Moldova 5 2015 by revistamoldova

septembrie / octombrie 2015

Revistă social - culturală www.revista.md

septembrie octombrie

2015

FESTIVALUL INTERNAȚIONAL de Operă și Balet „Maria Bieșu“ – un regal de muzică bună și o galerie de interpretări de excepție

MARIA BIEȘU, sfidarea destinului

LOC DE PELERINAJ la baștina poetului Grigore Vieru

PREMIUL NAȚIONAL 2015 SALOANELE MOLDOVEI –

AUREL DAVID REUNIUNEA Teatrelor Naționale românești la Chișinău – triumful creativității

ACVAFORTE

BARITONUL IURIE GÂSCĂ, aristocratul primei scene lirice a țării

348706 771857

ACASĂ LA UNGHENI

Compasiunea în-Nobel-ează!

15005

Revistă social-culturală

un traiect artistic în ascendență

Imagine: Mihai VENGHER

EDITORIAL Emoție de toamnă, emoție de început (Liliana Popușoi)

Revistă social-culturală Serie nouă

necesare pentru ca inovarea și creativitatea să se dezvolte în cadrul unei noi politici culturale“

Redactor-şef adjunct Viorel BUZDUGAN

Stilizator Inga DRUŢĂ Redactori asociaţi Emilian GALAICUPĂUN Mircea V. CIOBANU Leo BUTNARU Maria ŞLEAHTIŢCHI Anastasia RUSUHARABA Ioan MÂNĂSCURTĂ Tudor BRAGA Larisa TUREA Diana GUJA © Design Romeo ȘVEŢ Machetator Marian MOTRESCU

21 22

Conţinutul textelor publicate în MOLDOVA reflectă poziţia și gustul estetic al autorului și nu neapărat pe cel al redacţiei. www.revista.md revista.moldova@yahoo.com

Tiraj: 500 de exemplare Tiparul a fost executat la «Bons Oﬃces» SRL, Chişinău Imaginile şi textele pot fi reproduse doar cu acordul redacţiei.

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E Festivalul Internațional de Operă și Balet și o galerie de interpretări de excepție

INVOCĂRI

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

Maria Bieșu, sfidarea destinului (Ioan Mânăscurtă)

Baritonul Iurie Gâscă, aristocratul primei scene lirice a țării (Liliana Popușoi)

36 „Otello“ – un amalgam de stări și emoții, care ating cele mai sensibile coarde ale unei societăți în dezvoltare (Liliana Popușoi)

INVOCĂRI

Z I U A N AȚ I O N A L Ă A P O R T U L U I POPULAR

Loc de pelerinaj la baștina poetului Grigore Vieru

„Luminează haina mea, taina sufletului meu, și mă mântuiește“

Abonamentele la revista MOLDOVA pot fi perfectate începând cu orice lună a anului. Indice poştal: PM 31719 Revista MOLDOVA este difuzată în toate reprezentanţele ţării de peste hotare, la misiunile diplomatice străine din Republica Moldova, la cele mai importante instituţii şi întreprinderi ale statului, precum şi prin intermediul agenţilor de difuzare a presei. ISSN 0132-6635

P R E M I U L N AȚ I O N A L 2 0 1 5

„Maria Bieșu“ – un regal de muzică bună

Contabil-şef Elena HADJIU ADRESA REDACŢIEI Casa Presei, etajul 5, bir.: 526, 531; 2012, Chișinău, str. Pușkin, nr. 22 Tel.: +37322/233146; +37322/232549; +37322/237463

Andrei Chistol: „Dacă dorim să fim competitivi la nivel european, trebuie să creăm condiții

Redactor-şef Liliana CERGĂ

Secretar de redacţie Mihai POTÂRNICHE

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E Saloanele Moldovei – un traiect artistic în ascendență (Tudor Braga)

Cuprins septembrie octombrie

2015

INVOCĂRI Simbolul arborelui în creația lui Aurel David sau arta drept pilon al lumii (Anastasia Rusu-Haraba)

T E AT R U Reuniunea Teatrelor Naționale românești la Chișinău – triumful creativității (Larisa Turea)

INVOCĂRI

MONDEN

Temă liberă cu Titus Jucov (Ioan Mânăscurtă)

Conspirații pentru un spațiu public creativ – Mândrele lui Mihai Ungureanu (Diana Guja)

78 26

ZONA DE CONFORT Daniela Burlaca, actriță, regizoare, prezentatoare TV

L E C Ț I I D E S P R E C U LT U R Ă Jocuri semiotice și hermeneutice sau Despre nume (II) (Mircea V. Ciobanu)

PLĂCEREA LECTURII Cultura în postcomunism (după un sfert de veac) (Leo Butnaru)

A C VA F O R T E

PLĂCEREA LECTURII

ACASĂ LA UNGHENI

Compasiunea în-Nobel-ează! (Emilian Galaicu-Păun)

Farmecul discret al așteptării (Maria Șleahtițchi)

Ungheni – o poartă a culturii și tradițiilor noastre spre Europa

Contents september october

2015

8-9 AUTUMNAL EMOTION, EMOTION OF BEGINNING …I am glancing virtually through the autumn Edition of TheMoldova magazine, which is a fruit-laden issue as befits a rich autumn: with balance sheets, strategies, ideas, public reviews of certain festivals, anniversaries, stories and experiences etc. and the thought leads me to the beginnings. As a consequence, beyond the results that we are referring to, the excitement of The Beginning can be seen. This issue is also a beginning in the biography more or less glorious of a magazine that is in the threshold of the 50th anniversary, of a magazine that shares with its reader not only the name of the country in which we live but also the history, destiny, ambitions, difficulties, dreams and aspirations.

15-19 A N D R E I C H I S T O L : „ I F W E WA N T T O B E C O M P E T I T I V E AT E U R O P E A N L E V E L W E M U S T C R E AT E T H E N E C E S S A R Y C O N D I T I O N S I N O R D E R T O D E V E L O P C R E AT I V I T Y A N D I N N O VAT I O N T H R O U G H A N E W C U L T U R A L P O L I C Y ”.

21 T H E N AT I O N A L AWA R D 2 0 1 5 Starting with 2011, The Independence Day of The Republic of Moldova is also marked by awarding The National Award to personalities who have essentially contributed by their outstanding achievements to the development and the promotion of the science, technology, culture, arts and sports, and have brought an important contribution to promote the positive image of the country on the international level. For the 2015 Edition, the laureates of the National Award Gala were designated from 38 files and were selected by the Commission for awarding the National Award, in a secret ballot. There were awarded 10 awards in the fields: science, technology, culture and arts. In 2015, seven of ten awards were given to personalities in the field of culture.

22-25 T H E I N T E R N AT I O N A L F E S T I VA L O F O P E R A A N D B A L L E T “MARIA BIESU” The XXIIIrd Edition of the Festival was one anniversary, dedicated to the 80th jubilee from the birth of the Moldavian Opera Prima Donna, Maria Biesu. In this Edition, the audience had the opportunity to follow seven spectacles of high performance with the participation of opera and ballet stars from Poland, Italy, Spain, Switzerland, Germany, Japan, Romania, Russia, Ukraine, Moldova, Belarus, Serbia, South Korea, USA as well as the Moldavian artists who succeeded to assert and to distinguish themselves abroad.

26-31 M A R I A B I E S U , T H E C H A L L E N G E O F T H E FAT E The soprano’s name, Maria Biesu is a landmark in operatic music in the country and abroad. The international ascent of the opera singer had the starting point in 1967 when she won the title of “Best Cio-Cio-San in the World” at the First International Competition in the memory of Miura Tomaki (1st Edition, Tokyo, Japan), event that was preceded by numerous invitations in juries, concerts or lectures at various musical institutions from Europe, America and Asia. Maria Biesu had to deal with the terrible contradiction between her great talent and the lack of cultural coverage that the space and the time in which shegot into this world had not assured. If we admit that it is a game of chance, we must recognise that not everyone has the luck to debut in Tosca, in Flora’s role, and to obtain the public recognition immediately. As it was and as the event was printed in the collective memory: a beginner turned star overnight. Therefore, it must be noted that it is a native talent of an outstanding force and that has built her destiny despite… maybe, even despite the history.

32-35 B A R I T O N E I U R I E G A S C A , T H E A R I S T O C R AT O F T H E F I R S T O P E R AT I C S TA G E O F T H E C O U N T R Y Known, appreciated, applauded by the audience at home and abroad where he had the opportunity to perform, baritone Iurie Gasca is one of the artists from the young generation who bring glory to the first operatic stage of the country and increase the prestige of the Republic of Moldova abroad. On stage, in the roles that he performs, he wins the attention not only through his interpretative manner and theatrical skills but also through his temperament and charisma. His interpretative manner is distinguished through safety, accuracy, and thoroughness. Born onthe 1st of June, 1968 in Gotesti village, Cantemir district, baritone Iurie Gasca graduated from “G. Musicescu” State Conservatory of Chisinau. He has been a soloist at The State National Theatre of Opera and Ballet of Moldova since 1996. Due to his talent and experience,baritone Iurie Gasca reveals an impressive and coloristic arsenal. His voice allows him to approach a large palette of roles. Thus his rich stage experience is explained – he has assimilated and interpreted all main partitions of

36-39

the operatic repertory presented on the stage of The National Theatre of Opera and Ballet, “Maria Biesu”.

“OTHELLO” – AN AMALGAM OF MOOD AND EMOTIONS TOUCHING ON THE MOST SENSITIVE CHORDS OF A SOCIETY IN PROGRESS Love, honour, faith, jealousy, revenge, success, hate, power – a mixture of mood, emotions and features specific to the human nature and attributed to the Shakespearian characters – all of these are noticed in the most recent setting of The National Theatre of Opera and Ballet, “Maria Biesu” – “Othello”. In Andrea Battistini stage-director’s opinion, “Othello” is a very contemporary play: “It is considered that its main theme would be jealousy, but Shakespeare’s trick was

to show the drama of a victim of the Western society that considers lower a Moor used in its own interests. Besides racism, the subject of religion persists: Othello is a converted pagan but he was not helped by God”, the stage-director mentioned at the press conference announcing the premiere, in June this year.

40-43 “GRIGORE VIERU” HOUSE-MUSEUM The house where the poet was born and grew up became a place of pilgrimage for fans of poetry and for the admirers of the creation of the most popular poet from Bessarabia. On the 31st of August, on Romanian Language Day, in Pererita village there were inaugurated “Grigore Vieru” House-Museum and the poet’s bust. The native home of Grigore Vieru was restored within the framework of a project of the Ministry of Culture. The interior of the house was decorated with furniture and household objects from 1930s – ’40s, years corresponding to Grigore Vieru’s childhood and adolescence, things prepared by The National Museum of Ethnography and Natural History.

44-45 T H E N AT I O N A L D AY O F T H E F O L K C O S T U M E Events such as: The Festival of the Embroidered Blouse, The Parade of The National Costumes, The Gala of Winter Folk Costumes, national events organised on the occasion of TheIndependence Day of The Republic of Moldova between 2013 – 2015 by the Ministry of Culture, but also initiatives came from the civil society to wear elements of the national costume on feasts, had a major impact for the society. As a result, the Government of the Republic of Moldova approved a decision by which The Day of the Folk Costume will be established. The draft law stipulates that it will be celebrated on the 4th Sunday of June. The initiative belongs to the Ministry of Culture and aims to promote the immaterial cultural heritage, spread by traditional costume. Every year on this day, at national level there will be carried out cultural activities that will give value to the regional and local patterns of the folk costume, the rich ornamentation of the various embroidered styles, the meaning of the old messages encoded in the symbols that are found on various parts of the folk costume.

46-55 T H E S H O W R O O M S O F M O L D O VA On the 31st of August, for the 25th time, at Constantin Brancusi Exhibition Centre there were inaugurated the Showrooms of Moldova. This event is a formula of intercultural exchange involving at the same time plastic artists from the Republic of Moldova and Romania. The exhibition represents a useful event for all participants as well as for the evolution of the plastic arts in the Southeast Europe and in Romania. For this year Edition of the Showrooms of Moldova there were exhibited 334 works of various genres. The Showrooms of Moldova are not only an exhibition but also a competition among those who practice plastic arts. Thus, at the current Edition, from those 334 works the jury nominated 48 works for awarding the 10 prizes. The Grand Prix of the Showrooms of Moldova 2015, the jury awarded to Gheorghe Zarnescu for the work made in wood and metal named Composition.

56-65 A U R E L D AV I D Born in Chisinau on the 18th of June, 1935, Aurel David is an well-known plastic artist of the Republic of Moldova, famous for his works but with a tragic destiny. During the period from 1955 to 1980 the artist asserted himself in various art genres: painting and easel graphics, monumental – decorative art and sculpture. Namely in this period there were realised his most important works: “Midday” (1964, oil on canvas), “Eminescu Tree” (1967, linocut), “The Universe’ Ploughman” (1967, monumental-decorative work of proportions) etc. On the 18th of July he dies tragically in his studio on Dimo Street, in Chisinau. According to the investigations made by the police the cause of death was the suicide.

66-71 M E E T I N G O F T H E R O M A N I A N N AT I O N A L T H E AT R E S I N C H I S I N A U – T H E T R I U M P H O F T H E C R E AT I V I T Y The first Edition of “Meeting of the National Theatres” Festival has brought to Chisinau the highest density of theatre creators of modern history: 18 productions from six national theatres from Romania and Moldova, 11 days, having each 4 – 5 events at least; various and exiting performances, after the plays by Shakespeare, Beckett, Dürrenmatt, Caragiale, Feydeau, and also by contemporary authors like Aureliu Busuioc, Val Butnaru, Iulian Margu, Razvan Petrescu; the marvellous performance of the troupes of “Radu Stanca” National Theatre (Sibiu), “Marin Sorescu” (Craiova), “Vasile Alecsandri” National Theatre (Iasi), “Ion Luca Caragiale” National Theatre, Radio National Theatre (Bucharest) and of course of “Mihai Eminescu” National Theatre has delighted the audience of Chisinau. The meeting – communion has recovered, if you like, the meaning of the notion of festival – holiday as well as that of the theatrical performance having the dignity of a meditation made with means related to intellect and feeling simultaneously.

72-75 OPEN TOPIC WITH TITUS JUCOV In this Edition of The Moldova Magazine, the writer Ioan Manascurta brings to mind the remembrance of the late stage-director Titus Jucov, Director of “Licurici” Republican Theatre for Children: “Until Titus Jucov’s arrival, Licurici Theatre had been provincial and (let’s say so) cosmopolitan. No, it was not even a Russian Theatre, it was a theatre of mediocrities called internationalist, good to frighten children who were brought in column to the theatre and who did not understand a thing from what the midgets with a hoarse voice were shouting out on stage. Titus gave up on the common sketches with bad wolves, red hat, stupid Frosty Santa and chaste snow white, finding out, only he knew where, good plays or trying to adapt for the stage other valuable artistic productions. Unlike other stage-directors, Titus did not leave the writers, painters, composers on their own. If he noticed even a tender dramatic thrill in one’s writing this someone was obliged to collaboration. Titus had the rare talent to gain what he wanted not only from writers but also from painters and composers, without their contribution a performance for children is unimaginable”.

76-77 T H E C O N S P I R A C I E S F O R A C R E AT I V E P U B L I C S PA C E – MIHAI UNGUREANU’S SWEETHEARTS Mihai Ungureanu is a young artist for whom the art is not a refuge but a way to approach the reality. He got into media’s attention with the exhibition, “The sweetheart, poppies and wheat ear”, which was inaugurated in Chisinau, being inspired by events such as: IA1 Mania and The Day of the Embroidered Blouse, as a sign of encouragement of the trend to bring back in present the costume inspired by traditional blouse. In the middle of October, together with a young lady painter Nicoleta Vacaru, Mihu exhibited his sweethearts in Barcelona, inside the Civic Cotxeres Centre, in an exhibition about which it was written that “he blends the emotion with the tradition” through his works.

78-79 THE COMFORT ZONE Actress, stage-director, TV presenter, Daniela Burlaca receives us in her Comfort Zone.

80-85 SEMIOTIC AND HERMENEUTIC GAMES OR ABOUT T H E N A M E ( C O N T I N U AT I O N F R O M T H E 8 TH I S S U E , M AY / J U N E , 2 0 1 5 ) Writer and literary critic Mircea V. Ciobanu: “Things – generally – “should have a name” and, in this regard, Sorescu’s poetry is great. Many people hurried up to exclude poetry from manuals and recitals, seeing “another sample” of “giving a monumental characteristic to the name” instead of “exploring the poetry”. However, fewhave noted the slight irony (it is Sorescu yet!) through which the poet accused namely this “annihilation” of the poet’s name and minimising the name through... proliferation”.

86-87 T H E C U LT U R E I N P O S T C O M M U N I S M (AFTER A QUARTER OF A CENTURY) The writer and literary critic Leo Butnaru: “As if we would have found ourselves in a strange, paradoxical situation when, after 25 years, the culture of the present continues to abandon the positions of valuable advancement, which were not actually possessed (were not conquered) by the culture of 25 years ago. One might think that would be aholography of thewished-for mysteries but which are non-existent. As then, today it is felt the lack of an axiological system of an unlikely value”.

IA (ie) is a national, traditional, embroidered blouse

88-89 T H E C O M PA S S I O N E N N O B L E S ! The writer, translator, literary critic, Emilian Galaicu-Paun: “Awarding the Nobel Prize for literature 2015 to the writer of Russian language from Belarus, Svetlana Aleksievici (born 1948) is not really a surprise, as it was hinted by the critic Ion Bogdan Lefter in an interview on RFI – for some time, the author of The last witnesses is in the books at the stoke betting (Herder Prize-1999; Erich Maria Remarque Award-2001; Ryszard Kapuscinski Prize-2011; Peace Prize of the German Booksellers-2013; Prize Médicis-2013), and the fact that this spring there were 70 years after the victory of the Allies in World War II has also played a role (similar to how, in 2009, two decades after the fall of the Berlin wall, the prestigious distinction went to the German writer native of Romania, Herta Müller,— and in both cases the proper value of the literary work being uncontested)...”

90-92 T H E D I S C R E E T C H A R M O F T H E E X P E C TAT I O N Writer Maria Sleahtitchi, literary critic, professor at university: “Liliana Armasu is a poet of a peculiar sensibility. The critic Eugen Lungu is right when he says that the poet “does not compose poems but tears out painful, vigorous pieces, yet steaming along of the rupture, fromher own existence”. Is she writing more or less? From what we have, we can deduce that the poet publishes her volumes at extendedperiods of time. She debuted in 2001 with the volume I write… You write... He is (TârguJiu), over nine years she published Wednesday Loneliness (Chisinau, Arc, 2010) and still over five years – the volume Tomorrow will be different (foreword by Mircea V. Ciobanu, Chisinau, Arc, 2015). But for poetry it does not matter the frequency of appearance in front of the reader (though it has not to be neglected), the poetry matters by itself. Liliana Armasu is a true poet. She is considered as one of our most consistent with herself author, creating a personalised and lyrical universe”.

94-108 U N G H E N I – A G AT E O F O U R C U LT U R E A N D T R A D I T I O N S T O WA R D S E U R O P E Considered the western capital of the Republic of Moldova, Ungheni town is a real anteroom towards Europe: green, clean, beautiful, with kind and radiant people. A relatively youngtown – is less than half a millennium. In Ungheni, the old traditions and customs (some of them are kept only here) join harmoniously with modern times, new informational technologies and new development strategies. People are the greatest wealth of Ungheni district, where there were born notable personalities of our culture, known not only inside the country but also outside its boundaries. Also, one of the top things to do is Ungheni International Train Station where the bogies are changed connecting literally the East with the West. The wheels of the trains coming from the West on the railways with narrow gauge are changed in Ungheni from where the railway with broad gauge starts and goes thousands of kilometres away to the East. The process is very interesting especially for tourists who visit namely Ungheni Train Station in order to see how the bogies are changed.

Liliana POPUȘOI

Emoție de toamnă, emoție de început

Oamenii au obiceiul să ia drept început un fapt deja conceput, un rezultat. O fi pentru că ei iau în calcul doar certitudinile sau, poate, din inerția unui clișeu.

septembrie / octombrie

2015

EDITORIAL

e exemplu, ne-am obișnuit să asociem începutul

E și acest număr un început în biografia mai mult sau

cu primăvara sau cu nașterea, dar, în ambele

mai puțin glorioasă a unei reviste care se află în pragul

cazuri, a existat ceva înainte de rezultatul pro-

celei de-a 50-a aniversări, a unei reviste care împarte cu

priu-zis, ceva ce a determinat să apară această

cititorul său nu doar numele țării în care trăim, ci și istoria,

primăvară sau o nouă viață. Și acel ceva, de regulă, este cel puțin o poveste de iubire, deci tot o emoție sau chiar un conglomerat.

destinul, ambițiile, greutățile, visurile și năzuințele. Începuturile tuturor lucrurilor sunt mici, susținea Cicero, iată de ce am decis să facem și noi un pas mic în

Un personaj controversat, dar cu siguranță talentat

întâmpinarea unei lumi mari. Încurajați de interesul de

al culturii franceze, medicul-scriitor Louis-Ferdinand

care s-a bucurat ediția anterioară a revistei Moldova în

Céline, cunoscut prin anticonformismul său, își permite

rândul vizitatorilor străini (fiind epuizat tot tirajul), am

să conteste adevărurile biblice: „În Scripturi stă scris că

decis să prezentăm succint și în engleză temele numă-

la început a fost Cuvântul; nu! la început a fost emoția“,

rului, pentru a vorbi despre Moldova și despre oamenii

afirma el.

ei pe înțelesul mai multor cititori.

Răsfoiesc virtual ediția de toamnă a revistei Moldova,

Poate că cel mai bun lucru pe care am putea să-l fa-

care este un număr încărcat de roade, cum îi stă bine

cem pentru imaginea țării noastre ar fi s-o reprezentăm

unei toamne bogate: cu bilanțuri, strategii, idei, treceri în

cu demnitate. Numele Republicii Moldova se contopește

revistă ale unor festivaluri, aniversări, povești și experi-

azi cu destinele celor care o reprezintă, în țară sau peste

ențe etc. și gândul mă duce la începuturi. Drept urmare,

hotarele ei, deci povestea acestei țări, emoția ei, sunt

dincolo de rezultate, la care ne referim noi, se întrevede

oamenii, pentru că Moldova e peste tot în lume acolo

emoția Începutului.

unde ne aflăm noi.

Andrei Chistol: „Dacă dorim să ﬁm competitivi la nivel european, trebuie să creăm condiții necesare pentru ca inovarea și creativitatea să se dezvolte în cadrul unei noi politici culturale“

septembrie / octombrie

2015

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

2015 este un an al elaborării și implementării strategiilor culturale în Republica Moldova. Primul și cel mai important proiect în acest sens, care a demarat chiar la începutul anului, este Programul Uniunii Europene „ E u r o p a c r e a t i v ă “. N u p o t f i n e g l i j a t e î n s ă ș i a l t e a n g a j a m e n t e ș i p r o i e c t e culturale inițiate de Ministerul Culturii, care au menirea să dezvolte și să promoveze potențialul cultural și creativ al țării noastre și să includă Republica Moldova în circuitul european. Despre acest subiect discutăm cu Andrei Chistol, Secretar de Stat în cadrul Ministerului Culturii.

La începutul anului, când a fost semnat Programul UE

cinematografiei, muzicii, artelor plastice, schimburilor

„Europa creativă“, acesta a fost prezentat drept „cel mai

între artiști și dezvoltării de noi abilități în domeniul

important document din domeniul culturii între Republica

artei, cât și dezvoltarea audienței, un aspect foarte im-

Moldova și Uniunea Europeană“. Vă rog să ne spuneți:

portant pentru noi. Este vorba de dezvoltarea audienței

în ce constă acest proiect?

prin diferite forme inovatoare, despre lucrul cu publicul

Într-adevăr, Acordul de participare al Republicii Moldova la Programul „Europa creativă“ este cel mai important proiect pe care Ministerul Culturii l-a semnat cu Comisia Europeană în domeniul culturii. Pe lângă faptul că acesta

sau cum atragem publicul în noua gamă a politicilor culturale. Prin Programul „Europa creativă“ se finanțează 50-60% din bugetul proiectului. Care este procedura de depunere a proiectelor?

ne oferă posibilitate să participăm la Programul „Europa creativă“, se deschide calea către o piață a proiectelor cul-

Proiectele se depun online la Comisia Europeană. Ele nu

turale europene, astfel încât potențialul cultural existent

sunt recepționate sau administrate inițial de Ministerul

în Republica Moldova să fie valorificat și să devină parte a

Culturii. Rolul ministerului este de a facilita, a dezvol-

marii culturi europene. Programul presupune finanțarea

ta capacitățile instituțiilor naționale pentru a-și spori

proiectelor inițiate de organizațiile ce activează în do-

competențele în domeniul scrierii și managementului

meniul culturii, excluzând persoanele private. Menționez

proiectelor și se axează mai mult pe informare și training.

că „Europa creativă“ finanțează și traducerile literare.

Chiar dacă împreună cu Georgia participăm abia primul

Editurile pot solicita finanțare din partea programului

an la acest program, ne-am axat mai mult pe informare

pentru a traduce o carte dintr-o limbă de referință într-o

și dezvoltare a capacităților. Am avut pe parcursul anului

altă limbă de circulație europeană.

2015 patru sesiuni de informare cu participarea colegilor

Cine poate accesa aceste proiecte?

din România, Polonia și Franța. În fiecare țară membră a programului se înființează un birou „Europa creativă“. Este

Pot accesa proiecte europene instituțiile, organizațiile

vorba de un oficiu care acordă asistență și organizează

nonguvernamentale, chiar și organizațiile private. Gama

sesiuni de informare. Sesiunile de informare organizate

proiectelor este foarte largă, începând cu planuri de co-

la noi s-au desfășurat cu sprijinul birourilor. Birourile

operare, care sunt cele mai solicitate și includ diferite

sunt o punte de legătură între Bruxelles și organizațiile

schimburi de experiență, proiecte în domeniul teatrului,

naționale.

Cine înființează aceste birouri? E de responsabilitatea Ministerului Culturii să le creeze. Cine sunt persoanele care oferă asistență?

În mare parte, participă țările europene, la care se alătură Republica Moldova și Ucraina, care aderă la procesul de integrare europeană și aspiră la titlul de țară membră a Uniunii Europene, precum și țările din Balcanii de Vest: Serbia, Muntenegru, Macedonia, care deja participă la

Este vorba de un birou de experți care oferă consultanță

acest program. În total sunt 28 de țări membre ale Uniunii

în momentul depunerii proiectelor. Partea bună a lu-

Europene, plus trei țări din Parteneriatul Estic și 5 țări

crurilor este că până la deschiderea concursurilor de

din Balcanii de Vest, deci aceste țări au deja posibilita-

proiecte, birourile pun accentul mai mult pe informare.

tea de a accesa fonduri în cadrul Programului „Europa

După deschiderea concursului de proiecte, se lucrează

creativă“.

cu fiecare operator în parte pentru a-l ajuta, de exemplu, să-și aleagă un partener potrivit de proiect sau

Programul „Europa creativă“ este un proiect recent sau

să-și stabilească corect obiectivele. Miza noastră este că

are un istoric de durată?

instituțiile vor alege un parteneriat cu organizațiile din

Acest program se înscrie în politica finanțării culturii

Uniunea Europeană. Proiectele presupun un minim de

la nivel de Comunitate Europeană. Comisia Europeană

trei organizații, acesta este obiectivul de bază al progra-

fixează obiective cu durata de 7-8 ani. „Europa creativă“

mului – cooperarea între instituții. Este un obiectiv bun

este un derivat al Programului „Cultura și media“ și pune

atât pentru a mobiliza artiștii, cât și pentru a introduce

accentul pe creativitate și pe investițiile în educarea ca-

în circulație politicile culturale.

drelor în domeniu.

Managementul artistic este un capitol la care avem încă

Operatorii culturali de la noi manifestă deja interes

mult de lucrat, dar care este esențial pentru dezvoltarea

pentru acest program?

domeniului culturii. Organizațiile noastre manifestă interes pentru program, În acest context, participarea în primii ani la program

deoarece atunci când am organizat sesiunile de infor-

înseamnă investiții enorme, pentru că toți resimțim aceleași

mare au participat numeroși operatori atât din partea

probleme – elaborarea sau conceperea unui proiect. Pentru

instituțiilor subordonate Ministerului Culturii, cât și

a concepe, de exemplu, un proiect de festival este nevoie

din partea organizațiilor nonguvernamentale. E îmbu-

de anumite abilități și e vorba de cu totul altceva când

curător faptul că multe dintre ideile expuse în cadrul

dintr-un festival putem dezvolta anumite competențe

acestor sesiuni au potențial de a deveni proiecte la nivel

sau relații. Factorul primordial pentru acest program

european. E vorba de diverse idei legate de implicarea

este sustenabilitatea, toate proiectele trebuie să aibă un

tinerilor, de mobilitate, de spații publice, cum definitivăm

plan de sustenabilitate.

un spațiu public dintr-o perspectivă creativă, nu doar

E doar un început și înțeleg că pe parcurs urmează să descoperim și alte aspecte ale problemei. Trebuie să fim realiști, nu putem obține din primul an rezultatele pe care contăm. Practica europeană ne demonstrează că la început, noile state întâmpină greutăți la nivel de depunere a proiectelor. Problemele firești care apar se datorează pregătirii insuficiente a organizațiilor pentru a accede la proiectele europene, pe de altă parte, piața culturală a Republicii Moldova este specifică și nu este atât de bine cunoscută în exterior. Ce state pot participa la acest program?

septembrie / octombrie

2015

dintr-o perspectivă industrială, cum implicăm media în procesele culturale, cum dezvoltăm diferite manifestări sau platforme ale tinerilor din domeniul respectiv. Dacă ați pomenit de spațiul public, consider potrivită abordarea unui subiect legat de patrimoniu. În primăvara anului curent, Republica Moldova s-a numărat printre cei 28 de premianți ai ediției 2015 a Premiului Uniunii Europene pentru Patrimoniu Cultural/Premiul Europa Nostra, considerat cel mai prestigios premiu european în domeniul patrimoniului. Ce performanțe și eforturi a luat în calcul juriul și ce însemnătate are premiul pentru societatea noastră?

