Daniel Wolf | Apocalipsa din Silos

Apocalipsa din Silos

Daniel Wolf

Apocalipsa din Silos

În secolul VIII, un călugăr spaniol cunoscut sub numele de Beatus din Liébana (730 – 785), s-a aplecat asupra textului Apocalipsei lui Ioan, text pe care l-a comentat pe larg într-o scriere devenită faimoasă printre teologii secolelor următoare, In Apocalipsin Libri Duodecim. Copiile împodobite cu anluminuri ale originalului sunt cunoscute sub numele de Beati, denumire aleasă în onoarea autorului.

Înţelegerea acestor Beati este strâns legată de cadrul istoric în care a fost creat textul original. Capelan al reginei Andosinda, soţia unui mic rege asturian, Don Silos, Beatus din Liébana şi-a dus viaţa în ultimul regat creştin rămas nesubjugat după cucerirea maură. Scrierea lui, deşi lipsită de originalitate sau spirit creator, a căpătat prin aceasta statut de simbol al rezistenţei creştine din nordul Spaniei.

Există la ora actuală 35 de copii ale scrierii originale, pierdută din păcate. 27 dintre aceste copii sunt ilustrate cu bogate anluminuri în stil vizigot – mozarab. Amintesc versiunile Beatus din Gerona (cca 975), păstrat în arhivele Catedralei din Girona, Beatus al lui Facundo (1047), păstrat la Biblioteca Naţională din Madrid şi Beatus din Silos (1091 – 1109), creat la mănăstirea Santo Domingo din Silos şi păstrat la Biblioteca Britanică din Londra.

Acest din urmă Beatus, cunoscut şi sub numele de Apocalipsa din Silos, este o carte de o stranie splendoare, care se prezintă în faţa cititorului modern asemenea unei criptograme.

Cultura în care s-au format scribii şi ilustratorul acestui manuscris era una fascinată de miraculos şi influenţată de stilul manuscriselor orientale, în ciuda luptei ideologice dintre creştinismul romanic - vizigot şi islamul maur.

Despre aceşti creatori se ştie din păcate prea puţin, în ciuda faptului că apar menţionaţi în cele câteva colofoane ale cărţii. Numele scribilor sunt Munnio şi Domenico. Un colofon notează ora şi ziua când au fost scrise ultimele cuvinte ale manuscrisului:

“a şasea oră a zilei de joi, 18 aprilie 1091”.

O notă lăsată de ei ne invită să le protejăm munca, pentru care au fost făcute sacrificii considerabile:

“Truda scrisului strică ochii, îndoaie spinarea, betegeşte coastele, vatămă stomacul şi rărunchii şi umple trupul de dureri. De aceea, iubite cetitor, întoarce aste pagini cu multă fereală şi păzeşte literele de orice atingere. Căci la fel de stricător ca grindina asupra ogoarelor e cetitorul ce nu ştie a păstra cartea scrisă.”

Artistul ilustrator este un anume Prior Petrus, o rudă a unuia dintre abaţii mănăstirii San Domingo din Silos. Despre el, inscripţia colofonului de la 1 iulie 1109 spune laconic: “Prior Petrus […] complevit et complendo ad integrum illuminabit.”

Dintre ilustraţiile de o tulburătoare frumuseţe ale manuscrisului merită menţionată o hartă a lumii cunoscute, centrată în jurul Mediteranei şi amintind de concepţia geografică romană. Dincolo de Marea Roşie, pare să se afle un al patrulea continent misterios, pe lângă cele trei cunoscute: Europa, Asia şi Africa. Adam şi Eva, figuri stilizate şi sobre, se află într-o Grădină a Raiului separată de lumea fizică. Lângă ei, şarpele, pe cale de a-i ispiti.

O altă ilustraţie reprezintă o luptă celestă amintită de Apocalipsa lui Ioan (Cap. 12):

“În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învaluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. […] În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu cu şapte capete, zece coarne şi sapte cununi împărăteşti pe capete. […] Şi în cer s-a făcut un război. Arhanghelul Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul.”

Alte planşe, la fel de fascinante, ilustrează diverse viziuni apocaliptice, soboare ale sfinţilor, creaturi demonice sau angelice.

traducere din engleză: Sasha Segal

Surse imagini: British Library – Apocalipsa din Silos