Efectele radiaţiilor asupra sănătăţii
Consecinţele asupra sănătăţii sunt o problemă cheie pentru energia nucleară. În special, efectul nivelului scăzut al radiaţiilor asupra sănătăţii este greu de dovedit ştiinţific, ceea ce conduce la neînţelegeri între membrii organizaţiilor pro şi contra nuclear şi oamenii de ştiinţă. Aceste divergenţe au loc şi în anul 2016, anul în care se împlinesc 30 de ani de la accidentul de la Cernobâl şi 5 ani de la Fukushima. Pentru studiile epidemiologice şi publicaţiile despre efectul nivelului scăzut al radiaţiilor asupra sănătăţii, realizate de Joint Project, au fost colectate şi evaluate date, pentru a informa publicul şi pentru a susţine ONG-urile în demersurile lor anti-nucleare.
Cuprins Introducere................................................................................................................................. 4 Glosar ........................................................................................................................................ 5 Cancerul tiroidian ....................................................................................................................... 6 Leucemia și limfoamele.............................................................................................................. 6 Cancerul la sân și alte tipuri de cancer ....................................................................................... 8 Efectele genetice și teratogene .................................................................................................. 9 Concluzii .................................................................................................................................... 9 Literatură.................................................................................................................................... 9 Editare ......................................................................................................................................11
Introducere Efectele radiaţiilor asupra sănătăţii umane. În timp ce bolile provocate de radiaţii sunt cunoscute ca şi o consecinţă a nivelului înalt al acestora, efectele nivelului scăzut al radiaţiilor asupra sănătăţii sunt unele din cele mai dezbătute subiecte din lumea ştiinţei medicale. Radierea la un nivel scăzut, rezultă din activitatea de zi cu zi a muncitorilor aflaţi într-un mediu contaminat, precum şi din posibilele accidente la locul de muncă. De asemenea, contaminarea provenită de la bombele nucleare (Hiroshima şi Nagasaki) şi testarea în atmosferă a armelor nucleare, încă poate fi măsurată - mare parte din emisfera Nordică este contaminată cu radionuclizi, precum Cesiu-137, Stronţiu-90 şi Plutoniu. De ce efectele nivelului scăzut al radiaţiilor asupra sănătăţii reprezintă un subiect controversat şi de ce cercetarea epidemiologică critică nu este recunoscută suficient în comunitatea nucleară? Pe lângă alte aspecte, acest lucru se datorează metodelor. În principal, după accidentul de la Cernobal, unde grupuri foarte mari de oameni au fost contaminate, obţinerea informaţiilor complete şi valide a fost dificilă. Acest lucru s-a datorat lipsei sistemelor de monitorizare, a sistemelor medicale de încredere şi a lipsei de cooperare politică. Pe lângă lipsa datelor, efectele nivelului scăzut al radiaţiilor asupra sănătăţii sunt dificil de detectat. Bolile sunt cauzate de o varietate de agenţi (precum toxinele din mediu, fumatul sau un stil de viaţă nesănătos) şi nu este uşor de dovedit cauza acestora - în special atunci când grupurile de persoane investigate sunt mici iar informaţiile desprea acestea sunt incomplete. În ultimii ani, efectele radiaţiilor asupra muncitorilor din instalaţiile nucleare au fost studiate pe larg. Aici baza de date este mai bună. Un studiu amănunţit (INWORKS1 ) care a fost derulat recent, demonstrează efectele negative asupra sănătăţii a nivelului scăzut de radiaţii care nu mai pot fi ignorate. De asemenea, studii asupra efectelor naturale ale radiaţiilor aduc claritate în dezbatere. În această fișă de rezultate, noile studii epidemiologice privind efectele nivelului scăzut al radiaţiilor asupra sănătăţii sunt dezbătute cu scopul de a arăta cum cele mai importante efecte asupra sănătăţii pot fi verificate de acum - 30 de ani dupa Cernobâl si 5 ani dupa Fukushima. Un glosar ajută la inţelegerea termenilor și conceptelor epidemiologice.