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

Europa Nostra este al doilea premiu pe care Republica

a fost nevoie ca Republica Moldova să susțină continu-

Moldova îl obține în cadrul acestui program, unul din-

itatea acestui proiect comun și să argumenteze atât la

tre primele proiecte europene prin intermediul căruia

Strasbourg, cât și la Bruxelles de ce acesta este necesar la

Uniunea Europeană sprijină inițiativele în domeniul pa-

nivel de țări membre ale Uniunii Europene, cât și pentru

trimoniului cultural. În cadrul acestui proiect Uniunea

Republica Moldova, argumentele noastre au fost că avem

Europeană. împreună cu „Europa Nostra“, o organizație

restanțe la nivel de reabilitare a patrimoniului, la nivel

la nivel european axată pe problemele patrimoniului, își

de resurse umane și de cadru legislativ. Un astfel de pro-

unesc eforturile pentru a aprecia cele mai bune rezultate

iect este necesar, în special, pentru a dezvolta anumite

în domeniu. Proiectul care a fost depus de Republica

modele. Este important ca pe parcursul perioadei pe

Moldova prin Agenția de Inspectare și Restaurare a Monu-

care o cuprinde COMUS să încercăm să dezvoltăm stra-

mentelor, cu titlul „Să salvăm mărturiile trecutului pentru

tegii urbane în ceea ce privește protejarea patrimoniului

a construi un viitor“, reflectă viziunea Uniunii Europene

cultural. Elementul-cheie în acest proces este cum să

asupra rolului patrimoniului cultural pentru dezvoltarea

includem patrimoniul cultural în planurile de amenajare

durabilă. Inițiativa proiectului a pornit dintr-un proces

și în planurile urbanistice ale orașului. Importanța acestui

de sensibilizare a societății față de problemele care există

proiect cred că este de la sine înțeleasă. Încercăm, inițial

în domeniul patrimoniului cultural. S-a demonstrat că

prin intermediul orașului Soroca, să edificăm un model,

problemele apar din necunoașterea de către cetățenii

care pe viitor va fi dezvoltat și în alte orașe.

Republicii Moldova a unor frumoase monumente care există și dispariția sau distrugerea lor s-a întâmplat, de fapt, din ignoranță. Proiectul a avut drept scop să sensibilizeze oamenii, să le aducă la cunoștință aceste probleme. Premiul vine și ca o confirmare a angajamentelor pe care ministerul și le-a asumat prin Strategia națională de dezvoltare a culturii atunci când ne-am fixat drept obiectiv că patrimoniul național trebuie să devină o parte integrantă a politicilor de dezvoltare națională, a politicilor de identitate națională și a politicilor de dezvoltare durabilă generală a țării. Procesul de conștientizare și sensibilizare a cetățenilor față de patrimoniul cultural este un rezultat direct al acțiunilor Ministerului Culturii și al suportului din partea Comisiei Europene și a Consiliului Europei la nivel de asistență în domeniul patrimoniului cultural. Prin proiectele inițiate cu susținerea Comisiei Europene (mă refer la restaurarea Cetății Soroca, a conacului lui Manuc-Bei, la restaurarea altor monumente importante pentru Republica Moldova), populația a început să creadă în forțele proprii și în propriul patrimoniu, să cunoască mai bine acest patrimoniu.

Ce presupune acest model? În primul rând, este important ca elementele de patrimoniu cultural tradițional să fie parte a programului de dezvoltare a orașului. În al doilea rând, în baza planurilor și modificărilor, să dezvoltăm studii de fezabilitate despre cum valorificăm acest patrimoniu cultural din punct de vedere economic și social. Un element-cheie al proiectului vom avea la nivel local, în cazul dat – Soroca. Am format un grup de coordonare din diverse domenii: economic, cultural, educațional, social, din domeniul afacerilor și, împreună, vom dezvolta o strategie. Miza noastră este să dezvoltăm o colaborare integrată. Filosofia proiectului COMUS se aseamănă mult cu proiectul Ljubljana II, implementat în țările Europei de Sud-Est, acolo unde prin aceeași strategie de punere în valoare a patrimoniului și dezvoltarea studiilor de fezabilitate au fost atrase resurse impresionante pentru reabilitarea patrimoniului național. Exemple elocvente în acest sens găsim în Macedonia, Muntenegru, Croația, Albania, care pot fi luate ca reper pentru noi. Vom începe cu Soroca.

O să vă rugăm să vă referiți și la proiectul COMUS. Cât

Treptat, vom încerca să lărgim aria orașelor care vor să

de reală este implementarea strategiilor urbane în țara

participe la activitățile civice și să-și dezvolte propriile

noastră?

planuri de intervenții și management. Ne propunem să implicăm cât mai multe orașe în acest proiect.

Proiectul COMUS pornește, de fapt, de la un derivat al unei inițiative mai vechi a Consiliului Europei și Comisiei

Putem vorbi despre un dialog, o colaborare între socie-

Europene – „Reabilitarea patrimoniului european“. Când

tatea civilă și Ministerul Culturii al Republicii Moldova?

Există o disponibilitate de comunicare între cele două

Nu o să fac o delimitare între operatorii culturali din

părți?

republică și cei naționali/centrali. Acest interes trebuie

Ministerul Culturii este deschis pentru astfel de colaborări și voi aduce câteva exemple. Cred că pentru prima dată, în planul de activitate al guvernului veți regăsi Ministerul Culturii și la capitolul societate civilă, acolo unde am încercat să propunem noi elemente prin care să implicăm societatea civilă nu numai în procesul decizional, ci și în procesul de instrumentare a unor politici culturale și dezvoltare de servicii la nivel local. În practica europeană societatea civilă își asumă o parte din atribuții la nivel de cultură. Sigur, este un lucru care se face treptat, dar există deja anumite precedente. Voi vorbi aici și despre proiectul derulat de Fundația SOROS acum câțiva ani cu direcțiile de cultură la nivel local, prin care au fost promovate strategii de dezvoltare a culturii la nivel local, sau putem aminti proiectul domnului Veaceslav Reabcinschi, directorul Centrului de Politici Culturale, care

să existe din ambele părți și dacă la anumite capitole există carențe la nivel de capacități, trebuie să lucrăm la înlăturarea acestora, pentru că ne dorim ca și la nivel local să existe asociații obștești puternice, active, care să promoveze evenimentele naționale în teritoriu. Și în programul de granturi pe care îl dezvoltă Ministerul Culturii, avem multe proiecte pe care le finanțăm la nivel local. Zilele acestea, cu suportul Comisiei Europene, organizăm misiuni de expertiză din partea Letoniei și Danemarcei în domeniul descentralizării politicilor culturale. Este o inițiativă nouă a Ministerului Culturii, prin care încercăm să ne ocupăm și de problemele partajării responsabilităților, rolului pe care trebuie să-l aibă Ministerul Culturii, rolului autorităților locale și să venim cu o perspectivă nouă asupra rolului pe care îl joacă fiecare actor al procesului cultural.

a dezvoltat un proiect vizând transformarea caselor de

Estimativ, când putem vorbi deja despre roadele pro-

cultură în centre multifuncționale moderne. Luând drept

iectelor în derulare și ce domenii ale culturii, pentru

reper aceste exemple, vom încerca să dezvoltăm politici

moment, necesită mai multă implicare?

la nivel național. Tot aici invoc workshopul organizat în cadrul Zilelor Europene ale Patrimoniului, axat pe spațiile publice, o inițiativă pe care o desfășurăm împreună cu societatea civilă. Pentru menținerea și dezvoltarea unei colaborări eficiente cu societatea civilă, vom avea și o asistență suplimentară din partea Uniunii Europene. Primele argumente care au stat la baza aderării Republicii Moldova la Programul „Europa creativă“ au fost de a oferi o nouă perspectivă instituțiilor și asociațiilor obștești pentru a lua parte la marea piață europeană în domeniul culturii. Este o acțiune pe care Ministerul Culturii o ia în calcul ca o posibilitate de a dezvolta cooperarea și parteneriatul în domeniul politicilor europene. Pe lângă faptul că acordăm asistență pentru Programul „Europa creativă“, deja de câțiva ani finanțăm proiecte la nivel de asociații obștești, oferim mici granturi asociațiilor obștești. Chiar dacă acestea nu sunt în măsură să acopere tot necesarul de finanțare, este un punct de pornire.

În baza Acordului de asociere al Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, în care se regăsește și domeniul culturii, o componentă importantă este dezvoltarea, pe de o parte, a cadrului legislativ, pe de altă parte, a capacităților. Trebuie să investim mai mult în oameni în domeniul culturii nu doar la nivel de proiecte și festivaluri, ci și la nivel de competențe. Putem vorbi de un cadru legislativ perfect, dar dacă nu vom avea potențial uman care să-l instrumenteze, problemele nu vor dispărea, din contra. Spre sfârșitul anului curent – începutul anului viitor, ne propunem să creăm un centru de formare și analiză, ca să avem parte de formare continuă în domeniul culturii. De exemplu, programul NOVATECA poate fi luat drept model reușit de dezvoltare. Pe lângă faptul că programul oferă suport tehnic prin filiera de calculatoare și acces la internet, are o componentă foarte bună de instruire: investiții în capacități, fundraising (colectare de fonduri), găsirea de parteneri, dezvoltarea de afaceri etc. Astfel,

Cine manifestă mai mult interes pentru proiectele pe

biblioteca își extinde sfera de activități, gama de servicii

care le desfășurați: operatorii culturali din Capitală sau

și publicul.

cei din teritoriu?

Vă mulțumesc! Liliana POPUȘOI

septembrie / octombrie

2015

C UI L T U ÎN MIȘCARE OR A N

Andrei Chistol: „If we want to be competitive at European level we must create the necessary conditions in order to develop creativity and innovation through a new cultural policy”.

2015 is a year of development and implementation of cultural strategies in the Republic of Moldova. In this regard, the first and most important p r o j e c t , w h i c h s t a r t e d a t t h e b e g i n n i n g o f 2 0 1 5 i s „ C r e a t i v e E u r o p e ”. A t t h e same time, there are some other commitments and cultural projects initiated by the Ministry of Culture which aim to develop and promote the cultural potential of our country and to include the Republic of Moldova in the E u r o p e a n c i r c u i t . We d i s c u s s e d t h i s s u b j e c t w i t h M r . A n d r e i C h i s t o l , S t a t e Secretary of the Ministry of Culture.

Earlier this year, when the Minister of Culture signed

are most requested and include exchanges; there are

the adhesion of the Republic of Moldova to”Creative

projects in the field of theater, film, music, visual arts,

Europe”, it was introduced as “The most important

exchanges between artists and developing new skills

document in the field of culture between the Republic

in arts; and there is also the audience development

of Moldova and the European Union”.Please tell us

that is so important for us. It’s about audience deve-

what is this project about?

lopment through different innovative actions and it is

Indeed, Moldova’s participation agreement in the „Creative Europe” Program is the most important project that the Ministry of Culture signed with the European Commission in the field of culture.Besides the fact

about working with attracting public in the new cultural policies. „Creative Europe” Program can finance about 50-60 percent of the project’s total budget. What about the procedure of submitting projects?

that it gives us the opportunity to participate in the „Creative Europe” Program, it also opens us the way

Projects are submitted online to the European Commis-

to a European market of cultural projects so that the

sion. They are not received by the Ministry of Culture.

existing cultural potential ofMoldova could be developed

The role of the Ministry of Culture is to facilitate and

and could become part of the great European culture.

develop the capacities of the national institutions to

The program also includes a funding component of

enhance their skills in writing projects and project

projects which are initiated by active organizations in

management; we focus more on the information and

the field of culture, excluding only private individuals.

training aspects. Although, Moldova andGeorgia partici-

„Creative Europe” also finances literary translations.

pate in this program only for the first year, we focused

Publishers can apply for funds in order to translate a

more on the information and capacity building issues.

book from one language of reference to another Eu-

In 2015 we have had four information sessions with the

ropean language.

participation of our colleagues from Romania, Poland

Who can access these projects?

and France. Each member country establishes an office responsible for „Creative Europe”. This office provides

European projects can be accessed by public institutions,

assistance and organizes information sessions; it is a

NGOs and private organizations. The range of projects

kind of a bridge between Brussels and the national

is a very broad one, there are cooperation projects that

organizations.

septembrie / octombrie

2015

CU U LLTT U U RR EE II N N M MO O TT II O ON N C

Who sets these offices? It is the responsibility of the Ministry of Culture to

16 16

pean funds, and on the other hand - Moldova’s cultural market is specific and not so well known outside.

create it.

What countries can participate in this program?

Please, describe in a few words the role of such an

The program is attended mostly by EU countries, but

office.

also by states likeMoldova, Georgia and Ukraine, that

It is an office of experts that offers assistance when submitting projects. The good thing is that by the opening of project contests, offices focus more on information. After opening the call for applications, they work with each operator in order to help, for example to choose a suitable project partner and to establish the right goals. Our objective is to helpour institutions

are adhering to the European integration process and aspire to become members of the European Union; and we can also mention the countries from the Western Balkans: Serbia, Montenegro andMacedonia that are already participating in the program. In total, there are 28 EU countries plus three countries of the Eastern Partnership and five Western Balkan countries.

to choose a good partnership with institutions from

Is „Creative Europe” a recent project or does it have

the European Union. The projects involve a minimum

a longer history?

of three organizations; this is the basic objective of the program – the cooperation between institutions. It is a good target to mobilize artists and to introduce outstanding cultural policies.

This program is part of the culture funding of the European Community. The European Commission sets targets of 7-8 years. „Creative Europe” derives from the „Culture and Media” former EU program and emphasizes

Artistic management is a field where we still have a

on creativity and investment in trainingsfor specialists

lot to work, but it is essential for the development of

in the cultural field.

arts and culture. In this context, participation in the early years of the program means huge investments, because we all have the same problems - writing or designing a project. To conceive, for example a draft of a festival requires certain skills and it’s quite another thing if by organizing a festival you can develop certain skills or relationships. The primary factor for this program is sustainability; all projects must have a sustainability plan.

Do the cultural operators from our country express their interest for this program? Our organizations are interested in this program because when we organized informative sessions, they were attended by many cultural actors from both the institutions subordinated to the Ministry of Culture and the local NGOs. It is gratifying that many of the ideas that were presented in these sessions have the potential to become European projects. There are different ideas

It’s just the beginning and as I understand, we will

about involving young people, mobility, public spaces,

discover other aspects of this problem along the way.

Media, as well as how to develop different platforms of

We must be realistic; we can’t get the first-year results

young people from the field.

that we count for. European practice shows that at the

If you mention the public spaces, I consider it appro-

beginning, the new member states meet difficulties

priate to discuss about a topic related to heritage. In

submitting the projects. Problems that appear firstare

the spring of this year, Moldova was among the 28

due to insufficient capacities in order t to access Euro-

winners of the 2015 edition of the European Union

17 17

Prize for Cultural Heritage / Europa Nostra Awards,

COMUS project actually started from a former initiative

considered the most prestigious European prize in the

of the Council of Europe and the European Commission

field of cultural heritage. What achievements did the

- „European Heritage Rehabilitation „. Moldova supported

jury took into account and what does the prize signifies

the continuity and necessity of this joint project because

for our society?

we have backlogsin cultural heritage preservation, and also

„Europa Nostra” is the second award that the Republic of Moldova gets under this program, which is one of the first European projects through which the EU supports initiatives in the field of cultural heritage. The European Union along with „Europa Nostra”, which is an organization focused on problems at European level, try each year to appreciate the best European results in the field of cultural heritage.The project submitted by the Republic of Moldova was from the Moldova Inspection Agency and Restoration of Monuments and it was named „Saving the

at the level of human resources and legal framework. Such a project is necessary in particular in order to develop some models of best European practices. It is important that during the COMUS period to try and develop urban strategies regarding safeguarding cultural heritage. The key element in this process is how to include cultural heritage management plans in the urban plans of the city. The importance of this project it is self-evident. We will try initially inSoroca to edify a model that the in future will be developed in other historical towns.

testimonies of the past in order to build the future”. It

What is this model about?

reflects the EU vision on the role of cultural heritage

First of all, it is important that the traditional cultural

for sustainable development. The project started as a

heritage to become part of the development plans of the

process of raising awareness of the Moldovan society

city. It would be the first important element. Second of all,

regarding the problems that exist in the field of cultu-

under these plans we have to develop feasibility studies

ral heritage. It has been demonstrated that problems

on how to valorize the cultural heritage economically and

arise from ignorance and lack of information aboutthe

socially. A key element in this project, in the case of So-

beautiful monuments that are endangered or damaged.

roca is the creation of a steering committeethat includes

This award is a confirmation of the commitments that

different experts from different fields: economy, culture,

the Ministry has undertaken by the National Strategy

education, civil society and the business spherethat will

of Culture Development where we set an objective that

participate in the discussions and will develop together a

states that national heritage should become an integral

strategy. COMUS philosophy closely resembles Ljubljana

part of national development policies, policies of national

II project, which was implemented in South Eastern Eu-

identity and sustainable development policies of the entire

ropean countries, where the same strategy of valorization

country. The process of awareness raising is a direct result

thecultural heritage and development of feasibility stu-

of the actions carried on by the Ministry of Culture with

dies, managed to attract impressive resources in order

the support and assistancereceived from the European

to rehabilitate national heritage. Eloquent examples we

Commission and the Council of Europe. Variousmajor

can find in Macedonia, Montenegro, Croatia, and Albania,

projects started with the support of the European Com-

which can be taken as a benchmark for us. We start with

mission, such as the restoration of theSoroca Fortress,

Soroca. Gradually we will try to broaden the number of

the restoration of the mansion of theManuc – Bei, the

towns that will participate in civic activities and to develop

restoration of other important monuments from Moldova,

their own management plans for interventions. We want

so that many people began to believe the value of their

to involve as many towns as possible in this project.

nationalcultural heritage. Can we talk about a dialogue and cooperation between Please, tell us about the COMUS project and the imple-

civil society and the Ministry of Culture of the Republic

mentation of urban strategies in our country.

of Moldova?

septembrie / octombrie

2015

MOOTTIIOONN CCUULLTTUURREE IINN M

18 18

19 19

The Ministry of Culture is opened for such cooperation

capacity level, then we must work in order to overpass

and I will bring some examples. I think that for the first

them because we really want to have local powerful and

time, the Action Plan of the Government includes the

active NGOs who could also promote national events at

Ministry of Culture at the civil society chapter, where

local level. In this way, the grant program developed by

we tried to propose new elements that could involve

the Ministry of Culture includes many projects financed

civil society not only in decision making but also in the

at the local level. These days, we have managed with the

process of investigating some cultural policies and the

support of the European Commission to organize some

development of local services. The European practices

Latvian and Danish expert missions in the field of cultural

show us that civil society assumes at some level vario-

decentralization policies. This is a new initiative of the

us cultural tasks. It is obviously something that occurs

Ministry of Culture that aims to clarify the issues regar-

gradually, but there are already some precedents.I speak

ding sharing responsibilities, the role that the Ministry

here about the project that Soros Foundation had several

of Culture has to play along with the local governments,

years ago with the departments on culture from the local

and to have a new perspective over the role of each actor

governments, that proposed strategies for developing

in the cultural processes.

culture at local level, andIalso can mention the project started by Mr. VeaceslavReabcinschi, the director of the Centre for Cultural Policieswho focused on local cultural

Which cultural domains require for the moment more involvement?

centers and how to transform them into multipurpose

The Moldova-European Union Association Agreement

modern centers. Considering these examples, we try to

includes a chapter dedicated to culture, where we can

develop modern national policies in the cultural field.

identify two main development needs: on one hand the

Thus, I can bring the example of the workshops that

legislative framework and on the other hand the capacity

we organized during the European Heritage Days that

development. We should invest more in people who are

focused on public spaces.Thisprojectwas undertaken to-

dealing with culture, not only in projects and festivals,

gether with the civil society. In order to maintain and

but also at the competences level. One could speak of a

develop an efficient cooperation with civil society we

perfect legislation, but if we lack the human resources

will have additional assistance from the European Union.

able to implement it, the problems will not disappear,

The first arguments regarding Moldova’s adhesion to the

and on the contrary they will intensify. In this sense we

„Creative Europe” were to give a new perspective for our

intend to create at the end of 2015 or at the beginning of

cultural actors about taking part to the large European

2016 an institution responsible for research and training

market in the field of culture.Besides the fact that we

in order to start the process of continuous formation in

assist the „Creative Europe” program, we offer annually

the field of culture. For example, NOVATECA program can

funds forNGO’s projects and we provide small grants

be considered as a success story. Besides the fact that

for public associations, but of course they do not cover

the program offers technical support by the network of

the entire financial needs even if they represent a good

computers with internet access, it also has a very good

starting point for any project.

training component: capacity development, fundraising,

Who is the most interested in all these projects: cultural actors from the capital or those from other towns and from the countryside? I do not differentiate the cultural actors from the capital form the other ones. The interest should exist from both sides, and if there exist some shortcomings at the

searching of partnerships, business development etc. In this manner, the library widens its range of activities, available services and public. Thank you! Liliana POPUȘOI

Programul Zilelor Europene ale Patrimoniului în Republica Moldova au inclus lansarea proiectului „Inima Moldovei“, prezentarea depoului de tramvaie - monument istoric de importanță națională, o călătorie prin oraș cu primul troleibuz din Chișinău, dar și prezentarea monumentului istoric „Gara de trenuri din Ungheni“, precum și un tur ghidat la podul căii ferate, proiectat și construit de Gustave Eiffel. Totodată, oaspeții sosiți la eveniment au avut ocazia să facă o plimbare cu trenul modernizat Diesel-6025. Programul a continuat cu o vizită a delegației la Muzeul de Istorie și Etnografie din Ungheni, unde a avut loc inaugurarea expoziției „Orașul Ungheni în sec. XIX“.

septembrie / octombrie

2015

Premiul Național Din 2011 încoace, Ziua Independenței Republicii Moldova este marcată și prin decernarea Premiului Național, care desemnează personalități și realizări remarcabile ce au contribuit esențial la dezvoltarea și promovarea științei, tehnologiilor, culturii, artei și sportului și reprezintă un aport considerabil la promovarea imaginii pozitive a țării pe plan internațional. Laureații ediției 2015 a Galei Premiului Național au fost desemnați din 38 de dosare și au fost selectați de Comisia pentru decernarea Premiului Național prin vot secret. Au fost acordate 10 premii în domeniile: știință, tehnologii, cultură și artă. Premiul Național este acordat unei personalități sau unui grup de autori. Ediția din 2015 a atribuit șapte din cele zece premii unor personalități din domeniul culturii: Valentina Dogotari (Naforniță) – soprană, solistă a Operei de Stat din Viena, Austria, pentru performanțe excepționale în dezvoltarea teatrului liric european; Nicolae Botgros – conducător artistic și prim-dirijor al Orchestrei Naționale de Muzică Populară „Lăutarii“, pentru contribuție valoroasă la conservarea și promovarea folclorului muzical; Valentin Tomuleț – doctor habilitat în istorie, profesor universitar, pentru ciclul de lucrări Istoria Basarabiei în perioada modernă (1812 – 1918); Ana-Maria Plămădeală – doctor habilitat în studiul artelor, cercetător științific principal; Violeta Tipa – doctor în studiul artelor, conferențiar cercetător, pentru monografia Arta cinematografică din Republica Moldova; Mihai Potârniche – maestru fotograf, pentru întreaga activitate în domeniul artei fotografice;

2015

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

Emilian Galaicu-Păun – poet, prozator, critic literar, traducător, eseist, editor, redactor-șef al Editurii Cartier, pentru volumul de poeme Arme grăitoare; Iurie Bârsa – editor; Eleonora Brigalda-Barbas – arhitect, critic de artă, doctor în studiul artelor, profesor universitar; Vladimir Bulat – istoric de artă; Ludmila Toma – critic de artă, doctor în studiul artelor; Eugen Lungu – editor, critic literar; Mihai Bacinschi – artist plastic, grafician; Mihai Dimitriu – inginer-electrician; Tudor Braga – critic de artă, pentru colecția de albume Maeștri basarabeni din secolul XX, în 14 volume, Editura ARC. De asemenea, Premiul Național din acest an a răsplătit și munca unor personalități din alte domenii: Pentru implementarea conceptului noii sănătăți publice în Republica Moldova: Ion Bahnarel – doctor habilitat în medicină, profesor universitar; Liuba Corețchi – doctor habilitat în biologie, conferențiar cercetător; Oleg Lozan – doctor habilitat în medicină, profesor universitar; Vasile Jovmir – doctor habilitat în medicină, profesor universitar; Leonid Voloșciuc – doctor habilitat în biologie, profesor cercetător; Victoria Ivanov – doctor habilitat în medicină, profesor cercetător; Pentru lucrarea științifică Teoria ereditară a cancerului pulmonar: Valentina Stratan – doctor în biologie; Vladimir Șutchin – doctor habilitat în medicină, cercetător științific principal; Valeriu Bâlba – doctor habilitat în medicină, conferențiar cercetător; Pentru ciclul de lucrări Tehnologii în intensitatea culturii mărului și cireșului: Valerian Balan – doctor habilitat în agricultură, profesor universitar.

Două prezențe de excepție și interpretări pe măsură în cadrul Fe s t i v a l u l u i I n t e r n a ț i o n a l d e O p e r ă ș i B a l e t „ M a r i a B i e ș u “ – s o p r a n a Va l e n t i n a Na f o r n i ț ă î n r o l u l A d i n e i ș i b a r i t o n u l A n d r e i J i l i h o v s c h i în rolul lui Belcore în spectacolul Elixirul dragostei de Gaetano Donizetti. În cadrul ediției speciale dedicate celei de-a 80-a a n i v e r s ă r i a s o p r a n e i M a r i a B i e ș u , O p e r a Na ț i o n a l ă i - a p r i m i t p e scena de acasă pe doi tineri interpreți care duc faima țării peste h o t a r e : Va l e n t i n a Na f o r n i ț ă e s t e a n g a j a t a O p e r e i d e S t a t d i n V i e n a , i a r A n d r e i J i l i h o v s c h i e s t e s o l i s t a l Te a t r u l u i „ B o l s h o i “ d i n R u s i a .

Imagini: Mihai Vengher (Moldpres) septembrie / octombrie

2015

CC U LAT U RRA

Î NEM I Ș C A R E

Festivalul Internațional de Operă și Balet

„Maria Bieșu“ – un regal de muzică bună și o galerie de interpretări de excepție

devenit deja o tradiție

În cadrul ediției din acest an, publi-

Yurkevych, Alexandru Samoilă, Alexei

ca toamna pe meleaguri-

cul de aici, dar și oaspeții festivalului,

Baklan, Nicolae Dohotaru, Dumitru

le noastre să debuteze în

au avut ocazia să urmărească șapte

Cârciumaru.

acorduri de belcanto, iar

spectacole de înaltă ținută artistică:

Cu prilejul marcării a 80 de ani de

tonul vieții culturale din Chișinău să-l

patru opere și trei balete, cu parti-

la nașterea Mariei Bieșu și pentru a

dea, la fiecare început de stagiune,

ciparea vedetelor de operă și balet

omagia creația primadonei, Ministerul

Festivalul Internațional de Operă și

din Polonia, Italia, Spania, Elveția,

Culturii și Editura „Prut Internațional“

Balet „Maria Bieșu“.

Germania, Japonia, România, Rusia,

au lansat albumul „Maria Bieșu. Ano-

Cea de-a XXIII-a ediție a festiva-

Ucraina, Moldova, Belarus, Serbia, Co-

timpurile scenei“. Textul „Maria Bieșu,

lului s-a desfășurat în perioada 4-13

reea de Sud, SUA, precum și a artiștilor

sfidarea destinului“, semnat de Ioan

septembrie, grație sprijinului oferit

moldoveni care au reușit să se afirme

Mânăscurtă, pe care îl publicăm în

de Ministerul Culturii al Republicii

și să se impună peste hotare.

ediția de față a revistei, este repro-

Moldova, în colaborare cu Uniunea

Astfel, publicul a avut ocazia să

dus din albumul omagial dedicat

Muzicienilor din Moldova și Teatrul

admire vedete precum: Valentina

Național de Operă și Balet „Maria

Naforniță, solistă a Operei de Stat

Festivalul Internațional de Operă

Bieșu“, sub egida Prim-Ministrului

din Viena; Andrei Jilihovschi, solist

și Balet „Maria Bieșu“ a culminat cu

Valeriu Streleț.

al Teatrului Bolșoi; Tadeusz Szlen-

un concert de gală, susținut de artiști din șase țări.

primadonei.

