncear, festivalul crește în prestigiu. „Sco-

Trec flăcăii la armată este un concurs al cântecului de

pul nostru este să descoperim interpreți de romanță, să

cătănie și al obiceiurilor de petrecere a recruților, organizat

scoatem din anonimat lucrări nemaiauzite și să le oferim

la inițiativa lui Petru Chetrușcă, prin intermediul căruia

tinerilor care au fost remarcați posibilitatea să participe

intră în scenă nu doar cântecul ostășesc, ci și obiceiul,

la Crizantema de argint și la alte festivaluri republicane,

tradiția petrecerii recrutului la oaste. „Încercăm să culegem

naționale și internaționale.”

de la lume tot ce se mai poate culege, pentru că numai așa

O altă „destinație cultural-artistică” a raionului Criuleni este Festivalul Nistrule cu apă lină, ajuns deja la a șaptea

Formația folclorică de bărbați Cavalerii Armoniei, Boșcana.

o să putem conserva folclorul autentic ca să-l transmitem noilor generații”, menționează Valentina Bobeico.

Ansamblul de muzică și dans popular Lozioara, Criuleni.

Formația folclorică Măleanca, Bălăbănești.

Angajatul din cultură nu dispune de bani pentru a plăti instruirea Dacă până aici ne-am referit la festivaluri care au

câștigat programul Novateca și suntem în curs de imple-

la bază folclorul autentic, șefa Secției Cultură ține să

mentare a proiectului de modernizare, automatizare și

ne avertizeze că acest lucru nu înseamnă că activitatea

computerizare a activității de bibliotecă. De fapt, pentru

Secției Raionale Cultură sau a raionului Criuleni se li-

a moderniza activitatea bibliotecilor, nu am așteptat să

mitează la folclor.

vină cineva să ne rezolve problemele. Odată cu Hotărârea

„Nici pe departe. Ne putem mândri cu rezultate bune

Guvernului Republicii Moldova nr. 478 din 4 iulie 2012

care se referă la activitățile muzeelor, bibliotecilor. Am

privind informatizarea sferei culturii, am demarat lucrul

Participanții la festivalul colindului pascal.

mai / iunie

2015

ACASĂ LA CRIULENI

Orchestra de muzică populară Trandafir, Criuleni.

cu APL de nivelul întâi, iar la sfârșitul anului 2014 aveam

noastre, când în republică nu dispunem de un centru

deja 41 de computere în 20 dintre cele 30 de biblioteci

republican de instruire și recalificare, care ar oferi la

din raion, 21 de computere fiind conectate la internet.

un preț simbolic sau gratuit aceste servicii. Angajatul

Biblioteca Publică Orășenească Tamara Isac dispune de

din cultură nu dispune de bani pentru a plăti instruirea,

o sală multimedia și de 9 computere puse la dispoziția

iată de ce încercăm diferite posibilități pentru a ne ajuta

beneficiarului. De ce am luptat pentru programul No-

angajații și a soluționa această problemă. Sunt sigură că

vateca? Din considerentul că, pe lângă tehnica nouă și

proiectul va avea o finalizare pozitivă, pentru că dorință

performantă, programul ne oferă gratuit instruirea șefilor

de muncă este.

de biblioteci. Este un aspect foarte important în condițiile

Din păcate, îmbătrânește vârsta angajaților, este foarte greu să atragi tineri în cultură Vreau să vă spun că instituțiile de cultură – și nu numai din raionul Criuleni – încă sunt luptătoare. Din

oamenii care nu neapărat au studii în domeniul culturii, dar trăiesc cu sufletul în acest domeniu.

păcate, îmbătrânește vârsta angajaților, este foarte greu

În paralel cu activitatea colectivelor etnofolclorice, în

să atragi tineri în cultură, pentru că, în primul rând,

raionul Criuleni se acordă o atenție sporită cărții, lecturii.

un tânăr vrea să fie motivat financiar, ceea ce domeniul

„Suntem primul raion din republică ce a reluat Salonul

culturii nu poate oferi. Salariile angajaților în cultură

de Carte pentru Copii, organizat de Biblioteca Națională

sunt cele mai mici din țară, cu ele nu-i putem motiva

pentru Copii Ion Creangă și acum câțiva ani l-am adus

pe tineri. De aceea noi punem accent pe instruire, pe

în raionul Criuleni, la Biblioteca Publică Orășenească

mai / iunie

2015

ACASĂ LA CRIULENI

Ansamblul de muzică și dans popular Țărăncuța, Slobozia-Dușca.

Tamara Isac. Această decizie a precedentului director de

copil să participe la acest eveniment, să aduci copiii la

bibliotecă, Maria Rapcea, a fost întâmpinată cu bucurie

Chișinău e mai complicat pentru fiecare sat din raion, dar

de localnici și de autoritățile locale și de atunci, o dată la

să vină la Criuleni le este mai ușor. În cadrul salonului,

doi ani, aducem salonul la Criuleni, un lucru extraordinar

care durează două zile, desfășurăm multiple întâlniri

de benefic pentru noi. În primul rând, la salon participă

cu scriitori, lansăm cartea-surpriză a anului și creăm o

editurile cu carte mai ieftină pentru copii, profesori,

atmosferă benefică lecturii pentru copiii noștri”, susține

părinți, în al doilea rând, avem posibilitatea ca fiecare

Valentina Bobeico.

Plopii de la Onițcani de Simion Zamșa.

Meșterul Manole – sculptură a regretatului sculptor Tudor Cataraga.

mai / iunie

2015

Tabăra de pictură contemporană.

ACASĂ LA CRIULENI

„Rapsozii pietrei“ În pofida unei bogate și fructuoase activități cultural-artistice, putem afirma cu certitudine că adevărata bogăție a unei țări și a unei localități sunt oamenii. Persoanele cu inițiativă, dornice să facă din lume un loc mai frumos. De astfel de mărgăritare nu duce lipsă raionul Criuleni, unde artei, culturii i se acordă atenția cuvenită, pentru că gradul de civilizație al unei societăți se măsoară în primul rând după nivelul de cultură generală. Unul dintre aceștia a fost răposatul Grigore Sârbu, ex-președinte de raion, care a fost și unul dintre inițiatorii și autorii taberei de sculptură din raion. Tabăra de sculptură Rapsozii pietrei a fost organizată în Criuleni în 2005. O astfel de tabără era mai mult decât bine-venită, deoarece raionul Criuleni se consideră și o zonă a pietrei. Aici sunt pietrari din veacuri. Din cele mai vechi timpuri de aici se extrăgea piatra, se făceau garduri, case, decorațiuni din piatră etc. La Criuleni nu se fac și nici nu s-au făcut case de lut, toate casele sunt de piatră. Rapsozii pietrei este un omagiu adus pietrarilor de veacuri. În cadrul acestei tabere a fost elaborată și emblema Festivalului „Meșterul Manole“, cu Ana pietruită în zidul mănăstirii și cu meșterul Manole care plânge. Sculptura este amplasată în fața consiliului raional.

Tabăra de pictură contemporană Situat în centrul țării, în apropierea municipiului Chișinău, raionul Criuleni reprezintă o sinteză a varietății, armoniei și frumuseții peisajelor, cu dealuri, câmpii, văi, râulețe și lacuri, cu păduri, faună și floră diverse. Pentru a surprinde și a imortaliza pe pânză aceste frumuseți, în 2008, la inițiativa Elenei Frumosu, în colaborare cu Simion Zamșa, un bun prieten al Secției Raionale Cultură, originar din satul Onițcani, raionul Criuleni, a fost organizată tabăra de pictură contemporană în satul Slobozia-Dușca. Zece pictori apreciați, opt din Republica Moldova și doi din România, au vizitat raionul Criuleni, s-au inspirat din cele văzute și au pictat peisaje. Drept rezultat, Muzeul de Istorie și Etnografie Criuleni și-a îmbogățit colecția de artă cu zece lucrări valoroase, expuse în prezent în galeria din incinta Centrului Raional de Cultură și Tineret Grigore Sârbu. Valentina Bobeico, șefa Secției Raionale de Cultură din Criuleni, a precizat că în anul curent intenționează să reia tabăra, care se va desfășura în cadrul Festivalului Internațional „Meșterul Manole“, ca pe viitor reunirea pictorilor talentați din țară și de peste hotare la Criuleni să devină o frumoasă tradiție. Cu siguranță, raionul Criuleni are încă multe comori ascunse, pe care merită să le descoperim, fiecare, vizitându-l.

Mi rc e a V. C I O B AN U

Jocuricașm

semiotice newton convenționalitate

nomos regulă nume

ohm limbaj coulomb siluetă microcosmos

și

denotație catahreză

sub

convenți

hermeneutice reminiscență

obiectul

mai / iunie

2015

conotație

remin

L E C Ț I I D E S P R E C U LT U R Ă

În p e r i m e t r u l s e m i o t i c i i , a t u n c i c â n d p u n e m n u m e u n o r f i i n ț e o r i c h i a r l u c r u r i , p a r t i c i p ă m , în mod nemijlocit, la ceea ce s-ar numi crearea limbajului. Și, în mod absolut, intrăm î n m e c a n i s m u l r e l a ț i i l o r s e m a n t i c e ( o r i l i n g v i s t i c e , î n g e n e r a l ) : „ c o d “, „ d e n o m i n a n t “, „ s e m n“, „ s e m n i f i c a n ț ă “, „ s e m n i f i c a n t “ – „ s e m n i f i c a t “ e t c . ( C u o p a r a n t e z ă e x p l i c a t i v ă n e c e s a ră : n u m e l e c o m u n , î n t e o r i a c l a s i c ă , s a u s s u r i a n ă , e s t e „ s e m n i f i c a n t u l “, a d i c ă l a t u ra materială, concretă, pe când „obiectul“ desemnat reprezintă latura ideală, abstractă. În cazul numelor proprii – în cazul concret al „botezului“ – apare un semn de echivalență, s e m n i f i c a t u l f i i n d ș i e l „ o b i e c t u l c o n c r e t , m a t e r i a l “. ) S i g u r c ă – p e n t r u p u r i t a t e a „ d e l a b o ra t o r “ a e x p e r i m e n t u l u i s a u p e n t r u „ c o n s t r u c ț i a / s p e c u l a ț i a t e o re t i c ă p u ră ș i a b s t ra c t ă “ – fenomenul este valabil doar în cazul „unicității designatului“ (E. Coșeriu).

sau mir Desprenewton

nomos

semn

cod

coulomb

reminiscență

siluetă

conotație

niscență

ohm

regulă

microcosmos

semniﬁcant

( ) nume I

bstanță catahreză cognomen

formă

newton

construcție

obiectul

denotație

mbaj

semn cod

coul

reminis

n sens absolut, existențial, punând nume, botezând

lucrurile și ființele, intrăm – într-o transcendență temporală explicabilă – pe tărâmul începuturilor (în capitolul biblic al Genezei), participând – sună obraznic, dar așa e! – la „facerea lumii“. Imitându-L pe Dum-

nezeu, bineînțeles, dar urmându-I într-un fel fapta și...

reminiscență

îndemnul. Punerea numelor e primul lucru pe care l-a făcut Adam. Ni-l amintea și Umberto Eco (vezi În căutarea limbii perfecte). Într-adevăr, până la versetul 19 din capitolul 2 al Facerii (Genezei), pe toate le făcuse și le numise Dumnezeu. Deducem de aici – fugitiv, „ca efect colateral“, că prima activitate

regulă

umană a fost una esențialmente lingvistică. Adică – în același

nume

sens – omul a apărut când a început a pune nume lucrurilor. Am putea spune, într-un fel, că punerea numelor e egală cu crearea lor. În ecuația ontologică, de exemplu, America și amerindienii nu existau până nu i-a „descoperit“ echipa lui Columb și... i-a numit/a povestit despre ei europenilor.

substanță

semn

catahrez

***

„Roțile culturii se învârt cu viteze diferite, scrie Lotman

în Memoria culturii, și fenomenul pe care îl numim roman-

conotație

tism în muzică nu se cuplează, cronologic, cu romantismul literar (ori poate să nu se cupleze).“ Numele e un cod, dar și o modă și, cum moda la di-

newton

ferite lucruri se schimbă cu viteze diferite, avem și aici nume noi și nume vechi, nume create și nume împrumutate, există un „avangardism onomastic“ și o onomastică „în stil

constru

retro“ etc. Numele pot să fie o amintire/evocare (numele

bunicului dat nepotului), o modă „străină“ (Felicia, Esme-

ralda, Gertruda ș.a.), o inerție (moda „minoră“ a telenovelelor), un moft de moment, cum ar fi o alegere... sonoră. O temă pentru studiile culturale ar fi circulația numelor. Este curios, mai ales, faptul cum unele nume părăsesc „matricea lingvistică“, proliferându-se în alte spații decât în cele natale. Nume de origine slavă precum Radu, Rodica, Mircea, Bogdan, Dragoș, Dragomir, Vlad, Răzvan, Stan ș.a. sunt purtate preponderent de români, în registrele onomastice slave fiind cvasiabsente. Pe de altă parte, unele nume – ca Gertruda – apăreau în limba rusă a epocii sovietice... ca o abreviere de la „gheroinea truda“ = „eroină a muncii“ (sic!). *** Primele nume formau universul particular, ambianța cotidiană și pragmatică, „lumea mică“, „lumea concretă“; erau, cum ar fi spus Nichita Stănescu, „niște dălți ce despart/ fluviul rece în delta fierbinte,/ ziua de noapte, bazaltul de bazalt“ (atenție la ultima pereche, fără despărțirea căreia – prin cuvinte – totul ar fi fost o singură entitate solidă și... amorfă, „nenumită“ adică). Remarcăm, bineînțeles, că lucrurile mari, lumea în ansamblu, toate existau „până la noi“, erau/sunt un dat. Nouă

mai / iunie

2015

lomb

scență

tând opera Creatorului) la facerea „lumii mici, particulare,

fenomenul în sine „dictează“ punerea numelui (diapazonul

concrete“. Obiectele nou-create sunt, de altfel, botezate

aici e mare: de la Pamir „acoperișul lumii“ până la cățelul

după aceleași reguli ca și botezul copilului: ele primesc

Tărcuș ori mânzul Roibu), în alt caz, numele presupune o...

mai întâi un Nume, care devine apoi denumire. Așa cum

predestinare (unele nume de botez funcționează ca urări:

Ohm devine ohm, Newton – newton, Coulomb – coulomb,

Alexandru, Andrei, Sofia). Cât de important e numele pentru

Kashmirul – cașmir ori Silhouette – siluetă.

destinul obiectului/fenomenului numit ne spune princi-

ucție

cognomen

proprii sunt chiar acest drept al nostru de a participa (imi-

În realitate, fenomenul 86 în87 L E C Ț botezului/botezării I I D E S P R E C U L T U Racționează Ă două forme, ca doi vectori diametral opuși. Într-un caz,

conotație

newton

piul formulat într-un cântec din filmul cu desene animate

***

turnat la... „Kievnaucifilm“, Aventurile căpitanului Gogoașă

În aceeași ordine de idei, putem spune că Dumnezeu a făcut macrocosmosul (a pus nume luminii și întunericului, apelor și pământului, stelelor și cerului...), iar omul a pus

(Prikliucenia kapitana Vrunghelea): „Kak vî iahtu nazoviote,

tak ona i poplâviot“ („Cum veți boteza iahtul, [tot] așa va naviga“). Act performativ absolut (perfect): „botez/numesc

microcosmos

nume lucrurilor din microcosmos. „Clasele“ numelor proprii

sunt din acest univers mic, particular: antroponime, zoonime, toponime etc. (Nu facem aici distincția pe care Coșeriu,

în articolul Pluralul numelor proprii, o numește „opoziția

mniﬁcant

ză

siluetă

(ca și lui Adam) ni se permite doar particularizarea. Numele

lui Donat“, adică opoziția dintre nume propriu și apelativ.

acest lucru...“. Iuri Lotman, în eseul Lumea numelor proprii, semnalea-

ză, într-un fel, aceeași „fază a începuturilor“ când vorbește despre individualizare prin punerea numelor proprii lucrurilor. E vorba de copilul care își creează propriul univers.

obiectul

Acceptăm ceea ce Coșeriu numește definiția tradițională a numelui propriu: „nume care se acordă unui obiect“).

Acest microcosmos, perisabil, relativizant, permite dubla sau tripla înțelegere a numelor proprii: obișnuință, convenție,

dar și regulă/normă. De altfel, în terminologia filosofică grecească, nomos înseamnă chiar aceasta: „obicei“, „convenție“, dar și „lege“.