1
Studiu epidemiologic internaţional al muncitorilor din sectorul nuclear
Glosar Studiu cazmartor
Cl Studiul de tip cohortă
Studiul ecologic
ERR
Gray, Gy Raportul de incidență Studiu caz martor de tip cuib OR
Răspândire RR
Standardizare
Sievert, Sv
Al doilea ,,cel mai bun” tip de studiu epidemiologic, al studiului de tip analitic. O persoană care suferă de o boală este comparată cu o persoană care nu suferă de o boală (persoană martor). Se analizează dacă expunerea a fost diferită. Rezultatele sunt date ca şi rata şansei (OR). Intervalul de încredere: valoarea statistică. Studiile de tip cohortă sunt cele mai de încredere studii epidemiologice ale studiului de tip analitic. O cohortă este definită ca un grup de persoane care au fost expuse şi boala lor care se dezvoltă în timp este comparată cu aşa numitul grup martor, care reprezintă o altă cohortă care nu a fost expusă. Un studiu de tip cohortă începe înainte ca boala analizată să-şi facă apariţia pentru prima dată. Cohorta şi grupul martor pot fi comparate, exceptând expunerea. Rezultatele sunt date ca şi riscuri relative (RR sau ERR). Al treilea ,,cel mai bun” tip de studiu epidemiologic al studiului de tip descriptiv. Nu se bazează pe răspunsurile individuale, ci pe cele colective. Rezultatele se masoară in persoane care au boala raportat la 100.000 persoane. Riscul relativ în exces este o altă formă de a exprima rezultatele studiului de tip cohortă: pentru RR 1,2 ERR-ul este egal cu 20%. Această formă descrie excesul de risc al cohortei expuse, comparativ cu cea neexpusă. Unitatea de masură a radiațiilor absorbite, definite ca absorția unui singur joule de energie radiată pe kilogram de materie. Denumită și riscul absolut, incidența cumulativă; numarul noilor cazuri de îmbolnăviri pe an la 100.000 persoane. Este o variație a studiului caz-martor în care doar un subgrup al cohortei este comparat cu cazurile incidente. Modelul caz martor de tip cuib este mult mai eficient decât studiul de tip cohortă. Rata şansei. OR reprezintă şansa (nu probabilitatea) pentru ca persoana expusă (cazul), să contacteze o boală, în comparaţie cu o persoană neexpusă (caz martor). Numai pentru bolile rare (leucemia) rata șansei este aproape acelaşi lucru ca şi riscul relativ. Dacă OR=1, ambele persoane au aceeaşi şansă să contacteze boala, OR=2 înseamnă că persoana expusă are o şansă de două ori mai mare să intre în contact cu boala, comparativ cu persoana care nu este expusă. Ponderea populației care suferă de o boală. Riscul relativ sau rata riscului. RR este raportul dintre probabilitatea de apariție a unei boli în rândul persoanelor expuse și cele neexpuse. RR este rezultatul studiului de tip cohortă. Exemplu: RR=1 înseamnă că riscul apariției bolii nu depinde de gradul de expunere. RR=2 înseamnă că grupul expus este de 2 ori mai predispus la contactarea bolilor față de un grup care nu a fost expus. RR= 0,1 înseamnă că expunerea este benefică. Grupurile de oameni (ex: cei care locuiesc in diferite areale) nu sunt comparabile ca atare, din cauza diferențelor privind structura pe vârste. Pentru asemea grupuri pot fi calculate câte cazuri de îmbolnăviri pot apărea dacă grupurile ar fi similare din punct de vedere al structurii pe vârste. Acest fenomen poartă numele de standardizarea vârstei sau ajustarea vârstei. Unitate de măsurare a dozei de radiații. Este calculată prin multiplicarea radiațiilor absorbite (Gray) cu un factor de calitate.
