Analiza finală a studiului SSEDAS by TERRA MIII

Analiza finală a studiului SSEDAS Economia transformativă: Provocările şi limitele economiei sociale şi solidare (ESS) din cele 55 de teritorii din Europa şi de pe Glob.

Ce este Economia Socială şi Solidară SSEDAS: activitatea şi reţeaua de cercetare

p6 detalii

p8 detalii

Prezentarea studiului

p 10 detalii

Nucleul studiului

Europa Centrală şi de Nord

p 19 detalii

Nucleul studiului

Zona mediteraneană

p 27 detalii

Nucleul studiului

Europa de Est

p 36 detalii

Nucleul studiului

Zona mondială

p 43 detalii

Nucleul studiului

Concluzii

p 54 detalii

INDEX Cuvânt înainte Ce este economia socială şi solidară SSEDAS: activitatea şi reţeaua de cercetare

p. 6 p. 8

- Metodologia studiului - Câteva informaţii şi statistici generale

Prezentarea studiului - Identificarea unei definiţii comune - Sectoarele economice cele mai prezente - Principiul participării - Funcţiile productive şi formele juridice ale organizaţiilor - Impactul mediului în care activează - ESS un factor pozitiv al crizei economice - Nordul şi Sudul lumii se confruntă cu globalizarea - Vulnerabilităţile structurale - Provocările şi aspectele de trecut în revistă

p. 10

Nucleul studiului Europa centrală şi de Nord

p. 19

Contextul ESS din ţările furnizoare de cele mai bune practici, analiza datelor, sectoare, participare, impact, cifră de afaceri, soluţii pe fundalul crizei economice, schimburile Sud - Nord. Aspectele esenţiale: Definirea ESS, comunicare şi promovare, politici economice strategice Puncte de interes: Agricultura inovatoare, noile perspective urbane, inversarea daunelor cauzate de prelucrarea industrială a produselor alimentare, politicile publice alimentare, activităţile durabile, comunităţile autoorganizate, comerţul echitabil şi solidar, precum şi drepturile internaţionale privind suveranitatea alimentară, finanţarea solidară internaţională (proiectele de dezvoltare şi de protecţie a mediului înconjurător)

Zona mediteraneană

Zona mondială

p. 27

Contextul ESS din ţările furnizoare de cele mai bune practici, analiza datelor, sectoare, participare, impact, cifră de afaceri, soluţii pe fundalul crizei economice, schimburile Sud - Nord Aspectele esenţiale: Definirea ESS, comunicare şi promovare, politici economice strategice, relaţiile esenţiale cu Sudul Puncte de interes: Agricultura inovatoare, activităţile durabile, reducerea, reutilizarea şi reciclarea pot sprijini comunităţile, iniţiativele inovatoare de incluziune socială, socializarea în acţiune: districtele şi grupurile

Europa de Est Contextul ESS din ţările furnizoare de cele mai bune practici, analiza datelor, sectoare, participare, impact, cifră de afaceri, soluţii în contextul crizei economice, schimburile Sud-Nord

Aspectele esenţiale: Definirea ESS, comunicare şi promovare, politici economice strategice Puncte de interes: Activităţile de producţie inovatoare şi ecologice, reducerea, reutilizarea şi reciclarea pot sprijini comunităţile, activităţile durabile, comerţul echitabil şi solidar şi incluziunea socială.

Contextul ESS din ţările furnizoare de cele mai bune practici, analiza datelor, sectoare, participare, impact, cifră de afaceri, soluţii pe fundalul crizei economice, schimburile Sud - Nord Aspectele esenţiale: Definirea ESS, comunicare şi promovare, viziune şi strategii economice Puncte de interes: Politici publice pentru susţinerea suveranităţii alimentare şi a practicilor agro-ecologice, reducerii, reutilizării şi a reciclării pot sprijini comunităţile şi combate sărăcia, activităţile durabile, Iniţiativele de autogestionare şi de proprietate colectivă, egalitatea dintre sexe, pieţele locale, păstrarea patrimoniului şi a culturilor, comerţul echitabil şi solidar, precum şi drepturile internaţionale de suveranitate alimentară

Concluzii

p. 36

p. 43

Noile modele care funcţionează: Agricultura inovatoare, energia sustenabilă, reducerea, reutilizarea şi reciclarea, comunităţile care se auto-gestionează, guvernanţa şi calitatea ocupării forţei de muncă, finanţarea etică, incluziunea socială inovatoare, socializarea în acţiune: districtele şi grupurile, egalitatea între sexe, piaţa locală, păstrarea patrimoniului şi a culturilor. Provocările pentru ESS în viitorul apropiat şi viziunea comună tuturor

p. 54

Cuvânt înainte Ce este economia socială şi solidară

Lista abrevierilor OBC = Organizaţie bazată pe comunitate CSA = Agricultură susţinută de comunitate CSO = Organizaţie a societăţii civile CSR = Responsabilitatea socială a întreprinderilor ONG = Organizaţie non-guvernamentală ODD = Obiectivele de dezvoltare durabilă SPG = Grupul de achiziţie solidară IMM = Întreprinderi mici şi mijlocii ESS = Economie socială şi solidară

În conformitate cu RIPESS, cea mai relevantă reţea de ESS de la nivel mondial, „Economia socială şi solidară este o mişcare al cărui scop îl constituie schimbarea întregului sistem social şi economic şi instituirea unei paradigme diferite de dezvoltare care să vină în susţinerea principiilor economiei solidare. ESS este o dinamică a reciprocităţii şi solidarităţii care pune în legătură interesele individuale cu cele colective“. Potrivit unuia dintre fondatorii săi, Luis Razeto, „conform principiului fundamental sau al fundamentului economiei solidare, introducerea de niveluri de solidaritate superioare cantitativ şi calitativ în cadrul activităţilor economice, al organizaţiilor şi instituţiilor, incluzând societăţile comerciale, pieţele şi politicile publice, sporeşte şi eficienţa microeconomică, dar şi pe cea macroeconomică generând în plus o gamă de avantaje sociale şi culturale care contribuie la 1 dezvoltarea întregii societăţi” . „Termenul de economie socială şi solidară este din ce în ce mai utilizat pentru a face referire la o gamă largă de organizaţii care se disting de întreprinderile convenţionale pentru profit, de spiritul antreprenorial şi de economia informală prin două trăsături fundamentale. În primul rând, primele au obiective economice și sociale (adesea şi de protecţie a mediului) explicite. În al doilea rând, se bazează pe o serie de relaţii de cooperare, asociative şi solidare. Se includ aici, de exemplu, cooperativele, asociaţiile de ajutor reciproc, ONG-urile angajate în activităţi de generare de venit, grupurile de auto-ajutorare a femeilor, silvicultura comunitară şi alte organizaţii, asociaţii ale lucrătorilor din sectorul 2 informal, întreprinderile sociale şi organizaţiile şi reţelele de comerţ echitabil.” Sunt evidente semnele dezvoltării. După cum se preciza într-un raport din 2011 al OIM, „ESS pare să fi ieşit din nişa proprie, de la nivelul periferic, din stadiul de proiect sau de la nivelul comunităţii şi devine din ce în ce mai însemnată din punctul de vedere al indicatorilor macroeconomici, comerciali şi socio-economici: În Europa, cele 2 milioane de organizaţii ESS reprezintă circa 10% din toate societăţile comerciale; în India, peste 30 de milioane de persoane (femei în principal) sunt organizate în peste 2,2 de milioane de grupuri de auto-ajutorare; iar cea mai mare societate comercială 1 2

www.luisrazeto.net/content/what-solidarity-economics www.unrisd.org/

de desfacere de produse alimentare, organizaţia cooperativă Amul, numără 3,1 milioane de membri drept producători şi are un venit anual de 2,5 miliarde de dolari SUA; În Nepal, cei 5 milioane de utilizatori ai pădurilor sunt organizaţi în cea mai mare OBC a ţării; Piaţa globală de comerţ echitabil a crescut până la 4,9 miliarde de Euro (6,4 miliarde de dolari SUA), iar în cadrul acesteia activează circa 1,2 milioane de lucrători şi fermieri ale căror produse sunt certificate ca atare; societăţile de ajutor reciproc furnizează servicii de protecţie socială şi medicală 3 unui număr de 170 de milioane de persoane la nivel mondial.” Solidaritatea, percepută conceptual drept reciprocitate activă, este esenţială în scopul unui răspuns pozitiv la îngrijorările UE privind puterea crescândă a ţărilor în curs de dezvoltare din cadrul scenariului de politici globale. În Comunicarea 4 „O viaţă decentă pentru toţi ”, UE susţine că, „dacă economiile dezvoltate şi în curs de dezvoltare produc majoritatea PIB-ului global, cele din urmă au devenit în prezent stimulii esenţiali al dezvoltării globale şi au deja un impact însemnat asupra economiei mondiale. Conform tendinţelor, echilibrul este estimat să se încline şi mai mult, astfel, până în 2025, creşterea economică globală ar trebui să fie generată în special în economiile în curs de dezvoltare, iar şase ţări sunt estimate colectiv că vor produce cel puţin jumătate din toată creşterea globală”. Însă acelaşi document subliniază că, „în acelaşi timp, inegalităţile dintre ţări au crescut în cele mai multe locuri de pe Glob. Majoritatea săracilor locuiesc acum în ţări de venit mediu, în ciuda dezvoltării rapide a acestora. Eradicarea efectivă a sărăciei în aceste ţări pare a fi una dintre principalele provocări. Cu toate acestea, conform proiecţiilor pe termen lung, în 2050 s-ar părea că din nou sărăcia se va concentra în ţările deja cele mai puţin dezvoltate şi fragile”.

„Procesul de economie solidară are potenţialul de a deveni mijlocul central pentru îndeplinirea cerinţelor societăţii şi ale firii de a se auto-guverna. Statul şi piaţa se pot subordona logicii economiei solidare. Aceasta este viziunea crucială a activismului, a consolidării mişcării şi a tuturor activităţilor care stau la baza procesului de economie 6 solidară.” Studiul SSEDAS analizează interdependenţele globale din mai multe puncte de vedere diferite, subliniind cum sărăcia extremă şi gestionarea greşită a mediului înconjurător pot fi consecinţa unei aplicări incorecte sau eronate a politicilor publice europene şi cum ar putea comportamentul cetăţenilor europeni să le influenţeze direct sau indirect. Repetând, cetăţenilor europeni li se poate arăta un model pozitiv, cum este ESS, care îi este aplicabil şi Sudului Globului şi Europei şi care le permite cetăţenilor să întreprindă acţiuni pentru a-şi schimba comportamentele, contribuind în sensul eradicării efective a sărăciei şi al dezvoltării durabile. Se va pune accentul special pe nevoia de a creşte nivelul de conştientizare a cetăţenilor cu privire la bunurile comune globale şi la provocările comune.

„Obiectivul procesului economiei solidare este să realizeze efectiv: • Organizaţii colective de auto-gestiune care să susţină toate formele de viaţă (a omului şi nu numai); • Coordonarea democratică a întreprinderilor economice şi sociale; • Întreprinderi caracterizate de auto-gestiune; • Proprietatea colectivă şi în mâinile lucrătorilor; • Acţiunea civică participativă şi socială; • Pregătirea profesională continuă şi însuşirea de cunoştinţe în scopul progresului; 5 • Transformarea socială centrată pe nevoile omului şi a le mediului înconjurător.” 3 www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---ed_emp/---emp_ent/---coop/documents/ instructionalmaterial/wcms_166301.pdf 4 http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-13-143_en.htm 5 womin.org.za/

www.populareducation.co.za/

SSEDAS: activitatea şi reţeaua de cercetare Metodologia studiului Obiectivul specific al proiectului „Economia socială şi solidară drept abordare de dezvoltare pentru sustenabilitate începând cu AED 2015” (SSEDAS), susţinut de Uniunea Europeană este să consolideze competenţele reţelelor de dezvoltare şi pe cele ale reţelelor de economie socială şi solidară din cele 55 de teritorii (46 în Europa şi 9 în restul lumii) cât priveşte rolul pe care-l poate juca ESS în lupta globală împotriva sărăciei şi în promovarea unui stil de viaţă sustenabil. Unul dintre instrumentele folosite pentru atingerea acestui obiectiv l-a constituit activitatea de cercetare, care a permis identificarea şi analizarea practicilor semnificative de ESS în teritoriile implicate, ale celor care promovează inovarea şi care sunt orientate către consolidarea unui model de dezvoltare alternativ prin comparaţie cu cel dominant. Datorită acestei activităţi, a fost posibil să se contribuie la: • aducerea la lumină a diferitelor experienţe, împreună cu trăsăturile specifice contextului acestora; • compararea experienţelor de ESS din Europa cu cele de pe celelalte continente, ceea ce a permis schimbul de modele, viziuni şi practici; • reducerea diferenţei dintre planurile şi structurile variate ale subiecţilor prezenţi pe teritoriile implicate, cum ar fi ONG-urile, întreprinderile solidare şi sociale, cooperativele, întreprinderile sociale, comunităţile şi reţelele informale, precum şi crearea unor forme suplimentare de interconectare şi colaborări posibile; • stimularea unei informări mai bune a actorilor ESS din Nordul şi din Sudul Globului în scopul • de a-şi analiza orizontal experienţele (în cadrul districtului în care se află, la nivelul diferitelor tipuri de abordări), dar şi transversal (prin compararea bunelor practici din Nordul şi din Sudul Globului); • nivelarea diferenţei dintre cooperarea pentru dezvoltare şi ESS, în scopul accentuării cadrului global comun pentru alegerile economice alternative; • consolidarea competenţelor actorilor ESS astfel încât să creeze o dinamică a reciprocităţii, care să pună în legătură interesele individuale cu cele colective.

