Moldova n5 2014 by revistamoldova

septembrie / octombrie 2014

Revistă social - culturală www.revista.md

septembrie octombrie

O pentru dare un august sfânt

Festivalul Internațional de Operă și Balet Revistă social-culturală

„Maria Bieșu“

O seară de creație cu frunze de dor

Tudor Zbârnea:

„Pentru mine, condiția umană în artă este primordială“

2014

SEMNAREA MEMORANDUMULUI DE FINANȚARE A CONSTRUCȚIEI SEDIULUI NOU AL TEATRULUI REPUBLICAN MUZICAL-DRAMATIC „B.P. HASDEU“

Pe 10 octombrie, la Cahul a fost semnat Memorandumul de înțelegere între Ministerul Afacerilor Externe al României și Ministerul Culturii al Republicii Moldova privind finanțarea construcției unui nou sediu al Teatrului Republican Muzical-Dramatic „Bogdan Petriceicu Hasdeu“. Este vorba despre o donație de 800 de mii de euro, oferită de Guvernul de la București. Memorandumul a fost semnat de Ministrul Afacerilor Externe al României, Titus Corlățean, și Ministrul Culturii al Republicii Moldova, Monica Babuc. Evenimentul a avut loc în prezența Prim-miniștrilor Republicii Moldova și României, Iurie Leancă și Victor Ponta.

Revistă social-culturală Serie nouă

EDITORIAL

OAMENI ÎNDEAPROAPE Cultura văzută din culise. Interviu cu ministrul Culturii, Monica Babuc (Liliana Popușoi)

Redactor-şef Liliana POPUȘOI Secretar de redacţie Anastasia RUSUHARABA

O formă decentă de scepticism (Liliana Popușoi)

M O L D O VA L A Z I Încă un început de toamnă împreună cu cea de care Moldovei îi va fi dor întotdeauna... (Aurelian Dănilă)

Stilizator Inga DRUŢĂ

18 Festivalul Internațional de Operă și Balet „Maria Bieșu“ – un etern omagiu pentru inegalabila

Redactori asociaţi Emilian GALAICUPĂUN Mircea V. CIOBANU Iurie COLESNIC Ion VARTA Lucia CUJBĂ Moni STĂNILĂ Larisa UNGUREANU Iurie ANDRONIC Maria ȘLEAHTIŢCHI Colaborator literar Raia Rogac

„Cio-Cio-San“ de la Volintiri (Igor Șarov) 20 Vladimir Dragoș, director artistic al TNOB: „Muzica, esteticul, artistismul și profesionalismul sunt valorile pe care Maria Bieșu le-a promovat cu ardoare“ 22 Ion Grosu, director general al TNOB: „Ediția curentă a festivalului a atras cel mai mare număr de spectatori“ 24 O dare pentru un august sfânt (Anastasia Rusu-Haraba) 30 Pe când toamna bate... nucile (Iurie Andronic) 36 Înconjuraţi de cărţi (Moni Stănilă) 38 O seară de creație cu frunze de dor (Lucia Cujbă)

OAMENI ÎNDEAPROAPE Tudor Zbârnea: „Pentru mine, condiţia umană în artă este primordială“

50 Un creator inepuizabil (Tudor Braga) ADRESA REDACŢIEI Casa Presei, etajul 5, bir.: 526, 531; 2012, Chișinău, str. Pușkin, nr. 22 Tel.: +37322/233146; +37322/232549; +37322/237463 Fotografii: Mihai Potârniche, Mihai Vengher (Moldpres) ș.a. Conţinutul textelor publicate în MOLDOVA reflectă poziţia și gustul estetic al autorului și nu neapărat pe cel al redacţiei. www.revista.md revista.moldova@yahoo.com

52 Nicolae Coţofan: „În ceea ce am făcut până acum, am vrut să aduc în lume un ceva al nostru...“

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E „În România, imaginea lui Camil Petrescu este tributară unor prejudecăți“ (Liliana Popușoi)

57 Teatru românesc la Chişinău şi Bucureşti (consemnări de spectator)

Abonamentele la revista MOLDOVA pot fi perfectate începând cu orice lună a anului. Indice poştal: PM 31719 Revista MOLDOVA este difuzată în toate reprezentanţele ţării de peste hotare, la misiunile diplomatice străine din Republica Moldova, la cele mai importante instituţii şi întreprinderi ale statului, precum şi prin intermediul agenţilor de difuzare a presei. ISSN 0132-6635 Tiraj: 700 de exemplare Tiparul a fost executat la «Bons Oﬃces» SRL, Chişinău Imaginile şi textele pot fi reproduse doar cu acordul redacţiei.

septembrie / octombrie

2014

(Aliona Baroncea-Strâmbeanu, Liliana Popușoi) 64 Poezia la obiect (Moni Stănilă)

O R A Ș U L D E A LTĂ D ATĂ

Cuprins septembrie octombrie

2014

A C VA F O R T E „ Je est un autre“ versus „Мы, нижеподписавшиеся“ (Emilian Galaicu-Păun)

24 57

71 75

L E C Ț I I D E S P R E C U LT U R Ă Literatura ca marfă pentru export (Mircea V. Ciobanu)

O R A Ș U L D E A LTĂ D ATĂ O biserică, după proiectul lui Bernardazzi, a renăscut din negura uitării… (Lidia CODREANCA )

OAMENI ÎNDEAPROAPE Ion Druţă mi-a stimulat gustul pentru literatură… (Un interviu de Raia Rogac cu acad. Petru Soltan)

PLĂCEREA LECTURII Pe contur, între aici şi dincolo, cu scriitorul Norman Manea (Maria Şleahtiţchi)

INTERSECȚII Dialoguri culturale

91 Destine de colecție

O R A Ș U L D E A LTĂ D ATĂ

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

Încă 0 plimbare prin nebănuitul Chișinău (Iurie Colesnic)

2014: Anul Dumitru Matcovschi A fi acasă (Larisa Ungureanu)

Liliana POPUȘOI

O formă decentă

DE SCEPTICISM CU SIGURANȚĂ, REFRENUL CU TOAMNELE DIN POEZIA LUI DUMITRU MATCOVSCHI V-A TRECUT PASAGER PRIN MINTE MĂCAR O DATĂ CÂND AȚI AVUT OCAZIA SĂ VĂ SCĂLDAȚI PRIVIREA ÎN CHIHLIMBARUL FRUNZELOR, RISIPIT ÎN OCTOMBRIE. „TOAMNELE“, POEZIA DEVENITĂ ȘLAGĂR ÎN INTERPRETAREA LEGENDAREI FORMAȚII„NOROC“, PE MUZICA LUI ANATOL BIVOL, A SURPRINS PERFECT O STARE DE SPIRIT COMUNĂ PENTRU ORICINE ARE OCAZIA SĂ ADMIRE O TOAMNĂ PE MELEAGURILE NOASTRE. PENTRU CĂ TOAMNELE LA NOI SUNT CA OAMENII. IAR OAMENII – CA TOAMNELE.

Venim și coborâm cu pietate din toamnă, ca într-un

Și cultura înseamnă mai întâi de toate oameni și mai

ritual sacru: indiferent de culegem roade, desfășurăm

apoi o sumă de eforturi, trăiri, emoții și sentimente

concursuri, festivaluri, trecem în revistă trofee, pregă-

puse pe note muzicale, culori și modalități de inter-

tim terenul pentru roade noi.

pretare.

Am încercat să surprindem între coperțile numă-

Deci cultura ne reprezintă ca indivizi mai întâi și

rului de toamnă al revistei Moldova câte puțin din

apoi ca națiune. Și această formă de reprezentare,

bogăția acestui anotimp, din culorile și mirosurile lui,

să recunoaștem, este cea mai flatantă modalitate din

din zbucium și din hărnicie, din liniște, înțelepciune și

toate celelalte prin care am încercat să-i vorbim lumii

nostalgie. Ne-am propus să vă prilejuim o întâlnire cu

despre noi, înainte ca lumea să ne cunoască.

stări, reflecții, instantanee, evenimente, o întâlnire cu oamenii acestei toamne. Am făcut o tentativă de a opri timpul în loc într-o

„Cultura este cea mai decentă formă de scepticism“, consideră Andrei Pleșu, scriitor, eseist, estetician și istoric al artei, stilistician al limbii române, fost Minis-

stare de grație care, ne convingem o dată în plus dacă

tru al Culturii din România. Nu-i așa că puțină decență

trecem cu o ultimă privire peste titlurile acestei ediții,

în plus n-ar strica nimănui în aceste timpuri vădit

este o stare de cultură. Pentru că oamenii sunt cultură.

atinse de scepticism?

CULTURA văzută

DIN CULISE

I N T E R V I U C U M I N I S T R U L C U LT U R I I , MONICA BABUC

Ministerul Culturii al Republicii Moldova sprijină și încurajează organizarea și desfășurarea unui șir de evenimente care promovează și pun în valoare activități culturale și personalități din domeniu. Mai mult decât atât, activitatea Ministerului Culturii este mai vizibilă în ultima perioadă grație implicării directe și prezenței la aceste manifestări, dar și în cadrul comisiilor de lucru, a ministrului Monica Babuc, un ministru despre care putem spune că știe cum decurg în realitate lucrurile în domeniul culturii nu din auzite, și nici din povestite.

septembrie / octombrie

2014

OAMENI ÎNDEAPROAPE

Parcurgem o toamnă bogată în evenimente cultura-

Cultura Republicii Moldova, ca și perspectiva unui tu-

le: diverse festivaluri și concursuri au suscitat atenția

rism cultural, asociat celui rural, ar putea deveni una

consumatorului de cultură, încât, parafrazând o veche

dintre cărțile de vizită ale țării. Doar un exemplu: Liceul

zicală, am putea spune că... „toamna se numără festiva-

de Artă „Ciprian Porumbescu“, în frunte cu Galina Bu-

lurile“!

inovschi, are o școală violonistică cunoscută și apreci-

La capitolul evenimente culturale, cel puțin putem avea sentimentul satisfacției că ele au stârnit atenția publicului. Oamenii s-au regăsit în ele. Nu vreau să critic pe nimeni, dar altădată ni se părea cam ștearsă campania de promovare a manifestărilor culturale. Există diferite opinii și diferite viziuni, noi însă ne-am străduit să punem accentul pe promovare. Din punctul meu de vedere, o reușită au fost Zilele Europene ale Patrimoniului, cu genericul „Patrimoniul cultural și comunitățile locale“. Am atras atenția oamenilor din comunitățile locale asupra patrimoniului cultural existent, nu doar în plan național, ci și local. În acest sens, am desfășurat o extraordinară expoziție la Cetatea Soroca, care se află acum în restaurare datorită partenerilor noștri europeni. Iar în satul Avdarma din UTA Găgăuzia, am apreciat eforturile oamenilor care, datorită unor mecenați proveniți din această localitate, au creat un excepțional muzeu al satului, au edificat un memorial dedicat celor căzuți în intemperiile celor două războaie mondiale, victimelor foametei și ale deportărilor. Acest lucru este o premieră în Republica Moldova. Nu am putut trece cu vederea cum au restaurat localnicii izvorul tătăresc, care înseamnă originea acestei localități. Am avut activități și la Mereni, AneniiNoi. A fost o săptămână plină de eve-

ată în lume. De aici a pornit Alexandra Conunov, care strălucește acum pe atâtea scene. Îl cunoașteți pe Ilian Gârneț, cunoaștem și alți tineri care, iată, vin din urmă și se afirmă. Prin urmare, de ce n-am face un festival național al viorii și al artei violonistice, cu participarea activă a compatrioților noștri care s-au afirmat pe arena internațională? Avem nevoie de strategii de stat privind promovarea culturii noastre. Am avut câteva experiențe, inițiative incipiente. În anul curent, împreună cu USAID, am organizat o acțiune de promovare a artiștilor noștri, însoțită de o prezentare a vinurilor din Republica Moldova în marile capitale europene: Londra, Luxemburg, Stockholm. Acolo artiștii noștri, Geta Burlacu și frații Ștefăneț, au prezentat mostre de virtuozitate, primite extraordinar de public. Bineînțeles, nu ne putem limita la acțiuni unice, trebuie să avem o strategie de promovare a evenimentelor noastre notorii. În Strategia noastră de dezvoltarese prevede crearea Institutului Moldovenesc al Culturii. Am putea avea câteva reprezentanțe în Europa, una sau două în America și Canada, una în Asia și, prin intermediul lor, să promovăm valorile culturale care, dincolo de faptul că sunt cărțile noastre de vizită, sunt și potențiale surse de venit pentru bugetul Republicii Moldova.

nimente, care a sensibilizat publicul față de problemele

A trecut mai bine de un an de când exercitați funcția de

patrimoniului național și local. Mai avem încă multe,

Ministru al Culturii. În calitate de jurnalist specializat

foarte multe de făcut. Alt motiv care mă face fericită

în teme de cultură, știu că sunteți un împătimit con-

este faptul că, datorită eforturilor noastre comune, ale

sumator de artă, încă înainte să fiți numită în această

întregului Guvern al Republicii Moldova, am reușit să

funcție de conducere. Sunt curioasă să aflu cum a avut

obținem o majorare de salariu pentru oamenii din sfera

loc trecerea Dvs. de la postura de spectator la adminis-

culturii. Mi se pare ceva absolut extraordinar, pentru că

trator de cultură și cum arată arta privită din interior, e

nu s-a mai întâmplat de mulți ani și, în sfârșit, peste 107

la fel de spectaculoasă, vibrantă?

mii de angajați au profitat de o majorare de salariu de 25%. Astfel, încercăm să reconstruim modul de a acționa în domeniu așa cum prevede Strategia de dezvoltare a culturii, documentul nostru programatic, aprobat la sfârșitul anului trecut.

Bună întrebare! Cultura văzută din culise este altfel și atunci când o cunoști, înțelegi că trebuie să faci o distincție absolută între felul oamenilor de a ﬁ, care sunt la fel oriunde – în politică, în agricultură, dar tot ceva mai deosebiți, mai speciali sunt cei din cultură. Pentru că oa-

Vă rog să ne spuneți, în calitate de ministru, cum pot fi

menii de cultură, dacă ar fi oameni comuni, nu ar putea

promovate cultura și valorile naționale în continuare și,

trezi în noi sentimentele și emoțiile pe care le produc.

implicit, imaginea Republicii Moldova, mai cu seamă în

De aceea, aveți dreptate, de când lucrez aici, văd cultura

contextul ratificării Acordului de asociere cu UE?

altfel, asta nu înseamnă însă că o iubesc mai puțin.

„Autofinanțarea culturii este posibilă și necesară, asta nu înseamnă însă că statul nu va contribui în limitele prevăzute de Strategia de dezvoltare“

foarte clare de promovare a artei sale. La acest capitol, avem instituții culturale-model, cum ar fi „Licurici“, un teatru condus și cizelat mulți ani de regretatul Titus Jucov, cu o politică repertorială de excepție. Sunt încântată de modul în care știu acești oameni să muncească. La ei, dincolo de faptul că funcționează un Consiliu artistic eficient, există o persoană bine cunoscută care se ocupă permanent de comunicarea cu publicul, de marketing

Peste tot în lume, cultura a devenit un element de

și care oferă posibilitate teatrului să obțină profit. Bine,

export, care necesită nu doar investiții, ci presupu-

există și o anumită finanțare de la stat, dar partea leului

ne și venituri. Este posibilă în Republica Moldova

din ceea ce se întâmplă în Teatrul „Licurici“ se datorează

autofinanțarea culturii?

unei politici foarte bine gândite. La fel, aș putea spune că la capitolul venituri, Teatrul „Eugene Ionesco“ ar putea fi adus drept exemplu: anul trecut a obținut peste un

supun, în primul rând, finanțarea pentru performanță.

milion de lei. Dincolo de faptul că fac o artă performan-

Ceea ce trebuie să facă orice instituție de cultură acum

tă, oamenii ăștia au început să învețe sau știu cum să

este să aibă bine puse la punct serviciul de marketing

lucreze cu publicul. În general, dacă vorbim de teatre, în

și de comunicare cu spectatorul, stabilirea unei politici

întreaga lume rar se mențin teatrele de repertoriu. Toată

F o t o : M i h a i Ve n g h e r

Fără îndoială, noile strategii de finanțare a culturii pre-

septembrie / octombrie

2014

OAMENI ÎNDEAPROAPE

lumea lucrează în teatre de antrepriză, în teatre de pro-

să vadă arta circului, una recunoscută în întreaga lume.

iect. Evident, oricât de mult ne-ar deranja acest lucru,

Directorul actual al instituției, Andrei Locoman, față

pentru că ținem la aceste edificii, ținem la actorii care

de care am tot respectul, este un mare entuziast și un

lucrează acolo și la istoria acestor instituții, totuși, vii-

om care a știut să coaguleze o echipă care, la fel, arde

torul este al proiectelor de creație, care pot reuni actori

de dorința de a reînvia arta circului la noi. Ei știu să

din diverse teatre, care pot face un amalgam din diverse

găsească limbaj comun cu instituțiile care ar putea să-i

feluri de teatru. Prin implementarea treptată a Strategiei,

ajute; trebuie să vă spun că renovarea arenei mici, care

statul va finanța teatrele care și-au dovedit capacitatea

arată foarte bine și e amenajată conform rigorilor artei

de a performa. Și asta este normal. Cu cât mai bună este

circului, s-a făcut cu ajutorul mai multor întreprinderi,

eficiența activității, cu atât mai mare va fi cota-parte de

care și-au păstrat logoul. E un semn că oamenii de la

finanțare. Sigur că aceste procese se întâmplă treptat,

conducerea Circului știu ce înseamnă marketing, știu

pentru că este foarte greu să depășești o situație în care

ce înseamnă comunicare și eu știu că ei comunică acum

sunt angajate câteva sute de persoane, care chiar dacă

bine și direct cu conducerea instituțiilor preșcolare

sunt nemulțumite de salariile lor, nu ar renunța la ele,

din Chișinău și din raioane, cu direcțiile de cultură,

în schimbul unor eforturi de a performa. Multă lume la

cu direcțiile de educație, încercând să atragă atenția

noi este obișnuită să muncească așa cum se muncea pe

prin materialele lor publicitare, prin emisiunile de ra-

vremuri: timpul trece, salariul merge. Or, este riscant,

dio și TV la care participă și prin promovarea lor prin

dar absolut posibil să ai salarii de multe ori mai mari, în

spoturi, afișe etc. Circul este pentru noi un obiectiv de

cazul în care muncești, încerci ceva nou, riști. Referitor

mare sensibilitate. Ne-am dorit foarte mult ca acesta

la Teatrul „Mihai Eminescu“, mă bucur de schimbarea

să reînvie, pentru că se consideră că edificiul Circului

frumoasă la față a activității instituției; nu că aș fi fost

este unul dintre cele mai frumoase din Europa de Est.

nemulțumită de ceea ce a fost până acum, totuși sunt

În perioada sovietică lucrurile erau privite dintr-o altă

câteva evenimente care vădesc o transformare a situației:

perspectivă, a unei economii planificate și a grandoma-

turneul la București, montările noi care se produc grație

niei, și nu se punea problema cum va fi încălzit edificiul,

participării, de exemplu, a Ambasadei Poloniei (în ca-

cum va fi iluminat și cât va costa, prețurile erau altfel,

zul montării lui Sławomir Mrożek) sau colaborarea cu

percepția era altfel. Rigorile actuale ne impun abor-

ICR, pentru că turneul teatru în oglindă se datorează în

dări mai pragmatice: cum să renovăm acest edificiu și

mare parte și acestei instituții prestigioase din Româ-

ce vom face apoi cu el? Că sunt 8000 de metri pătrați,

nia. Conducerea teatrului înțelege că nu te poți lamenta

care trebuie încălziți, iluminați, igienizați, și aici chiar

mereu că statul nu-ți dă nimic. Trebuie să-ți dovedești

apar multiple probleme. Strategia de dezvoltare a culturii

capacitatea de a administra. Din acest punct de vedere,

prevede soluții pentru acest edificiu, dar și pentru ca-

autofinanțarea culturii este posibilă și necesară, asta nu

sele de cultură. Peste 500 dintre ele necesită reparații

înseamnă însă că statul nu va contribui, în limitele pre-

capitale și asta înseamnă investiții de miliarde. Ne dorim

văzute de Strategia de dezvoltarea culturii.

totuși să le păstrăm măcar în localitățile care au o perspectivă clară de existență, de continuitate, acolo unde

După ani de stagnare, Circul din Chișinău și-a redes-

tinerii rămân și întemeiază familii, construiesc case etc.

chis ușile anul acesta, iar relansarea este, fără îndoială,

Însă acestea trebuie transformate în centre culturale

și un mare merit al Ministerului Culturii. Ce acțiuni e

multifuncționale. La acest capitol, ne gândim și la Circ și

nevoie să se mai întreprindă pentru ca această instituție

căutăm finanțări și din afară. Vorbim despre bani euro-

să intre într-un ritm stabil și să-și recapete prestigiul

peni, despre fundații care ar putea fi interesate inclusiv

și faima de altădată?

de o colaborare în acest domeniu, după care Circul ar trebui să devină un centru cultural multifuncțional. Or,

Invoc din nou politicile de comunicare și de marketing,

nu avem în Chișinău o sală polivalentă, nu avem o sală

pentru că spectacolele de circ țin, în primul rând, de

mare, cu dotări ultramoderne, și ar trebui să ținem cont

familie, de comuniunea copiilor și a părinților, care vin

de posibilitățile noastre reale și să le utilizăm.

„Vedem, în primul rând, implementarea în circuitul european a culturii noastre naționale, pentru că de aici, cred, cresc perspectivele ei cele mai frumoase“

Stabilirea relațiilor internaționale în domeniul culturii este o prioritate pentru noi. Am semnat mai multe acorduri, de exemplu, cu Armenia, cu Turcia, așteptăm vizita ministrului turc al culturii, colaborăm și cu miniștri din cadrul CSI. Vrem să dezvoltăm relațiile noastre culturale în Est și în Vest, dar orientăm, în general, cultura noastră în spiritul celor mai importante strategii naționale, care este integrarea europeană și vedem, în primul rând, implementarea în circuitul european a culturii noastre naționale, pentru că de aici, cred, cresc perspectivele ei

Vă rog să ne spuneți, în calitate de ministru, cât de im-

cele mai frumoase.

portantă este stabilirea relațiilor internaționale în domeniul culturii și ce acțiuni ați întreprins în acest sens? Pe parcursul anului curent, am avut mai multe deplasări în străinătate, dar și întâlniri cu colegii mei aici. De exemplu, am fost într-o vizită oficială în China, la invitația Ministrului Culturii de acolo, și am semnat un

„Există personalități în cultura noastră care sunt repere morale pentru noi“

Acord de colaborare cu Republica Populară Chineză, ceea ce mi se pare extraordinar. Avem mai multe colabo-

După părerea Dvs., au artiștii noștri suficientă credibi-

rări, în cadrul „Mărțișorului“ am organizat Zilele Culturii

litate ca să devină repere, lideri de opinie, formatori de

Chineze la noi, reprezentate prin trupa excepțională a

idei?

persoanelor cu dizabilități, dar care sunt dotate cu talente fascinante. Recent, s-au desfășurat Zilele Filmului Chinez la noi și avem încă multe planuri de colaborare la capitolul patrimoniu cultural, industrii creative. Avem o bună colaborare și un acord semnat cu Ministerul Polonez al Culturii și suntem ajutați de colegii noștri din Polonia în ceea ce privește inițiativa noastră de restaurare a conacului Ohanovici de la Mândâc. Acordăm o atenție mare relațiilor internaționale, pentru că astfel vedem promovarea culturii noastre și avem posibilitatea de a accesa fonduri noi. De curând, relațiile stabilite cu Guvernul României, cu Ministerul Culturii al României și cu premierul român Victor Ponta, prin implicarea și cu sprijinul nemijlocit al Prim-ministrului Iurie Leancă, s-au soldat cu donații importante pentru restaurarea și punerea în valoare a unor monumente de arhitectură și instituții de cultură, cum ar fi Muzeul Național de Artă, Sala cu Orgă, Teatrul „B.P.Hasdeu“ din Cahul. Prin intermediul României și al contribuabililor români, al colegilor noștri din Ministerul Culturii al României, asta presupune și contribuția Comunității Europene la ceea ce înseamnă cultură.

Depinde foarte mult de om. Omul care se autoperfecționează devine o personalitate nu pentru că-și pune scopul: „Eu trebuie să devin o personalitate!“, ci avansează prin munca pe care o prestează, prin capacitatea și dorința de a crește mereu, de a învăța lucruri noi, de a se impune prin profesionalism, prin bun-simț, prin corectitudine. Sunt poate lucruri banale, dar adevărate, și, fără îndoială, din acest punct devedere, există personalități în cultură noastră care sunt repere morale pentru noi. De exemplu, Dumitru Matcovschi (să revenim la acest nume notoriu, care a dat nume anului în care suntem) a fost, fără îndoială, un reper moral pentru moldoveni, pentru că a știut să se dedice total operei sale, dar a avut întotdeauna o poziție intransigentă și o verticalitate care l-au caracterizat absolut. Grație unei personalități complexe, a știut o fată de la țară, Maria Bieșu, să se impună într-o manieră atât de pregnantă în ceea ce a făcut, încât afost o valoare intrinsecă și în perioada sovietică, și acum, și a lăsat în urma sa oameni tineri, o școală de canto liric, un teatru de operă. Bineînțeles, omul acesta de cultură a influențat în mod categoric viața poporului. Sau regretatul Constantin

O realizare de excepție a Ministerului Culturii este în-

Tănase, acest străjer al identității noastre naționale și

scrierea în Lista reprezentativă UNESCO a patrimoniului

morale, și modelul absolut al intelectualului basarabean

cultural imaterial al umanității, a dosarului „Colindatul

care a servit poporul său cu dăruire totală, fără a cere

de ceată bărbătească“, precum și includerea în Lista re-

pentru aceasta nicio recompensă. Recompensa noastră

prezentativă UNESCO a dosarelor „Sărbătoarea primăve-

însă este preluarea acestor modele pentru a raporta viața

rii: Ziua Sf. Gheorghe/Hederllez“ și reconceptualizarea

și activitatea noastră la ele.

dosarului Rezervației Cultural-Naturale „Orheiul Vechi“.

septembrie / octombrie

2014

OAMENI ÎNDEAPROAPE

Prin exemplul personal, ați contribuit la promovarea iei

acolo sunt foarte bine croite și chiar nu mi-e rușine să

tradiționale, la repunerea ei în circuitul actual, alegând

recunosc asta, deși, mă rog, am văzut și branduri foarte

bluza națională sau ia stilizată pentru o serie de eveni-

scumpe, și haute couture, și prêt-à-porter, dar nu mi se

mente oficiale la care ați participat. La fel, am remarcat

pare rațional, cel puțin la capacitățile mele, să dai foar-

faptul că sunteți o susținătoare aprigă abrandurilor

te-foarte mulți bani pe un sacou sau pe o rochie care

autohtone, fiind nelipsită de la prezentări, ați și defilat

poate fi făcută foarte bine și la noi și mă bucur să găsesc

chiar pentru unii creatori autohtoni. Nu vreau să dau

în Republica Moldova tot mai multe mărci care îmi plac.

dovadă de ipocrizie, o să vă întreb direct totuși: această

La Tiana, de exemplu, este una dintre ultimele mele

susținere este un gest de patriotism sau aceste creații

descoperiri, sau Primadona de la Bălți, pe care am avut

vă reprezintă stilul?