Cancerul tiroidian Iodul radioactiv este unul din primii radionuclizi eliberați de un accident nuclear. Dacă este inhalat sau ingerat, acesta se va acumula în glanda tiroidă și crește riscul de cancer tiroidian. O creştere a cancerului tiroidian a devenit evidenta destul de repede după accidentul de la Cernobâl, în unele părţi din Ucraina şi Belarus. Chiar dacă organizaţiile pro-nucleare, ca de exemplu Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) , au încercat să minimizeze acest efect, creşterea a devenit evidenta. În anexa ştiinţifică, privind efectele accidentului de la Cernobâl a Comitetului Ştiinţific al Naţiunilor Unite privind Efectele radiaţilor Atomice ( UNSCEAR 2011, pag 148), este oferită o imagine de ansamblu asupra studiilor epidemiologice. Studiile de tip cohortă şi cele de tip caz-martor ilustrează risc relativ în exces (ERR) de la 1,65 la 48,7, iar studiile ecologice de la 4,4 la 67,8. Femeile sunt mai expuse riscului decât bărbaţii iar creşterile nu au încetat nici până în momentul de faţă. În anul 2015, a fost publicat primul studiu referitor la cancerul tiroidian, după accidentul de la Fukushima (Tsuda et al.2016). După accident, prefectura Fukushima a examinat toţi locuitorii cu vârste până în 18 ani, prima serie incluzând 298.577 persoane, iar cea de-a doua a început în aprilie 2014. Tsuda et al. au analizat rezultatele prefecturii de la prima şi de la a doua serie analizată până la data de 31 decembrie 2014, în comparaţie cu incidenţa anuală japoneză şi cu cea din cadrul zonei de referinţă a prefecturii Fukushima. Ca rezultat, au observat că cel mai mare raport al ratei de incidenţă, folosind o perioadă de latență de 4 ani, s-a înregistrat în mijlocul centrului districtului prefecturii, comparativ cu incidenţa anuală japoneză (raport rată de incidenţă=50; 95 % Cl=25, 90). Prevalenţa cancerului tiroidian a fost de 605 la un million de persoane examinate (95% Cl=302. 1.082) şi prevalenţa ratei şanselor comparate cu districtul de referinţă din prefectura Fukushima a fost de 2,6 ( 95 % Cl=0,99.7,0). În cea de-a doua serie, chiar şi în ipoteza că restul persoanelor nu suferă de o boală, a fost deja observat un raport al ratei de incidenţă de 12 (95% Cl=5,1.23). Ca o concluzie, se poate spune că o mare pondere a cancerului tiroidian a fost detectată la copii şi la adolescenţi în termen de 4 ani de la data emisiei şi este puţin probabil să poată fi explicat datorită unui val de screening.
Leucemia si limfoamele Leucemia este un termen generic pentru diferite tipuri de cancer al măduvei osoase: de tip cronic si de tip acut. Cele patru tipuri comune sunt: leucemia cronică limfoblastică (CLL), leucemia mieloidă cronică (CML), leucemia acută limfoblastică (ALL) și leucemia mieloidă acută (AML). La copii, cea mai des întâlnită formă de leucemie este cea acută. Limfoamele sunt tumori de celule sanguine dezvoltate de limfocite şi pot fi canceroase. Limfoamele sunt de două tipuri: Hodgkin şi non-Hodgkin. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) face distincţie între mielomul multiplu şi boli imunoproliferative. Este cunoscut faptul că leucemia poate fi cauzată de doze mari de radiaţii (bazat pe analiza persoanelor care au supravieţuit bombei japoneze), dar sunt încă contestate efectele dozelor mici. De asemenea, se credea că leucemia cronică limfoblastică nu este provocată de radiaţii. Noile studii ne arată că şi dozele mici de radiaţii cresc riscul de apariţie a leucemiei şi că leucemia cronică limfoblastică poate, de asemenea, fi provocată de radiaţii.