SSEDAS: activitatea şi reţeaua de cercetare

Studiul a cuprins 32 de ţări, dintre care 23 sunt State Membre (46 de teritorii), precum şi 9 ţări din Africa, Asia şi America Latină, după cum urmează:

Europa Centrală şi de Nord 4 teritorii din Regatul Unit: Nord Est, Nord Vest, Sud Est şi Metropola Londra; 4 în Germania: Nordul landului Rin-Westfalia, Bavaria, Berlin şi Hamburg; 2 în Austria: Est şi Vest; 2 în Polonia: regiunea sud-vest din centrul Poloniei şi regiunea sudică a Poloniei; 1 teritoriu din Letonia; 1 teritoriu din Irlanda; 1 teritoriu din Finlanda; 1 teritoriu din Belgia; 1 teritoriu din Estonia;

Europa Centrală şi de Nord 18

Europa mediteraneană

4 teritorii din Italia: Toscana, Marche, Puglia şi Emilia Romagna; 4 teritorii din Franţa: Midi-Pyrenees, Aquitaine, Languedoc Roussillon şi Paris; 3 teritorii din Spania: regiunea Valencia, regiunea Aragon, Andaluzia; 2 teritorii din Portugalia: regiunea Lisabona şi regiunea Alentejo; 2 teritorii din Grecia: Atena şi Salonic; 1 teritoriu din Cipru; 1 teritoriu din Malta..

Europa mediteraneană 17

Europa de Est

Câteva informaţii şi statistici generale

2 teritorii din Ungaria: judeţul Baranaya şi judeţul Pesta; 2 teritorii din Bulgaria: regiunea central nordică şi regiunea sud-vestică; 2 teritorii din Republica Cehă: Praga şi Boemia centrală; 2 teritorii din România: Sudul Munteniei şi BucureştiIlfov; 1 teritoriu din Slovacia; 1 teritoriu din Croaţia; 1 teritoriu din Slovenia;

Europa de Est 11

Zona mondială America Latină: Brazilia, Bolivia, Uruguay; Africa: Tunisia, Mauritius, Mozambic; Asia: India, Malaiezia, Palestina.

Zona mondială 9

Studiul SSEDAS este cu siguranţă printre cele mai relevante studii realizate vreodată pe tema economiei sociale şi solidare. Iată câteva statistici: • Partenerii din proiect: contactul dintre mai mulţi parteneri care colaborează: • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

COSPE şi Fairwatch (Italia) Südwind (Austria) INKOTA (Germania) DEŠA-Dubrovnik (Croaţia) KOPIN (Malta) CERAI (Spania) Fundaţia Coaliţiei pentru Comerţ Echitabil (Polonia) Ekumenicka Akademie Praha Europe (Republica Cehă) Comerţ Echitabil Hellas (Grecia) NGO Mondo (Estonia) Institutul Balcanic pentru Muncă şi Politică Socială (Bulgaria) CARDET (Cipru) Pro-Comerţul Echitabil Finlanda (Finlanda) Ressources Humaines Sans Frontières (Franţa) Colegiul Cooperativ şi Gândirea Globală (Regatul Unit) Fundaţia Cromo şi Fundaţia pentru Dezvoltarea Drepturilor Democratice–DemNet (Ungaria) Instituto Marquês de Valle Flôr (Portugalia) Fundaţia TERRA Mileniul III (România) Centrul Slovac pentru Comunicare şi Dezvoltare (Slovacia) Institutul Păcii-Institutul pentru Studii Sociale şi Politice Contemporane (Slovenia) Action pour le Développement ASBL-SOS FAIM (Belgia) Libertatea Verde (Letonia) Centrul Waterford O Singură Lume (Irlanda);

SSEDAS: activitatea şi reţeaua de cercetare

• 80 de cercetători implicaţi de parteneri; • Au fost cartografiate peste 1100 practici; • Au fost efectuate peste 550 de interviuri, implicând reţelele de ONGuri, districte şi realităţi ESS, instituţii, autorităţi locale, membri ai parlamentului OBC-uri şi voluntari; • Au fost implicaţi peste 100 de reprezentanţi ai autorităţilor locale • Au fost produse 55 de filme privind practicile importante de la nivelul teritoriilor Activitatea de cercetare a produs o analiză minuţioasă, graţie metodologiei comune, elaborată în 4 etape: 1. Cartografierea a cel puţin 20 de factori interesaţi pentru fiecare teritoriu; 2. Identificarea a 5 factori esenţiali principali de la nivelul diferitelor sectoare (activişti, voluntari, operatori de ONG-uri, consumatori, autorităţi locale sau naţionale, universităţi etc.), intervievaţi pentru o analiză contextuală şi pentru contribuţii şi indicaţii utile în scopul alegerii bunei practici de la nivelul teritoriului; 3. După selecţia bunelor practici, au fost efectuate 5 interviuri suplimentare cu cei care sunt implicaţi în respectiva practică (membri, asociaţi sau factori interesaţi) pentru a aprofunda contribuţia experienţei alese la contextul studiului; 4. Proiectul de raport incluzând o analiză aprofundată a bunelor practici sau a experienţelor semnificative care pot contribui mai bine la punerea în practică a obiectivelor proiectului.

SSEDAS: activitatea şi reţeaua de cercetare

Prezentarea studiului Găsirea unei definiţii comune Un prin aspect de o mare importanţă îl constituie definiţiile adoptate de cercetătorii implicaţi în cele 55 de teritorii examinate. Situaţiile locale, atât cât priveşte sursele de date şi informaţii, precum şi cât priveşte conţinutul numeroaselor bune practici identificate şi selecţionate, au sugerat definiţii care nu coincid întotdeauna pentru aceleaşi practici. Noţiunea de economie solidară, precisă în documentele oficiale europene, s-a constatat a fi înţeleasă, în majoritatea situaţiilor ca fiind economie socială sau cooperativă. Nu puţine sunt experienţele de prezentat în acest domeniu, cu toate acestea, în cadrul instituţiilor şi al legilor şi al regulamentelor aplicabile sectorului, predomină o viziune mai lărgită care subliniază valorile sociale, care le includ pe cele de solidaritate. În plus, în mai multe teritorii, acolo unde s-au definit clar contextele juridice şi instituţionale, s-a preferat adoptarea unei definiţii lărgite care să cuprindă toate experienţele reieşite, în loc să se opteze pentru o definiţie mai specifică, una care ar fi putut să nu fie percepută corect la nivelul local. Calitatea experienţelor, aproape mereu foarte înaltă, poate oferi informaţiile generale necesare unei comparaţii mai întâi a acestora între ele, iar ulterior între teritorii. Se poate porni de la presupunerea că studiul a pornit de la cea mai răspândită definiţie a „economiei sociale“, aşa cum este descrisă cel mai bine prin practicile analizate în ţările din Nordul şi din Estul Europei, care, în anumite situaţii, pot susţine existenţa unei perioade mai îndelungate de reglementare juridică, aşa cum este cazul, spre exemplu, în Regatul Unit. Conceptul de ESS, cu o orientare socială mai accentuată şi cu o mai mare autonomie faţă de modelele de bază s-a răspândit mai clar în câteva ţări din Zona mediteraneană, în special în Franţa, Italia şi Spania. În restul lumii, unde se includ trei ţări din America Latină (unde, istoric vorbind, la începutul anilor 70 au apărut primele experienţe ale unei economii bazate pe principii de solidaritate), se poate constata că, în ultima perioadă, în timp ce paradigma europeană a fost oficializată prin încercările de creare a formelor organizaţionale de ESS (cooperative, asociaţii de ajutor reciproc, asociaţii), America Latină s-a concentrat mai mult pe incluziunea substanţială a diferiţilor actanţi în economie. Economia solidară, din această perspectivă, este o formă alternativă de economie, în teorie şi în practică, asociată indestructibil cu schimbarea socială şi economică. Toate realităţile analizate în prima parte a studiului, precum şi cele care au fost selecţionate drept cele mai bune practici, se circumscriu unuia dintre cele trei sectoare principale incluse în definiţia ESS, dată de RIPESS. În detaliu, acestea sunt cele trei abordări diferite, care au câteva trăsături în comun şi care au un rol social a cărei importanţă a fost de multă vreme subestimată, în special cu privire la crearea de locuri de muncă, într-o epocă istorică în care sistemele dominante prezintă o capacitate scăzută de a multiplica posibilităţile de ocupare a forţei de muncă pe termen lung.

A. Economia socială: Economia socială este înţeleasă de obicei ca „cel de-al treilea sector“ al economiei, suplimentar „primului sector“ (privat/orientare către profit), precum şi celui de-al „doilea sector“ (public/planificat). Cel de-al treilea sector include cooperativele, asociaţiile de ajutor reciproc, asociaţiile şi fundaţiile (prescurtat, CMAF). Aceste entităţi sunt organizate colectiv şi se orientează către obiectivele sociale, care reprezintă o prioritate faţă de profitul sau câştigul pentru acţionari. Principala preocupare a CMAF, în calitatea lor de organizaţii ale poporului, nu o reprezintă creşterea profitului, ci punerea în practică a obiectivelor sociale (ceea ce nu exclude profitul, necesar de a fi reinvestit). Unii consideră că economia socială ar fi cel de-al treilea picior al capitalismului, împreună cu sectorul public şi cel privat. Prin urmare, cei care militează pentru economia socială vor ca acesteia să-i fie acordată aceeaşi legitimitate ca cea acordată sectoarelor public şi privat, împreună cu un nivel corespunzător de sprijin prin resursele şi politicile publice. Alţii, la capătul mai radical al spectrului, consideră că economia socială reprezintă o piatră la fundaţia transformării fundamentale a sistemului economic.

B. Economia solidară: Economia solidară are obiectivul de a modifica întregul sistem economic şi social şi de a promova o paradigmă diferită de dezvoltare care să susţină principiile economiei solidare. Urmăreşte transformarea sistemului economic capitalist neoliberal dintr-un sistem în care prioritatea o are creşterea profitului privat şi dezvoltarea oarbă, într-un sistem în care oamenii şi planeta să reprezinte nucleul esenţial. Ca sistem economic alternativ, economia solidară include, prin urmare, toate cele trei sectoare-sectorul privat, sectorul public şi cel de-al treilea sector. Economia solidară caută să reorienteze şi să ghideze statul, politicile, comerţul, producţia, distribuţia, consumul, investiţia, banii şi finanţele, precum şi structurile de proprietate să se pună în slujba bunăstării oamenilor şi a mediului înconjurător. Elementul care distinge mişcarea economiei solidare de celelalte schimbări sociale şi mişcări revoluţionare din trecut îl constituie pluralismul abordării acesteia-care ocoleşte tiparele rigide şi convingerile privind calea unică şi corectă de urmat. Economia solidară preţuieşte şi se bazează pe practicile concrete, iar multe dintre acestea au o vechime îndelungată. Economia solidară, în loc să opteze pentru crearea unei utopii din vid şi teorie, recunoaşte că există actualmente o utopie concretă, o utopie în acţiune. Îşi are sorgintea în practicile democraţiei participative şi promovează o nouă viziune a economiei, o economie în care oamenii ocupă locul central al sistemului şi preţuieşte mai curând legăturile dintre aceştia decât marfa. Prin urmare, economia solidară deţine un program sistemic, transformator, post-capitalist. Economia socială, pe de altă parte, se referă la un sector al economiei care poate să facă sau nu parte dintr-un program post-capitalist, transformator, în funcţie de cei cărora li te adresezi.