Lucrurile, care ni se par firești, pe de o parte, și „jocuri“, pe de altă parte, constituie chiar acea linie de demarcare (de intrare în lume) dintre comportamentul animalelor și cel uman. Pisica nu face nicio distincție de acest fel între puii săi, dar copilul face o diferențiere clară și – în felul său – îi „botează“. Mai mult, Lotman amintește despre fi-

denotație

losoful Vladimir Soloviov care, în copilărie, punea nume

***

În Formă și substanță în sunetele lumii, E. Coșeriu invocă faptul, evidențiat de fenomenologie, că ceea ce se cheamă

tuturor creioanelor sale. Copilul este cel care delimitează clar abisul dintre om și lumea animală: capacitatea de a deosebi lucrul de cuvânt. ***

cunoașterea noastră prealabilă, așa-numita „cunoaștere originară“, preordonează lumea experienței științifice obiec-

Numind, copilul (omul) face, treptat, distincția dintre

tive (chiar dacă aceasta va fi corijată sau datele sale vor fi

lumea „proprie“ și lumea „cealaltă“, lărgindu-și orizontul

ignorate), astfel încât se impune și o anumită obișnuință

(universul) pe pași, botezând fiecare element al acestei lumi

prealabilă ori un obicei la punerea numelor. Așadar, acestea

„particulare“. Așadar, punând nume unor ființe „noi“ sau

nu vor fi, categoric, pur arbitrare.

unor realități „noi“, participăm, într-un fel, la crearea lim-

Revenind la faptul că Dumnezeu a făcut (și a numit) obiec-

bajului. Intrăm în mecanismul acestuia, fie și pe segmentul

tele macrocosmosului, noi, urmându-I fapta prin crearea

imediat, „al utilizatorului“, cu „instrumentele utilizatorului“

microcosmosului particular, am putea spune că El ne-a dat

(câteva chei și vreo șurubelniță), doar atât cât se vede „ri-

modelul.

dicând capota“. Restul – gramatica complicată – e pentru

Aproape în aceeași cheie, Eco face – vezi În căutarea

„mecanici“, pentru „electricieni“, pentru profesioniști. Și în

limbii perfecte – o presupunere oarecum similară: poate că

această relație, care „particularizează“ teoria „saussuriana“,

Dumnezeu nu a creat „limba originară“ (ca lexic sau voca-

descoperim – atât de simplu! – perfectul mecanism „jakob-

bular, adică o avere lunecoasă/fugară ca firele de nisip), ci

sonian“ sau „coșerian“, care confirmă că orice cuvânt este,

mai curând o gramatică universală, un sistem (un model,

în esență, o metaforă, reprezintă un „transfer semantic“. Cu

o matrice, o machetă, care trebuie umplute cu substanță

evoluția, în timp, a unei stări de catahreză (un fel de „bun

particulară, concretă).

comun, uzual“). ***

***

Dacă ar exista o regulă a numelor proprii (în realitate,

Punând nume, imităm – fie și „superficial-profan“– încă

regula doar se presupune, recomandările fiind mai curând

o faptă a lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că suntem post-

„tehnice“), aceasta ar trebui să stipuleze că numele, „semni-

moderniști din oficiu, adică venim în lume cu instinctul

ficantul“, trebuie să corespundă (semantic) „semnificatului“.

mimetismului, al replicii și al parafrazei, gata format.

nomos Încercând să identificăm un fel de „principiu al adecvării“, căutăm, bineînțeles, „numele potrivit“. Iată de ce porecla

semn

mus, un al treilea – evocându-l pe craiul polonez (cel din Dumbrava roșie).

cașmir

sau „cognomenul“, „supranumele“, vorbește uneori mai

***

mult despre protagonist. E cum ai boteza omul în tradiția...

Și, fiindcă am deschis poarta după care urmează cărările

baptiștilor: la vârsta maturității, când – prin nume – poți

tărâmurilor hermeneutice, numele Albert mă duce numaidecât

spune ceva despre „ceea ce este el“.

Poreclele au un „avantaj al adevărului“ față de convenți-

onalitatea expresă a prenumelor, uneori și a numelor. Fiind

„acordate“ pornind de la un fapt ori de la o trăsătură distinctă a protagonistului, atribuită la o vârstă anume (nu la naștere și, deseori, fără nicio legătură cu predecesorii), porecla e un fel de... botez la vârsta caracteristicilor asumate conștient. Prenumele Publius sau Quintus erau puse fie arbitrar, fie... matematic (al cincilea copil). Numele Ovidius sau Horatius

siluetă

erau nume gentilice „convențional-arbitrare“. Și doar poreclele indicau ceva individual: Năsosul (Naso) sau Clăpăugul (Flaccus). Bineînțeles că, în timp, avem șansa să ne convertim

spre un exercițiu de codificare/decodificare (hermeneutic, adică) aproape exemplar. Grădina potecilor ce se bifurcă, o „nuvelă despre spioni“ a lui Borges, povestește cum eroul, un spion german, pierzând „canalul de legătură“ cu comandamentul, omoară pe cineva cu numele Albert. Pentru noi, care citim intrigați cum se produce fapta (sofisticat construită), numele nu contează (citim numele arbitrar, ca pe „o întâmplare a ființei“). Dar, fiindcă numele acestuia

reminiscență

apare în ziar la „cronica criminală“, nemții îl citesc – corect ca intenție! – ca pe un cod: orașul care trebuie bombardat se numește… Albert! Un alt „exercițiu hermeneutic“ mă face să deduc că numele

„porecla în renume“, vorba eroului liric din Peneș Curcanul. Persoanele/personalitățile respective (Horațiu și Ovidiu) au făcut să se perpetueze fiecare dintre numele gentilice citate

unei bătrâne vrăciuitoare din satul meu, Olimpiada (ciudat – nu? – pentru mediul nostru) se explică (probabil!) „simplu“:

ohm

Olimpiada era numele mamei lui Alexandru Macedon, nume

mai sus (dar și poreclele), și nu invers.

cunoscut odinioară datorită romanului popular Alexandria,

***

foarte răspândit în secolul al XIX-lea.

Lucrurile fiind făcute/numite până la noi (de alții, dar,

Dând nume, ne putem – abia atunci – crea universul

în esență, de Dumnezeu), nouă nu ne rămâne decât să le

propriu. Barthes, în Proust și numele, remarcă un fapt/for-

particularizăm. Să le punem nume individuale, proprii. De

mulează o ipoteză: autorul (nu naratorul!) abia atunci și-a

altfel, un nou-născut, un nou oraș, un lucru nou (inventat),

putut scrie opera (putea s-o considere scrisă deja) când i-a

adică orice nou-făcut (autobuzul ori sincrofazotronul, muștarul

găsit sistemul de nume (mai ales că un roman construit pe

ori stetoscopul, silueta ori bricheta) primește, la început,

amintiri avea nevoie de suportul psihologic sigur al remi-

un nume propriu, care e mai degrabă... o poreclă.

niscenței): „Numele propriu dispune de trei proprietăți pe

convenție

substanț

Convenția și „caracterizarea prin nume“, deopotrivă spe-

care naratorul i le recunoaște reminiscenței: puterea de

cifice poreclei, deopotrivă se justifică. Adevărat, în regulile

esențializare (întrucât nu desemnează decât un singur re-

lingvistice, numele propriu este atât de... „particularizat“, încât

ferent), puterea de citare (întrucât putem apela la discreție,

putem vorbi despre o denotație absolută, aproape exemplară.

întreaga esență închisă în nume doar proferându-l), pute-

În fapt însă, câte conotații ascund acestea!

rea de explorare (întrucât «desfășurăm» un nume propriu

hreză

***

newton

exact ca o amintire): numele propriu este, într-un fel, forma lingvistică a reminiscenței“.

„Ca semn, scrie Barthes în Proust și numele, numele

***

propriu se oferă unei explorări, unei descifrări: el este în același timp un «mediu» (în sensul biologic al termenului)

Proust nu este singular. Se știe că Balzac, înainte de

în care trebuie să plonjezi, scufundându-te indefinit în toate

a-și scrie următorul roman din Comedia umană, făcea câte

reveriile pe care le poartă, și un obiect prețios, comprimat,

o „excursie de documentare“ prin Paris, notându-și fir-

înmiresmat, ce trebuie deschis ca o floare.“

mele negustorilor. Textele lui Gogol sunt, în primul rând,

Un cognomen (un „al treilea nume“ sau... o „porecla“)

o galerie de personaje, caracterizarea lor începând adesea

obișnuit, Cezar (Caesar) devine, după ce l-a purtat Caius

prin nume, care „joacă“ fie prin particularizare extremă,

Iulius [Cezar], un supranume obligatoriu pentru împărații

fie prin asemănare: Akaki Akakievici Bașmacikin; Anton

romani, începând cu August, iar mai târziu un titlu, preluat

Antonovici Skvoznik-Dmuhanovski; Ammos Fiodorovici

apoi și adaptat de suverani care vorbeau alte limbi: Kaiserul

Liapkin-Tiapkin, Cicikov, Sobakevici, Pliușkin etc. Sau,

german și Țarul rus. Un exemplu banal, dar elocvent. Există

dimpotrivă: „bunii“ (ambii!) în toate privințele Ivan Ivanovici

și „experiența inversă“. Cineva își numește fiul Albert în

și Ivan Nikiforovici; Piotr Ivanovici Bobcinski și, respectiv,

cinstea unui fotbalist, altul – în memoria lui Albert Ca-

Piotr Ivanovici Dobcinski.

onotație mai / iunie

2015

Ele sunt atât de precise (în universul comic-satiric, bi-

hermeneutic“, la limita trădării. Kocikariov mie, unuia, pro-

coulomb

babil sub influența presupuselor „rădăcini românești“ ale

cod

autorului, îmi sună, „etimologic“... Coțcaru! „Coțcar“ vine de

la „coțcă“ = „zar“, care în sârbă se scrie Kocka, iar în rusă... „kost“. Or, Kocikariov îi joacă lui Podkoliosin o elementară

reminiscență

coțcă, adică, îi face o festă.

nume

***

Bineînțeles, trebuie să ajungem și la Ibrăileanu care, în celebrul eseu despre numele proprii la Caragiale, scrie: „Gherea spune undeva că lui Caragiale îi era imposibil să conceapă o operă până ce nu știa exact numele tuturor personajelor“. Putem vorbi, în cazul lui Caragiale, de „realismul“ numelor de mahala Veta, Zița, Mița, Didina, de „clasa socială“ a negustorilor și souteneurilor (de origine fanariotă) Panaiotopolu, Verigopolu sau nenea Mandache, de „omogenitatea populară“ a unor Ionescu și Popescu, de „împrumuturile la

regulă

modă“ Marie sau Esmeralde, dar în majoritatea cazurilor rămânem pe segmentul ironizării în același context gogolian, adică satiric și comic: Agămiță Dandanache, perechea Brânzovenescu – Farfuridi sau îmbinarea perfectă a numelui și prenumelui (la Dandanache efectul se producea, oarecum, prin contrast): Zaharia Trahanache. Expresivitatea numelor nu e, în mod exclusiv, apanajul literaturii comice (Balzac e un prim exemplu opus). Patriotul rus din Război și pace a lui Tolstoi poartă un prenume „împrumutat“ de la „dușmani“: Pierre (Bezuhov). Astfel, zbuciumul lui e o „dilemă“ existențială

formă

ță

L E C Ț I I D E S P R E C U LT U R Ă

neînțeles), încât dorești o depănare până la capăt a „firului

con

new microcosmos

obiect

(purtând parcă, pe tot parcursul tramei, parfumul discuțiilor mondene – în franceză! – din saloanele aristocrației ruse, într-un context al conflagrației dintre două civilizații, chiar dacă una o mimează până la un punct pe cealaltă). ***

construcție

Ca semn lingvistic, numele limpezește adesea comuni-

carea (indiferent de adevărul „obiectiv“, absolut). Un fapt anecdotic în felul său. Discutam cu un coleg și el își amintea opinia unui regizor și actor: „Ții minte, în filmul Ferește-te de automobil!, strigă: «Libertate lui Iuri Detocikin!»? „Mi-am amintit: Oleg Efremov!“ Într-adevăr, vorbea despre Efremov. Numai că, în film, replica era a lui Papanov (Efremov avea un alt rol). Nicio problemă. Important e că numele invocat a limpezit situația. Pentru cei care despică firul în patru ca să cunoască cine știe ce subtilități microscopice ale „adevărului obiectiv“, orice argument sau cuvânt poate să nu însemne nimic. Pentru noi însă, muritorii de rând, contează că există un nume (Homer, de exemplu) prin care să desemnăm autorul (fie și cvasinecunoscut) al Iliadei și Odiseei. (Va urma)