Sunt cunoscute riscurile de apariţie a leucemiei prin expunerea la doze ridicate de radiaţii ionizate, dar riscurile asociate cu expunerea, precum şi asocierile dintre radiaţii şi leucemia cronică limfoblastică (CLL) nu sunt clare. Prin urmare, a fost realizat un studiu caz martor de tip cuib a unui grup de 110.645 de bărbaţi ucrainieni care se ocupau cu menţinerea curăţeniei, după accidentul de la Cernobal. Zablotska et al. 2013 au analizat toate cazurile de leucemie care au fost diagnosticate între 1986 şi 2006. Controalele au fost adaptate în funcţie de vârstă şi de locul naşterii. Au fost estimate dozele de radiaţii individuale pentru măduva osoasă. Pentru CLL, ERR/Gy a fost de 2,58 (95% Cl: 0,02. 8,43) şi pentru non CLL , ERR/Gy a fost 2,21 (95% Cl: 0,05.7,61). Împreună, 16% din cazurile de leucemie (18% de CLL, 15% de non CLL) au fost atribuite expunerii la radiaţii. Pe baza acestei analize primare, studiul a concluzionat că atât CLL cât şi non-CLL sunt radiosensitive. Folosind rata de incidenţă specifică vârstei a CLL în rândul bărbaţilor ucrainieni în anul 2003, s-a estimat că numărul cazurilor diagnosticate de CLL în grupul analizat pe parcursul perioadei de 20 de ani după accident, a fost cu 60% mai mare decât ceea ce s-ar fi aşteptat pentru populaţia masculină din Ucraina. Un alt studiu caz-control a fost efectuat în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 0 şi 5 ani, din zonele cele mai contaminate ale Ucrainei. (Noshechenko et al. 2015). Obiectivul studiului a fost să analizeze riscul de a face leucemie acută, în perioada 1987-1997. Patru grupuri interval de doze au fost selectate pentru analiză statistică (0-2,9. 3-9,9. 10-99,9 şi 100-313,3 mGy). Riscul de leucemie a crescut semnificativ ( -2,4[ 95%Cl:1,4-4,0]) printre cei cu expunere la radiaţii mai mare de 10 mGy (p 50,01). Riscul a crescut în special pentru leucemia mieloidă acută. O platformă media japoneză a publicat la data de 20 August 2016 că 2 muncitori care au făcut leucemie, după ce au curăţat la Fukushima, aveau dreptul la compensaţii. (The Asahi Shimbun 2016). Primul bărbat a primit o doză de aproximativ 16 mSv, iar cel de-al doilea de 54,4 mSv. Se aşteaptă alte cereri suplimentare de compensaţii. Studiul internaţional despre muncitorii din domeniul nuclear (INWORKS) a analizat efectele prin care radiaţiile în doze mici, prelungite sau intermitente duc la mortalitatea cauzată de cancer. Una dintre publicaţiile INWORKS prezintă perspective noi în ceea ce priveşte mortalitatea cauzată de leucemie şi de limfoame (Leuraud et al. 2015). În acest studiu, 308.297 muncitori din 3 ţări diferite (Franţa, SUA şi Marea Britanie) au fost incluşi într-un studiu internaţional de tip cohortă. Muncitorii au fost monitorizaţi pentru expunerea externă la radiaţii cu dozimetre personale şi au fost urmăriţi până la 60 de ani după expunere. A fost studiată asocierea între dozele înregistrate în măduva osoasă şi mortalitatea cauzată de leucemie şi limfom. Riscul relativ în exces al mortalităţii provocate de leucemie (fără CLL) a fost de 2,96 per Gy (90% CI 1•17–5•21; 2 ani rezidual), cu precădere leucemia mieloidă cronică. Conform declaraţiei autorului, acest studiu oferă dovezi puternice privind asocierea pozitivă între expunerea prelungită la doze mici de radiaţii şi leucemie. Un studiu elveţian a investigat leucemia şi limfomul în rândul copiilor, cauzate de radiaţiile naturale din mediu şi razele cosmice. (Spycher 2015) Un studiu naţional de tip cohortă a fost efectuat pentru copii mai mici de 16 ani în 1990 şi 2000, cu o reluare până în 2008. În medie, radiaţiile naturale au contribuit cu 54 nSv / h, radiaţiile cosmice cu 45 nSv/h şi cele artificiale cu 8 nSv/h. Studiul a găsit dovezi ale unui risc crescut de cancer în rândul copiilor expuşi la doze externe de radiaţii ionizante mai mari de 200 nSv/ h, în comparaţie cu cei expuşi la doze mai mici de 100 nSv/ h. Riscul crescut în rândul copiilor expuşi la o doză mai mare de 200 nSv / h, în comparaţie cu cei expuşi la doze mai mici de 100 nSv/ h pentru leucemie a fost HR = 2,04 (95% CI: 1,11.3,74).