C. Întreprinderea socială: Comparaţia dintre definiţia întreprinderii sociale folosite de asociaţiile de întreprinderi sociale din Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Europa şi Canada, ne arată că aceste întreprinderi au în comun următoarele trăsături: 1) întreprinderea slujeşte un obiectiv social, cum ar fi combaterea sărăciei sau a excluziunii sociale 2) generează venit în principal prin vânzarea de bunuri şi servicii în loc să depindă de finanţarea cu fonduri nerambursabile şi 3) profitul este reinvestit în misiunea socială în loc să însemne o valoare sporită pentru deţinătorii de participaţii. Există diferenţă între definiţii cât priveşte cine deţine proprietatea şi controlul. Acţionariatul deţine şi controlul împreună cu proprietarul (proprietarii), indiferent că este o persoană sau un grup de investitori care au achiziţionat acţiuni în cadrul întreprinderii. În această situaţie, controlul este acordat în funcţie de capital - suma de bani care a fost investită în întreprindere. Părţile interesate însărcinează o structură colectivă cu controlul întreprinderii - alcătuită din cei care au un interes de investiţii, şi nu doar sub formă monetară. S-ar putea include aici lucrătorii, comunitatea, beneficiarii sau o organizaţie non-profit. Dacă în asociaţiile din Marea Britanie şi din Statele Unite există ambele forme de proprietate/control, adică şi acţionariatul şi părţile interesate, asociaţiile din Europa şi Canada îşi 7 limitează definiţia pentru a include doar structura alcătuită din părţile interesate.”

Sectoarele economice unde sunt cele mai prezente Cele 55 de practici selecţionate se ocupă de diferitele sectoare sau domenii de competenţă ale ESS. Principalele sectoare de referinţă sunt următoarele: lanţul agricol şi organic, comerţul echitabil, consumul critic, finanţele etice, turismul responsabil, reutilizarea şi reciclarea, energia regenerabilă, meşteşugurile ecologice, serviciile sociale locale, sistemele de schimb nemonetar, serviciile de comunicaţii alternative, programele informatice gratuite. Există sectoarele de producţie (atât bunuri şi servicii), activităţile culturale şi campaniile de promovare. Clasificarea de mai sus este clar limitată şi sintetizatoare, dat fiind că există practici care desfăşoară activităţi în mai multe astfel de domenii şi că există practici sistemice/districtuale sau reţele multisectoriale care nu respectă această clasificare deoarece acţionează asupra proceselor de integrare şi reorganizare, concentrându-se mai curând pe ceea ce este produs şi face obiectul schimbului decât pe procese. Sectoarele economice şi sociale la nivelul cărora operează bunele practici variază foarte mult de la o ţară la alta dintre cele analizate, uneori din raţiuni istorice sau culturale. Prin urmare, studiul de faţă trebuie înţeles doar ca un set de sectoare cuprinzătoare la nivelul cărora operează practicile, iar capitolele privind aceste practici pot fi consultate de diferitele grupuri în scopuri de analiză în termeni de documentare sau de studiere. 7

www.ripess.org/wp-content/uploads/2015/05/RIPESS_Global-Vision_EN.pdf

SSEDAS: activitatea şi reţeaua de cercetare

Majoritatea entităţilor analizate funcţionează în domeniul activităţilor agricole şi al producţiei alimentare (34 din 55), şi include activităţi de prelucrare alimentară la o scală mică, cum ar fi cuptoarele de pâine sau unităţile de alimentaţie publică, având mecanisme de distribuţie a produselor care urmăresc diferite scopuri relevante social decât contribuţia pieţei. Cât priveşte metodele adoptate de producţie, se observă o prezenţă susţinută a agriculturii ecologice. Următoarele patru domenii - comerţul echitabil, consumul critic, stilurile de viaţă durabile şi reutilizarea, reciclarea şi redistribuirea - (care cuprind între 11 şi 16 realităţi fiecare) sunt caracterizate prin atenţia specială acordată sustenabilităţii de mediu. După cum se poate consulta mai jos, ar fi foarte greu să se compare diferitele sectoare pe baza parametrilor tradiţionali (cum ar fi cifra de afaceri sau cantităţile produse sau cât se distribuie anual), deoarece prevalează logica solidarităţii sociale la nivelul stabilirii activităţilor executate în cadrul fiecărei experienţe. La nivelul celorlalte sectoare, există un procent susţinut de practici de comerţ echitabil, câteva experienţe care se ocupă de consumul critic şi care promovează nişte stiluri de viaţă mai sustenabile, după cum există şi diferite practici care au rezultate în domeniul reutilizării şi al reciclării.

Principiul de la baza participării Unul dintre aspectele cele mai importante în scopul testării eficienţei şi specificităţii ESS îl constituie comparaţia dintre dimensiunea participării la nivelul celor 55 de experienţe analizate. Nu e uşor de făcut calculul, însă cifrele finale sunt foarte impresionante. În total, au fost înregistrate mai mult de 13.000 de persoane implicate în diferite moduri, mai mult de 1.500 de persoane angajate direct sau indirect de entităţile selecţionate. Totuşi, această metodă de calcul are tendinţa de a ascunde mult mai mult realitatea complexă cât priveşte dimensiunile cantitative. De fapt, ar fi mai corect să se facă legătura dintre contribuţia fiecărei realităţi la populaţia teritoriului sau a ţării în care operează practica respectivă, din moment ce impactul asupra mediului înconjurător ar putea fi varia destul de mult, de asemenea, mai contează şi dacă persoanele implicate acţionează într-o zonă periferică sau marginală a ţării sau operează în zone urbane. În plus, elemente cum ar fi capacitatea de a crea locuri de muncă pot fi importante dacă iniţiativa a luat naştere într-o zonă unde există mult şomaj sau s-a dezvoltat într-o zonă în care nu există decât puţină activitate socială. Oricum ar fi, multe dintre iniţiative sunt caracterizate de capacitatea de a se dezvolta sau multiplica în legătură cu cele mai profunde nevoi de solidaritate socială. În sfârşit, este relevant de subliniat prezenţa unor experienţe, cum ar fi organizaţia Sindicatul Naţional al Ţăranilor din Mozambic, care reuneşte mai mult de 2500 de cooperative sau asociaţii de fermieri, ceea ce înseamnă un număr de peste 100.000 de agricultori, precum şi organizaţii cum este Shared Interest (Interesul comun) care are 9.000 de membri susţinători. Aceleaşi consideraţiuni li se aplică şi estimărilor privind fondurile

SSEDAS: activitatea şi reţeaua de cercetare

primite sau utilizate în cursul activităţilor. Simpla adunare a cifrelor disponibile pentru toate cele 55 de teritorii conduce la o cifră destul de mare, estimată la 90 de milioane de EURO, însă este foarte important să facem distincţiile necesare între iniţiative cum sunt cea a Shared Interest, care declară o cifră de afaceri de 42,5 milioane de EUR, Manchester Home Care, care semnalează un venit brut de 14,2 milioane de EUR şi celelalte entităţi care oferă cifre de câteva milioane pe an. De fapt, o cifră mai importantă de avut în vedere o constituie cifra medie de afaceri a tuturor experienţelor, care se ridică la circa 300.000 EURO.

Principalele sectoare

Agricultură organică și suveranitate alimentară

Fair trade

Consumul critic

Stil de viata sustenabil

Reutilizare, reciclare, redistribuire

Bunuri/servicii ecologice

Timp liber şi sport

Cooperare internaţională pentru dezvoltare

Turism durabil

Sănătate şi asistenţă socială

Finanţe şi bănci etice

Conservarea energiei

Întreţinere şi reparaţii

Sistemele nemonetare

Tehnologii regenerabile/verzi

ITC din surse deschise/gratuite

Funcţii de producţie şi formele juridice ale organizaţiilor

Impactul mediului în care activează

Dacă analizăm funcţiile economice tradiţionale efectuate de practicile selecţionate, putem observa preponderenţa funcţiilor referitoare la comerţ şi servicii (42%), ulterior funcţiile de producţie şi prelucrare (29%), consum (17%) şi distribuţie (12%). FUNCȚIA ECONOMICĂ

Producție și prelucrare

29%

Cu privire la forma juridică a acestor organizaţii, este interesant de 42% observat că majoritatea practicilor se 17% circumscriu uneia dintre cele patru Consum categorii principale: Cooperative (15) Comerț și 12% sau Asociaţii, ONG-uri sau Fundaţii servicii (13), în timp ce există într-o mai mică Distribuție măsură şi întreprinderi sociale (9) şi întreprinderi private (5). În plus, există şi districte sau reţele (10 cu forme diferite), precum şi două experienţe unde nu există formă juridică definită (grupuri informale). FORMA JURIDICĂ

În termeni foarte generali e foarte clar că practicile analizate de ESS se orientează către îndeplinirea obiectivelor de politici publice, către promovarea relaţiilor dintre diferitele entităţi, păstrarea unui nivel corespunzător de utilizare a resurselor, ocrotirea şi respectul faţă de mediu. Există o omogenitate importantă între principiile care, în general, inspiră mai multe experienţe, chiar dacă adesea acestea folosesc termeni diferiţi pentru a se descrie sau pentru a se defini, subliniind mai curând unele aspecte în defavoarea altora. Termenii cei mai frecvent utilizaţi sunt cooperare, reciprocitate, responsabilitate, subsidiaritate, sustenabilitate, precum şi compatibilitatea dintre energie şi mediul. Mai concret, putem observa că dimensiunii sociale şi de mediu îi este acordată o valoare foarte mare la nivelul majorităţii practicilor analizate. Un alt factor care merită atenţie este cel care se referă la auto-gestionare şi participare, precum şi la capacitatea de a lucra în reţele şi de a crea relaţii cu celelalte realităţi din teritoriu şi nu numai, elemente înregistrate drept pozitive la nivelul mai multor practici analizate. Cele mai slabe rezultate înregistrate de aceste entităţi se observă la nivelul capacităţilor lor de comunicare şi auto-promovare. Se mai poate observa şi că în multe situaţii, experienţele analizate se consideră drept o realitate în permanentă schimbare, care-şi aleg obiective, îşi identifică calea de urmat şi care nu precupeţesc nici un efort pentru a-şi pune în practică obiectivul identificat în cursul activităţii. De multe ori, este important să se evalueze rezultatele îndeplinite la nivelul transformării continue şi al potenţialului existent, decât să se descrie situaţia existentă la momentul realizării studiului. Indicaţiile menţionate anterior sunt reprezentate în forma grafică următoare, care prezintă impactul mai multor valori la nivelul practicilor studiate

IMPACT

01 09

04 06

Cooperative

Întreprinderi sociale

Rețele sau clustere

Grupuri informale

Asociații, Întreprinderi ONG-uri sau private Fundații

Mediul

mediu major

mic

Social

Retea

Cota de administrare

17 Comunicare si advocacy

SSEDAS: activitatea şi reţeaua de cercetare

ESS ca factor pozitiv în combaterea crizei economice În cursul procesului de documentare s-a menţionat adesea că multe dintre exemplele identificate au luat fiinţă pentru combaterea răului social cauzat de criza economică globală. Desigur, scala iniţiativelor este adesea limitată, ceea ce nu permite analizarea lor în acest moment drept un factor crucial pentru soluţionarea sau pentru ieşirea din criză. ESS apare clar drept purtătoarea unor valori şi metode în contrast marcat, în special în ţările occidentale şi în cele care depind de acestea pentru exporturi, cu strategiile inspirate de austeritate, al căror prim rezultat îl constituie impunerea de acţiuni de frânare a creării de noi locuri de muncă. Dincolo de dimmensiunea sa, ESS joacă un rol şi oferă o direcţie deosebit de însemnate cât priveşte combaterea crizei globale economice, financiare şi de mediu. În multe ţări, indiferent de strategiile de politici economice adoptate de autorităţi, ESS a deschis un spaţiu social important, mai precis, prin capacitatea de promovare, încurajare şi susţinere a iniţiativelor şi a activităţilor inspirate de principiile economiei sociale şi solidare, care, pe termen scurt, de asemenea, pot juca un rol de înlesnire şi de sprijin pentru populaţia care suferă de pe urma consecinţelor negative ale crizei. Toate experienţele analizate au acest potenţial, ale cărui efecte s-au produs, deja, în ultimii ani şi sunt utile câteva exemple pentru a dovedi afirmaţiile făcute anterior. Practicile CSA din Austria, Finlanda, Irlanda şi Germania sunt de interes special din moment ce constituie scheme în curs de dezvoltare orientate către suveranitatea alimentară care doreşte să demonstreze că este posibilă susţinerea venitului, precum şi a calităţii vieţii pentru mai multe persoane cu ajutorul soluţiilor la scală mică de la nivelul local. Acesta este principalul motiv pentru care sunt destul de importante drept instrumente pentru combaterea impactului cauzat de criza sistemică actuală. Şi în zona mediteraneană, toate formele diferite de ESS, cum ar fi agricultura ecologică, grupurile solidare de consumatori, producţia de energie regenerabilă, cooperativele, comerţul echitabil, sunt în creştere, deşi la un ritm mai încet decât în trecut. Nu sunt scutite de criza economică şi pot fi copleşite de aceasta (în special dacă repetă modelul concurenţial), însă sunt cu mult mai vibrante. Cât priveşte principala lecţie învăţată: socializarea şi cooperarea într-o manieră mai holistă pot face din criză o oportunitate, din ce în ce mai mulţi oameni se pot implica şi pot lua parte la recrearea unei economii diferite, care să reacţioneze la nevoile persoanelor şi ale comunităţilor şi nu la lăcomia creatorilor de profit şi a intereselor exclusiv private.