cognomen

Cărțile

care le-am citit,

Oricâte măsuri de precauție și-ar lua, odată publicată cartea, scriitorul se expune – și cu cât scrierea e mai autentică, mai nemiloasă cu sine & cu cititorul (le plâng de milă cărților care cerșesc îngăduința publicului!), cu atât mai mult riscă să-și atragă fulgerele unor mânii dirijate – sigur că da! – de „bunele intenții“, dacă nu de-a dreptul justițiare. Delictul de opinie încă se plătește scump, de la acționarea în judecată la excomunicarea din sânul bisericii, de la asasinarea morală la condamnarea – în contumacie – la moarte, de la… au-delà de de… … Lista titlurilor trecute la index & a autorilor anatemizați e impresionantă; și ce dacă pe ea se regăsesc numeroase capodopere & nume care ar face cinste oricărei literaturi?! Dacă nu cumva o literatură e cu atât mai vie, cu cât conține mai multe asemenea cărți prohibite. La fel cum, înainte să ajungă în „Biblioteca școlarului“ & edițiile de buzunar, anumite titluri au fost retrase din librării și date la cuțit. Așa că – vorba poetului – „bărbieriți-vă cu ghilotina!“, dragi autori, dacă doriți să rămâneți în posteritate… De son vivant însă orice autor trebuie să facă, la un moment dat, o alegere de principiu: fie să tragă cu obrazul pentru o scriere falsă, propagandistică/partinică/patriotică, „de vitrină“, într-un cuvânt, contrafăcută; fie să tragă foloasele & ponoasele pentru o operă autentică (tocmai de aceea și există critica de întâmpinare, ca să autentifice cărțile de valoare, pe o piață literară plină de falsuri!), în care s-a investit trup și suflet. (Așa că – vorba vine – trageți în scriitor, mai ales atunci când acesta scrie cum poate mai bine!) Mai trebuie spus că, în funcție de opțiune, miza cărții este fie una externă (onoruri, bani, orgoliu personal etc., etc.), fie una existențială. De o parte, grafomanii & veleitarii de toată mâna, de alta creatorii care răspund înainte de toate unei chemări lăuntrice. Oricâte cărți ar da autorul, există (cel puțin) una ce-l face cu adevărat – uneori, malgré soi! – în ochii publicului, dar și în propriii ochi. De regulă, este scrierea în care-și dă măsura nu doar a așa-zisului ci-și pune la bătaie și (mai seamă) propria petele ei de lumină și zonele tenebroase. Fatalmente, această viață interacționează – se poate altfel?! – cu Oricâte măsuri de precauție și-ar lua, odată publicată cartea, scriitorulsavoir-faire se expune profesional, – și cu cât scrierea e mai autentică, maicu nemiloasă cu sineviață, & cu cu cititorul alte vieți, în primul rând cu să-și ale apropiaților, și atunci unor membri nu„bunele se lasă așteptată: chirurgul Robert Proust, fratele mai mare al lui Marcel Proust, îi cere lui Gaston Gallimard să (le plâng de milă cărților care cerșesc îngăduința publicului!), cu atât mai mult riscă atragă fulgerele unorreacția mânii dirijate – siguraicăfamiliei da! – de înceteze În căutarea timpului pierdut pierdut,, pe motiv că i-ar dezonora mai îngăduitor, revoluționarul Lev Ilici Mecinikov îi reproșează autorului povestirii Moartea lui Ivan intenții“, dacă nu de-a dreptul justițiare. Delictul de opinie încă seimediat plăteștepublicarea scump, deromanului la acționarea în judecată la excomunicarea din sânul bisericii, de familia; la Ilici că de registrul psihologic al fratelui său trecute „era mai acel cu care Tolstoi eși-a înzestrat eroul său“. asasinarea morală la condamnarea – în contumacie – la moarte, la… au-delà de… Lista titlurilor la bogat index decât & a autorilor anatemizați impresionanTrebuie să cinste țină cont scriitorul de sensibilitățile alor osăiliteratură atunci când scrie tă; și ce dacă pe ea se regăsesc numeroase capodopere & nume care ar face oricărei literaturi?! Dacă nu cumva e cuîși atât maiopera? vie, cu (De cât ce nu, să le ceară chiar permisiunea, înainte de a se așterne pe scris?! De-aici și până la un referendum național, scrie nu dl Aureliu Busuioc Hronicul Găinarilor?“, nu-i decât În plus, din „Nu ești câtuși de puțin liber să scrii cutare sau cutare lucru. Nu-ți alegi subiectul. Secretul capodoperelor conține mai multe asemenea cărți prohibite. La fel cum, înainte să „Să ajungă în sau „Biblioteca școlarului“ & edițiile deGăinarilor buzunar, ?“, anumite titluriun aupas.) fost retrase în astacuconstă, în concordanța dintre subiect și rămâneți temperamentul autorului. Căci nu-ți alegi subiectele, ele ți se impun“ (de la Gustave Flaubert citire; în practică, lucrurile sunt ceva mai încurcate – se librării și date la cuțit. Așa că – vorba poetului – „bărbieriți-vă ghilotina!“, dragi autori, dacă doriți să în posteritate… Oricâte măsuri deDostoievski precauție și-ar odată publicată cartea, ,scriitorul se expune – șiKaramazov cu cât scrierea mai autentică, maieste nemiloasă sine & încât cu cititorul (le întâmpla plâng bunăoară, căo F.M. ar fi lua, vrut scrie Anna Karenina Karenina, iar L.N. Tolstoi, Frații Karamazov!). !). Or, eprocesul de creație atât de cu complex, se poate să te poarte în cu totul De son vivant însă orice autor trebuie să facă, la știe, un moment dat, alegere principiu: fie săsătragă cu obrazul pentru omult scriere falsă, propade milă cărților care de cerșesc îngăduința publicului!), atât mai să să-și atragă fulgereleșiunor mânii dirijate – sigur căcă da!te-ai – deghidat „bunele intenții“, nu de-a altăcontrafăcută; parte decât ți-ai propus să ajungi Cristofor Columbocu s-a pornit afleriscă un nou drum spre a descoperit America!), chit după busolădacă și compas. Că tot am pornit să rostesc gandistică/partinică/patriotică, „de evitrină“, într-un mai cuvânt, fie să foloasele &(șiponoasele pentru operă autentică (tocmai aceea și Indii, dreptul justițiare. Delictul opinie încă se plătește scump, de la acționarea îndejudecată excomunicarea din sânul bisericii,&degreu la asasinarea morală Oricâte măsuri de precauție și-ar lua, odată publicată cartea, scriitorul se expune – și cu cât scrierea mai autentică, nemiloasă sine & cu tragă cititorul cuvântul –cucompas compasiunea iunea este cea de care face diferența dintre o scriere șilauna autentică, oricât de dureroasă de suportat ar fi. la condamnarea există de întâmpinare, să autentifice cărțile de valoare, pe o da! piață literară plină de falsuri!), în care s-a investit trup revanșardă/pretențioasă și suflet.la(Așa că & – vorba – în contumacie – la moarte, de la… au-delà de de… … Lista titlurilor trecute index a autorilor anatemizați e impresionantă; și ce dacă pe ea se regăsesc numeroase (le plâng de milă cărților care cerșesc îngăduința publicului!), cu atât mai critica mult riscă să-și atragă ca fulgerele unor mânii dirijate – sigur că – de „bunele Odată declanșat mecanismul textual, nufuncție prea există cale demiza întoarcere, în acțiune forțe adeseori nebănuite – este ca și cum, trăgând de-un fir de păr rămas pe fundul căzii din baie, ai – trageți în de scriitor, mai alesînatunci când scrie cumdin poate mai bine!) Mai trebuie spus că, înoricărei de opțiune, este fie una intrând externă capodopere & scurgere, nume arscalp face cinste literaturi?! Dacămă nucărții cumva o literatură eocu atât mai vie,Munch, cu cât Îndrăgostiții conține mai printre multe asemenea cărți prohibite. Lase felconfundă cum, intenții“, dacă nu de-a dreptul justițiare. Delictul de opinie încă se vine plătește scump, la acționarea judecată la acesta excomunicarea sânul bisericii, decare la scoate din gaura de de (sau de coadă, deși imaginația duce mai curând la gravură a lui valuri valuri, , unde pletele iubitei cu talazurile mării), o (onoruri, bani, personaltrecute etc., etc.), fie una De o parte, grafomanii & veleitarii de toată&mâna, de alta creatorii care răspund înainte de înainte să căreia în „Biblioteca școlarului“ edițiile buzunar, anumite titluri au fost retrase din librării și date la cuțit. Așa că – vorba poetului – „bărbieriți-vă cu asasinarea morală la condamnarea – în contumacie – la moarte, de la… au-delà de…orgoliu Lista titlurilor la index & aexistențială. autorilor anatemizați eajungă impresionanfemeie înecată, făcându-i respirație gură la gură să-ideredai suflarea! uneicinste chemări lăuntrice. dragi dacă doriți să rămâneți în posteritate… tă; și ce dacă pe ea se regăsesc numeroase capodopere & nume caretoate ar face oricărei literaturi?! Dacă nu cumva o literatură eghilotina!“, cu atât mai vie, autori, cu cât categorii, Încu mare, există inegale de scrieri: cărți puteau foarte bine să nici nu fie scrise (majoritatea) și cărți care nu puteau să nu fie scrise (o mino cărțișcolarului“ ar da autorul, există de (celbuzunar, puțin) una ce-l face adevărat – două uneori, soi! – trebuie în numeric, ochii să publicului, dar și în care propriii ochi. Dederegulă, De sonretrase vivant însămalgré orice autor facă, la un moment dat, o alegere principiu: fie să tragă cu obrazul pentru o scriere falsă, propagandistică/particonține mai multe asemenea cărți prohibite. La fel cum, înainte să ajungă înOricâte „Biblioteca & edițiile anumite titluri au fost din este scrierea în autori, care-șidacă dă măsura nurămâneți doar a așa-zisului savoir-faire profesional, ci-și pune într-un la bătaiecuvânt, și (maicontrafăcută; cu seamă) propria cu petele & ei ponoasele de lumină pentru o operă autentică (tocmai de aceea și există critica de întâmpinare, nică/patriotică, „de vitrină“, fie să viață, tragă foloasele librării și date la cuțit. Așa că – vorba poetului – „bărbieriți-vă cu ghilotina!“, dragi doriți să în posteritate… și zonele tenebroase. Fatalmente, această interacționează – se altfel?! – cu alte vieți, în pe primul rând cu aleplină apropiaților, și atunci unor trup și suflet. (Așa că – vorba vine – trageți în scriitor, mai ales atunci ca săpoate autentifice cărțile de valoare, o piață literară de falsuri!), în carereacția s-a investit De son vivant însă orice autor trebuie să facă, la un moment dat, o alegere de principiu: fie să tragă viață cu obrazul pentru o scriere falsă, propamembri nu se lasă Proust, fratele mai mare alșilui Marcel îi cere lui Gaston Gallimard săde înceteze imediat când acesta scrie cum poate mai Proust, bine!) Mai trebuie spus că, în funcție opțiune, miza cărții este fie una externă (onoruri, bani, orgoliu personal etc., etc.), fie una gandistică/partinică/patriotică, „de vitrină“, într-un cuvânt, contrafăcută; fieaisăfamiliei tragă foloasele & așteptată: ponoasele chirurgul pentru o Robert operă autentică (tocmai de aceea romanului pierdut, pe motiv i-ar dezonora mai îngăduitor, revoluționarul Levmâna, Ilici Mecinikov îi reproșează existențială. o parte, grafomanii & veleitarii de toată de alta creatorii care răspund înainte de toate unei chemări lăuntrice. există critica de întâmpinare, ca să autentifice cărțile de valoare, pepublicarea o piață literară plină În decăutarea falsuri!),timpului în care s-a investit trup șicăsuflet. (Așa că De – familia; vorba autorului povestirii Moartea lui că, Ivan că registrul psihologic al fratelui „era mai bogat decâtexistă acel cu care Tolstoi eroul său“. cărți ar da autorul, (cel puțin) unași-a ce-lînzestrat face cu adevărat – uneori, malgré soi! – în ochii publicului, dar și în propriii ochi. De regulă, este vine – trageți în scriitor, mai ales atunci când acesta scrie cum poate mai bine!) Mai trebuie spus în Ilici funcție de opțiune, miza cărții esteOricâte fiesău una externă Trebuie să țină cont scriitorul de sensibilitățile alor săi atunci când își scrie opera? (De ce nu, să le ceară chiar permisiunea, înainte de a se în care-și dă de măsura nu doar a așa-zisului savoir-faire profesional, ci-și pune la bătaie și (mai cu seamă) propria viață, cu petele ei de lumină și zonele (onoruri, bani, orgoliu personal etc., etc.), fie una existențială. De o parte, grafomanii & veleitarii de toată mâna, de alta creatorii scrierea care răspund înainte așterne pe scris?! De-aici și până la un referendum național, „Să scrie sau nu dl Aureliuaceastă Busuioc Hronicul Găinarilor?“, nu-i decât un pas.) plus, „Nuîn primul rând cu ale apropiaților, și atunci reacția unor membri ai familiei nu tenebroase. Fatalmente, viață interacționează – se poate altfel?! – cuÎnalte vieți, toate unei chemări lăuntrice. câtuși de– puțin liber să scrii saupublicului, cutare lucru. alegi în asta constă, în concordanța dintre subiect și lui Gaston Gallimard să înceteze imediat publicarea romanului În căutarea timlasăsubiectul. așteptată: chirurgul Robert Proust, fratele mai mare al lui Marcel Proust, îi cere Oricâte cărți ar da autorul, există (cel puțin) una ce-l face ești cu adevărat uneori, malgré soi! cutare – în ochii darNu-ți și în se propriii ochi. DeSecretul regulă, capodoperelor autorului. nu-ți alegicusubiectele, ele ți se impun“ (de la,eiGustave Flaubert citire; în practică, lucrurile sunt ceva mai încurcate se știe, pului pierdut, pe că i-ar dezonora familia; mai îngăduitor, revoluționarul Lev –Ilici Mecinikov îi reproșează autorului povestirii Moartea lui Ivan Ilici că registrul este scrierea în care-și dă măsura nu doar a așa-zisului savoir-fairetemperamentul profesional, ci-și pune laCăci bătaie și (mai seamă) propria viață, cu pierdut petele demotiv lumină bunăoară, că F.M. Dostoievski ar fi vrut să scrie Anna Karenina, iar L.N. Tolstoi, Frații Karamazov!). Or, procesul de creație este atât de complex, al fratelui său „era mai bogat decât acel cu care Tolstoi și-a înzestrat eroul său“. și zonele tenebroase. Fatalmente, această viață interacționează – se poate altfel?! – cu alte vieți, în primul rând cu ale apropiaților,psihologic și atunci reacția unor Trebuie să țină cont scriitorul de sensibilitățile alor săi atunci când își scrie opera? (De ce nu, să le ceară chiar permisiunea, înainte de a se așterne pe scris?! membri ai familiei nu se lasă așteptată: chirurgul Robert Proust, fratele mai mare al lui Marcel Proust, îi cere lui Gaston Gallimard să înceteze imediat De-aici și până la un referendum național, „Să scrie sau nu dl Aureliu Busuioc Hronicul Găinarilor Găinarilor?“, ?“, nu-i decât un pas.) În plus, „Nu ești câtuși de puțin liber să publicarea romanului În căutarea timpului pierdut, pe motiv că i-ar dezonora familia; mai îngăduitor, revoluționarul Lev Ilici Mecinikov îi reproșează scrii cutare sau cutare lucru. Nu-ți alegi subiectul. Secretul capodoperelor în asta constă, în concordanța dintre subiect și temperamentul autorului. Căci nu-ți alegi autorului povestirii Moartea lui Ivan Ilici că registrul psihologic al fratelui său „era mai bogat decât acel cu care Tolstoi și-a înzestrat eroul său“. subiectele, se impun“ (de la Gustave Flaubert citire; în practică, lucrurile sunt ceva mai încurcate – se știe, bunăoară, că F.M. Dostoievski ar fi vrut să scrie Anna Trebuie să țină cont scriitorul de sensibilitățile alor săi atunci când își scrie opera? (De ce nu, să le ceară chiar permisiunea, înainte ele de ați se Karenina, L.N.„Nu Tolstoi, Frații Karamazov Karamazov!). !). Or, procesul de creație este atât de complex, încât se poate întâmpla să te poarte în cu totul altă parte decât ți-ai propus așterne pe scris?! De-aici și până la un referendum național, „Să scrie sau nu dl Aureliu Busuioc Hronicul Găinarilor?“, nu-i decât Karenina un pas.) ,Îniar plus, să ajungi Cristofor ești câtuși de puțin liber să scrii cutare sau cutare lucru. Nu-ți alegi subiectul. Secretul capodoperelor în asta constă, în concordanța dintre(și subiect și Columb s-a pornit să afle un nou drum spre Indii, și a descoperit America!), chit că te-ai ghidat după busolă și compas. Că tot am pornit să rostesc cuvântul –– se compasiunea compas iunea este cea care face diferența dintre o scriere revanșardă/pretențioasă și una autentică, oricât de dureroasă & greu de suportat ar fi. temperamentul autorului. Căci nu-ți alegi subiectele, ele ți se impun“ (de la Gustave Flaubert citire; în practică, lucrurile sunt ceva mai încurcate Odată declanșat mecanismul textual, nu prea există cale de întoarcere, în acțiune intrând forțe adeseori nebănuite – este ca și cum, trăgând de-un fir de păr știe, bunăoară, că F.M. Dostoievski ar fi vrut să scrie Anna Karenina, iar L.N. Tolstoi, Frații Karamazov!). Or, procesul de creație este atât de complex, rămas pespre fundul căzii încât se poate întâmpla să te poarte în cu totul altă parte decât ți-ai propus să ajungi (și Cristofor Columb s-a pornit să afle un nou drum Indii, și adin baie, ai scoate din gaura de scurgere, de scalp (sau de coadă, deși imaginația mă duce mai curând la o gravură a lui Munch, Îndrăgostiții valuri valuri,, unde pletele iubitei se confundă cu talazurile mării), o femeie înecată, căreia făcându-i respirație gură la gură să-i redai suflarea! descoperit America!), chit că te-ai ghidat după busolă și compas. Că tot am pornit să rostesc cuvântul – compasiunea este cea careprintre face diferența dintre o În mare, există două categorii, inegale numeric, de scrieri: cărți care puteau foarte bine să nici nu fie scrise (majoritatea) și cărți care nu puteau să nu fie scriere revanșardă/pretențioasă și una autentică, oricât de dureroasă & greu de suportat ar fi. (o mino Odată declanșat mecanismul textual, nu prea există cale de întoarcere, în acțiune intrând forțe adeseori nebănuite – este scrise ca și cum, trăgând de-un fir de păr rămas pe fundul căzii din baie, ai scoate din gaura de scurgere, de scalp (sau de coadă, deși imaginația mă duce mai curând la o gravură a lui Munch, Îndrăgostiții printre valuri, unde pletele iubitei se confundă cu talazurile mării), o femeie înecată, căreia făcându-i respirație gură la gură să-i redai suflarea!

c ărțile care m-au scris mai / iunie

2015

Emilian GALAICU-PĂUN

Bine-a zis cine-a zis: „Adevărații scriitori își întâlnesc personajele abia după ce le-au creat“ (Elias Canetti), ceea ce înseamnă, de fapt, că personajele au avut șansa să-și întâlnească – fiecare – scriitorul lui, astfel adeverindu-l ca atare; ce-i de făcut însă când o persoană reală pretinde a se recunoaște în cutare sau cutare personaj, în c i u d a a v e r t i s m e n t u l u i a u c t o r i a l ( „ O r i c e a s e m ă n a re cu o persoană reală este rodul imaginației acelei p e r s o a n e “ ) , c e râ n d u - i p u b l i c s o c o t e a l ă s c r i i t o r u l u i pentru ceea ce nu doar că nu a făcut, dar nici n-a intenționat?! Cum să-și vaccineze autorul opera împotriva unor interpretări eronate sau de-a dreptul tendențioase? Cum să-și ferească creația de o lectură făcută cu rea-credință?! Cum să-și imunizeze scrierea la tot felul de atacuri?!