și bucuria să le reprezint la evenimentul „Din inimă“, și

Nu, categoric! Pretind că aș fi putut, la vârsta pe care o am, să-mi elaborez un stil și mă bucur când regăsesc în brandurile naționale ceva care mă reprezintă. Și eu nu pot să spun: mă duc la brandul acesta să iau o haină, pentru că este cunoscut, pentru că îl știe toată lumea. Eu, dacă vreau să iau ceva de la Georgette, spre exemplu,

asta nu din dorința de a mă da în spectacol. Eu chiar cred că asemenea evenimente, prin participarea unor persoane mai mult sau mai puțin publice, pot conferi notorietate și interes unor branduri care merită să fie cunoscute, în care merită să investești, dar e important ca fiecare să-și găsească ceva reprezentativ.

mă duc pentru că găsesc acolo ceva care îmi place și mă

Vă mulțumesc pentru că ați acceptat invitația noastră și

reprezintă. Și nu e vorba doar de Georgette. Port cu plă-

Vă dorim mult succes în continuare!

cere și haine de la Sekana, dar și de la My Revival, care este o filială a Triconului, port cu drag Ionel, sacourile de

Un interviu de Liliana POPUȘOI

ÎN PERIOADA 5-14 SEPTEMBRIE, LA CHIȘINĂU S-A DESFĂȘURAT EDIȚIA A 22-A A FESTIVALULUI INTERNAȚIONAL DE OPERĂ ȘI BALET „MARIA BIEȘU“. ÎN CALITATE DE OASPEȚI AU EVOLUAT TENORUL AUGUST AMONOV ȘI MEZZO-SOPRANA AGUNDA KUNAEVA (RUSIA), TENORUL GEORGI MELADZE (SPANIA), SOPRANA OLGA PERRIER (FRANȚA), SOLIȘTII DE BALET MARIA POLIUDOVA, VLADIMIR STATNÂI (UCRAINA), IANA SALENKO, DINU TAMAZLÂCARU (GERMANIA), DIRIJORII ALEKSEI BAKLAN, ALEXANDRU SAMOILĂ (UCRAINA), MIRCEA HOLIARTOC, GHEORGHE STANCIU (ROMÂNIA), VICTOR PLASKINA (BELARUS). PROGRAMUL FESTIVALULUI S-A CONSTITUIT DIN CELE MAI CUNOSCUTE OPERE ȘI SPECTACOLE DE BALET: „BAL MASCAT“ (G. VERDI), „CARMEN“ (G. BIZET), „DAMA DE PICĂ“ (P. CEAIKOVSKI), „TRAVIATA“ (G. VERDI), „TURANDOT“ (G. PUCCINI), „DON QUIJOTE“ (L. MINKUS), „GISELLE“ (G. ADAN), „LACUL LEBEDELOR“ (P. CEAIKOVSKI).

septembrie / octombrie

2014

M O L D O VA L A Z I

Aurelian DĂNILĂ, președinte al Uniunii Muzicienilor din Republica Moldova

ÎNCĂ UN ÎNCEPUT DE TOAMNĂ împreună cu cea de care Moldovei

ÎI VA FI DOR ÎNTOTDEAUNA... Meditații patriotice, sentimentale și nu numai, generate de un prestigios eveniment artistic

M O L D O VA L A Z I

În ultimele decenii, în Republica Moldova se desfășoară multe și diferite festivaluri naționale și internaționale, ceea ce, evident, bucură, dat fiind că, prin acest mod de etalare a talentelor noastre din diverse domenii, avem posibilitatea de a ne cunoaște mai bine chiar noi înșine; totodată, prin reprezentanții care vin din alte țări, de a-i cunoaște și pe cei de peste hotare din domeniu. Dacă însă e să vorbim la concret despre unul dintre ele, și anume d e s p r e F e s t i v a l u l I n t e r n a ț i o n a l d e O p e r ă ș i B a l e t „ M a r i a B i e ș u “, p u t e m a f i r m a că este unul cu totul deosebit, pentru că l-a fondat, în 1990, una dintre cele mai reprezentative stele de pe firmamentul culturii interpretative universale, cântăreața-nepereche, cea mai îndrăgită voce a neamului, irepetabila soprană Maria Bieșu, cea care a cântat pe marile scene de operă din întreaga lume. Și de fiecare dată când ne adresăm unui dirijor sau unui cântăreț cu propunerea de a participa la festival, încă nu ni s-a întâmplat să fim întrebați „Ce fel d e f e s t i v a l e s t e a c e s t a ? “ s a u „ D e u n d e s u n t e ț i , p e u n d e e M o l d o v a v o a s t r ă ? “, cum se întâmplă deseori în alte situații. Din punctul acesta de vedere, suntem înțeleși imediat și, cu rare excepții, auzim răspunsul așteptat.

stfel, pe parcursul anilor, la festival au parti-

deosebire între un copil și altul, pentru că toți sunt ai

cipat cântăreți, dansatori de balet și dirijori

lui, toți îi sunt dragi, chiar dacă, în adâncul sufletului,

nu doar din țările europene, nu doar din

ține mai mult la careva dintre ei, la fel e și atitudinea

patria operei – Italia –, ci și din state de pe

mea față de Festivalul Internațional de Operă și Balet

toate continentele, chiar și din Australia. De aici și fai-

„Maria Bieșu“. Mă interesează, în primul rând, ca festi-

ma lui crescândă, căci un interpret care și-a făcut un

valul să existe, și nu oricum, ci la un bun nivel profe-

nume în țara sa, la întoarcerea acasă, întotdeauna va

sional. Dar aceasta depinde și de modul în care reușim

povesti impresiile sale despre Moldova și despre eveni-

să-l organizăm, și de invitații pe care îi solicităm. Ast-

mentul la care a fost invitat.

fel, fiecare ediție, ca și fiecare copil, are ceva special.

Pentru mine, festivalurile sunt ca niște copii. Și cum în viața noastră obișnuită omul, de regulă, nu face

Nu a fost o excepție nici ediția din septembrie 2014, a 22-a, dat fiind că am avut interpreți buni – cum

zicem noi, într-o formă bună – din rândul soliștilor

Teatrul Mariinsk din Sankt Petersburg și mezzo-so-

noștri de acasă. Ceea ce de asemenea este foarte im-

prana Agunda Kulaeva de la Novaia Opera din Mos-

portant, pentru că un festival nu-și pune doar scopul

cova i-au interpretat remarcabil pe eroii principali,

să aducă interpreți din altă parte pentru a-i prezenta

Gherman și Contesa. În opinia mea, Agunda Kulaeva

publicului nostru. Pentru noi este important ca, de la

a reușit să contureze o Contesă extrem de interesan-

ediție la ediție, să vedem cum cresc, cum progresează

tă, poate cu un cuvânt chiar nou spus în prezentarea

în arta lor și soliștii noștri, evoluând la un nivel din

acestei partituri. În plus, spectacolul a avut de câștigat

ce în ce mai profesionist atât în operă, cât și în balet.

în calitate și datorită faptului că la pupitrul dirijoral

De data asta, aș menționa îndeosebi debutul tenorului

s-a aflat Alexandru Samoilă, care a dirijat acest spec-

Igor Țurcanu în spectacolul de deschidere a festivalu-

tacol de nenumărate ori, inclusiv în perioada sovietică,

lui, „Traviata“ de G. Verdi care, chiar dacă mai are de

în diferite teatre din URSS, deseori cu marea noastră

lucrat asupra rolului, ne-a prezentat un Alfredo plin

Maria Bieșu în rolul Lizei.

de prospețime. Personal, m-a impresionat și evoluția

Acum, revenind la cele 10 zile de festival, pot afir-

foarte frumoasă a sopranei Rodica Picireanu (Liza în

ma cu siguranță că actuala ediție a avut ca participanți

„Dama de pică“ de P. Ceaikovski). Aici e cazul să nu-

mai mulți interpreți interesanți, care, se pare, au fost

mesc și interpreți care ani de-a rândul înfrumusețează

apreciați la justa valoare de către spectatori. Festivalul,

festivalul, cum ar fi Mihail Munteanu, care la această

printre altele, întotdeauna are mulți spectatori. Este

ediție s-a remarcat în rolul lui Riccardo din „Bal mas-

deja un eveniment care ne-a intrat în obișnuință și

cat“ de G. Verdi, sau Vladimir Dragoș cu Germont

nu-mi imaginez un început de septembrie fără această

în „Traviata“ de G. Verdi și Renato în „Bal mascat“

lecție de înaltă cultură pentru cei care doresc să cu-

de același autor. Aș menționa și frumoasa evoluare

noască opera mai profund și să-și desfete sufletele cu

a solistelor M. Bulicanu (Violeta), G. Răileanu (Amelia),

irepetabilul ei farmec.

E. Gherman (Liu), L. Șalomei (Frasckita). S-au produs cu brio și alți tineri interpreți în debut. Iar dacă e să vorbim despre invitați, i-aș men-

În general, ca să organizezi un festival prestigios – iar prestigiul constă în valoarea artistică a personalităților invitate – e nevoie să fie invitați oameni cunoscuți

ționa în primul rând – nu de aceea că sunt cei mai

în domeniu, și noi tindem să facem anume acest lucru,

buni, deși cred că de bună seamă sunt, ci dintr-un

însă cu cât mai cunoscuți sunt ei, cu atât festivalul are

patriotism local – pe Alexandru Samoilă, un dirijor de

nevoie de un buget mai mare, deoarece, se știe, cântă-

excepție, care – din păcate sau din nefericire, nu mai

reții buni costă mult. Din 1990 și până acum, Chișinăul

știu cum să zic – astăzi este prim-dirijor la Teatrul

a găzduit 22 de ediții ale festivalului. Într-un fel sau

Național de Operă și Balet din Odessa (Ucraina), și pe

altul, am contribuit și eu însumi la organizarea mul-

un dansator extraordinar, originar din Moldova, chiar

tora din ele, în ultimul timp în calitate de președinte

chișinăuian, balerinul Dinu Tamazlâcaru, de zece ani

al Uniunii Muzicienilor, funcție pe care a deținut-o și

prim-solist la Staatsballet din Berlin, o adevărată des-

Maria Bieșu până acum doi ani, când ne-a părăsit pen-

coperire pentru spectatorii ce-au avut fericitul prilej

tru a pleca în ultimul său turneu, din care nu va mai

de a-l vedea pe scena festivalului în rolul lui Siegfried

reveni acasă... Și pot spune că de fiecare dată festivalul

din „Lacul lebedelor“ de P. Ceaikovski, Odilia fiind Iana

se desfășoară în condiții diferite.

Salenko, partenera lui permanentă din Germania, și ea

Anul acesta, am perceput o atitudine mai interesată

o balerină de primă clasă. Ne-au delectat cu arta lor

și mai serioasă din partea Ministerului Culturii, care a

coregrafică și alți doi dansatori, anterior „de-ai noștri“,

oferit festivalului un sprijin financiar considerabil. Aș

iar actualmente soliști ai Teatrului de Operă și Balet

vrea să aduc mulțumiri și pe această cale conducerii

din Odessa – Maria Poliudova și Vladimir Statnâi, pre-

ministerului, doamnei Monica Babuc, dar și Teatrului

zentându-ne partițiile titulare din „Don Quijote“ de

de Operă și Balet „Maria Bieșu“, al cărui director – re-

L. Minkus.

lativ nou –, Ion Grosu, s-a străduit să înțeleagă spe-

Dintre oaspeții soliști de operă, au excelat cei din

cificul festivalului și să pună umărul la buna lui des-

Rusia, îndeosebi în spectacolul „Dama de pică“ de

fășurare. M-am adresat personal și Prim-ministrului

P. Ceaikovski, în care tenorul August Amonov de la

Iurie Leancă cu apelul de a fi alături de noi și acordul

septembrie / octombrie

2014

M O L D O VA L A Z I

dumnealui de a fi patronul festivalului denotă, de asemenea, o atitudine favorabilă a guvernului față de ceea ce se întâmplă la noi în domeniul culturii. Mai mult, la spectacolul de deschidere a festivalului, Prim-ministrul a rostit o alocuțiune, expunându-și opinia pozitivă despre această manifestare artistică, ceea ce ne încurajează eforturile. De la 1990 și până acum, festivalul a avut și invitați celebri, și debutanți. Ulterior, unii interpreți tineri au devenit vedete, de exemplu, Anna Netrebko, care a cântat la noi cu mai mulți ani în urmă. Acum, pare-se, putem doar să visăm ca în anul viitor, atunci când Maria Bieșu ar fi împlinit 80 de ani și când noi, firește, ne-am dori să avem o ediție specială a festivalului, Anna Netrebko, cea care, indiscutabil, percepe în deplină măsură valoarea personalității Mariei Bieșu, ar accepta o invitație de participare. Și nu pentru că ar fi capricioasă; cântăreții mari, cu renume, sunt dependenți de program, de impresari, de contracte, pe care nu le pot ignora. Pe de altă parte, noi, chiar ajunși la a 22-a ediție, din păcate, trebuie să recunoaștem că nu știm să organizăm festivalul cu mai mult timp înainte, cel puțin, cu 4-5 ani. Și asta ne propunem să încercăm: să purtăm discuții prealabile cu interpreții pe care intenționăm să-i invităm peste 4-5-6 ani. Piedica cea mare în calea succesului e că astăzi nu știm ce i-am putea propune unui cântăreț peste 4-5 ani, nu știm care vor fi posibilitățile noastre reale de a onora suma pe care ar merita-o un interpret sau altul. Atâta timp cât bugetul nostru este așa cum este, căutăm și entuziaști, și prieteni care au mai fost la festival, care au cunoscuto și au adorat-o pe Maria Bieșu, care cunosc situația de la noi și care pe prim-plan pun altceva decât profitul financiar. Rămânem în speranța că în toamna lui 2015, când vom marca 80 de ani din ziua nașterii Mariei Bieșu, vom reuși să organizăm o ediție a festivalului pe măsura valorii evenimentului, bucurându-ne de același sprijin atât din partea Ministerului Culturii și a conducerii țării, cât și din partea partenerilor. Prin tot ceea ce s-a străduit și a reușit să facă în domeniul operei, Maria Bieșu, cu certitudine, a lăsat lumea mai bună. Să facem și noi tot ce ne stă în puteri – în primul rând, să menținem în viață festivalul ce-i poartă numele – întru păstrarea luminoasei memorii a celebrei noastre cântărețe...

Ig o r Ș AR OV, viceministru al Culturii

Festivalul Internațional de Operă și Balet „Maria Bieșu“ –

UN ETERN OMAGIU PENTRU INEGALABILA „CIO-CIO-SAN“ DE LA VOLINTIRI

ai bine de două de-

Internațional al vedetelor de operă

Giorgi Meladze (Spania) în opera

cenii, la începutul lui

și balet, promotor al noilor gene-

„Carmen“ de Georges Bizet; ale

septembrie, Chișinăul

rații de muzicieni, academician al

sopranei Olga Perrier din Franța și

îmbracă o haină de

AȘM, doctor honoris causa al Aca-

tenorului Giorgi Meladze în opera

gală și, în ritm de bal vienez, se

demiei de Muzică, Teatru și Arte

„Turandot“ de Giacomo Puccini; ale

îndreaptă către Teatrul Național de

Plastice.

lui August Amonov și Agunda Ku-

Operă și Balet „Maria Bieșu“ pentru

Ediția din anul acesta a fost

laeva în monumentala lucrare a lui

a savura din creațiile artei lirice.

una specială prin faptul că ope-

Festivalul Internațional al vedete-

rele incluse în spectacole au fost

lor de operă și balet care, până la

cele care au consacrat-o pe ine-

tacole de balet i-au avut ca

trecerea în neființă a celei care l-a

galabila Maria Bieșu. Spectacolul

interpreți în rolurile principale

inițiat și organizat, avea genericul

„Traviata“ a avut-o ca protagonis-

pe conaționalii noștri, laureați

„Invită Maria Bieșu“, actualmente

tă pe soprana Mariana Bulicanu,

ai concursurilor naționale și

desfășurându-se cu titulatura „Ma-

câștigătoarea Trofeului și a Pre-

internaționale, soliști ai marilor

ria Bieșu“, a adunat sute de artiști

miului Mare a ediției I a Concursu-

scene ale lumii: Dinu Tamazlâcaru,

de valoare incontestabilă. Maria

lui Internațional al Interpreților de

Cristina Terentiev, Alexei Terenti-

Bieșu a fost o mare cântăreață de

Operă „Maria Bieșu“.

ev, Anastasia Homițcaia, Alexandru

operă, de concert, de strană, pre-

Omagiul a continuat prin evo-

Piotr Ceaikovski „Dama de pică“. De asemenea, cele trei spec-

Balan, Maria Poliudova și Vladimir

ședinte al Uniunii Muzicienilor din

luările de excepție ale mezzo-so-

Statnâi, discipolii școlii naționale

Moldova, fondator al Festivalului

pranei Agunda Kulaeva (Rusia) și

de balet (Colegiul de Coregrafie).

septembrie / octombrie

2014

M O L D O VA L A Z I

Festivalul rămâne a fi una din principalele acțiuni culturale care pun în valoare atât talentele noastre, cât și cele de pe mapamond din domeniul artei lirice și al baletului. Eforturile pe care le depunem pentru a menține acest festival la cote înalte sunt nu doar materiale, ci și logistice. Ediția din acest an a festivalului a fost organizată sub patronajul prim-ministrului Iurie Leancă, cu participarea mai multor instituții, cum ar fi Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu“, Uniunea Muzicienilor, Sala cu Orgă, Compania „Orange“, Moldova-Agroindbank și, bineînțeles, Ministerul Culturii. Astfel, avem certitudinea că valorile naționale constituie o prezență internațională incontestabilă, creându-ne identitatea în marea familie europeană.

VLADIMIR DRAGOȘ, DIRECTOR ARTISTIC AL TNOB:

„Muzica, esteticul, artistismul și profesionalismul

SUNT VALORILE PE CARE MARIA BIEȘU LE-A PROMOVAT CU ARDOARE“

septembrie / octombrie

2014

M O L D O VA L A Z I

Festivalul Internațional „Maria Bieșu“ este un eveniment cultural cu o bogată tradiție și experiență. Prin ce s-a deosebit ediția din acest an de precedentele? Festivalul „Maria Bieșu“, timp de 22 de ediții, este unul tradițional. Noi nu facem decât să continuăm și să păstrăm frumoasa tradiție pe care primadona Operei Naționale, Maria Bieșu, a inițiat-o și a coordonat-o de la început, timp de 20 de ediții. Doar în acest an, pentru prima dată, pe lângă celebrii și consacrații artiști de operă și balet, au participat și tinere talente ale operei lirice naționale. În edițiile anterioare, Maria Bieșu acorda o atenție sporită prietenilor, mari artiști din lumea întreagă, alături de care a cântat și pe care îi invita și la festivalul ce îi poartă numele, pentru a le putea aprecia măiestria și publicul chișinăuian. Ați preluat și Dvs. această practică? Maria Bieșu a creat acest festival nu pentru a invita alte teatre, ci a invita soliști de talie mondială. Faptul că un artist care cântă în cele mai mari săli de operă ale lumii poate să aibă aceeași prestație și pe scena teatrului nostru denotă profesionalismul întregii echipe de care dă dovadă

TNOB „Maria Bieșu“. Muzica, esteticul, artistismul și profesionalismul sunt valorile pe care Maria Bieșu le-a promovat cu ardoare în cadrul acestui festival. Ea întotdeauna a știut să aprecieze atât vocea și talentul colegilor săi de aici sau de peste hotare, cât și ale tinerelor talente care vor să pășească în lumea artei clasice. Respectiv, conceptul care a fost inițial la baza acestui festival îl vom continua și îl vom promova cu mândrie și pe viitor. După ce criterii au fost selectați participanții din acest an și în ce măsură spectacolele incluse în agenda festivalului au răspuns așteptărilor publicului? Pe o bună parte din invitații ediției actuale, publicul din Chișinău a avut deja ocazia să îi admire. Programul din acest an a cuprins opt spectacole de o înaltă ținută artistică – cinci opere și trei balete, toate fiind selectate după criteriile de rigoare, ce au priză, fapt demonstrat prin sala plină de spectatori. Teatrul are deja o experiență bogată în desfășurarea festivalului, cu atât mai mult cu cât în acest an ne-a susținut și Uniunea Muzicienilor din Republica Moldova. Mi-

nisterul Culturii s-a implicat foarte activ, contribuind și sub aspect financiar. În ceea ce privește partea creativă, selecția participanților a fost făcută de comitetul organizatoric, luând în considerare prestația scenică a invitaților. Toți artiștii teatrului, chiar și cei tineri, au un nivel profesionist și toate calitățile necesare pentru a evolua alături de virtuozii marilor scene. Astfel, și în acest an, pe scena TNOB „Maria Bieșu“ au excelat talente artistice din țara noastră și nume consacrate ale artei lirice din mai multe țări, precum Franța, Spania, Germania, România, Rusia, Georgia, Belarus, Ucraina ș.a. În opinia Dvs., care a fost elementul forte al festivalului? Toate spectacolele au fost mult așteptate de public, deoarece în cadrul lor au participat nume notorii. Dorim să-l menționăm pe marele maestru Alexandru Samoilă, care vine să dirijeze cel puțin un spectacol din cadrul festivalului la fiecare ediție. Celebrul dirijor, care are spectacole de operă și balet în lumea întreagă, este mult așteptat de publicul meloman aici, în țara sa natală.

ION GROSU, DIRECTOR GENERAL AL TNOB:

„Ediția curentă a festivalului

A ATRAS CEL MAI MARE NUMĂR DE SPECTATORI“ Vă rog să ne spuneți, în calitate de manager, ce

prin mijloace eficiente de comunicare. În acest sens, în

obligații și responsabilități îi revin unei instituții care

calitate de manager al acestei instituții, a fost necesar

participă la organizarea unui eveniment de amploarea

să definesc strategia de comunicare și elaborarea unui

Festivalului Internațional „Maria Bieșu“?

plan în etapa de proiectare a activităților festivalului.

Chiar dacă la organizarea acestui festival participă mai

În ce măsură Festivalul „Maria Bieșu“ poate fi nu-

multe instituții, totuși teatrului îi revine cea mai mare

mit un festival modern, în pas cu timpul său și cu

și mai complicată misiune: de a prezenta un eveniment

cerințele actuale ale genului?

de talie internațională, ceea ce presupune implicarea forțelor artistice și tehnice la cel mai înalt nivel profesionist.

De la prima ediție și până în prezent, an de an, Festivalul Internațional de Operă și Balet „Maria Bieșu“ a luat amploare, a devenit tot mai cunoscut, căpătând în

În vederea organizării unui eveniment de amploare

același timp experiență și prestigiu. Chiar dacă festiva-

precum e Festivalul Internațional de Operă și Ba-

lul are la bază acest gen minunat al artei muzicale care

let „Maria Bieșu“, noi ne asumăm un șir de acțiuni

este opera și baletul, tehnicile aplicate în organizarea

majore ce au menirea să asigure o bună pregătire și

și desfășurarea evenimentului sunt în pas cu progresul

desfășurare a evenimentului. Responsabilitățile privind

actual, având un etalon modern al calității.Simbio-

organizarea unui astfel de festival sunt de ordin cul-

za dintre prezentarea clasică a spectacolelor lirice și

tural, organizatoric, social și moral. Factorii și sarci-

posibilitățile moderne utilizate în procesul de organi-

nile-cheie pe care ni le asumăm sunt asigurarea unei

zare, cât și tendința extraordinară de creștere a inte-

echipe de profesioniști implicați în mecanismul de

resului față de această artă, oferă un plus de valoare

coordonare și organizare, promovarea evenimentului

și dau o notă modernă imaginii teatrului atât la nivel

septembrie / octombrie

2014

M O L D O VA L A Z I

național, cât și internațional, fapt demonstrat de numeroasele solicitări adresate TNOB de a participa la turneele de peste hotarele țării. E pregătit publicul nostru pentru un asemenea eveniment? S-au cumpărat din timp biletele pentru spectacole? Eveniment unic prin amploarea, dar mai ales prin longevitatea existenței sale, Festivalul Internațional de Operă și Balet „Maria Bieșu“ a reușit de fiecare dată să afirme cultura națională și valorile autohtone. Ajuns la cea de-a XXII-a ediție, Festivalul de Operă și Balet „Maria Bieșu“ a fost, cu siguranță, evenimentul cultural al anului, unic în Republica Moldova. Soliști de renume internațional din toate colțurile lumii, munca asiduă depusă de întreaga echipă a TNOB „Maria Bieșu“, ce garantează, de fiecare dată, spectacole inedite, destinate publicului de orice vârstă și cu preferințe diverse, interpretarea de excepție, decorurile și costumele fascinante – toate împreună au creat o atmosferă unică, mult așteptată de spectatorii pasionați de arta lirică. Este de apreciat faptul că iubitorii de artă ne-au contactat pentru a afla programul și participanții festivalului la ediția curentă, achiziționând din timp bilete pentru cele opt spectacole de operă și balet. Am remarcat și că acest festival educă publicul din țară, iar printre spectatori putem observa tot mai mulți admiratori ai frumosului din generația tânără. Ce spectacol din agenda festivalului s-a jucat cu casa închisă, biletele fiind vândute cu mult timp înainte? Este îmbucurător că la toate spectacolele prezentate în cadrul acestei ediții a festivalului sala a fost arhiplină. După o statistică realizată recent, ediția curentă a festivalului a atras cel mai mare număr de spectatori, estimându-se aproximativ la 10 000 de oameni, iar pentru a nu rata această experiență muzicală extraordinară, publicul meloman a achiziționat din timp biletele. Doresc să menționez că anul acesta, pentru prima dată în istoria festivalului, pe lângă publicul de acasă, au fost prezenți și spectatori din alte țări: Austria, Germania, Belgia, România, Spania (circa 300 de persoane), care au venit la Chișinău cu scopul de a admira spectacolele de operă și balet din cadrul festivalului. Acest fapt demonstrează că festivalul, ca urmare a prezentării spectacolelor de o înaltă calitate, propuse publicului meloman cu diverse preferințe muzicale, care devin adevărate evenimente culturale, are un răsunet și o imagine internațională.

Anastasia RUSU-HARABA

E una de cu totul altă natură decât cele pe care, în alte vremuri, am fost siliți să le plătim altor neamuri, mai puternice ca forță fizică, avide de bogății și teritorii străine. Această dare se numește sinele nostru și am voit s-o oferim benevol, cu toată generozitatea de care ne este capabil sufletul. Nu altcuiva, ci lunii august. Oricât de nemaiauzit ar părea gestul, are o explicație logică: de la 1991 încoace, august nu mai este pentru noi la fel ca celelalte luni ale anului, adică nu e pur și simplu o lună a unuia din cele patru anotimpuri.

M O L D O VA L A Z I

O DARE pentru un

AUGUST SFÂNT D

e la 1991 încoace, august este o lună aparte în dăinuirea noastră în timp și istorie și această sfințenie se datorează faptului

că anume în una din zilele ei, a 27-a, Providența ne-a redat ceea ce am deținut chiar de la începutul începuturilor în temelia de popor între popoare și ceea ce nu o dată ni s-a furat – libertatea și independența. Cu alte cuvinte, sinele nostru.

August 1991 ne-a deschis o nouă cale de viețuire și, înaintând pe ea, putem redeveni noi înșine. E un lucru simplu și, totodată, complicat. E ușor și, totodată, greu să le așezăm pe toate ale noastre la cele mai potrivite locuri, așa ca să ne aducă doar bucurii și foloase. Poticnelile și căzăturile ne opresc uneori din mersul pe această nouă cale. Dar, după cum ne învață anticii, greșeala îl însoțește pe om de-a lungul întregii lui vieți; poate greși chiar și cel mai înțelept dintre înțelepți. Și dacă-i așa, contează ca omul să-și conștientizeze greșeala, anume asta fiind garanția că el va trage învățămintele necesare. De la 1991 încoace, în orice lună am trăi pe moment, alături de aceasta întotdeauna se află și atât de semnificativul pentru noi toți august. Iar fiecare sfârșit al lunii august ne oferă mai multe prilejuri să ne demonstrăm nouă înșine, dar în aceeași măsură și altora, însemnele de popor, sinele nostru.

Anul trecut, în cadrul sărbătoririi

și de Televiziunea Națională, cu

ceput din capul locului să-l trans-

Zilei Independenței, fără nicio tea-

genericul Parada Portului Popular

forme ulterior într-o manifestare

mă că cineva, așa cum s-a întâm-

– și-a desfătat ochii și sufletul cu o

cu loc permanent în cadrul acestei

plat nu o dată până la 1991, ne-ar

priveliște necunoscută până atunci:

mari sărbători a neamului. Așa sau

putea învinui de naționalism și ne-

șiruri de oameni curgând pe întin-

altfel, spre bucuria noastră, am ad-

respect față de etniile conlocuitoare

sul bulevardului Ștefan cel Mare și

mirat-o și în acest 27 august 2014.

cu noi, pentru întâia oară am scos

Sfânt spre Piața Marii Adunări Na-

Și mai impresionantă decât anul

în Piața Marii Adunări Naționale o

ționale, toți purtând straie tradițio-

trecut, ea ne-a bucurat, ne-a îndu-

preafrumoasă expresie a identității

nale de o rară frumusețe. Bărbați și

ioșat, ne-a umplut de credință și

noastre de neam: Portul Popular.

femei, tineri și bătrâni, dar și copii

speranță. Credință în tot ce-i curat,

Ideea, dar și realizarea, vin de la

din diferite localități ale Moldovei,

speranță în tot ce-i va aduce doar

două instituții, ambele angajate să

care în acea zi au venit să aducă în

bine poporului din care ne tragem.

aibă grijă de tot ce ține de cultura

văzul tuturor neasemuitul port al

Sentimentele ne-au fost susținu-

și arta de la noi, inclusiv arta po-

străbunilor noștri, port care a su-

te și de un tablou de care, până

pulară. Avem în vedere Ministerul

praviețuit cu demnitate timpului și

atunci, de asemenea nu ne-a fost

Culturii al Republicii Moldova, iar

capriciilor modei. Fără să-și piardă

dat să vedem: în fața celor adunați,

mai concret, o subdiviziune a lui,

farmecul inedit, a ajuns, în sfâr-

Președintele Moldovei, iar alături

Centrul Național de Conservare și

șit, să redevină ceea ce era de la

consoarta sa, Prima-Doamnă a ță-

Promovare a Patrimoniului Cultural

începutul începuturilor: un simbol

rii, înveșmântați în straie naționale.

și Imaterial, și Muzeul Național de

emblematic al identității noastre de

Etnografie și Istorie Naturală.

neam.