SSEDAS: activitatea şi reţeaua de cercetare

De exemplu, trebuie remarcată în Grecia organizaţia Solidaritatea pentru toţi, deoarece oferă coordonare şi asistenţă practică tuturor tipurilor de iniţiative, începând cu clinicile şi farmaciile sociale şi până la bucătăriile comunitare şi distribuţia alimentelor. Solidaritatea pentru toţi este „rodul“ crizei. S-a coagulat drept reacţie la nevoile de interconectare, comunicare, facilitare şi de coordonare a tuturor diferitelor structuri, mişcări şi iniţiative apărute unele după altele din pricina crizei şi efectelor acesteia asupra oamenilor din această ţară. Numărul lucrătorilor din întreprinderile ESS a crescut în ultimii 10 ani de la 11 milioane în 2002-2003 la 15 milioane ceea ce înseamnă circa 6,5% din populaţia activă a UE. Cifra de mai sus nu include toate modurile informale şi formele combinate de practici şi iniţiative ESS (de la auto-producţie la co-construcţie, barter, monedele sociale, băncile de timp etc.). Grupurile CSA, grupurile solidare consumator-producător se reproduc sub multe forme: de la câteva sute la sfârşitul anilor 1990 şi în doar două-trei ţări, la zeci de mii în 2015. O altă problemă în curs de escaladare la a cărei soluţionare pot contribui ESS o reprezintă numărul în creştere al migranţilor care traversează sau tranzitează ţările europene, beneficiind adesea de asistenţă sau sprijin scăzute. O altă practică ESS promovată în Slovenia şi denumită Skuhna sau Bucătăria lumii slovene este un proiect inovator de întreprindere socială, care-i implică atât pe migranţi, cât şi pe refugiaţi. Ideea de bază o constituie legătura dintre oameni şi una dintre nevoile lor de bază: alimentaţia şi nutriţia. De asemenea, tot legat de migranţi şi refugiaţi, un rol important îl joacă Fundaţia bulgară pentru banca de alimente. Nu numai că are în vedere abordarea clasică a furnizării de asistenţă şi sprijin pentru alimentaţia migranţilor, ci creează totodată o legătură între industria alimentară şi organizaţiile care furnizează alimente pentru şi în afara adăposturilor pentru refugiaţi. În 2014 au fost asistaţi peste 3.480 de refugiaţi, inclusiv peste 150 de familii cazate la adrese externe. Aceste exemple ne arată o contribuţie concretă cât se poate de modestă în scopul unei migraţii mai umane, însă formele sub care este gestionată pot fi cu siguranţă imitate de multe dintre intervenţiile statului din toate ţările care primesc migranţi.

Nordul şi Sudul lumii se confruntă cu globalizarea Cele mai bune experienţe de ESS au adesea foarte strânse relaţii cu ţările din Sudul Globului, chiar dacă nu toate zonele înregistrează un număr mare de activităţi internaţionale de cooperare. În zona centru Nord, 8 realităţi prezintă un interes marcat cât priveşte cooperarea internaţională, în timp ce în celelalte zone geografice analizate, a fost mai puţin prezentă atenţia acordată schimburilor cu Sudul Globului (3 practici în zona mediteraneană, 3 în zona mondială şi chiar şi mai puţine în Europa de Est). Multe dintre proiectele în curs apar în legătură cu activităţile din domeniul comerţului echitabil, adesea asociate cu iniţiativele de „educaţie globală“ şi consum etic. Potrivit Organizaţiei Mondiale pentru Comerț echitabil, „comerţul echitabil este un parteneriat comercial, bazat pe dialog, transparenţă şi respect, care urmăreşte să existe mai multă echitate în comerţul internaţional. Contribuie la dezvoltarea durabilă oferind condiţii mai bune de comercializare şi protejândule drepturile producătorilor şi lucrătorilor marginalizaţi-în special din Sud. (...) Organizaţiile de comerţ echitabil (sprijinite de consumatori) sunt angajate activ în sensul susţinerii producătorilor, al creşterii nivelului de conştientizare şi al promovării schimbării normelor şi practicilor comerţului internaţional 8 convenţional.” În plus faţă de comerţul echitabil, mai există şi alte iniţiative care se circumscriu domeniului cooperării internaţionale pentru dezvoltare. Unele proiecte sunt puse în aplicare de organizaţiile ESS care funcţionează în realitate în Belgia, Austria, Anglia şi Germania în Europa centrală şi de Nord; în Spania şi Franţa pentru zona mediteraneană; în Republica Cehă şi Slovacia în Europa de Est şi în sfârşit în Mozambic, Bolivia în restul lumii.

Vulnerabilităţile structurale Pe baza unei analize suplimentare efectuate asupra bunelor experienţe identificate, au reieşit pas cu pas dezavantajele comune mai multor teritorii. Aceste „vulnerabilităţi structurale“ par să fi încetinit sau împiedicat apariţia şi difuzarea practicilor. Această parte a studiului şi a analizei este importantă în mod special nu atât pentru corectitudinea şi finalizarea întregului proiect, cât pentru faptul că apariţia unei viziuni inteligente în urma activităţii esenţiale din cadrul studiului poate contribui la stimularea lansării şi proliferării iniţiativelor ESS. În textele prezentate de cercetători se sesizează adesea că iniţiativele depun strădanii pentru a-şi desfăşura activităţile în domeniul comunicării şi auto-promovării; în plus, experienţele de mare interes par să fi acordat prea puţină atenţie nevoii de a comunica periodic şi consecvent, şi chiar la nivel naţional se întâlnesc probleme referitoare la obţinerea de rezultate satisfăcătoare cât priveşte consolidarea şi proliferarea practicilor de ESS. Pentru creşterea gradului de eficienţă a iniţiativelor 8

din acest domeniu sunt necesare eforturi suplimentare astfel încât să se obţină efecte mai adecvate într-un interval scurt de timp. Cât priveşte zona nordică, opinia publică rămâne insuficient informată cu privire la oportunităţile pe care le creează economia socială, în principal pentru că acestei chestiuni nu i se acordă atenţie în mass-media publică şi pentru că impactul campaniilor desfăşurate a fost scăzut. Întreprinderile sociale în curs de dezvoltare se străduiesc să-şi păstreze prezenţa pe piaţă, iar activităţile de informare şi de educare nu sunt susţinute suficient de administraţia publică. Aşa după cum am observat mai înainte cu ajutorul cifrelor calitative referitoare la impactul acestor experienţe în diferitele contexte, în realitate, această componentă a activităţilor care ar trebui desfăşurate pentru a sprijini activităţile practice pare a fi mult prea limitată şi, prin urmare, încă nu joacă rolul necesar de promovare şi multiplicare, chiar şi în cazul celor mai bune experienţe. Activităţile de comunicare şi auto-promovare desfăşurate de câteva dintre practicile selecţionate ar trebui consolidate mult pentru ca logica economiei solidare să se dezvolte suficient de mult pentru a modifica rezultatul economic general de la nivelul naţional. În acest domeniu de activitate sunt esenţiale interacţiunea dintre autorităţile locale, universităţi şi organizaţiile publice pentru IMM-uri şi realitatea specifică a ESS. Cât priveşte zona mediteraneană, există multe iniţiative de comunicare şi autopromovare în curs, puse în practică de câteva dintre cele mai active organizaţii, deci există un progres important cât priveşte reacţia publicului, ca cel legat de prezenţa câtorva dintre aceste practici în ziare sau pe reţelele de socializare. Totuşi, e nevoie de implicarea unui număr mai mare de oameni şi într-un timp foarte scurt, din moment ce această zonă prezintă aceleaşi probleme în domeniul comunicării şi al auto-promovării care sunt înregistrate în alte zone incluse în studiu. Iar în celelalte două zone, situaţia pare să fie chiar şi mai negativă. Cel de-al doilea aspect menţionat frecvent are legătură esenţială cu strategiile de politici economice referitoare la ESS, de asemenea şi pentru că în etapele de expansiune, toate activităţile au loc în aceste domenii merită să beneficieze de sprijin din partea autorităţilor publice sau chiar să fie considerate drept beneficiare de măsuri de politici economice, având în vedere relevanţa lor socială. Pe de altă parte, nu putem să nu subestimăm câteva riscuri: adesea autorităţile statului au tendinţa de le încredinţa organizaţiilor implicate în aspectele sociale unele dintre sarcinile care ar trebui efectuate de structurile publice; uneori finanţarea sau stimulentele sunt însoţite de constrângeri sau de controale mult prea birocratice; adesea, organismele publice încearcă să obţină ceva la schimb în termeni de politică sau publicitate de pe urma unor activităţi care urmăresc o logică complet diferită.

wfto.com/fair-trade/definition-fair-trade

SSEDAS: activitatea şi reţeaua de cercetare

Cu privire la zona Europa de Nord, ar trebui efectuate câteva evaluări cu privire la măsurile de politici economice naţionale şi regionale. La nivelul teritoriilor individuale în care sunt absolut esenţiale bunele practici, entităţile publice sunt conştiente că sarcina lor este să se creeze un mediu propice pentru apariţia şi multiplicarea ESS. Prin urmare, este importantă elaborarea unei viziuni strategice comune a teritoriilor cu o mare concentraţie de iniţiative ESS, fie sub forma districtelor, fie a zonelor sau a sectoarelor speciale cu producţii extrem de specializate. E adevărat, în unele dintre teritoriile studiate este percepută importanţa acestor factori propice şi a liniilor directoare publice, însă există numeroase exemple de bune practici care funcţionează deja în cadrul serviciilor publice, limitându-se însă la logica dezvoltării şi lipsesc sprijinul ţintit şi colaborarea cu realităţile ESS. În unele domenii, studiul subliniază unele experienţe de cooperare adevărată care-ar trebui copiate în toate ţările, deoarece acestea şi-au dovedit deja din plin eficienţa şi eficacitatea. În general vorbind, în Europa de Est nu ne putem referi la o politică publică articulată în funcţie de nevoile diferitelor sectoare de ESS. În unele ţări au fost luate recent măsuri specifice pentru reglementarea şi sprijinirea sectoarelor ESS şi a activităţilor specifice ESS. O primă indicaţie pentru viitorul imediat este că ar fi foarte util dacă autorităţile statului şi autorităţile locale ar redacta şi distribui un regulament public cu potenţialul de a stimula crearea de noi unităţi de ESS şi pe de altă parte, de a încuraja şi sprijini activităţile existente care foarte adesea sunt originale şi interesante, astfel încât să poată fi imediat copiate în alte zone şi în alte ţări. Multe dintre experienţele analizate furnizează deja soluţii valoroase pentru chestiunile sociale de rezolvat şi prezintă cele mai bune moduri de soluţionare a diferitelor probleme din teritorii. O posibilă sugestie apărută în urma studiului se referă la elaborarea unui cadru de reglementare pentru ESS care să aibă în vedere activităţile existente şi potenţiale şi să analizeze foarte atent experienţele existente din celelalte ţări europene cu tradiţii culturale asemănătoare. Ar putea fi elaborate măsuri valoroase pentru crearea de locuri de muncă pentru persoanele defavorizate legate de activităţi privind sustenabilitatea de mediu şi migraţiile. Aceste măsuri le-ar putea pune pe ţările europene în contact direct cu ţările care încă se străduiesc să-şi găsească propria strategie de dezvoltare durabilă. Conform acestui cadru juridic, ar putea fi oferit sprijin direct pentru stadiile iniţiale de socializare şi pentru crearea lanţurilor de aprovizionare pentru întreprinderile de ESS astfel încât să se facă legătura cu bunele practici existente, încurajându-le multiplicarea şi integrarea orizontală. În sfârşit, e evident că aceste regulamente vor fi aprobate doar dacă entităţile de ESS exercită presiunea corespunzătoare la nivelul anumitor sectoare care sunt considerate deja astăzi drept necesare şi