A C VA F O R T E

ricâte măsuri de precauție

că – vorba vine – trageți în scriitor,

narilor?“, nu-i decât un pas.) În plus,

și-ar lua, odată publicată

mai ales atunci când acesta scrie cum

„Nu ești câtuși de puțin liber să scrii

cartea, scriitorul se expune

poate mai bine!) Mai trebuie spus că,

cutare sau cutare lucru. Nu-ți alegi

– și cu cât scrierea e mai

în funcție de opțiune, miza cărții este

subiectul. Secretul capodoperelor în

autentică, mai nemiloasă cu sine &

fie una externă (onoruri, bani, orgoliu

asta constă, în concordanța dintre

cu cititorul (le plâng de milă cărților

personal etc., etc.), fie una existențială.

subiect și temperamentul autorului.

care cerșesc îngăduința publicului!),

De o parte, grafomanii & veleitarii

Căci nu-ți alegi subiectele, ele ți se

cu atât mai mult riscă să-și atragă

de toată mâna, de alta creatorii care

impun“ (de la Gustave Flaubert ci-

fulgerele unor mânii dirijate – sigur

răspund înainte de toate unei chemări

tire; în practică, lucrurile sunt ceva

că da! – de „bunele intenții“, dacă nu

lăuntrice.

mai încurcate – se știe, bunăoară, că

de-a dreptul justițiare. Delictul de

Oricâte cărți ar da autorul, există

F.M. Dostoievski ar fi vrut să scrie

opinie încă se plătește scump, de la

(cel puțin) una ce-l face cu adevărat –

Anna Karenina, iar L.N. Tolstoi, Frații

acționarea în judecată la excomunica-

uneori, malgré soi! – în ochii publicului,

Karamazov!). Or, procesul de creație

rea din sânul bisericii, de la asasinarea

dar și în propriii ochi. De regulă, este

este atât de complex, încât se poate

morală la condamnarea – în contuma-

scrierea în care-și dă măsura nu doar

întâmpla să te poarte în cu totul altă

cie – la moarte, de la… au-delà de…

a așa-zisului savoir-faire profesional,

parte decât ți-ai propus să ajungi (și

Lista titlurilor trecute la index & a

ci-și pune la bătaie și (mai cu seamă)

Cristofor Columb s-a pornit să afle un

autorilor anatemizați e impresionantă;

propria viață, cu petele ei de lumi-

nou drum spre Indii, și a descoperit

și ce dacă pe ea se regăsesc numeroa-

nă și zonele tenebroase. Fatalmente,

America!), chit că te-ai ghidat după

se capodopere & nume care ar face

această viață interacționează – se poate

busolă și compas. Că tot am pornit

cinste oricărei literaturi?! Dacă nu

altfel?! – cu alte vieți, în primul rând

să rostesc cuvântul – compasiunea

cumva o literatură e cu atât mai vie,

cu ale apropiaților, și atunci reacția

este cea care face diferența dintre

cu cât conține mai multe asemenea

unor membri ai familiei nu se lasă

o scriere revanșardă/pretențioasă și

cărți prohibite. La fel cum, înainte să

așteptată: chirurgul Robert Proust,

una autentică, oricât de dureroasă &

ajungă în „Biblioteca școlarului“ &

fratele mai mare al lui Marcel Proust,

greu de suportat ar fi.

edițiile de buzunar, anumite titluri au

îi cere lui Gaston Gallimard să înce-

Odată declanșat mecanismul textu-

fost retrase din librării și date la cuțit.

teze imediat publicarea romanului În

al, nu prea există cale de întoarcere, în

Așa că – vorba poetului – „bărbieriți-vă

căutarea timpului pierdut, pe motiv că

acțiune intrând forțe adeseori nebă-

cu ghilotina!“, dragi autori, dacă doriți

i-ar dezonora familia; mai îngăduitor,

nuite – este ca și cum, trăgând de-un

să rămâneți în posteritate…

revoluționarul Lev Ilici Mecinikov îi

fir de păr rămas pe fundul căzii din

De son vivant însă orice autor

reproșează autorului povestirii Moar-

baie, ai scoate din gaura de scurgere,

trebuie să facă, la un moment dat, o

tea lui Ivan Ilici că registrul psihologic

de scalp (sau de coadă, deși imaginația

alegere de principiu: fie să tragă cu

al fratelui său „era mai bogat decât

mă duce mai curând la o gravură a

obrazul pentru o scriere falsă, pro-

acel cu care Tolstoi și-a înzestrat

lui Munch, Îndrăgostiții printre valuri,

pagandistică/partinică/patriotică, „de

eroul său“.

unde pletele iubitei se confundă cu

vitrină“, într-un cuvânt, contrafăcu-

Trebuie să țină cont scriitorul de

talazurile mării), o femeie înecată,

tă; fie să tragă foloasele & ponoasele

sensibilitățile alor săi atunci când își

căreia făcându-i respirație gură la

pentru o operă autentică (tocmai de

scrie opera? (De ce nu, să le ceară

gură să-i redai suflarea!

aceea și există critica de întâmpinare,

chiar permisiunea, înainte de a se

În mare, există două categorii,

ca să autentifice cărțile de valoare, pe

așterne pe scris?! De-aici și până la

inegale numeric, de scrieri: cărți

o piață literară plină de falsuri!), în

un referendum național, „Să scrie sau

care puteau foarte bine să nici nu fie

care s-a investit trup și suflet. (Așa

nu dl Aureliu Busuioc Hronicul Găi-

scrise (majoritatea) și cărți care nu

mai / iunie

2015

A C VA F O R T E

puteau să nu fie scrise (o minoritate

le-am citit, după ce că însușisem à

un pas. Altfel spus, doar după ce le

compactă, cum ar fi – nucleul dur

la lettre lecția lui Rainer Maria Rilke –

termin – o dată, de două ori, ori de

al oricărei literaturi). Aproape orice

„Atunci am presimțit oarecum ceea ce

câte ori le rescriu (de la Ștefan Ma-

autor bun are și cărți care puteau să

am simțit mai târziu: că nu ai dreptul

nasia citire: „încât îți lasă senzația că

nu fie scrise; nu orice autor important

să deschizi o carte dacă nu te angajezi

autorul ar putea practica, oricând, a

însă dă neapărat și o carte care nu

să le citești pe toate“ –, nu într-atât

treia și a patra oară, jocul acesta de

putea să nu fie scrisă… Există totuși

însă ca printre ele să dau de cele,

dânsul inventat“), scrierile mele încep

cazuri singulare, când un autor re-

câteva, pe care aș fi vrut să le scriu,

cu adevărat: abia ediția ne varietur a

ușește din prima să dea o astfel de

fără a schimba o virgulă – în acest

Armelor grăitoare, proaspăt apărută

carte, cartea vieții sale cum ar veni

sens, sunt un „artist al foamei pe in-

la Cartier, constituie „locul geometric

(mă gândesc, bunăoară, la Alain-Four-

vers“, plăcându-mi mult prea multe

în care (se) sublimează precedențe-

nier, cu al său Grand Meaulnes, dar

pentru a mă opri doar la unele! –,

le (…) într-o structură piramidală a

și la Harper Lee, cu romanul Să nu

în cele din urmă cititorul pasionat

operei“ (Al. Cistelecan), dacă-i vorba

ucizi o pasăre cântătoare), după care

s-a lăsat scris, pe viu, de două-trei

de poezie; ceea ce nu se poate spune

urmează tăcerea (adevărat, în cazul lui

cărți, pe cât de grăitoare una, pe-atât

despre ediția a II-a, revăzută și re-

Alain-Fournier, odată cu moartea – în

de „împachetate în tăcere“ și totuși

make-tată, a romanului Țesut viu. 10

tranșeele Primului Război Mondial).

„despachetate în cuvinte“ altele. Din

x 10 – subtilă, observația lui Mihai

Cum e să trăiești apoi, timp de decenii

două, una – oricare, în funcție de

Iovănel: „Unii vor citi acum cartea

(iar dacă mă gândesc la Harper Lee,

punctul de vedere – este chiar car-

pentru întâia oară, alții o vor reciti;

al cărei To Kill a Mockingbird obține

tea vieții mele (așa cum aș fi vrut să

unii o vor citi și reciti în anii ce vin.

Premiul Pulitzer în 1961 – peste juma’

fie, în cazul poeziei; așa cum a fost

Dar în special aceia care o vor reciti o

de secol), la umbra – de fapt, în raza!

să fie, în cazul prozei – altminteri,

vor citi cu adevărat prima dată“ (subl.

– unei singure cărți?! E ca și cum ai

deosebirea majoră dintre genul liric

mea – Em. G.-P.) –, și asta deoare-

da naștere unei ființe extraordinare

și genul epic ține chiar de strategia &

ce în seara zilei de 7 martie curent

cu prețul vieții creatoare propriu-zise

tactica de luptă: un atac fulger versus

însăși realitatea a pledat – în scris,

(suprem sacrificiu!), într-o lume care

un asediu de durată; excepțiile nu fac

la patru mâini, dacă nu cumva mâna

privilegiază fertilitatea „în serie“ (à la

decât să confirme regula). Despre ea,

forte a destinului în persoană a sucit

Amélie Nothomb – „anul și romanul“).

în alineatul în care se trag concluziile,

gâtul retoricii – cauza unei noi ediții,

Deloc întâmplător, despre unele ti-

nu înainte de a-i da ultimul cuvânt

a 3,14-a (alias, П), adeverind astfel că

tluri/unii creatori se spune: dacă n-ar

lui Macedonio Fernandez: „Mă feresc

„o carte se publică la un moment dat,

exista, ar fi trebuit inventat!

să asist la finalul scrierilor mele, de

dar lucrul la ea nu se sfârșește nicio-

Toate aceste note nu fac decât să

aceea le termin înainte“ (să mă ter-

dată. Niciodată atât timp cât autorul

pregătească terenul pentru intrarea

mine ele pe mine, adaug – în cunoș-

trăiește“ (Mario Vargas Llosa). Cum

în scenă a autorului (încă la persoana

tință de cauză – în paranteză); din

însă de ceva vreme se tot trâmbițează

a treia, dar făcând deja pasul înain-

contra, dedulcindu-mă la relecturi

despre „moartea literaturii“ – și nici

te, peste capul persoanei a doua: „O!

(deloc întâmplător, Nichita Stănescu

autorul acestor rânduri nu se simte

cititor fățarnic, – tu, semenul meu,

zice: „Numărătoarea începe cu doi…“),

prea bine –, mă întreb dacă nu cumva

– frate!“), recognoscibil după deviza

m-am dedat apoi la rescrieri – de-aici

fraza lui Stéphane Mallarmé – „Lumea

înscrisă pe armele-i grăitoare: CĂR-

și până la a ajunge asemenea acelui

există ca să sfârșească într-o carte“ –

ȚILE PE CARE LE-AM CITIT, CĂRȚILE

stăpân milos care, fiindu-i jale să-i

trebuie citită „în oglindă“, după cum

CARE M-AU SCRIS. Prea numeroase

reteze coada câinelui de rasă dintr-

urmează: Cartea există ca să (re)nască

pentru a le enumera pe toate câte

odată, i-o taie pe bucăți, nu-i decât

o lume.

Leo BUTNARU

poezie și imagine,

inclusiv o turmă de lei străvezii mai / iunie

2015

Î n t i m p , a t i t u d i n e a f a ț ă d e s c r i i t u r Pă L Ă C E R E A

LECTURII

s-a tot modificat. Să zicem, unii autori au căutat… textul-imagine, de unde și apariția poeziei vizuale (un teatru al cuvintelor!), ilustrată și de Caligrame, pe care Apollinaire le considera „une précision typographique а l’époque où la typographie termine brillamment s a c a r r i é re , а l ’a u ro re d e s m oye n s noveaux de reproduction que sont le c i n e m a e t l e p h o n o g r a p h e “.

atare vizualizare sau această altfel de „amorsare“

esteticului și utilitarului, abstracțiunii și determinatului,

a discursului dădea de înțeles că „un text nu

obiectivității și subiectivității. Au existat verbo-grafisme

poate fi abordat pe baza unei gramatici a frazei,

și în vasta perioadă dintre antici și moderni, Benedetto

care să funcționeze numai conform regulilor

Croce amintind că „jocuri și ciudățenii lexicale și metrice“

sintactice și semantice“, deoarece expresiile respective

se întâlnesc în vechile tratate de poetică (Dicționarul poe-

„câștigă semnificante diferite în funcție de diverse situații

ziei populare al lui Afféò, apărut la Parma în 1777), iar cele

enunțiative care, în mod firesc, implică procedee deictice,

mai multe exemple oferă volumul Rythmica al părintelui

mențiuni, presupoziții de diferite tipuri“, opina Umberto

Caramuel, editat în 1678; o selecție de „dificultăți și ciu-

Eco în Lector in fabula, în tentativa de a stabili, împreună

dățenii literare“ (compoziții poetice în formă de cimpoi,

cu alți semioticieni, o teorie a discursului.

de baltag, de cruce etc.) este inserată și în Litera tura

Însă, în plan istoric, grafismul prozodic sau, (și) altfel

națiunii (apendice la Istoria universală în 35 de volume,

zis, atari ideograme lirice nu erau ceva absolut necu-

1838–1846) a lui Cesare Cantù. Prin urmare, s-ar putea

noscut, tentative de rezolvări verbo-grafice, să zic așa,

susține că ingenioasele caligrame apollinairiene pur și

întâlnindu-se încă în literatura antică, ba chiar probate și

simplu „resuscitau“ „poezia vizuală“, cam în aceeași pe-

de unii din „vecinii de epocă“, simboliștii –, în contururile

rioadă fenomenul respectiv întâlnindu-se și în literatura

lor recognoscibile, compuse prin plasarea „constructivă“

rusă, ilustrat de așa-numitele „poeme-beton-armat“ ale

a literelor, se întâmpla, parcă, repoziționarea planurilor

lui Vasili Kamenski.

Mai mult ca atât, chiar cu nerevendicată pretenție de primat, s-ar putea vorbi că, până la spectacolul grafic al poemului, semnificația... extratextuală (adică cea care reiese nu din „miezul“ cuvântului, ci din diagramarea sa și poziționarea-i în discurs, în raport cu alte cuvinte, ca aspect/efect optic) a fost prezentă în pagina scrisă pentru teatru, precum observa și Livia Cotorcea („Trecerea între paranteze a cuvântului auctorial în indicațiile scenice, lista personajelor, numerotarea scenelor și actelor atestă, și grafic, trimiterea de la text la spectacol. De aici privit, textul se dovedește a fi semn al spectacolului. Odată spectacolul realizat, acesta devine semn al textului“). Fenomenul vizează deci un mai cuprinzător demers, când prin figurarea textului se caută tangențele sugestive dintre concretul „pipăibil“ și spațiul extracotidian al artelor. În anumite cazuri, s-ar putea spune că respectivele compoziții în baza alfabetului abordat (și) sub aspect ludic, ca și în cele ale pictorilor cubiști, sunt „împănate“ cu elemente lirice. Și aici n-ar fi contraindicat, probabil, să recurgem la un recul cronologic de mai bine de jumătate de secol până la apariția Caligramelor, pentru a invoca poemul Peretele al lui Théophile Gautier, în care, după ce descrie un simplu zid de casă, autorul constată: „Acest perete e ca și cum un tablou gata împlinit, demn de atenția pictorilor, însă pentru a-l reda (reproduce) e nevoie de o pensulă cutezătoare și o paletă bogată“. Astfel, în creația lui Gautier se zămislește metoda transpoziției, adică a transferului în literatură al procedeelor specifice artelor plastice, care avea să aibă un viitor prolific. Inclusiv, în mod exemplar, în Caligramele apollinairiene, în care „concretețea“ vizualizată învedera faptul că jocul grafic al verbelor nu avea nimic în comun cu principiul „cuvintelor în libertate“, proclamat de futuriști, constatarea în cauză anticipând, indirect parcă, polemica în care, peste ani, unii semioticieni susțineau că discursul estetic semnifică obiecte, iar alții, inclusiv M. Bahtin, considerau că denotația cuvântului poetic este valoarea. În Caligrame însă, parcă înseși cuvintele deveneau dacă nu obiecte, – cu certitudine, elementele constitutive „vizibile“ ale acestora. S-ar putea spune că procedeul ține (și) de

mai / iunie

2015

PLĂCEREA LECTURII

niște mișcări strategice în... exteriorul limbajului, dar

crede autoarea citată, ci doar modificând-o, făcând-o...