De mai bine de două decenii,

kier, Polonia; Luna Vittoria, Coreea

Festivalul Internațional de Operă și

de Sud; Dinu Tamazlâcaru, Germania;

Concertul de gală a reprezentat un

Balet „Maria Bieșu“ a devenit unul

Olga Busuioc; Olga Chelpanova, Ru-

dialog virtual al celei care va rămâne

din principalele simboluri ale cul-

sia; Claudia Caia, România; Jennifer

pentru totdeauna vocea de aur a Mol-

turii Republicii Moldova, iar Chiși-

Davison, SUA; Yuka Ebihara, Japonia;

dovei cu soliștii de azi, care râvnesc la

năul – o capitală a artei lirice, care

Carlos Moreno, Germania; Sergey Po-

același statut. Programul concertului

reunește pe aceeași scenă cei mai

lyakov, Elveția; Dragana Radacovic,

a fost axat pe evocarea biografiei ar-

buni artiști autohtoni, dar și artiști

Serbia; Pavlo Tolstoy, Ucraina; Ma-

tistice a sopranei Maria Bieșu.

de talie mondială.

xim Woitiul, Polonia și dirijorii Andriy

septembrie / octombrie

2015

Imagini: Ludmila Cucera

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

Ioan MÂNĂSCURTĂ

Maria Bieșu Sfidarea destinului

septembrie / octombrie

2015

INVOCĂRI

Maria Bieșu a avut un destin fabulos.

Mai multe întâmplări și coincidențe și-au unit efortul

S-a mai spus și eu împărtășesc această abordare. Nu-

pentru a o conduce pe viitoarea primadonă, prin labirintul

anțez însă că Maria Bieșu, ea însăși, a avut forța și curajul

cu Minotaur, spre lumea Operei, care – în acel timp, în

să-și modeleze destinul.

acest spațiu – era ca și inexistentă. Ce mai! – era inexis-

Venirea ei (Eu am venit în această lume prin acest spațiu,

tentă. Este adevărat că Basarabia și Chișinăul dăduseră

care era pe atunci Regatul României) a fost asemuită cu

lumii câteva voci superbe, între care Valentina Cuza și

apariția unei comete. În definitiv, are drept la existență și

Maria Cebotari, dar acestea au adunat glorie mai mult

această comparație, deși mi se pare oarecum forțată. Adică,

prin străinătăți.

nu se știe de unde, nu se știe de ce și în ce tainică misiune

De aceea, mi se pare foarte important să-i nominalizăm

se arată și nici măcar de ce pleacă, lăsându-ne pentru multă

(astfel dându-le cuvenita apreciere și expresia recunoștinței

vreme cu ochii pierduți în adâncul cerului... Este adevărat

noastre!) pe cei care au condus primii pași ai primadonei

că savanții au învățat să calculeze orbitele și perioadele de

în lumea muzicii. Mai ales că aceștia sunt – atenție! –

revoluție și acum știm că splendoarea luminoasă, care este

neuitata cântăreață Tamara Ciobanu și celebrul viorist și

cometa cutare, își va face apariția la orizontul Pământului

dirijor de mai târziu Serghei Lunchevici, la care se adaugă

peste atâtea zeci, sute sau mii de ani.

profesorii, tot ei remarcabili artiști, Suzana Zarifian, Polina

Comparația este validă prin promisiunea că Maria Bieșu

Botezatu, Timofei Gurtovoi și Boris Miliutin. După care vor

și toți oamenii noștri dragi n-au dispărut pentru totdeauna

veni ceilalți: mentorii, prietenii și colegii de la teatrele La

de la orizontul neamului și că, mai devreme sau mai târziu,

Scala din Milano, Bolșoi din Moscova, Metropolitan Opera

periodic, se vor întoarce.

din New York, de la teatrele lirice din Paris, Tokyo, Sidney,

De fapt, comparația nu are legătură cu mecanica cerească și ne trimite direct la mizeria materială și spirituală a timpului venirii și devenirii Mariei Bieșu.

Varșovia, Helsinki... Dacă oamenii sunt sub vremi, vremea Mariei Bieșu sau, mai exact, o bună parte a acesteia a fost ostilă afirmării

Ne amintim că distinsa cântăreață s-a născut în anul

talentului și comunicării de înalte idealuri către lume,

1935. Ne mai amintim că evenimentul s-a produs în sânul

deoarece lumea însăși era refractară la idealuri și unica

unei familii simple și fără aspirații de mărire, familie de

grijă era supraviețuirea.

țărani care Îl slujește pe Domnul respectând rânduielile

Și totuși, minunea s-a produs! Pentru că este o adevărată

pământului și înțelegând că aceasta este fericirea. În 1940

minune fulminanta ascensiune a fiicei de țărani moldoveni

Basarabia, cu tot cu Volintirii Mariei Bieșu, este lansa-

pe culmile Olimpului consacrării sovietice și mondiale.

tă într-un coșmar existențial – concomitente eliberări, ocupații, execuții, arestări, foamete organizată, deportări

Cum s-a produs? Care a fost mobilul? Implacabila forță a destinului se diminuase sau devenise favorabilă?...

și crâncene lupte cu dușmanii poporului – care, cu inten-

Cred că este cazul să-l citez pe astăzi aproape uita-

sitate variabilă, își rostogolește ecourile macabre până

tul poet Andrei Lupan, coleg de parlament imperial cu

în prezent. O lume în care oamenii mureau programat,

primadona, erou al muncii (bineînțeles, socialiste) și el

dispăreau fără urmă, erau reduși la tăcere sau forțați să

(în domeniul artelor, am avut trei eroi – Bieșu, Bucov și

spună, să accepte și chiar să adopte neadevărul, o lume

Lupan; din fericire, numărul creatorilor de valoare fiind

în care așezarea firească a lucrurilor fusese răsturnată –

mult mai mare), care, la un moment dat, exclamase pate-

tradiție, școală, cultură, religie fiind înlocuite agresiv cu

tic: cum cuprinzi, în ce măsurătoare, drumul de la plug la

alte (pseudo)valori, neînțelese și, prin urmare, potrivnice

cosmodrom! – exclamația definind spiritul epocii, cel puțin,

firii. Patina nemiloasă a timpului a lăsat urme adânci și

într-un anumit spațiu geografic.

zigzagate pe chipul Basarabiei, sluțindu-l până la limita când abia mai putea fi recunoscut.

Nu uităm nici faptul că atotputernica putere sovietică manifesta anumite slăbiciuni artistice: opera și baletul.

Acesta deci era cadrul, deloc favorabil, în care trebuia

Acestea aveau suficient fast pentru satisfacerea orgoliului

să se împlinească destinul Mariei Bieșu, și acesta nu putea

imperial și, mai ales, erau suficient de inofensive pentru a

fi decât unul comun. Dar n-a fost. Din contra, a fost unul

nu crea probleme. Uneori, istoria lansează niște glume, al

de excepție.

căror sens ne scapă. Astfel, în Uniunea Sovietică, opera și

baletul au asistat majoritatea evenimentelor importante

clipită, miracolul s-a produs: vocea noastră a fost auzită.

– funebre sau care marcau anumite etape în evoluția

Nu era nici exotică, nici stridentă, nici oarecare. Era

regimului. În mod firesc, arta aceasta se bucura de un

o voce cultă. Curios, fenomenal chiar: cultă de acasă

tratament preferențial, iar artiștii se aflau în grațiile puterii.

– nativă, altfel zis... Vocea unui popor, de la naștere,

Ar fi și aceasta o explicație, dar una cu totul neimportantă

cult! Ca și formidabilul talent actoricesc, fără de care o

în cazul unui artist de talia Mariei Bieșu.

cântăreață de operă nu depășește limitele unei simple

Că era predestinată muzicii nu se pune la îndoială.

interprete.

Să nu uităm însă și un alt adevăr – acela că omul este

Pe tot parcursul vieții, Maria Bieșu a abordat rolurile

arhitect al propriului destin. În acest sens, Maria Bieșu a

cele mai dificile, pe care doar marii maeștri îndrăzneau

dat dovadă de caracter, talent și virtuozitate. Fără a intra

să le atace, sfidând tradițiile și demonstrând că perso-

în detalii, s-ar putea spune că a fost un arhitect de geniu.

najele întruchipate de ea – indiferent de epocă, țară,

De exemplu, în clipa când și-a dorit un teatru de operă la

statut social – sunt de un farmec și de o vigoare artistică

Chișinău (la așa ceva capitala moldoveană nici nu putea

remarcabilă, adică firești, autentice.

să viseze!), a știut să pună în valoare farmecul personal,

...La sfârșitul anilor 1970, eram în febrilă căutare de

relațiile, prestigiul gloriei și elementarul simț gospodă-

personalități autohtone, ale căror fapte și operă ar fi fost

resc, obținând aprobarea necesară și forțând mecanismul

capabile să redeștepte în sufletul nostru sentimentul

birocrației sovietice să funcționeze după voia ei...

demnității. Printre cei abordați de mine la momentul

Compararea evoluției Mariei Bieșu cu traiectoria unei

respectiv erau nume notorii, care au lăsat o urmă vizibilă

comete este justificată nu numai de circumstanțele în care

în istorie și după trecerea anilor: Emil Loteanu, Ion Druță,

s-a produs, ci și de repeziciunea cu care s-au desfășurat

Vasile Coroban, Veronica Garștea, Nicolae Corlăteanu,

evenimentele. Arta veritabilă ține de tradiție, ceea ce vrea

Valentin Belousov, Tudor Gâțu, Boris Melnic, Igor Vieru,

să spună că doar prin tradiție, sprijinindu-te pe tradiție

Dumitru Ghițu, Chiril Știrbu...

poți atinge culmile măiestriei. Singur talentul îți poate da

O anume prejudecată îmi devia pașii de la Operă, pe

aripi, dar nu îți dă zborul. Zborul ține de meșteșug, de

care, din motive întemeiate, n-o consideram nici națională

tehnică, care urmează să fie însușite și elaborate...

și nici generatoare de valori spirituale... Personalitatea

Maria Bieșu a trebuit să facă față cumplitei contradicții

Mariei Bieșu însă devenise atât de copleșitoare, încât nu

dintre mărețul ei talent și lipsa de acoperire culturală pe

putea fi ocolită cu niciun chip. Având statut de vedetă

care spațiul și timpul în care a pătruns în această lume

unională și internațională, fortificat de calitatea ei de

nu i-o asiguraseră.

deputat în legislativul sovietic, de membru al celor mai

Dacă admitem că este vorba de un joc al întâmplă-

prestigioase jurii împărțitoare de dreptate artistică în lume

rii, trebuie să recunoaștem că nu oricine are norocul să

și al organizațiilor pacifiste globale, la nivelul republicii

debuteze în Tosca, în rolul Floriei, și să obțină imediat

moldovenești Maria Bieșu era o autoritate incontestabilă.

recunoașterea publică. Pentru că așa a fost și așa s-a

Când i-am propus să facem un interviu, am înțeles că

imprimat evenimentul în memoria colectivă: o debutantă

în persoana ei am o cititoare, fapt ce a anulat zidul pe

devenită vedetă peste noapte.

care-l bănuiam existent între noi. Interviul s-a desfășurat

Prin urmare, trebuie să constatăm că este vorba de un

fără crispări, a fost – să zicem așa – unul uman, vorbind

talent nativ de o forță neobișnuită, care și-a croit destinul

noi despre muzică și oameni și lăsând în seama altora

în pofida... poate, chiar în pofida istoriei.

problemele construcției comunismului în URSS și lup-

Noi n-am fost numai contemporanii Mariei Bieșu. La

ta cu imperialismul american. Mai ales că distinsa mea

un moment dat, noi am fost Maria Bieșu, în înțelesul că

interlocutoare fusese în America și știa – nu din auzite

ea ne-a reprezentat, această reprezentare fiind de ordin

– cum miroase capitalismul aflat în putrefacție. Mai mult

spiritual. De ce era important? Măcar și din motivul că

decât atât: America asta (probabil, în scopul coruperii)

Basarabia fusese stigmatizată, pusă magistral pe calea

i-a propus să cânte un an întreg la Metropolitan Opera

deznaționalizării, mancurtizării, iar cultura (sau ceea ce

din New York. Bineînțeles, avântul americanilor și dorința

pretindea a fi cultură) trebuia să fie exotică, stridentă și

firească a Mariei Bieșu de a cânta la unul din cele mai

diluată de semnificații.

vestite teatre din lume au fost curmate în modul cel mai

În 1967, la Tokyo, când a fost încoronată ca cea mai

hotărât, amintindu-i-se primadonei că statul sovietic, nu

bună Cio-Cio-San din lume, Maria Bieșu ne-a ștampilat

altul, i-a dat voce și slavă și că unui deputat sovietic nu-i

viza ieșirii din tăcere și din anonimatul indus. Într-o

stă bine să se lase ademenit de diavolul galben...

septembrie / octombrie

2015

INVOCĂRI

Am profitat de ocazie și am întrebat-o dacă cunoaște cine a fost Maria Cebotari. Era – pentru cine nu știe! – un nume prohibit, care nu dădea bine la autoritățile vremii. Primadona a avut o tresărire: cum să nu! Cunoștea toate rolurile și filmele în care se produsese Maria Cebotari, ea însăși interpretase multe arii cărora anterior le dăduse strălucire ilustra noastră compatrioată. Încă în 1965, îi văzuse numele scris cu litere de aur în holul teatrului La Scala din Milano. Mai mult decât atât: cunoscuse un bătrân muncitor de scenă care și-o amintea pe Maria Cebotari, ba chiar își amintea și faptul că ilustra cântăreață ar fi afirmat cu mândrie că este româncă, de la Chișinău... (pe timpurile celea româncă se citea și se scria obligatoriu moldoveancă, așa că am făcut fără niciun regret sau mustrare de conștiință transferul semantic). Ulterior, am scris un articol în care evocam personalitatea și gloria mondială a Mariei Cebotari, propunând ca o stradă centrală a Chișinăului să-i poarte numele – de dorit, o stradă din imediata apropiere a noului teatru de operă și balet, pe care Maria Bieșu îl ctitorea discret. Bineînțeles, având în vedere situația strategică și tactică de pe câmpul luptei ideologice din perioada de referință, am reprodus generos spusele Mariei Bieșu, insinuând subtil că ideea cu denumirea străzii i-ar aparține primadonei. Scandalul obligatoriu n-a urmat și faptul acesta s-a datorat imensului prestigiu de care se bucura Maria Bieșu, care înțelesese că Chișinăul merită strada Maria Cebotari și că Maria Cebotari trebuie să se întoarcă acasă. Muntele convențiilor s-a clătinat... Astăzi, numele celor două ilustre Marii se întâlnesc firesc în plin centrul Chișinăului: strada Maria Cebotari și Teatrul de Operă și Balet Maria Bieșu. ...Am fost întotdeauna un admirator al geniului Mariei Bieșu. De fapt, în relația cu Maria Bieșu, toți sau aproape toți au avut calitatea de admirator. Admirația n-are decât modul superlativ, care, poate, știrbește puțin din obiectivitate, dar conferă măreție relațiilor dintre artist și spectator. Dincolo de sofisticatele și de cele mai multe ori neînțelesele aprecieri, făcute de criticii de specialitate – timbrul ei irepetabil, pătruns de frumusețe, căldură și prospețime... neobișnuita eleganță a vocalismelor... tehnica filigranată... staccato ireproșabil de compact și diafan... surprinzător de curatul legato al vertiginoaselor fiorituri –, admirația, de care mă las covârșit, îmi sugerează un lucru simplu: Cu muzica Mariei, simțim ce înseamnă reintegrarea în Universul din care ne-am desprins acum o clipă, pentru o clipă, ca să cântăm aici, pe Pământ, în cuprinsul unei clipe, aria fireștii înfrățiri dintre Volintiri, Chișinău, Moscova, Tokyo, New York, Paris, Kiev și tot restul lumii. Și acesta ar fi unul din puținele noastre sentimente universale! Imagine: Mihai Potârniche (Moldpres)

septembrie / octombrie

2015

INVOCĂRI

septembrie / octombrie

2015

CC U LAT U RRA

Î NEM I Ș C A R E

Liliana POPUȘOI

Baritonul

Iurie Gâscă, aristocratul primei scene lirice a țării

unoscut, apreciat, aplaudat de publicul de acasă,

se explică și bogata lui experiență scenică – a însușit și

dar și de peste hotare, unde a avut ocazia să

a interpretat toate partiturile principale ale repertoriului

cânte, baritonul Iurie Gâscă este unul dintre

de operă prezentat pe scena Teatrului Național de Operă

artiștii din tânăra generație care aduc glorie

și Balet „Maria Bieșu“.

primei scene lirice a țării și sporesc prestigiul Republicii Moldova în străinătate.

Cariera artistică a baritonului urmează o linie ascendentă sigură. În palmaresul său artistic se înscriu rolurile:

Pe scenă, în rolurile pe care le realizează, cucerește

Figaro („Nunta lui Figaro“, W.A. Mozart), contele Almaviva

nu doar prin voce, maniera interpretativă și calitățile

(„Nunta lui Figaro“, W.A. Mozart), Figaro („Bărbierul din

actoricești, ci și prin temperament și charismă. Indiferent

Sevilla“, G. Rossini), Germont („La traviata“, G. Verdi),

de amploarea și factura personajului, baritonul pare că își

Amonasro („Aida“, G. Verdi), Renato („Bal mascat“, G. Verdi),

asediază rolurile. Asemenea unui dresor, știe să se conto-

Escamillo („Carmen“, G. Bizet), Morales („Carmen“, G. Bizet),

pească cu eroii pe care îi interpretează, să-i îmblânzească

Marcello („Boema“, G. Puccini), Sciarone, Scarpia („Tosca“,

sau să-i demonizeze – prima impresie care te încearcă

G. Puccini), Tonio, Silvio („Paiațe“, R. Leoncavallo), Ping

atunci când îl urmărești este că asiști la o demonstrație de

(„Turandot“, G. Puccini), Charples („Madama Butterfly“, G.

forță: chiar și în cele mai sensibile, mai lirice compoziții,

Puccini), Atilio („Cavaleria rusticană“, P. Mascagni), Aleco

Iurie Gâscă nu se lasă copleșit. Maniera lui interpretativă

(„Aleco“, S. Rahmaninov), Veveriță, Drăgan („Alexandru

se remarcă prin siguranță, precizie, rigoare.

Lăpușneanu“, Gh. Mustea).

Născut la 1 iunie 1968 în Gotești, Cantemir, baritonul

În actuala stagiune a Teatrului Național de Operă și

Iurie Gâscă a absolvit Conservatorul de Stat „G. Musi-

Balet „Maria Bieșu“ îl putem admira pe Iurie Gâscă în

cescu“ din Chișinău. Din 1996 este solist la Teatrul de

rolul lui Iago, în opera „Otello“ de Giuseppe Verdi, într-o

Stat de Operă și Balet din Moldova. Publicul și critica

performanță de un nivel ce se învecinează cu perfecțiunea.

de specialitate îi apreciază timbrul plăcut, inteligența

De asemenea, în repertoriul său sunt incluse și creații

interpretativă, tehnica strălucită, ușurința în ceea ce

vocal-simfonice.

privește reliefarea particularităților stilistice. Grație ta-

În decursul anilor, în diverse spectacole, a avut nu-

lentului și experienței, baritonul Iurie Gâscă dă dovadă

meroase colaborări cu remarcabile personalități artistice

de un impresionant arsenal expresiv și coloristic, vocea

ale artei lirice din Republica Moldova și de peste hotare,

permițându-i să abordeze o largă paletă de roluri. Așa

printre care amintim: Maria Bieșu, Mihail Muntean, Vladi-

mir Dragoș, Alexandru Samoilă, Eleonora Constantinova, Nicolae Dohotaru, Gheorghe Mustea, Ghenadie Ciobanu, dar și R. Luther, F. Filip, G. Stanciu, I. Iancu, A. Yurkevych, E. Siffert etc. În palmaresul artistic personal nu putem trece cu vederea și participarea lui Iurie Gâscă la numeroase turnee ale Teatrului Național de Operă și Balet peste hotare: Marea Britanie, Elveția, Spania, Germania, Olanda, România, Italia, Portugalia etc., unde s-a bucurat de mult succes și a fost apreciat atât de publicul meloman, cât și de critica profesionistă. Pentru aportul considerabil la dezvoltarea culturii Republicii Moldova, Iurie Gâscă a primit în 2008 titlul onorific de Artist Emerit, iar în 2015 i s-a acordat titlul de Artist al Poporului. Imagini: Mihai Vengher (Moldpres)

septembrie / octombrie

2015

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

Liliana POPUȘOI

Cronică de spectator

„Otello“ – un amalgam de stări și emoții, care ating cele mai sensibile coarde ale unei societăți în dezvoltare Dragoste, onoare, credință, gelozie, răzbunare, succes, ură, putere – un conglomerat de stări, emoții și trăsături proprii naturii umane și atribuite personajelor shakespeariene descoperim și în cea mai recentă montare a Teatrului Național de Operă și Balet „Maria Bieșu“ – „Otello“.

septembrie / octombrie

2015

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

pectacolul „Otello“ revine pe prima scenă a

artei lirice din Republica Moldova după o pauză de 17 ani. Ultima dată opera a fost montată în 1998, în regia maestrului Eugen Platon.

În viziunea regizorală a lui Andrea Battistini, „Otello“ este o piesă foarte contemporană: „Se consideră că tema acesteia ar fi gelozia, însă șmecheria lui Shakespeare a fost de a arăta drama unei victime a societății occidentale care considera mai prejos un maur, pe care totuși îl folosește în interesele sale. Pe lângă rasism, persistă și subiectul religiei: Otello este un păgân convertit, dar care parcă nu a fost ajutat de Dumnezeu“, a subliniat regizorul la conferința de presă care anunța premiera, în luna iunie a acestui an. Regizorul Andrea Battistini

Otello, ca reprezentant al altei rase, devine o victimă a epocii sale. El este un maur care reușește să-și realizeze ambițiile și să se bucure de succes într-o epocă a

Astfel, Andrea Battistini îl plasează în centrul trage-

rasismului. Dar victoria în lupta cu păgânii nu-i asigură

diei nu pe Otello, ci pe Iago (interpretat cu mult talent

succes și în confruntarea cu ambițiile unor reprezentanți

și măiestrie de Artistul Poporului Iurie Gâscă), inteli-

ai rasei albe, care par a fi intimidați de reușitele lui. La

gent, ambițios, vanitos – țesător abil de intrigi, cel care

fel, neobișnuit pentru acele timpuri este ca o doamnă

reușește să-l arunce pe guvernator în brațele geloziei

de viță nobilă, albă și atât de frumoasă, să-și lege viața

și să scalde într-o baie de sânge cele mai nobile și mai

de un maur. Aceste aspecte devin excelente motive de

curate sentimente: dragostea, curajul, onoarea, încre-

intrigă, pe care le țese foarte iscusit societatea, întru-

derea în faptul că în dragoste, ca și în război, scopul

chipată de Iago.

scuză mijloacele.

septembrie / octombrie

2015

În finalul operei adevărul nu triumfă, chiar dacă Iago

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

este arestat. Parafrazez, adevărul are sorți de izbândă aici cu un preț foarte greu, cu mari sacrificii – ca să i se demonstreze nevinovăția, Desdemona este omorâtă; Otello se sinucide ca să-și reabiliteze onoarea. Iar oamenii, societatea, vor continua să creadă ceea ce aud, ce le servesc spre gândire alții, și nu ceea ce simt. Spectacolul „Otello“ în regia lui Battistini este unul grandios: cu un decor pluridimensional, care amintește de universul renascentist italian; elementele de decor sunt sobre, elegante, de factură clasică, armonioase și induc o atmosferă degajată, ușor aglomerată de prezența femeilor și copiilor pentru a transmite rutina cotidiană a orașului la începutul spectacolului. Costumele pun reușit în valoare personalitatea și statutul eroilor, evidențiind armonios calitățile fizice și trăsăturile de caracter ale personajelor, prin stofe

gului englez William Shakespeare. Ca și în cazul ultimei

care subliniază spațiul și atmosfera cu lumini și culori

sale opere, „Falstaff“, a cărei premieră absolută a avut

și mai puțin prin desen.

loc la Teatro alla Scala din Milano, la 9 februarie 1893,

Din punct de vedere muzical, spectacolul „Otello“ este

se observă o clară influență wagneriană, trecerea de

plin de nerv, de temperament. Emoțiile transmise de

la opera bazată pe arii și pe tehnica de interpretare

personaje sunt în continuă creștere, pauzele lirice sunt

belcanto la genul cunoscut ca fiind operă simfonică.

asemenea unor tentații. Regizorul a distribuit în rolul

Numele regizorului italian este cunoscut publicului

lui Otello cântăreți de operă invitați ai TNOB „Maria

chișinăuian. De mai bine de zece ani Andrea Battistini

Bieșu“. Astfel, la prima reprezentație a cântat tenorul

colaborează în calitate de regizor invitat cu Teatrul

Daniel Damyanov din Bulgaria, iar în cadrul Festivalului

Național „Mihai Eminescu“ din Chișinău, unde a pus

Internațional de Operă și Balet „Maria Bieșu“, rolul lui

în scenă spectacolele „Maestrul și Margareta“ de M.

Otello a fost interpretat de spaniolul Carlos Moreno,

Bulgakov, „Procesul“ de F. Kafka, „Romeo și Julieta“ și

cel al Desdemonei – de soprana Dragana Radakovic

„A douăsprezecea noapte“ de W. Shakespeare, „Omul,

din Serbia.

Bestia și Virtutea“, „Henric al IV-lea“ de L. Pirandello.

La premieră, rolul Desdemonei a fost jucat de soprana Rodica Picireanu care, pe lângă o excelentă interpretare muzicală, a conferit un plus de sensibilitate și rafinament principalului personaj feminin al spectacolului. Ar fi nedrept să trecem cu vederea rolul corului și al dirijorului Nicolae Dohotaru, Artist al Poporului, în succesul acestui spectacol, care au reușit să redea, cu multă măiestrie, dimensiunea verdiană a muzicii și să ne transpună în universul shakespearian – o lume în care cele mai adânci simțăminte, cele mai puternice relații sunt prezente fiind îmbrăcate într-o haină artistică mereu actuală. Scenografia spectacolului a fost realizată de pictorul Iurie Matei, Artist al Poporului, pictor de lumini – Valeriu Danilciuc, coregrafie – Eugen Gârneț, Maestru în Artă, prim-maestru de cor – Ion Brătescu. „Otello“ este penultima dintre operele compuse de Giuseppe Verdi, pe un libret de mare calitate scris de Arrigo Boito după celebra piesă „Othello“ a dramatur-

Imagini: Mihai Vengher (Moldpres)

Ä&#x201A;

Loc de pelerinaj la baČ&#x2122;tina poetului

Grigore Vieru

septembrie / octombrie

2015

INVOCĂRI

La alba mea căsuță, curată ca un ou, Eu așteptam să vină duminica din nou, Ca tu, măicuță dragă, spinarea să-ți dezdoi Și să mai stai acasă, cu tine și cu noi... Să șezi în prag și lumea să te întrebe lin: – Mai odihnim oleacă? Oleacă, mulțumim... (Grigore Vieru, Duminica)

Imagine: Valerie Volontir

asa în care s-a născut și a

pilăriei și adolescenței lui Grigore

cunoscut poet atât în rândul adulților,

crescut poetul Grigore Vieru

Vieru, pregătite de Muzeul Național

cât și al copiilor. „Recunoștința și apre-

a devenit loc de pelerinaj

de Etnografie și Istorie Naturală.

cierea față de marele poet Grigore

pentru împătimiții de po-

La inaugurarea Casei-Muzeu „Gri-

Vieru m-au făcut să fiu astăzi aici

ezie și admiratorii creației celui mai

gore Vieru“ au participat reprezentanți

cu mesaje de mulțumire, în primul

cunoscut poet din Basarabia. Pe 31

ai conducerii de vârf a Republicii Mol-

rând pentru cei care au contribuit, și

august, de Ziua Limbii Române, la

dova, membri ai familiei Vieru, scrii-

cu un mesaj de recunoștință pentru

Pererita s-au inaugurat Casa-Muzeu

tori, artiști, muzeografi, bibliotecari,

toată opera și creația dedicată nouă“,

„Grigore Vieru“ și bustul poetului.

dar și consăteni ai poetului, precum

a menționat Andrian Candu. Oficialul

Casa părintească a lui Grigore Vieru a

și locuitori din satele vecine.

a adus în dar muzeului un portret al

fost restaurată în cadrul unui proiect al Ministerului Culturii.

Potrivit ministrului culturii, Monica Babuc, deschiderea muzeului, care

lui Grigore Vieru, executat de artistul plastic Leonid Popescu.

Conform proiectului de restaurare

a devenit o filială a Muzeului Național

În cadrul spectacolului regizat de

a casei părintești a poetului și de creare

de Literatură „Mihail Kogălniceanu“

Sandu Cozub, artiștii Mihai Ciobanu,

a complexului muzeal, care aparține

din Chișinău, constituie un act de

Anastasia Lazariuc, Andrei Porubin,

Ministerului Culturii și a demarat la

înaltă prețuire a Omului și Poetului

Geta Burlacu, Iurie Gologan, Daniela

24 octombrie 2014, au fost efectuate

Grigore Vieru, care va pune în valoare

Burlaca și Ionel Manciu au prezen-

lucrări de reparare a acoperișului,

moștenirea literară a celui mai cu-

tat recitaluri de poezie și cântece

restaurare a pereților, restabilire a

noscut și mai iubit poet al neamului.

pe versurile lui Grigore Vieru. Elevii

bucătăriei de vară, a lemnăriei, a

„În icoana pe care a creat-o Grigore

școlii din satul de baștină al poetului

exteriorului și interiorului original

Vieru, în poeziile sale au încăput și

au pregătit și ei un program literar-

al casei, construirea unui foișor de

ramul, și râul, și iarba, și copilul, și

artistic, în care au inclus cele mai

lemn, unde vor fi organizate cena-

mama, și nimeni mai mult decât el

reprezentative poezii și cântece pe

cluri literare, și instalarea bustului.

nu a meritat să venim să ne închinăm

versurile lui Grigore Vieru.