SSEDAS: activitatea şi reţeaua de cercetare

urgente pentru întreaga planetă, cum sunt toate experienţele care acordă atenţie chestiunilor de mediu şi incluziunii sociale.“ Şi în sfârşit, în zona mediteraneană, au apărut nişte situaţii critice în relaţiile dintre Nord şi Sud. Se poate observa că, în ciuda faptului că este destul de dezvoltată cooperarea internaţională şi este răspândită în multe ţări, în această zonă există puţine experienţe de adevărate parteneriate şi comuniune între Nord şi Sud. Multe dintre experienţele ESS îşi au obârşia în Sud şi pot fi imitate şi răspândite şi la Nordul şi la Sudul Globului, însă nivelul de conştientizare a potenţialului transformator de a le distribui şi multiplica în funcţie de nevoile adevărate ale partenerilor este scăzut. Aceste practici mai susţin, de asemenea, diferitele organizaţii şi proiecte locale, promovează crearea de noi locuri de muncă, un spirit antreprenorial şi recuperarea activităţilor locale cum ar fi agricultura, turismul şi meşteşugurile locale. Principalii factori sociali externi se preocupă de crearea sau recuperarea de locuri de muncă, precum şi de investiţia în teritoriile rurale, împiedicând astfel, de exemplu, migraţia tineretului. Unul dintre efectele cele mai notabile ale acţiunii lor a fost îmbunătăţirea utilizării resurselor locale şi recuperarea activităţilor economice tradiţionale cu obârşia în teritorii, cum ar fi agricultura sau pescuitul. Asocierea funcţionează drept un factor de înlesnire a procesului, promovând conceptul de identitate locală pentru stimularea relaţiilor dintre producători şi consumatori, dar şi între producători. Se ajunge la un mediu asemănător cu acela al unei economii comunitare: producătorii pun la comun materialele, lucrează în grupuri mici pentru a asigura preţuri echitabile şi-şi promovează unul altuia produsele. Recuperarea agriculturii într-un teritoriu peri-urban a fost foarte relevantă din moment ce a avut un impact imediat asupra nivelului de creare de locuri de muncă, generarea de venit şi prevenirea şomajului. Consumatorii beneficiază de un nou angajament în sensul comunităţii lor şi conştientizează impactul acţiunilor lor, printre altele.

Provocările şi aspectele de trecut în revistă Informaţiile strânse cu privire la cele 55 de practici demonstrează clar că 41 dintre acestea sunt iniţiative unice, în timp ce există doar câteva care sunt parte a unor reţele sau a altor forme de conexiuni (consorţii, federaţii etc.). Evident este că, dacă auto-suficienţa şi concentrarea pe misiune sunt, fără îndoială, factori pozitivi pentru toate experienţele, participarea la entităţile sau reţelele federale reprezintă un element care ar putea fi util pentru difuzarea în teritorii şi pentru schimbul de experienţe şi dezvoltarea de colaborări operative.

de faţă, însă pot conţine în ele punctul de plecare pentru procese mai complexe şi mai solicitante, precum şi posibilitatea de iniţiere a unor transformări mai profunde, de mare interes pentru oamenii de pe planul local şi nişte exemple care pot fi copiate în alte zone de pe Glob.

În plus, grupurile cu o coordonare mai mare ar putea permite ca interesele lor să fie reprezentate, iar solicitările tuturor sectoarelor de economie socială sau solidară să fie adresate entităţilor publice şi autorităţilor statelor. Aceste forme de reprezentare ar fi potrivite şi în faţa organizaţiilor europene sau internaţionale. Va fi interesant să se evalueze pe viitor (în afara ciclului de viaţă al proiectului), dacă experienţa adusă la lumină prin intermediul studiului va avea câteva rezultate concrete la acest nivel. Cum să se genereze modele economice teritoriale alternative? Cum să se consolideze o dezvoltare locală orientată către ESS? În contextul studiului, au fost aduse deja la lumină câteva experienţe de colaborare mai mult sau mai puţin intensă, între organizaţiile participante. Putem menţiona aici sesiunile comune de pregătire, invitaţiile reciproce de a lua parte la iniţiativele din unele ţări, câteva exemple de participare comună la alte proiecte, în timp ce se elaborează şi alte activităţi mixte. Un al doilea nivel potenţial de colaborare în anumite teritorii concrete şi cu obiective care nu pot fi prestabilite se referă la posibilitatea de proiectare şi de punere în practică a sistemelor integrate de colaborare economică şi relaţii sau grupuri interpersonale care împărtăşesc acelaşi obiectiv. Analizându-se mai îndeaproape contextul teritoriilor implicate în studiu, mai mulţi cercetători au indicat adesea posibilitatea de organizare a lanţurilor de producţie dintre oraşele şi zonele rurale învecinate sau creşterea zonelor de vânzare a produselor echitabile şi ecologice prin conectarea producătorilor la grupurile de consumatori care doresc să creeze grupuri de achiziţie. În special în teritoriile care prezintă multe experienţe alternative, bune practici de o dimensiune considerabilă şi au mai multă experienţă, a existat o perspectivă legată de posibilitatea de a crea scheme economice teritoriale cuprinzătoare, care să funcţioneze în sensul modelelor alternative reale, chiar dacă pe bază experimentală şi care să înceapă de la un set de organizaţii care deţin cunoştinţe reciproce şi obiective comune specifice (districte economice solidare, planuri de dezvoltare agricolă locală etc.). Aceste perspective depăşesc limitele studiului

SSEDAS: activitatea şi reţeaua de cercetare

Nucleul studiului •

Europa de Nord şi Centrală

•

Europa Mediteraneană

•

Europa de Est

•

Zona Mondială

• Concluzii

SSEDAS: activitatea şi reţeaua de cercetare

Europa de Nord şi Centrală Contextul ESS din ţările furnizoare de cele mai bune practici În întreaga regiune a Europei Centrale şi de Nord, sectorul economiei solidare încă nu este bine definit cât priveşte aria sa de cuprindere şi conţinutul. În analiza experienţei austriece, de exemplu, se afirmă că nu există un domeniu de acţiune specific pentru ESS; în toate bunele practici, analizele încep cu o descriere a aşa-numitului „sector terţiar“, în care se include economia solidară. „Pentru moment, discuţia privind economia solidară suferă de pe urma lipsei de informaţii. Informaţiile privind factorii de succes în legătură cu întreprinderile de economie solidară ar trebui comunicate la o scală mai largă, la fel ca şi informaţiile privind formele juridice cele mai potrivite pentru economiile solidare.“ Ce este relevant de subliniat este că: „însemnătatea economiei solidare se bazează pe perspectiva unei transformări cuprinzătoare a societăţii. Această transformare începe la nivel de nişe, cu oameni care au drept scop să se conecteze într-un mod bazat pe egalitate, democraţie şi solidaritate, preocupaţi fiind de întreaga lume şi de generaţiile viitoare. Aceste nişe sunt, spre exemplu, incubatoarele alimentare, magazinele de comerţ echitabil, bucătăriile comunale şi locuinţele comunale. Mişcarea pentru suveranitate alimentară, de exemplu, dreptul oamenilor de a-şi stabili producţia propriilor lor alimente în felul lor, este un bun exemplu de economie solidară ca mişcare transformatoare. Aceste nişe există într-un sistem de dominaţie socială: al capitalismului, sexismului, rasismului şi al altor forme de inegalitate şi lipsite de compasiune. Nişele sunt contradictorii şi sunt capabile doar să modifice părţi ale relaţiilor din societate în cadrul contextelor specifice. Transformarea e alimentată de dezvoltarea contradicţiilor economiei solidare.“ Prin urmare, organizaţiile sunt conştiente de câteva caracteristici distincte şi importante ale ESS de asemenea, dacă au tendinţa de a nu le acorda prea multă relevanţă ca atare în ţările lor. În studiul privind Regatul Unit, unele zone de economie solidară sunt descrise ca fiind relevante (mişcarea comerţului echitabil, creşterea producţiei organice din cadrul mişcării cooperativiste etc.), iar în zona metropolei londoneze se prezintă numeroase iniţiative comunitare de pregătire profesională a tinerilor, proiecte locale şi organizaţii care conlucrează în sensul microcreditelor colective şi de ajutor reciproc pentru iniţiativele durabile. Analiza generală este desfăşurată

cu privire la întreg domeniul de ESS, cu implicarea a peste 70.000 de iniţiative , ceea ce înseamnă că există spaţiu pentru o expansiune potenţială a activităţilor economice conexe. Unul dintre punctele focale este mişcarea cooperativistă care are, de asemenea, o amploare deosebită. Cu toate acestea, nu este foarte răspândită o definiţie comună a ESS. De exemplu, în studiul efectuat de Think Global, se accentuează că terminologia de „economie socială şi solidară“ nu e deloc relevantă. Sunt recunoscuţi, relevanţi şi înţeleşi termeni cum ar fi „economie socială“, economie locală“, „cooperative“ şi „întreprindere socială“. Indiferent de termenul folosit, această economie alternativă, de colaborare, reprezintă o gamă largă de societăţi comerciale şi întreprinderi din Regatul Unit, cum ar fi cooperativele, instituţiile de ajutor reciproc, întreprinderile sociale, cu o istorie incredibil de bogată. După cum s-a precizat în secţiunea introductivă a raportului, în ultimii ani, autorităţile britanice au adoptat măsuri masive de privatizare şi externalizare a serviciilor publice către societăţile particulare. Chiar dacă a luat astfel naştere un val de nemulţumire în rândul unui număr mare de cetăţeni, care-şi făceau griji privind calitatea redusă a serviciilor şi că angajaţii şi beneficiarii serviciilor aveau să fie din ce în ce mai prost trataţi, situaţia s-a dovedit a fi şi o oportunitate pentru asociaţiile de ajutor reciproc, cooperativele şi întreprinderile sociale, care au ieşit la iveală drept alternativă la societăţile comerciale private tradiţionale, orientate spre profit. Atunci când aveau de-a face cu reduceri şi privatizări, multe autorităţi locale şi instituţii publice au preferat să le externalizeze pe mâna cooperativelor sau a asociaţiilor de ajutor reciproc datorită abordării democratice a acestora centrate pe oameni, în loc să se adreseze societăţilor mai tradiţionale unde accentul cade pe profit. În alte ţări, în special Belgia şi Finlanda, studiul s-a desfăşurat în întregime cu privire la întregul spectru al ESS, fără distincţie. În plus, Belgia este singura ţară din grupul de 18 teritorii din Europa de Nord care s-a referit la domeniul cooperării pentru dezvoltare, subliniind că, încă din 1994 s-au făcut încercări pentru intensificarea prezenţei în străinătate a proiectelor de economie solidară. În Finlanda, unde istoric vorbind, mulţi dintre cetăţeni prestează muncă voluntară, există noi iniţiative care se pot circumscrie activităţilor ESS. 9 www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/193555/ bis-13-p74-small-business-survey-2012-sme-employers.pdf

Nucleul Studiului: Europa de Nord şi Centrală

În acest context, totuşi, concepte cum ar fi economia comună şi economia circulară sunt mai inteligibile şi mai difuzate în rândul marelui public. Situaţia economică din Finlanda nu este deosebit de bună, însă există un puternic sector public şi o tradiţie a statului paternalist care conduce uşor la o prezenţă susţinută a sprijinului statului acordat activităţilor din sectorul terţiar. Sectorul public a devenit mai vulnerabil, iar această situaţie ar putea oferi noi posibilităţi pentru ESS, cum se întâmplă în Germania. Studiul conex acordă atenţie agriculturii şi proiectelor legate de alimentaţie, subliniind rolul modelului CSA, al grădinilor urbane şi al consiliilor locale pentru alimentaţie. În Berlin este activ primul Consiliu regional de politici publice alimentare, care pune accentul pe organizarea şi pe gestionarea producţiei şi a consumului de produse alimentare mai echitabile şi mai durabile. În Polonia, sectorul social include peste 100.000 de astfel de iniţiative, şi cel puţin 17.000 au forma juridică de cooperative, majoritatea localizându-se în capitală şi în principalele centre urbane, în timp ce în Irlanda, Letonia şi Estonia, dimensiunile sectoarelor sociale nu se compară cu cele din celelalte ţări din regiune şi, prin urmare, încă sunt relativ puţin cunoscute.