Astfel, întreaga țară – căci evenimentul a fost transmis în direct

septembrie / octombrie

2014

Rând pe rând, s-au perindat prin Piața Marii Adunări Naționale

Nu știu dacă organizatorii și

formații artistice, în mare parte

realizatorii evenimentului au con-

colective folclorice-model, sosite

M O L D O VA L A Z I

sunt, fiecare la baștina sa, harnici exploratori ai moștenirii noastre folclorice, inclusiv ai portului tradițional local. Ne-am convins de asta, cum se zice, pe viu, pentru că acea defilare ne-a demonstrat varietatea portului național, prin specificul croielii și nuanțele coloristice ale broderiei din fiecare zonă a țării. În el, generație după generație, bunicile și străbunicile noastre și-au transpus nu doar iscusința mâinilor, ci și simțul artistic, și fantezia, creând piese de vestimentație care astăzi nu cedează în fața designerilor moderni, ba dimpotrivă, mulți dintre ei se inspiră anume din acest stil. Avem și un exemplu autohton: Casa Cristea. Patroana ei, Maria Cristea, este

în capitală de pe întinsul întregii

nița, Floricica, Hora, Mărgăritare,

țări, cele mai fidele și mai active

Mărunțica, dar și Vodograi, și Enig-

promotoare ale portului popular

ma romilor, și Polonez, pentru că și

autentic, cu nume pe potrivă: Jo-

altor etnii li s-a oferit posibilitatea

cul Dacilor, Jocul Mare, Opincuța,

să-și arate portul și dansul. Dansa-

Drăgaica, Ciuleandra, Moștenitorii,

tori și interpreți de folclor muzical

Brâuleț, Mugurel, Stejarii, Izvoraș,

care, așa cum îi caracterizează în

Cununița, Vântuleț, Ghiocel, Pru-

raport cu ceea ce fac ei cunoscutul

teanca, Cimpoieș, La izvor, Lăpuș-

etnomuzicolog Andrei Tamazlâcaru,

una dintre cele mai performante meș-

pentru noi sacru: Piața Marii Adunări

terițe la capitolul port popular. În plus,

Naționale, substituind paradele mili-

cu o echipă de pictori și designeri, cre-

tare din anii sovietici cu ceea ce con-

ează modele de vestimentație modernă

stituie un simbol emblematic al iden-

în baza croielilor și broderiilor acestui

tității noastre de neam. Și chiar dacă

port. Cine le-a văzut, le-a găsit pur și

am făcut acest lucru abia în ultimii

simplu admirabile, iar specialiștii din

doi ani ai viețuirii noastre reînnoite, e

domeniu le consideră capabile să con-

un semn edificator al reînvierii sinelui

cureze cu produsul unor case de mode

nostru. Să ne bucurăm! În sfântul au-

renumite în lume.

gust și întotdeauna!

Pe doamna Monica Babuc, Ministru al Culturii, și până în acest 27 august am văzut-o purtând straie naționale în repetate rânduri și în diferite împrejurări, de fiecare dată remarcând cât de bine i se potrivesc, câtă feminitate și farmec imprimă chipului ei. De data asta, am surprins-o ca parte a alaiului din Piața Marii Adunări Naționale, în mijlocul câtorva colective folclorice din Chișinău, împreună cu acestea încheind pitoreasca defilare. După care, urcând în scenă, alături de Președintele țării, a rostit un tulburător imn de laudă și slăvire portului popular. Cel pe care, în opinia Domniei Sale, an de an trebuie să-l etalăm anume în acest loc, devenit

septembrie / octombrie

2014

M O L D O VA L A Z I

Iurie ANDRONIC

O AUTENTICĂ FEERIE AUTUMNALĂ PUTEA FI URMĂRITĂ ÎN TIMPUL NOPȚII CE ANTICIPA EVENIMENTUL CULTURAL DESPRE CARE VOM RELATA MAI JOS: NUCILE TÂRZII, PRECUM ȘI CASTANELE DIN ARBORII RUGINII AI CHIȘINĂULUI, LA ADIEREA UNUI VÂNTULEȚ INSISTENT ȘI RĂCOROS DE TOAMNĂ, PORNISERĂ SĂ SE ROSTOGOLEASCĂ, LOVIND ÎN CĂDEREA LOR TOT CE LE STĂTEA ÎN CALE. SĂLTÂND ȘTRENGĂREȘTE, MÂNATE DE VÂNT, AU PRINS A DESENA PE LINIȘTEA CARTIERELOR MUNICIPIULUI POCNETE BIZARE, TREZIND SIRENELE ANTIFURT ALE VEHICULELOR PARCATE PE SUB COPACII CU PRICINA. ASTFEL, FRENETICUL VÂNT AL LUI SEPTEMBRIE VENEA PE ROL DE „BATERIST“ SADEA, IAR AMALGAMUL SONOR PRODUS DE „PERCUȚIONISTUL“ NEASTÂMPĂRAT, NEOGOIT, PERICLITA CALMUL ȘI AȘA DESTUL DE FRAGIL AL URBEI NOCTURNE, STÂRNIND NEDUMERIRE ÎN RÂNDUL LOCUITORILOR ȘI OASPEȚILOR SĂI…

septembrie sse ept ptem emb brriiee / ooctombrie ctom ct omb brrie ie

2014 220 0 14

M O L D O VA L A Z I

PE CÂND TOAMNA bate...

NUCILE

riginea și semnificația

gintea în melodiile populației de

muzică folclorică, una din stelele

inițială a cuvântului jazz

culoare, urmașă a sclavilor de ori-

scenei muzicale românești de re-

(la început pronunțat în

gine africană. În structurile jazzului

nume mondial – Maria Tănase. Și,

engleză la fel ca și jass)

se recunosc în special influențe și

probabil, nu este o coincidență în-

este controversată. Una din ipo-

tonalități de blues și ragtime, la

tâmplătoare, după cum vom vedea.

teze susține înrudirea fonetică cu

care se adaugă elemente ale mu-

Astfel, manifestarea culturală vizată

expresia chasse-beau, o figură de

zicii europene. Mai târziu au fost

reprezintă o atitudine respectuoasă

dans din statul american Louisiana,

preluate în jazz și ritmuri din mu-

pentru arta predecesorilor – a ce-

cândva colonie franceză. Alții cred

zica latinoamericană.

lor care au cules, au orchestrat, au

că ar deriva din cuvântul Jézabel,

Prezența jazzului original la noi

numele unei „mesaline“ din New

ar avea menirea de a completa și a

folclorice originale, nelăsându-le să

Orleans, în ortografie americană

diversifica perpetuarea principiilor

„zacă în paragina uitării“, ci perpe-

simplificată, Jazz-Bel. În timp ce

sale formative, a metodelor și pro-

tuându-le existența și viabilitatea

în jargonul populației locale cuvin-

cedeelor de preluare, asimilare și

în spațiul muzical activ de pe ma-

tele jasm sau gism înseamnă „rapi-

prelucrare neacademică a elemen-

pamond.

ditate“ și „energie“, acestea au și o

telor de proveniență folclorică/etno.

semnificație erotică.

În acest sens, jazzul este compa-

tala Moldovei vine să ofere pentru

rabil cu arta lăutărească. Fuziunea

cea de-a XIII-a ediție a Ethno Jazz

zică în 1913, într-un ziar din San

jazzului clasic cu alte tradiții muzi-

Festivalului sala mare a Filarmo-

Francisco, termenul prinde rădă-

cale dă naștere unei noi posibilități

nicii Naționale „Serghei Lunche-

cini în vocabularul curent abia în

de valorificare a materialului sonor.

vici“. Este bine cunoscut faptul că

1917, când renumita formație Origi-

Astfel, apar jazz-rockul, simfo jaz-

jazzul unește oameni de diverse

nal Dixieland Jazz Band s-a bucu-

zul, jazzul de avangardă, etno-art-

naționalități, rase, profesii, îi face

rat de un mare succes în sala New

jazzul și alte curente stilistice de

mai sensibili, îi solidarizează în

York Columbus Circle.

fuziune.

jurul miracolului inedit al vieții

Deși apăruse cu referire la mu-

Jazzul apare inițial la sfârșitul

Este curios faptul că ziua de 25

interpretat și au imprimat lucrări

Primitoare și ospitalieră, capi-

muzicale moderne. Din acest punct

secolului al XIX-lea – începutul se-

septembrie, întâmplător sau ba,

de vedere, jazzul servește și drept

colului al XX-lea în sudul Statelor

coincide cu ziua de naștere a uneia

metalimbaj, devenind promotor și

Unite ale Americii, avându-și sor-

dintre cele mai mari interprete de

mesager al păcii.

septembrie / octombrie

2014

M O L D O VA L A Z I

Proiectele muzicale prezenta-

tru Haruța (trompetă). Din echipa

perimentând, explorând spații cu

te în actuala ediție a festivalului,

Univox au participat Ilona Stepan

adevărat mirifice.

în perioada 25-28 septembrie a.c.,

(alto), Nicolai Andruș (bas), Valeriu

confirmă o dată în plus diversi-

Vântu (bariton), Andrei Otean (ba-

tembrie, pe scena Filarmonicii

tatea lor etnică, rezultatele mul-

riton). Toți interpreții din cadrul

din Chișinău au concertat Walter

tor creații admirabile fiind înalt

noului proiect sunt din Republica

Lang, Njami Sitson și Sven Faller,

apreciate de publicul meloman

Moldova. Este apreciabilă evoluția

echipă formată din exponenți ai

din Republica Moldova și de peste

în debutul ediției curente a proiec-

Germaniei și Camerunului (în pri-

hotarele ei. Cu certitudine, ar fi

tului nou lansat, care promovează

ma parte), astfel fiind puse bazele

cazul să se vorbească despre fie-

muzica contemporană autohtonă.

unei noi dimensiuni de colaborare

care proiect în parte, deoarece nu

În cea de-a doua parte a serii

În seara următoare, la 26 sep-

interculturală, chiar interconti-

există două formații, două echipe

din 25 septembrie a evoluat echi-

nentală. Walter Lang este un pilon

identice. Fiecare are istoria, valoa-

pa 4tet JUS DE BOCSE din Franța.

al scenei jazzistice europene și o

rea și importanța sa sub aspectul

Componența formației: Médéric

celebritate în Japonia. Reputația sa

stilistic inedit, irepetabil, despre

Collignon (cornet, saxofon, voce),

în calitate de compozitor și aranjor

care s-ar putea scrie studii întregi.

Yvan Robilliard (pian), Emmanu-

este impecabilă, remarcabilă fiind

Însă, din lipsă de spațiu, ne vom

el Harang (bas), Philippe Gleizes

și delicatețea de care dă dovadă la

limita deocamdată la o trecere în

(tobe, percuție). Liderul formației,

selectarea, tratarea și organizarea

revistă a participanților ediției

Médéric Collignon, muzician, com-

materialului sonor.

curente, comentând pe scurt une-

pozitor și producător, este numit

le particularități ale acesteia și

de presă enfant terrible al jazzului

BAND (India, Turcia, Germania)

evoluțiile remarcabile.

francez. Măiestria tehnicii sale

și-a prezentat programul în par-

instrumentale și vocale depășește

tea a doua a serii în următoarea

Chișinău a fost deschis de formația

orice imaginație. Artistul utilizează

componență: Trilok Gurtu (India)

Univox, Geta Burlacu (alto) și Pe-

vocea ca instrument muzical, ex-

– percuție, voce, Frederick Koster

Ethno Jazz Festivalul de la

Renumitul TRILOK GURTU NEW

(Germania) – trompetă, Tulug Tirpan (Turcia) – pian, Johnatan Ihlenfeld Cunado (Germania) – bas. Percuționistul și vocalistul Trilok Gurtu, senzația ediției din acest an a Ethno Jazz Festivalului de la Chișinău, este cel în al cărui CV se înscrie armonios colaborarea în trioul reputatului chitarist, compozitor, șef de orchestră John McLaughlin, nume de referință în istoria jazzului mondial. John McLaughlin, muzician britanic de origine scoțiană, activează în mai multe genuri de jazz și rock, dar are și un interes sporit pentru muzica clasică indiană. Datorită studierii acesteia, devine una dintre figurile de pionierat în muzica fusion. Trilok Gurtu este unul dintre cei mai inovativi și mai spectaculoși percuționiști care pot fi văzuți pe scenă în acest moment. La 27 septembrie, publicul a urmărit GRZEGORZ KARNAS QUARTET (Polonia, Ungaria) în următoarea componență: Grzegorz Karnas (voce), Miklos Lukacs (țambal), Michal Jaros (contrabas), Sebastian Frankiewicz (tobe, percuție). Caracteristică pentru acest colectiv este îmbinarea improvizațiilor vocale și a muzicii lirice poloneze cu jazzul. În partea secundă a aceleiași seri intră în scenă formația JAZZKAMIKAZE (Danemarca, Norvegia, Suedia), din care fac parte: Morten Schantz (pian, voce); Marius Neset (saxofon, voce); Daniel Heløy Davidsen (chitară, voce); Kristor Brødsgaard (contrabas, voce); Anton Eger (tobe, voce). Este remarcabilă vârsta junilor interpreți, precum și arta interpretativă a unuia dintre membrii formației – Marius Neset (saxofon, voce), pe care ziarul norvegian Dagladet l-a numit „cel mai talentat saxofonist norvegian după Jan Garbarek“. În ultima seară a ediției curente vin să ne bucure cu creațiile și arta lor interpretativă trei echipe: INDIAN AIR „FUNKY SITAR“ (Austria), RONIN (Elveția), precum și gazda festivalului, formația TRIGON & Nadine Trohin (Republica Moldova). INDIAN AIR „FUNKY SITAR“ a cântat în următoarea componență: Klaus Falschlunger (sitar), Andreas Gilgenberg (bas-clarinet) și Tobias Steinberger (percuție). Plăcerea de a audia o dată în plus timbrul deosebit, exotic, al sitarului – instrument de origine nord-indiană, utilizat în muzica jazz și rock din anii 1960, nu a lăsat indiferent publicul. Melosul oriental și angrenajul ritmic adecvat acestuia creează multiple similitudini cu muzica ilustrului nostru pământean Dimitrie Cantemir. Poate fi o aluzie sau un bun exemplu pentru unele formații autohtone, care ar putea practica și explora mai activ în creațiile lor stilistica și atuurile acestui gen muzical. RONIN a avut cea mai mică componență din cadrul festivalului: Nik Bartsch (pian), Sha (saxofon, bas-clarinet).

septembrie / octombrie

2014

M O L D O VA L A Z I

Însă prestația sa în contextul celorlalte proiecte nu a fost diminuată de acest fapt, din contra! Apariția unui muzician-filosof, filosof-compozitor pe scena festivalieră de la noi nu este un eveniment frecvent. Nik Bartsch aduce/renaște, valorifică mitul în spațiul sonor. Încearcă să răspundă prin atitudinea și activitatea sa, inclusiv cea muzicală, la o întrebare de sorginte antică: ce este libertatea? Libertatea de creație este una din temele-cheie în activitatea creatorului modern de bunuri estetice. Pentru a-și răspunde la această întrebare, Nik invocă legenda samuraiului liber RONIN. O definiție enunțată de Nik Bartsch în interviul oferit lui Cătălin Toader: „Închipuie-ți niște haikuuri foarte lungi“. TRIGON & NADINE TROHIN (Moldova): Anatol Ștefăneț (violă), Valy Boghean (voce, saxofon, fluier, caval), Dorel Burlacu (pian), Gari Tverdohleb (tobe, percuție), Nadine Trohin (voce). Legendara formație TRIGON nu și-a dezamăgit nici de această dată spectatorul, publicul meloman. În prima parte a apariției sale scenice, trupa reproduce piese cunoscute de public, care s-au încetățenit în repertoriul ei iată deja de decenii. Stilistica și modelul interpretativ s-au păstrat cu rigurozitate, ceea ce denotă un anume conservatism în abordarea materialului muzical. Poate că ar fi ceva de spus referitor la dinamica prea puțin explorată a pianului ca instrument solistic, nu doar de acompaniament, mai ales că pentru aceasta există din plin măiestrie și posibilități tehnice. Cea de-a doua parte a programului formației ne oferă surpriza serii – Nadine Trohin (voce), interpretă care a studiat la Catedra de jazz a Academiei de Muzică din București și care apare tot mai frecvent pe scenele din țară și din străinătate. Aici, alături de formația TRIGON, Nadine Trohin a cântat piese din repertoriul Mariei Tănase. Fiind familiarizată cu tehnica interpretativă a blues-ului, lui Nadine nu-i lipsesc expresivitatea, franchețea și spontaneitatea în lupta sa „corp la corp“ cu textul și melodia. Îi dorim succese remarcabile și pe viitor, precum și mai multă libertate, senzualitate & șarm în arta sa interpretativă, care părea uneori extrem de tehnicizată. Liderul formației TRIGON, Anatol Ștefăneț, director al Ethno Jazz Festivalului, a subliniat că la Chișinău s-a format deja un public bine conturat, pregătit pentru a aprecia jazzul. Anul acesta, cu susținerea OSCE în Republica Moldova, în cadrul Festivalului de Ethno Jazz au mai avut loc două concerte: la Bălți și la Tiraspol. Iar pe 28 septembrie 2014, la Chișinău s-a încheiat cea de-a XIII-a ediție a festivalului, la care au participat muzicieni din treisprezece țări ale lumii.

ÎN PERIOADA 31 AUGUST – 4 SEPTEMBRIE A AVUT LOC A 23-A EDIȚIE A SALONULUI INTERNAȚIONAL DE CARTE, EVENIMENT AL BIBLIOTECII NAȚIONALE DIN REPUBLICA MOLDOVA. ÎN CADRUL SALONULUI S-AU DESFĂȘURAT LANSĂRI DE CARTE, RECITALURI, EXPOZIȚII. LA DESCHIDERE S-A ADUNAT APROAPE TOT ATÂTA LUME CÂTĂ SE ADUNĂ LA CONCERTELE DIN PMAN. AM VĂZUT MULȚI INTELECTUALI, MULȚI PRIETENI, FAMILII TINERE ETC. ȘI M-AM BUCURAT. AERUL A DEVENIT CUMVA SOLEMN, MAI ALES ÎN TIMPUL DISCURSURILOR PRIMEI-DOAMNE, MARGARETA TIMOFTI, ȘI AL MINISTRULUI CULTURII, MONICA BABUC. CÂNTECUL DE LA FINAL, CU NOTE PATRIOTICE, M-A FĂCUT SĂ MĂ SIMT ÎN ALTE VREMURI.

septembrie / octombrie

2014

Moni STĂNILĂ

M O L D O VA L A Z I

ÎNCONJURAȚI

DE CĂRȚI

poi s-a dat startul la

Totul arăta așa cum trebuie.

o colosală piedică în „parcursul

standuri. Multă carte

Când mergeai spre Biblioteca Na-

nostru european“. Așa se face că

bună, însă din pricina

țională te întâmpinau căsuțele de

toate evenimentele serioase de la

legilor care prezintă car-

lemn de la intrare, gata să prezinte

noi se încununează cu cele două-

tea românească drept carte străi-

informații, să colecteze cărți, să

sprezece stele ale drapelului euro-

nă, puține edituri din România. E

împărtășească experiențe. În arța-

pean. Nici SIC nu a făcut excepție,

ciudat dacă stăm și ne gândim că

rul bătrân se legănau în soare litere

fiind consacrat integrării europene.

literatura noastră e românească.

colorate, iar de la intrare, din holul

Cu toate astea, ediția din acest an

principal, te întâmpinau expoziții

lumea era prezentă în număr mare

a fost una dintre cele mai reușite.

de artă contemporană, de ikebana,

doar la deschidere, anul acesta am

Mai ales dacă ținem cont de fon-

de icoane.

observat că până la festivitatea de

durile mici alocate pentru Salonul

Alături de bucuria cărții, toți

Spre deosebire de alți ani, când

premiere (și de închidere a salo-

Internațional de Carte. Ați fi uimiți.

celebrează și intrarea (cum ni se

nului) nu au lipsit vizitatorii. A fost

Și, desigur, v-ați da seama că un

spune zilnic la televizor) în „marea

un eveniment frumos, pe care ni-l

astfel de eveniment nu s-ar putea

familie europeană“. Însă există și

dorim din ce în ce mai frumos, cu

realiza dacă pe lângă sumele mici

frica elementelor perturbatoare.

cât mai multă carte bună (străină,

nu ar fi și o voință extraordinară.

Există spaima că cineva ne va pune

dar și românească).

Lucia CUJBĂ

O seară

DE CREAȚIE CU FRUNZE DE DOR

LA ÎNCEPUT DE TOAMNĂ, ION DRUȚĂ A REVENIT ACASĂ. COLOSUL LITERATURII BASARABENE ȘI-A LANSAT LA CHIȘINĂU CELE OPT VOLUME CU OPERA COMPLETĂ. ACEASTĂ SINTEZĂ A MUNCII DE CREAȚIE, EFECTUATĂ ÎN DECURS DE PESTE 60 DE ANI, REPREZINTĂ, VORBA CRITICULUI LITERAR RAISA SUVEICĂ, „UN DRUM SPINOS, DRUMUL PATIMILOR PENTRU AUTORUL CARE A SUPORTAT CU STOICISM, DUPĂ APARIȚIA FIECĂREI LUCRĂRI ÎN PARTE, PLOAIA DE RESTRICȚII, CRITICI SUBIECTIVE ȘI SUPERFICIALE“. DAR TALENTUL LUI ION DRUȚĂ A FOST MAI PUTERNIC DECÂT CRITICA ȘI REA-VOINȚA UNORA. A REZISTAT, A DAT ROADE ȘI A OFERIT LITERATURII ROMÂNE FILE DE AUR DESPRE ACEST PĂMÂNT ȘI DESPRE OMUL SIMPLU, CARE NU UITĂ DE TRADIȚIILE ȘI DE ISTORIA NEAMULUI SĂU.

M O L D O VA L A Z I

338 8

339 9

entru a-și exprima adânca prețuire și a adu-

au interpretat romanțe. Ei au fost acompaniați de Or-

ce un omagiu scriitorului, Ministerul Cul-

chestra „Folclor“, condusă de maestrul Petre Neamțu.

turii a organizat o serată literar-muzicală la Filarmonica Națională. Astfel, toți iubitorii

„Istoria neamului a fost restabilită de la începuturile vieții până în ziua de astăzi în lucrările maestrului“,

universului druțian au avut ocazia să admire specta-

consideră actorul Vitalie Rusu, care a venit în fața pu-

colul „O seară de creație cu frunze de dor“. În cadrul

blicului cu fragmente din operele scriitorului, precum

evenimentului, au fost lansate oficial cele opt volume

Furtuna, Clopotnița ș.a.

ale scriitorului. Acestea au fost editate cu susținerea

În cadrul evenimentului a fost prezentat și un stu-

Ministerului Culturii. Guvernul a alocat, în acest scop,

diu genealogic. Foarte original, de altfel. Istoricii Mihai

aproape 2,5 milioane de lei. Ministrul Culturii, Monica

Adauge și Alexandru Furtună au încercat să descopere

Babuc, și-a exprimat gratitudinea și l-a asigurat pe

de unde se trage profunda înțelepciune pe care o po-

autorul Frunzelor de dor că statul îi prețuiește munca

sedă scriitorul omagiat. Într-o cercetare intitulată „De

și talentul.

la Ion Druță la mari dregători ai Țării Moldovei“, auto-

Spectacolul a fost realizat în baza scenariului lui

rii au studiat toate ramificațiile posibile pe linie ma-

Ion Druță, axat pe ultimele două volume din antologia

ternă, paternă, a bunicilor, a străbunicilor și au ajuns

completă. Regia a fost semnată de Sandu Cozub. Artiști

la Druță – întemeietorul acestei familii care a locuit la

consacrați, precum Mihai Munteanu și Silvia Goncear,

Horodiște. Au urmat firul cercetărilor și al căutărilor

septembrie / octombrie

2014

Foto: Mihai Potârniche

M O L D O VA L A Z I

și au ajuns la concluzia că Ion Druță este descendentul familiei domnitorului Alexandru Lăpușneanu. Lucrarea a apărut în cadrul Institutului de Studii Enciclopedice al Academiei de Științe a Moldovei, sub redactarea științifică a doctorului în științe Constantin Manolache. Maestrul Druță, vădit emoționat, a precizat că editarea completă a operelor sale este un moment de mare mândrie, de responsabilitate, dar și de satisfacție profesională. Toți cei prezenți la eveniment au recunoscut faptul că opera druțiană a marcat generații întregi și a îmbogățit patrimoniul scris al țării cu lucrări de o valoare incontestabilă. Cele opt volume ale lui Ion Druță vor fi distribuite în bibliotecile publice și nu vor fi disponibile în vânzare.

Tudor

ZBĂ&#x201A;RNEA septembrie / octombrie

2014

OAMENI ÎNDEAPROAPE

„PENTRU MINE, condiția umană în artă

ESTE PRIMORDIALĂ“ Laureat al Premiului Național, Tudor Zbârnea este recunoscut nu doar în calitate de artist plastic, ci și pentru activitatea sa managerială în domeniul culturii, fiind director al Muzeului Național de Artă. Ne-am propus să-l abordăm pe Tudor Zbârnea pentru a afla mai multe detalii despre lucrările de reparație la instituția pe care o administrează, dar și despre cum împacă un pictor atelierul cu managementul și care este astăzi rolul artistului în societate.

Pentru început, aș vrea să ne referim la un eveniment

sură, o expoziție ar avea sens și din punctul de vedere

artistic al cărui protagonist ați fost, și anume expo-

al unei verificări publice, dar și personale. Una este să

ziția personală Tudor Zbârnea de la Muzeul de Artă

urmărești lucrările în atelier și alta este să le confrunți

Prahova, care s-a desfășurat în septembrie curent. De

într-un dialog în cadrul unui spațiu expozițional. Ex-

mult timp nu am mai văzut o personală semnată Tu-

poziția de la Muzeul din Ploiești cuprinde lucrări din

dor Zbârnea la Chișinău.

ultimii doi-trei ani. Și o remarcă: o expoziție care la

Organizez mai rar acasă expozițiile personale, cam o dată la cinci ani, ultima a fost cea de la Galeriile „C. Brâncuși“, în 2010. Între cele de acasă, răspund la unele invitații din afară. Ultima personală am avut-o în 2012 la Muzeul de Artă din Odessa, cu o selecție de lucrări expuse în cadrul expoziției de la Muzeul Național de Artă din Minsk, itinerată la Muzeul de Artă din Gomel, Belarus. A urmat o pauză de doi ani și jumăta-

Chișinău poate trece neobservată, în România, în cel mai mic centru județean, este reflectată de mass-media, critica de specialitate, în fine, este tratată ca un eveniment cultural necesar.

„În Moldova nu avem o cultură vizuală“

te. Și pentru că între timp am făcut o serie de lucrări noi, pe care le-am realizat oarecum într-o nouă configurație stilistică, mi-am propus să fac două expuneri

Cum se explică diferența de atitudine a publicului, dacă tot suntem frați?

în România, unde am fost invitat cu mulți ani în urmă.