De asemenea, au fost efectuate lucrări

la această casă părintească“, a spus

de amenajare a curții și de întreținere

Monica Babuc.

a muzeului. Interiorul casei a fost

Prezent la eveniment, șeful legis-

decorat cu mobilier și obiecte de uz

lativului, Andrian Candu, a declarat

casnic din anii ’30-’40, perioada co-

că Grigore Vieru va rămâne cel mai

septembrie / octombrie

2015

La finele evenimentului, înalte fețe bisericești au oficiat un serviciu divin de sfințire a Casei-Muzeu și de pomenire a Poetului. Imagini: Mihai Vengher (Moldpres)

INVOCĂRI

septembrie / octombrie

2015

Z A

N U

A U

Ț I

INVOCĂRI

„Luminează haina mea,

taina suﬂetului meu, și mă mântuiește“

ea de-a doua ediție a Paradei Portului Popular

amplasat în scuarul Catedralei „Nașterea Domnului“, unde

s-a înscris și în acest an în cadrul manifestărilor

au putut admira și achiziționa obiecte de unicat ale meș-

dedicate Zilei Independenței și s-a desfășurat pe

terilor populari. Colectivele artistice și oficialii prezenți

27 august în Piața Marii Adunări Naționale, fiind

la eveniment, împreună cu spectatorii, s-au prins în dans

organizată de Ministerul Culturii al Republicii Moldova.

în Piața Marii Adunări Naționale și au prezentat Jocul cel

Astfel, în cadrul evenimentului, membrii Ansamblului

mare de sărbătoare și Hora neamului nostru, fiind susținuți

Național Academic de Dansuri Populare JOC și ai altor

de Orchestra Ansamblului Național Academic de Dansuri

colective notorii au defilat în costume tradiționale. De

Populare JOC, dirijată de Marin Gheras.

asemenea, cele 23 de ansambluri de muzică și dans po-

Evenimente precum Parada Portului Popular, Festivalul

pular și formații folclorice sosite la sărbătoare din mai

Iei, Gala Portului Popular de Iarnă, manifestările naționale

multe localități ale țării au prezentat costume autentice

organizate cu prilejul Zilei Independenței Republicii Mol-

din diferite regiuni ale Republicii Moldova.

dova, desfășurate în intervalul 2013 – 2015 de Ministerul

Gazda evenimentului, ministrul culturii Monica Ba-

Culturii, dar și inițiativele societății civile de a purta

buc, a declarat în discursul său rostit în fața publicului

elemente ale costumului național de sărbători au avut

prezent la eveniment: „Datorită înaintașilor noștri care

un impact major în societate.

au marcat cu litere de aur istoria neamului nostru în ziua

Drept urmare, Guvernul Republicii Moldova a aprobat

de 27 august, astăzi putem vedea în casa noastră și în

o hotărâre prin care se instituie Ziua Portului Popular.

inimile noastre tricolorul, putem vorbi nestingherit limba

Proiectul prevede ca aceasta să fie sărbătorită în dumi-

română și putem purta costumul nostru popular. Apropo,

nica a patra a lunii iunie. Inițiativa aparține Ministerului

când femeile îl țeseau, în vechime, rosteau o rugăciune

Culturii și are ca scop promovarea patrimoniului cultural

deosebită: Cămara Ta o văd împodobită, Mântuitorule, și

imaterial, reprezentat de costumul tradițional. Anual, în

nu am îmbrăcăminte să intru în ea. Luminează haina mea,

această zi, la nivel național vor fi desfășurate activități

taina sufletului meu, și mă mântuiește“. Ministrul culturii

culturale care vor pune în valoare modelele zonale și

a mai menționat că „portul nostru popular este taina

locale ale portului popular, bogăția ornamenticii și sti-

sufletului nostru, acea taină pe care nu o știau dușmanii

lurilor diverse de broderie, semnificația mesajelor vechi

atunci când înaintașii noștri, îmbrăcați în acest costum,

încifrate în simbolurile care se regăsesc pe diferite piese

câștigau războaie, ridicau biserici și mănăstiri și creau

din portul popular.

opere de artă care au intrat în lista culturii universale“. De asemenea, în cadrul Paradei Portului Popular, publicul a avut ocazia să viziteze Târgul Național Tezaur,

Imagine: Mihai Vengher (Moldpres)

Tu d o r B R A G A

Saloanele Moldovei – un traiect artistic în ascendență n ziua de 31 august, pentru a 25-a oară, la

Centrul Expozițional Constantin Brâncuși au fost vernisate Saloanele Moldovei, o manifestare interesantă în contextul concertului cultural ce se desfășoară în ultimele decenii

în Republica Moldova. Fiind, cum se spune, omul domeniului, pe parcursul multor ani mă bucur nespus că acest important eveniment artistic a revenit în circuitul de valori de la noi, găsindu-și locul și rostul în cultura noastră și redevenind un mijloc de etalare a creației artiștilor plastici. Din acest considerent, aș vrea mai întâi să expun istoricul Saloanelor, pe care, sunt sigur, nu-l cunosc nici măcar toți pictorii. Astfel, e necesar să coborâm în perioada istorică numită Renașterea (sec. XIV-XVI), denumirea având în calitate de argument însăși esența dezvoltării societății în acele îndepărtate secole. A fost, pe drept cuvânt, o epocă de renaștere spirituală, întemeiată pe reînvierea culturii antice greco-romane după o lungă vreme de întuneric și decădere, ceea ce, în mare parte, s-a datorat apariției unei noi pături sociale, și anume a bur-

Gheorghe Zărnescu. Compoziție

septembrie / octombrie

2015

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

Dumitru Bolboceanu. Doina

gheziei. Aceasta a urmat să se impună tot mai pregnant

parcursul perioadei de timp respective, în Basarabia s-au

nu doar în dezvoltarea economică a statelor, ci a creat și

desfășurat 11 saloane, Saloanele Moldovei numindu-se

o cultură nouă, în centrul căreia se afla omul, deci una

ediția organizată la Iași în 1923.

opusă culturii de până atunci, predominant bisericești, promovate de clasa feudală.

Această formulă de viață artistică a dăinuit până în 1949, când noul regim ideologic instalat în Moldova pur

Noua concepție despre lume – optimistă, pătrunsă

și simplu a desființat-o. Reapariția ei în viața noastră

de încrederea în om și în natură, de idealul unei fericiri

culturală a devenit posibilă doar după evenimentele din

terestre – pe parcursul timpului a dat naștere și unor

1989, revigorarea Saloanelor fiind propusă de cunoscutul

instituții, prin activitatea lor, altfel spus, prin teorii și

artist plastic Ilie Boca din Bacău (România). În acea vre-

realizări în fapt, menite să preschimbe modul de existență

me, președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova

al societății. Spre exemplu, la începutul secolului XIX,

era Sergiu Cuciuc și, aflându-se amândoi la o tabără de

este organizată Academia de la Paris, mai târziu modelul

creație din Tețcani, au purtat discuții, găsind că ideea

ei fiind preluat și de alte țări din lumea civilizată. Iar în

este mai mult decât bine-venită. A urmat să fie consultați

1814, tot la Paris, se organizează un Salon unde, pe lângă

miniștrii culturii și cultelor de atunci – de la noi, Ion Un-

membrii Academiei, au fost admiși să-și expună lucrările

gureanu, iar din România, Andrei Pleșu, care au susținut

și unii dintre așa-numiții artiști plastici liberi.

inițiativa. Ulterior, la organizarea Saloanelor au consimțit

Așa s-a întâmplat că, inițial, aceste manifestări erau

să contribuie Primăria Chișinăului și cea a Bacăului. În

organizate primăvara, înainte de Paște, sărbătoare ce sim-

1991, din aceste acțiuni a rezultat o primă manifestare

bolizează renașterea spiritului, astfel că Salonul demonstra

într-o nouă formulă a Saloanelor Moldovei la Chișinău.

o renovare a spiritului în domeniul artelor, artiștii având

Primul Mare Premiu i-a fost acordat atunci lui Mihail

posibilitatea să-și prezinte cele mai noi și mai valoroase

Grecu pentru lucrarea Omagiu Neamului, consacrată lui

lucrări. În respectiva formulă, Saloanele s-au desfășurat

Vladimir Curbet. Acest lucru a fost consemnat în cadrul

până în 1874. Atunci, artiștii refuzați, să-i numim așa

recentei expoziții, fiind expusă și o lucrare a remarcabi-

(numărul lor sporind simțitor an de an), și-au revendicat

lului nostru artist plastic – Glastră cu mușcate.

dreptul de a-și expune lucrările într-un salon separat.

Până în prezent, alternativ, au avut loc 25 de ediții la

Acest salon al „refuzaților“ a făcut mare vâlvă și a avut

Chișinău și la Bacău, iar o ediție s-a desfășurat chiar la

un ecou puternic în țările interesate să susțină artele

București. Într-o perioadă de timp, această manifestare

vizuale. Astfel, începând cu impresioniștii, paralel cu

proiectată drept o conlucrare între artiștii plastici din

salonul oficial, s-a manifestat activ intenția de a organiza

Republica Moldova și România, cu totul pe neașteptate, a

cu aceeași regularitate un alt salon, lucru care a reușit.

căpătat o tentă internațională. În cadrul ei, și-au exprimat

Mai mult decât atât, ulterior, din acesta au derivat și alte

dorința să expună lucrări artiști plastici cu rezidența în

formule de organizare: Saloane de primăvară, Saloane de

Germania, Austria, Ucraina, originari din țările respec-

toamnă, Saloane ale artiștilor plastici liberi, Saloane ale

tive, apoi și unii din Federația Rusă, Bulgaria, ceea ce

Parisului etc.

diversifica și îmbogățea expoziția. După 2001, în Moldova

În debutul secolului XX, Saloanele au ajuns să prin-

au apărut însă unele restricții de ordin ideologic, astfel

dă viață și la Chișinău. Prima ediție se produce în 1903,

încât manifestarea s-a restrâns, pomenindu-se în re-

concomitent cu oficializarea Societății Plasticienilor din

cul. Începând cu 2009, manifestarea revine în făgașul ei

sudul Rusiei, adică din Basarabia, ulterior ele urmând să

inițial, căpătând treptat amploare și influențând benefic

fie organizate cu regularitate până la începutul Primului

procesul creator.

Război Mondial, după care o perioadă au fost sistate. Ce-i

Astăzi, Saloanele Moldovei constituie o formulă de

drept, în toiul finalizării primei conflagrații mondiale,

schimb intercultural, la care participă simultan artiști

în luna mai a anului 1918, Șneer Kogan organizează la

plastici din Republica Moldova și România. Sperăm că

Chișinău o primă manifestare a artiștilor plastici din

restricțiile de care ne-am ciocnit au rămas în trecut pentru

Basarabia. Printre altele, din 1921, după o reorganizare,

totdeauna și libertatea schimburilor interculturale se va

Societatea Plasticienilor de la noi l-a avut în frunte pe

manifesta plenar și în continuare.

distinsul om de cultură și înaintaș al vieții publice Vasi-

La ediția din acest an a Saloanelor Moldovei au fost

le Cijevschi, iar din 1927, vreme îndelungată, în această

etalate 334 de lucrări de diferite genuri. Despre expoziție

funcție s-a aflat sculptorul Alexandru Plămădeală. Pe

în genere aș putea să spun că ea a fost, ca ținută, deo-

septembrie / octombrie

2015

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

Valeriu Vânaga. Dialog

Tudor Zbârnea. Între tată și fii

Ilie Boca. Tradiție

Simion Cristea. Cina troița

Adrian Șerbănescu. Transfer

septembrie / octombrie

2015

Gabriel Obreja. Ritmuri decorative

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

sebită de cele din anii precedenți. În primul rând, prin

România ca acea rămânere în urmă față de evoluția artelor

faptul că, anterior, artiștii plastici prezentau ceea ce

contemporane să fie recuperată, dar, în acest scop, se

considerau ei înșiși că-i reprezintă ca evoluție individu-

recurge nu la ceea ce este azi în avanscenă sau pe vârf

ală, iar de data asta au fost admise lucrări de ultimă oră,

de lance în evoluție, ci se pornește de la arta clasică,

ceea ce este de-a dreptul remarcabil. În al doilea rând

adică, de la Marcel Duchamp și, mecanic, se expun pur

– și acest lucru a fost menționat atât de critici, cât și de

și simplu obiecte din mediu, utilitare.

mulți consumatori de artă –, această ținută a expoziției

Al doilea în ierarhia premiilor este premiul acordat

a demonstrat că suntem pe un traiect ascendent. În al

de Complexul Muzeal „Iulian Antonescu“ din Bacău, de

treilea rând, la ediția curentă a expoziției au participat

care s-a învrednicit artistul plastic Dumitru Bolboceanu

și artiști plastici care activează în provincie. Prin ceea

pentru pictura Doina. În lucrare găsim setul de exigen-

ce au expus, putem afirma că provincialii noștri pot face

țe stabilite în arta contemporană, pe care autorul le-a

concurență înainte-mergătorilor din Capitală.

raportat la tradițiile din arealul nostru, reușind să le

Saloanele Moldovei reprezintă, de fapt, nu doar o ex-

îmbine în mod armonios, ingenios și interesant. În plus,

poziție, ci și o competiție între cei care profesează arta

principiul recurenței, specific icoanei bizantine și icoanei

plastică. Astfel, la ediția curentă, din cele 334 de lucrări,

noastre, de asemenea este îmbinat extrem de echilibrat cu

pentru decernarea celor 10 premii, juriul a nominalizat

viziunea proprie a autorului lucrării, pe care o consider

48 de lucrări. E de la sine înțeles că misiunea juriului a

o elaborare de vârf în cadrul expoziției.

fost destul de grea, dat fiind faptul că foarte mulți dintre

În mod deosebit aș remarca pictura lui Tudor Zbârnea

pretendenți aveau temei să pretindă că opera lor merită

Între tată și fii (Premiul Primăriei județului Bacău). Acest

a fi premiată. Dar concurența este, să spunem așa, o

artist plastic și-a început cariera cu armonii pe care le-a

doamnă dură și, pe deasupra, nu totdeauna imparțială.

învățat în atelierul maestrului Mihail Grecu, o primă re-

Totodată, anume domeniul artei este cel în care obiec-

ușită a dumnealui fiind un Eminescu pictat prin anii ’90.

tivitatea absolută este un lucru dintre cele deosebit de

De atunci încoace, pas cu pas, după diverse tatonări, în

complicate. Mă voi referi la câteva lucrări premiate.

etapa actuală, îndeosebi în lucrarea prezentată la expoziție,

Marele Premiu al Saloanelor Moldovei-2015 juriul i

îl văd limpede, frumos, ba chiar aproape clasic.

l-a conferit lui Gheorghe Zărnescu pentru lucrarea în

Nu pot să nu vorbesc și despre două lucrări nepremi-

lemn și metal numită Compoziție (două hârlețe asam-

ate, una fiind din lista celor nominalizate la premiu, iar

blate într-o compoziție din lemn), care face parte din

a doua lipsind din această listă. Am în vedere o gravură

categoria numită artobiect. Decizia juriului a trezit multe

a Elenei Karachentseva, pe care o consider una dintre

nedumeriri și controverse și, dacă e să fiu sincer, am și

realizările de vârf în arta plastică de la noi, executată

eu rezerve față de ea.

liber și ingenios, foarte interesantă și ca tematică. Se

Această modalitate de creație – artobiectul – a luat

numește Cioară, dar, indiferent de asociațiile pe care

naștere în 1914 la New York prin expunerea de către Mar-

le trezește pasărea, lucrarea e plină de seninătate. În

cel Duchamp – să-mi fie cu iertare, dar așa a fost – a

mod deosebit, gravura încântă prin faptul că pictorița a

pisoarului său, ceea ce a constituit o cotitură în evoluția

ajuns în executare la anumite aspecte ce pot fi puse în

artelor plastice în general, făcând loc și acestei moda-

balanță cu ceea ce înseamnă moment de vârf în gravura

lități de expresie. Însă, după mine, a repeta mecanic un

japoneză. Și mai am în vedere lucrarea Cuib a tinerei

principiu, adică să pui un obiect uzual în cadrul unei

plasticiene Oxana Diaconu, de asemenea o noutate în

expoziții fără a ține cont că, odată cu trecerea timpului,

evoluția graficii din Republica Moldova, care vestește

e necesar să-ți depășești predecesorii la acest capitol...,

apariția unui talent.

în ziua de astăzi nu știu dacă este o abordare pe potri-

Din cele expuse mai sus, sper să-i fi convins pe cititori

va exigențelor timpurilor pe care le trăim. În orice caz,

că Saloanele Moldovei reprezintă o manifestare utilă pentru

sub aspect ideatic, nu văd nimic deosebit în respectiva

toți participanții, dar și pentru evoluția artelor plastice

lucrare. Asemenea lucrări pot fi nominalizate, pot lua și

în această zonă de sud-est a Europei și în România.

premii, însă nu Marele Premiu. Da, există o mișcare în

Premiile Saloanelor Moldovei

Marele Premiu – Premiul Ministerului Culturii din Republica Moldova – sculptură: Gheorghe Zărnescu

(România), Compoziție (lemn, metal, 40 × 150 cm).

Premiul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu“ din Bacău – pictură: Dumitru Bolboceanu (Republica

Premiul „Mihail Grecu“ al UAP din Republica Moldova – artă decorativă: Gabriel Obreja (România), Ritmuri decorative (ceramică/lemn, 121 × 40 × 14 cm, 5 piese).

Șibaeva (Republica Moldova), Monotonia vibrației

Premiul „Nicu Enea“ al UAP, filiala Bacău – pictură: Ilie Boca (România), Tradiție (tempera/pânză, 114 × 146 cm).

Premiul Primăriei județului Bacău – pictură: Tudor Zbârnea (Republica Moldova), Între tată și fii (ulei/ acril/pânză, 1000 × 180 cm).

artă decorativă: Valeriu Vânaga (Republica Moldova),

Premiul Consiliului Județean Bacău – grafică: Nina (hârtie, acuarelă, 102 × 73 cm).

Premiul Muzeului Național de Artă al Moldovei – Dialog (sticlă, lemn, faianță, 25 × 60 × 5).

Moldova) – Doina (ulei/pânză, 73 × 64 cm).

2015

Premiul UAP din România – pictură: Adrian Șerbănescu (România), Transfer (tempera/pânză, 114 × 146 cm).

Premiul Centrului Internațional de Cultură și Arte „Gheorghe Apostu“ din Bacău – pictură: Victoria Cozmolici (Republica Moldova), Terra (ulei/pânză,

Premiul Primăriei Municipiului Chișinău – sculptură: Simion Cristea (România), Cina troița (lemn, 590 × 340 × 60 cm).

1600 × 1200 cm).

Juriul și premianții Saloanelor Moldovei, ediția a 25-a

septembrie / octombrie

2015

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

Victoria Cozmolici. Terra

Nina Č&#x2DC;ibaeva. Monotonia vibraČ&#x203A;iei

septembrie / octombrie

2015

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

Elena Karachentseva. Cioară

Arborele Eminescu

septembrie / octombrie

2015

INVOCĂRI

Anastasia RUSU-HARABA

Simbolul arborelui în creația lui Aurel David

sau arta drept pilon al lumii

n majoritatea noastră, ce cunoaștem noi, cei de

studii pentru tabloul Amiază și însăși lucrarea... Iar în

astăzi, despre Aurel David?! Cei mai mulți – că este

capătul unui perete – Solitara. Un câmp cu arătură de

autorul arhicunoscutei linogravuri Arborele Eminescu.

toamnă, în mijlocul lui o plantă de floarea-soarelui, abia

În plus, cei care au vizitat cel puțin o dată Muzeul

înflorită, în bătaia vântului. Un tractorist foarte experi-

Național de Artă al Moldovei s-ar fi putut să-i remarce

mentat sau, mai degrabă, unul foarte sensibil s-a străduit

pictura Amiază, expusă alături de lucrări ale celor mai

s-o ocolească astfel, ca roțile de metal ale mașinii să n-o

faimoși artiști plastici ai secolului XX din Republica Mol-

atingă, el chiar știind bine că planta nu va avea de trăit

dova. Posibil, unii au auzit, din diferite surse, că a fost

decât până la primele înghețuri... După ce am privit-o

găsit fără suflare în atelierul său la vârsta de 49 de ani.

îndelung, pașii m-au readus lângă autoportretul pictorului,

Horațiu, poet latin dinainte de Hristos, în afară de

expus pe alt perete. Parcursul mi-a trezit senzația unei

creația sa poetică, a lăsat posterității și următoarea ma-

interferențe a acestor două lucrări cu destinul creatorului

ximă: „Tot ce este ascuns acum va fi descoperit cândva de

lor. Autoportretul l-a pictat pe când era elev la Școala

timp“... În august – septembrie 2015 după Hristos, timpul

Republicană de Pictură, în 1952, deci la vârsta de 17 ani.

a decis să ne ofere un prilej de aducere-aminte despre

Tânărul de pe tablou parcă și-ar scruta cu ochii calea

acest artist plastic, prilejul constituind cei 80 de ani pe

vieții ce-l așteaptă, întrevăzându-i nemiloasele hățișuri,

care vara asta nu-i exclus să-i fi putut împlini, dacă, la

iar îndărătnicia din privire parcă ar spune că nu se va

30 iunie 1984, nu s-ar fi întâmplat tragicul lui sfârșit.

înfricoșa să le străbată. Așa cum solitara floarea-soarelui

Presupun că în acest iulie ni s-a adus în fața ochilor și

(anul 1967) n-a pregetat să-și ridice fața spre soare și să

a inimilor cea mai amplă expoziție personală a creației

înflorească, indiferent de faptul dacă îi va fi sau nu-i va

lui, organizatorii, angajații Muzeului Național de Artă al

fi dat să-și pârguiască până la capăt rodul.

Moldovei, reușind să găsească limbaj comun și cu rudele

În anul când artistul a apărut pe lume, tatăl lui, Ale-

artistului, astfel ca, prin contribuția lor, pentru întâia

xandru David, redactor al cunoscutei pe atunci publicații

oară să ne arate și un mare număr de lucrări din colecția

Cuvânt moldovenesc, în urma unor consecințe neelucidate,

familiei.

și-a pus capăt zilelor, aruncându-se sub roțile unui tren.

Din tot ce a fost prezentat în cadrul expoziției, ai fi

Când avea 9 ani, în 1944, i-a plecat în lumea celor drepți

putut trage concluzia că autorul tablourilor este un om

și mama. Din cei apropiați, îi rămăsese doar bunica de la

care s-a născut la sat și a creat tot acolo, trăind alături de

Bardar și anume ea l-a luat în grija sa. S-a aflat perma-

consătenii săi, deci fiind aproape de tot ce alcătuia modul

nent în casa ei doar timp de doi ani, însă, cu siguranță,

lor de viață, principala preocupare fiindu-le grija țarinei.

condiția psihologică în care se afla atunci ființa lui după

Pe când Aurel David s-a născut la Chișinău, într-o familie

ce-și pierduse părinții l-a făcut deosebit de receptiv, așa

de intelectuali. Și totuși, în lucrările lui predomină oameni

încât tot ce a trăit și a simțit atunci i s-a depozitat adânc

și subiecte ce țin de munca la pământ și de bucuriile pe

în memorie, pentru ca mai târziu, când va avea nevoie, să

care le dăruiește ea. Peisaj, Țărancă, Arșiță, Livada, Roadă,

revină la acele sentimente și imagini și să le transpună în

Măr înflorit, Culesul roadei, Femeie dormind, Pădure, Gard,

lucrările sale. Iată și explicația prezenței atât de masive

Amiază, Olga Sava din Bardar cu copiii săi... Mai multe

a tematicii rurale în creația lui Aurel David.

septembrie / octombrie

2015

INVOCĂRI

Arșiță

Rodul

septembrie / octombrie

2015

INVOCĂRI

La pictura Amiază a început să lucreze după absolvirea

casă nouă. Tata de mult nu mai este în viață, iar copacii

Institutului de Arte Plastice V. Surikov din Moscova și

– acum aproape la fel de viguroși ca și cel din pictura lui

mulțimea studiilor făcute în prealabil (multe din acestea

Aurel David – continuă să trăiască și să bucure familia

au fost prezentate în cadrul expoziției) mărturisesc cât

fratelui meu Andrei cu umbră, cu neasemuita mireasmă

de lungă și serioasă i-a fost perioada de pregătire. Pare

a frunzetului și, desigur, cu nuci, dar, în aceeași măsură,

a fi un subiect banal: câteva țărănci la umbra unui copac,

și cu ținuta falnică. În preajma lor, eu însămi nu o dată

în timpul unei odihne scurte de la mijlocul zilei, pe care,

am trăit sentimentul veșniciei pământului, retrăindu-l și

dintotdeauna, omul de la țară și-o permite pentru a-și

în fața tabloului Amiază, în care anume nucul stăpânește

reface puterile, ca după aceea să-și continue până seara

spațiul.

munca în câmp. Priveliștea a surprins-o tot la Bardar și

În definitiv, și lucrarea despre care vorbeam în pri-

țărăncile sunt personaje reale, una din ele fiind – nici

mele rânduri, Arborele Eminescu, e tot un copac. În te-

n-o să vă treacă prin cap – mama cunoscutului regizor

oria expresiei simbolice în artele plastice, arborele este

Petru Vutcărău. Respectivul detaliu îl cunosc de la artistul

viața în ascensiunea ei și simbol al verticalității, dar,

plastic Gheorghe Vrabie, care mai întâi a fost elevul lui

totodată, reprezintă și ciclul evoluției cosmice (moarte

Aurel David la Școala Republicană de Arte Plastice I. Repin,

și regenerare), în plus, având încă o valoare simbolică:

iar diferența de vârstă între ei fiind doar de patru ani,

cea de pilon al lumii.

după aceea au devenit, cum se zice, prieteni pe-o viață.

În opinia lui Gheorghe Vrabie, și nu numai a dum-

Mult mai târziu, această prețioasă relație l-a impulsionat

nealui, numele lui Aurel David ar fi rămas înscris pentru

să scrie o monografie despre fostul său profesor și coleg

totdeauna în istoria artei noastre plastice chiar dacă el

de breaslă, intitulând-o Aurel David. Timpul, artistul și

nu ar fi creat nimic altceva decât această linogravură,

opera (Editura Cartea Moldovei. Chișinău, 2004). (Apropo,

cunoscută și sub alte denumiri: Luceafărul, Hyperion,

plata pentru tiparul acestei cărți și-a asumat-o adminis-

Eminescu-Arbore și considerată nu doar de amatorii de

trația Vinăriei „Bardar“...) La pagina 61, citim: „Tabloul

artă, ci și de majoritatea specialiștilor în domeniu drept

Amiază reprezintă o stare de împlinire a naturii și a vieții

o capodoperă a autorului, a genului și a școlii naționale

omenești, dar el mai semnifică și apogeul plenitudinii cre-

de artă din a doua jumătate a secolului XX. Ea reprezintă

atoare a artistului plastic Aurel David, realizat în clipa sa

un copac hărțuit de vânt, tulpina și crengile lui conturând

siderală“. La care aș mai adăuga că vigurosul copac sub

profilul Poetului într-o siluetă deosebit de expresivă, de

care femeile își odihnesc oboseala este un nuc, în acest

culoare neagră profundă.

context amintind că anume nucul este în viața oameni-

Lui Aurel David, pasionat de poezia marelui Eminescu,

lor de pe acest plai un element indisolubil al mediului

într-o noapte de insomnie i-a venit ideea poetul-arbore

în care există ei. În satul meu de baștină, Țânțăreni de

în univers. După cum i-a mărturisit cândva scriitorului

prin părțile Teleneștilor, aproape nu-i curte în care să

Andrei Burac, chiar în aceeași clipă s-a ridicat din pat

nu găsești un nuc. În cea a părinților mei, tata Luca a

și s-a apucat de lucru, până dimineața reușind să facă

sădit câțiva nu la multă vreme după ce ne-am mutat în

prima variantă. S-a întâmplat să fie în anul 1966. „...n-a

Culesul strugurilor

Solitara

septembrie / octombrie

2015

INVOCÄ&#x201A;RI

Olga Sava din Bardar cu copiii

fost niciun minut, nicio jumătate de minut, ba chiar nicio

tea de creație, pe parcursul anilor exercitând și funcți-

jumătate de secundă, ci doar o scăpărare care mi-a strălu-

ile de inspector, apoi și expert al Ministerului Culturii,

minat conștiința“ (din dialogul cu Leo Butnaru, publicat

profesor la Școala Republicană de Arte Plastice I. Repin,

în Literatura și arta din 12 iulie, 1984).

vicepreședinte al Uniunii Artiștilor Plastici, președinte al

Prima variantă a Arborelui Eminescu a fost prima treaptă

Fondului Plastic, pictor-șef la Editura Enciclopedică Gh.

a unei munci de lungă durată, care i-a solicitat artistului

Asachi); dorea, cum se spune, să cuprindă necuprinsul

un mare efort creator. El a experimentat formule plas-

aici și acum, prin felul lui de a fi lăsând impresia că se

tice, tehnici și materiale diferite: desen în cărbune (din

grăbește să trăiască, de parcă și-ar fi presimțit plecarea

păcate, aceste schițe nu s-au păstrat), linogravură policro-

prematură.

mă, guașă, pictură în ulei etc. După care și-a definitivat

Atunci când s-a întâmplat tragedia, Aurel David fiind

opera în tehnica linogravurii policrome, realizând trei

găsit înecat în cada de baie din atelierul său, Gheorghe

variante, pe care le-a multiplicat într-un mare număr de

Vrabie a făcut parte din comisia împuternicită să intre

stampe, între acestea existând deosebiri de dimensiuni,

în atelier și să ia în evidență lucrările rămase acolo. In-

de proporții, de structură plastică, de nuanță cromatică

trând, cei patru membri ai respectivei comisii au rămas

și, în consecință, și de valoare artistică. Așa cum afirmă

impresionați de mulțimea de lucrări începute și schițe

cu deplină competență Gheorghe Vrabie, drept variantă

pentru alte noi lucrări. Era greu de crezut că omul ce

originală este considerată linogravura cu formatul aproa-

le-a făcut și-ar fi dorit moartea. În plus, au dat și peste

pe pătrat (48 x 46 cm, în trei culori – negru, albastru și

o notiță lăsată de milițianul chemat la fața locului ca să

galben). Anume aceasta a trezit cel mai mare răsunet,

fixeze cele întâmplate. Acesta indica niște semne ce l-au

urmând să se împrăștie în întreaga lume într-un număr

făcut să bănuiască faptul că Aurel David nu și-a pus ca-

impresionant de reproduceri. Ea a generat o mulțime de

păt zilelor din proprie voință, dar de părerea lui nu s-a

replici, fiind răspândită prin reproduceri în calendare,

ținut cont. (Mai târziu, Gheorghe Vrabie a consultat un

coperte de carte, plicuri pentru discuri, insigne, folosită

medic și acela a confirmat presupunerea milițianului.)

pe antetul unor publicații de la noi și din România.

