Bursele stART
EDIȚIA 2021
PAULA BUTUM SCRIERE CREATIVĂ
Inspiră. Uită-te în gol. Expiră și spune-mi ce vezi... Închide ochii și zi-mi cine-ai vrea să te privească...
CÂND ȚI-AI DESCOPERIT PASIUNEA ? Într-o societate în care se crede că artistul e muritor de foame, visul meu de a deveni scriitoare poate părea iluzoriu. Cu toate acestea, eu continui să cred în pasiunea mea pentru literatură și în ciuda tuturor descurajărilor pe care le-am primit de-a lungul timpului, rămân veșnic fascinată de lumea beletristicii.
CARE E POVESTEA TALENTULUI TĂU? De mică am plonjat în universul cărții și o dată cu trecerea anilor am realizat că pot fi o parte activă din el. Fiind o fire sensibilă, scrisul reprezintă pentru mine o formă de eliberare, astfel că fiecare text pe care îl alcătuiesc este un leagăn de emoții și trăiri sincere.
CARE E CEL MAI MARE VIS AL TĂU? Îmi doresc să public în viitor o carte, făcând lumea părtașă la toate arderile interioare ce au devenit prin lacrimi, sursă de inspirație.
REALIZĂRI
Deschide-i și rămâi tăcut…n-ar avea rost să mai rostești vreun cuvânt pentru că oricum știu ce e în fața ta…o lume fantomatică în care faci cu ochiul neantului și nu ai altceva de făcut decât să aștepți să îți răspundă.. o lume în care faci ochi dulci cerului și pământul îți dă gust amar... Știu că ai vrea să fie ca atunci, dar uiți că atunci voiai sa fie altfel... Spuneai că te sufoci și că vrei să te regăsești. Dar nu ai realizat că mai întâi trebuie să te pierzi. Și uite că vrând-nevrând toată lumea s-a pierdut peste noapte... Ți-aș spune că eu am rămas neschimbată, dar te-aș minți...Și mi-aș spune mie însămi că tu ești neschimbat, dar m-aș amăgi... Aceleași vechi probleme...Iar eu am obosit. Odată căzut în deziluzie, nici iluziile nu te mai ridică din prăpastia fără fund...Și cu atât mai puțin vocea mea... Totuși te voi striga. De mă vei auzi, să știi că în lumea pe care ai lăsat-o în urmă e din nou bine.... Cumva...altfel...oricum... Nu mă așteptam ca nouă să ni se ia tot...Sau cel puțin tot ce iubeam mai mult...Tot ce nu știam că iubeam... Până la urmă, durerea e asemenea unei ape. Stinge flăcările dar nu mai construiește din cenușă palat. Rămâne haos în spate și dacă ai puterea să te uiți peste umăr înseamnă că îți pasă mai mult decât crezi, probabil mai mult decât ai vrea. Situația asta nu mai ține de noi și eu nu îmi dau seama dacă tu mai ții la mine... În fine...Clipește la infinit și lasă-mă să râd măcar la fel de mult cât am plâns. Joacă-te cu privirile umbrelor și dacă nu îți îngheață pleoapele, clipește din nou și vezi dacă mă mai vezi...
Premiul 1 la Olimpiada județeană de limba romană Premiul 1 la Olimpiada județeană de limba franceză