Cancerul la sân și alte tipuri de cancer Cancerul este un cunoscut efect al radiaţiilor asupra sănătăţii. În afară de cancerul tiroidian şi leucemia, despre care s-a discutat mai sus, cancerul la sân este o cauză principală de deces a femeilor. Din cauza unei perioade mai lungi de latență, până acum, nu există date disponibile pentru cancerul la sân cauzat de accidentul de la Fukushima. Cardis et al. (2006) a publicat o recenzie a cunoştinţelor despre cancerul la sân, după accidentul de la Cernobâl. S-a ajuns la concluzia că mai multe studii au ilustrat creşteri, dar nu aveau informaţii despre nivelurile de doză. Acest decalaj a fost încheiat de un studiu ecologic care investighează dozele şi creşterea cancerului la sân în Belarus şi Ucraina, în funcţie de vârstă şi regiunea contaminată. (Pukkala et al. 2006). S-a observat o creştere a riscului de două ori mai mare, în perioada 1997-2001, în cele mai contaminate districte ( doza medie cumulativă a fost de 40,0 sau mai mult), comparativ cu ultimele districte contaminate ( riscul relativ (RR) în Belarus a fost de 2,24 (95% Cl 1,51-3,32) şi în Ucraina 1,78( 95% Cl 5 1,08-2,93). Creşterea, deşi bazată pe un număr relativ mic de cazuri şi apărută la aproximativ 10 ani după accident, a fost mai mare în rândul femeilor care erau tinere la momentul accidentului. Aceste rezultate sunt susţinute de un studiu caz-martor în rândul tinerelor femei ucrainiene expuse accidentului de la Cernobâl. (Khyrunenko et al. 2011) Femeile investigate aveau vârsta cuprinsă între 9 luni (în uter) şi 18 ani, la momentul accidentului. Pentru fiecare caz în parte şi de control în zonele contaminate, doza individuală de radiaţii acumulate a fost estimată. Rata şansei calculată din comparaţiile cazului martor sunt grăitoare în ceea ce priveşte relaţia dintre doza de radiaţii şi dezvoltarea cancerului la sân. Un studiu epidemiologic descriptiv a fost realizat pe muncitorii care au asigurat curăţarea zonei din Ucraina, persoane evacuate de pe o rază de 30 km şi rezidenţi din zonele cele mai contaminate ale Ucrainei. (Prysyazhnyuk et al. 2014). Un risc semnificativ de cancer la sân a fost descoperit în rândul femeilor muncitoare în domeniul curețeniei. Răspunsul la întrebarea ,,Cancerul poate rezulta şi din funcţionarea normală a centralelor nucleare?” a fost investigat de C.Busby. (Busby 2015). El a examinat riscul mortalităţii cauzat de cancerul la sân între anii 1995 şi 2001, în secţiile adiacente gurii de vărsare a râului Blackwater din Essex, iar în Marea Britanie a fost măsurată contaminarea cu radionuclizi existenţa în sediment de nămol şi alte materiale, derivate din evacuările centralei nucleare de la staţia Bradwell. Rezultatele au ilustrat un risc relativ semnificativ pentru râul Blackwater, faţă de alte secţii cu risc relativ RR=1,7 (Cl 1,22.2,34; p=0,0015). Comparaţia cu o secţie necontaminată a ilustrat un risc relativ RR=2,1( Cl 1,12.3,98; p=0,018).