Dar notița nu a fost luată în considerare, fiind acceptată

Iar Solitara a ajuns în expoziție din colecția parti-

ipoteza lansată inițial: suicid.

culară a artistului plastic Ion Daghi. Când Aurel David

Timpul este și răbdător, și nepărtinitor. El, fără obo-

o finisa, Ion Daghi i-a spus că-i place mult lucrarea, că

seală, cerne tot ce cade în ciurul lui și, treptat, scoate

are în ea ceva ce-ți răscolește sufletul. Și el i-a dăruit-o

la lumină ceea ce consideră că lumea trebuie să afle și

imediat cum a definitivat-o. A fost nu doar un gest al

să vadă, iar uneori – să facă. Astfel, peste o vreme de

unui om față de prietenul său – a fost și o manifestare

la plecarea lui pe alte tărâmuri, țara și-a amintit de cel

plenară a firii sale deschise și generoase. S-au apropiat

care a fost Aurel David, dându-și seama că nu i-a făcut

unul de altul pe când erau elevi la Școala Republicană de

parte de ceea ce a meritat. Post-mortem, în 1990, i s-a

Arte Plastice I. Repin, prietenia lor continuând și după

decernat Premiul de Stat al Republicii Moldova, în 1995

revenirea lui Aurel David de la Institutul V. Surikov, iar

s-a organizat o expoziție personală a lucrărilor lui, iar în

a lui Ion Daghi – de la Institutul de Artă Industrială din

2000 i s-a decernat Medalia Eminescu. Și acum, iată, încă

Harkov (Ucraina), mai apoi ei creând împreună mai multe

o expoziție personală... A rămas să fie elucidate adevă-

lucrări monumentale și mozaicuri nu numai în Moldova,

ratele circumstanțe ale morții lui. Mai devreme sau mai

ci și în alte republici unionale.

târziu, timpul, sperăm, o va face și pe asta, și atunci, în

Din amintirile pe care mi le-au mărturisit acești doi

Ceruri, sufletul zbuciumat al lui Aurel David își va găsi

artiști plastici cunoscuți, Gheorghe Vrabie și Ion Daghi,

liniștea. Dar și noi, aflând un adevăr pe care de mult ne

am conturat chipul celui care a fost Aurel David: om des-

doream să-l cunoaștem, vom păși prin timp cu sufletul

chis, sociabil, generos, inventiv, totdeauna plin de energie

mai plin de lumină.

și planuri de creație; nu se sătura de lucru, reușind să facă mult mai multe decât alții (iar paralel cu activita-

septembrie / octombrie

2015

Imagini: Iurie Foca

INVOCÄ&#x201A;RI

Arborele Eminescu

Larisa TUREA

Reuniunea

Teatrelor Naționale românești la Chișinău –

triumful creativității Festin teatral în Casa de pe graniță R e u n i u n e a Te a t r e l o r Na ț i o n a l e l a C h i ș i n ă u p o a t e f i c o n s i d e r a t ă c e l mai mare eveniment teatral al anului 2015 în Republica Moldova.

septembrie / octombrie

2015

T E AT RU

rima ediție a Festivalului „Reuniunea Teatrelor

niciun fel de graniță între noi. Spiritul teatrului a doborât

Naționale“ a adus la Chișinău cea mai mare densi-

orice frontieră. Știm exact ce înseamnă organizarea unui

tate de creatori de teatru din istoria modernă: 18

eveniment de o asemenea amploare. Ecourile pe care le

producții de la șase teatre naționale din România

avem la întoarcerea artiștilor români de la Chișinău sunt

și Republica Moldova, unsprezece zile, fiecare cu minimum

excepționale și ne emoționează. De aceea, Domnule Di-

patru-cinci evenimente; spectacole diverse și antrenante,

rector, vă scriu făcând o reverență în fața atașamentului

după texte de Shakespeare, Beckett, Dürrenmatt, Caragiale,

necondiționat pe care l-ați dovedit, crezând în miracolul

Feydeau, dar și de autori contemporani precum Aureliu

teatrului românesc.“

Busuioc, Val Butnaru, Iulian Margu, Răzvan Petrescu; a

Cu adevărat, de minune e cum cuvinte de neuitat,

făcut deliciul publicului chișinăuian interpretarea hăruită

ca boabele fertile, fac să răsară în imaginație lumi de

a trupelor de la Teatrul Național „Radu Stanca“ (Sibiu),

senzații și aduceri aminte; „din materialul clientului“

Teatrul Național „Marin Sorescu“ (Craiova), Teatrul Na-

spectator, din fantezia din dotare, din propria cultură,

țional „Vasile Alecsandri“ (Iași), Teatrul Național „Ion

din materia inefabilă a visurilor se țese universul magic,

Luca Caragiale“, Teatrul Național Radiofonic (București)

sensibilizându-ne la sublim. Un miracol de solidarizare

și, bineînțeles, de la Teatrul Național „Mihai Eminescu“.

și înțelegere frățească s-a repetat seară de seară: atâta

Reuniunea-comuniune a reabilitat, dacă doriți, sensul

forță de convingere, atâta dorință de detașare de rutina

noțiunii de festival-sărbătoare, dar și cel al spectacolului

lâncedă și obscură, de cotidianul amărât, încât, sub cu-

teatral, având demnitatea unei meditații înfăptuite cu

pola TNME, aureolată de figuri ilustre ale culturii române

mijloace ținând simultan de intelect și simțire.

din toate timpurile, se crea impresia că ne teleportăm

„Evenimentul organizat la Chișinău, scrie Marina Constantinescu, Directorul Festivalului Național de Teatru

la bordul fastuos al unui dirijabil planând fără grijă în tăriile celeste.

de la București, în mesajul de felicitare adresat lui Petru Hadârcă, Director General al TNME, este unul remarcabil, de înaltă ținută, vădind prețuirea dumneavoastră față de valoarea și valorile teatrului românesc. Astfel, publicul din Capitala Moldovei a putut să aprecieze, grație efortului

Acoperă-mi inima cu un spectacol!

și dăruirii dumneavoastră, câteva dintre cele mai puter-

„A venit, a venit toamna,/ acoperă-mi inima cu ceva“,

nice spectacole produse de importante teatre naționale

răsuna pe culoare de-ți venea să răspunzi imediat: aco-

din România. Probabil, timp de 10 zile nu a mai existat

peră-mi inima cu un spectacol! Spectacole de pus pe

inimă au fost răsplătite cu ropote de aplauze, în Sala

pentru noi sensurile parabolei caustice despre modul în

Mare, în Sala „Valeriu Cupcea“, la terasa Teatrului, unde

care dezintegrarea anturajului casnic protector provoacă

și-a prezentat recitalul actorul și managerul teatral de

tragedii și… victime colaterale. Traiul cotidian, chiar

excepție Constantin Chiriac, dar și în Sala Antract, unde

dacă era înțesat de violențe, lipsuri și năzuințe ale unor

s-a ținut Gala Teatrului Național Radiofonic, cu spectacole

ființe normale (de fapt, normalitatea nu există, unde să

tot unul ca unul, din seria Memorii și biografii, urmate de

mai găsești astăzi o familie normală în sens clasic?), e

dezbateri animate de o echipă de virtuozi sosită special

deturnat fără speranță, transformat în coșmar. Tatăl,

de la București: Magda Duțu, Ion-Costin Manoliu, Mirela

conformist și laș (în vorbe își iubește familia, în realitate

Georgescu și Stelică Muscalu.

este inhibat, intimidat de rațiuni „importante și grave

„Cu cât te apropii mai mult de adevăr, cu atât oamenii

de stat“), nu mișcă un deget pentru a-și proteja nevasta,

fac mai mult gol în jurul tău“, scria Emil Cioran. Startul

copiii și celelalte rude. Unica revoltă este doar apropo de

Reuniunii s-a dat cu premiera „Casa de pe graniță“, după

găluștele ștampilate la vamă: îi cad greu la stomac.

Sławomir Mrożek, spectacolul inaugurând și stagiunea teatrală 2015 – 2016. Pentru a aduce în fața spectatorilor drama datând din 1967, la Chișinău s-a deplasat o bravă

Istoria, o cățea…

echipă de conaționali ai autorului, în frunte cu Agnieszka

Basarabenii, aidoma polonezilor, au suferit enorm din

Korytkowska-Mazur. S-a lucrat în ritm alert, în crescendo,

cauza istoriei și asta ne unește. „Nu-mi plăceau piesele

pe alocuri într-o efervescență molipsitoare, de fierbere

lui Sławomir Mrożek cu lumea lor născocită, didascalii

intensă a creierilor. Cu norocul meu de spectator im-

extinse și constatări demodate, ne mărturisește Agnieszka

plicat, pe parcursul repetițiilor, urmăream cum creștea

Korytkowska. «Casa de pe graniță», montată în capitala

spectacolul, cum evoluau relațiile dintre protagoniști, cum

Republicii Moldova, m-a convins de actualitatea lui Mrożek.

cuvintele plate, fade se desprindeau din pagina scrisă,

Moldova este un personaj aparte al spectacolului, locul unde

se ridicau copăcel, animate, deveneau imagini și viață…

societatea civilă își cultivă conștiința de sine, dezgolind

Or, „Casa de pe graniță“ e o profeție absurdă, periculos

racilele sistemului politic, unde oamenii luptă, se zbat

de reală în imaginarul colectiv bântuit de războaie, de

pentru a ieși din impas. Se deschid frontierele statului

calamități (naturale și nu prea), de refugiați și sinistrați.

izolat în mod deliberat de restul lumii. Spectacolul reflectă

„Mă înăbuș în această lume a strălucirii false și a minciu-

situația «zonelor de frontieră», creuzete de mental cultu-

nii, unde nu există oameni, ci manechine, nu suflete, ci

ral, politic, etnic. Regiunile de frontieră ne accentuează

aparențe. Nu există nici credință și nici spirit adevărat,

reflecțiile asupra sensului existenței granițelor, pentru

doar simboluri, semne exterioare ale spiritului și credinței“,

înțelegerea conceptelor identitate, patrie, libertate, exil.

scria Mrożek. Formidabila echipă poloneză – regizorul

Amintind istoria familiilor ce locuiau odinioară pe Prut,

Agnieszka Korytkowska-Mazur, pictorul scenograf Pawel

ne dăm bine seama că frontiera trecând prin mijlocul casei

Dobrzycki și coregraful Maciej Zakliczynski – a decriptat

n-a fost dintotdeauna doar un grotesc concept scenic.“

septembrie / octombrie

2015

T E AT RU

E vorba de o situație ce se poate întâmpla oriunde în

teatru acolo a și apărut, în copacul din Godot, pe scena

Europa, în Africa și în Asia de la 1914, orișiunde indivizi

legendară a Teatrului „Luceafărul“. De astă dată, Vladimir

străini pot intra în casă ca să-și impună propriile legi,

și Estragon, interpretați de Marian Râlea și Constantin

dispun de destinele noastre, ne privează de intimitate…

Chiriac, au adus un altfel de „Godot“, filosofic, un „Godot“

Povestea poloneză a căpătat valențe universale grație

matur, reliefând referințele biblice, fapt imposibil acum

prestațiilor actoricești și harului improvizator al echi-

30 de ani. Veritabili maeștri ai cuvântului întrupat, Ma-

pei de creație; Petru Hadârcă, Silvia Luca, Petru Oistric,

rian Râlea și Constantin Chiriac, Stan și Bran ilustrând

Lilia Bojemschi, Iurie Negoiță, Ninela Caranfil, Valentin

dualitatea făpturilor umane nevăzătoare cu duhul, jin-

Zorilă, Iurie Radu, Igor Babiac, Iurie Focșa, Ion Mocanu,

duind și tânjind, completându-se, dar și tachinându-se

Anișoara Bunescu, Mihaela Damian-Oistric, Draga-Du-

mereu... Sensibilitatea fremătătoare a lui Marian Râlea,

mitrița Drumi, Ana Tkacenko și Doriana Marginean s-au

actor ce poate juca orice, la fel de bun în comedie și

întrecut pe sine, prezentând Moldova ca personaj central,

tragedie, în drama clasică și în cea absurdă, în travesti

cu tot ce se întâmplă aici, cu bune și cu rele. Și recunosc:

și în compoziție, potrivit să intre în „pieile“ adăstând în

m-am bucurat că la premieră oaspeții noștri, în special

nemărginita magazie a dramaturgiei mondiale, cucerește

diaspora poloneză, au ieșit cu lacrimi în ochi din sală.

instantaneu. „Așteptându-l pe Godot“ e și un omagiu

Punct ochit, punct lovit: spectacolul emoționează și poate

adus regretatului Virgil Flonda, dar și prieteniei celor

e un pic cinic să te bucuri că oamenii plâng, dar din

doi protagoniști, „un spectacol extraordinar cum numai

punct de vedere profesional sigur este o mare bucurie

Silviu Purcărete poate să facă, spune Marian Râlea. Un

când spectacolul atinge un soi de catharsis.

spectacol desenat cu o extraordinară precizie despre speranțe și sinceritate“.

Teatrul transgresând frontiere

Un al doilea spectacol purtând girul lui Silviu Purcărete este adus către chișinăuieni de Teatrul Național

Parada stelelor a continuat cu „Așteptându-l pe Go-

„Marin Sorescu“ din Craiova. Prezentat „în vedetă“, „O

dot“, de Samuel Beckett, marca Silviu Purcărete, spectacol

furtună“, după Shakespeare, are șansa unui actor legen-

sibian încununat de premii internaționale, fiind jucat pe

dar: maestrul Ilie Gheorghe (celebru pe tot mapamondul

toate continentele. Fără îndoială că mulți dintre noi își

prin interpretarea lui Faust, montat de Silviu Purcărete

aduc aminte cu nostalgie de Godot-ul anilor ’90, montat

acum câțiva ani la Sibiu), primit cu o furtună de aplauze

de viitorii ionescieni Mihai Fusu și Petru Vutcărău, spec-

chiar de la prima apariție în scenă. Decorul fascinant,

tacol de muzeu: apropo, primul tricolor într-o scenă de

o montare picturală nutrită plenar de Dragoș Buhagiar

și Vasile Șirli (autorul muzicii și al completului univers

nesocotită de eroina piesei. Bătrâna doamnă din timpul

sonor), subliniind ostentativ și repetitiv o lume tristă și pe

scenic actual, cândva o fată plină de viață, generoasă și

dos: ziduri mișcătoare, dulapuri de-a îndoaselea, cande-

încrezătoare în bine, „îngrozitor de frumoasă“, precum

labrul pe podea, juna Miranda androgină (una și aceeași

recunoaște iubitul ei din tinerețe, e foarte bogată, dar și

persoană cu Caliban, sălbaticul, primitivul, violentul spirit

foarte nenorocită. Devine îngrozitor de rea (în surdină

al insulei). Ilie Gheorghe, întruchiparea magului Prospe-

nu e doar tema trădării, a speranțelor înșelate într-o

ro, cel ce, vorba vine, „fără cărți nimic nu e“, afirmă că,

voioșie, ci și cea a sexualității ca moarte): trecută prin

după ce „a făcut acum 20 de ani un Caliban la Londra“,

ciur și dârmon, victimă a multor accidente de circulație

i-a venit mănușă rolul cărturarului exilat, făcătorul de

și nu numai, adunată practic din bucăți, cu unica mână

furtuni… Mai dificilă a fost misiunea lui Sorin Leoveanu,

rămasă întreagă, poruncește implacabil condamnarea la

căruia i-a revenit rolul dublu, Miranda și Caliban. Faptul

moarte a fostului amant. Interpretarea actriței Mihaela

a creat dificultăți și pentru regizor, nevoit să taie din text

Arsenescu Werner în pielea arivistei Claire Zachanas-

unde nu era posibilitatea să jonglezi, mai ales când am-

sian frizează perfecțiunea: e dură, cu o privire de oțel,

bele personaje atât de importante erau în scenă. Este, se

lucidă și neînduplecată. Teodor Corban în Alfred III e

pare, ultima piesă a lui Shakespeare, sugerând că atunci

calm și resemnat, uluit de indiferența apropiaților, pe

când este folosită cu scopuri nobile, magia poate fi utilă,

care conta. Când în joc e un miliard de verzișori, cine

Prospero dându-și seama, către final, că răzbunarea prin

mai crede în Om? Cât de ușor justificăm orice mișelie,

bine e mai eficientă.

dinții ne sunt mai aproape ca părinții. Claudiu Goga zice

Plină ochi, înmărmurită de emoție, Sala Mare a

că distribuția de la Iași e „cea mai aproape de ideal, cel

Naționalului s-a lăsat fascinată și de o altă poveste de

puțin în rolurile importante. Vorbim despre vina indivi-

răzbunare: „Vizita bătrânei doamne“ de Friedrich Dür-

duală și cea colectivă, de cum se trece de la una la alta,

renmatt în regia lui Claudiu Goga, la Naționalul ieșean;

despre păcatul individual și cel colectiv, despre forța

un spectacol rotund, limpede ca un glob de cristal, în

pe care o are banul și despre cât de puțină valoare mai

care spectatorii și-au văzut, fiecare în parte, propriile

are viața omului“. Teodor Corban recunoaște că nu i-a

probleme și angoase. A răsunat de mai multe ori fraza

fost greu să-și contureze eroul, „fiindcă și din scriitură,

cu miliardul și sala izbucnea în aplauze: o coincidență

și din regie, și din experiența mea de viață, personajul

stranie cu ce se întâmplă acum pe la noi, această pa-

are fațete și bune, și rele în proporții egale. Are atâtea

rabolă despre fragilitatea ființei umane în fața banului

remușcări câte le avem cu toții în viața ce o trăim. Are

și a ispitelor. Ne-am convins și aici cum un regizor își

în egală măsură tragismul și caraghioslâcul. E un comic

ajută actorii să devină creatori, crezând în ei și punân-

mai mult spre grotesc“. Fiecare protagonist e impecabil,

du-i abitir la treabă. Zicala nu te grăbi să te răzbuni, ai

iar împreună funcționează ca un ansamblu armonios,

răbdare și vezi ce frumos o va face viața în locul tău este

perfect sincronizat; ceasornic elvețian, ce mai!

septembrie / octombrie

2015

T E AT RU

Caragiale, revizitat Astăzi, când absurdul ionescian a devenit logică cotidiană, ne-a sosit de la Craiova „O noapte furtunoasă“ în

Gala teatrului românesc întregit a culminat cu „o autentică poveste de viață“, montată la Naționalul „Mihai Eminescu“ de Alexandru Vasilache, „Filumena Marturano sau divorț în stil italian“, de Eduardo de Filippo.

regia lui Mircea Cornișteanu. Distanțarea ironică, umorul,

Evenimentul, în totalitate, a fost unul de succes: „E de

aciditatea imaginilor stârnesc zâmbete, apoi hohote: cei din

bun augur că am avut o reuniune frumoasă și sperăm să

stal recunosc voioși personajele din proscenium, scapă de

menținem pe parcursul întregii stagiuni acest nivel, această

„terorizanta atmosferă“, de gânduri apăsătoare, dau uitării

tensiune“, susține principalul organizator, directorul TNME,

aglomerarea de scene neverosimile și incongruente, în afara

Petru Hadârcă. Toate spectacolele „Reuniunii Teatrelor

oricărui sens, din cotidianul nostru (și nu doar politic);

Naționale“ – dar absolut toate (regret că nu reușim să le

se topesc, bulgăre de zăpadă într-o baie caldă de emoție

analizăm în parte) – s-au jucat cu sala plină, generând reacții

pozitivă: „Simt enorm și văd monstruos“. Fauna ridicolă cu

la scena deschisă și aplauze de final. Am durat, precum

substratul său grav, lecturat în cheie parodică, cu accente

subliniau artiștii invitați, un pod de teatru; s-a produs o

grotești și tușe păstoase, amalgamată și pusă la punct cu

întâlnire de prieteni într-o veritabilă capitală europeană,

acribie și măiestrie artistică, generează un puternic impact

cu o sală de conaisseurs, de aleși oameni de cultură.

vizual și o nesperată descărcare emoțională. Rică Venturiano

Am putea oare trece sub tăcere faptul că Reuniunea s-a

din „O noapte furtunoasă“, țara lui Caragiale în care te naști

produs cu succes grație eforturilor conjugate ale Teatru-

bursier, trăiești funcționar și mori pensionar, își află ecou în

lui Național „Mihai Eminescu“ din Chișinău, Ministerului

Basarabia zdruncinată de criză, în realitatea împotmolită în

Culturii al Republicii Moldova și Ministerului Culturii al

nesimțirea slujbelor de stat. Veninul și brambureala eroilor,

României, Institutului Cultural Român de la București

deopotrivă figuri emblematice ale demagogiei, politicianis-

și Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu“ de la

mului, trăncănelii, sunt pe gustul publicului. Teatrul-ar-

Chișinău, dar și ale sponsorilor tradiționali, Moldinconbank

hitectură la care se referea clasicul se clădește viu grație

și Vinăria Purcari? Moldova fiind meleagul cu – vai! – foarte

atenției cu care e cizelat fiece gest, fiece detaliu.

puține festivaluri și alte evenimente culturale pe… obraz

Spectacolul de teatru e spațiu metafizic pur, angajament

de locuitor, când vi se oferă șansa unui asemenea festin

fizic și mental generând alchimia care exprimă indicibilul.

teatral, n-o ratați! Tragem nădejde că Reuniunea Teatrelor

Nu neapărat să înțelegi cu mintea, ci să simți, să captezi

Naționale va deveni tradiție, întru gloria „limbii românești/

în sinele tău sarcasmul sau duioșia cu care sunt tratate

Și-a patriei cinstire“.

chipurile, să te convingă muzica, dansul, elementele scenografice, eclerajul… Teatrul absurdului, mult gustat în zona noastră, a readus în prim-plan miticii, trăncănitorii, traficanții de voturi, ipocriții.

Să ne fie într-un ceas bun! Imagini: Ian Onică

Ioan MÂNĂSCURTĂ

Temă liberă cu

Titus Jucov

septembrie / octombrie

2015

INVOCĂRI

Titus a fost – a fost? – un om al nemâniei și un aprig luptător pentru instaurarea armoniei mondiale, poate chiar la scara întregului Univers, adică așa o armonie delaolaltă și atotcuprinzătoare de licurici, plante felurite, oameni mai ales, păpuși și păpușari – bineînțeles, rechini, stele și alte viețuitoare și obiecte folositoare din necuprinderea lumii. Pe timpurile din care răzbate până la noi doar pulberea stelei, faptul acesta reprezenta o greșeală ideologică, știindu-se că dușmanul este perfid și nu doarme. În acest sens, Titus era reprezentantul unui trib de naivi, cu tot cu dreptatea acestora.

vea și alte păcate. De exem-

la teatrul de păpuși, al cărui scop

cuvântului, adică de învățător, de

plu, punea preț pe priete-

era educarea – nu a oamenilor – a

institutor, de profesor.

nie. Aș zice că avea vocația

viitorilor constructori ai comunismului.

Altfel, acest Titus Jucov, educat

prieteniei.

Că feciorul de popă a ajuns totuși

în familia părintelui Dionisie, preot

Și mai credea în povești, în tot

regizor-șef mulți au bănuit și au scris

la Ciuciulea vreme de spre 40 de ani,

felul de povești, unele cu subtext,

unde trebuia că este o subtilă diver-

pe timpul sovieticilor – luați amin-

uneori subtextul fiind și subversiv

siune a... dar ce credeți? – măcar și a

te! –, ar fi putut ajunge, într-o altă

(așa se considera în anumite cabi-

imperialismului mondial, pe unde-o

conjunctură istorică, un bun păstor

nete obscure), în care evoluau ființe

fi el pe-acolo...

spiritual al neamului. La drept vor-

fabuloase, îngeri, extratereștri, harapi

În 2009, Titus Jucov a scris o carte,

bind, vocația de regizor, ca și cea de

albi sau de alte culori nefirești, se

Potecile unui regizor, pe care o adre-

preot, se iscă din plinătatea sufletească

produceau miracole și alte prostii

sează cadrelor didactice și studenților

și din necesitatea de a te împărtăși

zămislite pentru derutarea poporului

de la specialitățile regie și actorie, pre-

semenilor. Așa înțeleg eu lucrurile.

muncitor. Pe atunci – să zicem în

cum și tuturor celor ce sunt pasionați

Dăruit și darnic fiind, ca să invoc și

1972, când Titus a venit la Teatrul

de arta teatrală. Deși a reprezentat o

o formulă lansată de Liviu Damian,

Licurici –, unica poveste în care se

veritabilă premieră în domeniu, nu

Titus Jucov și-a transferat darurile

cuvenea să crezi era gogorița cu co-

m-a mirat că Titus a gândit aceas-

în inimile celor mai receptivi și mai

munismul... Unde mai pui că Titus

tă carte, deoarece, pe lângă multele

fideli spectatori, care, bineînțeles,

făcuse greșeala de a se naște în familia

haruri, avea și – bănuiesc – plăcuta

sunt copiii.

unui preot, ceea ce era revoltător

povară de dascăl al studioșilor de la

Așadar, cartea cu pricina, adresa-

și de neiertat. Așa că n-avea nicio

Academia de Arte. Am scris dascăl

tă... (vedeți mai sus cui), începe într-

șansă să ajungă – auzi! – regizor-șef

și am în vedere sensul civil, laic al

un mod neașteptat, tulburător pentru

mine, și îmi permit să reproduc un

Harap-Alb, la Triumful adevărului lui

Literaturii Moldovenești. Măreața li-

fragment mai măricel, în speranța că

Gelsomino în Țara Mincinoșilor...

teratură moldovenească de pe atunci,

acesta este relevant pentru sufletul

Dar, iată că în acea zi a unei ierni,

fortificată istoric de câțiva ovrei mai

lui Titus și relația lui cu lumea pri-

când nu voiam să văd pe nimeni, ca să

șmecheri și transnistrieni cu origini

etenilor și chiar cu cea din exteriorul

pot savura Povestea iernii, mă oprește

neclare, împușcați în 1937 de sovie-

prieteniei, dar în care – obligatoriu

vechiul meu prieten și mă întreabă:

tici în calitate de spioni români, nu

– ne preumblăm pașii și deci avem și

Albim sau înflorim, dragă Titus?

prea lăsase relicve demne de a fi puse,

o responsabilitate față de ea.

Gravă și perfidă întrebare. Dacă

depuse și expuse în muzeu. Directo-

Zice Titus (nu pun ghilimele, de-

stai și te gândești bine – da, albim.

rul bizarei (promițătoarei?) instituții,

oarece aud vibrația glasului său; ar

Dar parcă e atât de trist să albești,

eminența sa Gheorghe Cincilei, în lipsa

fi bine să remarcați respirația epică

știind că albul este simbol al curățeniei,

criptelor, tumulilor, piramidelor și a

a fragmentului citat!):

purificării, înțelepciunii și al deschiderii

mumiilor, investește 18 ruble și 20 de

către lume?

copeici sovietice și cumpără patul unui

– Eram la începutul unei ierni și, după ce așteptarăm luni întregi să plouă,

Și oare această albeață a zăpezilor

clasic în devenire al literaturii sovietice

iarna ne-a dăruit zăpadă. Mă plimbam

ce pogoară peste noi nu este semnul cel

moldovenești, și acesta de prin părțile

aiurea prin Chișinău și admiram ca un

mai sigur și mai demn de crezare că

de unde se trăgea directorul muzeului

copil copacii ce și-au schimbat arhitec-

cerul nostru nu este deocamdată – și,

fără exponate. Achiziția a umflat nările

tura, ținând în brațele lor cristale de

să sperăm, nu va fi! – plin de praf și

celui mai mare poet proletar local și

promoroacă. Pe pământ coborâse din

funingine, semnul cel mai important al

a înfuriat pe alții mai mărunței, așa

ceruri o nouă poveste. Și tocmai atunci

înfloririi din primăvara ce va să vină?

că odioasa crimă a ajuns la urechile

când mă rugam la Domnul să nu întâl-

Vedeți, uneori, între albim și înflorim

păroase ale organelor competente. În

nesc pe nimeni măcar o oră, îmi iese în

s-ar cuveni să punem semnul de ex-

consecință, directorul a fost expulzat

cale Ioan Mânăscurtă. Un vechi prieten

clamare al egalității.

dintre exponatele lipsă și silit să plă-

de-al meu cu care în tinerețe nu era zi

Grava întrebare – albim, înflo-

tească piesa muzeistică numită patul lui

și nici barem o seară să nu ne întâlnim

rim? – era continuarea uriașului șir

Ion Druță. Ex-directorul, acum simplu

nu numai pentru a sta la un pahar

de întrebări pe care ni le tot pusesem

funcționar în slujba artiștilor (suficient

de vorbă, ci, în primul rând, pentru a

de-a lungul colaborării noastre și al

de destrăbălați și aceștia ca să dea bă-

devora primele spectacole montate de

prieteniei care se iscase într-o clipită

taie de cap celor puși să păstorească/

mine la Licurici, despre care Ioan a

într-o vară și care este legată de alte

cotonogească cultura, dar pe care – pe

scris mai în toate ziarele de pe atunci.

prietenii, fără de care viața ar fi fost

artiști, bineînțeles – Cincilei îi iubea

El a fost primul și cel mai sincer critic

searbădă și nu astfel împlinită.

din toată inima), nu-și trăda nici mai

al tuturor încercărilor mele regizorale.

