Bernard Dimey | Curul sora-mii (trad. Cindrel Lupe)

alchemia No.1 - martie 2019

Bernard Dimey

Curul soră-mii

Traducere de Cindrel Lupe

Sor-mea avea un cur cum doar istoria ştie

bătrânii din cartier n-au văzut mai frumos

era neobrăzat, era o poezie

şi culmea este că părea şi serios.

De departe veneau, unicatul s-admire

Să poată povesti, odat’, că l-au atins

Un cur frumos ca-n rai, magnific peste fire

toţi cei ce l-au văzut, de vrajă s-au cuprins.

Cu-aşa un cur mişto, de nu iei plată bună

sau lenea te-a cuprins, sau de tot te-ai tâmpit!

Ieşi seara să-l oferi lucind în clar de lună

şi vei şti, sora mea, ce bine ţi-am menit.

Îmi pare evident c-asemenea minune

nu e de arătat chiar primului venit.

Ea-l prezenta la cei ce-aveau bani şi pasiune

Şi plăteau în avans, cu aur, negreşit.

Graţie-acestui cur, turismul era-n floare

cartierul amărât, din plin a prosperat

sor-mea bătea - la cur - antice ţiitoare

şi vechiului oraş ea fastul i-a redat.

Mama, ştia primi clienţii, ce să spună!

Îi lăsa-n salonaş “Un pic, doar, aşteptaţi...”

clipind şmecher din ochi, mereu cu-o glumă bună

“V-asigur, domnul meu, că n-o să regretaţi!

O fată că a mea, e o mană cerească

munceşte cu talent şi-i modestă oricând

C-un cur ce-orce măsuri în el poa' să primească

aşa cur, domnul meu, nu veţi găsi cur.ând!”

.......

Bernard Dimey

Bernard Dimey, 1931 - 1981 a fost un cantautor şi textier francez, polivalent – a trecut prin radio, jurnalistică, pictură. La 25 de ani s-a stabilit în Butte Montmartre, sediu definitiv în care a rămas, a trăit, a frecventat, a creat.

În anii 50-60 bistro-urile erau populate mai mult de localnici decât de turişti. Acolo şi-a întâlnit şi prietenii, artiştii şi subiectele poemelor şi şansonetelor, beţivii, femeile uşoare, golanii, borfaşii. Acolo şi-a compus şi declamat versurile şi a fost solicitat de artişti ca textier.

“Clienţii” săi au fost Yves Montand, Charles Aznavour, Serge Reggiani, Henri Salvador, Patachou, Juliette Gréco, Les Frères Jacques, Mouloudji, Jean-Claude Pascal. Poemele sale au fost reluate şi interpretate de Georges Brassens, Léo Ferré, Jean Ferrat, Zizi Jeanmaire.

Bernard Dimey a fost – ca şi alte personalităţi remarcabile – un boem, un hedonist, un căutător de absolut pierdut în epocă, obsedat de viaţă şi de moarte, de paradisul pierdut al copilăriei şi de dorinţa ca poezia sa să “pună noaptea în lumină” - conform metaforei pe care i-a dedicat-o Jean Cocteau.