Alte tipuri de cancer Studiul INWORKs nu s-a limitat numai la studierea leucemiei în rândul grupului de 308.297 de muncitori din sectorul nuclear, dar şi a altor tipuri de cancer care provoacă decesul. (Richardson et al. 2015) Rezultatele au ilustrat o creştere direct proporţională între rata cancerului şi expunerea la radiaţii. Rata mortalităţii cauzată de toate tipurile de cancer, inclusiv leucemia, a crescut cu o doză cumulativă de 48% pe Gy( 90% Cl de la 20% la 79%), decalat cu 10 ani. Studiul oferă o estimare
directă a asocierii dintre expunerea prelungită la doze mici de radiaţii ionizate şi mortalitatea cauzată de alte tipuri de cancer. În ciuda faptului că expunerea la doze mari de radiaţii este mult mai periculoasă decât expunerea la doze mici de radiaţii, riscul pe unitatea de doză de radiaţie pentru cancer în rândul muncitorilor a fost similar cu estimările rezultate în urma studiului privind supravieţuitorii bombei atomice japoneze.
Efectele genetice și teratogene Efectele genetice şi teratogene ale radiaţiilor sunt disputate la cel mai înalt grad. Schmitz-Feuerhake, Busby şi Pflugbeil au publicat recent un document în care aduc argumentele unei noi evaluări. (Schmitz-Feuerhake et al. 2016) Ei critică UNSCEAR şi ICRP pentru factorii de risc scăzut în cazul bolilor ereditare la oameni, bazat pe absenţa efectelor genetice la supravieţuitorii expuşi în mod acut bombei nucleare. Schmitz-Feuerhake et al au adunat toate descoperirile despre decesele timpurii, malformaţiile congenitale, sindromul Down, cancer şi alte efecte genetice observate la oameni după expunerea părinţilor contaminaţi în urma accidentului de la Cernobâl, părinţi care erau muncitori şi veterani de teste nucleare. Aproape toate tipurile de malformaţii ereditare au fost descoperite la doze foarte mici. Este sugerat faptul că modelele de risc ale radiaţiilor curente au eşuat în prezicerea sau explicarea mai multor observaţii şi ar trebuii abandonate. De asemenea, Körblein afirmă că doza prag ICRP de 100 mSv de efecte teratogene trebuie să fie abandonată. (Körblein 2011). El sustine că rata mortalității nou născuților (mortalitate perinatală) a crescut în Germania în anul 1987, la un an dupa accidentul de la Cernobâl, comparativ cu trendul anilor 1980-1993. De asemenea, în Polonia și alte țări estice s-au înregistrat, în anul 1987, date semnificative privind mortalitatea perinatală și copii născuți morți.
Concluzii În studiile anterioare au fost deja investigate efectele dozelor mici de radiaţii, dar noile studii pot oferi o informare mai bună în ceea ce priveşte efectele radiaţiilor. Efectele dozelor scăzute şi prelungite de radiaţii s-au dovedit a fi similare cu cele ale dozelor mari. În ciuda faptului că există numeroase studii cu privire la impactul centralelor nucleare asupra sănătăţii umane, este încă necesar să se urmărească şi să se investigheze efectele radiaţiilor ca urmare a funcţionării normale a centralelor nucleare. În special în ţările în care influenţa nucleară are o poziţie foarte puternică, este necesar să se încerce să se organizeze studii independente sau revizuiri independente ale studiilor existente. Este deosebit de important ca noile perspective în ceea ce privește efectele radiațiilor să fie luate în considerare de legile și măsurile de protecție asupra radiațiilor.