Eu cred că se explică și prin diferența noastră de in-

În contextul celor două expoziții de la Muzeul Național

struire. În Moldova nu avem o cultură vizuală. Cultura

Brukenthal din Sibiu și de la Muzeul de Artă din Cluj,

vizuală se formează în timp. Iar în special în perioada

între timp mi s-a făcut o nouă ofertă: de a expune și

de după război, aici s-a făcut o artă confuză, angajată

la Muzeul din Ploiești, o clădire baroc de la 1885, cu un

într-o falsă ideologie, cu care nu se putea edifica un

decor interior și exterior excepțional. Fiind în drum

public cunoscător și atras de artă. Temele acelui re-

spre Sibiu, mi-am zis de ce nu? Muzeul are o echipă

alism socialist patetic nu puteau atrage publicul, fie

de buni profesioniști, expoziția fiind bine organizată

și pe un segment restrâns (cel care vizita de regulă

în toate detaliile ei, editându-se și un catalog elegant.

expozițiile), ba chiar au creat și anumite confuzii. Din

A fost o mare onoare pentru mine ca expoziția să fie

aceste motive nu am putut să creăm, să dezvoltăm

prezentată de distinsul critic de artă Pavel Șușară, care

acel public care să fie atras de artă. În același timp,

a venit cu această ocazie de la București. Nu mai spun

în spațiul acesta deocamdată sistemul educației nu a

că o mare surpriză și bucurie a fost și prezența la ver-

avut catedre de istorie și teorie a artei în instituțiile

nisaj a unui grup de prieteni și artiști veniți tot de la

de învățământ artistic. Nemaivorbind de faptul că un

București.

critic de artă nu se formează numai pe baza instruirii

A fost receptiv publicul român la noile Dvs. configu-

academice; el trebuie să dispună și de o intuiție asupra valorii, aceasta putând fi dezvoltată doar vizitând

rații stilistice?

marile muzee din lume, la care noi nu am avut acces, Am expus în diverse zone, în Est și în Vest, dar un

altădată din cauza cortinei de fier, acum din cauza să-

public mai receptiv decât cel românesc nu am întâlnit.

răciei. Pentru a deveni critic, trebuie să-ți placă foarte

Există aici o anumită sensibilitate, nu numai față de

mult arta, trebuie să consumi permanent multă artă,

artele plastice, ci și pentru muzică, teatru… Românii

altfel nu poți ajunge să faci analize, sinteze. La noi,

sunt foarte buni consumatori de cultură, în gene-

dacă o expoziție, în cel mai fericit caz, are un text bun

ral. Expozițiile sunt vizitate mai larg decât la noi, cu

de sală, acel text este preluat de toată presa doar pen-

un mai mare interes. Probabil, și tradiția a fost altfel

tru a face cunoscut evenimentul. Dar dincolo de asta,

menținută și s-a consolidat relația dintre artiști și

este bine ca specialiștii avizați să analizeze și să orien-

consumatorii de artă. Critica de artă care există acolo,

teze atât publicul, cât și demersul estetic al artiștilor.

formatorii de opinie, cum sunteți dvs., ziariștii, și oa-

Or, noi nu avem asemenea capacități. În România lu-

menii interesați de artă au făcut ca România în ultimii

crurile stau puțin diferit, pentru că, așa cum spuneam

ani să dezvolte și o piață de artă serioasă. Pentru că în

mai devreme, a existat un interes permanent față de

România există un public cu o cultură vizuală pe mă-

artele frumoase, au existat facultăți unde s-au pregătit

septembrie / octombrie

2014

OAMENI ÎNDEAPROAPE

specialiști în studiul artei. În timp, a apărut o serie de esteticieni care fac permanent analize, există un institut solid de cercetare în cadrul Academiei Române, Institutul de Istorie a Artei „George Oprescu“, unde sunt studiate toate domeniile și perioadele istorice ale artelor. Nu putem spune totuși că activitățile artiștilor sunt neglijate. De exemplu, decernarea Premiului NațioCătre templu, 2013, 90 × 100 cm, acrilic, pânză

nal nu este o acțiune care doar mimează un interes. Faptul că se iau în calcul niște dosare, se analizează, se evidențiază anumite personalități este o dovadă că statul apreciază realizările culturale ale personalităților care se remarcă mai pregnant. Aș putea să greșesc sau să exagerez atenția care se acordă din partea statului eforturilor artiștilor, dar faptul că în fiecare an o serie de personalități sunt încurajate și gratificate este lăudabil. Anul acesta, numele Dvs. se regăsește pe lista premianților, ați fost distins cu Premiul Național. V-a surprins? Vă ambiționează? Ce a însemnat pentru Dvs. această distincție? V-a schimbat oarecum viziunea, atitudinea față de artă, cultură, activitatea pe care o desfășurați? Eu cred că autoritățile, de regulă, manifestă recunoștință față de elite, aceste distincții sunt și ele un mod de a pune în valoare realizările unor oameni de știință și artă. Important este faptul că această recunoaștere se produce în mijlocul comunităților artistice, candi-

Absență, 2014, 100 × 90 cm, acrilic, pânză

dații sunt înaintați în fața Comisiei Naționale de către consiliile acestor comunități, de Colegiul Ministerului Culturii, în cazul meu și de distinsul om de cultură, laureat al Premiului Național, Ion Ungureanu. Nu pot spune că m-a luat prin surprindere acest premiu, deoarece știam că sunt nominalizat și dosarul privind activitatea mea, cu recomandările de rigoare, era depus la Comisie. Sigur este că acest premiu este mai mult o obligație decât un beneficiu. N-are cum să-mi schimbe viziunea asupra artei. Evident, mă obligă la mai mult, pentru că oricând ți se pare că ai fost supraapreciat în asemenea situații; într-un fel, mă leagă și mai mult de activitatea mea, inclusiv de cea de la muzeu. La muzeu prestez servicii în interesul comunității, vreau și aici să avem succese, nu numai în atelier, și sper să reușim în viitorul apropiat să extindem

Conexiuni, 2014, 90 × 100 cm, acrilic, pânză

expoziția permanentă în spațiile restaurate ale sediu-

lui „Dadiani“. Aș fi dorit ca părinții mei să fie în viață, pentru că ei s-ar fi bucurat cel mai mult de această apreciere. Când erau părinții în viață, eu acceptam cu mai multă ușurință să acord interviuri, să apar la televizor, mă gândeam că dacă mă vede mama, poate crede că toate îmi merg bine. Părinții noștri au știut să se bucure și de faptul că noi am mers undeva mai departe, am cunoscut mai multă lume, am văzut alte țări. Ei consideră asta ca fiind o mare bogăție. Și în momentul în care ești apreciat și acasă, cred că este o satisfacție pentru orice părinte. Este îmbucurător că azi avem mai multe motive pozitive pentru discuția noastră. Unul ar fi și acela că Muzeul Național de Artă al Moldovei beneficiază de un grant al Guvernului României. Este și asta o realizare

Sacrificiu, 2014, 100 × 80 cm, acrilic, pânză

nu doar pentru muzeu, ci și pentru administrație, care a depus anumite eforturi pentru a obține acest suport. În primul rând, fără exces de elogii, aș vrea să apreciez atitudinea forurilor noastre superioare, pentru că primii care au atras atenția asupra problemelor Muzeului Național de Artă și care au reacționat prompt au fost doi oficiali: Ministrul Culturii, Monica Babuc, și PrimMinistrul Republicii Moldova, Iurie Leancă. Au mai fost anterior și alți demnitari, pe care i-am atenționat pe toate căile să înțeleagă că muzeul necesită intervenții urgente privind ameliorarea condițiilor în care își desfășoară activitatea, dar în afară de lamentări și explicații privind situația dificilă a bugetului național, nu am primit nimic din partea acestora. Acum, în urma unei vizite de lucru a prim-ministrului, s-a considerat absolut necesară acordarea unor mijloace financiare substanțiale pentru finalizarea restaurării imobilului „Dadiani“. Nu s-a putut face nimic altceva în situația în care ne aflăm noi, deoarece există foarte multe nevoi,

Tată și fiu, 2012, 100 × 80 cm, acrilic, pânză

pornind de la sănătate, educație, drumuri etc. S-a făcut un apel la Guvernul României și, în contextul granturilor anunțate anterior pentru Moldova, s-a decis alocarea unui milion de euro pentru încheierea lucrărilor de restaurare, inițiate acum 11 ani. Ce suprafață din clădire mai funcționează pe moment? Din 6545 de metri pătrați, noi funcționăm pe circa 3000 de metri. În mare, muzeul este în proces de restaurare, atât la sediul „Dadiani“, cât și la celelalte două sedii: Casa „Hertza“ și Casa „Kligman“, toate monumente istorice. Din păcate, din lipsă de mijloace financiare, la celelalte două imobile lucrările sunt sistate, deocamda-

septembrie / octombrie

2014

Urme, 2012, 80 × 1o0 cm, acrilic, pânză

OAMENI ÎNDEAPROAPE

tă insistăm asupra restaurării Casei „Dadiani“ din str.

Restaurarea sediilor mai degrabă este un obiectiv pe

31 August 1989, nr. 115. Până în prezent aici am reușit

care mi l-am asumat când am venit la muzeu. Din

să realizăm lucrări importante, cum ar fi consolidarea

aceste considerente, voi încerca să mă implic total

fundației și a zidăriei, hidroizolarea fundațiilor, recon-

pentru a face funcțională o instituție care pe parcursul

struirea acoperișului și restaurarea decorului exterior

mai multor ani a fost gestionată defectuos. Restaură-

și interior, precum și executarea unor lucrări de tâm-

rile, reparațiile și alte activități tehnice sunt procese

plărie exterioară.

care îți afectează întru câtva starea de liniște interioa-

Referitor la lucrările de renovare, în ce stadiu sunt acum aceste lucrări și cu ce v-ar ajuta milionul de euro oferit de Guvernul României?

ră necesară pentru activitatea de atelier, însă fac parte și ele, într-un fel, din codul unor rigori care obligă, care disciplinează. Ar fi jenant ca directorul să întârzie dimineața la serviciu. Poți să lucrezi în atelier până

În fond, noi am solicitat o sumă cu care am putea fi-

dimineața, dar la prima oră trebuie să vii, în formă,

naliza lucrările pe suprafața de 1700 de metri pătrați.

la muzeu. Probabil, nici structura mea interioară nu

E vorba de lucrările de finisare a intrării centrale în

este dezordonată, sunt foarte bine determinat să fac

sediul „Dadiani“, o intrare fastuoasă, cu un bogat de-

anumite lucruri. În fiecare zi am o agendă în care îmi

cor, așa cum a gândit-o arhitectul Bernardazzi, și de

stabilesc niște obiective, iar seara o parcurg și văd ce

o parte din spațiile expoziționale, care vor fi utilate

n-am reușit. De regulă, încerc să le acopăr pe toate, în

cu sisteme de ventilare și de menținere a umidității,

plus, eu cred că orice om, inclusiv un artist, trebuie să

cu un sistem performant de încălzire și securitate. În

aibă capacitatea de a se concentra asupra unor lucruri

podul reutilat în mansardă vom avea laboratoare de

și a se detașa, atunci când este cazul.

restaurare, spații pentru expoziții și o sală de conferințe. Se impun și lucrări de executare a pardoselii din marmură, gresie, parchet, scări, balustrade din sticlă și amenajări exterioare. Doamne-ajută! Vreau să ne referim în cele ce urmează la compatibilitatea între cele două roluri ale Dvs.:

„Preocupările mele de muzeu sunt ca nişte pauze care nu-mi fac niciun rău între abordările de atelier“

postura de artist plastic și cea de manager, director al Muzeului Național de Artă. Aceste îndeletniciri nu în-

Problemele cotidiene nu afectează numărul tablouri-

curcă una alteia sau găsiți poate inspirație în ele?

lor, expozițiilor, spre exemplu?

Ar fi ciudat să mă inspire în creație activitatea de di-

Nu mă interesează numărul de tablouri. Pictura pentru

rector…

mine nu este un fel de a croșeta încontinuu. Preocupă-

De ce nu? Când cunoști lucrurile mai profund, din interior, și viziunile se pot modifica.

rile mele de muzeu sunt ca niște pauze care nu-mi fac niciun rău între abordările de atelier. Nici nu știu cât de des trebuie să expună un artist. Am reușit să orga-

Un director de muzeu nu ar trebui să se ocupe de

nizez 27 de expoziții personale și vă asigur că toate au

restaurarea monumentelor istorice, astea sunt prero-

avut loc în locații serioase din țară și din străinătate.

gative cu totul străine activității de manager al unei

Încă în 1995 am avut o mare expoziție la Oficiul Națio-

instituții muzeistice. Un director ar trebui să se ocupe

nal pentru Expoziții de Artă la București. Dacă ajungeai

de problemele de dezvoltare, gestiune, conservare și

la acea cotă, era echivalentul unei recunoașteri la nivel

valorificare a patrimoniului cultural prin organizarea

național în România. Au urmat multe alte personale și

expozițiilor și, bineînțeles, cercetarea fondurilor.

participări în cadrul altor expoziții și concursuri, atât

Celelalte activități ale Dvs. sunt un bonus de experiență acumulată în domenii vaste.

naționale, cât și internaționale. Capacitatea de a fi mereu activ, de a nu mă relaxa în momentul în care știu

septembrie / octombrie

2014

OAMENI ÎNDEAPROAPE

că am ceva de făcut mă mobilizează. Un artist trăiește profund în interior și dacă dispune de acea forță de emanare, necesară impulsurilor interioare, va reuși să se realizeze. Important e să trăiești în deplină armonie cu tine însuți. Doar prin armonie îți poți dobândi echilibrul interior, fără de care nu se poate crea. Nu cred că aș putea vreodată să-mi deplâng starea.

„Cultul lucrului bine făcut nu mai există, avem o mare pasiune pentru incultură“ Mai poate azi artistul îmbunătăți, înfrumuseța lumea în care trăiește, mai este credibilă afirmația că frumosul va salva lumea? Deși trăim timpuri lipsite de sentimente, lenea ușor devine leagăn, cultul lucrului bine făcut nu mai există, avem o mare pasiune pentru incultură, totuși cred că rolul artistului rămâne de a face lumea mai bună, mai curată, chiar dacă astăzi puțini mai cred în asta. Personal, în artă, sunt orientat către o dimensiune mitică, arhetipală a memoriei, către o zonă existențială și metafizică. Nu am avut și nu cred că pot avea o angajare directă în problematici ale realității concrete din punct de vedere social, dar sunt sigur că arta realmente este cea care ne face să păstrăm relația cu umanul. Cineva dintre filosofii antici răspundea la întrebarea: „Putem trăi fără artă?“ prin „Da, dar ne putem îndobitoci“. Artele vizuale, teatrul, muzica, arta în general reprezintă necesarul fără de care nu se poate îngriji condiția umană. Iar pentru mine, condiția umană în artă este primordială. Nu putem îndepărta eticul de estetic. Trebuie să rămânem în căutarea unor modele, inclusiv morale. Un artist, mai ales în proces de formare, nu cred că se poate realiza în afara unor asemenea repere. Iar acestea există, nu că aș fi idealist, totuși înclin să cred că avem mai multe modele bune decât rele, inclusiv artiști, după cum și lumea este constituită din bine și rău, dar, cu certitudine, binele domină răul, pentru că dacă ar fi invers, noi am fi dispărut de mult. Vă mulțumesc că ați acceptat provocarea noastră, chiar dacă știu că astfel v-ați aglomerat agenda, și vă doresc mult succes și realizări frumoase în continuare. Și eu vă mulțumesc! Interviu realizat de Liliana Popușoi

Tu d o r B R A G A , critic de artă

UN CREATOR INEPUIZABIL

L a r e c e n t a e x p o z i ț i e p e r s o n a l ă , d i n n o u , a c â t a o a r ă , c o n s t a t ă m c ă Ni c o l a e C o ț o f a n este unul dintre cei mai interesanți ceramiști de la noi – posibil, chiar cel mai i n t e r e s a n t . Fa c a c e a s t ă a f i r m a ț i e î n t e m e i u l f a p t u l u i c ă n i m e n i a l t c i n e v a n - a a b o r d a t cu atâta rafinament chintesența estetică a toposului cultural constituit timp de vreo cinci milenii pe pământul nostru. Filtrându-l prin rigida prismă a exigențelor artei contemporane, Domnia Sa creează o operă eminamente contemporană, dar cu vizibile elemente din succesiunea culturilor istorice și arheologice cunoscute la noi, având o d e o s e b i t ă p r e f e r i n ț ă p e n t r u c u l t u r a n e o l i t i c ă C u c u t e n i - Tr i p o l i e .

erită menționat și faptul că

OAMENI posibilitatea ca, modelându-le, concomi-

a avut noroc să fie discipo-

tent să se modeleze și pe sine însuși în

lul unei artiste cu nume de

calitate de artist plastic, conturând prin

referință în cultura plastică

ceea ce face în domeniul artei ceramicii

națională, dar și în învățământul artistic de la noi, Valentina Tufescu-Poleacov, la

un chip de creator inepuizabil. Este o personalitate importantă și

rându-i discipolă a lui Alexandru Plă-

prin faptul de a se fi aflat circa două

mădeală, promotoare a unei viziuni ce

decenii la cârma procesului creator din

trimite spre englezul John Raskin, altfel

domeniu, în calitate de vicepreședinte

spus, spre așa-numita art-ankraft. Este

al Uniunii Artiștilor Plastici (e membrul

vorba despre o viziune care, începând cu

acesteia din 1969) și de președinte al

secolul al XIX-lea, a avut o răspândire

Fondului Plastic. În aceste calități, și-a

globală, însemnând o reacție la procesul

dat concursul la sporirea patrimoniului

industrializării vieții omului și, în aceste

Uniunii prin înălțarea unor clădiri care

condiții noi, o punere în valoare a moș-

astăzi sunt ateliere de creație specializa-

tenirii plastice populare a fiecărui popor.

te sau ateliere personale ale plasticieni-

Și iată că această profesoară, Valentina

lor. Pe de altă parte, cunoscând adevăra-

Tufescu-Poleacov, a cultivat-o și învă-

ta valoare a artei populare, pe parcursul

țăceilor săi, unul dintre cei mai sârgu-

anilor a contribuit substanțial la popula-

incioși dovedindu-se a fi anume Nicolae

rizarea ei, organizând în raioanele Mol-

Coțofan.

dovei un șir de expoziții care au însem-

Debutând în arta plastică la sfârșitul

nat, de fapt, rezultatul unei conlucrări

anilor ’60, astăzi îl cunoaștem ca pe un

fructuoase a UAP cu Academia de Științe

ceramist care a valorificat obiecte, în

a Moldovei și cu Asociația Meșteșugarilor,

fond, tradiționale, cum ar fi burluie, căni,

ulterior respectiva colaborare continuând

farfurii, dar schimbându-le destinația

să se materializeze în expoziții de artă

pur utilitară în una decorativă și făcând

populară prezentate la Chișinău, dar și în

acest lucru prin supradimensionarea lor

afara hotarelor Moldovei.

și prin modul cum le-a conceput și le-a

Sub alt aspect, este capul unei fami-

realizat decorul. Aici, a asociat propria

lii în care dăinuie armonia și frumosul.

concepție de artist profesionist cu mode-

Soția sa, Maria Coțofan, profesează ta-

le pe care ni le oferă din abundență arta

piseria; un fiu, Ion, e compozitor, iar al

noastră populară. În altă ordine de idei,

doilea, Sergiu, e un plastician de o eru-

despre Nicolae Coțofan am mai putea

diție remarcabilă. Cu alte cuvinte, putem

spune că s-a focalizat pe uzitarea tuturor

afirma cu certitudine că Nicolae Coțofan

combinațiilor posibile, în perspectivă bi-

este o persoană împlinită și ca om, și ca

dimensională, ale principiilor și regulilor

artist plastic.

simetriei, pentru că cele 17 reguli ale simetriei sunt stăpânite de dumnealui cu virtuozitate. Totodată, când este vorba despre crearea unor compoziții complexe, artistul aplică anumite reguli, cum ar fi recurența formelor, dezvoltate într-o proprie viziune, îndeosebi în farfuriile decorative pe care le realizează cu multă inspirație până în prezent, așa cum nu o face nimeni altcineva în ceramica autohtonă. Anume farfuriile decorative, dar într-o mare măsură și burluiele i-au oferit

ÎNDEAPROAPE

NICOLAE COȚOFAN: „În ceea ce am făcut până acum,

AM VRUT SĂ ADUC ÎN LUME UN CEVA AL NOSTRU...“ DE FAPT, INIȚIAL, MI-AM DORIT SĂ FIU PICTOR. PRIMELE DESENE LE-AM PROFILAT CU DEGETUL PE SUPRAFAȚA FĂINII CERNUTE DE MAMA PE O MĂSUȚĂ MICĂ ROTUNDĂ, ÎNAINTE DE A SE APUCA SĂ FACĂ PLĂCINTE. AFLÂNDU-MĂ ÎN PREAJMA EI, IMPULSUL MI-A VENIT BRUSC, ȘI ATUNCI AM TRAS-O LA O PARTE ȘI AM PORNIT SĂ PORT DEGETUL ÎNTR-O PARTE ȘI ÎN ALTA, CA, PÂNĂ LA URMĂ, PE ALBUL FĂINII SĂ APARĂ CONTURUL UNOR PĂSĂRI. MAMA A PLESNIT UIMITĂ DIN PALME: „COLIȚĂ, MAMI, D’APU TU POȚI DESENA!“

ând mi-am cucerit faima de „pictorul satului“,

una după alta, desenam literele pe perete, fără să știu

încă nu mergeam la școală. Dar mergea fratele

ce spun cuvintele.

meu. Și, uneori, îmi permitea să-i răsfoiesc

Absolvind clasa a zecea, am plecat la Școala Repu-

abecedarul. Voiam să-l răsfoiesc nu ca să învăț

blicană de Arte Plastice „Igor Repin“. Bineînțeles, am

alfabetul. Mă atrăgea forma literelor de tipar. Am înce-

intrat la secția Pictură. Secția Ceramică, de fapt, nici

put să le desenez, fără a mă interesa cum se numesc.

nu exista pe atunci. Și s-a întâmplat că, la sfârșitul

Odată, asupra acestei ocupații m-a surprins cineva

anului I de studii, un prieten m-a invitat să merg cu

dintre maturii care veniseră cu o problemă la părinții

el într-o expediție arheologică pe malul Prutului, la

mei. Și omul acela s-a mirat la fel ca mama de ceea

Costești-Stânca. Anume atunci și anume acolo am avut

ce făceam. Bănuiesc că, după aceea, o fi povestit cuiva

prilejul să văd pentru întâia oară ceramica din cultura

despre mine, pentru că, atunci când la Sovietul Sătesc

Cucuteni-Tripolie și să rămân pur și simplu uimit de

– așa se numea în copilăria mea primăria de astăzi – a

extraordinara ei frumusețe. Peste câteva zile, voiam

venit „de sus“ ordin ca în sat să fie atârnate lozinci

să revin la Chișinău, dar șeful expediției m-a întrebat

care să însuflețească populația, m-au găsit taman pe

dacă nu aș vrea să rămân, pentru că ei au nevoie de un

mine bun pentru treaba asta. Pânză roșie nu aveau,

pictor care să facă schițele vestigiilor pe care le desco-

dar s-au gândit că lozincile pot fi scrise de-a dreptul

pereau în timpul săpăturilor. Cum să nu vreau?!

pe pereții unor case. Așa că un om îmi ținea cutia cu

Posibil, e doar o coincidență, însă eu, de atunci

vopsea, altul – o foaie de hârtie cu textul lozincii scris

și până astăzi, consider că a fost o întorsătură neîn-

cu litere de tipar, iar eu, așa cum le vedeam pe foaie,

tâmplătoare a vieții mele, că așa, cum se spune, mi-a

septembrie / octombrie

2014

fost scris să fie. Și asta pentru că, întorcându-mă spre

OAMENI ÎNDEAPROAPE

toamnă din acea expediție, aflu că la școala noastră se deschide secția Ceramică. Desigur, m-am transferat imediat. În timpul vacanțelor, continuam să fiu solicitat de arheologi, așa încât am lucrat alături de ei mai mulți ani de-a rândul și acele expediții pentru mine au fost, de fapt, ca o școală paralelă, în care studiam arta ceramicii altfel decât la „Igor Repin“. În general, pe parcursul anilor, am studiat foarte mult și foarte profund domeniul, cunosc tot ce ține de dezvoltarea ceramicii, chiar de la începuturile ei, de când a apărut în istoria civilizației umane. Și deseori mă surprind la gândul că, oricât am fi noi de performanți, totuși nu vom reuși să ne întrecem străbunii în ceea ce privește ingeniozitatea și gustul lor estetic. Am început de la burluie. Acele burluie pe care bunicii și străbunicii noștri le aveau în casă ca pe un obiect foarte necesar. Îl foloseau în mai multe scopuri, chiar îl luau cu ei și la muncă, umplându-l cu apă. Ajunși în câmp, îl îngropau în pământ și, astfel, aveau apă rece pe tot parcursul zilei. De ce am început-o anume cu un burlui?! Am crezut și continui să cred că acest obiect, burluiul, este un ceva al nostru, ca, de exemplu, pământul nostru, și că el, acest ceva, trebuie păstrat și transmis de la o generație la alta. Și nu numai păstrat, dar și ridicat la adevărata sa valoare. Întotdeauna mi-a plăcut să lucrez cu forma burluiului – nu învârtită la roată, ci modelată cu mâinile – de la modele cunoscute din ceramica de la începutul începuturilor până la unele cu totul noi și ca formă, și ca dimensiune, și ca decor. Mai ales în ultimii ani, critica de specialitate îmi remarcă în mod deosebit farfuriile decorative. Pe când eu am reușit să fac nu numai farfurii. Vorbind despre ceramică, nu am preferințe. Mi-e greu să spun ce n-am făcut și ce mi-a plăcut să fac mai mult. Iar cât privește farfuriile... În noile noastre condiții economice, Uniunea Artiștilor Plastici, având posibilități financiare destul de reduse, a fost nevoită să închidă hala de ceramică, în care aveam la dispoziție trei cuptoare mari. Iar eu am în atelier un cuptoraș electric mic, în care pot arde lucrări de volum mic, să zicem, două sau trei farfurii. Și chiar dacă la această personală a mea aș fi dorit mult să prezint ceva nou, niște lucrări mari, – pentru că, slavă Domnului, sunt capabil să le fac și la vârsta la care am ajuns, – nu aș fi avut unde le arde, așa că... tot câteva farfurii decorative noi am prezentat. Pe de altă parte, și în acestea poate fi întrevăzut sufletul meu, dragostea mea pentru ceea ce fac de atâția ani...

F o t o : I u r i e Fo c a

Liliana POPUȘOI

„ÎN ROMÂNIA, imaginea lui Camil Petrescu este tributară

UNOR PREJUDECĂȚI“ În 2014, când se împlinesc 120 de ani de la nașterea lui Camil Petrescu ( 9 / 2 2 a p r i l i e 1 8 9 4) , F u n d a ț i a C u l t u ra l ă c a re - i p o a r t ă n u m e l e ș i re v i s t a Te a t r u l a z i ( c o n t i n u a t o a r e a p u b l i c a ț i e i î n f i i n ț a t e d e s c r i i t o r î n 1 9 5 6 ) și-au propus să-l sărbătorească într-un cadru independent de jubilee conjuncturale pe autorul cunoscut în Basarabia în special pentru Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război sau Patul lui Procust. Pe parcursul întregului an, în contextul jubileului inițiat de Fundația C u l t u r a l ă „ C a m i l P e t r e s c u “ ș i r e v i s t a Te a t r u l a z i , s c r i i t o r u l a f o s t e v o c a t l a B u c u r e ș t i , C l u j , Ti m i ș o a r a , I a ș i .

septembrie / octombrie

2014

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

ÎN CADRUL CELEI DE-A DOUA EDIȚII A FESTIVALULUI INTERNAȚIONAL DE DRAMATURGIE CONTEMPORANĂ (FIDC) „VERBARIUM“, A FOST ORGANIZATĂ O ÎNTÂLNIRE MENITĂ SĂ EVOCE CREAȚIA LUI CAMIL PETRESCU ÎN CERCUL INTELECTUALILOR DIN CHIȘINĂU. „AVEM DE RECUPERAT O ADEVĂRATĂ EPOCĂ INTERBELICĂ ROMÂNEASCĂ LITERARĂ, MAI PUȚIN CUNOSCUTĂ ÎN BASARABIA“, A SUBLINIAT ÎN DESCHIDEREA ÎNTÂLNIRII ANDREEA DUMITRU, REDACTOR AL PUBLICAȚIEI TEATRUL AZI. SCRIITORUL ȘI PUBLICISTUL VITALIE CIOBANU A PREZENTAT CELE MAI RECENTE TITLURI EDITATE DE FUNDAȚIA „CAMIL PETRESCU“ ÎN SERIA DE AUTOR, IAR REGIZORUL ȘI ACTORUL MIHAI FUSU A OFERIT PUBLICULUI O LECTURĂ DIN CREAȚIA CAMILPETRESCIANĂ, MAI EXACT UN RECITAL DIN POEMELE DE TRANȘEE ALE AUTORULUI, CARE S-A ALES ȘI CU UN HANDICAP DUPĂ PARTICIPAREA LA PRIMUL RĂZBOI MONDIAL– O SURZENIE CARE AVEA SĂ-L CHINUIE ÎN DECURSUL ÎNTREGII VIEȚI. DIN ACEASTĂ CAUZĂ A FOST NEVOIT SĂ POARTE UN APARAT SPECIAL PRINS DE URECHE.

„A avut o obsesie că lumea intelectuală este deasupra tuturor și intelectualii sunt chemați să conducă cetatea“

nul 2014 marchează o aniversare tristă – 100 de ani de la declanșarea Primului Război Mondial, un război al națiunilor, dacă al Doilea Război Mondial a fost mai mult unul al ideologiilor, precum avea

să menționeze Mihai Fusu, iar recitalul din lirica de război a venit să amintească ororile conflictelor armate, care mutilează vieți, suflete, destine, elite, în orice epocă ar avea loc. Întâlnirea s-a desfășurat în ambianța unei expoziții de portrete ale scriitorului. Organizatorii au reușit să prezinte publicului detalii inedite, care au pus în valoare imaginea unui intelectual desăvârșit, modern, postmodernist chiar, interesat de noile tehnologii informaționale, la curent cu toate inovațiile și cu un ascuțit spirit de observație. „În România, imaginea lui Camil Petrescu este tributară unor prejudecăți. (...) Camil Petrescu avea un simț al valorii și al exigenței față de sine și față de alții. A fost un om în pas cu timpul său. Avea televizor, radio, telefon, era interesat de cinematografie. Cu o vocație enciclopedică, cu o curiozitate extraordinară, care este semnul unei inteligențe supreme. A avut o obsesie că lumea intelectuală este deasupra tuturor și intelectualii sunt chemați să conducă cetatea. Cetatea literară a apărut într-un moment de greutate pentru Camil Petrescu. S-a întors din război cu un sentiment aproape metaforic al camaraderiei, pe care avea să-l perpetueze și în activitatea sa“, a menționat Andreea Dumitru.