Mă văd îndreptățit să fac o mică

vechea dragoste – scriitorii. Văzuse

Cu timpul, întâlnirile noastre s-au rărit,

digresiune pentru a plasa acțiunea

numele meu în presă și devenise curios

iar discuțiile despre teatru aproape că

în contextul timpului și spațiului în

dacă nu voi fi fiind feciorul tatălui meu,

dispăruseră.

care s-a petrecut...

care lui îi fusese director la școala

Deseori mă întrebam, de ce?... Și

În clipa cea repede, care se afla în

din Chetrosu, Drochia. Chiar eram

inventam zeci de explicații: ba că Mâ-

anul 1975, poate 1976, am fost abordat

ceea ce el bănuia doar și eram exact

născurtă nu mai crede în povești (atunci

de un ins de statura lui Ștefan cel

în căutarea unor bilete la mare. Astfel

cum de mai scrie povestiri din domeniul

Mare (vezi descrierea din letopiseț)

stând lucrurile, era imposibil să nu

fantasticului?), ba că din spectacolele

și cu apucături curat voievodale. Pe

ne cunoaștem. Gheorghe Cincilei mi-a

mele a dispărut ineditul și oarba credință

moment deținea o funcție obscură la

dat o scrisoare către responsabilul

în victoria Binelui, sau, poate, ne-am

Societatea Teatrală, numită ca-să-nu-

de la pensiunea artiștilor moldoveni

împotmolit ambii în realitatea vieții

moară-de-foame, unde fusese dosit

din Zatoca și o cheie de la ușa a două

și nu mai visăm la Zborul rățuștei

după catapultarea din scaunul din

cămeruțe (moștenire de la o mătușă)

urâte, la Vitejia și înțelepciunea lui

lemn de nuc de director al Muzeului

din Cetatea Albă, care atunci și în

septembrie / octombrie

2015

INVOCĂRI

zilele noastre se numește Belgorod-

era unul dintre acei pe care Cincilei

colaborare. Titus avea rarul talent de

Dnestrovski. Judecând după mărime,

îi bănuia că mă așteptau cu nerăbdare

a obține ceea ce-și dorea nu numai

cheia s-ar fi potrivit la porțile vestitei

la țărmul Mării Negre.

de la scriitori, ci și de la pictori și

cetăți, pentru care ghizii au tot până în ziua de astăzi două povești de zăpă-

– Unde-s ceilalți? am întrebat în dodii.

cit turiștii: una – pentru ucraineni și

– Ceilalți? Peste drum este o hru-

turiști naivi din țări anglofone, în care

bă cu vin de Șabo. Hai să vedem ce

cetatea este curat ucraineană; a doua

facem cu tine.

compozitori, fără de contribuția cărora un spectacol pentru copii este de neimaginat. Bunul nostru prieten Alexandru Gromov scria așa: M-aș mira foarte

– pentru moldoveni și alți descendenți

...Peste trei ani aveam să scriu

să aflu că Titus acceptă un text așa

din Decebal și Traian, în care aceeași

despre Titus Jucov și fenomenul tea-

cum l-a prezentat autorul: în fiecare

cetate este... da, românească, cu vădite

tral declanșat de acesta următoare-

caz îl sucește și-l răsucește, doar să-l

contribuții ucrainene, bineînțeles,

le: Folosind cu măiestrie combinațiile

vadă așa cum îi vine lui – dintr-un

încă de pe când cetatea se afla sub

măști-păpuși-marionete-actori, regizo-

unghi inedit. E mereu în căutarea acelui

ocupația genovezilor.

rul creează un efect de contrast între

declanșator care transformă cuvântul

Asta printre altele, ca să fie mai clar

eroi. Spectacolele nu sunt construite,

în priveliște trăită, îl apropie de copil,

de cine mă legasem și în ce timpuri

din principiu, pe texte minore. Licu-

croindu-și drum spre sufletul lui.

se desfășoară spectacolul.

rici este astăzi mai puțin ca oricând

Astfel că și Gheorghe Cincilei, care,

– Să știi că te invidiez, se lamentă

și – paradoxal totodată – mai mult ca

pe lângă multele calități, avea și ca-

Cincilei. Chiar ți-a mers! Știi cine te

oricând un teatru de păpuși în accepție

pacitatea de a se bucura de succesul

așteaptă la malul mării?

clasică. Am putea să-i zicem teatru de

prietenilor, era în drept să constate

La malul mării mă așteptau Vitalie

măști, teatru de umbre, teatru poetic,

că Teatrul Licurici face minunea mi-

Baltag, Gheorghiță Urschi, Gicu Pâr-

teatru dramatic – într-un cuvânt, este

nunilor: vrăjește și vrăciuiește sufletele

lea și, bineînțeles, Titus Jucov. Este

vorba de un teatru veritabil, adevărat,

și dă înțelepciune.

adevărat că știam vag cine-s persoa-

un teatru în plină căutare (și găsire),

nele nominalizate și nici onoarea să-l

în plină creștere.

fi cunoscut pe vreunul personal nu avusesem.

...Știți ce cred eu? Dacă și păpușile au suflet (așa lăsa

Până la venirea lui Titus Jucov,

să se înțeleagă), Titus Jucov montează

Teatrul Licurici era provincial și

cu ele, cu aceste suflețele, spectacole

Ca întotdeauna, responsabilul a dat

(hai să-i zicem așa) cosmopolit. Nu,

pentru îngerii mititei și drăcușorii

dovadă de iresponsabilitate și n-a vrut

nu era nici măcar un teatru rusesc,

nestricați din lumea de dincolo, aceștia

să citească țidula lui Cincilei, așa că

era un teatru al mediocrităților zise

din urmă – îngerii mititei și drăcușorii

m-am trezit al nimănui la malul mă-

internaționaliste, bun de speriat copiii,

nestricați – nefiind încă despărțiți în

rii. Între timp, plecase ultima Raketa,

care erau aduși încolonați la spectacol

echipe rivale și confruntări aiurite

șalupa care făcea legătura peste liman

și care nu înțelegeau o boabă din ceea

pentru stăpânirea sufletelor omenești

cu Cetatea Albă, unde grandioasa cheie

ce vociferau cu glas dogit mogâldețele

și a lumii. Nu văd nimic rău în asta,

pe care o căram în rucsac ar fi putut

din scenă. Titus a renunțat la bana-

în faptul că Titus își caută de treabă

să-mi deschidă accesul spre un adă-

lele scenete cu lupi răi, scufițe roșii,

și acolo (asistat, probabil, de Gheor-

post nocturn.

moși gerili proști și albe-ca-zăpada

ghe Cincilei și Vitalie Baltag), în afară

Tocmai când îmi făceam socoteală

pudice, dibuind numai el știe pe unde

de faptul revoltător că Titus a lăsat o

dacă-i mai cu cale să mă înec sau să

piese bune sau încercând dramati-

mulțime de spectacole nemontate și

fug în Turcia, a apărut un ins care

zări ale operelor literare valoroase.

nejucate în lumea noastră, când a ple-

s-a prezentat simplu: Titus Jucov,

Spre deosebire de alți regizori, Titus

cat pe neprins de veste și fără explicații

tăindu-mi avântul spre cele două fe-

nu i-a lăsat de capul lor pe scriitori,

în toamna anului 2013. Când vorbesc

luri criminale de libertate. Chiar dacă

pictori, compozitori. Dacă intuia un

de lumea noastră, am în vedere lumea

nu știam ce hram poartă, reprezenta

cât de plăpând fior dramatic în scrisul

aceasta în care nu trăim – viețuim – și

unica mână ce-mi fusese întinsă și

cuiva, acest cineva era condamnat la

care abia învață să viseze.

Diana GUJA

Conspirații pentru un spațiu public creativ – Mândrele lui Mihai Ungureanu Mihai Ungureanu este un tânăr artist pentru care arta nu este un refugiu, ci o modalitate de abordare a realității. A intrat în atenția presei cu expoziția „ M â n d r a , m a c i i ș i s p i c u ’ d e g r â u “, p e c a r e a v e r n i s a t - o l a C h i ș i n ă u , i n s p i r a t de evenimente precum IA Mania și Ziua Iei, în semn de încurajare a tendinței de a readuce în actualitate portul inspirat din bluza tradițională.

septembrie / octombrie

2015

a mijlocul lunii octombrie,

grăbită să ia darurile vieții, cu toate

alături de tânăra pictoriță

culorile și umbrele ei, o poate scălda în

Nicoleta Văcaru, Mihu și-a

atâta albastru, galben, verde și roșu.

expus mândrele la Barcelona,

Mihu, pe numele său complet Mi-

în incinta Centrului Civic Cotxeres,

hai Ungureanu, este pictorul moldo-

într-o expoziție despre care s-a scris

vean care ne vorbește în limba inimii

că, prin lucrările sale, „împletește

noastre, rămase pe prispa caselor

emoția cu tradiția“.

bătrânești, între doi stâlpi de pia-

Iar vara trecută, un grup de volun-

tră, în drept cu gardul de lemn, pe

tari, inspirați de lucrările artistului,

deal sub luna plină, lângă Mândra

au decis să aducă omul obișnuit mai

sau Mândrul, smeriți și umili. El ne

aproape de actul artistic, facilitând

povestește viața în acuarelă și ulei, pe

interacțiunea acestuia cu arta în spa-

pânze mai mari și mai mici.

țiul neconvențional al străzii și au

Deși vârsta lui Mihai Ungureanu,

reprodus câteva dintre tablourile cu

abia trecut de 20 de ani, ni s-ar asocia

mândrele sale în stațiile de așteptare

mai degrabă cu redarea altei lumi –

din orășelul Ialoveni.

moderne, pline de provocări, viteze

Mândra lui Mihu are soare și spice

maxime și decizii radicale, descoperiri

în cosițe. Ea e soră cu macii, cu cerul,

și nestăpânita dorință de a se face

cu norii. Mândra lui Mihu e smeri-

auzit aici și acum, Mihu a revenit la

tă, blândă și frumoasă. Ea poartă ie,

rădăcini, acolo unde a fost urzit su-

coronițe de flori și multă inocență.

fletul nostru – acasă.

Mândra lui Mihu este adevărata femeie,

Născut din mamă pictoriță, care i-a

cea care iese din hotarele Basarabiei și

pus de mic creionul în mână, Mihai

României. Femeia pe care doar ochiul

Ungureanu pictează de când se ține

proaspăt al unui tânăr talentat o poate

minte. Exercițiile copilăriei au început

vedea – atât de exact, atât de plin în

să se transforme în ceva mai mult când

toată splendoarea și complexitatea

a fost înscris la Liceul de Arte Plastice

ei umană, și doar o mână alertă, vie,

„Igor Vieru“ din Chișinău, pe care l-a

MONDEN

urmat opt ani și unde i-a avut drept

și că elementul esențial al lucrărilor

izvorul creației, Creatorul fiind deseori

profesori pe Igor Severin și Victor

sale este ca acestea să se adreseze

invocat de Mihai Ungureanu.

Cobzac. După „Igor Vieru“, tânărul

sufletului privitorului.

O Moldovă în care femeia e Mândra,

Mihai a devenit student la Academia

Folclorul este firul de aur care

de Muzică, Teatru și Arte Plastice din

trece prin toate lucrările lui Mihu.

Recent, lucrările lui Mihu au apărut

Chișinău, iar din 2012 este acceptat la

Folclorul vine din dorința de „aca-

într-o galerie improvizată chiar la

Academia de Arte din Veneția.

să“, care e cu atât mai acută în Ita-

margine de drum. E vorba de inițiativa

iar bărbatul e Mândru.

Tânărul pictor se deosebește prin

lia, unde Mihai locuiește acum. Dar

unui grup de tineri care a reprodus

libertatea spiritului și setea de auten-

această distanță este și benefică pentru

Mândrele lui Mihai Ungureanu în

ticitate și aici tinerețea nu i-a făcut

penița artistului, deoarece îi lasă su-

stațiile de așteptare a transportului

nicio favoare și l-a lăsat să-și caute

ficient spațiu și aer pentru a vedea o

public din Ialoveni.

singur calea spre ceea ce îl va defini,

Moldovă de poveste, de magie, care e

În viitor, artistul poate fi găsit la

iar el a știut să-și urmeze intuiția și nu

mai mult decât probleme politice și

Barcelona, unde va lansa noua colecție

a încercat să-și caute un loc în rândul

crize economice. Care are un suflet.

„Fata Pădurii“, pe care însă promite

artiștilor ce poartă deja o etichetă care

Care trăiește în ritmul răsăriturilor

că o va aduce și acasă, la Chișinău.

să le definească arta. Întrebat în inter-

de soare și fazelor lunii, la viteza

După „Fata Pădurii“, Mihai Ungurea-

viuri dacă se înscrie în vreun curent

coacerii grâului și apariției mieilor.

nu ne pregătește alte două colecții,

anume, Mihai Ungureanu recunoaște

Care e piatră, opincă, lut, ie, fântână,

una dintre care va purta numele „Eu

că nu se regăsește deocamdată nicăieri

păretare, moară. O țară care bea din

sunt Plop“.

DANIELA BURLACA, actriță, regizor, prezentatoare TV

septembrie / octombrie

2015

ZONA DE CONFORT

Confortul reprezintă starea de spirit a omului. Confort nu este neapărat luxul în care trăiești sau cărarea pavată pe care calci. Omul își găsește confortul în liniștea pădurii, departe de civilizație, sau citind o carte între patru pereți, unde predomină armonia și o energetică bună. De exemplu, vizionarea unui film bun îmi dă o stare de confort psihologic. Ador liniștea perpetuă. Îmi plac spațiile mai puțin luminate, cu lumină d i f u z ă ș i c u l o r i i n t i m e . A d o r u m b re l e i m p u n ă t o a re

ale focului reflectate pe pereți și mirosul de casă curată. În opinia mea, confortul trebuie să fie mai întâi curat. Bineînțeles, condițiile în care t ră i e ș t i ș i m o d u l d e v i a ț ă p e c a re î l d u c i f a c p a r t e din starea generală de confort a omului. Doar că nu uit niciodată că în viață există lucruri mai importante decât paharele de cristal și cearșafurile de satin. Concept: Liliana Popușoi. Imagini: Andrei Mardari (Moldpres) Locații: magazinul Éclair - Decor & Lifestyle

Mi rc e a V. C I O B AN U

Jocurisens

semiotice genuin convențional

sens regulă imitat

și

normă unicat joncțiune context tautologie

arbitrar

argument

joc

convenție

hermeneutice realitate

septembrie / octombrie

2015

ambiguu

returnabil

EC ( c o n t i n u a r e d i n n u m ă r u l 8 , m a i / i u n i e 2L 0 1 5Ț)I I

D E S P R E C U LT U R Ă

Lucrurile – în general – „trebuie să poarte un nume“ și, în acest sens, poezia lui Sorescu e genială. Mulți s-au grăbit să excludă poezia din manuale și recitaluri, văzând „încă o m o s t r ă “ d e „ m o n u m e n t a l i z a r e a n u m e l u i “ î n l o c d e „ e x p l o r a r e a o p e r e i “. P u ț i n i î n s ă au remarcat și ușoara ironie (e Sorescu totuși!) prin care poetul taxa tocmai această „pulverizare“ a numelui poetului și minimalizare a numelui prin... proliferare. Nu există (mă tem că am mai spus aceasta) nicio deosebire structurală între poezia lui S o re s c u ș i L u p t a v o l u n t a r ă a p o m p i e r i l o r c u i n c e n d i u l d e Io a n F l o ra , î n c a re s e p o v e s t e ș t e ( s i c ! ) d e s p r e „ Fa b r i c a d e c o n f e c ț i i S t a l i n , d i n s t r a d a S t a l i n , d i n o r a ș u l S t a l i n“, u n d e „ i z b u c n e ș t e î n l u n a S t a l i n a a n u l u i S t a l i n M a r e l e I n c e n d i u S t a l i n“. U r m e a z ă „ v e h i c u l e S t a l i n“, „ Ș c o a l a g e n e r a l ă S t a l i n“, „ P i a ț a S t a l i n“ e t c . , j o c „ o n o m a s t i c “ a b s u r d , d a r – cunoaștem adevărul – atât de verosimil!

sau Despreargument

semn

ambiguu

cod

regulă

coulomb

reminiscență

siluetă

reminiscență

unicat

conotație

microcosmos

semniﬁcant

catahreză

obiectul

formă

nume (II)

newton

cognomen construcție

denotație

mă relație simbol

convențional

litate

tiv

umele second-hand (refolosite) au, uneori, aceeași soartă ca și orice alt obiect returnabil (când din mobila de lux, uzată, se fac polițe pentru beci sau garaj, când ziarele politice și revistele

săptămânale se topesc, „ca materie returnabilă“, în hârtie igienică). Second-handul se poate prolifera (de exemplu, Hotel Tokio, apoi: Formația Hotel Tokio etc.).

calapod

Surprizele sunt aproape o normă. Astfel, războinicul Agamemnon se diluează în ridicolul Agămiță Dandanache, iar marele Beethoven devine, mai întâi, porecla unui câine într-un film pentru copii, iar într-o „succesiune logică“ – denumirea unei clinici veterinare pentru patrupezii din Chișinău (pot să vă dau adresa!). Sunt extremele care cuprind, în interior, multe variante „plictisitoare“: cârciumi provinciale dubioase, dar cu nume aristocratice: Montparnasse, Montmartre, Madame Bovary, Mona Lisa etc. În general, denumirile de firme, nume reutilizabile, presupun atâtea comentarii, încât pot fi lăsate pentru un eseu aparte. Totuși, vreo două-trei, în treacăt fie spus, sunt emblematice. A produs scandal, mai ales de Paștele Blajinilor, o cârciumă din vecinătatea (!) Cimitirului „Sfântul Lazăr“ din Chișinău, cu numele „nevinovat“ (dar cu bătaie comercială): La porțile Raiului. În schimb, nu a șocat pe nimeni numele (cu trimitere la Infern, în context) al unei farmacii din Sângerei, care cuiva i s-a părut, probabil, foarte „poetic“: Euridice (sic!). Nu au mers mai departe nici cei care au pus nume altei farmacii, de data aceasta din Chișinău: Lazarus (care „promite“, înțelegeți, nu o „banală“ tămăduire, ci... înviere, nici mai mult, nici mai puțin). În fine, m-a amuzat de-a binelea numele farmaciei Hai noroc! (bănuiesc că se servesc acolo balsamuri/alcooluri tămăduitoare, izvaruri ș.a.). O citire aproximativă a sensului i-a făcut, probabil, pe autori să boteze o discotecă pentru copii (sic!), cu program de la 13.00 la 16.00, Decadance! (că n-o fi vorba de cei care dansează câte zece ori din zece în zece zile!). Între numele lansate pe bandă rulantă și cele pe care le numim aici second-hand (polemizez cu o replică a unui prieten, care spunea că toate-s second hand) există o deosebire esențială, chiar dacă ambele „clase“ se proliferează, uneori, cu aceeași viteză: cele „croite“ în același „atelier“/ context (și după același calapod, din aceeași „revistă de modă“, ca „model de-a gata“) sau cele imitate/citate fidel (chiar cu pericolul contractării kitsch-ului) în contexte similare sunt doar o „multiplicare a unicității“. Secondhandul însă presupune reutilizarea lor în alte contexte: un

septembrie / octombrie

2015

L E C Ț I I D E S P R E C U LT U R Ă

nume de persoană pe care îl poartă un vas (maritim sau

București (fosta Iskra, de altfel, ca să observați mutațiile

unul de bucătărie, nu contează) sau un nume de oraș pe

șocante), după ce veți intersecta strada Sfatul Țării (care, în

care îl poartă o stradă, o cafenea sau... același vas.

1918, a votat Unirea), veți ajunge, imediat, la strada Serghei

*** Piesa lui Dumitru Crudu Salvați America (variante anterioare: Salvați New Yorkul, Salvați Bostonul) e o suită întreagă de nume second-hand. „America“ e numele unui restaurant, cu toate jocurile ambigue posibile: „În America e greu să găsești la ora asta un loc liber […]. Să mergem în altă parte. Să zicem, în Danemarca. (Replică: „Danemarca e foarte departe“. Iar apoi: „Mi-ar fi plăcut să stăm undeva în Roma sau în Viena“.) Coniacul Elveția e preferat vodcii

Lazo („erou al războiului civil“, luptător pentru Puterea Sovietică!). O denumire o înțelegeam (cândva), alta o înțeleg, firește, acum; dar alăturate, azi, cum să le înțeleg?! În ce sistem de coordonate? Numele străzilor, uneori aparent nevinovate, sunt deseori adevărate „simboluri“. Voi pomeni, în treacăt, cartierul din Valea Morilor care, până odinioară, avea, aproape exclusiv, doar străzi cu denumiri („aproape nevinovate“) de orașe, numai că toate... siberiene: Omsk, Tomsk, Novosibirsk, Krasnoiarsk, Ufa ș.a.m.d. ***

Sankt Petersburg. Mai departe: „America (restaurantul, firește – n.a., mvc) își bate joc de noi… America vă închide

Există însă și ceea ce s-ar numi „derivate“ (altceva decât

ușile în nas“. Jocul este anunțat, posibilități pot fi multiple

second-handul): Beatriz din povestirea Aleph a lui Borges,

(în piesă, acesta se încheie cu... asediul Americii).

care trimite la Beatrice a lui Dante, Daneri, din aceeași

*** Mai pot fi și surprize. În Armenia există tradiția de a pune copiilor prenume pornind de la nume celebre (de diferit gen: de exemplu, Hamlet, Dante etc.). În felul acesta, printr-o bizarerie a hazardului, un celebru comic al filmului sovietic a ajuns să poarte prenume... românesc. Este vorba de regretatul Frunze Mkrtcean, numit așa în cinstea „legendarului“ comandant de oști, „erou al războiului civil“

nuvelă, care trimite, bineînțeles, la Dante Alighieri etc. Sau „numele ca citat“: Prometeu descătușat al lui Shelley și Ulise al lui Joyce, cu trimitere la premergătorii lor antici. În general, toată opera lui Borges e plină de jocuri de nume (de fapt, e o punere a numelor în relație, așa cum alții ar pune în conflict personajele ori ar deduce logic un fapt din altul). ***

Mihail Frunze, originar din Transnistria. De altfel, același

Putem vorbi (în „imperiul semnelor“) și de anumite

nume (Frunze) l-a purtat un timp – din aceleași motive

cazuri de tautologie semiotică. Unele situații atestă – din

– capitala Kârgâzstanului, chiar dacă (în lipsa sunetului

neștiință sau din neglijență – greșeli (de genul: muntele

respectiv) băștinașii pronunțau denumirea destul de apro-

Fujiyama sau piața Alexanderplatz). Altele se dublează din

ximativ: „Purunze“.

insuficiența resurselor unice și exacte (cum ai reda un ***

Schimbările arbitrare, din motive ideologice, ale denumirilor au mai creat bizarerii, vizibile mai ales în perioadele „de tranziție“. Astăzi orașul Sankt Petersburg (revenit la numele originar) se află în regiunea Leningrad (numele regiunii, din rațiuni neclare, nu a fost schimbat). Tot așa, orașul Ekaterinburg se (mai) află în regiunea... Sverdlovsk (Sverdlov a fost unul dintre asasinii morali ai fostului suveran rus, ceea ce distonează oribil cu numele împărătesei), iar Krasnodarul

singur sunet prin câteva litere). Un exemplu la îndemână: în Chișinău, la intersecția străzilor Alecsandri și Mateevici, un semn îți recomandă (doar îți recomandă!) să mergi la stânga, același lucru ți-l indică săgețile semaforului, iar alte două semne rutiere îți interzic: a) să mergi înainte; b) să cotești la dreapta. Dacă ar fi existat un singur semn care să te oblige să mergi la stânga, celelalte două ar fi fost inutile. Așa însă, două interdicții și o recomandare îți „propun“, eufemistic, dar și tautologic, o obligație. ***

nu a mai revenit la vechea denumire de Ekaterinodar. (Să

Jocurile (reciproce) dintre numele de personaje din ope-

se teamă oare rușii că nu vor ști ce să facă cu denumirea

rele literare și cele din viață sunt și ele interesante fapte de

ținutului Krasnodar?) Emblematică pentru această „perioadă

cultură. Pe de o parte, autorul își numește personajul Ion

de tranziție“ mi se pare alăturarea unor nume de străzi chiar

(prenume generic, general răspândit), Agămiță (trimitere

de la noi, din Chișinău. Mergând, de exemplu, pe strada

ironică la războinicul Agamemnon), iar, pe de altă parte,

lumea împrumută numele personajelor „la modă“ (din ro-

că...“, urmând, după acest „argument“, un elementar... „ade-

mane și telenovele, deopotrivă). În fine, unele nume de

văr crengian“ ori „borgesian“, „călare pe aceeași căpșună“,

personaje nasc alte personaje/nume (același Agămiță sau

ceea ce înseamnă același lucru.)

prenumele Vladlen, de la... Vladimir Lenin!).

*** Sugeram, în treacăt, ideea că „teoretic, numele propriu

***

ar trebui să fie numele unui [singur] obiect“ (E. Coșeriu,

Oricât ar părea de straniu – de fapt, este vorba de

cu trimitere la F. Brunot și A. Dauzat). În realitate, nu este

o elementară surpriză semiotică –, uneori „numele ca

așa (că dacă ar fi, de unde am lua noi jocuri semiotice pen-

lege“ se reduce la „un obicei“, coborându-se chiar la o

tru eseul de față?). Într-un fel de „derută epistemologică

elementară „convenție“ tocmai acolo unde nu ai vrea „să

și semiotică“, unii lingviști s-au grăbit să excludă tema

te joci“. Primul e cazul lui Homer (în aceeași cheie, putem

(și problema), ca și cum nu ar fi existat distincția dintre

contesta faptul că orașul pe care l-a descoperit Schlie-

nume proprii și comune, pe când alții au încercat să deli-

mann se numea Troia, dar numele acesta – ca și cel al lui

miteze „unicatele“ și numele „genuine“ de cele „mai puțin

Homer – este cel care supraviețuiește oricărei „realități

genuine“. E lesne să presupui metodele pe care s-a mers

obiective“ și care desemnează, pentru noi, o exemplară,

în ultimul caz: ar exista, ipotetic, un registru de obiecte

incontestabilă „realitate lingvistică și literară“). Al doilea

„unice“, în opoziție cu cele „multiple“. Printre cele „unice“

e cazul lui... Shakespeare. Motivul (cel de moment, că mai

(aici e problema) se enumeră entități, după mine, întâm-

pot fi și altele) pentru care invoc și acest caz, în eșafo-

plător (dar poate și temporar!) „unice“: Africa, Danemarca,

dajul nostru de argumentări „onomastice“, este eseul lui

Galicia. „Africa“ și „Danemarca“ au fost deja „multiplicate“

Eco (din Memoria vegetală), intitulat Shakespeare era din

de Dumitru Crudu; „Moldova“ și „Macedonia“ (teritorii, nu

întâmplare Shakespeare?

denumiri second-hand de hoteluri, coniacuri și baruri) s-au

Textul se bazează pe o (ludică, bineînțeles) controversă, „Bacon-Shakespeare Controversy“, care pune în discuție

dublat cel puțin atât de efectiv, încât au creat veritabile conflicte geopolitice!

„bănuiala că adevăratul autor al operelor lui Shakespeare

Numele proprii se supun unor reguli care nu țin (nu-

ar fi fost Lord Francis Bacon (Shakespeare fiind – cel mult

mai) de formă ori de matematică; sau, vorba unui lingvist

– cel care punea în scenă și juca piesele atribuite lui, dar

(S. Ullmann), „nu rezidă în număr, cum ne învață grama-

care erau scrise de un gânditor elevat, cu o inteligență și

tica tradițională“. În Anglia sunt mai mulți John-i decât

o sensibilitate superioare“). Dar există, continuă să ne bui-

mareșali, iar în Franța mai mulți Jean-i decât președinți

măcească Eco, și „reacția simetrică“: „Shakespeare-Bacon

ai Republicii. Revenind – în sensul cel mai direct – la oile

Controversy“. Pentru a scrie „opera lui Shakespeare“ era

noastre, aș putea afirma cu certitudine că, în spațiul nostru

nevoie de o viață. Când și-ar fi scris Bacon opera filosofică?

mioritic, azi avem mult mai mulți Ciobanu decât... ciobani.