care, într-o anumită măsură, antrenează în procesul de

transparentă (!) (pentru că e posibil ca noi, adică, să re-

extrareprezentare și interiorul semnificant al acestuia. E

creăm contururi din... invizibil(itate), precum într-un

o regizare a grafiei cuvântului, dar și a compoziției frazei

poem nichitastănescian, în care se spune: „Am adus cu

în vederea complinirii, prin sugestie „suplimentară“, a

mine turma mea de lei străvezii“. Prin urmare, cuvântul

semnificațiilor noțiunilor, metaforelor, textului (poeziei)

nu doar „se desface din determinarea lui relațională“, ci

în general, ca o invenție ce ar putea avea rolul ei nu doar

și realizează altfel de consecuții (imprevizibil... „determi-

în neobișnuita conturare netradițională a formei, ci și în

nate“!) cu celelalte elemente constitutive ale poemului.

potențarea conținutului, a ideației într-un complex asoci-

Se poate spune că în ideogramele lirice Apollinaire

ativ, plurisemantic. În același timp, prin forma-i picturală,

se situează pe poziția arhitectului ce dă desene, planuri,

poemul pare oarecum a se... reifica, a deveni, adică, el

schițe, proiecte, deduse din cuvinte și chiar cu caligrafia

însuși obiect (în relații cu alte obiecte), nu doar spirit,

acestora (ornamentica „bucheristică“ a lor), ca în poemele

implicit „deconspirând“ obsesia lui Apollinaire pentru

Inima, coroana și oglinda; Ploaia; Cravata și ceasul, aici

ceea ce e „a liniei noblețe“, „care a împlinit imaginile“,

remarcându-se „vădit“ potențialitatea teatrală a frazei ca

precum spunea, într-o notă explicativă la poemele respec-

exterioritate grafică... Adică, modalitatea de dispunere

tive, mai întrebându-se: „Acest «glas al luminii» nu este

a versurilor, de articulare grafică a lor, ca niște linii de

oare chiar desenul, adică linia?“. Pentru că, modelând cu

diverse siluete, contururi, indică unele chipuri umane,

migală liniile de cuvinte, de litere, Apollinaire ținea/țintea

de animale, forme de case sau cele numite de titlurile

să pună în aplicare (și) o strategie grafică a prozodiei,

date imediat-sus. Spre exemplu, poemul Ploaia e scris

prin care configurațiile spațiale tipografice să reprezinte

vertical-înclinat față de baza paginii, literă sub literă, ceea

imagini plastice sugestive, ca plus de sens, de mesaj. Iar

ce ține să amintească un atare fenomen lacustru natural.

în toate aceste construcții/deconstrucții ideogramice erau

„Plouă cu voci de femei de parcă aceste femei murit-au

deja remarcabile elementele de orientare a poeziei către

deja chiar și în amintiri – și voi – lichide șuvițe ale prea-

ceea ce s-a numit și cubism literar.

minunatei întâlniri din viața mea risipindu-vă în stropi“.

Tot de contextul dispozițiilor apreciative ce analizează

Iar înrămarea oglinzii e compusă din silabele cuvintelor

eventuala semnificație axiologică a obiectului în sintaxa

secționate (aminteam de grafica... bucherismului) care,

estetică ține următoarea opinie a lui Nichita Stănescu

„reînchegate“ la lectură, dau un adagiu liric: „În această

(din eseul Fiziologia poeziei sau despre durere): „Ca vehi-

oglindă sunt întemnițat eu cel viu și deocamdată real

cul poetic, cuvântul scris tinde să-și piardă proprietățile

astfel reprezentându-mi nu o oglindire ci heruvimii“,

sintactice, integrându-se unei morfologii pure, în care

în adâncul oglinzii în locul chipului uman fiind plasat

o propoziție, sau chiar o frază are valoarea funcțională

numele poetului: Guillaume Apollinaire.

a unui singur cuvânt, sau chiar a unui singur fonem“.

În fine, cu titlu de plasament tipologic de ordin ge-

De fapt, proprietățile sintactice nu se pierd, ci doar se

neral, se cere precizat că experiențele (ludico-lucide, aș

transformă, se redefinesc, încât devine explicită, remarca

zice!) poetico-picturale ale lui Apollinaire, precum era și

Livia Cotorcea, „semnificația iconică a sintaxei, văzută ca

dispunerea neobișnuită a textului, rămân afine căutărilor

mulțime de cuvinte, încremenite într-un moment dat al

dadaiștilor și suprarealiștilor, dar – ca derivate de aici – și

mișcării lor“ și „arătând“ lumea „ca formă plastică sau

probelor ceva mai schematice ale letriștilor și spațialiș-

ca un conglomerat de obiecte“, dar nu atât în tendința de

tilor, unii dintre care acordau o importanță manifestă

a anula intenționalitatea relațională a discursului, cum

elementelor ludico(fantezist)-tipografice.

Maria ȘLEAHTIȚCHI

Vitalie Ciobanu și ego-narațiunile criticii

criitorul Vitalie Ciobanu a pu-

menținerii lui, în cele din urmă, în

ulterior (Frica de diferență, 1999; Valsul

blicat în 2014, la Editura ARC,

spațiul matricial al grădinii miracu-

pe eșafod (30 de pretexte literare și un

volumul Scribul în grădina fer-

loase. Scribul din grădina fermecată

jurnal la Praga), 2001; Anatomia unui

mecată. Alcătuit din lucrări

este însoțit de nelipsitul interlocutor

faliment geopolitic: Republica Moldova,

scrise în anii 2000 – 2012, grupate

– cititorul, căruia i se adresează și i

2005; Literatur Express. Europa de la

în două fascicule tematice și de gen

se confesează. Naratorul poveștilor

fereastra vagonului. Jurnal pe două

(Realitate și ficțiune. Eseuri; Literatura,

cuprinse între coperțile cărții seamănă

voci – în colaborare cu Vasile Gâr-

afinități colective. Jurnal de lectură),

până la identificare cu Vitalie Ciobanu

neț – 2007) dominanta conceptuală,

cartea, precum se obișnuiește în cazul

însuși. Între identitatea omului aievea

compozițională, stilistică și scripturală

unui volum antologic, a preluat ca

și a celui din câmpul narativ există o

este narațiunea. Vitalie Ciobanu este

titlu eseul inaugural. Axa tematică

singură diferență: alteritatea sa, cea

o ființă povestitoare, iar experiența

a volumului o constituie literatura,

din această carte, se află la începu-

intelectuală și socială îi servește drept

văzută, abordată, analizată din câteva

tul biografiei sale, cu o speranță de

combustie pentru energiile scrisului.

perspective esențiale: cartea, autorul,

viață lungă.

Predilecția pentru narațiunea confe-

cititorul, biografia scrisului, biografia

Scriitorul Vitalie Ciobanu este,

sivă devine, cu această carte, o certi-

lecturii – circumscrise unei realități

temperamental, un narator. Deși

tudine în plus a structurii artistice a

temporale și spațiale concrete. Aici

cartea se compune din eseuri, cro-

scriitorului. Urmărind evoluția con-

– în Basarabia, acum – un deceniu.

nici de carte și un interviu, autorul

ceptelor și formelor literare cultivate

Toate acestea sunt elemente ale unui

ei este esențialmente un romancier. A

de scriitor, se poate observa frecvența

flux energetic continuu, cu impact

semnat deocamdată un singur roman

jurnalului ca specie, care intervine în

în formarea personajului narativ, în

(Schimbarea din strajă, debut, 1991), ca

titlu și subtitlu de trei ori, iar pentru

afirmarea personalității acestuia și a

gen distinct, dar în cărțile publicate

cei care i-au citit romanul lucrurile

mai / iunie

2015

PLĂCEREA LECTURII

rătăcit și nerecuperat. Momentul aces-

nia confesivă și solilocvială constituie

ta este evocat cu discreție de narator

Vitalie Ciobanu este o voce publică de largă rezonanţă nu numai în Basarabia dar și în România. Tribunele de la care s-a impus – cărţile proprii, simpozioane cu răsunet internaţional, publicaţii arhiserioase precum Lettre Internationale, România literară, 22, Dilema Veche, dar mai ales revista Contrafort, pe care a creat-o și o redactează de două decenii – i-au conferit maximum de credibilitate și audienţă. Luările sale de atitudine sunt un spectacol al reflexivităţii pure, al persuasiunii inteligente, ușor patetice, autorul susţinându-și argumentările cu nedezminţită seriozitate. Dacă intelectualul basarabean ar putea fi sublimat într-un simbol, acest simbol ar putea să se numească Vitalie Ciobanu. Deși Scribul în grădina fermecată are o ţintă concretă – e o carte de critică literară (majoritatea articolelor fiind chiar cronici de întâmpinare), elanul demonstrativ al textelor îl situează și de data aceasta pe scriitorul Vitalie Ciobanu între agora și estetic. Fiindcă înainte de a decela virtuţile artistice, de a verifica șarpantele, arcatura și structurile tehnice ale textelor supuse examenului critic, scribul scrutează și definește volumele din perspectivă sociopolitică ori socioculturală. Așa că aproape fiecărui text i se dă, ca la anumite sporturi de fineţe ce reclamă precizia, dar și eleganţa interpretării, câte două note pentru cele două categorii – prestaţie sociopolitică și artistism. Răspund acestor criterii mai ales eseurile din primul compartiment al cărţii – Realitate și ficțiune, în care volumele cercetate critic se axează în speţă pe dimensiunea civică. Instrumentarul criticului se verifică efectiv mai ales în compartimentul următor – Literatura, afinități elective. Jurnal de lectură. Vitalie Ciobanu este un examinator sever, opera cercetată fiind supusă actului analitic din neașteptate unghiuri de vedere, de regulă eludate de alţi comentatori, ceea ce comunică discursului său critic frăgezimea și savoarea ineditului. Cum explorările acoperă practic fiecare centimetru pătrat de text, cărţile își „deschid” neapărat secretele, iar discursul interpretativ al exegetului, de o consistenţă neologică împinsă uneori până la pedanteria savantă, îi lasă cititorului senzaţia ciudată că tocmai a parcurs opera însăși, și nu un simulacru critic al ei. Un text de Vitalie Ciobanu funcţionează fără hiaturi și sincope, ca un mecanism de precizie bine rodat, al cărui tic-tac e complinit, la nivel stilistic, de o expresie sobră, uneori poate chiar aridă, dar fără spuma multicoloră a artificiului.

lui. Jurnalul, ca și eseul, implică personalizarea viziunii, a punctului de vedere asupra obiectului reflecțiilor, care solicită, în mod iminent, bio-

în eseul Scribul în grădina fermecată:

Vitalie Ciobanu

Scribul în grădina fermecată

e Ciobanu – Scriitorul e un solitar, un luptător pe cont propriu

graficul, autobiograficul, confesiunea

Mircea A. Diaconu

plut un caiet de cincizeci de pagini cu Născut în 1964, Florești, Soroca. A absolvit Facultatea de Jurnalism a Universităţii de Stat din Chișinău. Este scriitor, jurnalist, redactor-șef al revistei Contrafort. Comentator la postul Radio Europa Liberă și editorialist la ziarul Adevărul (Chișinău). A publicat volumele: Schimbarea din strajă (roman), Ed. Hyperion, Chișinău, 1991 – Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1991); Frica de diferență (articole, eseuri, cronici literare), Ed. Fundaţiei Culturale Române, București, 1999 – Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din România (1999); Valsul pe Eșafod (30 de pretexte literare și un Jurnal la Praga), Ed. Cartier, Chișinău, 2001; Anatomia unui faliment geopolitic: Republica Moldova (eseuri), Ed. Polirom, 2005; Literatur Express. Europa de la fereastra vagonului. Jurnal pe două voci (în colaborare cu Vasile Gârneţ), Ed. Cartea Româneasca, 2007 – Premiul pentru jurnal/memorii al Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România. Prezent în antologiile: Europaexpress. Ein literarisches Reisebuch. Eichborn, Berlin, 2001; Best European Fiction 2013, editor Aleksandar Hemon, Dalkey Archive, Statele Unite. Coordonator și alcătuitor al volumului „Arhipelag” – antologie de literatură română din Republica Moldova în limbile germană, engleză și franceză, apărut sub egida PEN Centrului basarabean în 2010. Colaborări la revistele: România literară, 22, Dilema Veche, Observator cultural, Viața Românească, Lettre Internationale, Secolul XX-XXI, Cultura (București), Interval (Brașov), Apostrof, Steaua (Cluj), Timpul, Convorbiri literare (Iași), Sud-Est cultural (Chișinău) ș.a. Afiliaţii: membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova din 1992; membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1993; membru al PEN Centrului Internaţional din 1995 și președinte PEN Centru Moldova din 2004.

personaje și scene picarești pe care aș fi dorit să le găsesc la alți autori în literatură. Am spus debut absolut,

aspecte ale realității cu o anumită

nu unul «instituționalizat»“. Invocarea

lejeritate. O anumită lejeritate, care

unui alt detaliu sugerează aceeași sete

este în esența ei o provocare. Se crede

de modele, proprie formării interioare

adesea greșit că lejeritatea și democrația

a unui viitor scriitor. „Aveam o foame

speciei sunt forme ale accesibilității

teribilă de modele, își amintește el,

Eugen Lungu

și disponibilității excesive, aflate la

„O vacanță de iarnă, când am um-

– așa mi-aș descrie debutul absolut

și libertatea de a trece prin diverse

ul existenţial în care este angajat nu s-ar putea revendica de la spiritul e la gruparea criterionistă. Există un ţe dârză», care înseamnă înainte de rea, aproape donquijotescă, a unui ntal și ideatic ce-și modelează re nu acceptă jumătăţile de măsură, o încredere desăvârșită în forţa a actului intelectual… A scrie proză erca adică să-ţi fixezi reperele deologice pe o hartă extrem de ameninţătoare, a comenta cărţi din rizontului de așteptare a propriei e dispusă să se joace gratuit, a ria și prezentul altora cu acela al u, toate acestea fac parte din pariul pe iobanu îl face cu cultura română…”

devin și mai evidente, deoarece lielementul magistral al construcției

fapt am ferma convingere, că orice nzaţie, impresie, chiar şi „iluminare i nu am trăit-o şi ar trebui, probabil, udent, când vorbesc despre asta…) mată într-un limbaj limpede, u-mi plac excrescenţele, asperităţile, ea formală a unui text… Numai dacă în mod deliberat incifrarea n raţiuni estetice sau extraliterare. Şi at un dicton: să nu scrii mult, ci să rbesc în sensul proporţiilor, al l frânei indispensabile. Să-ţi acoperi n minim necesar de cuvinte, să fii însuţi, să nu laşi în urmă senzaţia de rostire gratuită. Valoarea, câtă e, va fi stor exigenţe.”

Editura ARC

îndemâna oricui. Adică, dacă nu poți

devoram romane gen Martin Eden de Jack London, identificându-mă sută la

face altceva – scrii eseuri. Eroare!

putea urma în scurt timp un volum

sută cu protagonistul, tresăream, odată

Eseul, precum jurnalul și memoriile,

de proză ficțională. Acum însă Vitalie

cu el, la fiecare plic pe care i-l aducea

face parte din genul de literatură mai

Ciobanu s-a luat pe sine de prototip

poștașul, cu speranța că poate de data

„riscant“. Genul confesiv expune ființa,

al scribului din grădina fermecată. El

aceasta va primi vestea cea așteptată:

o exorcizează, o denudează nemilos,

este „scribul tânăr așezat între cărți

că o revistă dintr-un oraș important

iar pericolul clacării în autenticitate

de filozofie și hărți de navigație, ase-

a acceptat să-i publice povestirile pe

este cu mult mai mare decât în ca-

diat de dicționare, lunete, sextante și

care le-a trimis, într-o nebunie, mai

zul celorlalte genuri, în care autorul

astrolabi, visând cu ochii deschiși la

multor magazine literare“.