Cei prezenți la întâlnire au avut ocazia să afle

dite în spirit și… procedură ale perioadei comuniste,

aspecte mai puțin cunoscute ale unei personalități

de curând recuperate și valorificate. Este vorba, după

remarcabile prin diversitatea preocupărilor sale: filo-

cum clarifică Ion Vartic în nota asupra ediției, despre

sofie, teatru, roman, poezie, publicistică... Iar dintre

„stenograma ședinței din 30 iunie 1952 din redacția

cele mai recente apariții editoriale din seria de autor

revistei Viața românească, ședință consacrată așa-zisei

a Fundației Culturale „Camil Petrescu“, menționăm

«analize» a piesei Caragiale în vremea lui de Camil Pe-

ediția anastatică a revistei interbelice Cetatea literară

trescu. Comandată cu ocazia centenarului nașterii lui

și volumul Caragiale în vremea lui de Camil Petrescu –

Caragiale, piesa urma să apară, în anul 1952, în Viața

Procesul „tovarășului Camil“ de Ion Vartic, despre care

românească; în acest scop, redacția revistei organizea-

a vorbit publicistul Vitalie Ciobanu.

ză o interminabilă discuție în jurul textului piesei, «în

În linii mari, aparițiile editoriale, care păstrează și

speranța că pe baza ei se va putea ajunge la o redacta-

transmit întocmai atmosfera și ritmul evenimentelor

re pe care revista să și-o însușească, căci în definitiv

la care a fost martor Camil Petrescu și pe care le-a

acesta este dreptul unei reviste». [...] Interesul aparte

transpus cu exactitate și măiestrie, pot fi redate pe

al dactilogramei nu stă însă deloc în informațiile des-

scurt în felul următor: Cetatea literară este una dintre

pre procesul de creare/desfigurare a piesei lui Camil

multele publicații pe care le-a fondat și pe care le-a

Petrescu, ci, evident, în faptul că ne conservă, în stare

scris, aproape integral, Camil Petrescu. Cetatea literară

nemachiată, un model concret al acțiunii totalitaris-

(anul I, nr. 1-12, 25 decembrie 1925 – 23 decembrie 1926)

mului ideologic (oricare i-ar fi culoarea!) asupra indi-

– reprodusă acum într-un format accesibil – prezintă

vidului (în speță, aici, asupra creatorului)“. Numele de

o valoare excepțională și pentru faptul că în cuprinsul

tristă amintire ale „tovarășilor“ literați sunt Nicolae

ei (nr. 11-12) se regăsește „Falsul tratat pentru uzul

Moraru, Mihai Novicov, Ion Vitner, Silvian Iosifescu,

autorilor dramatici“. Document de istorie teatrală și

Aurel Baranga, Traian Șelmaru, cu toții în floarea vâr-

totodată exemplu de polemică inteligentă și civilizată,

stei și… a carierei, ocupând funcții importante în presa

„Falsul tratat“ este răspunsul oferit de Camil Petrescu

de partid, la Uniunea Scriitorilor sau la Universitate.

după declanșarea, în noiembrie 1926 (data premierei

În fața lor se află creatorul lucid, cu slăbiciunile și ilu-

piesei sale „Mioara“ la Teatrul Național din București),

ziile sale (printre care – cea mai evidentă – aceea că

a celui mai puternic, conjugat și de lungă durată atac

un „dialog efectiv“ este încă posibil), dar mai ales cu

de presă din acei ani. Tot în Cetatea literară au fost

ironia sa neîndurătoare, ale cărei accente subversive

publicate poeziile ce vor fi incluse în volumul Trans-

nu îi vor scăpa cititorului avertizat asupra epocii și, în

cendentalia, dar și Scrisorile doamnei T (devenite ul-

special, asupra biografiei și operei camilpetresciene.

terior capitol în Patul lui Procust), a căror lectură îl

Inedită a fost și difuzarea unui fragment audio din

determina pe Eugen Lovinescu să salute apariția unei

romanul Un om între oameni, citit de Camil Petrescu

noi scriitoare (!). Revista i-a avut printre colaboratori

pentru Radio România la 1928. De asemenea, în cadrul

pe Tudor Arghezi, Ion Barbu, Hortensia Papadat-Ben-

întâlnirii a fost prezentată o filmare, în care este evo-

gescu, Liviu Rebreanu ș.a.

cată personalitatea lui Camil Petrescu de către cunos-

Paginile de arhivă aflate la baza cărții Procesul „tovarășului Camil“ precedă cu ani buni texte înru-

septembrie / octombrie

2014

cutul critic George Banu, un fragment realizat special pentru Anul Camil Petrescu.

Teatru românesc

LA CHIȘINĂU ȘI BUCUREȘTI (consemnări de spectator)

Aliona BARONCEA-STRÂMBEANU

nul din cele mai reverberante evenimente ale acestei toamne a fost proiectul de succes „Turneul Teatrului românesc

la București și Chișinău“, proiect conceput de către directorul general al Teatrului Național „Mihai Eminescu“, Petru Hadârcă, chiar la începutul preluării acestei funcții, acum un an. În calitate de președinte al Consiliului de administrație al Teatrului Național „Mihai Eminescu“, am aprobat proiectele instituției pentru anul 2014, pe care ni le prezentase directorul, având multe rezerve privind finalitatea lor, iar Petru Hadârcă mi s-a părut un personaj din romanele lui Miguel Cervantes. Însă, treptat, acestea prindeau contur în afișul teatrului: premiera „Hronicul Găinarilor“, instalarea unui echipament performant de lumini pentru scenă, turneele teatrului în România, autocarul donat de Ambasada Ungariei la Chișinău, lansarea proiectului „Istoria adevărată a teatrului național din Republica Moldova“, culminând în perioada 12-28 septembrie cu cel mai important schimb cultural între două teatre naționale – „I.L. Caragiale“ din București și „Mihai Eminescu“ din Chișinău. Proiectul a fost susținut de Ministerul Culturii și de Institutul Cultural Român. La inaugurarea evenimentului din 11 septembrie de la București, au fost prezenți Monica Babuc, Ministrul Culturii al Republicii Moldova, Titus Corlățean, Ministrul de Externe al României, Kelemen Hunor, Ministrul Culturii al României, alături de maeștrii Ion Caramitru și Petru Hadârcă, care au transmis mesajul de schimb cultural, de apropiere reciprocă în perimetrul unei singure patrii – limba română. Teatrul Național „Mihai Eminescu“ a susținut un turneu cu patru titluri: „Amorul dănțuie și feste joacă“, impro-

septembrie / octombrie

2014

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

vizații după William Shakespeare

al artiștilor Mihaela Strâmbeanu,

în stil etnofolcloric românesc, „12

Petru Oistric, Diana Dicusară, Leo

scaune“ de Ilf și Petrov, „Copiii

Rudenco, Petru Hadârcă, Alexandru

foametei“ de Alexei Vakulovski și

Pleșca, Ghenadie Gâlcă, Snejana

„Hronicul Găinarilor“ după roma-

Puică, Anișoara Bunescu, Alexandru

nul lui Aureliu Busuioc.

Leancă, Iurie Negoiță, Ana Tcacen-

Emoțiile evoluării actorilor erau

co, Draga Dumitrița Drumi, Mihai

amplificate de proba pe care ur-

Zubcu, Lilia Bejan, Valentin Zori-

mau s-o susțină în fața unui public

lă, Ion Mocanu, Mihaela Damian,

select, răsfățat de teatru – publicul

Doriana Zubcu-Mărgineanu, Nico-

bucureștean.

lae Ghereg, Nicolae Darie, Victor

Am fost martora succesului, a

Drumi, Victor Nofit și, bineînțeles,

performanței actorilor noștri, care

al granzilor scenei Naționalului

au dat dovadă de polivalența inter-

nostru – Vitalie Rusu, Anatol Dur-

pretării scenice – cântă, dansează

bală și Emil Gaju, care au avut o

și joacă diverse roluri la fel de in-

evoluție splendidă în spectacolul

spirat și cu mult talent. Bineînțeles

„Hronicul Găinarilor“.

că în afară de faptul că trei dintre

Dacă (de obicei) comediile au

spectacole sunt comedii și unul e

succes și publicului îi plac situați-

tragedie, basarabenii și-au prezen-

ile hazardate, replicile savuroase,

tat propria istorie, propria percep-

personajele interpretate cu multă

ție a dramelor pe care le-au su-

ingeniozitate de actori, atunci dra-

portat de-a lungul istoriei. Publicul

mele, tragediile ar trebui să șoche-

bucureștean urma să ne cunoască

ze prin instrumentarul destinat ge-

și chiar dacă în sală se aflau mul-

nului respectiv. Spectacolul „Copiii

ți basarabeni stabiliți în România

foametei“, realizat de regizoarea

după 1989, acolo îi regăseam și pe

Luminița Țîcu, a ținut publicul pe

românii care, cu siguranță, până la

parcursul a două ore cu sufletul la

urmă au devenit basarabeni.

gură și cu lacrimi în ochi. Poveștile

Reușita proiectului se datorează

perindate în scenă se ascultau în-

și faptului că Petru Hadârcă a avut

tr-o liniște terifiantă și doar din

intense colaborări cu teatrele din

când în când cineva suspina, iar în

România, prieteni regizori, care

final, actorii au fost aplaudați înde-

l-au susținut în demersul său, ast-

lungat. Se întâmpla acea degajare

fel încât acest turneu a fost o săr-

a spiritului și a energeticii unui

bătoare și o sărbătoare în primul

spectacol aidoma stării de catharsis

rând pentru trupa teatrului, care

din epoca teatrului antic grec.

nu a sesizat în această perioadă

Cum am menționat mai sus,

chestiunile de ordin organizatoric.

Teatrul Național din Chișinău „Mi-

Organizarea turneului a fost

hai Eminescu“ a susținut acest exa-

ca la carte. Sălile arhipline, re-

men cu brio. Avem ce spune lumii

acțiile imediate ale publicului la

și știm cum s-o facem. Așa a fost

replicile rostite de actorii noștri și

apreciat turneul de către exegeții

aplauzele îndelungate de la finalul

de teatru din România, așa a fost

fiecărui spectacol au fost o mare

apreciat teatrul basarabean de că-

recompensă pentru jocul strălucit

tre Ion Caramitru.

Liliana POPUȘOI

ÎN LUNA SEPTEMBRIE A AVUT LOC CEL MAI AMPLU SCHIMB DE TEATRU ROMÂNESC DE PÂNĂ ACUM ÎNTRE CHIȘINĂU ȘI BUCUREȘTI. TIMP DE DOUĂ SĂPTĂMÂNI, PE SCENELE CELOR DOUĂ TEATRE NAȚIONALE – „I.L. CARAGIALE“ ȘI „MIHAI EMINESCU“ – S-AU JUCAT ȘAPTE SPECTACOLE.

„Cine-i prostul?“ „Dineu cu proști“ este o come-

în acest spectacol se pliază perfect

succes, scrisă de Francis Veber, un

pe rolurile pe care le interpretează,

jurnalist care a cunoscut succesul

jucând precum ar respira timp de o

mai ales în calitate de scenarist și

oră și 40 de minute, fără pauză.

regizor. De altfel, în baza acestui

2014

Fabula piesei este cât se poate

text a fost realizat un film de însuși

de simplă: un grup de intelectu-

autorul lui (în 1998), care s-a în-

ali parizieni, plictisiți de viața pe

vrednicit de trei premii César: pen-

care o duc, organizează săptămânal

tru cel mai bun scenariu, cel mai

un dineu, la care invită câte un

bun actor în rol principal și cel mai

„prost“, ca să se amuze pe seama

bun actor în rol secundar.

lui, fără ca împricinatul să înțelea-

Dincolo de un text fără cusur,

septembrie / octombrie

hologiei umane. Actorii distribuiți

die bulevardieră franceză de mare

gă că, de fapt, pe seama lui se râde.

comedia lui Veber are mult nerv,

Mai mult chiar, deștepții se iau la

umor de calitate și personaje re-

întrecere al cui prost e mai prost,

marcabile, creionate cu multă

această cursă ambiționându-i într-

migală și o bună cunoaștere a psi-

atât, încât sunt mereu în căutarea

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

Te a t r u l Na ț i o n a l d i n B u c u r e ș t i a p r e z e n t a t s p e c t a c o l e l e „ D i n e u c u p r o ș t i “, „ M i c u l i n f e r n“ ș i „ S i n u c i g a ș u l “, i a r p u b l i c u l d e l a C h i ș i n ă u a f o s t f o a r t e receptiv nu doar la abordarea regizorală și la jocul actorilor, ci a apreciat și subiectele pieselor propuse. Fiecare spectacol s-a jucat câte două zile consecutiv și de fiecare dată sala a fost arhiplină, ceea ce a demonstrat o dată în plus interesul sporit al publicului chișinăuian pentru teatrul românesc.

„prostului suprem“. În seara în care

trece în fiori reci când, spre final,

complicitate, mult râs și aplauze

se desfășoară acțiunea spectacolu-

François, care a înțeles pentru

frenetice.

lui, editorul Pierre Brochand, sigur

ce fusese invitat, rostește: „Să vă

că a găsit prostul cu care dă lovitu-

gândiți de o mie de ori înainte să

are ocazia să admire interpretări

ra, își așteaptă „victima“ să meargă

spuneți despre cineva că e prost!“.

de excepție, chiar dacă fiecare

împreună la dineu. Din păcate, su-

Iar Brochand este cel căruia i se

„partitură actoricească“ este savu-

feră o criză, care-i blochează muș-

servește o lecție de viață dură și el

roasă și fiecare interpret are porția

chii spatelui și el nu poate pleca de

înțelege că jocul lor pretins nevino-

lui de glorie în acest spectacol.

acasă. Din acel moment, casa lui se

vat este, de fapt, un joc cu sufletele

Horațiu Mălăele, în rolul „pros-

transformă într-o scenă deschisă

oamenilor: „De două ore primesc

tului“ François Pignon, este însă

în care, în mai puțin de două ore,

palmă după palmă. Ați reușit să-i

o adevărată delectare, reușind să

au loc răsturnări de situație, care

răzbunați pe toți proștii, de la toate

redea cu multă subtilitate un amal-

de care mai hilare și mai tragico-

dineurile, din toată lumea!“.

gam de stări și emoții ale unui

mice, și care le schimbă destinele.

În „Dineu cu proști“, publicul

Sub ochii spectatorului, acți-

personaj complex, dar pretins nă-

Pentru că dincolo de umor și amu-

unea se desfășoară frenetic, rea-

tâng, de o candoare și o profunzi-

zament, în spatele „prostului“ se

lizându-se o perfectă conexiune

me dezarmantă.

ascund drama și tristețea. Și râsul

între public și actori, cu empatie,

Secrete de familie „Micul infern“ de Mircea Ștefănescu, în regia lui Mircea Cornișteanu, este un alt spectacol din

care îi țin împreună pe protagoniștii piesei. Este o poveste clasică, păstrează

repertoriul Teatrului Național „I.L.

încă parfumul și umorul mucalit

Caragiale“ din București, pe care

al Bucureștiului de altădată, în

publicul chișinăuian a avut ocazia

pofida timpului și a evenimentelor

să-l urmărească.

care s-au perindat. Spectatorul are

Spectacolul prezintă radiografia

ocazia să cunoască familia Arbore,

unei familii burgheze pe parcursul

distinsă și bine văzută în societate,

a patru decenii, perioadă în care

din care fac parte mama-soacră

s-au întâmplat două războaie mon-

– interpretată de Ileana Stana Io-

diale și o revoluție. În acest răs-

nescu, o legendă vie a teatrului ro-

timp doar intuim etapele istorice în

mânesc, soția – actrița Ilinca Goia,

care este plasată acțiunea, pentru

soțul – actorul Liviu Lucaci, alături

că atenția noastră este concentrată

de prietenul credincios de-o viață

în jurul micului infern, al iadului

și admiratorul veșnic neconsolat,

conjugal – cum este percepută viața

actorul Marius Rizea și de umilul

de familie care, de altfel, rezistă,

lor servitor, Mielu – interpretat de

cu bune și cu rele, prin multă iubi-

Daniel Badale.

re, intrigi mărunte și mici secrete,

…şi tuturor le trebuie un „erou“ „Sinucigașul“ de Nikolai Erd-

un rechizitoriu tragicomic la adresa

un spectacol asupra căruia planea-

egoismului feroce, o farsă în care

ză continuu întrebarea dacă viața

viața nu face nici două parale, iar

are sens. Povestea apariției acestei

moartea este speculată în interes

piese poate sta la baza unui roman

propriu.

despre un autor genial care, de

septembrie / octombrie

2014

Despre piesă se spune că este

man, în regia lui Felix Alexa, este

„Sinucigașul“ este o comedie

fapt, prin „Sinucigașul“ se sinucide

amară, pe care au vrut s-o monteze

intelectual, asumându-și consecin-

mari regizori, ca Meyerhold și Sta-

țele care nu aveau să întârzie

nislavski, dar pe care a interzis-o

într-un regim totalitar.

însuși Stalin, iar autorul a fost de-

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

el ar avea gânduri de sinucidere,

Spectacolul lui Felix Alexa este

pentru că este șomer. Vin vecinii.

construit ca o orchestră, în mijlocul

Iar Podsekalnikov începe să desco-

căreia se află Dan Puric, un actor

pere, cu stupoare, că foarte multă

sensibil, de o mare forță actori-

lume are nevoie de moartea sa.

cească, care știe să joace cu întrea-

Sinuciderea devine brusc o marfă

ga gamă de emoții, de la candoare,

care se vinde. Există comerciantul,

timiditate, teamă la revoltă și furie,

există și cumpărătorii – intelectu-

de parcă ar atinge clapele unui cla-

ali, slujitori ai bisericii, oameni de

vecin, iar în jurul lui sunt plasate

rând. În opinia acestora, sinucide-

celelalte personaje: dinamice, ener-

rea l-ar face erou pe Podsekalnikov.

gice, omogene, interpretate cu mult

Ar vorbi toată lumea despre „erois-

talent de Costel Constantin, Adela

mul“ lui. Nerăbdători, ei îi progra-

Mărculescu, Ileana Olteanu, Ma-

mează moartea și îl invită chiar și

rius Bodochi, Marius Manole, Tania

la petrecerea de adio.

Popa, Silviu Biriș, Maria Buză, An-

Urmărind spectacolul, te prinzi

drei Finti, Lamia Beligan, Rodica

portat în Siberia și condamnat să

la ideea că și astăzi trăim într-o

Ionescu, Florin Lăzărescu, Tatiana

rămână un anonim. După moartea

lume în care unii își ating scopu-

Constantin, Vitalie Bichir, Mihai

sa, această piesă i-a adus drama-

rile sacrificându-i pe alții, suntem

Cuciumeanu, Nikita Dembinski.

turgului celebritatea. „Sinucigașul“

înconjurați de persoane care își

se joacă astăzi peste tot în lume, iar

construiesc idealuri – modalități

ul Teatrului „I.L. Caragiale“ la Chi-

în Rusia a fost montat pentru prima

de a-și scrie o pagină personală în

șinău, regizorul și actorul Ion Ca-

dată de Iuri Liubimov, după 1990.

istorie, dar caută pe cineva care să

ramitru, directorul Naționalului din

moară de dragul idealului lor.

București, a declarat că există, din

Pe scurt, subiectul spectacolului este următorul: Podsekalnikov (Dan

„Sinucigașul“ nostru are și el un

La conferința care anunța turne-

partea ambelor instituții, dorința

Puric) este un om fără serviciu,

vis: să-și cumpere o tubă; a făcut

ca acest turneu să devină o tradiție

care locuiește într-un cămin pen-

toate calculele – în scurt timp s-ar

și ca, în fiecare an, Naționalul de la

tru familiști (vestitele kommunalki);

putea îmbogăți din concertele pe

Chișinău să evolueze în deschiderea

se trezește în plină noapte și își

care le-ar susține. Și nu contează

stagiunii la București și viceversa.

întreabă nevasta dacă a mai rămas

deloc că el, de fapt, nu știe să cân-

O idee mai bună nici că se putea.

ceva lebăr. Provoacă zăpăceală în

te la tubă, dar are un manual din

Rămâne doar ca ea să fie pusă în

familie, soția și soacra bănuiesc că

care ar putea învăța…

aplicare și să devină tradiție.

Moni STĂNILĂ

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

Poezia

la OBIECT

64 4

65 65

LA CENACLUL REPUBLICA AL BIBLIOTECII NAȚIONALE, ÎN CADRUL SALONULUI INTERNAȚIONAL DE CARTE, AM REALIZAT, CU SPRIJINUL PLATFORMEI UNIONISTE ACȚIUNEA 2012 ȘI ÎN PARTENERIAT CU MOLDECO ȘI SECȚIA DE CERAMICĂ A FACULTĂȚII DE ARTE, UN PROIECT DEOSEBIT.

septembrie / octombrie

2014

Poezia la obiect a luat naștere dintr-o idee mai veche de-a sculptoriței Ligia Seculici din Timișoara. Fiind prietene din copilărie, mi-a propus, cu mulți ani în urmă, să facă o expoziție după poeziile mele. Cenaclul Republica a preluat ideea și s-a realizat o expoziție de artă contemporană spectaculoasă: atât Ligia Seculici, cât și talentatul artist Ghenadie Popescu, din Chișinău, au conceput câte opt lucrări artistice după opt poezii ale poeților tineri de la noi. E vorba de scriitorii Mihail și Alexandru Vakulovski, Dumitru Crudu, Alexandru Cosmescu, Hose Pablo, Ion Buzu, Victor Țvetov și subsemnata. Să numim întâmplare că Ghenadie Popescu lucrează cu mămăligă, iar Ligia Seculici cu pământ – ar trebui să acceptăm că etimologia cuvântului întâmplare vine de la „in templum“, ceea ce transformă întâmplarea banală în ceva cu o semnificație deosebită (ca să nu plusez spunând soartă!). Pământul și mămăliga puse în expresie par un alt fel de istorie. Mai ales când această punere în expresie nu are nicio stângăcie. Pentru că nu vorbim de încercări, ci de doi artiști, cu expoziții și participări atât naționale, cât și internaționale, cu un talent care nu mai poate fi contestat. Expoziția a fost peste măsura așteptărilor, așa că nu trebuie să ne mire că a fost premiată de Uniunea Artiștilor Plastici din Republica Moldova. E interesant de observat că deși cei doi artiști au lucrat pe marginea acelorași poeme, fiecare a avut atelierul său. Nu a fost o muncă în comun. Cu toate acestea, la vernisaj, în prima zi a salonului, s-a constatat cu ușurință că lucrările artistice au ceva în comun: poemul. Exceptând lucrările realizate după poemul Insula, care, după spusele lui Ghenadie, le-a dat cel mai mult de furcă, din pricina irealului pe care îl descrie, toate celelalte șapte lucrări fie se aseamănă, fie se continuă de pe poziții aproape antinomice. Sigur, mi-ar plăcea ca acest proiect să devină unul cu tradiție, să-l putem relua în cadrul fiecărui Salon Internațional de Carte, cu alți artiști și alți poeți. Deocamdată, nu ne rămâne decât să savurăm succesul celui de acum.

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

Emilian GALAICU-PĂUN

„JE EST UN AUTRE“ VERSUS „Мы, нижеподписавшиеся“ „CINE ȚI-A DAT VOIE SĂ SCRII DESPRE CUTARE SAU CUTARE FAPT/FENOMEN/PERSOANĂ?!“, ACEASTA-I ÎNTREBAREA (RETORICĂ, DE CELE MAI MULTE ORI) CU CARE SUNT PUS LA PUNCT DE FIECARE DATĂ CÂND SCRISUL MEU DERANJEAZĂ ANUMITE SENSIBILITĂȚI CENTRATE PE ELE ÎNSELE, DAR CARE NU VOR EZITA SĂ EVOCE O CAUZĂ MĂREAȚĂ – DE LA „VALORILE FAMILIEI“ LA „IDEEA NAȚIONALĂ“! –, LA ADĂPOSTUL CĂREIA SĂ TREACĂ SUB TĂCERE CEEA CE SE CERE SPUS ÎN GURA MARE („SĂ RAGI, SĂ RAGI CÂND SIMȚI LUMINILE CĂ MOR“, CA SĂ-L CITEZ PE DYLAN THOMAS). DE PRISOS SĂ ADAUG CĂ PRIMII, CARE PLEDEAZĂ PENTRU „A NU SCOATE GUNOIUL DIN CASĂ“, FIE CĂ L-AU ASCUNS, TOT EI, SUB PREȘ, FIE CĂ S-AU AȘTERNUT PREȘ SUB TĂLPILE AUTORITĂȚILOR DE ORICE NATURĂ – DE CELE MAI MULTE ORI, ȘI UNA ȘI ALTA. „RESPECTABILITATEA NUMELUI“ (CHIRURGUL ROBERT PROUST, FRATELE MAI MARE AL SCRIITORULUI MARCEL PROUST, I-A CERUT – ÎN SCRIS! – EDITORULUI GASTON GALLIMARD SĂ PUNĂ CAPĂT PUBLICĂRII ROMANULUI ÎN CĂUTAREA TIMPULUI PIERDUT, SPRE A SALVA „ONOAREA FAMILIEI“), „PACEA SOCIALĂ“, „INTERESUL DE STAT“ ETC., ETC. CONSTITUIE TOT ATÂTEA PRETEXTE PENTRU A LE CERE ARTIȘTILOR SĂ-ȘI TEMPEREZE PORNIRILE CREATOARE, ATUNCI CÂND ACEȘTIA RISCĂ SĂ ÎNFĂȚIȘEZE UN TABLOU „FĂRĂ RAME“ (CA SĂ PREIAU INSPIRATA FORMULĂ A LUI NICHITA DANILOV) AL LUMII CONTEMPORANE, ȘI NU O VITRINĂ ARANJATĂ… À LA „SATELE POTIOMKINIENE“.

septembrie / octombrie

2014

A C VA F O R T E

intre toate artele, li-

propriu-zisă este potențată și de

Orwell dând portretul-robot al

teratura mi se pare de

o experiență personală (ca să re-

Fratelui mai Mare în 1984, García

departe cea mai expusă

iau titlul romanului lui Kenzaburo

Márquez zugrăvind decrepitudinea

judecății „oamenilor

Oe, Premiul Nobel, 1994), șansele

oricărei tiranii în Toamna patriar-

de bine“ – acei „les braves gens

de a da o carte adevărată sporesc

hului etc., etc. sunt alte exemple

[qui] n’aiment pas que/ l’on suive

semnificativ. Mă gândesc la fresca

la îndemână.) Întrebarea mea este

une autre route q’eux“ (Georges

romanescă în opt volume, În preaj-

dacă se cuvine să numești bolile

Brassens, La mauvaise réputation)

ma revoluției (în special la primele

care fie au ucis deja o lume (în ca-

–, care se pricep, ca nimeni alții,

două), de Constantin Stere, dar și

zul nostru, comunismul ar fi cap

la fotbal și la poezie și țin morțiș

la romanele lui Paul Goma, Din

de listă), fie au infectat incurabil

să-și exprime această pricepere în

calidor, Ostinato, Arta refugii ș.a.

– căci se refuză orice tratament –

termenii unor judecăți de valoa-

Cărți scrise „până la capăt“ – ceea

oameni concreți? Adică, să practici

re frizând… sentințele definitive.

ce nu se poate spune despre co-

– în scris – autopsia & vivisecția?

„Cine te controlează?“ – fiindcă

pleșitoarea majoritate a romanelor

se presupune că artistul nu poate

basarabene postbelice, oricât de

proză, și „Je est un autre“, în ale

scrie din capul lui, fără să „dea

curajoase ar fi acestea –, cu riscul

poeziei, sunt cele două afirmații

seama“ cuiva, o instituție supe-

de a-i supăra, o dată în plus, pe cei

fundamentale, întemeietoare de

rioară/de temut de care depinde

vii, dar dându-le a doua viață celor

poetici, ale literaturii moderne.