Poate că i-au scris-o alții. De exemplu, Shakespeare care,

Care dintre ei e „obiect de unicat“ și care... „obiect comun“?

cu originea lui socială modestă, ar fi fost „sursa de sănă-

Pentru limpezirea lingvistică, semiologică, a situației, mi-a

tos bun-simț cu care sunt concepute operele lui Bacon“.

plăcut o definiție a numelor proprii multiple: ele constituie

Etc., etc. Un joc intelectual pur? Bineînțeles. Dar temeliile

un singur semn, dar sunt simboluri diferite (L. Wittgenstein,

adevărului fiind oricum cutremurate (și supuse pericolelor

citat de E. Coșeriu). Ca fumul din hogeac, îmi vine acum

seismice), un adevăr stă, oricum, în picioare: există un

în minte (scriu acest eseu în vacanța de Crăciun) exemplul

nume propriu, Shakespeare, prin care noi marcăm și cărui

semiotic antologic: unui drumeț rătăcit îi este „arătat“

nume îi atribuim („din obișnuință“, „convențional“, dar

satul, altul este chemat la masă, altă gospodină va imita

și impunând „ca normă“) paternitatea Regelui Lear, a lui

un gest (e timpul să faci focul în cuptor), un nu știu care

Macbeth și a lui Richard al III-lea. Respectiv, există o altă

Alecsandri se va inspira pentru a scrie vreun pastel... (Ca

lege-convenție, pe nume Francis Bacon, căruia îi atribuim

să se înțeleagă fiecare „simbol“ al acestui „semn“, e necesar

inventarea empirismului, scrierea Noului Organon și a Noii

să se scrie, de exemplu, câte o povestire, o schiță, o nuvelă

Atlantide. (Eseul lui Eco, în paranteze – adică „în treacăt“,

și o poezie, care vor explicita toate aceste „simboluri“. Dacă

dar și „în particular“ – fie spus, ilustrează cât de mult se

fumul va fi „personajul“ unui roman despre spioni, acesta

poate relativiza, dar și ironiza, bineînțeles, pe tema dispu-

va reprezenta un semnal dinainte stabilit: semn pentru

telor savante. Autorul a găsit și formula-capcană cu care se

atac ori pentru retragere, după caz.)

lansează o astfel de teză, într-un mod foarte convingător:

În textul nostru, avem cel puțin o situație când un semn

„Bibliofililor și cercetătorilor le este bine cunoscut faptul

(prenumele Albert) reprezintă simboluri diferite. În fine, o

septembrie / octombrie

2015

istorie interesantă, o temă pentru „studiile culturale“. Numele de străzi sau piețe de tipul „Independenței“, „Constituției“, „Unirii“, luate abstract-neutru, nu spun, în general, mare lucru. Sunt ușor „patriotice“, ușor patetice și, în orice caz, „pozitive“ (chiar dacă, la o privire atentă, remarcăm o ușoară contradicție dintre „unire“ și „independență“; dar nu suntem primii: observați cât de contradictorii sunt

sen

L E C Ț I I D E S P R E C U LT U R Ă

lozincile Revoluției Franceze: libertate versus egalitate plus fraternitate!). Ei bine, după epocalul 1989 (numesc acest an doar ca pe un „semn“, or, pentru Basarabia, adevărata revoluție a urmat contrarevoluției/puciului comunist de la Moscova, în august 1991), lichidând „consecințele ideologice ale sistemului comunist totalitar sovietic“, în Chișinău (și nu numai) au fost schimbate denumirile de străzi.

reutilizabil

Strada (Re-)Unirii („Vossoedinenia“), care evoca ocupația („reunirea“) sovietică din 1940, a devenit, „logic“, Strada Independenței (dar în mijlocul ei a fost plasată, absurd și în alt loc, a apărut Piața Unirii (de data aceasta, „semnul“ indica un alt „simbol“: Marea Unire de la 1918!), pe locul care se numea Piața Constituției („simbolizând“, după cum se poate lesne deduce, Constituția sovietică). Acum rămâne ca o stradă să poarte numele Constituției, „simbolizând“, bineînțeles, Constituția Moldovei „independente“ etc., etc. Iată cât de simplu se rezolvă ecuația un semn – mai multe simboluri (ale aceluiași nume propriu). *** În plan pur lingvistic, numele proprii fie că fac joncțiuni între ele (numele și prenumele, un nume cu alt nume, numele de persoană cu numele de oraș, cel de țară cu cel de râu etc.), fie că intră pe tărâmul larg al cuvintelor comune sau, invers, permit atâtea acumulări de sensuri și descoperiri hermeneutice, încât (aceste jocuri) pot fi surprinse, uneori, doar poetic: „Venea olanda din Olanda, venea cașmirul din Cașmir“; sau: „sclipea-n Artois o arteziană și-o baionetă, la Bayonne“; sau: „De la Berlin venea berlina și indigoul de la Ind“; sau: „sclipeau faianțele-n Faenza“; sau: „sardinele, din Marea Sardă, din Persia piersica venea; Mansart murise-ntr-o mansardă“; sau, mai „original“: „din vespasiană, Vespasian“ și, „aproape“ la fel: „Voltaire dormea într-o volteră“ etc. (Șerban Foarță, Balada baionetei din Bayonne). A numi (a boteza) un lucru e egal cu „a face lucruri cu vorbe“, ca să parafrazez titlul studiului lui J.L. Austin. Punerea numelui propriu este chiar actul performativ prin excelență. Nu în zadar, demonstrațiile părintelui „limbajului performativ“ au ca reper următorul enunț: „Botez acest vas Regina Elisabeta – spus în momentul în care se izbește sticla de etravă“.

genu second-hand

ilogic, o copie-kitsch a Columnei lui Traian (!). În schimb,

Leo BUTNARU

Cultura în postcomunism (după un sfert de veac) După 25 de ani de postcvasicomunism, cultura română, inclusiv componenta ei din stânga Prutului, ar trebui să-și pună, cel puțin, 25 de întrebări sau, „din exterior“, să adreseze 25 de întrebări asupra condiției contemporane a culturii. Astfel, nu este exclus să se facă deja… 50 de interogații…

u știu dacă prima, însă una

neizării ei permanente. De se creează

supraviețuiește, dar izolată de restul

din întrebări ar trebui să

impresia că, în această cultură de masă,

societății, în margine. Cultura de masă

fie: în ce măsură cultura

globalizarea înseamnă omnikitschiza-

înseamnă televiziunea, serialele. Fe-

română de astăzi este re-

rea transfrontalieră, transoceanică,

nomenul e global. Toate continente-

zultatul deformărilor și falselor ori-

intereuropeană, precum remarca-

le, toate clasele, toate artele au fost

entări pe care le-a suportat în anii

diagnostica Mario Vargas Llosa în

contaminate: pictura, muzica, chiar

de teroare ideologică comunistă (nu

hebdomadarul francez L’Express din

și literatura și filosofia. Nu cultura

evit cacofonia: aici e chiar indicată)?

28 mai 2015: „Exista odinioară un con-

a fost democratizată, ci incultura.

Pentru că, într-o anumită măsură,

sens privitor la ceea ce numim cul-

Până și în elite găsim oameni mul-

așa ar fi… Numai că, dacă pe atunci

tură înaltă, idei, artă, estetică. Astăzi

țumiți de ce sunt: ignoranți care nu

puterea opera cu pseudomorfoza prin

consensul se face pe ideea că toată

mai gustă artele“.

care dădea realismul socialist drept

cultura are aceeași valoare. Cuvântul

Și aici e tocmai cazul când dintre

cultură autentică, astăzi „paradigma“

cultură nu mai e sinonim cu spiritul

două rele, cel… autohton și cel… global,

pseudomorfozei a fost pur și simplu

critic, cu reflecția, cu punerea sub

nu se poate alege răul cel mai mic.

metamorfozată, unii încercând să dea

semnul întrebării, ci cu diversiunea

Ambele sunt enorme, și enormități!

cultura de masă drept una veritabilă

și cu divertismentul. Cultura aca-

Parcă ne-am fi pomenit în ciuda-

în firescul evoluției și contempora-

demică, universitară, hermeneutică

ta, paradoxala situație când, după 25

septembrie / octombrie

2015

PLĂCEREA LECTURII

de ani, cultura prezentului continuă

ar fi personalitate în cultură nu prea

un enunț de acum aproape un secol și

abandonarea pozițiilor de avansare

are consistență. Ba și mai rău, se pare

jumătate: „O primă greșeală, de care

valorică pe care, de fapt, nu le deținuse

că însăși noțiunea de personalitate

trebuie astăzi ferită tinerimea noastră,

(nu le cucerise) cultura de acum 25 de

iese din uz (…împinsă, izbită din uz),

este încurajarea blândă a mediocri-

ani. S-ar crede că ar fi o holografie a

fiind oarecum tabuizată. Arare mai

tăților. Cea mai rea poezie, proza cea

misterelor jinduite, însă inexistente.

amintesc de ea poate că filologii (la

mai lipsită de idei, discursul cel mai

Ca și atunci, astăzi se resimte lipsa

rubrica „Păcatele limbii“), exegeții în

de pe deasupra? Toate sunt primite

unui sistem axiologic, de valorizare

artă și scriitorii. În timp ce politicienii

cu laudă, sau cel puțin cu indulgență,

verosimil(ă).

nu vorbesc despre personalitate și

sub cuvânt că «tot este ceva» și că are

În zilele noastre, culturii parcă

nici nu respectă personalitățile din

să devie mai bine. Așa zicem de 30 de

i-ar fi jenă să întrebe dacă există,

egoistul motiv că ei înșiși, „politicie-

ani și încurajăm oameni nechemați

cumva, în spiritualitatea lumii sau a

nii“, nu sunt și nu vor ajunge vreodată

și nealeși!“ – acesta e un extras din

unei națiuni aparte ceea ce, pe tim-

personalități. Personalitatea presu-

studiul de la 1868 al lui Titus Maiorescu

puri, se numea ideal. Dar și etalon.

pune un imperios suport cultural,

„În contra direcției de astăzi în cultura

Canon. În lipsa acestora, devine in-

spiritual, civilizator. Însă politicienii

română“, în care s-ar putea face o rec-

utilă o altă întrebare: în ce măsură și

(omni)prezentului, ce nu sunt decât

tificare „la zi“: în loc de 30 să punem

cum cultura română, traducându-și

niște împielițări superficiale, triviale,

25 de ani. În continuare, Maiorescu

pe propria înțelegere problematica

anodine, nu pot aspira la cultură ca

scria: „…să învățăm marele adevăr că

transcendentală a culturii lumii, în

temei. Nu tind spre ea, nu o susțin, iar

mediocritățile trebuiesc descurajate

primul rând a celei europene, reușește

unii chiar o desconsideră, o sfidează,

de la viața publică a unui popor, și cu

să genereze în propriul său areal, în

o hulesc, o înjură.

cât poporul este mai incult, cu atât

propria sa structură o problematică,

Cu toate astea, trebuie să ne în-

mai mult, fiindcă tocmai atunci sunt

o ideație, un stil, dar și o serie de

trebăm totuși în ce măsură cultura

primejdioase…“. Această învățătură e

principii care să o personalizeze, să

română poate iniția un dialog cu pu-

în consens cu ceea ce, cu aproape un

o distingă, făcând-o demnă de atenție

terea pentru a se apăra, cu demnitate,

secol și jumătate după ilustrul nostru

transfrontalieră? (În roza vânturilor,

tocmai de… putere, aceasta totdeauna

înaintaș, Mario Vargas Llosa, refe-

dar și cea a gândurilor, atenția…)

înclinând spre a susține și a promova

rindu-se la modele și valori perene,

Nu știu dacă astăzi, când cultura

pseudocultura. (Las și aici o spuză de

scria: „Să fie clar: există lucruri de

e înțeleasă mai mult ca relaxare și

paradoxalitate, deoarece, astăzi, în

ieri care trebuie păstrate în lumea de

distracție, mai poate fi imperios în-

plină criză, nu doar în cultură, totul

mâine: diferențele, ierarhiile, elitele.

demnul reîntoarcerii la complexitate,

pare încâlcit ca un vapor în ceață,

Și lucruri față de care trebuie să avem

la căutarea sau edificarea „omului

precum spunea poetul.)

o reacție: nivelarea culturală. Atunci,

esențial“. În timpurile când cultura de

În fine, dat fiind că ceea ce se

da, sunt conservator și reacționar.

masă reprezintă cu totul altceva decât

numește cultură ca noțiune socio-

Îmi asum. Mă aflu în bună companie

se înțelege, în sens tradițional, prin

filosofică înglobează un cerc foarte

cu liberalii francezi din secolul XIX,

cultură, ideal, canon etc., este grav

larg de fenomene, procese și calități,

apoi cu Raymond Aron, Karl Popper

obturat conceptul de personalitate,

este evident că mai mulți dintre noi,

sau Jean-François Revel“.

în locul lui lipindu-se glanțul glacial

căutând un răspuns, se vor completa

Eu unul, în ideile Maiorescu – Llo-

al vip-ismului frivol, al star-ismului

reciproc, fără ca vreunul din respon-

sa, ce consună în percuție de ecou

ce-i are de protagoniști pe vreun ma-

denți să poată cuprinde întregul spec-

peste secole, găsesc atât speranța,

nelist sau pe vreun fotbalist român ce

tru de sensuri și nuanțe. Ba, până la

cât și optimismul că, în lume, cultura

evoluează în liga a treia italiană sau

răspunsuri, fără să poată pune toate

înaltă, filosofia, artele, estetica etc.,

în neliniștita Cecenie (au fost și pe

cele 25 sau 50 de întrebări. Astfel că,

inclusiv componentele lor românești,

acolo, pe la „Terek“-Groznîi, de-ai

și eu, în locul interogațiilor rămase

își pot reveni, se pot reîntrema, ca

noștri…). Ceea ce se crede astăzi că

„în rezervă“, mă limitez să reamintesc

vigoare și valoare.

Emilian GALAICU-PĂUN

Compasiunea în-Nobel-ează!

u cred să existe vreun caz

Ferdinand Céline; pe de altă parte,

RFI – de ceva timp, autoarea Ultimilor

când unui laureat al Pre-

nu atât valoarea sa strict literară, cât

martori este în cărți la bursa pariu-

miului Nobel, indiferent de

angajamentul său total de partea unui

rilor (Premiul Herder-1999; Premiul

domeniu, i s-a retras pres-

nou umanism l-a propulsat pe Albert

Erich-Maria Remarque-2001; Premiul

tigiosul trofeu, pe motiv că nu ar mai

Camus în față, devenind în 1957 (îi

Ryszard Kapuscinski-2011; Premiul

corespunde – primul pe lista unor

rămâneau de trăit ceva mai puțin de

Păcii al Librarilor Germani-2013; Pre-

virtuali „renegați“ ar putea fi Knut

trei ani), la doar 44 de ani, unul dintre

miul Médicis-2013), iar faptul că în

Hamsun, marele romancier norvegian,

cei mai tineri laureați Nobel.

primăvara aceasta s-au împlinit 70

în-Nobel-at în 1920, pentru lucrarea

Altfel spus, Providența a făcut ca

de ani de la victoria aliaților în cel

sa monumentală Markens Grøde, și

cel mai râvnit trofeu ce recompensează

de-al Doilea Război Mondial trebuie

care, în 1943, i-a înmânat manu propria

intelectul uman să rimeze cu noblețea

că a jucat și el un rol (la fel cum, în

medalia sa de „nobeleard“ ministrului

(spiritului, se-nțelege!), de unde și o

2009, la două decenii de la căderea

propagandei celui de al III-lea Reich,

sporită exigență în ce privește selecția

zidului berlinez, prestigioasa distinc-

dr. Goebbels, după ce luase partea

candidaților & laureaților. E de înțeles,

ție mergea către scriitoarea germană

naziștilor; cel de-al doilea, pe motiv

așadar, că însuși faptul de a-l fi propus

originară din România Herta Müller

de plagiat ce mai planează asupra-i,

pe cineva la acest premiu constituie un

– și într-un caz, și-n altul valoarea

ar fi nimeni altul decât așa-zisul autor

gest forte – atât pentru instituția ce-l

propriu-zisă a operei literare fiind

al Donului liniștit, Mihail Șolohov.

desemnează, cât și pentru cel înain-

de necontestat). Din câte-mi amin-

Faptul că a susținut deschis Regimul

tat. Acordarea Premiului Nobel-2015

tesc, ultimii doi laureați Nobel din

de la Vichy l-a scos din cărți, o dată

pentru Literatură scriitoarei de limbă

spațiul ex-sovietic sunt, în ordine

pentru totdeauna, în ochii tuturor

rusă din Belarus Svetlana Aleksievici

descrescătoare, poetul Iosif Brodski

juriilor literare și cu atât mai mult ai

(n. 1948) nu este chiar o surpriză,

(1987) și romancierul Aleksandr Sol-

Academiei Suedeze, pe cel mai impor-

cum a lăsat să se înțeleagă criticul

jenițân (1970), la momentul decernării

tant romancier francez al epocii, Louis

Ion Bogdan Lefter într-un interviu la

Premiului ambii plecați/expulzați din

septembrie / octombrie

2015

A C VA F O R T E

URSS. Or, odată cu belarusa Svetlana

Mea culpa – de la prozele publi-

fost marcată o dată pentru totdeauna“

Aleksievici începe o altă numărătoare,

cate prin anii ’80 (ah, romanticii ani

(dintr-un interviu acordat publicației

Domnia Sa fiind chiar prima laureată

ai Perestroikăi!) în revista Новый

franceze Figaro, în 2013). De reținut

Nobel din spațiul postsovietic – să fie

мир, nu am mai citit nimic sem-

și această confesiune a unei voci pe

o simplă întâmplare că vine dintr-o

nat de Svetlana Aleksievici, textele

cât de militante în publicistică, pe

țară care numai model de democrație

sale nefiind traduse în românește.

atât de calde în scrierile literare: „Îmi

nu poate fi numită, de când e condusă

Prin urmare, voi cita titlurile ce au

pun întrebări nu despre socialism, ci

(din iulie 1994!) cu mână de fier de

impus-o în limba rusă, așa cum au

despre dragoste, gelozie, copilărie,

președintele Aleksandr Lukașenko?!

fost scrise: У войны не женское

bătrânețe. Despre muzică, dansuri,

Care țară l-a reales, pentru a cincea

лицо (1985), Последние свидетели

frizuri. Despre miile de detalii ale

oară consecutiv, pe Батька în chiar

(1985), Цинковые мальчики (1989),

unei vieți dispărute. Este singura mo-

toamna aceasta… Or, se știe că proas-

Чернобыльская молитва (1997),

dalitate de a insera catastrofa într-

păta în-Nobel-ată e și o jurnalistă de

Время секонд-хэнд (2013), toate

un cadru familial și de a povesti câte

mare curaj, care s-a pronunțat îm-

făcând parte din ciclul de romane

ceva. A ghici câte ceva… Istoria nu se

potriva politicii liderului de la Minsk

documentare Голоса Утопии. Răvă-

interesează decât de fapte, emoțiile

(între paranteze mă întreb dacă acesta

șitoare, mărturia autoarei: „De foarte

rămânând mereu pe tușă. Nu prea

va găsi curajul să-și felicite ilustra

timpuriu, m-am interesat de cei care

sunt lăsate să intre în istorie. Or, eu

compatrioată, și ce-i va răspunde – în

sunt trecuți cu vederea de Istorie. Acei

privesc lumea cu ochi de literat și

cazul prea puțin probabil dacă acest

oameni care se mișcă în întuneric

nu de istoric“.

lucru se va întâmpla totuși – distinsa

fără a lăsa urme și fără a cere nimic.

Cu ochi în care se citește com-

opozantă), cărțile sale fiind interzise

Tatăl meu și bunica mea povesteau

pasiunea, o compasiune pentru cei

în Belarus odată cu venirea (și eter-

tot felul de istorii (…) – acestea m-au

mulți și umiliți, singura care în-No-

nizarea!) acestuia la putere.

șocat în copilărie, iar imaginația mea a

bel-ează!

Maria ȘLEAHTIȚCHI

Farmecul discret

al așteptării L

iliana Armașu este o poetă

cititorului (deși nu este de neglijat),

de o sensibilitate aparte. Are

poezia contează prin ea însăși. Liliana

dreptate criticul Eugen Lun-

Armașu este poetă adevărată. Ea trece

gu când spune că poeta „nu

drept una din cele mai consecvente cu

compune poezii, ci smulge crâmpeie

sine însăși autoare de la noi, creân-

dureroase, vii, încă aburind de-a lun-

du-și un univers liric personalizat.

gul rupturii, din propria existență“.

Lansându-se cu o poetică a margi-

O fi scriind mult sau puțin? Din ce

nii (parcă nu i-aș spune a marginalu-

avem în față, putem deduce că poeta

lui), poeta și-a creat locul propriu. Și

își publică volume la intervale întinse

poeziei i-a plăcut să se nască acolo,

de timp. A debutat în 2001 cu volumul

transformând marginea în regat. Li-

Eu scriu… Tu scrii… El este (Târgu-Jiu),

rica ei comprimă o efervescență de

peste nouă ani a publicat Singurătatea

percepții și sentimente. Criticii s-au

de miercuri (Chișinău, Arc, 2010) și încă

arătat îngrijorați că tema singurătății

peste cinci ani – volumul Mâine va fi

s-ar putea epuiza rapid. S-ar fi putut

altfel (prefață de Mircea V. Ciobanu,

întâmpla întocmai, dacă nu ar fi fost

Chișinău, Arc, 2015). Dar pentru poezie

talentul poetei și acea sensibilitate fe-

nu contează frecvența ieșirii în fața

minină lăsată în voia ei, care cutreieră

septembrie / octombrie

2015

PLĂCEREA LECTURII

tărâmuri nebănuite de sensibilitățile masculine. Este de înțeles de ce singurătatea devine un subiect inepuizabil. În acest sens cartea Mâine va fi altfel ar avea o dedicație, desprinsă lesne din Poem[ul] de alean pentru femeile singure (și pentru toate celelalte care se simt la fel). E plină de înțeles paranteza titlului, care derivă din cunoașterea profundă a dramaturgiei neredactabile a vieții. Reluând motivele dragostei și singurătății, devenite axe ale poeticii sale, în cel de-al treilea volum poeta mai adaugă câteva: timpul, trecerea, așteptarea. În linii mari, Mâine va fi altfel este o carte de dragoste, așa cum își promisese poeta în august 2011, destăinuindu-se jurnalistului Nicolae Roibu, care, la rându-i, scria tot atunci în cotidianul Timpul: „Liliana ne-a spus că vrea să scrie o carte de poeme de dragoste“. Astfel, în cartea Mâine va fi altfel singurătatea autarhică, cea de miercuri, se însoțește cu șansa posibilului, a unui mâine, indubitabil, țesut ca un cocon din firele așteptării și nădăjduirii. Poezia Lilianei Armașu este copleșitor de vie. Pornind de la lucruri mărunte, constituindu-se într-o estetică minimalistă, ea este plină de sentiment, de trăiri nuanțe în nuanțe și în nuanțe de nuanțe, asemenea unui curcubeu, arcuit peste lumea lăuntrică a personajului său. Tot așa, personajelor ei le place să despice „firul în patru, în șase, în opt,/ apoi în nouăzeci și opt“ (Habar nu avem…). Aici totul se subordonează așteptării,

până și plăcerea singurătății s-a lă-

rivalități între percepție și reflecție

s-o știe: „Într-un timp,/ eram chiar

sat convertită trăirii romantice. Atât

(„În mintea noastră/ rămânem aceiași

fericiți/ dar noi habar nu aveam de

de îndelungata așteptare a unei mari

– /tineri și frumoși ca la douăzeci,/

asta“, când „ne regăseam pe noi în-

iubiri poate oare să nu fie romantică?

fie! – ca la treizeci/ sau cel mult ca la

șine/ în chipul celuilalt“ (Habar nu

Dar nu vom găsi aici recuzită roman-

patruzeci de ani.// Oglinda ne arată

aveam…).

tică. Și dacă ar fi cumva de găsit, ar

întotdeauna altfel/ decât întrevedem

Biblioteca intervine în scenariul

fi doar ca pretext pentru o ironică

printre gene:/ pielea fină și albă – ca

dragostei lor ca un arhetip al sfâr-

undă amară. Temperamentul romantic

de mătase,/ dinții – perle strălucitoare/

șitului și începutului. Deși imaginea

– asta face diferența poeziei Lilianei

neștirbite vreodată,/ corpul mlădios,

nu e tocmai nouă și o pricepem cu

Armașu. Unda livrescă a concepției

de căprioară sălbatică/ alergând prin

mintea, în duios-tânguioasa replică

poetice, reperele intelectualiste sunt

păduri încă neumblate./ Ochii stră-

a acestei femei, îndrăgostită de mult

și ele la locul lor. Personajul din po-

lucind intens, ca doi/ aștri în noap-

și iremediabil, imaginea ei se umple

ezia Lilianei Armașu se dezlănțuie în

te – stăpâni/ peste o lume întreagă“

de semnificații inedite, răspândind pe

lungi confesiuni scoase din „subterana“

(Vreascuri). Timpul, hoț, îi fură acestei

întreg volumul poeticitate: „Ce frumos

amintirilor, a închipuirii, a viselor, a

femei perlele și sloboade o discretă

s-ar încheia viața/ dacă mormântul

dorințelor arzătoare, a resemnării, că

undă filosofică pe apele freatice ale

nostru ar fi o bibliotecă! […]// P.S. Fi-

și asta este „un fel“ de dragoste, un

acestei poezii, mai cu seamă în ciclul

indcă pentru mine nu pot garanta/

fel de viață.

inaugural Încă trăim….

nicio zi din marea eternitate,/ m-aș

Liliana Armașu cultivă o poezie a

retrage cuminte în biblioteca ta/ să

Cine-i femeia care deduce că „este

neîmplinirii. Acesta este laitmotivul

fiu măcar un semn de carte“ (Semn de

greu să fii Liliana Armașu“ (Un fel de

unui șir de texte, care se constituie

carte). Această subtilă voce feminină

autoportret)? Va fi fiind o femeie cu

într-o rețea de metafore obsedan-

s-ar sacrifica la fel de discret și după

totul specială și plină de imaginație,

te: „nostalgia păcatului/ neîmplinit“

moarte, subțiată de atâta dragoste

fabulând mereu, ca aici, bunăoară:

(Rădăcini); „să iubești pe ascuns, ca

pentru el, care va fi fiind mult, cu

„Gândindu-te la mine, vei spune poate,

și cum nu ai iubit vreodată“ (Un fel de

mult mai valoros decât ea – un zeu.

alungând un regret:/ A fost o stihie de

autoportret); „iubind mereu pe ascuns“

Dar semnul de carte mai are un rol

om, când furtună, când soare, când

(Poem de alean pentru femeile singure

– să dea mărturie de dragostea lor

ploi torențiale…“ (Scrisoare de ținut

(și pentru toate celelalte care se simt la

măcar după ce vor intra în biblio-

minte). Femeia, deși își rostește ne-

fel); „adevăratele iubiri le-am trăit doar

teca comună, măcar după moarte.

contenit monologurile interioare pe

în vis –/ fără norme,/ fără remușcări,/

Prin urmare, femeia care poate trăi

întinderea a mai bine de nouăzeci de

fără rețineri“ (Iubirea e în altă parte).

în neîmplinire dragostea față de iubi-

pagini, se cunoaște pe sine iremedi-

Din „chilia adâncă a așteptării“ (În

tul ei își pregătește revanșa. Revanșa

abil prin felul lui de a o vedea. Iar el

glastră) răzbat suspinele „genunchi-

reîntâlnirii acolo, unde sufletele lor

nu este decât o „făptură preamărită

lor nemângâiați“, ale durerii ținute

vor lua „formă de/ bibliotecă a/ sen-

a imaginației mele,/ ființă-tabu“ (Să

„strâns, sub plapume groase“ (Despre

timentelor“, or, poezia este „singura

nu dispari!). Poezia se naște ca rod

ceea ce nu poți spune). Mesajele sunt

care va mai purta urma aflării noastre/

al unui complex joc al imaginației,

atât de criptice, încât abia de apar la

pe aici“ (Șlefuirea sentimentelor). În

dar preaplinul ei tot recidivează în

suprafață himerele fugare ale unor

cele din urmă, paradisul regăsit va

regrete și neîmpliniri concrete. Ero-

întâmplări care vor fi fost vreodată,

fi tot o bibliotecă.

ina are conștiința că destinul stă sub

vor mai fi fiind undeva…, în care „Totul

Alcătuită din șapte cicluri (Încă

semnul unei aproximații, e ceva „care

[doar] pare a semăna cu viața“ (Mai

trăim…, Călugărița eretică, Iubirea e

seamănă cu viața“, ceva care seamănă

multe feluri de a trăi…). Simțurile își

în altă parte, Poeme din subterană,

cu dragostea, cu amintirile, cu aș-

trăiesc plinătatea cu o necontrafăcută

File disparate de jurnal, Marea e lacri-

teptarea. Este o poezie a percepției

smerenie: „Râd de parcă aș fi/ cel mai

ma mea pentru tine, Ceva ce seamănă

lăuntrice, cu un eu liric care se vede

fericit dintre oameni./ Și aproape că

cu viața), cartea Mâine va fi altfel se

cu ochii ființei interioare. De acolo,

așa este./ Nu am nimic/ ce pierde“

încheie cu poemul Ciornă, scris în

din lăuntrul, din subterana lumii sale

(Pe contrasens). Îndrăgostiții planează

15 iunie 2015 – o subtilă artă poetică

pune înstăpânire pe timp, și timpul i

și ei într-o dimensiune atemporală.

prin care autoarea iese din această

se supune, chiar dacă dă naștere unei

Paradoxal, sunt „chiar fericiți“ făr’ ca

memorabilă carte de poezie.

septembrie / octombrie

2015

PLĂCEREA LECTURII

septembrie / octombrie

2015

AN C A S ĂI L A U N G H E N I

Ungheni – o poartă a culturii și tradițiilor noastre

spre Europa

onsiderat capitala de vest a Republicii Moldova,

Alexandru Tverdohleb, specialist în pregătirea pâinii

orașul Ungheni este o veritabilă anticameră

ritualice, care cunoaște secretul preparării produse-

spre Europa: verde, curat, îngrijit, cu oameni

lor de panificație specifice, folosite din cele mai vechi

binevoitori și plin de lumină. Un oraș relativ

timpuri de strămoși în toate etapele vieții și la toate

tânăr – are puțin peste jumătate de mileniu, la Un-

sărbătorile. Alexandru Tverdohleb are și o afacere în

gheni vechile tradiții și obiceiuri (unele dintre ele se

domeniu, iar pentru a păstra și a transmite mai departe

mai păstrează doar aici) se îmbină armonios cu mo-

obiceiurile, oferă și master class-uri pentru copii și

dernul, noile tehnologii de informare și noile strategii

adolescenți.

de dezvoltare.