își poate tăinui vulnerabilitățile în

un ținut pe care nimeni nu l-a mai

Discursul empatic al eseistului este

spatele ficțiunii. Prin urmare, cine

văzut, o lume întrupată din cuvinte“,

asumat de exegetul și criticul literar

reușește să scrie eseuri, jurnale și

el este și Martin Eden, este și Josef

Vitalie Ciobanu. Exemplarele comen-

memorii captivante este cu adevă-

K. Practicând un fel de confesiune

tarii asupra unor lucrări semnate de

rat un scriitor talentat. Să ne gândim

retrospectivă, autorul cărții se întoarce

scriitorii români de top relevă modul

că este o mare disproporție totuși a

către sine, către mitul său – vârsta

în care își construiește criticul per-

reușitei genurilor și să ne întrebăm

copilăriei –, pentru a se înțelege și

spectiva axiologică asupra literaturii

câți romancieri străbat timpul și câți

pentru a-și urmări, cu luciditatea de

actuale. Dezinvoltura, analitismul,

eseiști? Statistica este implacabil în

acum, dar și cu firească nostalgie,

exigențele fertile devin stil și metodă

defavoarea eseiștilor.

nașterea sa ca scriitor. Astfel, el intră

ale criticului care edifică axa valo-

Volumul Scribul în grădina fer-

în avatarul scriitorului, re-locuindu-l,

rică a prezentului literar. Scriitura

mecată reprezintă o nouă fațetă a

observându-i lăuntrul tot deodată,

lui Vitalie Ciobanu are o respirație

modelului de literatură cultivat cu

frumusețea și bizareriile.

aparte. Ritmul frazei lui se pliază pe

rafinament și tenacitate de Vitalie

Eseul ales exemplar ca incipit dă

larghețea asocierilor culturale montate

Ciobanu. În traiectoria cronologică

cheia de lectură pentru întregul vo-

într-un impresionant flux discursiv.

a publicării cărților sale se remarcă o

lum. El este, înainte de toate, un text

De bună seamă, altitudinea intelec-

anumită ritmicitate. Între prima și a

autobiografic. La publicarea Schimbării

tuală și culturală la care s-a instalat

doua carte se așezaseră opt ani, între

din strajă, Vasile Gârneț scria, într-o

Vitalie Ciobanu nu este dată oricui,

penultima și cea mai recentă stau, la

cronică la roman, că acesta era de fapt

el fiind unul din scriitorii polivalenți

fel, opt ani. Deducem din acest grafic

al doilea roman al lui Vitalie Ciobanu,

de primă linie din literatura română

personal că după volumul din 2014 ar

primul, scris pe la vreo 16 ani, fiind

contemporană.

Iurie COLESNIC

UN CHIȘINĂU AL LUI

ȘI UN

STERE

AL CHIȘINĂULUI Un subiect deosebit de interesant mi se pare a fi cel legat de relația lui Constantin Stere cu Chișinăul. S-au întâlnit pentru prima oară după mijlocul secolului al XIX-lea, când C. Stere era un copil venit la școală, și s-au despărțit târziu, la mijlocul anilor treizeci ai secolului al XX-lea, când patriarhul încununat de slava de romancier pleca în neființă... Dar înainte de despărțire el a trecut încă o dată filmul vieții în romanul-fluviu În preajma revoluției, în care apare Chișinăul de la mijlocul secolului al XIX-lea, cu Chișinăul boieresc din partea de sus și „Broscăria“ înecată în glod, adică partea de jos a orașului.

mai / iunie

2015

O R A Ș U L D E A LTĂ D ATĂ

„Chirca și Pensionul Faltin“ Prima impresie despre capitala Basarabiei l-a urmărit pe parcursul întregii vieți și a fost fixată pentru eternitate în romanul-fluviu În preajma revoluției (Chișinău, 1991, p. 214-215), în capitolul „La pastorat“:

100

101

se întâlnesc la colțurile lor în diagonală, formează două mari grădini publice: Parcul orășenesc și Bulevardul; în mijlocul acestuia din urmă se ridică impozantul «sobor» – catedrala arhiepiscopiei. Acum șaptezeci de ani capitala Basarabiei făcea impresia unui mare sat adormit, dacă nu chiar mort. Vastele

„Chișinăul se întindea pe o coastă de deal înclina-

străzi nepavate și necanalizate se transformau pe vreme

tă spre nord până la valea Bâcului. De-a lungul acestui

ploioasă în râuri de noroi care se scurgeau în vale, iar

râuleț mlăștinos, în partea cea mai veche a orașului, sunt

pe timp de secetă erau acoperite vecinic de un adânc

așezate mahalalele românești. Ceva mai sus se află cele-

strat de praf.

brul Tolcioc («învălmășeala»), un fel de Târgul Cucului al

Imensa piață «polițienească» se înfățișa în acele vre-

Chișinăului. Iar și mai sus, în Târgul rușilor, străzi largi și

muri ca o adevărată Sahară și străbaterea ei prin nisipul

drepte împart orașul în pătrate regulate, ca într-o tăblie

în care se înecau picioarele cerea un efort fizic la care

de șah. Două din aceste pătrate, în centrul orașului, care

mulți îndrăzneau să se expună, iar după ploaie nimeni

nu avea curajul sa întreprindă navigațiunea prin noroiul ei fără fund.

„Castelul“

Dintre puținele clădiri cu etaj răsăreau, în centrul

Pușcăria nouă a Chișinăului fusese concepută în sti-

orașului, în contururi masive, palatele Râșcan-Derojinski

lul unui castel mauritan, de aici îi venea și porecla. A

și Semigradov, iar spre marginea de est, în mijlocul unui

fost prima lui experiență de deținut politic, experiență

alt vast pustiu de nisip: «Piața ostrovului», se profila «cas-

obținută la optsprezece ani, descrierea ei conținându-se

telul» închisorii, o sumbră clădire, cu aspect medieval,

în paginile romanului În preajma revoluției (Chișinău,

cu ziduri înalte și turnuri sinistre.

1990, vol. 1-2 și vol. 3-4), p. 364:

La vest, în strada Moscovei, numită în urmă Alexandru

„Înaintea lui Vania se înalță fațada sumbră a «Caste-

(azi bd. Ștefan cel Mare și Sfănt), se ridica zveltul turn

lului». Trăsura a fost oprită la intrarea învelită de taină.

pătrat al bisericii luterane, cunoscută sub numele popu-

Era așteptat.

lar de «Chirca» (Kirche). Printre copacii parcului care o

Poarta grea, ferecată, se deschise încet, scârțiind, ca

împrejmuiau se putea zări din stradă, mai în fund, casa

o gaură neagră fără fund, asupra unui abis glacial. Vania

pastorului înconjurată de vasta ei verandă cu geamuri

păși peste prag...“

colorate. Acolo se adăpostea și micul pensionat de băieți al pastorului Faltin.“

Peste ani, Constantin Stere a lansat o teză fundamentală legată de pușcăria din Chișinău: Da, dlor deputați, pot să fiu un învins, dar nu-mi plec

Gimnaziul nr. 1 de Băieți

capul... Ca orice om, am păcatele și greșelile mele. Dar când îmi

Situat în perimetrul străzilor Kiev, Seminarului, Pușkin

examinez conștiința și îmi scrutez intențiunile și când mă

și Podoliei (azi str. 31 August 1989), acest gimnaziu ocupa

gândesc la șirul lung de jertfe și de lupte, la toate umilințele

mai bine de jumătate de cartier. Azi în acel loc se situează

și suferințele care mi-au fost să le trăiesc în cei 35 de ani,

o copie fidelă în incinta căreia se adăpostește Muzeul

încadrați între temnița rusească din Chișinău și pușcăria

Național de Istorie și Arheologie.

românească din Văcărești, – nu mi-i rușine de trecutul

Când, în primăvara anului 1884, a fost arestat chiar

meu și nu mă căiesc!...

în timpul examenelor de absolvire un grup de elevi de la

Și dacă îmi este îngăduit să am o ambiție, dlor deputați,

Gimnaziul nr. 1 de Băieți, Chișinăul era șocat. Copii din

eu aș dori ca pe mormântul meu să fie așezate, alături, ca

familii cunoscute, nobili ereditari cum era Constantin

simbol al credinței către același ideal, două pietre – una

Stere au ajuns la pușcărie. Directorul gimnaziului, Va-

românească și una rusească – luate din zidurile pușcări-

sile Lvovici Soloviov, era nedumerit și ruinat sufletește.

ilor mele...

„Kramola“ (complotul) se ascundea chiar în școala lui și capul ei era unul dintre elevii stimați de el – Stere.

Clubul Nobilimii

mai / iunie

2015

(Iurie Colesnic, Profetul nemuririi noastre, Constantin Stere, Chișinău, 2006)

Tribunalul Basarabiei

O R A Ș U L D E A LTĂ D ATĂ

Gara veche

102

103

legăturilor cu familiile boierești, a reușit să-și facă un venit ținând la gazdă băieți din gimnaziu“.

Constantin Stere a cunoscut bine gara veche a Chișinăului. De aici pleca la Odesa ca să primească instrucțiuni de la șefii săi în materie de marxism și revoluție mondială,

Hotelul Londra

apoi a mers ca arestat, exact pe același drum. Încoace a

Constantin Stere a iubit nespus de mult Ardealul și

revenit din surghiun, și plecarea la Iași pentru totdeauna

ardelenii. Lui îi aparține expresia „drumul Ardealului duce

tot de aici a avut loc. Gara l-a întâmpinat de fiecare dată

prin Basarabia“. Stere, cu incomparabila-i intuiție politică,

ca pe un vechi cunoscut.

încă în 1916, a presimțit marile schimbări care urmau să se producă. Publicistul și omul politic bucovinean Gheor-

Strada Livezilor (azi A. Mateevici)

ghe Tofan măr turisea mai târziu: „Când Stere, în anul 1916, a vizitat Ardealul, s-a înapoiat la Iași prin Bucovina

Vania Răutu, alias elevul de gimnaziu Constantin Stere,

și întâlnindu-ne la Suceava, ca unui vechi colaborator al

stătea în gazdă la Agrepina Ivanovna Bonin (fiica boierului

revistei Viața românească, mi-a spus, printre altele: – La

Ioniță Bașotă), pe str. Grădinilor (s-a numit un timp Li-

revedere, dragul meu, să te văd în curând guvernator al

vezilor). Această gazdă este descrisă cu lux de amănunte

Bucovinei și să știi de la mine că drumul Ardealului duce

în vol. 1-2 ale romanului În preajma revoluției (Chișinău,

prin Basarabia“ (Viața Basarabiei, 1939, nr. 4, p. 42).

1990) la p. 234:

Constantin Stere fusese luminat de acest gând mult

„Agrepina Ivanovna Bonin reprezenta și ea un caz

mai devreme, în 1906, la Chișinău, unde venise să pună

tipic de decădere a boierimii moldovenești din Basarabia.

bazele primei publicații periodice în limba română, ziarul

Unica fiică a cuconului Ioniță Albotă din județul Orheiului,

Basarabia. Citise placheta de versuri Poezii (1905), recent

ea se măritase cu un ofițer rus, mai tânăr decât dânsa

lansată de Octa vian Goga, și, sub impresia profundă a

și care foarte repede i-a «tocat» aproape toată averea.

ace lor rânduri, a publicat în revista Viața româ nească

Încât, după ce fusese vândută moșia lor, ea se stabilise în

un remarcabil articol intitulat Cântarea pătimirii noastre

casele ei din strada Grădinilor la Chișinău și, mulțumită

(1906). În demnat de dorința de a-l cu noaște pe tână rul

Bustul lui Constantin Stere pe Aleea clasicilor literaturii române, Chișinău.

Moară de vânt pe strada Livezilor (azi A. Mateevici)

poet, Constantin Stere întreprinde în același an o călătorie

credem că „drumul Basarabiei trece prin Ardeal…“. Istoria

în Ardeal, pelerinaj descris iscusit în materialul memo-

este cea mai frumoasă antologie de paradoxuri.

rialistic Patru zile în Ardeal. Impresiuni fugitive. Mai puțină lume cunoaște faptul că articolul de con-

Hotelul a fost distrus în iulie 1941 de comandoul NKVD, condus de căpitanul Muhin.

sacrare a lui Octavian Goga, Cântarea pătimirii noastre, a fost scris la Chișinău, în incinta hotelului Londra, unde poposise C. Stere.

Hotelul Suisse

Astăzi acel hotel (de la intersecția străzilor Pușkin

Ion Pelivan avea să-și amintească în detaliu cum s-au

și Varlaam) nu mai există, dar s-ar putea ca în acel loc,

derulat evenimentele cu fondarea ziarului Basarabia: „Mă

după modelul francezilor, să consemnăm evenimentul și

pomenesc într-o zi că cineva îmi comunică că dl Stere,

să-l marcăm printr-o placă comemorativă. Căci impactul

care se afla în hotelul Șveițarski (Suisse, azi Biblioteca B.P.

acelui prim studiu critic a fost decisiv pentru recunoaș-

Hasdeu – n. n.), mă poftește la D-sa la ora 4 (p. m.).

terea lui Octavian Goga și începutul unirii provinciilor

Era dimineață. Timpul mi se părea că trece foarte în-

româ nești prin cultură. Profund impre sio nat de vocea

cet. Eram nerăbdător să-l văd pe Stere. În sfârșit, mă văd

inconfundabilă a poetului ce venea la el parcă din adân-

într-o cameră a hotelului «Suisse» din etajul de sus. Pe

curile istoriei, Constantin Stere a luat un vers și l-a pus

Dl Stere nu-l văzusem niciodată, deși auzisem și citisem

pe frontispiciul ziarului Basarabia:

ceva despre d-sa. Înaintea mea apare un domn în vârstă

Avem un vis neîmplinit,

și statură mijlocie, bine legat, cu barba neagră, în costum

Copil al suferinții:

de cesucea gălbuie, cu o voce plăcută. După o convorbire

De jalea lui ne-au răposat

de jumătate de ceas, dl Stere m-a cucerit. D-sa mi-a pus

Și moșii și părinții.

mai multe întrebări. Eu i-am expus situația așa după cum

Astfel, prin mâna ușoară a scriito rului basarabean,

o vedeam eu, adăugându-i că «aveam nevoie de o gazetă

lumea cultă dintre Prut și Nistru a cunoscut debutul unui poet care a marcat o epocă în literatura română. Aproape un secol ne desparte de acele furtunoase

care să fie și națională, și democratică». – Veți avea gazetă, care să fie și națională, și profund democratică, a terminat dl Stere.

vremi, când spusa lui Constantin Stere avea să-și găsească

Peste câteva ceasuri dl Stere, invitat de gruparea noas-

confir ma rea. Și dacă legile echilibrului sunt vala bile și

tră național-democratică, ne expune, în casa lui Nicolae

în relațiile sociale, atun ci astăzi suntem în dreptățiți să

Alexandrovici Popovschi, situația politică a României, ne

Strada Armenească

Centrul Chișinăului

mai / iunie

2015

O R A Ș U L D E A LTĂ D ATĂ

104

105

vorbește de Nicolae Iorga, de poeziile lui Goga, despre

moldoveni din localitate. Pentru înfăptuirea acestei idei,

Ardeal, analizează stările din Rusia și, la urmă, ne dă o

se luase hotărârea să se înființeze un comitet. Dl Pelivan

serie de sfaturi privitoare la mișcarea moldovenească

mi-a propus și mie să iau parte, ceea ce am acceptat cu

din Basarabia, făgăduindu-ne din partea D-sale concurs

deplină satisfacție. Tot atunci am desemnat împreună

bănesc pentru scoaterea unui ziar. A doua sau a treia

și pe alți membri ai comitetului. Întreprinderea era pe

zi, dl Stere se înapoiază la Iași. Însă în toamna aceea

atunci prea neobișnuită și extraordinară și despre toate

memorabilă, precum și în primăvara lui 1906, D-sa ne-a

vorbeam cu multă precauțiune, în șoaptă…“ (Istoria bi-

vizitat Chișinăul de mai multe ori.

sericii din Basarabia, Chișinău, 2000).