întru totul –, este cea de-a doua

trecuți în neființă, ele dezavuează

Două apoftegme fără drept de

întrebare chemată să-mi închidă

„conspirația tăcerii“, cea mai ino-

apel. Nu-i nevoie însă să înghiți

gura; degeaba răspund că, într-o

centă manifestare a „robului din

șoricioaică, asemenea lui Flaubert,

primă fază, critica de întâmpi-

noi“ (la celălalt capăt se situează

și nici să practici – pe urmele lui

nare, apoi publicul cititor, iar cu

discursul justițiar întru apărarea

Rimbaud – „un long, immense

puțin noroc și juriile literare, căci

cauzei pe care ai slujit-o cu zel).

et raisonné dérèglement de tous

și instituția premiilor contribuie

Altfel spus, fiecare carte nu este

„Madame Bovary c’est moi“, în

les sens“, spre a intra în pielea

la afirmarea unor nume, aprecia-

atât „o boală-nvinsă“, cât – atunci

personajului/a accede la înțelesu-

ză (și nu controlează!) cele scrise/

când lucrul acesta e cu putin-

rile ultime, ce se arată doar celor

publicate (dovadă, tirajele epuizate

ță – diagnosticarea bolii, primul

inițiați. Dintr-odată, bunul mers

ale unor cărți), având încredere

exemplu ce-mi vine în minte fiind

al narațiunii/liricii este pus pe alte

într-un anume autor și refuzân-

Demonii (Posedații, într-o altă tăl-

șine, ale stilului/limbajului. „Ceea

du-i-o, încrederea, altuia. Tocmai

măcire) lui F.M. Dostoievski, roman

ce mi se pare grozav, ceea ce aș

credibilitatea demersului artistic

în care marele rus surprinde în

vrea să fac, este să scriu o carte

constituie garanția autenticității

premieră absolută, pornind de la

despre nimic, o carte fără nicio le-

operei literare, fie că place, fie că

procesul „nihiliștilor“ lui Neceaev,

gătură cu lumea exterioară, care se

nu (de bună seamă, nu se poate

fenomenul terorismului politic, căci

va susține prin ea însăși, prin forța

spune că Céline sau Joyce propun

și „șacalul“ Carlos în anii Războ-

interioară a stilului ei, așa cum pă-

„o lectură de plăcere“); vorba po-

iului Rece, și Osama bin Laden în

mântul se menține în aer fără a fi

etului Ion Mureșan: „Adică eu îmi

epoca noastră postindustrială, au

susținut“, i se va destăinui Flaubert

pun grumazul între lucru și cauza

ieșit de sub mantalele „bombiștilor“

într-o scrisoare prietenei sale

sa,/ adică grumazul meu stă între

(așa li se spunea revoluționarilor

Louise Colet; și tot el, într-o altă

poem și cauza sa/ cum stă uterul

aparținând organizației «Народная

misivă: „Poezia este un lucru la

femeii între spermatozoid și ovul“

Расправа», după cele câteva aten-

fel de precis ca geometria“ (spusa

sau, în termeni mai populari: „Pun

tate cu bombă la adresa țarului).

trebuie să-l fi încântat pe Ion Bar-

capul la bătaie“ pentru ce am spus/

(Kafka, portretizând cu lux de amă-

bu), ceea ce consună cu afirmația

am scris. Or, atunci când scriitura

nunte birocrația de stat în Procesul,

lui Poe potrivit căreia poezia are

„precizia și consecvența rigidă a

care însuși poetul avea să afirme:

mancierul încearcă să fie din ce în

unei probleme de matematică“. Pro-

„Niciodată nu sunt mai portughez

ce mai alții – așa devine din ce în

punându-și a „da un sens mai pur

ca atunci când mă simt diferit de

ce mai el“ (Paul Goma), cititorul –

cuvintelor tribului“, poetul „cedează

mine – Alberto Caeiro, Ricardo

acel mon semblable, mon frère al lui

inițiativa cuvintelor, mobilizate prin

Reis, Álvaro de Campos, Fernando

Baudelaire, gratulat cu calificativul

șocul datorat inegalității dintre ele“

Pessoa, și toți câți au fost sau câți

hypocrite – se simte, fiecare, la

(Mallarmé); cât privește prozatorul

vor mai fi“). Altfel spus, poetul mo-

persoana întâi singular și ia totul la

– iarăși de la Gustave Flaubert citi-

dern „e impersonal (chiar și atunci

adresa sa.

re: „Nu ești câtuși de puțin liber să

când scrie despre sine), nu se ex-

scrii cutare sau cutare lucru. Nu-ți

primă în mod spontan, ci experi-

lui Gustave Flaubert din începutul

alegi subiectul. Secretul capodope-

mentează, explorează în mod deli-

alineatului, și nici cea a lui Baude-

relor în asta constă, în concordanța

berat și (până la un punct) contro-

laire – și unul, și altul au fost dați

dintre subiect și temperamentul

lat“ (Alexandru Mușina). Scriitura ia

în judecată pentru Madame Bovary,

autorului. (…) Căci nu-ți alegi su-

fața inspirației; meseria se impune

primul, și Fleurs du mal, cel din

biectele, ele ți se impun“.

acolo unde autorul omniscient de

urmă. Un secol mai târziu, Măria

altădată „se exprima“ (și încă, „în

Sa Cititorul, acum la persoana în-

Și într-un caz („Madame Bova-

Deloc întâmplătoare evocarea

ry c’est moi“), și-n altul („Je est un

mod natural“); însuși statutul cre-

tâi plural, chit că de data asta nu-i

autre“), verbul apare la persoana a

atorului suferă o mutație majoră

vorba de pluralul majestății, ci de

treia singular (la Rimbaud, printr-o

– din Pantocrator sau, cel puțin în

„Мы, нижеподписавшиеся“ – căci

„dereglare“ a… simțului limbii, căci

cazul unor autori ceva mai (auto)

e mai sigur să condamni/comanzi

– nu-i așa? – „a scrie înseamnă a

ironici, de Deux ex machina, al uni-

„cu lista“, în buna tradiție a „demo-

distorsiona realitatea“, începând

versului său de cuvinte, a ajuns pe

crațiilor populare“ –, își va face in-

chiar cu realitatea lingvistică),

post de operator de limbaj. Totoda-

trarea în scenă, ilustrându-se prin

semn cert că autorul de persoana

tă, actul creator nu se mai produce

scrisorile colective de condamnare

întâi al secolelor precedente a fă-

live, ci mediat – de unde în lite-

a lui Boris Pasternak, pe care

cut pasul înapoi, cedând inițiativa

ratura premodernă autorul apărea

se-nțelege că majoritatea nu l-au

autorului de persoana a treia al

în prim-planul scenei ca „solist“

citit, pe de o parte, și prin înscrie-

literaturii moderne (dintre toți, cel

(poezie) sau „dirijor“ (proză), acum

rea pe listele de așteptare a cutărui

mai departe a mers lusitanul Fer-

s-a retras în cabina tehnică, făcând

sau cutărui titlu circulând în sa-

nando Pessoa, care scoate în arenă

pe operatorul de sunete. „Muzica

mizdat (am prins și eu un astfel de

trei heteronimi puternic individu-

sferelor“ e înlocuită de cea a sin-

circuit, în anii 1988-1989, la Mos-

alizați – Alberto Caeiro, Álvaro de

tetizatoarelor – și cu asta, și cutia

cova – cartea mi s-a adus la o oră

Campos, Ricardo Reis – nu doar

de rezonanță a ascultătorului (tre-

stabilită din timp și au venit după

scriind fiecare în felul său, ci având

buie să) ia o altă formă, ceva mai

ea fix peste alte 12-14 ore, ca s-o

niște biografii în adevăratul sens al

high tech, dacă se poate. Nu-i mai

dea mai departe), pe de alta. [Ne]

cuvântului (la care se adaugă alți 72

puțin adevărat însă că dacă „poetul

meritată revanșă a „Eului colectiv“

de heteronimi ocazionali), despre

e din ce în ce mai el, pe când ro-

în fața… individualității creatoare.

septembrie / octombrie

2014

Mi rc e a V. C I O B AN U

Literatura ca marfă

PENTRU EXPORT Î N C H I P U I Ț I-VĂ

ÎNTREBARE-ANCHETĂ:

„CE

CĂRȚI

DE-ALE

SCRIITORILOR

BA S AR ABE N I AȚ I R E C OM AN DA U N U I S T R ĂI N?“ ÎNTRE O

LISTĂ

SIMPLU (ȘI

ÎNTREAGĂ

POAT E

DE TEXTE

SINCER, C U M VA

DAR

IRESPONSABIL):

PASABILE

LUNGĂ

„NICIUNA!“ EZITARE

ȘI

PA U Z Ă DE M E DI TAȚ I E, C U C R I T E R I I L E G ÂN DI T E Î N M I N T E, C U C AL C U L E L E Ș I C U Î N D OI E L I L E E I. DAC Ă S T R ĂI N U L N U M AI P OAT E DE C U R IO Z I TAT E, DAC Ă E S T E M O N TAT P E A PA R C U R G E O R I C E , DA R S Ă F I E C U M VA R E P R E Z E N TAT I V ( S Ă N E „ R E P R E Z I N T E “, A D I C Ă , F I E C A F I R E , F I E C A M O D D E C O N S T R U I R E A UNEI NARAȚIUNI, DE E X E M P L U), I-AȘ PUTEA ALEGE N I Ș T E T I T L U R I C ARE, ÎN VIZIUNEA MEA, MERITĂ CITITE. DAR NUMAI DACĂ INSISTĂ.

„S

trăinul“ meu nebă-

* * *

nuit de curios s-ar documenta, parțial

nici oferta. Cărțile care în timpul sovietic au fost traduse în limbile

Dar întrebarea adevărată (și di-

„popoarelor URSS“ sau ale „țărilor

ficilă) ar fi: ce cărți ați recomanda

din lagărul socialist“ nu s-au editat

gusturilor mele. Aș găsi cel puțin

unui editor străin? Cărți care ar so-

din interesul cuiva pentru literatu-

câteva criterii conform cărora i-aș

licita investiții pentru traducere și

ra noastră sau grație popularității

alege textele/cărțile. Primul ar fi

editare, pe care – ar spera editorul

vreunui autor de al nostru peste

chiar textele noastre „de referință“,

– le-ar cumpăra ulterior cititorul

hotare. Ele erau tipărite conform

de la Creangă la nu știu care (și de

ceh, francez sau englez, acoperind

parcursului ideologic dirijat al lite-

ce) scriitor contemporan. I-aș spu-

cheltuielile de producție? Și atunci

raturii planificate. Noi nu am avut

ne că noi, tradițional, asta citim,

alineatele precedente încep să fie

nimic în comun nici cu procesul

asta învățăm la orele de literatură.

gândite cu responsabilitate. Pentru

literar mondial, nici cu cititorul „de

Poate că m-aș mira și eu când aș

că riscurile există și nu e deloc ușor

dincolo“, nu am știut care-s tendin-

descoperi ce învățăm noi tradițio-

să investești fără garanții.

țele primului, nici care sunt gustu-

bineînțeles, conform

nal și chiar m-aș întreba: dar de ce

Transformată și forțată special,

rile ultimului. Lumea s-a descurcat

anume acești autori și, mai ales, de

pentru acutizarea responsabili-

de minune fără noi, ea nu a murit

ce anume aceste texte?

tății, întrebarea ar trebui să sune

de dorul cărților noastre.

astfel: Dacă ați fi editor de carte

Nu știu dacă am putea vorbi

personal, din ceea ce îmi place

într-o țară din Occident și v-ați

despre o listă de cărți care ar fi

mie, dar care mi s-ar părea repre-

propune să investiți banii proprii

solicitate și s-ar bucura de succes

zentativ pentru noi, ca entitate.

(în speranța de a-i recupera după

în afară (fie, pentru început, și cu o

Iată acest scriitor, aș zice, a prins

ce se vor vinde cărțile), în care

anume susținere sau lobby culturo-

mai bine decât alții niște calități pe

texte produse de literații basara-

logic). Dar am putea intui niște pa-

care le avem. Un al treilea criteriu

beni (din toate timpurile, ori de

radigme, niște tendințe racordabile

ar fi să-i propun ceva care i-ar fi

scriitorii moldoveni din prezent)

la procesul literar universal. Aici

apropiat și înțeles pornind de la

i-ați investi? Este testabilă numai

trebuie să le dăm o șansă în plus

experiența lui de lectură. Fie din

situația când banii sunt proprii,

tinerilor, celor conectați la rețelele

experiența lui „națională“, fie din

când nu există subvenții, când aveți

literare internaționale.

perspectiva operelor de referință

o minimă închipuire cât ar costa

ale literaturii universale.

drepturile de autor, traducerea,

Tinerii de azi sunt generația care

producerea tirajului, comercializa-

se află în perfectă conexiune cu

celui precedent: să-i propun ceva

rea lui. Iată când veți face o astfel

ceea ce se întâmplă în Republica

ce nu a mai văzut-auzit: iată așa

de analiză, cunoscând, bineînțeles,

Mondială a Literelor. Ei sunt și în

ceva nu ai să găsești nicăieri în li-

și producția de carte existentă azi

contacte permanente sau intermi-

teratura lumii! Și să nu credeți că

în librăriile lumii, veți înțelege cam

tente cu semenii lor de peste hota-

nu există așa ceva. Tristan Tzara și

care ar fi șansele literaturii noastre

re. Ieșirile în lume sunt întotdeau-

Eugene Ionesco au uimit (au șocat!)

să se impună peste hotare.

na benefice, iar în aceste cazuri

Al doilea criteriu ar fi ceva ales

În fine, un criteriu ar fi opus

Europa prin stupidități și absurdisme pe care le întâlnim la tot pasul,

ele devin și productive. Nu numai * * *

numai că nimeni nu și-a propus să le exploreze și să le exploateze

Fenomenul se explică simplu.

cunoști lumea, ci și te faci cunoscut lumii. Ca fapt divers, am putea

Ca și în cazul altor produse, nici

să ne amintim că Alecu Russo, fe-

artistic. Nouă ne era mai simplu să

în literatură nu am prea creat de-a

ciorul boierului basarabean Iancu

pricepem unde-i șpilul, noi l-am

lungul timpului versiuni pentru

Rusu, cu studii făcute în Elveția,

avut mai înainte pe Caragiale!

export. Nu a existat nici cererea,

își publică poemul în proză

septembrie / octombrie

2014

L E C Ț I I D E S P R E C U LT U R Ă

Cântarea României (o parafrază

de congenerii lui: e bine scris.

de cititorul său. Busuioc a mizat

după biblica Cântarea Cântărilor) în

După mine, e cel mai bun roman

întotdeauna pe un cititor inteligent,

limba franceză (!), în revista Româ-

al generației și cel mai bun roman

pe care nu încerci să-l amăgești

nia viitoare. Revista era editată la

al lui Baștovoi (cele recente sunt

și să-l îmbeți cu apă chioară, ci

Paris (!) de către intelectualii exilați

prea tezist-liniare, ca să-l poată

îl iei coautor, într-un dialog spi-

acolo după eșecul revoluției de la

concura).

ritual. Scriitorul a fost tradus în

1848: Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Alecu Russo. * * * Invitația la Salonul de Carte

Un alt scriitor tradus este Emi-

Cehia postcomunistă (deci nu prin

lian Galaicu-Păun. Aici nu ar fi ni-

„raznareadkă“) cu Pactizând cu

mic de mirare, traducătorii găsind

diavolul și Spune-mi Gioni. Tra-

o adevărată vână de aur de factură

ducătorul s-a lăsat interesat și de

livrescă și o foarte bună scriitură.

Hronicul Găinarilor. Aici lucrurile

Plus, ceea ce ziceam, plierea pe

sunt relativ limpezi. Busuioc a fost

de la Paris din 2014, făcută tine-

scriitura modernă, racordarea la

modelul scriitorului profesionist și

rilor scriitori basarabeni Nicoleta

calapoadele în vogă azi. Ca să fii

perfecționist, dotat cu har, cultură,

Esinencu și Savatie Baștovoi, e un

modern, ca să fii interesant citito-

inteligență.

semnal limpede cui se deschid ușile

rului rafinat de azi, trebuie să ai o

librăriilor occidentale, chiar dacă

anume oroare (sau măcar detașare)

acești scriitori se produc pe paliere

față de scriitura clasică. Scriitura

foarte diferite. Nicoleta e un scrii-

lui Emilian Galaicu-Păun vine din-

tor pursânge, unul de la Dumnezeu

tr-o uriașă bibliotecă ce îl precedă

un anume impact al literaturii din

(chiar dacă cineva i-ar reproșa că

și acest reper-fundament e o bună

Basarabia pe mapamond, din sim-

nu e prea mearsă la biserică). E

garanție a succesului: cititorul de

plul motiv al lipsei acestuia. Am

la curent cu tendințele din teatrul

oriunde se regăsește pe aceleași

putea doar să facem un fel de listă

universal contemporan, e prezentă

paliere, venind din lumi virtuale

de solicitări pe care le-am putea

în cadrul proiectelor fără frontiere.

similare. Or, exact așa cum trecutul

acoperi. Un registru al tendințe-

E în trend, cum se spune. E chiar

pur biografic al unui cititor îl ajută

lor din literatura noastră, care ar

trendy. Asta contează pentru un

să-l înțeleagă pe un scriitor care

putea interesa. Fără garanții, de-

dramaturg: o piesă nu e un text

face referințe la aceleași realități,

sigur. Pentru liniștirea noastră am

cu autonomie absolută, ea trebuie

„trecutul lectural“ sau experiența

putea să spunem cu o mare doză

să placă mai întâi regizorilor prin

de bibliotecă a cititorului găsește

de siguranță că același lucru se în-

firescul (teatral, nu literar) al re-

rezonanțele necesare pe paginile

tâmplă și la case mai mari. Kadare

plicii, prin spontaneitate. Trebuie

scriitorului care „a trăit“ aceleași

și Kundera sunt excepții. Din lite-

să știi să șochezi, altfel… de unde

lecturi. Scriitori de succes din în-

raturile altor popoare est-europene

spectacol?

treaga lume sunt cunoscuți prin

au rămas în memoria cititorului

referința la universuri livrești cu-

occidental câțiva autori din trecu-

noscute de toți.

tul nu prea îndepărtat, cum sunt

Un bun exemplu (de un alt fel) este și Baștovoi, cunoscut datorită traducerii romanului Iepurii nu

Aureliu Busuioc este un alt

* * * Din păcate, nu putem analiza

Sienkiewicz ori Pavič. Până și din

mor. Ce are această carte în plus

exemplu. El intră pe această listă a

marea literatură rusă cititorul eu-

față de altele? Reproducerea unor

autorilor „buni pentru export“ din

ropean nu alege mai departe decât

tablouri din trecutul sovietic, privit

motive explicabile: scrie bine, are

Dostoievski și (poate) Tolstoi. Ulti-

ca o comprimare a absurdului „so-

un imaginar artistic convingător,

mul român bine cunoscut în Fran-

cialismului dezvoltat“. Dar autorul

se alimentează dintr-o bogată bi-

ța a fost Ionesco. Își face o bună

nu e singurul care vizualizează sce-

bliotecă a literaturii universale, își

carieră Matei Vișniec, dar încă nu

ne din trecutul nu prea îndepărtat.

stăpânește talentul lejer, detașat, cu

e scriitor de primul raft. Despre

Romanul lui mai are o calitate față

ironia necesară și cu respect față

noi… ce să mai vorbim?

Bine, cred că trebuie să privim

ar fi o bună metodă de a promova

Un pericol ar fi confuzia că ceea

lucrurile calm. Literatura – oriun-

țara. Tocmai din aceste motive ță-

ce place cititorului nostru (unul

de ar fi scrisă – ajunge cunoscută

rile susțin programele de traduce-

foarte specific) ar putea să placă și

peste hotarele țării și limbii de ori-

re. Un proiect de acest gen a avut

cititorului „de dincolo“. Dar tot atât

gine mai mult ca excepție, decât ca

un timp ICR. Experiența poate fi

de mare este pericolul să propui

legitate. Și cam de fiecare dată se

preluată (bineînțeles, păstrând pro-

pentru export texte pliate pe ten-

face cunoscută printr-un concurs

porțiile). Principiul e simplu: țara

dințele actuale ale literaturii uni-

complex de împrejurări, fiind mai

anunță concurs de traduceri ale

versale. Modernii și postmodernii

curând un proiect personal al au-

scriitorilor autohtoni în alte limbi,

noștri oricum vor veni pe un teren

torului (încă mai probabil: al edito-

iar la concurs participă editorii

superexplorat. Nu are niciun haz

rului) decât unul național. O bună

străini. Notăm, ca să fie limpede:

să exporți o literatură în genul lui

parte dintre scriitorii din țările

nu editorii autohtoni, ci editurile

Ulise în țara lui Joyce, ori ceva în

estice (ale fostului „bloc socialist“)

din țara publicului-țintă.

genul lui Proust în țara acestuia,

au ajuns să fie editați și citiți în

Se face o listă de texte (e mai

sugera undeva criticul român Paul

țările Europei Occidentale nu gra-

bine așa, decât o listă de autori)

ție eforturilor statelor, ci în pofida

care se propun pentru traducere

acestora. Simplu spus, ei au devenit

și se solicită participarea editori-

a specificului nostru, ca zonă de

cunoscuți pentru că erau scriitori

lor și traducătorilor străini. Dacă

potențial interes pentru cititorul

disidenți. Scriitori care au fost

participanții sunt solicitați fără

străin. Fără garanții, dar cu șanse.

nevoiți să emigreze: Aleksandr

garanții, autorii și textele propuse

Pericolul care paște orice proiect

Soljenițân, Iosif Brodski, Vasili

spre traducere trebuie aleși/alese

de acest gen este legat de cei care

Aksionov, Milan Kundera, Ismail

migălos, cu participarea experților

sunt promovați cu ajutorul acestor

Kadare, Paul Goma, Herta Müller,

(autohtoni și străini), cu stabilirea

proiecte și de cine îi promovează.

Sorin Alexandrescu, Matei Căli-

unor criterii de performanță. Cu o

Pentru că toate prieteniile bune în

nescu, Andrei Codrescu. Simplu

programare cât mai exactă a poten-

altă parte, aici riscă să compromită

spus, pe lângă calitățile necesare,

țialului succes.

ideea. E suficient să fie promovate

de la talent până la actul disidenței, prezența fizică a autorului în spa-

îngust-modest, literatura tradusă

septembrie / octombrie

2014

Am putea miza pe o literatură

într-un proiect opere alese pe alte * * *

țiul cultural occidental a contat. Pe de altă parte, pe un segment

Cernat.

criterii decât cele valoroase estetic și consumatorul străin să rămână

Nu e ușor să stabilești o pârtie bună și funcțională multă vreme.

reticent față de toată producția noastră literară.

O R A ȘAU L T D E AĂL T Ă D A T Ă D

Lidia CODREANCA

GHID SPIRITUAL

O BISERICĂ, după proiectul lui Bernardazzi,

A RENĂSCUT DIN NEGURA UITĂRII…

ÎN PARTEA DE SUD A ORAȘULUI CHIȘINĂU, LA DISTANȚĂ DE 1 KM DE AUTOGARA DE SUD, PE STR. VALEA RĂDIULUI (ÎN APROPIEREA AZILULUI REPUBLICAN PENTRU INVALIZI ȘI PENSIONARI), SE GĂSEȘTE BISERICA SF. MUCENIȚĂ PARASCHEVA – SF. VINERE, RECENT CONSTRUITĂ ÎN LOCUL BISERICII DE ODINIOARĂ, CU ACELAȘI HRAM, DISPĂRUTĂ FĂRĂ URMĂ ÎN VREMEA ATEISMULUI SOVIETIC.

in păcate, în sursele bibliografice ale cercetătorilor, istorici și arheologi, preocupați de problema sfintelor

locașuri dispărute, n-am găsit indicii documentare privind istoria zidirii și dispariției fostei Biserici Sf. Muceniță Parascheva – Sf. Vinere. Cele mai concrete informații, deși insuficiente, le deține parohul bisericii, protoiereul-mitrofor Boris Canțer, care, în baza unor documente doveditoare că în mahalaua Schinoasei a existat Biserica Sf. Vinere, după un șir lung de procese, a obținut dreptul de a construi un nou sfânt locaș, de astă dată chiar în propria grădină, deoarece nu s-a putut stabili cu exactitate locul existenței fostului edificiu. Zidirea bisericii a început în toamna anului 2011, după proiectul vechii biserici, ce aparține lui Al. Bernardazzi, și cu susținerea financiară a ctitorilor și a enoriașilor, care se adunau la rugăciune în Paraclisul Cuv. Serafim de Sarov, de pe lângă azil. În prezent, au rămas neterminate cam 60% din lucrările de amenajare a exteriorului bisericii. La 10 noiembrie 2013 biserica a fost sfințită cu hramul Sf. Muceniță Paracheva – Sf. Vinere. Locașul înălțat de curând se armonizează coloristic cu noile case ale cartierului. Cu sobrietatea peisajului urban. Cu liniștea ce domină în această parte retrasă a capitalei. Este o biserică de proporții mici, construită în stil arhitectonic mixt, de o frumusețe aparte. Acoperișul, de un brun închis, formează un oval semisferic chiar deasupra tindei, apoi, printr-un alt oval, mai mare, se înalță mai sus deasupra pronaosului, pe naos este plat, iar din centru crește în sus o cupolă piramidală, în așteptarea instalării crucii. Interiorul nezugrăvit, dar foarte luminos, catapeteasma și cafasul cu

septembrie / octombrie

2014

balcoane laterale lungi, cu balustradă metalică, amintesc de inte-

O R A Ș U L D E A LTĂ D ATĂ

riorul Bisericii de Vară Nașterea Maicii Domnului a Mănăstirii Răciula, construite în 1907-1910 de către egumena Eugenia Ciumașu. Iconostasul este de o splendoare deosebită, fiind executat în lemn de meșteri de la Nisporeni. E de culoare albă, cu basoreliefuri vopsite cu bronz. Are două registre de icoane pictate în stil clasic rusesc de către pictorița monahia Irina, care a zugrăvit și cele două icoane foarte mari, fixate de o parte și de cealaltă a iconostasului, unde, pe fundal albastru, este înfățișat Domnul Iisus Hristos, în dreapta, iar în stânga, tot pe fundal albastru, este reprezentată Sf. Muceniță Parascheva – Sf. Vinere. Masa prestolului e din piatră, cioplită de meșterul Ion de la Cosăuți. Pereții sunt împodobiți cu multe icoane mari, mai vechi și destul de recente. Se respectă o simetrie perfectă a amplasării lor. Aici este și un chivot cu părticele de moaște a 14 Sfinți.

n stânga altarului se află o icoană foarte veche, ferecată în aramă, ce o reprezintă pe Maica Domnului șezând pe tronul ceresc, alături sunt înfățișați Sf. Cuv. Atanasie Atonitul și Sf. Cuv. Mihail, episcopul Sinaiului.

Sfânta Muceniță Parascheva, cea născută lângă Roma în timpul domniei împăratului Hadianus (117-138) și torturată pentru credința în Hristos de către Antonin cel Pios (140), te mai privește dintr-o icoană veche și foarte originală, fixată în partea stângă a pronaosului. Pe fundal de bronz e pictat chipul Sfintei, cu capul acoperit cu o cască din pietre lucitoare (ce simbolizează casca de fier înroșit ce i-a fost pusă pe cap de ostașii păgâni în timpul torturilor). Deasupra capului are o coroană bătută cu pietre scumpe, susținută de doi îngeri, în mâna dreaptă – o cruce, la fel, bătută cu pietre. Drept făcătoare de minuni și izvorâtoare de mir, aici sunt cinstite icoana Cuv. Serafim de Sarov și icoana Maicii Domnului care se schimbă la față. La Biserica Sf. Mucenița Parascheva – Sf. Vinere observi neapărat că la rugăciune se adună doar acei credincioși care au un comportament cu adevărat ortodox, inspirat de parohul-mitrofor, Boris Canțer, originar din Sălcuța, Căușeni, cunoscut în lumea credincioșilor pentru că este de o blândețe și de o sfințenie cum se întâlnește doar printre monahi. Datorită vieții sale curate, părintele este foarte căutat de oamenii cu diverse necazuri atât din Chișinău, cât și de prin sate. Pentru mulți acest preot dăruit cu har este ca un diagnostician, asemuit cu aparatele moderne de diagnosticare. În zilele de miercuri și de vineri în Paraclisul Cuv. Serafim de Sarov se formează un adevărat torent de lume, venind și plecând. Asta te duce cu gândul la părintele Ioan Zlotea (18621928), tot din Sălcuța, despre care Gheorghe Vodă scria: „El a fost trimisul lui Dumnezeu pe pământ“.

ION DRUȚĂ MI-A STIMULAT GUSTUL PENTRU

LITERATURĂ…

Foto: Mihai Potârniche

UN INTERVIU DE RAIA ROGAC CU ACAD. PETRU SOLTAN

BREVIAR BIOGRAFIC S-A NĂSCUT LA 29 IUNIE 1930, ÎN SATUL COȘNIȚA, RAIONUL DUBĂSARI. M AT E M AT I C I AN, P R O Z AT O R , P U B L I C I S T. D U PĂ S T U D I I L E M E D I I A U R M AT C U R S U R I L E I N S T I T U T U L U I Î N VĂȚĂT O R E S C D I N T I R A S P O L (1948-1950) ȘI ALE INSTITUTULUI PEDAGOGIC DIN CHIȘINĂU (1950-1952). ÎNTRE 1954 Ș I 1 9 5 8 E S T E D O C T O R A N D L A U N I V E R S I TAT E A „ M .V. L O M O N O S O V “ D I N M O S C O VA . Î N 1961 A OBȚINUT TITLUL

DE DOCTOR ÎN

Ș T I I N Ț E M AT E M AT I C E L A

INSTITUTUL DE

M AT E M AT I C Ă „V. A . S T E K L O V “ A L A C A D E M I E I D E Ș T I I N Ț E D I N U R S S . P E S T E U N D E C E N I U , DE V I N E D O C T OR H ABI L I TAT Î N Ș T I I N Ț E F I Z IC O-M AT E M AT IC E, DE DATA AC E A S TA T E Z A O SUSȚINE LA CENTRUL DE CALCUL AL ACADEMIEI DE ȘTIINȚE A URSS. MEMBRU TITULAR AL ACADEMIEI DE ȘTIINȚE A MOLDOVEI (1992); MEMBRU DE ONOARE A L A C A D E M I E I R O M Â N E Ș I M E M B R U A L U N I U N I I S C R I I T O R I L O R D I N M O L D O VA ( 2 0 0 3 ) ; D O C T O R H O N O R I S C A U S A A L U N I V E R S I TĂȚ I I „ B A B E Ș - B O LYA I “ D I N C L U J - N A P O C A ( 1 9 9 2 ) , A L A C A D E M I E I D E S T U D I I E C O N O M I C E D I N M O L D O VA ( 1 9 9 8 ) Ș I A L U N I V E R S I TĂȚ I I D E S TAT D I N T I R A S P OL CU SEDIUL L A C H I Ș I NĂU (2000). E S T E C ON S I DE R AT FON DAT OR AL U N E I NOI DI R E C Ț I I Î N M AT E M AT IC Ă – D- G E OM E T R I A C ON V E X I TĂȚ I I Î N S PAȚ I I L E M E T R IC E. Î N A N I I 1 9 9 0 - 1 9 9 4 E S T E D E P U TAT Î N PA R L A M E N T U L R E P U B L I C I I M O L D O VA , M E M B R U AL

PREZIDIULUI

ȘI

PREȘEDINTE

COMISIEI

PENTRU

ȘTIINȚĂ

ȘI

E DUC AȚ I E

PA R L A M E N T U L U I R E P U B L I C I I M O L D O VA . Î N T E M E I E T O R Ș I P R E Ș E D I N T E A L A S O C I AȚ I E I „ T R A N S N I S T R I A “ ( 1 9 9 2 ) . D I S T I N S C U M E D A L I I L E „ M E R I T U L C I V I C “, „ M I H A I E M I N E S C U “, „DIMITRIE CANTEMIR“ ȘI CU „ORDINUL REPUBLICII“ – DISTINCȚIE SUPREMĂ. D E B U T U L L I T E R A R S E P R O D U C E Î N R E V I S T A M O L D O V A , C U N U V E L A „ I E T E R E L E “, I A R CEL EDITORIAL, CU VOLUMUL LA PORȚILE BABILONULUI. AUTORUL MAI SEMNEAZĂ CĂRȚILE ÎNTRE SCYLLA ȘI CHARYBDA, TRANSNISTRIA, LACRIMA MEA ȘI POVEȘTILE NISTRULUI.

septembrie / octombrie

2014

OAMENI ÎNDEAPROAPE

Domnule academician, cifra 84 din punct de vedere matematic e una simplă, dar plină de semnificație pentru Dumneavoastră, punând pe cântar realizările unei vieți mereu în căutare de sine. Să pornim firul discuției de la… firul de nisip de pe malul Nistrului, de unde ați venit cătinel către lumea mare… …în 1930, pe la Cotul Mare al Nis-

seara se duceau la petreceri și mă

te. Era, chipurile, un fel de repatri-

trului, în mijlocul căruia este situ-

lăsau singurel. Mama s-a căsătorit

ere, se aștepta instalarea frontierei

at satul Coșnița, baștina mea, sat

la 14 ani.

pe Nistru. Se zicea că Stalin și

mare, foarte vechi, cred că e de pe vremea dacilor. Am atâtea argumente! – însă acesta e subiectul unui alt interviu.