Literatură
Busby, C. (2015): Mortalitatea provocată de cancerul la sân în cartierul Estuar, lângă centrala nucleară Bradwell, Essex, Marea Britanie 1995-2001. In: J_J_Epidemiol_Prevent_1_1_005.
Cardis, E., Howe, G., Ron, E., Bebeshko, V., Bogdanova, T., Bouville, A., Carr, Z., Chumak, V., Davis, S., Demidchik, Y., Drozdovitch, V., Gentner, N., Gudzenko, N., Hatch, M., Ivanov, V., Jacob, P., Kapitonova, E., Kenigsberg, Y., Kesminiene, A., Kopecky, KJ., Kryuchkov, V., Loos, A., Pinchera, A., Reiners, C., Repacholi, M., Shibata, Y., Shore, RE., Thomas, G., Tirmarche, M., Yamashita, S., Zvonova, I. (2006): Cancerul, consecință a accidentului de la Cernobâl, după 20 de ani. Recenzie J. Radiol. Prot. 26, p. 127-140.
Khyrunenko, LI., Anspaugh, LR., Pomozov, YV., Sosninа, MG., Gryshenko, VG., Fedorenko, ZP. (2011): Efectele radiațiilor ionizate datorate accidentului de la Cernobâl asupra apariției cancerului la sân.
Körblein, A. (2011): Efectele radiațiilor teratogene: mortalitatea perinatală în urma accidentului de la Cernobâl. În societatea germană pentru protecția împotriva radiațiilor( 2011). Catastrofa de la Cernobâl: Inventarierea celor 25 de ani de pagube ecologice și din punct de vedere al sănătații. Congresul internațional de la Berlin, 6-8 aprilie, 2011, p. 47-48.
Leuraud, K., Richardson, DB., Cardis, E., Daniels, RD., Gillies, M., O’Hagan, JA., Hamra, GB., Haylock, R., Laurier, D., Moissonnier, M., Schubauer-Berigan, MK., Thierry-Chef, I., Kesminiene, A. (2015): Radiațiile ionizate și riscul decesului cauzate de leucemie si limfoame asupra muncitorilor monitorizați (INWORKS): studiu internațional de tip cohortă. www.thelancet.com/haematology Vol 2 July 2015.
Noshchenko, AG., Bondar, OY., Drozdova; VD (2011): Radiația a provocat leucemie în rândul copiilor cu varsta de 0-5 ani la momentul accidentului de la Cernobâl. Societatea germană pentru protecția împotriva radiațiilor (2011): Catastrofa de la Cernobâl: Inventarierea celor 25 de ani de pagube ecologice și a sănătății. Congresul internațional de la Berlin, 6-8 aprilie, 2011, p. 47-48.
Prysyazhnyuk, AY, Bazyka, DA, Romanenko, AY, Gudzenko, NA, Fuzik, MM, Trotsyuk, NK, Fedorenko, ZP, Gulak, LO, Slipenyuk, KM, Babkina, NG, Khukhrianska, OM, Goroh, Y , Berestyana, ZhM (2014): Un sfert de secol de la accidentul de la Cernobâl: riscul apariției cancerului în grupuri de populație afectate. Probl Radiac Med Radiobiol. 2014 Sep;19, p. 14769. Abstract.
Pukkala, E., Kesminiene, A., Poliakov, S., Ryzhov, A., Drozdovitch, V., Kovgan, L., Kyyrönen, P., Malakhova, IV., Gulak, L., Cardis, E. (2006): Cancerul la sân în Belarus și Ucraina după accidentul de la Cernobâl. În: Int J Cancer. 2006 Aug 1;119(3), p. 651-658.