În pofida faptului că la Ungheni se desfășoară un

Învăluit în secrete și mistere, plin de mituri și le-

șir de festivaluri care promovează folclorul, tradițiile

gende, Ungheni este un oraș de care te îndrăgostești la

și obiceiurile, acestea dispar de la an la an, odată cu

prima vedere, un oraș care te primește ospitalier într-o

dispariția promotorilor, păstrându-se vii doar pe scenă.

stare de echilibru și confort. De la administrația raio-

În această ordine de idei, Secția Cultură din Ungheni a

nului și până la angajații de la salubritate, unghenenii

decis să pună mai mult accent pe cercetare și implicarea

își iubesc responsabil baștina: putem observa asta din

tinerilor în studierea și promovarea tradițiilor. Despre

modul în care își gestionează atribuțiile și din felul în

această inițiativă ne-a vorbit specialista Secției Cultură

care vorbesc despre Ungheni – ca despre o biserică, pe

din Ungheni Galina Moraru, pornind de la exemplul

care o îngrijesc ca să-i apere, și nu viceversa.

obiceiului viu Malanca, care se mai practică în satul

Luăm pulsul orașului după o promenadă pe aleea

Gherman. Domnia Sa ne-a spus că în unele localități,

de castani. Este un loc unic în lume – pe o distanță

cei care practică tradiția se colorează pe față cu negru,

de peste trei kilometri sunt amplasați 650 de castani,

ceea ce nu este reprezentativ pentru acest obicei, unde

plantați în 1975. De aproape patru decenii aleea este una

fiecare personaj ar trebui să aibă o mască. Iată de ce s-a

dintre atracțiile turistice ale orașului, se situează printre

dispus crearea unui Centru de meșteșugărit la Petrești,

primele 10 alei de acest gen de pe bătrânul continent.

unde sunt confecționate măști pentru acest obicei. Ma-

Primăvara aici ai parte de o priveliște minunată, iar

lanca se mai păstrează și la Pârlița. Un obicei care se mai

toamna, mai în glumă, mai în serios, îți poate ateriza o

practică în raionul Ungheni este Cocostârcul – Dansul

castană pe scăfârlie, dar asta nu știrbește din frumusețea

Cocostârcilor, prezentat de bărbații neînsurați, care

locului: arborii, scufundați în aurul și roșeața toamnei,

simbolizează așteptarea primăverii.

arată fabulos.

Pentru a păstra și a promova tradițiile și folclorul,

La Secția Raională de Cultură Ungheni e forfotă.

pentru a păstra identitatea culturală a raionului și a

Responsabilii raionali din cultură au parte de o toamnă

țării, Secția Raională de Cultură Ungheni organizează

bogată în evenimente. Șefa Secției Cultură, Eugenia

colocvii și festivaluri pentru colectivele folclorice de

Baroncea, împreună cu șefa adjunctă Galina Moraru,

copii, cum este cel de la Cetireni, în memoria Galinei

fac bilanțul festivalurilor care au avut deja loc și discută

Popovici. Alte colective de copii prin care trăiește folclorul

detaliile următoarelor evenimente.

locului activează la Todirești, Cornești, Costuleni, iar la

Ungheniul este un raion bogat în festivaluri: de

Măcărești este o formație de fluierari – Prutenii, cunos-

la cele ce țin de tradiții și obiceiuri la cele legate de

cută și pentru participările sale la diverse concursuri

meșteșugărit, turism și bucătăria tradițională.

naționale. Scopul acestor colocvii este de a familiariza

Cel mai longeviv festival din raion este După datina

tânăra generație cu viața și activitatea folcloriștilor din

străbună, care se desfășoară anual începând cu 1986 și

raionul Ungheni, dar și din alte părți, și a-i educa pe

care are drept scop promovarea datinilor și obiceiurilor

copii în spiritul tradițiilor naționale.

de iarnă. Alt eveniment de mare rezonanță este Festi-

Un rol important în valorificarea tradițiilor și obi-

valul Internațional „Hora de la Prut“, ajuns la a cincea

ceiurilor are și Teatrul Codrenii de la Palatul Raional

ediție. Încă un eveniment care pune în valoare tradițiile

de Cultură din satul Pârlița (conducător artistic Tati-

și obiceiurile este Festivalul „Drăgaica“.

ana Baban), care, pe lângă spectacole din dramaturgia

Pe lângă aceste festivaluri, în fiecare toamnă la Un-

clasică și internațională, pune în scenă și spectacole

gheni are loc Festivalul recoltei și promovării tradițiilor

folclorice, la care participă grupuri mixte de actori:

naționale, unde îl puteți cunoaște pe meșterul popular

copii și adulți.

septembrie / octombrie

2015

ACASĂ LA UNGHENI

La Ungheni tradiția și modernitatea merg mână în mână Recunoscut drept vatra folclorului din Republica Moldova

The Wax Road este o trupă rock de tineri din Ungheni

(în acest raion s-au născut marii folcloriști ai neamului care, chiar dacă se află la început de cale, este deja cunoscută Andrei Tamazlâcaru – la Grăseni și Efim Junghietu – la și apreciată în cercurile profesioniștilor și melomanilor. Petrești), la Ungheni se cântă și muzică nouă – jazz, rock, Băieții au participat la diverse evenimente culturale din hard-rock, curente reprezentate la superlativ de unghe- Chișinău, au fost invitați să cânte la posturile de radio și nenii Valy Boghean, jazzmenul Pavel Căpățână sau Peza TV, dar și în cluburi private. Actualmente, în plan artistic, (Petru Butnaru), percuționistul care a intrat în Cartea formația The Wax Road este în plin proces de creație, recordurilor în 2004, stabilind nouă recorduri Guinness lucrând la albumul de debut. În paralel cu aceste preocula instrumente de percuție efectuând câte 15 bătăi la tobe pări, tinerii se îndeletnicesc și cu amenajarea studioului, într-o secundă, în diferite stiluri. Recordul lui nu a fost reușind să facă dintr-o încăpere sinistră fără geamuri, de doborât încă de nimeni, Peza fiind considerat cel mai la demisolul Palatului de Cultură din Ungheni, un loc de rapid baterist din lume. De 20 de ani Peza este stabilit muncă primitor și agreabil. Au tencuit și au zugrăvit singuri în Germania, în orașul Hamburg, unde este profesor la sala, au căptușit și au izolat fonic pereții și au meșterit câteva instituții de învățământ cu profil muzical și a avut chiar și mobilă din palete, demonstrând că nu se pricep și o colaborare cu legendară trupă The Scorpions.

doar la muzică, ci sunt și buni gospodari.

septembrie / octombrie

2015

ACASĂ LA UNGHENI

Membrii trupei – Dan (Lead Guitar & Lead Vocal),

raional Iaroslav Cojocaru. Tinerii au un profund senti-

Ion (Rhythm Guitar), Cristi (Bass Guitar & Back Vocal)

ment patriotic local, de aceea și insistă ca festivalul să

și Victor (Drums) – speră să se afirme și peste hotarele

păstreze axa Hamburg – Ungheni, excluzând Chișinăul

țării, piesele trupei fiind interpretate în limba engleză.

din această ecuație.

Muzica celor de la The Wax Road este un mix dintre noile

Iaroslav Cojocaru ne aduce la cunoștință, cu mul-

tendințe ale genului cu sunetul specific trupelor legendare

tă însuflețire, inițiativele tinerilor din Ungheni, fiind

rock din anii 1960.

unul dintre promotorii acestora. Și-a propus ca prin

Chiar dacă la nivel național raionul Ungheni este re-

intermediul societății civile să schimbe mentalitatea

cunoscut ca o zonă a folclorului autentic, tinerii din The

oamenilor în ceea ce privește problema sănătății și abor-

Wax Road consideră orașul natal un leagăn al jazzului și

darea unui mod sănătos de viață. De aceea încearcă să

al muzicii noi, în plus, formația de jazz de la școala de

dezvolte cultura, inclusiv cultura sănătății, printr-un

muzică din localitate a ajuns să fie cunoscută, prin in-

program de promovare a ciclismului, instalând în acest

termediul turneelor efectuate, departe de hotarele țării,

scop parcări pentru biciclete în oraș. Înființarea unei

inclusiv în SUA.

parcări este marcată de fiecare dată și de un eveniment

Alt proiect care are misiunea să facă vizibil Unghe-

cultural. Tinerii din oraș promovează ciclismul nu doar

niul și din perspectiva muzicii moderne este Drum Day,

din perspectiva sportului, ci, mai cu seamă, ca mijloc

inițiat de un tânăr și energic activist local, consilierul

de transport.

septembrie / octombrie

2015

ACASĂ LA UNGHENI

Obiective turistice

100

101

Gara Internațională

Orașul Ungheni este cunoscut și printr-o seamă de

Gara Ungheni se consideră un monument de arhi-

obiective turistice, care atrag vizitatori locali și străini

tectură. Vasile Iucal ne spune că nu se cunoaște anul

și care conferă originalitate locului, constituind un prilej

construcției și nici autorul proiectului: „Din imaginile

de mândrie pentru localnici.

vechi pe care le deținem, rezultă că edificiul central al

Ghid pentru obiectivele turistice din oraș ne este Va-

acesteia a fost ridicat paralel cu construcția segmentului

sile Iucal, o personalitate care se bucură de dragostea

de cale ferată Cornești – Ungheni în anii 1873 – 1875. În

și respectul unghenenilor, dar și colegilor săi din țară.

orice caz, la momentul trecerii hotarului de către armata

Vasile Iucal este absolvent al Universității Pedagogice de

țaristă spre Bulgaria, în 1877, edificiul gării exista, fapt

Stat „Ion Creangă“ din Chișinău, Facultatea de Istorie și

redat cu exactitate de o gravură de epocă. Tot imaginile

Pedagogie. Este director al Muzeului de Istorie și Etno-

vechi certifică faptul că arhitectura inițială a gării era alta,

grafie Ungheni din 1989, se numără printre organizatorii

mult mai pitorească, având anexat în față și un fronton

taberelor de sculptură din oraș, este directorul buletinului

de așteptare pentru pasageri. Din vechiul edificiu s-a mai

Pyretus, anuar științific al Muzeului de Istorie și Etnografie

păstrat doar parterul, restul, etajul întâi, a fost adăugat

Ungheni, autor de articole științifice și publicistice în

după război de autoritățile sovietice. Ultima renovare, de

diferite publicații de specialitate și periodice.

prin 2000, a șters multe din detaliile ornamentale inițiale ale clădirii. În anii interbelici, gara a purtat numele dom-

Primul pod feroviar peste Prut

nitorului Vasile Lupu. Fiind o gară la frontieră, prin ea au trecut numeroase personalități istorice și culturale“,

Prima destinație turistică din Ungheni pe care o abordăm

susține Vasile Iucal.

este, desigur, primul pod feroviar peste râul Prut, despre

La Gara Internațională Ungheni se schimbă boghiurile,

care Vasile Iucal ne spune că a fost construit în 1875 de

realizându-se, la propriu, legătura între Est și Vest. Roțile

inginerul rus Balinski. „A fost o variantă temporară de pod,

trenurilor care vin dinspre Occident pe căile ferate cu

din lemn, care urma, peste puțin timp, să fie schimbată cu

ecartament îngust sunt schimbate la Ungheni, de unde

un alt pod, din metal. Începând cu 2001, în jurul acestui

începe calea ferată cu ecartament larg și duce departe,

pod s-a creat un mit conform căruia, în primăvara anului

la mii de kilometri, spre Est. Procedeul este extrem de

1876, podul din lemn ar fi fost deteriorat de o viitură, fapt

curios mai ales pentru turiștii străini, care vizitează în

ce a determinat autoritățile ruse să-l invite, pentru a

mod special Gara din Ungheni pentru a vedea cum se

construi un nou pod, pe inginerul francez Gustave Eiffel.

schimbă boghiurile.

Acesta ar fi venit la fața locului, ar fi efectuat măsurări și, în scurt timp, ar fi elaborat proiectul actualului pod din metal. Deși frumoasă și mult difuzată povestea, nimeni

Biserica „Aleksandr Nevski“

dintre autorii care au scris până acum despre subiectul

De la directorul Muzeului de Istorie și Etnografie

în cauză nu a adus vreo dovadă documentară în sprijinul

din Ungheni aflăm că biserica a fost edificată în peri-

aserțiunii. În ce mă privește, ca istoric, am încercat să

oada 1903 – 1906, cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la

limpezesc oarecum lucrurile, scotocind prin arhive, dar,

sfârșitul războiului balcanic din 1877 – 1878. „Proiectul

deocamdată, fără succes. Sper totuși că adevărul despre

acestei biserici a fost donat comunității locale de arhi-

construcția podului feroviar peste Prut de la Ungheni se

tectul Alexandru Bernardazzi. Numele marelui cneaz rus

va afla, poate chiar întru sprijinul afirmațiilor poveștii

a fost atribuit bisericii dat fiind simbolismul acestuia

privind contribuția marelui inginer francez la edificarea

ca ocrotitor al integrității frontierelor Imperiului Rus.

acestuia“, spune directorul muzeului.

Biserica a funcționat neîntrerupt până în 1941. În timpul

Nouă nu ne rămâne decât să adăugăm că printr-o de-

războiului, deși a fost bombardată, nu a avut de suferit.

cizie a Consiliului Orășenesc Ungheni, din 20 aprilie 2012,

Un obuz, neexplodat, a fost găsit în podul acesteia prin

podul feroviar de peste Prut a fost numit „Gustave Eiffel“,

anii ’67-’68 ai secolului trecut. Autoritățile sovietice au

cu ocazia împlinirii a 135 de ani de la inaugurare.

închis-o cu desăvârșire prin 1957, transformând-o în sală

septembrie / octombrie

2015

ACASĂ LA UNGHENI

102

103

de sport. În urma insistențelor comunității ortodoxe locale de a o reîntoarce enoriașilor, autoritățile comuniste au decis înființarea în ea a unui muzeu (actualul Muzeu de Istorie și Etnografie din Ungheni). În 1989, biserica a fost redată menirii sale firești. Actualmente aceasta este catedrală episcopală“, povestește Iucal.

Orașul celor 51 de sculpturi În 2000, la Ungheni a fost inițiată o tabără de sculptură, la care au participat artiști plastici consacrați din Republica Moldova și România, printre care și sculptorii Dumitru Verdianu și Ion Zderciuc, ambii originari din orașul Ungheni. Până în prezent au fost organizate patru ediții ale taberelor, fiind realizate 51 de sculpturi în piatră de Cosăuți și în lemn. Stilul lucrărilor este unul abstract, simbolistic. Sculpturile au devenit deja o carte de vizită a Ungheniului. Alți autori ai sculpturilor amplasate pe teritoriul orașului sunt Tudor Cataraga, Valentin Vârtosu, Ioan Grecu și Grigore Soltan. Anterior, la Ungheni a fost înălțat un bust al marelui cărturar Gheorghe Asachi, în fața liceului cu același nume, iar pe frontispiciul Liceului „Ion Creangă“, după

Vasile Iucal, directorul Muzeului de Istorie și Etnografie Ungheni

cum era și firesc, a fost instalat basorelieful scriitorului. În centrul orașului, chiar în preajma primăriei, se înalță

o publicație științifică, iar expoziția actuală este una de

bustul din bronz al lui Mihai Eminescu. În 1994, a fost

înaltă ținută estetică, deosebit de interesantă și atractivă

înălțat și un crucifix închinat martirilor neamului. Ulti-

pentru vizitatori“, povestește Vasile Iucal, care ține să

ma lucrare instalată la Ungheni a fost bustul scriitorului

menționeze că toate instituțiile la care s-a referit sunt

Grigore Vieru – în 2011.

deosebit de importante nu doar pentru orașul Ungheni, ci și pentru regiune în ansamblu, ca repere identitare

Muzeul de Istorie și Etnografie De la directorul muzeului, Vasile Iucal, aflăm că

ce conferă originalitate locului, făcându-l mai atractiv, mai interesant pentru localnici, dar și pentru eventualul vizitator.

instituția a fost înființată în 1968 ca alternativă impusă de autoritățile comuniste locale enoriașilor care cereau reactivarea parohiei. „Apărută la început ca instrument

Meșteșuguri populare

de ideologizare, în timp, instituția s-a impus ca important

De la primarul orașului, Alexandru Ambros, dar și de

obiectiv de cercetare, colectare și valorificare a patri-

la Secția Raională de Cultură, aflăm că orașul Ungheni

moniului cultural și istoric local autentic. Îndeosebi din

este înfrățit cu orașul Konin din Polonia. Are legături

1989, odată cu revenirea la valorile naționale, muzeul din

culturale cu orașele Vaslui, Covasna și Iași de peste Prut.

Ungheni a inițiat o serie de acțiuni, care s-au soldat cu

Sunt tentative de legături culturale cu localități din Ucraina

rezultate benefice în cercetarea patrimoniului arheologic

și Belarus, precum și din Țările Baltice, iar ansamblurile

din regiune, sporirea colecțiilor de port popular, de țesături

folclorice din raion pleacă în turnee în țările Uniunii

tradiționale, astăzi instituția găzduind una dintre cele

Europene pentru schimburi culturale.

mai valoroase colecții de gen din republică. Patrimoniul

Viața culturală la Ungheni clocotește și nu se manifestă

muzeului cuprinde peste 10 000 de piese deosebit de

doar prin intermediul muzicii, folclorului, tradițiilor, dar

valoroase. Instituția este printre puținele care editează

și prin readucerea în actualitate a meșteșugurilor.

septembrie / octombrie

2015

ACASĂ LA UNGHENI

104

105

Galina Moraru, specialist în cadrul Secției Raionale

meșterilor populari, inclusiv al celor care confecționează

de Cultură Ungheni, ne spune că la școala de muzică din

obiecte din lozie. Unul dintre ei este Iurie Rogojanu din

centrul raional activează un ansamblu de suflători cunoscuți

Mirenii Noi.

în toată republica și peste hotarele ei. Membrii acestui

Alt meșter popular din Ungheni, apreciat în republi-

colectiv pun în valoare instrumentele arhaice buciumul

că, este Liliana Starciuc, specializată în confecționarea

și cimpoiul, care sunt confecționate de copii.

goblenurilor, pe care însă nu le comercializează, dar este

În localitatea Nicolaeuca a existat un centru important de ceramică, dar a scăzut din intensitate după ce o

foarte receptivă, participând cu ele la diferite expoziții și oferind master class-uri.

bună parte din meșterii populari au decedat. Meșterul

Un alt meșter popular care promovează imaginea ra-

popular Victor Gurghiș de la Mircești face tentative de

ionului este Angela Cemârtan, specializată în broderie;

a renaște obiceiul, însă, deoarece în oraș este o fa-

organizează în cadrul muzeului din oraș lecții cu generi-

brică de ceramică, specializată mai mult pe ceramica

cul Lada cu zestre, unde inițiază tinerii în arta broderiei,

artistică, aceste încercări sunt modeste. În trecut, în

pornind de la tradiția populară românească.

cadrul județului Ungheni se organiza bâlciul olarilor.

Și la Rădenii Vechi din raionul Ungheni este un cen-

Acest festival este organizat acum pe teritoriul raio-

tru de meșteșugărit, unde activează și fostul primar al

nului Nisporeni.

localității, Simion Colibaș, cioplitor în lemn, specializat în

Raionul Ungheni este recunoscut și prin meșterii

confecționarea icoanelor. La Rădenii Vechi se organizează

populari specializați în împletitul loziei. La Năpădeni

anual Sărbătoarea Fagului, în cadrul căreia se desfășoară

se organizează Festivalul La plăcinte, în cadrul căru-

tabăra cioplitorilor în lemn. Timp de o săptămână, cio-

ia sunt promovate mai multe obiceiuri și meșteșuguri.

plitorii în lemn, împreună cu învățăceii lor din toată țara,

Aici primăriile din raion concurează prin intermediul

confecționează lucrări care rămân în rezervație.

Alexandru Plăcintă

septembrie / octombrie

2015

ACASĂ LA UNGHENI

106

107

Umor de Ungheni Altă latură distinctivă a raionului Ungheni este… umo-

Arta, crede Alexandru, poate fi făcută într-un mod banal,

rul. Ungheniul este și baștina cunoscutului epigramist

sau un pic altfel. El a ales latura umoristică a artei. Toto-

Efim Tarlapan, născut la Măgurele. Cochetează cu epi-

dată, încearcă să facă din artă o afacere, internaționalizând

grama și cantautorul Vasile Lupu, originar din Cetireni.

meseria sa, de aceea are foarte mult de lucru, desenele

În această ordine de idei, era și firesc să se organizeze

lui fiind comercializate în exteriorul țării prin interme-

la Ungheni Festivalul de Satiră și Umor „Lume, lume, hai

diul internetului.

la glume“, la care au participat, de-a lungul timpului,

La o întrebare mai indiscretă, Alexandru ne mărturisește

umoriști cunoscuți din țară, precum Gheorghe Urschi,

că mai mult de jumătate dintre cumpărători sunt din Re-

Gheorghe Pârlea, Sergiu Finiti.

publica Moldova și România, iar restul reprezintă celelalte

Caricatura, un gen aparte al artelor vizuale, care re-

țări. Întrebat de perspective, caricaturistul susține: „Umor

prezintă o persoană sau o situație printr-o exagerare

va fi din ce în ce mai mult, deoarece în țara noastră ai

intenționată a unor trăsături sau caracteristici, în scopul

de unde te inspira“. Principala temă din lucrările lui o

satirizării, ridiculizării sau atragerii atenției, este și ea

reprezintă fața omului, ceea ce el numește caricatura-

o componentă distinctă a umorului. Raionul Ungheni

portret. Dar îi place să picteze și scene în care se face

poate fi considerat patria umorului și a caricaturii și din

haz de unele obiceiuri și tradiții.

considerentul că aici s-au născut caricaturiști de vază.

Pentru Alexandru Plăcintă, orașul Ungheni este extra-

Unul dintre ei este Valeriu Kurtu, stabilit la începutul

ordinar, cu oameni buni și frumoși. Cu toate astea, 90%

anilor ’90 la Berlin, unde este patronul unui salon de

din activități le desfășoară la Chișinău, făcând naveta în

artă. Valeriu Kurtu este membru al Asociației Caricatu-

capitală.

riștilor Germani, două dintre lucrările sale regăsindu-se

Alexandru Plăcintă și-a expus lucrările în Parlamentul

în catalogul Federației Organizațiilor Europene ale Ca-

Republicii Moldova, dar și la Consiliul Europei. La Stras-

ricaturiștilor (FECO).

bourg a participat, în cadrul delegației țării noastre, la

Alt caricaturist talentat din Ungheni este Victor Cru-

Congresul Puterilor Locale, unde a făcut caricaturi pentru

du, angajat al Muzeului de Istorie și Etnografie din oraș,

toți cei patruzeci de participanți din aproape toate țările

iar cel mai tânăr, dar promițător artist în domeniu din

de pe bătrânul continent.

Ungheni este Alexandru Plăcintă, pe care îl cunoaștem la

Îndeosebi a reținut expoziția din Parlament, deoarece

un ceai, în timp ce îi ascultăm pe băieții de la The Wax

a coincis cu adoptarea Legii despre interzicerea simbo-

Road, în studioul lor.

lurilor comuniste și, de aceea, s-a trezit, volens-nolens,

Alexandru povestește că sursele lui de inspirație sunt

în iureșul evenimentelor, pomenindu-se aproape cu in-

oamenii: „Oamenii fac fapte bune și fapte rele, iar din

terzicerea propriei expoziții. I-a scăpat, din păcate, să

acestea se inspiră un caricaturist bun“, ne împărtășește el

facă o caricatură la acest subiect. La expoziția respectivă

secretul. A început să picteze de pe băncile școlii, când îi

a afișat peste 60 de lucrări, reprezentând principalele

desena ba pe elevi, ba pe profesori. Crede că aceasta îl făcea

personalități din țară.

să se detașeze, într-un fel, de problemele de la școală.

Perla de la Ungheni – Ansamblul de muzică și dans popular „Struguraș“ Constituit în 1946, Ansamblul „Struguraș“ de la Palatul

de gradul I la Festivalul Republican de Creație Populară;

Culturii din Ungheni este la ora actuală unul dintre cele mai

1991 – diploma de laureat al Festivalului Internațional din

vechi colective artistice de amatori din Republica Moldova.

China; 1994 – coroana de aur la Concursul Internațional de

Colectivul are o biografie bogată și glorioasă. A colindat

Folclor din Iugoslavia. Și lista a rămas deschisă, adunând,

fosta Uniune Sovietică în lung și-n lat. În primii ani de

an cu an, roade și premii bogate. Formația „Struguraș“

activitate, „Struguraș“ a susținut peste 500 de concerte,

din Ungheni a dus faima cântecului și dansului popular

adunând în palmaresul său zeci de premii importante. Doar

moldovenesc departe în lume: din Siberia până-n China,

câteva repere: 1967 – „Struguraș“ obține medalia de aur

din Egipt până-n Grecia, din Coreea de Sud până-n Irak.

și diploma de gradul I la un festival de creație populară

Pe bună dreptate, ansamblul a devenit o veritabilă carte

din Uniunea Sovietică; 1977 – medalia de aur și diploma

de vizită a Ungheniului.

Ungheni... de Oscar Călătoria noastră culturală la Ungheni a culminat cu

scria scenarii pentru diverse spectacole. Anul 1955 i-a

informația făcută publică de ziarul local Expresul de Un-

marcat soarta într-un mod absolut fericit: face cunoștință

gheni despre Ițec Domnici, ungheneanul care a câștigat

cu regizorul Billy Wilder. În colaborare cu acesta au fost

un premiu Oscar pentru cel mai bun scenariu de film,

create cele mai bune comedii americane din anii ’50-’60

este vorba de filmul „The Apartment“.

ai secolului trecut. În anul 1960, pelicula „The Apartment“

Ițec Domnici, devenit ulterior I.A.L. Diamond, a fost

este nominalizată la cinci premii Oscar: pentru cel mai

unul dintre cei mai importanți scenariști ai Hollywood-

bun film, pentru cea mai bună scenografie, pentru cel mai

ului de la mijlocul secolului trecut. S-a născut la 27 iunie

bun regizor, pentru cel mai original scenariu și pentru

1920 la Ungheni, în familia lui David Domnici și Elka

cea mai bună editare de film. Diamond a murit de can-

Valdman. Primele studii le-a făcut în orașul de pe malul

cer, în 1988, în casa sa din Beverly Hills din California.

Prutului, în așa-numitul heder, o școală primară religioasă

În 2004, a fost instituit premiul „I.A.L. Diamond“, care se

evreiască, unde își instruiau odraslele familiile înstărite.

înmânează, anual, absolvenților Universității din Columbia

La doar 9 ani, ajunge în Statele Unite ale Americii, unde

sau ai Colegiului Barnard din New York, pentru merite

au emigrat părinții săi. Încă din anii studenției, Diamond

deosebite în domeniul artelor.

Ungheni – un teren propice pentru activități economice prospere Deși ne-am propus să prezentăm raionul Ungheni

mare producător de covoare din lână în Europa de Est.

din perspectiva activității culturale, nu putem neglija

Capacitatea de producție este de 5 000 000 de metri

nici aspectul economic. În orașul Ungheni există o Zonă

pătrați de covoare, echivalentul a 700 de terenuri de

Economică Liberă, Ungheni-Business, fondată cu mai bine

fotbal. Având 500 de angajați și o cifră de afaceri de 402

de 10 ani în urmă, care are 39 de rezidenți din diferite

milioane anual, produce 1080 de tone de fir de lână. Alte

țări europene.

întreprinderi cunoscute sunt Fabrica de Vinuri Ungheni-

Printre agenții economici mari din oraș regăsim Fabrica de Covoare din Ungheni, fondată în 1980 – cel mai

septembrie / octombrie

2015

Vin și Fabrica de Ceramică.

RevistÄ&#x192; social-culturalÄ&#x192;

septembrie / octombrie 2015

Ungheni. Tudor Cataraga, Tron medieval