Între timp mișcarea noastră prindea rădăcini tot mai tari, sporind în aceeași vreme și numărul «românofililor». Cu ajutorul dlui Stere, visul nostru despre gazetă începe să se realizeze; în Chișinău se formează un comitet de conducere și administrare, ce era compus din E. Gavriliță, Nicolae Popovschi, Nicolae Flo rov, Vasile Hartia și subsemnatul. Se închiriază un local din trei camere de la farmacistul Furman din str. Armeană colț cu Podolscaia, unde aveam și locuința mea. Apoi luăm înțelegere cu Feodor Gri gorevici Zaharov, proprietarul și direc to rul ziarului rus Bessarabscaia jizni, pentru tipărirea gazetei noastre săptămânale Basarabia în tipografia lui, sub conducerea oficială a răposatului E. Gavriliță, proprietar și director responsabil… Primul număr al Basarabiei apare în noaptea spre 24 mai 1906. Moașe și nași am fost eu și dl A. Nour, care nu am dormit niciun pic în noaptea aceea. Când acest număr a văzut lumina zilei, gruparea noastră nu mai putea de bucurie și de mândrie. Era realizarea unui vis hrănit de atâta amar de vreme. Era prima gazetă moldovenească în provincia noastră...“ (Amintiri de Ioan Pelivan, Cuvânt moldovenesc, 1931)

Strada Armeană, nr. 30 Aici în anii 1906-1907 a fost sediul primului ziar de limba română din provincia dintre Prut și Nistru Basarabia. Moș Ion Codreanu, fost membru al Sfatului Țării și deputat în Parlamentul României, mărturisea: „Pe Constantin Egorovici l-am cunoscut în Chișinău, întâia oară, în primăvara anului 1906. A ajuns vestea și la noi în sat că o seamă de tineri basarabeni scot un ziar naționalist moldovenesc, care se cheamă Basarabia. Am venit pe jos de la Ștefănești la Chișinău, lăsându-mi acasă soția și mama, și întreaga gospodărie… Am găsit pe Constantin Stere înconjurat de o seamă de colaboratori. Dânsul le povestea diferite întâmplări din viața lui și le dădea o serie de sfaturi și de îndemnuri în ceea ce privește alegerea materialului pentru publicat și, mai ales, îi îndemna să se ferească de numeroșii dușmani care roiau prin toate colțurile Chișinăului. (...) M-am apropiat de masa redactorilor și am făcut cunoș tință cu viitorul autor al romanului În preajma revoluției, l-am condus, pe jos, până la ho telul Londra, unde locuia. Masa de seară am luat-o împreună, în camera hotelului. Am vorbit până aproape de miezul nopții despre diferite probleme ale

Strada M. Kogălniceanu (odinioară str. Renilor)

Basarabiei, despre situația norodului moldovenesc, atât din Basarabia cât și din Moldova și, în general, despre toate durerile noastre. (...)

Firul cronologic al amintirii este pre luat de Nicolae

Stere a ascultat cu multă atenție tot ce îi povesteam,

Popovschi, care consem nează memorialistic momentul

iar, la rândul său, mi-a vorbit în chestiuni politice din

formării colectivului redacției noii publicații: „Stăteam cu

Rusia țaristă, în care era atât de versat. Înainte de a ne

locuința pe strada Renilor, nr. 67, în curte. Într-o dimi-

despărți, m-a întrebat cum am putea scăpa Basarabia de

nea ță a venit la mine «Ivan Ego rovici» Peli van (așa era

robia țaristă? I-am răspuns că nu există decât o singură

forma de politețe pe atunci), cu care eram vechi prieteni.

scăpare și anume: Iredenta și Revoluția, iar apoi Unirea

Dân sul mi-a comu nicat că la Chi șinău a sosit de peste

Basarabiei cu Ve chiul Regat. Ochii lui Stere au lucit de

Prut prof. Constantin Stere, care proiectează să pună în-

bucurie la acest răs puns și mi-a spus că e de aceeași

ceputul unui ziar moldovenesc cu ajutorul intelectualilor

păre re cu mine, stăruind că în această direcțiune tre-

buie de luptat mai departe, până la izbânda finală…“ (R.

ocu pația germană și independența Basa rabiei, nefiind

Marent, Cu moș Ion Co dreanu, despre Con stantin Stere.

susținută economic, administrativ, politic, nu avea șan-

Amintirile lui Ion Codreanu despre Constantin Stere. Viața

se să se rea lizeze. Singura cale rațională era unirea cu

Basarabiei, 1939, nr. 4).

România.

Tribunalul Basarabiei

1998) martorul acelor evenimente Dimitrie Bogos, rolul

După cum scrie în cartea sa La răs pân tie (Chișinău, lui Stere în acea situație de extremă tensiune a fost de-

În anii 1905-1906 Constantin Stere venea des la Chișinău

cisiv: „Iată că se apropie ultima etapă prin care trebuie

având o motivare serioasă, era avocat în celebrul caz de

să treacă Basarabia înaintea Unirii. Din nou pleacă la Iași

moștenire Kalmuțki, în care erau antrenați cei mai vestiți

delegația Sfatului Țării, dnii Ciugureanu și Inculeț. Dar se

avocați din Rusia. Ulterior în presă se afirma că C. Stere

întorc împreună cu dl Stere, sâmbătă, 24 martie.

nu s-a remarcat în calitate de avocat, în schimb a folosit eficient timpul pregătind editarea ziarului Basarabia.

Mărturisesc că sosirea dlui Stere se aștepta ca a unui semizeu, făcător de mi nuni. Și într-ade văr, d-lui s-a arătat la culmea chemării.

Sfatul Țării

Tot în seara de 24 martie, în localul societății Făclia, s-a dat în onoarea mare lui musafir un banchet, la care

Criza poli ti că în Basara bia s-a contu rat per fect în

au fost invitați reprezentanții frac țiunii țărănești și ai

perioada 1-13 ianuarie 1918. Bolșevizarea unităților mili-

altor minorități. A fost un praznic, a fost un delir când

tare pe teritoriul Basarabiei și anarhizarea lor duceau la

vorbea dl Stere. L-am văzut atunci de prima oară în

des tabi lizarea si tua ției și se încerca să se demonstreze

viață. Cu o voce fermă, hotă râ toare, cu o logică de fier,

că Sfatul Țării și Con siliul de Directori Ge ne rali, adi-

explica dl Stere lui Țiganco necesi ta tea actului Unirii.

că Gu ver nul Ba sa rabiei, nu sunt în stare să controleze

Cred că dl Stere nici odată în viața lui n-a fost așa de

situația în teritoriu. Se impunea venirea unei forțe care

tare, așa de convingător ca în seara de 24 martie. Clipe

ar fi adus o nouă orânduire, ce deja se declarase la Pet-

înălțătoare, clipe mărețe, care nu se vor uita niciodată

rograd stăpână pe destinele fostului Imperiu țarist. Cele

în viață.

trei lozinci care au răsturnat lumea: „Pământ țăranilor,

Au vorbit mai mulți fruntași. La sfârșitul banchetului

fabricile – muncitorilor și pace – lumii“ au ajuns să stea la

se părea că și Țiganco și ceilalți tovarăși ai lui sunt gata să

temelia tulburărilor de la Chișinău. În acea situație când

asculte și să urmeze pe marele profesor, care le-a dezvoltat

membrii Sfatu lui Țării au în ceput să fie vânați pentru

atâtea teorii frumoase, obiective și convingătoare.

a fi exterminați ca „tră dă tori ai intereselor po po rului“,

A doua zi, 25 martie, a urmat consfătuirea în Consiliul

conducerea Basarabiei, mă refer în primul rând la Blocul

de Miniștri, asemenea în fracțiunea țărănească și Blocul

Moldo venesc al Sfatului Țării, a luat decizia justă de a

Moldovenesc. Bineînțeles că dl Stere n-avea nevoie de a

chema ar mata ro mână pentru a in staura ordinea. La 13

vorbi în Bloc și toată iscusința o punea la consfătuire cu

ianuarie, unitățile armatei române au intrat în Chișinău,

fracțiunea țără nească. Aici dl Stere a putut converti la

fiind întâmpinate de populația băștinașă cu mari speranțe.

calea adevărată mai mulți moldoveni țăra ni, care până

Unitățile bolșevizate s-au retras la Tighina, iar de acolo

atunci erau duși de nas de niște proroci mincinoși ca

au fugit peste Nistru. În interiorul Sfatului Țării venirea

Țiganco și alții.

arma telor ro mâ ne a fost primită cu bucurie de către o

Urmează ziua de 26 martie, iar pregătiri pentru ziua de

parte din deputați, iar minoritarii erau convinși că în

27 martie. Tot în ziua de 26 martie sosesc în Chișinău dl

Basarabia trebuiau aduse alte trupe, fie ale Antantei, fie

Marghiloman și generalul Hârjău, cu scopul de a întoarce

ale Ucrainei, fie orice armată, numai nu cea românească.

vizita guvernului basarabean și tot atunci a se consfătui

Românofobia și atunci era arma minorităților naționale.

asupra situației momentului“.

În acea situație, se conturau clar următorii pași pe care

Până în ziua de 27 martie 1918, adică numai în două

trebuia să-i facă Ba sa rabia. Ucraina era independentă,

zile, C. Stere a participat la 26 de consfătuiri, în care a

Ro mâ nia era pe cale de a-și elibera teri toriul de sub

demonstrat necesitatea Unirii Basarabiei cu România.

mai / iunie

2015

O R A Ș U L D E A LTĂ D ATĂ

Istorica alocuțiune a lui Stere în ședi nța plenară a Sfatului Țării a fost publicată, cu anumite decupări, în

106

107

și până la lecturile lui Mihail Sadoveanu. Tot aici a avut loc recepția dată cu ocazia Unirii din 27 martie 1918.

diverse ediții. Dar hârtia procesului-verbal nu poate reproduce emoția autentică a evenimentului. Martorul acelei evoluții spectaculoase a distinsului om

Sala Eparhială

politic basarabean, țăranul Ion Codreanu, peste aproape

Construită după proiectul arhitectului Gheorghe Cupcea,

douăzeci de ani i-a mărturisit avoca tu lui și publicistu-

pe timpul când arhiepiscop al Basarabiei era Serafim Ci-

lui R. Marent impresiile sale. Acesta, la rândul său, le-a

ceagov, în popor această casă, care avea cea mai bună sală

publicat în revista Viața Basarabiei:

de concert, se mai numea „Casa lui Serafim“. C. Stere era

„Nu-l văzusem pe Stere din primăvara anului 1906,

meloman și a trecut de multe ori pragul sălii de concert

când iată evenimentele anului 1918 mă aduc la Chișinău,

cu acustica adusă la perfecțiune. Casa i-a supraviețuit

fiind ales deputat în Sfatul Țării. După cum se știe, Stere

lui Stere doar cu cinci ani, în 1941 comandoul NKVD a

a ținut, înainte de săvârșirea unirii, numeroase cuvân-

aruncat-o în aer...

tări, care au făcut asupra tuturor luptătorilor o impresie profundă. Erau două partide în joc: unul, Blocul Moldovenesc, care mergea laolaltă după cum îi era și titulatura,

Casa Roman Stere

activând pentru votarea Unirii, și celălalt partid: Fracția

În stradela A. Plămădeală, la nr. 2, se află casa ridicată

Țărănească. Partizanii acestei organi za ții șovăiau, nu

în anii ’30 ai secolului al XX-lea de către Roman Stere,

aveau o atitudine precisă, erau mai mult contra, decât

fiul lui Constantin și al Mariei Stere, care era director

pentru. Ei bine, Stere a avut marele merit că a putut să

al Școlii de Viticultură din Stăuceni. Fiind la Chișinău,

rupă majoritatea membrilor care făceau parte din Fracția

Stere a fost găzduit în casa fiului.

Țărănească și să-i alipească la Blocul Moldovenesc, reușind

La Chișinău, în ultimii douăzeci de ani a apărut un

ca Unirea să fie votată cu o mare majoritate, fiind doar

bust al lui C. Stere pe Aleea Clasicilor, o Universitate ce

câteva voturi contra. Unirea s-a înfăptuit grație marelui

îi poartă numele. Cel puțin zece edificii așteaptă să fie

con curs, pe care l-a dat Basarabiei, în acele momente

instalate plăci comemorative și, desigur, e o acută nevoie

grele, Constantin Stere“.

de o statuie pentru cea mai proeminentă personalitate pe care a dat-o Basarabia și pe care ne-a readus-o în

Clubul Nobilimii Este edificiul unde în 1918 s-au produs multe evenimente

1988 Ion Druță, când primul a vorbit despre importanța inestimabilă a acestui om. Căci dacă există un Chișinău al lui Stere, atunci cu certitudine trebuie să existe un

culturale de anvergură, de la concertele lui George Enescu

Stere al Chișinăului.

Primăria capitalei

Gimnaziul nr. 1 de Băieți

Liliana POPUȘOI

Valy BOGHEAN, omul pământului

mai / iunie

2015

MONDEN

Omul acestui pământ Instrumentist, vocalist, unii încearcă să-l încadreze la categoria folk ori rock, alții la ethno sau chiar pop, dar Valy Boghean este artistul total. Cu certitudine, muzica este viața lui. S-a născut din dragoste pentru muzică, cu muzică prin vene curgându-i, într-o foarte bogată spiritualicește familie din Bumbăta, Ungheni, fiind al 14-lea copil, tot el mezinul. Familie în care toată educația pe care a primit-o și munca pe care a înfăptuit-o a fost însoțită de muzică. Șapte dintre copiii familiei Boghean au și studii muzicale superioare, mai puțin Valy. Dar asta nu l-a împiedicat să devină, în mai puțin de 20 de ani de încercări, experimente și proiecte, unul dintre cei mai apreciați virtuozi de la noi și din România: știe să cânte la toate instrumentele muzicale și a lansat și câteva piese în care s-a remarcat în calitate de vocalist, „Boschetar“ reușind să devină un șlagăr. Azi putem afirma – fără frică de exagerări – că Valy Boghean este un fenomen în lumea muzicii. Și acest fenomen s-a plămădit acasă, din doruri, visuri și talent, încercări, eșecuri și dezamăgiri, curaj și încredere. De acasă pornește iar în lume, purtându-ne cu el peste tot unde are ocazia să cânte.

108

109

S-a zvonit că vrei să pleci din Republica Moldova? M-ai prins deja plecat. Fac naveta. Încerc să-mi aranjez, să-mi programez un teren de muncă la București, din toamnă suntem deja hotărâți să ne stabilim acolo. O mutare la București îți surâde mai mult din perspectiva unei piețe muzicale mai dezvoltate sau există și alte motive? Toți mă întreabă asta și aș vrea să evit speculațiile pe marginea subiectului. Mă mut cu traiul dintr-un singur considerent: cel profesional. Vreau mult mai mult de la muzică. Am așteptări mai mari în plan creativ. Nu din considerentul că nu m-aș simți bine aici sau că n-aș fi apreciat pe măsură. Toate lucrurile acestea, bogdaproste, au venit peste mine, ce-i drept, cu mare greu, așa cum, de fapt, trebuia să se întâmple, într-un timp absolut normal pentru o carieră și toate etapele ei. Dar simt că vreau mai mult. Și România,

Bine că ai ținut tu minte, că dacă mă întrebai pe mine când s-a întâmplat, mă băgai în stres. Da, într-adevăr, s-a întâmplat în 2006. Și uite că, în acest răstimp, publicul din România nu te-a uitat… Am avut foarte puține apariții în România în acest interval de timp, în care am lucrat cu Trigon, după care am activat o perioadă cu Transbalcanica, când Marcel Ștefăneț a făcut senzație pe piața românească cu prestația pe care a avut-o la Cerbul de Aur. După câștigarea trofeului, s-au „întâmplat“ câteva concerte cu maestrul Nicolae Botgros. În rest, n-am avut nicio activitate în România. M-a ajutat foarte mult internetul, rețelele de socializare, locul unde se promovează toți cei care, dintr-un motiv sau altul, nu au acces la media. Și acasă, dar și în România, mă pot declara un produs al Facebook-ului.

care este cel mai aproape ca simțire și mentalitate de ceea ce fac eu, îmi dă pe moment șansa să merg mai departe. Ai pomenit că vrei mai mult de la muzică, de la creație. Ce vrei, de fapt? Nu cred că aș putea exprima asta în cuvinte. Atunci, poți să-mi cânți!

„Dacă un produs nu este apreciat acasă, va fi foarte greu apreciat în altă parte“ De bine, de rău, ești o persoană apreciată la tine în țară. Îi mulțumesc unui prieten care m-a ajutat să înțeleg că dacă ești

Îmi dau seama cu cine vorbesc și știu că vei reuși să redai

cineva acasă, atunci ești apreciat oriunde. Am trăit aici mulți

ceea ce voi încerca să spun, dar nu o să încerc să exprim

ani cu iluzia provincialilor care suntem: că am fi marginalizați,

verbal ce vreau eu de la muzică. Acesta e cel mai prost lu-

lipsiți de informație... Cu toate schimbările care se produc

cru pe care-l pot face. Eu despre muzică încerc să vorbesc

în lume de vreo zece ani încoace, ușor-ușor, și mentalitatea

doar prin melodie. Nu o să mă apuc să povestesc, așa cum

noastră s-a mișcat. Există oameni care muncesc în țară și nu

se pricep mulți să vorbească despre ei înșiși și calitățile lor

e neapărat ca acești oameni să fie apreciați de majoritatea,

muzicale. Ce vreau eu de la muzică… o să vă convingeți în

pentru că la noi majoritatea este ca peste tot. Majorității îi

curând prin intermediul proiectelor mele, am câteva planuri.

place prostia sau lucrurile simple ori ieftine și nu contează

Dacă lucrurile vor merge așa cum au pornit să meargă, nu are

că e vorba de muzică ori de alt produs. Oamenii care țin la

decât să fie bine. Pot să spun doar că semnalele sunt bune

calitate încearcă să creeze și să corespundă unui anumit nivel.