Analiza datelor În secţiunea de faţă au fost elaboraţi câţiva indicatori cantitativi şi calitativi pe baza informaţiilor strânse prin rapoartele de cercetare, astfel încât cititorului să-i fie furnizate date comparabile cu privire la bunele practici identificate. Indicatorii calitativi se bazează pe câteva criterii ESS comune: impactul asupra mediului, impactul social, participarea, auto-gestionarea/cota conducerii, capacitatea de relaţionare şi atenţia acordată comunicării şi auto-promovării. Cât priveşte indicatorii cantitativi, analiza se referă la sectoarele şi activităţile ESS, estimează numărul de persoane implicate direct sau indirect în practici (angajaţi, membri, voluntari), cifra de afaceri generată de activităţile efectuate şi la câteva consideraţiuni privind forma juridică/structura informală a practicilor. Prin intermediul acestor indicatori este posibilă crearea unui sistem de monitorizare şi evaluare a practicilor analizate, nu doar pentru a crea o imagine globală a datelor actuale, ci şi pentru a găsi modalităţi de a consolida procesul în sensul unei eficienţe mai mari a componentelor analizate.

Sectoare Cele 18 exemple de cele mai bune practici selecţionate se ocupă de diferitele sectoare sau domenii de competenţă ale ESS. Un prim rezultat al analizei îl constituie prevalenţa practicilor identificate în sectorul agricol/de alimentaţie (7 practici) şi sectorul comerţului echitabil (4 practici). Celelalte bune practici

Nucleul Studiului: Europa de Nord şi Centrală

identificate operează în domeniile cooperării internaţionale (2 practici) şi al finanţelor etice, al reutilizării şi reciclării, al meşteşugurilor ecologice, al serviciilor locale de asistenţă socială şi al serviciilor multisectoriale (câte o practică pe sector). SECTOARE

Agricultura organică și suveranitate alimentară Cooperare pentru dezvoltare internațională Finanțe etice și bănci Bunuri și servicii ecologice Fair trade

Multisectorial 1

Reciclare, reutilizare, redistributie Timp liber si sport

Preocupările alimentare continuă să fie prioritatea esenţială pentru marele public: una dintre cele mai puternice mişcări se concentrează pe modificarea obiceiurilor alimentare, aşa că se mănâncă din ce în ce mai ecologic şi se consumă produse de comerţ echitabil. Nu e o tendinţă nou-nouţă, aşa cum s-ar părea, ci una care are în spate un istoric îndelungat. Bunăstarea umanităţii şi a mediului reprezintă o prioritate pentru mişcarea ecologică şi a comerţului echitabil, al cărui obiectiv îl constituie stimularea creşterii durabile pentru toate părţile implicate în acest proces. Agricultura ecologică şi comerţul echitabil includ această abordare holistă în standardele şi criteriile pe care le au, care înseamnă adesea să ai grijă la condiţiile de muncă în care produc membrii. Un număr de consumatori în creştere li se alătură şi pun sub semnul întrebării standardele de muncă. Mişcările internaţionale legate de agricultura ecologică şi de comerţul echitabil reprezintă nişte iniţiative importante care consolidează sustenabilitatea de mediu şi dreptatea socială de pe Glob. Aceste mişcări critică producţia distructivă şi practicile de consum şi se străduiesc să creeze un sistem mai durabil şi mai echitabil de alimentaţie la nivel mondial. Mişcarea ecologică internaţională se concentrează pe integrarea în cadrul producţiei agricole a „proceselor naturale“ (de exemplu, recoltele sezoniere), încurajând în acelaşi timp agricultura ecologică şi pieţele pentru produse ecologice certificate. Mişcarea comerţului echitabil se concentrează pe integrarea „relaţiilor echitabile social“ în cadrul mecanismelor de producţie şi de distribuţie, dezvoltând un comerţ mai egalitarist pentru produsele durabile din punctul de vedere social şi al mediului. Aceste proiecte se intersectează şi se complementează unul pe celălalt adesea: mişcarea ecologică cu referire la practicile de mediu şi mişcarea comerţului echitabil cu referire la practicile sociale. Deşi produsele certificate ca fiind ecologice sau rodul comerţului echitabil reprezintă o cotă mică de piaţă din comerţul mondial, producţia şi consumul

acestora implică un număr mare şi în creştere rapidă de oameni, întreprinderi şi societăţi comerciale. Mişcările ecologică şi cea a comerţului echitabil fac progrese importante cât priveşte consolidarea sustenabilităţii globale de mediu şi a dreptăţii sociale; cu toate acestea, succesele lor recente de pe piaţă le confruntă cu provocarea de a-şi lărgi aria de comunicare, respectându-şi, în acelaşi timp, principiile lor de bază. Analiza diferitelor activităţi desfăşurate de exemplele alese ne demonstrează că în multe situaţii, se referă la mai multe sectoare. Atunci când grupăm toate aceste domenii de acţiune, devine posibilă sublinierea principalelor sectoare de referinţă în ordinea prevalenţei, după cum urmează: Comerţul echitabil şi lanţul de aprovizionare agricol şi ecologic, consumul critic, finanţele etice, reutilizarea şi reciclarea, energia regenerabilă, meşteşugurile ecologice, serviciile locale de asistenţă socială, multisectoriale. Mai există şi experienţe în sectoarele de producţie (de bunuri şi servicii), activităţile culturale şi activităţile de promovare. În mod evident, această clasificare este limitată şi sintetică, dat fiind că există practici care desfăşoară activităţi în mai multe dintre aceste domenii. SECTOARELE PRINCIPALE DE REFERINȚĂ

Practicile analizate din Europa centrală şi de Nord implică mii de oameni în moduri diverse, ceea ce le demonstrează capacitatea de consolidare a unei economii alternative reale, de creare de locuri de muncă, de garantare a drepturilor, de sporire a nivelului de conştientizare individuală şi colectivă cu privire la procesele sociale şi economice actuale, de reflecţie cu privire la o comunitate alcătuită din oameni şi nu doar din consumatori, clienţi şi producători. În această zonă geografică peste 10.000 de oameni sunt implicaţi în diferite moduri în activitatea entităţilor ESS şi se estimează că peste 1000 de oameni sunt angajaţi direct sau indirect de acestea. Este una dintre zonele analizate care are cel mai mare număr de persoane implicate, însă capacitatea de angajare diferă de crearea de locuri de muncă: există exemple în care nu sunt angajate decât câteva persoane, în timp ce alte practici au mai mulţi angajaţi sau membri, cum este Cooperative Manchester Home Care (Regatul Unit) care angajează 800 de persoane. Un alt exemplu îl constituie organizaţia Shared Interest (Regatul Unit) cu 9000 de membri susţinători. Cât priveşte forma juridică a acestor organizaţii, este interesant de observat că majoritatea practicilor sunt Asociaţii, ONG-uri sau Fundaţii (5), Cooperative (4) şi întreprinderi sociale (4), şi nu a fost selecţionate drept cea mai bună practică decât o singură societate comercială. În plus, mai există şi grupuri sau reţele (4 care au forme diferite). FORMA JURIDICĂ 05 04

Al im en ta ție

și ag Fa ric ir ul tr tu ad ră e or ga C Co St on n ic op il d su m ă er e v ar cr ia e ț iti pe ă s c us n Bu nu in tru ten d t a ri și ern ezv bil se aț ol Re i t r o a vi ut Fi ci nal re ili na ie ă za co nț re e lo ,r et gi e ce ci ic Să cl e nă ar și e, ta bă te re nc di și i st as rib is te ui re nț ă so Re M c pa ia ul lă ra tis ții ec și to Re Co m ria en ge ns l te ne er na va ra nț bi re le ă a en /T er eh gi Si no ei st lo em gi iv e ne De er zi m pl on as ar et O e pe a re și n/ Tu fr ris ee m IC su T Ti st m en p lib ab er il și sp or t

Participare

Nu există dovezi ale modelelor care interconectează aceste experienţe într-un mod sistematic în teritorii. Experienţele cum sunt lanţurile de aprovizionare solidară dintre producători şi consumatori, dintre zona urbană şi zona rurală, reţelele care funcţionează în domeniul comunicărilor sociale şi al promovării, precum şi experienţele inovatoare cum ar fi districtele de economie solidară nu sunt răspândite ca, spre exemplu, în America Latină sau Europa de Sud. Singurele încercări de creare a legăturilor sistemice pot fi identificate parţial în practicile referitoare la CSA şi grădinile urbane. Dacă se analizează funcţiile economice tradiţionale efectuate de practicile selecţionate se constată că este evidentă preponderenţa funcţiilor referitoare la comerţ şi servicii (37%), urmate de funcţiile de producţie şi prelucrare (24%), consum (22%) şi distribuţie (17%). Consum 22%

Producție și prelucrare 24% FUNCȚII ECONOMICE

Comerț și servicii 37%

01 Întreprinderi Cooperative private

Rețele formale și clustere

Întreprinderi sociale

Asociații, Fundații, ONG-uri

Grupuri informale

Impact După cum ştim, practicile ESS se orientează către obiectivele de interes colectiv. Promovarea parteneriatelor şi a socializării, alocarea echitabilă a resurselor, respectul şi protecţia mediului, îndeplinirea de scopuri sociale reprezintă elemente care sunt prezente la nivelul tuturor experienţelor analizate. Aceste experienţe au drept obiectiv crearea şi dezvoltarea de iniţiative dedicate producţiei şi schimbului de bunuri şi servicii şi funcţionează conform principiilor cooperării, reciprocităţii, subsidiarităţii responsabile,

Distribuție 17%

Nucleul Studiului: Europa de Nord şi Centrală

sustenabilităţii şi compatibilităţii dintre energie şi mediu. În special, dacă analizăm practicile identificate, este posibil să evaluăm calitativ câţiva indicatori de impact ai unor criterii. Următorul grafic prezintă impactul unui set de valori din cadrul practicilor. De exemplu, putem observa relevanţa dimensiunii sociale şi de mediu în majoritatea practicilor analizate, nu doar în această zonă geografică. Un alt factor pozitiv care trebuie subliniat este cel legat de prezenţa notabilă a reţelelor tematice şi a campaniilor comune din acest domeniu. Dimpotrivă, existenţa structurilor rigide de conducere, care, în multe situaţii, se datorează formelor juridice ale organizaţiilor, nu permite întotdeauna participarea orizontală la procesele de luare de decizii. În sfârşit, la evaluarea impactului bunelor practici, este fundamental să menţionăm vulnerabilitatea existentă de la nivelul capacităţii de auto-promovare şi comunicare; totuşi, această competenţă încă este prezentă şi e cu siguranţă un factor de implicare şi educare în special în domeniile cooperării şi al comerţului echitabil. IMPACT

02 01

00 03

01 04

01 07

mic

mediu major

06 Mediu

Social

Rețea

Comunicare și advocacy

Cota de administrare

Cifra de afaceri Cât priveşte cifra de afaceri generate cu ajutorul practicilor ESS în acest domeniu, nu este posibil decât să se facă estimări deoarece cifrele nu sunt complete sau nu sunt definite corespunzător pentru toate teritoriile şi entităţile. Vorbim despre o valoare economică de peste 60 de milioane de EURO/an pentru organizaţiile ESS enumerate. Valorile cifrei de afaceri produse de entităţile ESS din această zonă sunt cele mai mari dintre cele cartografiate prin întreg studiul. De asemenea este important să se sublinieze că există câteva exemple de cele mai bune practici selecţionate care îi aparţin acestei zone şi care ating niveluri ale cifrei de afaceri mai mari decât cea a oricărei alte organizaţii cartografiate prin studiu: Shared Interest cu aproximativ 42.500.000 EURO/an şi Manchester Home Care cu circa 14.200.000 EURO/an.