Erați primul născut în familie?

în cazul retragerii trupelor noastre,

Da, apoi, rând pe rând, mi-au

să ne fie lăsată Basarabia. Stalin a

apărut frații și surorile: Jorj, Ion,

spus, dar nu s-a ținut de cuvânt…

De unde vine pasiunea Dvs. pentru

Valentina, Alexandru, Anatol, Clara,

fizică și matematică?

Titiana, cea mai mică. În mai 1944, în acel Cot Mare de Nistru s-au

Din copilărie. La patru ani știam

dus lupte crâncene între armatele

deja să citesc și să scriu cu grafie

sovietice și germane, iar cele din

latină, firește că și adunarea sau

urmă s-au dovedit câștigătoare. La

scăderea pentru mine erau o nimi-

19 mai 1944 toți oamenii din sat au

ca toată. M-am născut într-o fami-

fost adunați în curtea bisericii, o

lie mare, a lui Simion și Mălana (nu

biserică mare de puteai să întorci

Melania) Soltan. Mă țin minte de pe

trenul prin ea, care purta hramul

când aveam un an și o lună, poate

Simedru (Sfântului Dumitru), și

două luni.

ni s-a declarat că vom pleca din

Aveți și poze de atunci?

diplomații români s-au înțeles ca,

sat în coloniile nemțești din sudul Basarabiei. Nemții ne-au încolonat

De unde! Nici nu putea fi vorba

și ne-au spus că avem dreptul să

de poze. Părinții mei erau tinerei,

luăm cu noi cât putem duce în spa-

Noi am evadat din coloană. Familia noastră și a bunicilor pe linia mamei mergeam împreună. Când am ajuns la marginea Chișinăului, pe stânga era o costișă cu iarbă verde și bunicul ne-a spus să ne dăm de-a tăvălugul. Ne-am rostogolit până într-o curte. Stăpânii erau ucraineni și nu vorbeau românește. Era în Ciocana Nouă, care avea pe atunci 10-12 case. Peste vreo săptămână, ne-am mutat la Colonița, la Vasile Cheptene. După o lună, am fost avertizați că ne caută jandarmii. Noi am fugit și am ajuns la

Sculeni, o altă periferie a Chișinăului, după care am

data de 23 august sovieticii erau deja în București, iar

mers la Trușeni, la un oarecare Vasile Grozavu.

la Chilia Nouă se adunase o sumedenie de armament și

La deputatul Vasile Grozavu?

echipament românesc, care trebuia trecut peste Dunăre. De acolo bunicul a ales o căruță verde cu doi zmei

Nuuu, poate că la niște rude ale acestuia, la Trușeni

și a venit să ne ducă acasă. Până la Nistru de hrană

sunt mulți alde Grozavu. Eu și mama lucram la seceriș

ne-au servit pâinile celea mari coapte de sora lui Ti-

și la culesul cireșelor, care erau ca niște prune mari,

moșenco. Ajunși la Nistru, unde pe partea cealaltă era

iar ceilalți din familie pășteau porcii în centrul satu-

satul Caragaș, ne-au permis să trecem, dar sovieticii

lui. Și din nou am fost preveniți că va veni cineva de la

ne-au luat zmeii și ne-au dat o mârțoagă, cu care am

Cojușna să ne ducă la Chișinău. De data aceasta n-am

ajuns în satul nostru tocmai în două zile. Când am

putut fugi, pentru că fratele mamei era bolnav, bunicii

intrat în Coșnița, satul era pe jumătate distrus. Școa-

la fel. La Chișinău ne-au închis pe o noapte în subso-

la, construită pe timpul lui Stolâpin, cu trei blocuri

lul de la Poșta Centrală, după aceea ne-au încărcat în

și cămin pentru copiii din satele vecine (Pohrebea și

marfare și ne-au dus până la Arciz (Arțiz). Acolo ne-au

Doroțcaia), era și ea distrusă. Școala fusese atât de

debarcat și ne-au spus: duceți-vă unde vreți. De la fra-

frumoasă!

tele mamei m-am îmbolnăvit și eu. Ne-au internat în spital la Chilia Nouă. Bunicii erau aproape, într-un sat nemțesc. Spitalul era pe malul Dunării, veneam la mal și mă uimeau valurile galbene, iar în depărtare abia de se zăreau, pe malul celălalt, turlele Chiliei Vechi. Într-o zi au venit bunicii și mi-au zis: acum poți pleca la ai tăi, la Dracula. Am fost îndrumat să merg spre localitatea Niculescu (acum nu se mai numește așa), apoi la stânga. Eu, ca să scurtez drumul, având și imaginație geometrică bogată, am luat-o pe de-a dreptul prin

Am mers la școală când am împlinit opt ani. Șef de studii era domnul Verdiș, care mai târziu a devenit ministru al învățământului și apoi director al Arhivei de Stat. Elevii trecuseră deja la alfabetul rusesc. Șeful de studii m-a pus să citesc din ziarul Молдова социалистэ, așa se numea pe atunci cotidianul, după care mi-a spus: ești școlar. M-am trădat că știu alfabetul latin și el mi-a zis să-l uit pentru că… acesta-i alfabet vrăjmaș. Eram în clasa întâi…

porumbiște, de două ori am trecut Valul lui Traian,

Apropo, de unde cunoșteați alfabetul latin, dacă n-ați

și când colo, dau de mama, care melița. S-a bucurat

frecventat școala?

mult. Pentru familia noastră gătea sora lui Timoșenco, vecina de peste gard.

v-am spus, până în 1939 a fost grafie latină, pe urmă

Sora generalului Timoșenco? Da. La Dracula am întâlnit o fată de vreo 17 ani, care mă tot îmbia la struguri pârguiți, zi de zi. Mă duceam, iar ea mă tot pupa… Mama îmi zicea cu subînțelesuri: măi, vezi să nu-ți fie rău de la poama ceea acră. Pe

septembrie / octombrie

Eu de la patru ani citeam cu grafie latină, după cum

2014

s-a adoptat cea rusească. Știam să scriu de acasă. Noi învățam în casele a doi gospodari deportați în Siberia. Nu erau bănci, nu erau scaune. Odată era cât pe ce să-mi pierd și viața… Dar aceasta s-a întâmplat când eram mai măricel.

OAMENI ÎNDEAPROAPE

Ați avut un accident în școală? Nu știu dacă are rost să vă spun. Dar ați început deja spovedania…

geografie, în lipsa profesorului, Feofana Zilimanovna venea să rezolve cu noi probleme de geometrie. Odată, explicându-ne o problemă, am întrebat: – Dar nu s-ar putea altfel? – Stai locului, c-am să te dau afară, mi-a răspuns. În pauză i-am spus prietenului meu Mihai

Eu aveam o armă militară, un paner de cartușe și în

Rață că am rezolvat problema, iar acela i-a zis profe-

beciul de la casa nouă, cu gârliciul retezat de o bombă,

soarei. Feofana Zilimanovna mi-a cerut să dau soluția,

în nisipul din cotlonul beciului, îmi fixam ținta. După

după care a exclamat din nou: excelent! Așa am devenit

lecții mă duceam și împușcam. Aveam 13 ani. Odată,

discipolul ei preferat, mă invita și acasă la un ceai, și

cineva care mă urmărise, probabil, mi-a schimbat puș-

la cinema. Ulterior a plecat în Israel, mai telefonează

ca. Când să țintesc, am văzut că nu prea merge închi-

din când în când din Tel Aviv. În legătură cu aceasta aș

zătorul și am scos percutorul, iar când am tras, mi s-a

vrea să amintesc de Afrodita lui Pigmalion, o sculptase

umplut fața de praf metalic. Nu vedeam decât o pânză

atât de bine, suflând-o cu aur, și era atât de frumoasă,

roșie... și acum am semne. N-am frecventat școala

încât era firesc să se îndrăgostească și din acea dra-

două luni de zile. Când am revenit, am dat de alt „în-

goste ea să învie, așa spune legenda. Morala este că nu

tuneric“: teoremă, axiomă, postulatul V al lui Euclid…

există elevi proști sau studenți incapabili, ci nu sunt

taie-mă, că nu știam ce-i cu ele, aveam doar note de 1

îndeajuns pigmalioni care să-i dăscălească, să-i facă să

și 2.

îndrăgească temele pentru acasă.

În clasă eram 14 elevi. Într-o zi, profesoara noastră,

Rolul profesorului în orientarea profesională este

Irina Samsonovna, ne-a dat o problemă de geometrie

cu adevărat decisiv, păcat că astăzi unii pedagogi nu

pentru acasă. La ora următoare, nimeni n-a știut să

conștientizează acest lucru. Mulți sunt ademeniți de

răspundă, pe când eu ridic mâna și ea mă întreabă,

bani, abandonează școala pentru munci umilitoare

mirată: – Ce e, Soltănel? – Eu am rezolvat problema!

peste hotare. Nu doar profesorii au greutăți; totuși,

– Vino la tablă! După ce am încheiat, profesoara mi-a

spre onoarea lor, majoritatea își fac cu demnitate me-

zis: bravo!

seria.

De aici vine binecuvântarea pentru matematică, căreia

Aceste greutăți sunt nimicuri în comparație cu cele

ulterior v-ați consacrat în întregime?

prin care a trecut generația mea. În 1946 am pier-

Putem spune că acela a fost micul meu botez, au urmat ani mulți dedicați studiului matematicii. Povestea s-a repetat. Terminând clasa a VII-a, i-am îndemnat pe toți cei 14 colegi ai mei să mergem la Chișinău să învățăm mai departe, era în 1946. După primul trimestru, m-am înscris în anul doi la cursurile pregătitoare de pe lângă Institutul Învățătoresc din Tiraspol. Aici am avut noroc de o bună profesoară de matematică – Feofana Zilimanovna Știțman. Fiind în primul rând de mese, eu mă tot întorceam la fete, iar dânsa mă avertiza: stai liniștit, altfel te dau afară. A întrebat pe fiecare teorema lui Heron, n-a știut nimeni și n-a avut încotro decât să mă întrebe și pe mine: – Mata o poți demonstra? După ce am demonstrat-o, Feofana Zilimanovna a exclamat cu bucurie: – Excelent! De atunci mă puteam așeza oriunde doream. La orele de

dut-o pe mama, la 21 decembrie a fost cea mai lungă noapte din istoria Pământului pentru mine, când ea a urcat spre lumina Domnului. Tot în acel an, ceva mai devreme, la Domnul plecaseră cele două surioare mai mici, Titiana și Clara. A fost un an groaznic, dar am rezistat. În 1950 am absolvit cu mențiune Institutul Învățătoresc, am făcut parte din cele cinci procente de candidați care aveau dreptul să-și continue studiile fără susținerea examenelor. Am devenit student la Institutul Pedagogic, m-am căsătorit, soția mea preda limba maternă în satul Puhoi, nu departe de Chișinău. Chiar dacă aveam cămin, n-aveam pat: dormeam când la un coleg, când la altul. N-aveam nici haine groase, fratele meu Jorj mi-a adus o căciulă, iar un bun coleg, Mihai Rață, mi-a dăruit un pardesiu. Destinul mă urma pas cu pas. Am reușit să fac o mică, dar semnificativă descoperire în teoria numerelor, ceea ce i-a încântat

pe profesori. Din nou, încurajările

– pentru a susține teza la cel mai

lor au jucat rolul de catalizator. Tot

prestigios pe timpuri institut de

atunci m-am molipsit de ideea de a

matematică din URSS – V.A. Steklov.

generaliza teorema lui Pitagora. Mă

Am avut timp suficient ca împreună

interesa spațiul euclidian multidi-

cu cel care mi-a formulat problema

mensional.

din teză – Vladimir Bolteanski – să

Astfel, creierul Dumneavoastră a devenit sclavul cercetărilor descoperitoare (sintagma Vă aparține),

obținem soluția definitivă, publicată la Moscova și în SUA. Acum fostul meu profesor e în Mexic.

era firesc ca într-o altă etapă să vă

Revenind la Chișinău, împreună cu

aștepte doctoratul…

prietenul meu Israel Gohberg, fost

…făcut la Moscova. Cei patru ani (1954-1958), alături de mari profesori cu studii europene, m-au determinat irevocabil să optez pentru cariera de matematician. Am avut nu doar datoria, ci și onoarea să susțin 11 examene de specialitate la profesorii academicieni Andrei Kolmogorov, Pavel Aleksandrov (coordonatorul meu), Lev Pontreaghin, Nicolai Efimov, Igor Șafarevici, Aleksandr

președinte al Asociației Inginerilor din SUA, celebru matematician, am început să fiu preocupat în profunzime și de geometrie. Știți cine mi-a fost cel mai bun prieten, din acea perioadă, pe mai mult de patru decenii? Ion Druță! Am purtat aprinse și lungi discuții pe diverse teme. Din perioada moscovită îi aveam de buni prieteni și pe Dumitru Matcovschi, Grigore Vieru.

Hincin, Lazar Liusternik, merită

Maestrul Druță v-a îndemnat să

să-i amintesc și pe profesorii Mi-

scrieți? V-ați hotărât însă să publi-

hail Postnikov, Vladimir Bolteanski,

cați mult mai târziu, abia după ce

Gheorghi Șilov, Serghei Bahvalov,

ați obținut notorietate de matema-

acesta din urmă a insistat de două

tician.

ori să rămân la Moscova, unde am acumulat nu numai cunoștințe, ci și o conduită inteligentă. (Aș aminti și de un fapt deosebit de curios. Distinșii profesori pe care i-am pomenit mă numeau, între altele, românul nostru, pentru că erau români și din Țară. La Biblioteca V.I. Lenin, din Enciclopedia sovietică, am încercat să aflu deosebirea dintre român și moldovean. Ultimul termen făcea trimitere la primul și se menționa că românii locuiesc în România regală, pe malul stâng al Nistrului, în

Ion Druță mi-a stimulat gustul pentru literatură, își făcea griji pentru viitorul ei. Chiar dacă era la Moscova, i-a sprijinit și i-a încurajat pe mulți dintre condeierii noștri. Când am fost destituit din funcția de director al Institutului de Planificare, Ion Druță mi-a spus: apucă-te de scris și aceasta te va salva psihologic, roagă-l pe A. Gromov să-ți aprecieze scriitura (v. în acest sens articolul lui intitulat „Doctor honoris causa în omenie“).

regiunile Odessa, Nikolaev, Herson,

Astăzi Ion Druță nu mai face parte

Crimeea, Caucaz, Kirghizia, pe ma-

din rândul celor mai buni prieteni?

lul stâng al Amurului…)

Cu părere de rău, cu trecerea ani-

După 1958 a trebuit să aștept un an până să se publice teza mea de doctorat. Pe urmă iar așteptare

septembrie / octombrie

2014

lor, numărul prietenilor se reduce semnificativ…

OAMENI ÎNDEAPROAPE

A rămas prieten, doar că nu mai avem discuții până la miezul nopții, multe și-au pus amprenta, chiar nu doresc să deschid aceste paranteze. Mă bucură faptul că Solomon Marcus mi-a scris: sunteți de acord să mă considerați prietenul Dvs.? Sigur că sunt de acord, e o prețuire a muncii mele de matematician, sunt onorat de această prietenie. Aveți discipoli în matematică? Am, și mă mândresc cu ei. Primul pe listă este chiar fiul meu, Valeriu. Mă bucur că mi-a urmat calea. Acum este pe post de profesor la Universitatea din Washington, iar soția lui predă franceza și româna la un colegiu de acolo. Nepotul meu Emil e la București, activează într-o companie româno-americană, nu demult s-a căsătorit și mi-a făcut un mare cadou – o strănepoțică. Concluzia: sunt un om norocos. Poveștile Nistrului, așa se intitulează ultima carte a Dumneavoastră, apărută la Editura Zodia Fecioarei din Pitești, este o mărturisire a destinului înnobilat de muncă asiduă contra cronometru: ați venit pe lume, ați luptat și ați învins. Ce mai faceți acum? Muncesc la volumul doi al cărții Transnistria, lacrima mea. Va fi o monografie substanțială, la care lucrez de cinci ani. Cartea e aproape gata, aștept oferte din partea editurilor. La mulți ani, domnule academician, și vă mulțumesc mult pentru interviu!

Maria ȘLEAHTIȚCHI

Pe contur, între aici și dincolo, cu scriitorul

Norman Manea

A scrie despre un scriitor notoriu este o întreprindere destul de dificilă. În primul rând, riscul de a cădea în gratuități pare iminent, apoi laudele excesive pot încărca de ridicol buna intenție. Cel mai greu ar fi să găsești tonalitatea potrivită, care, în definitiv, nu ar trebui căutată, deoarece ea vine firesc dinspre opera celui despre care urmează să scrii, dinspre felul de a fi al scriitorului către care îți îndrepți atenția.

septembrie / octombrie

2014

PLĂCEREA LECTURII

orman Manea mi-a pă-

convorbind din nou, dar de această

rut un om simplu, ușor

dată pe întinderi mult mai gene-

abordabil, un interlocutor

roase (856 de pagini), timp de o

*** Norman Manea, „unul din cei

plăcut, afabil, deschis; un

săptămână încheiată, în spațiul ce-

mai apreciați prozatori și eseiști

spirit așezat, cumpătat, îngăduitor

lor două cărți ale sale – Laptele ne-

români“, cum îl prezintă fișele

față de pretențiile și gusturile fi-

gru și Pe contur, apărute de curând

promoționale, articolele de dicți-

ecărui cititor, lăsându-l în voia de

la editura ieșeană Polirom. Apoi am

onar și studiile care i s-au con-

a-și alege ce să citească, ce să nu

urmărit cu interes cea de-a cincea

sacrat, s-a născut la 19 iulie 1936

citească, pe cine să asculte, pe cine

seară a întâlnirilor de la FILIT (Fes-

în Burdujenii Sucevei, în „dulcea

să nu asculte. Scriitor pursânge, cu

tivalul Internațional de Literatură

Bucovină“, într-o familie de evrei,

un discurs captivant, cu o stilistică

și Traducere), care l-a avut ca oas-

în care s-a vorbit doar românește,

limpede, deloc sofisticată, Norman

pete pe scriitorul venit direct de la

scriitorul identificându-și încă din

Manea a evitat (fiindcă nu îi este

New York. Știam că vom purta dis-

copilărie matricea cu limba ro-

propriu, cred) tonul categoric, dis-

cuții în cele două zile rezervate vi-

mână. Deși are studii universitare

cursul justițiar.

zitei sale în Basarabia, de aceea mă

în ingineria hidraulică, meserie

Îmi amintesc de câteva întâlniri

documentam asiduu și conștiincios.

practicată timp de paisprezece ani,

mai vechi, fie că mi-am intersectat

În zilele de 9 și 10 octombrie, Nor-

Norman Manea s-a dedicat scri-

privirea cu textele lui în pagini-

man Manea s-a aflat la Chișinău

sului. A debutat în 1966 și până în

le unor reviste românești, fie că

pentru două memorabile, cum

1986 – anul plecării din România

m-am făcut atentă la ce și cum

aveam să ne convingem, întâlniri

–a publicat zece cărți (cinci roma-

spunea despre sine și despre lume

cu cititorii. La Biblioteca „Onisifor

ne, trei volume de proză scurtă,

în revista Lettre Internationale, dar

Ghibu“ s-au lansat cărțile Laptele

două volume de eseuri), apreciate,

astea nu erau decât frânturi de

negru și Pe contur și la Facultatea

unele din ele, cu premii literare

virtuale dialoguri dintre cititoarea

de Litere a Universității de Stat din

importante. După stabilirea în SUA,

ce eram și textele lui. Revelația

Moldova s-a dezbătut în marginea

activitatea literară a lui Norman

s-a produs în septembrie curent,

temei Scriitorul în totalitarism.

Manea a căpătat vizibilitate și apre-

ciere internațională. Cărțile i-au

rut în 2010 la Editura Hasefer. În

uăzeci de ani, desprinse din cursul

fost traduse în douăzeci de limbi,

titlul oximoronic, Norman Manea

omonim pe care profesorul Norman

i s-au acordat prestigioase premii,

preia unul din cele mai zguduitoare

Manea îl ține la Bard College. Rele-

precum sunt, bunăoară, Premiul

poeme semnate de Paul Celan, Tan-

vantă este includerea în eseul Ho-

internațional de literatură Nonino

goul morții: Negru lapte din al zo-

locaust și literatură. Post-scriptum

pentru Opera omnia (2002), Premiul

rilor seara îl bem/ la amiază îl bem

după douăzeci de ani a disertației

Médicis Étranger (2006), Premiul

dimineața îl bem noaptea/ îl bem și

lui Rebekah Nelson – străluci-

literar Nelly Sachs (2011) etc. Cu

îl bem/ săpăm o groapă-n văzduh…

ta studentă a lui Norman Manea,

toate acestea, exilul rămâne pentru scriitor o experiență umană aparte. „Cine supraviețuiește exilului, afirmă el, are motive să fie mulțumit că i s-a dat această pacoste.“ Exilul i-a acordat mult dorita libertate, dar i-a blocat pentru un timp

olocaustul reprezintă axa tematică a volumului, autorul analizând cu atenție una din cele mai mari tragedii umane din secolul al XX-lea, care, avea

să afirme Norman Manea și la întâlnirea de la FILIT, și în

scriitura. Textul în proză nu s-a

discuțiile de la Chișinău, „nu a fost doar o tragedie evreiască, ci

legat mai bine de trei ani, Norman

și o tragedie germană, și o tragedie umană, fiindcă a pus o mare

Manea semnând în primii ani de

pată asupra speciei…“

aflare în SUA doar eseuri. Eseul, spune scriitorul, este specia literară în care trebuie să construiești o

„Tragediile s-au repetat. Dacă

demonstrație, să pornești de „aici“

se repetă, nu dovedesc o necesitate

asupra cărții lui Simon Weisenthal

și să ajungi „acolo“. El solicită un

umană? se întreba el. Ceva ce se re-

Floarea-soarelui mi-au revelat câ-

alt gen de limbaj, o altă scriitură,

petă înseamnă că este propriu spe-

teva lucruri de care nu aveam știre

pe când proza, cu imanenta sa am-

ciei? Nu vreau să dau un răspuns,

și care explică în cele din urmă

biguitate, cu fluiditatea sa inerentă,

dar mi se pare că întrebarea este

diferența de viziune și de înțelegere

te ține doar înlăuntrul limbii tale.

motivată…“, conchidea scriitorul.

a lumii. Este vorba despre diferența

În eseurile din volumul Laptele

***

irlandeză catolică. Meditațiile ei

categorică dintre două tipuri de

negru sunt evocate figuri memo-

iertare: „iertarea evreiască și ier-

rabile de scriitori evrei, cum ar

tarea creștină“. „Diferența între iu-

turii Polirom, a adus la Chișinău

fi Șalom Alehem (Râsu’-plânsu’),

daism și creștinism, sau poate doar

pentru cititorul basarabean întrea-

Mihail Sebastian (De două mii de

între creștini și evrei, afirmă Rebe-

ga Colecție de autor Norman Manea

ani). Textele-axă ale volumului mi

kah Nelson, stă în înțelegerea di-

Silviu Lupescu, directorul Edi-

(18 titluri). Laptele negru este un

se par cele două eseuri intitulate

ferită a iertării și, până la urmă, în

volum de eseuri, în a doua ediție

Holocaustul și literatura și Holocaust

felul în care reacționează la apariția

revăzută față de prima, care a apă-

și literatură. Post-scriptum după do-

răului.“ La evrei „nici Dumnezeu nu

septembrie / octombrie

2014

PLĂCEREA LECTURII

iartă pe acela ce a păcătuit față de

tualilor, nu a politicienilor. Premisa

și Generația ’80. Norman Manea

altul până când victima nu a acor-

viitorului stă în calitatea și probita-

este criticul care a salutat lan-

dat iertarea celui ce a greșit“, pe

tea înțelegerii trecutului“.

sarea optzeciștilor– exuberanți,

când „tradiția creștină îi lasă doar

Destinele scriitorilor Franz

nonconformiști, frondeuri, într-un

lui Dumnezeu posibilitatea iertării“.

Kafka, Paul Celan, Benjamin Fon-

cuvânt, neojunimiști, i-a încura-

Un subiect pe cât de delicat pe atât

dane, nume din patrimoniul cul-

jat și a scris un adevărat manifest

de acut, ce poate apropia sau înde-

tural european, au devenit nuclee

în favoarea lor. Volumul Pe contur

părta oameni, neamuri, credințe…

tematice pentru o serie de alte

prezintă un interes aparte pentru

Totalitarismele sunt practici umane

eseuri. Dincolo de munți, bunăoară,

criticii și istoricii literari, pentru

pe care scriitorul Norman Manea

având ca punct de plecare antolo-

cei interesați de evoluția literaturii

le condamnă deopotrivă, fie acesta

gica parabolă Convorbire în munți a

române din a doua jumătate a se-

Holocaustul, Gulagul sau alte crime

lui Paul Celan, evocă în luminile și

colului al XX-lea. Găsim aici o am-

împotriva umanității.

liniile unui profund dramatism doi

plă panoramă a literaturii române

O temă aparte dezbătută în

scriitori bucovineni prin naștere,

postbelice, cu accente pe vârfurile

volumul Laptele negru este cea a

care aveau să devină embleme ale

procesului literar al deceniilor șap-

intelectualului și a înregimentării

amestecului benefic de cultură din

te și opt, cu interesante și perti-

lui. „Între intelectual și uniformă,

centrul Europei: poetul de lim-

nente judecăți de valoare.

afirmă Norman Manea, nu este

bă germană – născut la Cernăuți,

doar «incompatibilitate», ci o mai

mort la Paris – Paul Celan și po-

adâncă, subtilă relație de atracție-

etul de limbă franceză – născut la

respingere, avidă de impulsurile și

Herța, mort la Auschwitz – Benja-

nea la Chișinău a fost un eveni-

compensațiile vitalității, ale misti-

min Fondane.

ment. Declarându-se non-idolatru,

ficărilor și supliciului, ale exceselor

*** Scurta vizită a lui Norman Ma-

scriitorul afirma în fața publicului

de tot felul.“ Iar cele afirmate mi se par valabile atât cu raportare la totalitarismul de tip fascist, cât și la cel de tip comunist sau de oricare altă sorginte. În discuțiile despre formele și natura totalitarismului ajunsesem la concluzia că umbrele totalitarismului nu au părăsit de tot scena vieții în Europa, mai ales în partea ei estică. Dictatura banului

sențialele întâlniri, necesitatea ancestrală a interlocutorului, acel nelipsit tu de care eu are nevoie pentru a putea fi însuși, revin mereu nu doar în viață,

ci și în posteritate, spune Norman Manea. „«Și posteritatea învie doar prin întâlnire», ar repeta, cu un singur glas, neauziți, pribegii, ca niște umbre fraterne.“

nu este oare o formă a totalitarismului de tip oligarhic? Ce stă în spatele și în fața acestui fenomen? Sunt întrebări fără răspuns, dar

*** Cea de-a doua carte, Pe con-

că interesul său nu se îndreaptă spre colectivitate, ci spre individ.

care nu prevestesc nimic bun… În

tur, este o reluare revăzută, peste

Omul este subiectul literaturii

tot amestecul vieții intelectualul,

trei decenii, a ediției din 1984.

sale, este vehiculul care-l duce

afirmă Norman Manea, are menirea

Volumul conține texte de critică

spre taina lumii. Norman Manea

„de a clarifica istoria recentă și a

literară despre trei generații de

și-a lăsat la Chișinău cărțile des-

adresa întregul adevăr. Nu este o

scriitori, preponderent prozatori:

chise în fața eventualilor cititori.

sarcină ușoară, dar este, mai ales și

Generația șaizecistă, Promoția ’70,

Ele reprezintă una din căile pe

înainte de toate, menirea intelec-

din care face parte însuși autorul,

care se poate merge.

Dialoguri culturale DURATA EMISIUNII: 45 MIN. ZIUA DIFUZĂRII: SÂMBĂTĂ, 11.15 REDACTOR-PREZENTATOR: VEACESLAV GHEORGHIȘENCO

„ Î N F O N D, C U LT U R A E S T E S A U A R T R E B U I SĂ FIE O ANUMITĂ FORMĂ DE A IUBI LUMEA Ș I D E A S P E R A “, C O N S I D E R Ă O C T A V I A N PALER. ÎN ACEASTĂ ORDINE DE IDEI, S ĂP TĂM ÂNAL, Î N F I E C AR E S ÂM BĂTĂ, C U ÎNCEPERE DE LA 11.15, PRIN INTERMEDIUL E M I S I U N I I „ D I A L O G U R I C U L T U R A L E “, R A D I O M O L D O VA N E O F E R Ă N O I M O T I V E S Ă Ț I N E M C ON T Ș I S Ă P U N E M Î N AP L IC AR E AF I R M AȚ I A SCRIITORULUI ȘI JURNALISTULUI ROMÂN.

copul emisiunii „Dialoguri culturale“ este de a

Dumitru Crudu, Nicolae Breban, Serghei Kapița, Leons

informa ascultătorii despre cele mai importante

Briedis, Paulina Zavtoni, Vitalie Rusu, Petru Hadârcă,

evenimente culturale ale săptămânii: expoziții,

alți oameni de cultură din Republica Moldova și din

premiere teatrale, lansări de carte, conferințe,

străinătate.

aniversări, de a promova valorile culturale naționale și universale; de a pune în valoare creația și spiritualitatea într-o lume dominată tot mai mult de valori materiale.