și am prins deja câteva emisiuni de cea mai înaltă calitate

Și lucrurile acestea, ușor-ușor, au început a fi apreciate, mai

culturală. Am pus la punct unele chestiuni cu impresarii, cu

ales că noi trăim în lumea internetului. Acum, dacă ies în

care muncim deja. Și mă bucur că oamenii alături de care

afara țării, cânt în fața unui public necunoscut și, eventual

încercăm să pornim această activitate în România sunt de

a doua zi după concert, observ în statistica mea persoane

aceeași părere cu noi și au o impresie foarte bună despre

din acel loc unde am cântat, înseamnă că le-am plăcut. Dacă

muzica de aici.

omul acesta a accesat internetul după concert, căutându-mă, îmi dau seama că îl interesează cine sunt și ce fac eu acasă.

„Eu mă pot declara un produs al Facebook-ului“

Documentându-se, el vede că și acasă sunt cineva și lumea

Acum nouă ani câștigai trofeul la Festivalul Mamaia, secțiunea

cunoștea lumea în calitate de artist individual, un nume cu

Folclor.

care eu azi mă simt puțin mai confortabil.

mai / iunie

2015

mă apreciază. Situația era cu totul alta când lucram acasă și aveam doar câteva colaborări cu Trigon, Lăutarii și nu mă

MONDEN

110

111

Un nume care să vorbească mai mult despre tine și nu despre

Până la urmă, eu în muzica mea nu am făcut compromisuri,

o apartenență la un grup sau proiect oarecare.

chiar dacă în ultima vreme mai cochetez cu balcanisme.

Exact. După activitatea cu Trigonul, am avut o frumoasă

Cred că pentru un artist e și firesc să mai facă experimente,

colaborare cu georgienii și, la un moment dat, îmi spune

să mai cocheteze cu anumite tendințe, fără să-și piardă

o persoană că mă urmărește cu interes deja nu la primul

echilibrul.

concert și mă întreabă de ce acasă nu desfășor o activitate care să mă pună mai mult în valoare. Am realizat mai târziu

Eu sunt omul care a crescut cântând și pe la nunți, cunosc

ce a avut în vedere. Pe urmă, când am avut ocazia să fac o

și muzica populară și pot să cânt orice. Important e să alegi

gașcă pe care o am și acum alături de mine, oameni care au

momentul potrivit.

o experiență bogată și care nu sunt muzicieni m-au ajutat să înțeleg că dacă un produs nu este apreciat acasă, va fi foarte greu apreciat în altă parte.

„...și nu e exclus că România nu e scena mea finală“

Avantajul unui adevărat profesionist, care are și un bogat bagaj de cultură muzicală, e că el cunoaște toate genurile, le poate interpreta și știe când e potrivit să le interpreteze și cum anume, fără să confunde scena profesionistă cu petrecerea și viceversa. Chiar dacă am anumite cunoștințe muzicale și o anumită

Deci, până la urmă, o garanție a calității ți-o dă publicul de acasă? Da, el este cel care pune fundamentul. Nu intenționez să-mi schimb identitatea, rămân un basarabean român din Republica Moldova și nu e exclus că România nu e scena mea finală. Nu vreau nici să mă stabilesc într-o altă țară din Europa și să-mi neg rădăcinile. Nu, eu vin de aici, eu ăsta sunt. Și dacă și în zona asta de unde vii ești cineva, atunci ai șanse să reușești și în altă parte. O să te rog să ne dezvălui totuși din planurile tale muzicale, eventuale proiecte care s-au conturat deja în România. Am prins gustul proiectelor cu multă lume în scenă și îmi doresc să mai desfășor astfel de activități. Unii mă condamnă că la vârsta mea toți își doresc astfel de concerte cu lume, aglomerație. În România îmi doresc să reușesc multe. Am avut o discuție cu Grigore Leșe, am mai discutat cu Tudor Gheorghe și, mai nou, prietenia care ne leagă cu Dan Puric cred că se va materializa în curând într-un proiect. Suntem în discuții acum și cu TVR-ul pentru o promovare a proiectului din toamnă, ceea ce va însemna că în toate zonele unde există stații TVR vom prezenta câte un concert în emisie directă. Lucrurile astea pentru noi înseamnă a intra în piața românească. Există și alte modalități să te faci cunoscut pe această piața: să participi la emisiunile de top, de cancan, să apari în presa de senzație și în câteva luni devenim vedete. Noi însă ne dorim să impresionăm prin muzică de calitate, dorim să evităm strategiile comerciale de promovare și să nu-i dezamăgim pe oamenii care ne-au dat un bonus de încredere și care așteaptă de la noi un produs de calitate.

mai / iunie

2015

intuiție, consult specialiști când lucrez la un produs sau când

MONDEN

112

113

sunt în dilemă. Mă înconjoară oameni în care am încredere

face să dea naștere unor piese extraordinare și nu mai știu

absolută atunci când ajung să experimentez. Experimentul e

ce. Ei bine, cu mine nu e așa. Pe mine mă inspiră fericirea,

o chemare pe care o simt la un anumit moment, dar pentru

echilibrul căminului conjugal. Copilul este pentru mine o

înfăptuirea lui, consult specialiști care pentru mine sunt un

imensă motivație să cresc, să ating noi culmi. Mă inspiră

reper și care nu mă vor lăsa să calc pe alături, și asta nu

pentru fapte mari felul în care arăt sau îmi doresc să arăt în

pentru că n-aș avea încredere în mine, ci pentru a armoniza

ochii soției mele. Nu sunt de acord cu cei care spun că nu poți

muzica pe care o fac și a o desăvârși.

avea concomitent o carieră și o familie, că pentru a obține

De ceva timp, ești gospodar cu acte în regulă: căsătorit, la casa ta, cu un flăcău frumos și voinic. Cum s-a schimbat viața ta de când ai ieșit din rândul burlacilor?

una dintre ele trebuie să o sacrifici pe cealaltă. Condamn astfel de afirmații. Poate, cei care simt ori afirmă asta nu au fost sinceri cu ei înșiși mai întâi, nu au vrut să depășească un anumit orgoliu sau egoism, să depună un minim efort

Nu prea știu cum să răspund, s-ar putea să intru pe niște note

omenesc ca să ajungă la echilibru, armonie, la o împlinire

care ar putea fi considerate subiective... Pe mine personal

totală. Acum să nu crezi că am o căsnicie ideală. Evident, și

(dacă vrei să afli și cealaltă părere, va trebui s-o întrebi și

în cuplul nostru mai sunt mici probleme și certuri. Evident

pe Violeta) viața de bărbat însurat mă favorizează. Mai mult

că un artist e o povară pe capul unei soții, că ea trebuie să

decât atât, îmi dă un echilibru și îmi doresc și al doilea copil

se conformeze deplasărilor, ritmului și orarului de muncă.

deja. Mulți consideră că pentru a fi foarte creativ, artistul

La noi nu e ca la oameni: când oamenii se distrează, noi

trebuie să sufere, suferința, mai ales cea din dragoste, îl

lucrăm, pentru că munca noastră e cea care îi ajută să se relaxeze. Și dragostea nu e întotdeauna suficientă să țină o astfel de familie. La un moment dat înțelegi că problemele nu pot fi depășite doar din dragoste. Vine timpul când trebuie să implici și educația pe care ai primit-o acasă: respectul, tradiția. Există momente când altă alegere decât să analizezi nu ai: bine, soarta m-a adus aici, cum procedez mai departe? Ce vreau eu mai departe de la viață? Și astfel de întrebări ni le punem amândoi, și eu, și ea. Și atâta timp cât ne dorim aceleași lucruri de la viață și ne place să le facem împreună, să le împărțim, ne străduim să ne implicăm fiecare în parte și împreună atunci când ne putem permite și să ne gestionăm dragostea și familia așa cum vrem noi să fie ea. Suntem bine, sănătoși și acesta este un lucru minunat. Violeta m-a susținut atunci când mi s-a propus să ma stabilesc la București. A acceptat să-și schimbe viața alături de mine, având totală încredere în mine și în viitorul familiei noastre. Mă bucur că mă urmează, mă bucur că nu a ales să avem o familie la distanță. Eu nu-i înțeleg pe artiștii care preferă să-și țină soțiile la distanță. O iau pe Violeta peste tot cu mine, să vadă, să cunoască anturajul. Violeta nu este pentru mine omul de acasă, ea este omul din viața mea și trebuie să fie acolo unde este viața mea, unde au loc lucrurile care contează pentru mine. Nu sunt de acord cu delimitările: tu cu viața și prietenii tăi, eu cu viața și prietenii mei și pa! Ne vedem în dormitor sau la bucătărie. Că, știi cum se întâmplă, copilul crește și are cercul lui de interese, dormitorul se mai răcește și, la un moment dat, realizăm că am rămas numai noi doi, cu cele trăite, simțite, suferite. Și dacă fiecare vine din gașca și din cercul lui, ne simțim străini, dar dacă lucrurile au fost făcute în comun, asta ne unește, ne întărește. Da, poate

voi spune acum o banalitate, că tot m-ai provocat, dar pentru mine chiar e valabilă afirmația aceea că eu vin din vremuri când lucrurile nu se aruncau, ci se reparau. Noi am ajuns la un echilibru. Mie îmi sunt clare preferințele și eu sunt sincer cu mine, mai întâi de toate. Eu știu ce este important pentru mine, iată de ce știu că dacă vreau să reușesc să-mi realizez proiectele, trebuie să-mi gestionez astfel timpul, încât să reușesc să mă prezint bine în muzică, dar și să petrec timp cu familia mea, pentru că membrii ei sunt la fel de importanți și pentru că nu pot rata șansa să fiu un soț și un părinte bun. Și acum, pe ﬁnal, te-aș ruga să ne mai spui din planurile tale de viitor, cele care pot ﬁ împărtășite presei. Bine, nu vreau să te măgulesc, dar am o relație specială cu presa. Am avut întotdeauna respect pentru profesioniști, dar la un moment dat m-am prins că anumite lucruri s-au schimbat, anumiți profesioniști au aderat și ei la schema asta cu senzațional, prezentând lucrurile banale drept ieșite din comun și neglijând latura artistică, profesională a „țintei“, preferând să înfățișeze doar „senzaționalul“. Anumite abordări le-am ignorat pentru început. Nu mi-a venit să cred că sunt văzut și eu ca alți colegi din showbiz, care se pretează mai pe monden, care sunt dispuși să ofere orice detaliu personal din viața lor. Am renunțat să dau detalii despre viața mea personală, chiar dacă nu prea aveam ce ascunde. Dar nu am vrut să arunc la discreția oricui viața mea personală, mai ales că știu că lumea oricum judecă, e mereu în așteptare de amănunte, că anumiți oameni trăiesc mai mult cu viețile altora decât să-și vadă de viața lor și orice aș fi spus, ar fi fost distorsionat, dacă nu de un jurnalist, atunci de un cititor care și-ar fi permis să interpreteze cele citite și să transmită mai departe prin prisma propriilor interpretări. Nu am

mai / iunie

2015

114viața115 MOND EN vrut să împart cu presa detalii despre femeia din mea, despre nașterea copilului, colici, lapte, dinți și alte amănunte. Asta a fost prima noastră neînțelegere cu presa. A urmat a doua neconcordanță. Dacă îți amintești, sunt unul dintre artiștii care au optat pentru ideea să nu mai mințim ascultătorul și spectatorul, am insistat ca acesta să fie anunțat când artistul face play-back și când cântă live. Or, la unele emisiuni la care eram invitat nu mi se oferea posibilitatea să cânt pe viu. Și refuzam invitația, refuzam principial, nu puteam să fiu ipocrit, după ce am luptat ca să nu mai mințim publicul cu play-backul. Și uite, îmi displace când un jurnalist mă abordează ca să-i vorbesc despre ceea ce i se pare lui interesant la mine și nu despre ceea ce mă reprezintă cu adevărat – muzica. Dragi jurnaliști, eu am ce vă povesti, eu am atâtea înregistrări de la concerte pe care le pot împărtăși cu voi. Urmăresc cu atenție artiști valoroși din toată lumea, sunt la curent cu mișcările din acest domeniu, tendințe, influențe, să discutăm despre asta, să discutăm despre viață și muzică, despre naștere și muzică, despre moarte și muzică... Și iată așa m-am cam rupt de presa de la noi, am acceptat foarte-foarte puține invitații. Și asta nu pentru că m-aș simți foarte valoros, important și moralist, dar decât cineva să citească despre mine ceva ce nu mă reprezintă, sau să mă vadă pe ecran, la un microfon unde nu mă simt în largul meu, sau acceptând un compromis, mai bine să nu mă vadă. Mai bine, dacă are cineva o curiozitate despre mine să caute să asculte ceva din muzica mea și să-și formeze propriile opinii. Trăim într-o societate democrată, fiecare alege ce să facă, ce să asculte, ce să spună, ce să vadă. Nu trebuie să povestesc eu despre muzica mea dacă ea nu vă interesează. Or, mi se pare prea de tot să vă povestesc ce cânt, cât de talentat sunt, cum și cât am muncit ca să ajung să fac acest produs muzical și să vă

influențez să aveți o anumită părere despre el. Eu admir oamenii profesioniști și, în ceea ce privește imaginea pe care și-o fac oamenii despre mine, mi-ar plăcea să fiu abordat, privit, apreciat sau criticat prin prisma activității mele, a competențelor. Știu, există persoane dependente de atenție, cărora le place să iasă în evidență prin diferite metode. E alegerea lor și nu-i condamn. Dar astfel de metode nu mă reprezintă și, dacă cineva crede că îmi face o favoare scoțându-mă în față așa, îi mulțumesc pentru intenție, dar refuz astfel de provocări. Dar pentru că m-ai întrebat ce planuri pot eu să fac publice, o să vă informez despre toate proiectele mele pe parcurs, mă voi strădui să fiți la curent cu activitatea colectivului, cred că o să vă surprindă, o să vă placă sau cel puțin o să vă intereseze proiectele pe care le gândesc. Și alt amănunt foarte important, asupra căruia insist: nu-mi părăsesc țara. Nu abandonez scenele de aici. Tradițional, voi avea două concerte mari în Republica Moldova, așa cum s-a întâmplat și până acum. Rămâne „bătut în cuie“ concertul de Dragobete, pe 24 februarie, și, neapărat, încă un concert acasă. Dacă vor mai apărea aici propuneri, colaborări, idei, vom discuta și nu voi pierde nicio ocazie să cânt publicului de acasă. La toamnă, proiectul Valy Boghean Band va fi lansat oficial la București. Decizia de a activa în România o datorez lui Dan Puric. După ce m-a văzut la Gala Premiilor UNITEM, s-a implicat personal ca să mă ajute să mă mut la București pentru a-mi continua activitatea artistică și în alte proiecte. Mai mult, Dan Puric va apărea alături de noi pe scenă în calitate de ““garant garant al calității calității“, “, în cadrul unui proiect pe care îl lansăm la toamnă. La fel, vor mai apărea câteva proiecte, toate legate de această gașcă a noastră, sub „umbrela“ noastră. Fiecare membru al echipei inițiază și desfășoară diferite proiecte muzicale, noi ne susținem reciproc. Gary Tverdohleb are proiectul Moș Guerila, Valeriu Cașcaval merge înainte cu „Doina Moldovei“. Fiecare dintre noi are personalitate, își cunoaște valoarea, iar activitatea noastră comună se bazează pe respect și încredere. În proiectul nostru, fiecare are locul și importanța sa. Și mă bucur că lucrurile sunt anume așa în Valy Boghean Band Band.. Îți mulțumesc că ai acceptat invitația la discuție și îți doresc mult succes în continuare! Mulțumesc.

mai / iunie

2015

mai / iunie 2015 RevistÄ&#x192; social-culturalÄ&#x192; Cetatea Soroca. Imagine: Andrei Mardari (Moldpres)