Soluţii împotriva crizei economice În general vorbind, rolul şi dezvoltarea ESS din aceste ţări a fost un aspect esenţial de combatere a îmburghezirii, a unei rate mari a şomajului, precum şi a impactului crizei asupra mediului. De fapt, multe practici intervin direct în contextul local pentru

Nucleul Studiului: Europa de Nord şi Centrală

a combate creşterea sărăciei şi mecanismele de marginalizare din aceste zone, pentru a crea oportunităţile pentru desfăşurarea de noi activităţi comerciale şi, mai presus de toate, pentru a furniza pregătire profesională şi tehnică, astfel încât tinerii să poată intra pe piaţa muncii. În toate aceste domenii, asociaţiile de ajutor reciproc, cooperativele şi întreprinderile sociale apar drept alternativele activităţilor comerciale private tradiţionale, orientate spre profit. De exemplu, practica Home Care (Regatul Unit), merge în această direcţie prin consolidarea unei asistenţe sociale locale de vecinătate, care nu numai că aduce avantaje comunităţii, însă, în acelaşi timp, contribuie la crearea de locuri de muncă şi instituie un mod inovator de desfăşurare a activităţii. Practicile CSA din Austria, Finlanda, Irlanda şi Germania sunt de interes special din moment ce schemele în curs de dezvoltare s-au orientat către suveranitatea alimentară, în dorinţa de a dovedi că e posibilă păstrarea venitului, precum şi a calităţii vieţii pentru mai mulţi oameni date fiind soluţiile la scală mică de la nivelul local. Acesta este principalul motiv pentru care sunt nişte instrumente destul de importante în sensul combaterii impactului negativ al crizei sistemice actuale. Astfel de exemple reprezintă, de asemenea, responsabilizarea reacţiilor holistice de la nivelul local faţă de problemele comunităţii. Date fiind reducerile de cheltuieli bugetare şi politicile de austeritate care-i afectează pe cei care sunt cei mai vulnerabili, comunităţile locale se unesc din ce în ce mai frecvent pentru a umple vidul de asistenţă socială prin crearea de oportunităţi de pregătire profesională, de locuri de muncă, precum şi prin propunerile de afaceri verzi şi etice. Foodsharing de exemplu, este o platformă germană de internet, existentă şi în Austria şi în Elveţia, care-i pune pe oamenii de la nivelul local în legătură pentru a preîntâmpina risipa de produse alimentare. În fiecare an în Germania se aruncă 18 milioane de tone de 10 produse alimentare, dintre care 10 milioane sunt deşeuri care-ar fi putut fi evitate – ceea ce înseamnă hrană care este comestibilă încă. În Letonia, magazinul de caritate identificat drept o bună practică se străduieşte să îndeplinească obiectivul social consolidând, totodată, bunăstarea grupurilor vulnerabile din punct de vedere social, o dată cu implicarea tineretului prin reutilizarea efectelor personale. Acestea sunt reacţiile eficace la diferitele aspecte ale crizei.

Schimburile dintre Nord şi Sud Zona centrală şi din Nordul Europei se concentrează în special pe relaţiile dintre Nordul şi Sudul Globului. Unele dintre practicile selecţionate au contacte directe cu emisfera sudică şi pun în practică proiecte de cooperare internaţională. Mişcarea comerţului echitabil joacă în mod clar un rol remarcabil în soluţionarea diferitelor decalaje din dezvoltarea multor ţări din Sud şi este reprezentată prin cele 8 practici analizate. 10

WWF, Das große Wegschmeißen (2014)

Experienţele identificate în Polonia, Regatul Unit, Estonia şi Austria reprezintă un exemplu grăitor privind modul în care comerţul echitabil şi educaţia globală pot nivela decalajul existent între ESS şi cooperarea pentru dezvoltare. Comerţul echitabil a fost introdus în acest domeniu de câteva ONG-uri care au prezentat importanţa acestui tip de comerţ când se pune problema combaterii sărăciei globale, deoarece consumatorii joacă un rol important în comerţul global. Deciziile acestora referitoare la ce să cumpere pot avea un impact direct asupra condiţiilor de muncă şi de trai ale oamenilor de pe Sudul Globului. Comerţul echitabil îi poate sprijini pe producătorii certificaţi să se grupeze în organizaţii locale şi să practice modalităţi durabile de producţie, dată fiind preocuparea legată de cum să-şi îmbunătăţească condiţiile de trai şi de muncă. Obiectivul comerţului echitabil îl constituie stimularea de stiluri de viaţă sustenabile pentru micii producători şi lucrători, prin facilitarea îmbunătăţirii venitului, a condiţiilor de muncă decente şi a ecosistemelor durabile. Ca sistem, comerţul echitabil este dovada că acest comerţ poate fi un stimul fundamental al reducerii sărăciei şi un progres sustenabil mai mare, dar doar dacă este gestionat în acest scop, cu o echitate şi o transparenţă mai mari. „Comerţul echitabil este un parteneriat comercial, bazat pe dialog, transparenţă şi respect, care urmăreşte creşterea echităţii de la nivelul comerţului internaţional. Contribuie la dezvoltarea durabilă oferindu-le producătorilor şi lucrătorilor marginalizaţiîn special din Sud, condiţii mai bune de comercializare şi asigurându-le drepturile. Organizaţiile de comerţ echitabil (sprijinite de consumatori) sunt implicate activ în susţinerea producătorilor, în creşterea nivelului de conştientizare şi în promovarea 11 schimbării regulilor şi a practicii comerţului internaţional convenţional.“ În plus, există multe practici (Belgia, Austria şi Germania) care se ocupă cu cooperarea internaţională şi care au, de asemenea, în comun sprijinul acordat proiectelor de agricultură durabilă şi în emisfera nordică şi în emisfera sudică. Din punctul de vedere al fluxurilor financiare către Sud, această zonă este cu siguranţă cea mai puternică şi graţie exemplului britanic al Shared Interest care susţine multe proiecte cu principiile finanţelor etice. Există şi multe astfel de practici care nu au o legătură directă cu Sudul, cum sunt CSA-urile şi poate cu siguranţă reprezenta un exemplu demn de urmat care poate fi adaptat la diferitele contexte şi copiat şi la nivel mondial.

11 Aceasta definitie a fost creata de Organizatia Mondiala a Comertului Echitabil si a fost adoptata in 2001 de OMCE, un grup umbrela informal compus din patru mari retele de Comert Echtabil

Aspectele esenţiale Definirea ESS După cum s-a subliniat deja în secţiunea introductivă a prezentului raport, conceptul de „economie socială şi solidară“ are mult prea puţină relevanţă pentru această zonă, în timp ce termeni cum ar fi „economia socială“, „economia locală“, „cooperativele“ şi „întreprinderile sociale“ sunt recunoscuţi, relevanţi şi înţeleşi de marele public. Reprezentanţii organizaţiilor ESS intervievaţi înţeleg ESS în funcţie de diferitele modele de afaceri care urmăresc soluţionarea nevoilor sociale şi investiţiile în comunităţile locale. Profesorul Francis Davis, fondatorul uneia dintre cele mai bune practici selecţionate, Cathedral Innovation Centre, consideră că ESS susţine invenţiile şi creativitatea pentru soluţionarea nevoilor sociale şi poate fi considerată drept un instrument puternic de compensare a dezavantajelor apărute în urma anihilării statului paternalist. Această concepţie este repetată şi de reprezentanţii organizaţiilor de mişcări sociale, care accentuează că ESS poate stimula crearea unor iniţiative durabile şi inovatoare care aparţin comunităţilor locale şi sunt impulsionate de acestea. Prin urmare, o mişcare, o societate sau o organizaţie sunt angajate să devină un model sustenabil şi să facă economii de scală. În consecinţă, se pot crea numeroase mici activităţi comerciale fără ca să existe o reţea comună care să le pună în legătură. Din acest motiv, este esenţială conectarea iniţiativelor care au succes, pentru distribuirea celor mai bune exemple şi utilizarea de noi tehnologii în scopul depăşirii obstacolelor geografice.

Comunicare şi auto-promovare Marele public continuă să deţină informaţii insuficiente privind oportunităţile create prin economia socială, în principal deoarece mass-media publică scapă din vedere adesea această chestiune şi deoarece e posibil ca impactul estimat să nu fie generat în urma campaniilor mass-media. Întreprinderile sociale în curs de dezvoltare se străduiesc să-şi păstreze prezenţa pe piaţă, iar activităţile de informare şi de educare nu sunt susţinute suficient de administraţiile publice. Aşa după cum am observat mai înainte cu ajutorul cifrelor calitative referitoare la impactul acestor experienţe în diferitele contexte, în realitate, această componentă a activităţilor care ar trebui desfăşurate pentru a sprijini activităţile practice pare a fi mult prea limitată şi, prin urmare, încă nu joacă rolul necesar de promovare şi multiplicare, chiar şi în cazul celor mai bune experienţe. Activităţile

Nucleul Studiului: Europa de Nord şi Centrală

de comunicare şi auto-promovare desfăşurate de câteva dintre practicile selecţionate ar trebui consolidate mult pentru a promova logica economiei solidare ca factor de modificare a rezultatului economic naţional general. În acest domeniu de activitate sunt esenţiale interacţiunea dintre autorităţile locale, universităţi şi organizaţiile publice pentru IMM-uri şi realităţile specifice ESS.

Politici economice strategice Ar trebui efectuate aceleaşi evaluări cu privire la măsurile de politici economice naţionale şi regionale. La nivelul teritoriilor individuale în care sunt absolut esenţiale bunele practici, entităţile publice sunt conştiente, în general, că sarcina lor este să se creeze un mediu propice pentru crearea şi multiplicarea ESS. Prin urmare, este esenţială elaborarea unei viziuni strategice comune a teritoriilor cu o mare concentraţie de iniţiative ESS, fie sub forma districtelor, fie a zonelor sau a sectoarelor speciale cu producţii extrem de specializate. E adevărat, în unele dintre teritoriile studiate este percepută importanţa acestor factori propice şi a liniilor directoare publice, însă există numeroase exemple de bune practici care funcţionează deja în cadrul serviciilor publice, limitându-se însă la logica dezvoltării şi lipsesc sprijinul ţintit şi colaborarea cu realităţile ESS. În unele teritorii, sunt enumerate unele experienţe de cooperare eficiente, care-ar trebui copiate în toate ţările, deoarece acestea şi-au dovedit deja din plin eficienţa şi eficacitatea. Drept exemplu, putem menţiona „Consiliile alimentare“ din Germania şi firmele incubator din Marea Britanie.

Punctele de interes Există diferite idei şi elemente de avut în vedere care pot fi rezumate şi subliniate în urma studiului de documentare a acestei zone.

Agricultura inovatoare Răspândirea şi atenţia acordată aspectelor legate de alimentaţie permit elaborarea de propuneri inovatoare şi capabile să pună în practică viziuni care merg dincolo de practică. De exemplu, experienţele CSA şi diferitele propuneri de grădini urbane din Austria, Finlanda, Irlanda şi Germania pot fi considerate drept modele de bune practici ESS. Cât priveşte Germania, obiectivul CSA-urilor îl constituie crearea unui model alternativ de dezvoltare a sectorului agricol, în armonie cu producătorii, consumatorii şi natura. CSA este un parteneriat între agricultori şi consumatori

Nucleul Studiului: Europa de Nord şi Centrală

prin care se împart sarcinile, riscurile şi răsplata agriculturii. CSA sprijină soluţionarea preocupărilor din ce în ce mai răspândite cu privire la lipsa de transparenţă, sustenabilitate şi rezistenţă a sistemelor noastre alimentare. Într-o CSA, produsele alimentare nu sunt distribuite prin intermediul unei pieţe, ci printr-un ciclu propriu, economic şi transparent care este organizat şi finanţat de înşişi participanţii. Principiile unei CSA sunt solidaritatea, comunitatea, echitatea şi democraţia de la bază. Fermele la scală mică ar putea în fapt îndeplini toate aceste nevoi, şi cu toate acestea, tocmai aceste ferme sunt în curs de dispariţie. În condiţiile actuale, fermierii se confruntă adesea cu situaţia în care „au de ales“ între a exploata fie natura, fie a se exploata pe ei înşişi. Depind de subvenţii pentru a supravieţui ca agricultori, de preţurile de pe piaţa (mondială), de condiţiile meteo - factori pe care nu-i pot influenţa. Presiunea constantă asupra preţurilor pentru produsele agricole îi forţează adesea să-şi depăşească propriile limite de stres, să exploateze solul şi animalele cu care lucrează - şi în multe situaţii, să se lase cu totul de agricultură. Nici agricultura ecologică nu e scutită de aceste mecanisme.