Referitor la titlul emisiunii și scopul acesteia, redactorul-prezentator Veaceslav Gheorghișenco precizează: „Dialog înseamnă deschidere spre alți oameni, spre

Jurnalistul Veaceslav Gheorghișenco este redactorul

cunoștințe, idei, lucruri noi, înseamnă comunicare. Nu

și prezentatorul emisiunii „Dialoguri culturale“, regia

doar între două persoane, ci și între realizatori și pu-

artistică este semnată de Aurica Mirca. Din echipa de

blic, între diferite arte, între cultură și alte aspecte ale

creație mai fac parte Andrei Viziru, Svetlana Sârbu și

vieții noastre. Este o emisiune gen revistă, magazin,

Ludmila Alexei.

care are subtitlul «Literatură, teatru, artă». Ne propu-

Veaceslav Gheorghișenco are experiență în radio de

nem să-i aducem ascultătorului pasionat de cultură, la o

peste două decenii, fiind cunoscut ca realizator al

oră confortabilă, într-o zi de sâmbătă, când mulți sunt

unor programe de cultură, în special de literatură uni-

acasă, informații despre evenimentele ce au loc. Venim

versală. Amintim aici câteva cicluri și rubrici: Ulyse

și cu rubrici speciale: Societatea culturală, Interferența

(Cultura și civilizația țărilor lumii – serial), Firul Ari-

artelor, A citi la prezent, Viața teatrală. În varianta actu-

adnei (Istoria mișcărilor și curentelor literare – serial,

ală, emisiunea este realizată din 2013.

Laureați ai Premiului Nobel – serial), Secolul XXI (Postmodernismul de la A la Z. Radioenciclopedie, împreună cu Sergiu Pavlicencu, doctor habilitat în filologie; Scriitorii despre postmodernism. Anchetă radio – rubrică de interviuri) ș.a.

Omul are nevoie și de hrană spirituală. Este un adevăr valabil și azi. Astfel, pe de o parte, publicul nostru află informații despre evenimente și știe unde poate merge atunci când dispune de timp. Pe de altă parte, venim cu teme pentru meditație și sperăm că cei care ne ascultă

A realizat interviuri cu Serafim Saka, Vasile Vasilache,

au un motiv în plus de a se opri din goana acestui secol

Lidia Istrati, Ion Druță, Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija,

grăbit, de a se sustrage cotidianului, pentru a observa

Arcadie Suceveanu, Iulian Filip, Andrei Burac, Vlad Po-

ceea ce noi numim lucrurile veșnice: umanul, dragostea,

hilă, Emilian Galaicu-Păun, Petru Bogatu, Iulian Ciocan,

frumosul“.

septembrie / octombrie

2014

Destine de colecție INTERSECȚII

DURATA EMISIUNII: 30 MIN. ZIUA DIFUZĂRII: SÂMBĂTĂ, 21.25. AUTOR-PREZENTATOR: CORINA COJOCARU

SĂ NU TE LAȘI COPLEȘIT DE PROBLEME, SĂ ÎNFRUNȚI CU STOICISM T OAT E OB S TAC OL E L E, S Ă AT I NG I C U L M I L E S UC C E S U L U I Ș I S Ă DE V I I U N R E P E R P E N T R U A LȚ I I – F I E C A R E O M A R E D E S P U S O P O V E S T E , FIECARE DESTIN ESTE UNIC ÎN FELUL SĂU, DAR EXISTĂ OAMENI ALE CĂROR DESTINE IES DIN TIPARE.

misiunea Destine de colecție, difuzată bilunar

Corina a activat în presa scrisă încă din perioada când

la postul public de televiziune, Moldova 1, îți

era studentă la Jurnalism. Ulterior a lucrat la radio,

prilejuiește o întâlnire cu personalități care vor-

experiență care, precum recunoaște chiar ea, a ajutat-o

besc despre viața lor, despre ascensiunile și mo-

să avanseze în televiziune. De mai bine de un an, este

mentele cruciale ale destinului. Invitații emisiunii sunt oameni care impresionează, care

realizatoarea și prezentatoarea emisiunii Destine de colecție.

au renăscut prin fiecare moment dificil pe care l-au în-

„Oamenii se regăsesc în simplitate, de asta mă strădui să

fruntat, care au rămas oameni indiferent de drum, care

elucidez latura umană a oricărui protagonist, fie el mai

au crezut în frumos, oameni cu suflet mare, care au

mult sau mai puțin cunoscut de public. Dacă un copil

reușit să se afirme în societate și să-i ajute și pe alții,

sărac este hotărât să facă o carieră în medicină, va găsi

oamenii simpli cu destine mari.

în Eva Gudumac un model, de exemplu.

„Mi-am dorit să demonstrez prin această emisiune că

Alt caz este cel al unui profesor de istorie, care a devenit

orice om poate atinge cele mai înalte culmi, dacă vrea și

părinte după 60 de ani, deoarece și-a dorit asta după ce

dacă muncește. Majoritatea invitaților sunt medici, pro-

și-a pierdut unicul fiu în războiul de pe Nistru. Poveștile

fesori, actori etc., provin din familii simple, dar au avut

prezentate în emisiune sunt cazuri aparte și pot fi exem-

entuziasmul de a se ridica și a arăta că puterea poate fi

ple concludente. Și, garantat, în emisiune veți descoperi

dobândită nu cu bani, ci prin perseverență“, spune pre-

momente intime din viața fiecăruia, mărturisiri de suflet

zentatoarea emisiunii, Corina Cojocaru.

și idealuri mari“, subliniază prezentatoarea.

Iurie COLESNIC

ÎNCĂ O PLIMBARE prin nebănuitul

CHIȘINĂU V I AȚA U N U I OR A Ș E A S E M E N E A DE S T I N U L U I U N U I OM. M E R E U E S U P U S U NOR Î NC E R C ĂR I, U NOR DI F IC I L E AL E G E R I, U NOR S I T UAȚ I I-L I M I TĂ. Ș I P R E C U M OAM E N I I G Ă S E S C P U T E R I S Ă L E DE PĂ Ș E A S C Ă P E T OAT E, PĂ Ș I N D P E L I N I A DESTINULUI,

FEL

ȘI

ORAȘELE

ÎNFRUNTĂ

PRIN

TIMP

OBSTACOLE

ȘI

G R E U TĂȚ I, Î N V I NG ÂN DU-L E, U N E OR I Î N S Ă L Ă S ÂN DU-S E Î N V I N S E DE E L E. CHIȘINĂUL

–

DIN

MOMENTUL

ALEGERII

LOC

REȘEDINȚĂ

PENTRU

C AP I TAL A G U B E R N I E I B A S AR AB I A Ș I PÂN Ă Î N P R E Z E N T, C ÂN D E S T E C AP I TAL A U N U I S TAT S U V E R A N Ș I I N D E P E N D E N T, R E P U B L I C A M O L D O VA , – N U FA C E A LT C E VA D E C ÂT S Ă L U P T E P E N T R U A S U P R AV I E Ț U I , Ș I N U O R I C U M , N U C U M Î Ș I D OR E S C M AI-M AR I I Z I L E I, C I A S U P R AV I E Ț U I ONOR ABI L, C U DE M N I TAT E.

septembrie / octombrie

2014

n perioada țaristă, asupra orașului vechi, mai bine zis, asupra târgului patriarhal, a fost trasată plasa unui oraș la modă atunci, cu cartiere mari și drepte à la Petersburg. Astfel a fost schimbată fundamental fața Chișinăului.

Orașul a devenit altul. Ca și cum ar fi avut două inimi. Una bătea în orașul vechi cu piețe mici, cu stradele și ulicioare, iar alta – în orașul nou, cu un alt ritm, cu o deschidere spre modernitate. A venit cel de al Doilea Război Mondial și autoritățile sovietice, instalate aici la 28 iunie 1940, au decis să arunce în aer centrul Chișinăului. Orașul, bombardat pe la periferii de armatele germano-române care înaintau, este incendiat, minat și dinamitat la mijlocul lunii iulie 1941 de Armata Roșie, care se retrăgea. Astfel, tot ce însemna arhitectura nouă a Chișinăului a devenit ruină. A fost ca și cum o boală cumplită ar fi umplut de riduri și cicatrice fața unui om frumos. După război s-a purces la reconstrucția Chișinăului. Peste orașul vechi, dar și peste ruinele celui nou, s-a mers mai întâi cu creionul arhitectului, iar apoi cu buldozerul. Clădirile cu etaj au primit anexe, au fost trasate cartiere noi și drumuri de acces pe potrivă. Orașul patriarhal vechi a început treptat să fie dizolvat într-un oraș modern. O mai mare schimbare la față era greu de imaginat. Noile autorități sovietice aveau nu pur și simplu dorința de a restabili urbea. Pentru ei, acest oraș era ca un simbol al schimbării de societăți, de epoci istorice, de aceea procedau în modul respectiv. Potrivit mentalității lor, tot ce amintea de societatea burgheză trebuia distrus, urmând să triumfe noua orânduire comunistă. Așa au apărut în Chișinău cartiere staliniste, hrușcioviste, brejneviste ș.a. Orașul a suportat stoic și aceste intervenții, ca după aceasta să vină anii ’90 ai secolului al XX-lea și el să fie supus unor încercări cum nu s-au mai pomenit. Cea mai grea și mai stupidă întrebare care a planat și mai planează până în prezent asupra acestui oraș este una extrem de simplă: are sau nu are Chișinăul monumente de patrimoniu?! Unii dintre arhitecții orașului afirmau că nu are, semnând, cu conștiința împăcată, decizii de demolare a numeroase edificii valoroase din punct de vedere istoric și arhitectural. Multă lume bună din oraș, inclusiv arhitecții, afirma și continuă să afirme că el, Chișinăul, este un oraș bogat în patrimoniu istoric. Și totuși, în pofida acestui fapt, de douăzeci și ceva de ani, de la schimbarea cursului istoriei noastre de la socialismul dezvoltat la capitalismul sălbatic, el rămâne pe linia întâi a dilemei de a fi sau a nu fi un oraș cu trecut istoric. Ani la rând, sunt demolate cartiere întregi din orașul istoric – și asta doar pentru a fi înălțate turnuri de dormit. Am ajuns ca banii să dicteze destinul vechii noastre capitale... Prin acest articol, precum am mai făcut-o și în altele dedicate aceleiași tematici, nu facem altceva decât să afirmăm, ca și Galileo Galilei: și totuși, se învârte! Adică, parafrazându-l, afirmăm cu certitudine: Chișinăul este o urbe doldora de istorie și de monumente de patrimoniu. Deci războiul cu ignoranța nu poate fi pierdut!

O R A Ș U L D E A LTĂ D ATĂ

Foto: din arhiva personală

Cafeneaua Manikov

O cafenea pariziană la Chișinău Aflată pe str. Fântânilor (azi str. Veronica Micle),

unei plăcinte, nuvelă ce trădează nu numai predilecțiile noastre culinare, ci și unele slăbiciuni naționale. Bucătăria cafenelei lui Manikov beneficia de mai

cafeneaua lui Manikov era mult îndrăgită de elita Ba-

multe tradiții culinare. Căci boierii vechi, cum erau

sarabiei, motivul acestei deosebite simpatii fiind legat

Brăieștii ori Șeptilicii, nu recunoșteau alintările pa-

nu numai de buna, chiar strategica dislocare a localu-

riziene și preferau în locul lor o învârtită cu brânză

lui. Ea ținea, în primul rând, de bucătăria specifică a

de vaci ori de oaie, dar tot ei nu uitau să comande și

acestuia. Reputația lui era atât de bună, încât și în anii

cafeaua turcească, devenită în timp tradițională pentru

când se schimbase proprietarul, chișinăuienii continu-

basarabeni.

au să se îndemne să meargă „la Manikov“. Secretul acestui local se explica prin faptul că el era, în primul rând, o cofetărie, adică aici se serveau ceaiuri, cafele, dulciuri, ceea ce se făcea întocmai așa cum o cerea moda pariziană a vremii. Dar, dincolo de

afeneaua avea încă un rost, lucru pe care astăzi nu-l mai practică localurile moderne. Aici lumea venea dimineața să citească

delicioasele dulciuri pariziene, pe care le preparau

ziare și să facă schimb de noutăți. La un ceai sau la

chiar cofetari originari din Franța, mai exista și un

o cafea, se discutau în voie ultimele evenimente și, în

specific al locului.

felul acesta, localul era și un fel de club.

Bucătăria moldovenească din Basarabia a cunoscut mai multe perioade interesante, legate de influența istorică a momentului.

Atmosfera calmă predispunea la discuție și, astfel,

Comunicarea directă, timp de aproape trei sute de

cafeneaua lui Manikov substituia rolul saloanelor boie-

ani, cu turcii ne-a adus respectul pentru rahat lokumul

rești, unde se serveau ceai, cafea și dulcețuri. Dar, în

venit de pe malurile Bosforului, precum și pentru hal-

primul rând, aici „se serveau“ noutăți mondene, adică

vița adusă tot de acolo, dar preparată la noi din produ-

bârfe, zvonuri, multe din cele care aveau a se întâmpla

se locale: miez de floarea-soarelui, miez de nuci ș.a.

erau istorisite în această inedită atmosferă.

Domnitorii veniți din Fanarul Istanbulului ne-au

Cafeneaua a simplificat comunicarea, a mărit brusc

adus patima pentru plăcinte și învârtite. Copturile de-

numărul de personaje care participau la discuții și a

licioase cu umplutură locală – brânză, magiun cu miez

ajuns să fie îndrăgită de orășeni. Oaspeții capitalei gu-

de nucă, bostan ș.a. – au adus gustul acestora la per-

berniale, chiar la hotelul unde se cazau, aflau adresa

fecțiune.

cafenelei și de aceea pe aici au trecut, practic, toate

Literatura noastră clasică a ironizat chiar pe seama

personalitățile notorii care au vizitat Chișinăul, înce-

acestor influențe culinare. Costache Negruzzi a scris

pând cu celebrul Șaleapin și terminând cu nu mai pu-

o foarte frumoasă bucată literară, numind-o Istoria

țin celebrul Nicolae Iorga.

septembrie / octombrie

2014

O R A Ș U L D E A LTĂ D ATĂ

Cafeneaua dispunea și de o terasă, deosebit de po-

pulară pe timp de vară, când arșița Chișinăului era nemiloasă. Aici se serveau răcoritoare, siropuri, dulciuri și înghețate. Ca orice local care se respecta, cafeneaua lui Manikov avea și o orchestră, care distra publicul cu cântece la modă. Repertoriul era divers: muzică populară românească, rusească, muzică ușoară (în contextul acelor vremi). De fapt, localurile din Chișinău concurau acerb la acest capitol – muzica. Când veneau în turneu artiști celebri, erau invitați să cânte și în cafenele, și aceasta nu era o rușine, era un gest de respect pentru localnici. Așa cum se schimbă epocile, așa se schimbă și patronii, așa dispar și localurile. Într-o bună zi, cafeneaua lui Manikov a fost închisă, și azi rar de tot cine dintre vechii chișinăuieni își mai poate aduce aminte

Biserica Luterană

de acest local, dar și mai puțini sunt cei care pot spune ceva despre proprietarul lui…

Circul din Chișinău Este cert că orașului Chișinău nu-i merge cu circurile. Chiar și azi, când avem o clădire splendidă, special proiectată și construită pentru circ, s-a întâmplat ca

Biserica Luterană Biserica Luterană din Chișinău sau Kirha a fost edificată în 1835 de comunitatea luterano-evanghelică a Chișinăului, care în marea ei majoritate era compusă din nemți stabiliți în Basarabia după 1812. Biserica consta dintr-un turn, o clopotniță, totul

mai-marii acestei republici s-o dea comercianților, în

construit într-un stil neogotic. Pe lângă biserică a

ideea să facă din ea un market. Vorba latinilor e sfântă:

existat un fel de pension pentru copiii nobilimii ger-

O tempora, o mores!...

mane și basarabene. Aici a făcut primii ani de școală

Circul vechi din imagine se afla chiar în centrul orașului, vizavi de primărie, și, respectiv, fiind o instituție de cultură, n-a supraviețuit… Transformat

scriitorul Constantin Stere și de aici a moștenit pentru toată viața respectul plenar pentru cultura germană. Kirha a dispărut în anii ’60, fiind lichidată de au-

de Alexandru Bernardazzi în teatru cu o sală de 750

toritățile comuniste. Era o mostră de arhitectură ger-

locuri, el a ars complet într-un incendiu, la 24 decem-

mană, chiar în inima Chișinăului, nu departe de locul

brie 1875. Vă aduc aminte că în acele vremuri ilumina-

unde astăzi se înalță clădirea Președinției Republicii

rea teatrelor se făcea cu lumânări și lămpi cu gaz, deci

Moldova, care, în linii mari, prin stilul său, amintește

incendiile erau de neocolit...

de acea clădire.

Circul din Chișinău

Biserica „Sfântul Ilie“ Zidită pe la 1806, nu e cea mai veche biserică din

cat robul lui Dumnezeu Ștefan Nour pentru pomenirea lui și a părinților lui: diacon Nour, Maria, Vasile, Maria și Axenia, Gahița ce s-a robit de tătari. Văleat 1781, mai

Chișinău și nici cea mai frumoasă, căci a fost lucrată

11“. Stâlpul se afla în apropierea bisericii Sf. Ilie, care,

în ani grei de război. În schimb, era o biserică foarte

merită să se cunoască și asta, avea un clopot turnat în

apreciată, odată ce Toma Stamati, familia Nour, Paul

1806 din dania unui credincios creștin, Toader Sabău.

Gore au ales ca somnul lor de veci să-l doarmă anume lângă această ctitorie. De fapt, se știe cu certitudine că la 1781 tătarii au atacat Chișinăul și că în acel măcel a murit multă lume, iar orașul a fost ars. Familia lui Ștefan Nour, copiii, părinții și rudele au decedat tot sub sabia tătarilor, și atunci acesta a înălțat un stâlp de piatră pe care a tre-

a distrugerea bisericii în 1961 a dispărut și micul cimitir din preajmă. Să reținem faptul că primul primar cunos-

cut al Chișinăului, în perioada 1817-1821, a fost căpitanul Anghel Nour.

cut numele celor pătimiți. Acolo a și fost ridicată biserica, lângă care la 1855 s-a deschis și Piața Sfântul Ilie. A trecut nevătămată prin două războaie mondiale, dar n-a putut fi salvată de ignoranța arhitecților sovietici, care au demolat-o, deși în planul orașului Chișinău Alexei Șciusev arăta foarte exact cum să fie păstrate și Catedrala Veche, și biserica Sf. Ilie. Deci în 1960

Muzeul de antichități al lui Suruceanu Primul arheolog al Basarabiei a fost un boier – Ioan Suruceanu (19.XII.1851, Chișinău – 18.XI.1897, Chișinău). La Chișinău, la intersecția actualelor străzi Mitro-

biserica a fost demolată, atunci s-au pierdut stâlpul

polit Gavriil Bănulescu-Bodoni și Ștefan cel Mare și

familiei Nour, mormântul lui Iacob Stamati și cel mai

Sfânt, în una din clădirile ce-au aparținut familiei Su-

proaspăt mormânt, al academicianului Paul Gore, și

ruceanu, a fost amenajat Muzeul Pontului Scitic. Inițial,

locașul sfânt în care a fost botezată cea mai importantă

colecția se păstra la Vadul lui Vodă, în casa Nataliei

poetă a Basarabiei, Olga Vrabie…

Sikard, iar apoi a fost mutată la Chișinău, într-o casă

În Piața Sfântul Ilie se înălța stâlpul lui Nour, având incrustată următoarea inscripție: „Acest stâlp l-a ridi-

Biserica „Sfântul Ilie“

septembrie / octombrie

procurată în 1887, aceasta având un etaj și un teren cu o suprafață de 1197 de metri pătrați. Apartamentul era

Stâlpul lui Nour

2014

O R A Ș U L D E A LTĂ D ATĂ

Muzeul de antichități al lui Suruceanu

constituit din cinci camere la parter și cinci la etaj.

Evident că în 1940 a fost închis, apoi redeschis în

Două camere de la etaj se foloseau ca bibliotecă și săli

1942, apoi închis definitiv în 1944, când exponatele au

de muzeu, precum și cele cinci odăi de la parter.

fost evacuate, ca și oamenii. Ca ultim director al mu-

Mihail Kogălniceanu, după o vizită la Chișinău, luând cunoștință de această impunătoare colecție de muzeu, a venit cu ideea de a-l propune pe Suruceanu în calitate de membru al Academiei Române. După moartea savantului, familia a vândut o par-

zeului îl cunoaștem pe marele cărturar basarabean Paul Mihail. Clădirea care fusese vechiul sediu al Mitropoliei lui G. Bănulescu-Bodoni a rezistat până în anii ’60, când a fost demolată…

te din colecție Societății de Istorie și Antichități din Odessa, iar altă parte a donat-o Academiei Române. O parte din bibliotecă a fost achiziționată de Muzeul Bisericesc din Chișinău. Dar nevoile nu s-au terminat aici. Clădirea a avut de suferit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a fost reconstruită în anii următori după un proiect al primei femei-arhitect din Basarabia – Roza Spirer, care a modificat substanțial formula ei arhitectonică de odinioară.

Muzeul Bisericesc

*** Vocația europeană a Chișinăului este mult mai vizibilă când privești la imaginile de odinioară. Case elegante, biserici pentru toate confesiunile, cafenele și magazine aproape ca cele pariziene și, desigur, oameni frumoși, învăluiți de aura invizibilă a speranței de viitor fericit. N-a fost să fie... Au trebuit să fie sacrificate generații, până am ajuns să reînnodăm firul invizibil al europenismului nostru. Oglinda istoriei continuă să ne arate însă ce am avut și ce am pierdut...

Ideea de a fonda un muzeu bisericesc se întâlnește des în publicațiile de specialitate, începând cu finele secolului al XIX-lea. Societatea trăia în alte ritmuri, în plus, tot mai evidente se făceau însemnele progresului tehnic, ceea ce, firește, producea schimbări și în interiorul vieții bisericești, astfel că anume reprezentanții de frunte ai clerului militau pentru deschiderea unui asemenea muzeu. În 1902, Societatea Istorico-Arheologică Bisericească a fixat în statutul său un punct ce prevedea deschiderea Muzeului Bisericesc, iar în 1906 el a și fost deschis.

Muzeul Bisericesc

Larisa UNGUREANU

2014: ANUL DUMITRU MATCOVSCHI

A fi

ACASĂ

L A T E AT RU L-S T U DIO G E N E Z A A R T A AV U T L O C P R E M I E R A S P E C TAC OL U L U I „ACASĂ“ ȘI

DIN

REGIA:

C R E AȚ I A

LUDMILA

POETULUI BURLACA,

DUMITRU

M AT C OVS C H I.

COREGRAFIE:

IRINA

SCENARIUL

SLOBODEANIUC,

SCENOGRAFIE: DANIELA BURLACA. S P E C TAC OL U L Î NC E P E Î N T R-U N MOD C U T O T U L N E A Ș T E P TAT: C U T U N E T E, T R Ă S N E T E Ș I P L O A I E T O R E N Ț I A L Ă . Î N A C E S T VA C A R M R Ă S U N Ă U N T E X T D I N G E N E Z A B I B L I C Ă D E S P R E A DA M Ș I E VA , C A R E A U F O S T I Z G O N I Ț I D E DU M N E Z E U DI N R AI, DE OAR E C E A U G U S TAT DI N F RUC T U L C U NOA Ș T E R I I, F I I N D T R I M I Ș I P E N T RU AC E S T PĂC AT P E PĂM ÂN T S Ă-Ș I T R ĂI A S C Ă AIC I V I AȚA. U N DE N U A FO S T DE L O C U Ș OR.

septembrie / octombrie

2014

C U LT U R A Î N M I Ș C A R E

cena a fost jucată de actorii Daniela Burlaca și

plecării, o plecare plină de zbucium, jale, durere. O

Nicu Țurcanu, care nu au scos niciun cuvânt,

despărțire, de fapt. Versurile curg ca un șuvoi la vale.

dar au demonstrat emoțiile primilor oameni

În scenă e agitație, neliniște, zbucium.

prin mișcări corporale unduioase, ce sugerau

îmbinarea armonioasă a acelor „două jumătăți“. Spectacolul a fost gândit ca o trăire lirico-drama-

Se pare că s-a distrus acel aliaj puternic dintre Adam și Eva care întruchipează perfecțiunea și veșnicia, imagine sugerată la începutul spectacolului

tică a Poetului (interpret: Gheorghe Pietraru), o trăire

prin acele mișcări plastice ale cuplului divin. Asistăm

filosofică, existențială, în care viața pe pământ este și

acum la o destrămare a unor legături puternice, de

grea, dar și încărcată de iubire și dor, de lacrimi amare.

veacuri. Acțiunea scenică ajunge la o culminație apo-

Pe parcurs răsună versuri de un lirism îmbătător din

caliptică, aș zice. Așa a simțit Poetul și așa a fost jucat

creația lui Dumitru Matcovschi, un omagiu adus femeii,

acest moment de interpreți.

se cântă casa părintească, omul de omenie, limba ro-

Dumitru Matcovschi, în poezie, și-a scris sufletul

mână, Eminescu, nucul verde din pragul casei, dar și

și durerea pe care a purtat-o toată viața pentru țara

Basarabia, „scumpă icoană, furată, trădată mereu“.

și poporul său. „Cine se-ntoarce din soartă?!“ Grea

Versurile au fost alese cu multă grijă, de parcă ar fi

metaforă! „Pică“ drept pe inimă și ne acaparează prin

curs din mâna Poetului și s-ar fi întrupat în imagini.

profunzimea gândului, fiindcă din soartă nu se-ntoarce

Imagini pline de metaforă, conturate în chip de Feme-

nimeni. Și felinarele se sting, și casa parcă nu e casă.

ie și Bărbat (interpreți, la fel, Daniela Burlaca și Nicu

Nimic întâmplător în acest spectacol! Care, până la

Țurcanu), păstrători de valori, în primul rând, păstră-

urmă, ne-a adus „Acasă“. Printr-un imn al casei, pen-

tori de credință creștină: „Ce-ar fi lumea fără lucruri

tru casă, prin casa părintească, prin dincolo de ploaie,

sfinte?“ Ce-ar fi lumea noastră fără casa părintească,

dincolo de vânt, prin dorul de casă, prin ploaia purifi-

fără focul din vatră, fără „Cel de Sus“? Această între-

catoare și, desigur, prin superbele compoziții muzicale,

bare devine un laitmotiv al spectacolului „Acasă“.

multe din ele fiind compuse pe versurile lui Dumitru

Acțiunea în spectacol se încheagă din versuri mustoase, trăite intens în scenă de actori. Spectacolul nu este un recital de poezie, ci a fost conceput ca o dra-

Matcovschi, care au creat o atmosferă deosebită în spectacol. „Acasă“ este un omagiu adus poetului Dumitru

mă a vieții – cu temă, subiect, conținut. Scenografia

Matcovschi, unul din puținii creatori prin cuvânt ai

închipuiește o casă, o gospodărie, în care o familie își

imaginii de țară „de la mărgioară“, unde s-a simțit și,

trăiește viața, unde se frământă aluat și se coace pâine,

mulți dintre noi, se simt Acasă, „locșorul sfânt, cel mai

unde se aprind felinarele și e multă lumină. Dar a venit

sfânt, unicul“.

timpul „Să fim singuri, să vedem cine suntem?“ Suntem o familie (un sat? o țară?) sau? Căci... Ceva se-ntâmplă. Și e grav de tot. Se duce viața,

Ei bine, acest „unic“ și-a găsit expresie în spectacolul „Acasă“, montat la Teatrul-Studio GENEZA ART, plasându-l printre cele mai înălțătoare imnuri dedica-

când pleacă femeia de lângă bărbat. Grea e despărțirea,

te nouă tuturor, care ne găsim și ne regăsim acasă în

dar ea, femeia, pleacă, fiindcă a venit în familie să-

acest colțișor de rai, Basarabie iubită, cântată, jelită de

răcia. Claxonul automobilului e doar un semnal al

poet. Ne-am simțit Acasă!

DONAȚIE DE UN MILION DE EURO DIN PARTEA GUVERNULUI ROMÂNIEI PENTRU REPARAȚIA SĂLII CU ORGĂ

În cadrul vizitei oficiale a Primministrului Victor Ponta la Chișinău, întreprinsă la 10 octombrie 2014, Prim-miniștrii Republicii Moldova și României, Iurie Leancă și Victor Ponta, însoțiți de ministrul Culturii, Monica Babuc, și alți oficiali, au efectuat o vizită la Sala cu Orgă, unde a fost anunțată donația de un milion de euro din partea Guvernului României pentru reparația edificiului. Această donație va permite reparația acoperișului, a sistemului de evacuare a apei, a cupolei și a fațadei, inclusiv a scărilor. Anterior, din bugetul de stat al Republicii Moldova pentru anul 2014, a fost alocată suma de două milioane de lei pentru efectuarea unor lucrări de restaurare a interiorului sediului. S-a convenit ca suma să fie suplimentată cu cinci sute de mii de lei.

M O L D O VA Foto: Mihai Vengher

Revistă social-culturală

ÎN IMAGINI septembrie / octombrie 2014