Richardson, DB., Cardis, E., Daniels, RD., Gillies, M., O’Hagan, JA., Hamra, GB., Haylock, R., Laurier, D., Leuraud, K., Moissonnier, M., Schubauer-Berigan, MK., Thierry-Chef, I., Kesminiene, A. (2015): Riscul apariției cancerului ca urmare a expunerii ocupaționale la radiațiile ionizate: retrospectiva studiului de tip cohortă asupra muncitorilor din Franța, Regatul Unit al Marii Britanii și SUA (INWORKS). BMJ 2015; 351:h53 59.
Schmitz-Feuerhake, I., Busby, C., Pflugbeil, S. (2016): Riscurile radiațiilor genetice- un subiect neglijat în dezbaterile privind dozele mici. În: Korean Journal Environmental Toxicolog 2016. http://dx.doi.org/10.5620/eht.e2016001, publicat online pe 20 Ianuarie 2016.
Spycher, BD., Lupatsch, JE., Zwahlen, M., Röösli, M., Niggli, F., Grotzer, MA., Rischewski, J., Egger, M., Kuehni, CE. (2015): Radiațiilor ionizate ale fondului natiral si riscul apariției cancerului în rând copiilor: recensământ bazat pe un studiu de tip cohortă la nivel național. În: Perspectivele sănătății mediului, volumul 123, paragraful 6, Iunie 2015.
Tsuda, T., Tokinobu, A., Yamamoto, E., Suzuki, E. (2016): Detectarea cancerului tiroidian prin ultrasunete în rândul rezidenților de 18 ani și chiar mai tineri în Fukushima, Japonia: 20112014. În Epidemiologie, Mai 2016, volumul 27, paragraful 3, pag 316-322.
UNSCEAR (2011): Sursele și efectele radiației ionizate. Comitetul științific al Națiunilor Unite pentru efectele radiației atomice, UNSCEAR 2008 raportat către Consiliul General cu anexele științifice, volumul 2, anexa D. Efectele radiației asupra sănătății cauzate de accidentul de la Cernobâl, Națiunile Unite, Advance Copy , publicată pe 28 Februarie 2011.
Zablotska, L.B., Bazyka,D., Lubin, J.H., Gudzenko, N., Little, M.P., Hatch, M., Finch, S., Dyagil, I., Reiss, R.F., Chumak, V.V., Bouville, A., Drozdovitch, V., Kryuchkov, V.P., Golovanov, I., Bakhanova, E., Babkina, N., Lubarets, T., Bebeshko, V., Romanenko, A., Mabuchi, K. (2013). Radiația și ricul apariției leucemiei limfocitare cronice și altor tipuri de leucemie în rândul muncitorilor responsabili cu menținerea curețeniei. În EHP- Perspectivele sănătății mediului, volumul 121, paragraful 1, Ianuarie 2013.
Editare Autori Gabriele Mraz, Institutul Austriac de Ecologie Monika Wittingerová, Mame din sudul Boemiei (Republica Cehă) Cu contribuția Joint Project NGOs: Patricia Lorenz, Expert nuclear independent, Viena (Austria) Za Zemiata (Bulgaria) Fundația pentru mediu și agricultură (Bulgaria) Calla (Czech Republic) Mame din sudul Boemiei ( Republica Cehă) Energiaklub (Hungaria) Wspólna Ziemia (Common Earth) (Poland) Terra Mileniul III (România) Cu sprijinul Ministerul Federal Austriac pentru Agricultură, Silvicultură, Mediul și Managementul Apei (BMLFUW) Notă: Conținutul acestui studiu nu coincide neapărat cu opiniile BMLFUW. Aceștia sprijină cooperarea ONGurilor în cadrul Joint Project pentru a îmbunătăți transparența problemelor nucleare. Download: http://www.joint-project.org