Noile perspective urbane Grădinile urbane, grădinile comune, agricultura colectivă create şi gestionate de asociaţiile de cartier pe mici parcele de pământ puse la dispoziţie de municipalitate sau ocupate reprezintă un crâmpei de „ţară“ la oraş, al cărui rol nu este doar de a le acorda cetăţenilor „şansa“ de „a-şi murdări mâinile cu pământ“. Prin generarea de spaţii comune, grădina urbană devine de fapt un spaţiu care dă naştere legăturilor sociale şi culturale pe care le promovează, un instrument care poate crea bunăstare mentală, fizică şi relaţională şi, în acelaşi timp, poate fi o ocazie de a face exerciţiu fizic şi poate, de a cultiva legumele şi fructele adecvate unei alimentaţii sănătoase (Finlanda, Irlanda şi Germania).

Inversarea daunelor cauzate de prelucrarea industrială a produselor alimentare În sectorul agricol există anumite practici care intervin asupra daunelor cauzate de sistemul global de alimentaţie, bazat pe interesele economice ale societăţilor comerciale globale, care dăunează oamenilor, animalelor şi mediului înconjurător. Concentraţia de cote de piaţă şi de putere din sectorul agricol contribuie la o adâncire a decalajului dintre bogaţi şi săraci, precum şi dintre Nordul şi Sudul Globului. Pentru a modifica politicile privind alimentaţia şi politicile agricole, trebuie să facem faţă acestei provocări: să ne asigurăm că producţia, distribuţia şi eliminarea a ceea ce mâncăm sunt activităţi sustenabile faţă de mediul înconjurător şi echitabile din punct de vedere social.

Există numeroase mecanisme necinstite care cauzează daune, multe legânduse de predominanţa recoltelor agricole în scopuri industriale, de produsele care necesită îngrăşăminte chimice şi care, prin urmare, le sunt dăunătoare alimentaţiei umane şi animale. Şi, în sfârşit, toate deşeurile care se ridică la mai multe 12 milioane de tone - 88 doar în Europa - nu doar din pricina concentrării excesive din supermarket-uri, ci şi drept rezultat al consumului de hrană din gospodării şi comunităţi (spitale sau lanţurile de restaurante). Este interesant de observat că studiul prezintă câteva experienţe menite să reducă aceste deşeuri (în Germania, platforma anti-deşeuri), iar acest tip de experienţe ar trebui să devină exemple demne de imitat în toate ţările.

Politicile alimentare Consiliile de politici alimentare reprezintă un instrument inovator care ne poate ajuta să face astfel încât sistemul nostru de alimentaţie să devină mai democratic şi mai sustenabil pentru generaţiile actuale şi viitoare. Oameni din diferite medii se reunesc la aceeaşi masă pentru a elabora politica publică de alimentaţie a regiunii. Consiliile pentru politici publice privind alimentaţia pot fi adaptate flexibil nevoilor oraşelor şi comunităţilor, iar existenţa lor se poate lesne constata în multe părţi ale lumii. Au creat infrastructură şi proiecte pentru promovarea participării şi a deciziilor luate pe orizontală în materia politicii alimentare din regiunile unde fiinţează. Aceste Consilii pentru politici publice privind alimentaţia sunt organizaţii care le readuc laolaltă pe diferitele entităţi implicate în terenuri/alimentaţie din zonele urbane (agricultori, grupurile mai experimentate în material politicilor publice, mica distribuţie, pieţele locale, livezile urbane, autorităţile locale) pentru a iniţia re-teritorializarea sistemului de alimentaţie. Sarcina acestora este să facă în aşa fel încât agricultura urbană să devină o parte integrantă a planurilor urbanistice şi să faciliteze accesul la teren şi apă. Însă aceste Consilii se mai ocupă şi de securitatea şi suveranitatea alimentară şi, în general, de politicile publice alimentare. Consiliile de politici publice alimentare există în diferite oraşe din America de Nord şi Regatul Unit, Germania şi Olanda. În Amsterdam, alimentaţia a început să facă parte din programul public în ultimii ani, iar în oraş au apărut foarte multe iniţiative legate de alimentaţie şi municipalitatea este în curs de a redacta noua politică publică privind alimentaţia. Încep să apară şi în Germania în prezent consilii pentru politici publice alimentare. Voluntarii din Berlin şi Koln depun eforturi susţinute pentru a le înfiinţa în regiunile unde activează, pentru înfiinţarea de reţele de zone urbane şi rurale, pentru promovarea alimentelor cultivate pe plan regional şi de sezon şi pentru a introduce

alimentaţia şi agricultura în calendarul de acţiuni politice. Consiliul pentru politici publice alimentare din Berlin are o legătură strânsă cu diferiţii factori interesaţi în proces datorită întâlnirilor şi al atelierelor organizate cu toţi aceştia. Cercetătorii au semnalat că factorii interesaţi din toate cele patru teritorii germane au identificat consiliile pentru politici publice alimentare drept un instrument inovator pe care-l doresc înfiinţat în municipalităţile de provenienţă în cursul prezentului proiect.

Sustenabilitatea activităţilor Toate aceste experienţe analizate şi selecţionate prin intermediul studiului au un important impact pozitiv asupra sustenabilităţii. În realitate, majoritatea acestor realităţi este durabilă din punct de vedere al protecţiei mediului, social şi economic, se evită folosirea substanţelor chimice, a organismelor modificate genetic, este la scală mică, nu este orientată către creşterea profitului ci către satisfacerea nevoilor oamenilor şi a nevoilor naturii. Gestionarea se auto-stabileşte, iar participanţii sunt cei care stabilesc ritmul, în funcţie de capacităţile şi de posibilităţile pe care le au.

Comunităţi auto-organizate După cum s-a precizat în secţiunea introductivă a raportului, în ultimii ani în Europa s-a dezvoltat o amplă acţiune de privatizare şi externalizare a serviciilor publice către societăţile particulare şi datorită măsurilor de austeritate. Experienţa Manchester Home Care este una foarte interesantă: o întreprindere socială aflată în proprietatea angajaţilor, specializată în furnizarea de asistenţă şi de sprijin persoanelor care locuiesc în propriile lor case. Angajaţii pot participa la luarea de decizii care le afectează viaţa profesională şi dacă sunt şase luni membri, sunt eligibili să primească o cotă a profitului generat de întreprindere, în funcţie de randamentul în teritoriu şi profitul grupului. Structura unică a organizaţiei înseamnă că membrii echipei au ocazia să ia parte la adunările generale bianuale democratice şi pot sprijini societatea să-şi stabilească bugetul, sistemul de salarizare şi condiţiile. Pot alege şi fi aleşi în Consiliul General care-i numeşte pe membrii Consiliului Executiv şi aprobă deciziile esenţiale cât priveşte felul în care este desfăşurată activitatea. Iată încă un alt exemplu de iniţiativă de auto-organizare şi auto-gestionare care, la rândul ei, se traduce în consolidarea aspectului de incluziune socială. Desigur, exemplele selecţionate şi analizate demonstrează foarte clar că acest tip de iniţiative se bazează pe un nivel înalt de implicare politică şi publică în scopul dezvoltării ESS.

12 European Commission, Stop food waste - http://ec.europa.eu/food/safety/food_ waste/stop_en

Nucleul Studiului: Europa de Nord şi Centrală

Comerţul echitabil şi solidar şi drepturile internaţionale privind suveranitatea alimentară Rolul comerţului echitabil în transformarea tiparelor este subliniat în exemplele localizate în Regatul Unit, Polonia, Estonia şi Austria. Termenul de comerţ echitabil a apărut în Nordul Europei ca o încercare de a introduce dreptatea şi solidaritatea în comerţul dintre ţările din Nord şi cele din Sud. Pentru miile de producători din ţările din Sud, a fost şi rămâne o ocazie excelentă de a obţine o producţie de o mai bună calitate, preţuri mai bune, condiţii mai bune de muncă şi o calitate mai bună a vieţii pentru ei şi familiile lor. Comerţul echitabil nu ar trebui redus la o simplă strategie de vânzări, din moment ce poate stimula producţia locală durabilă, înseamnă locuri de muncă decente, o relaţie echitabilă între sexe etc. Prin promovarea creării de reţele şi a organizării producătorilor la scală mică de la nivelul local, prin faptul că acordă o valoare mai mare muncii şi protecţiei mediului şi face apel la consumatori să adopte strategii de achiziţie mai responsabile drept parte a vieţii de zi cu zi, comerţul echitabil oferă o bază de sprijin mai mare pentru relaţiile implicate în producţie, vânzări şi consum. Este important de observat că, la mai mult de 40 de ani de la prima experienţă, acest domeniu încă este în curs de a fi dezvoltat şi în diferitele ţări unde apare, devine o nouă formulă de cooperare cu emisfera sudică (adesea articulat şi îmbogăţit în diferitele ţări), şi este încă o modalitate remarcabilă de stabilire a legăturii dintre ţări, astfel încât să se introducă elemente de solidaritate la nivelul fluxurilor comerciale internaţionale. Recunoaşterea sa la nivel de comerţ Sud-Sud şi Nord-Nord înseamnă că în prezent cuprinde şi dimensiunea locală, reconcentrându-se pe piaţa locală şi incorporând noţiuni cum ar fi suveranitatea şi securitatea alimentare, drepturile omului şi protecţia mediului înconjurător. Cu toate acestea, nici comerţul echitabil, nici finanţarea solidară sau monedele locale nu pot rezolva toate problemele privind dezvoltarea. Toţi actorii din lanţul valorii trebuie să fie incluşi. Producătorii din comerţul echitabil ar putea deveni una dintre legăturile dintrun lanţ al producţiei bazat pe solidaritate, care aduce laolaltă drept parteneri instituţiile şi reţelele care promovează ESS, întreprinderile sociale, grupurile de consumatori organizaţi şi, în anumite situaţii, politicile publice care susţin aceste iniţiative. Din acest punct de vedere ar fi vorba de acţiuni de regândire a lanţurilor de producţie bazate pe solidaritate, acordându-li-se preferinţă furnizorilor care respectă criteriile bazate pe solidaritate şi pe protecţia mediului şi creând societăţi cu ajutorul finanţării obţinute în cursul iniţiativelor de finanţare solidare, pentru a evita supremaţia marilor corporaţii, până ce se ajunge la consumatorii finali.

Nucleul Studiului: Europa de Nord şi Centrală

Finanţarea solidară internaţională (proiectele de dezvoltare şi de protecţie a mediului) O experienţă relevantă în domeniul finanţelor etice este aceea a exemplului britanic Shared Interest, o organizaţie de investiţii etice care oferă servicii financiare şi sprijin în afaceri pentru îmbunătăţirea traiului şi a standardelor de viaţă ale comunităţilor defavorizate din unele dintre cele mai sărace ţări ale lumii. După cum subliniau cercetătorii, organizaţia promovează o abordare echitabilă şi de cooperare cât priveşte finanţele şi se străduieşte să pună în practică o strategie durabilă de investiţii care să asigure un rezultat pozitiv şi pentru fermieri şi pentru investitori. Se concentrează pe creditele pe termen lung şi pe sprijinul pentru producători în loc să ofere o „soluţie rapidă“ şi se asigură ca banii pe care îi împrumută să fie folosiţi pentru ceva tangibil care-i va ajuta pe producători să-şi construiască o afacere durabilă şi de succes orientată către viitor. Impactul economic şi social asupra fermierilor se constată şi prin activitatea instituţiei înrudite, Fundaţia caritabilă Shared Interest. Fundaţia caritabilă furnizează pregătire profesională pentru cooperativele în curs de dezvoltare, în special din Africa, consolidându-le cunoştinţele şi capacitatea cu informaţii privind contabilitatea financiară şi relaţionarea. Impactul transformator din ţările din Sudului Globului este dovedit prin creşterea bunăstării şi a condiţiilor de trai ale producătorilor susţinuţi de Shared Interest, precum şi prin creşterea nivelului de încredere şi al demnităţii fermierilor care beneficiază de aceste credite. Ei se pot mândri cu faptul că ei sunt cei care aduc bani în casă pentru familiile lor şi că nu depind de actele de caritate sau de donaţii. În viitorul apropiat, practici asemănătoare ar trebui copiate în Sudul Globului, precum şi în celelalte zone mondiale afectate de criză. Există mai multe proiecte de mare interes care nu găsesc suficiente surse de finanţare, prin urmare faptul că sunt disponibile scheme de finanţare croite după nevoile ESS ar putea fi esenţial pentru dezvoltarea şi răspândirea acesteia ca reacţie eficace pentru combaterea efectelor negative ale crizei globale şi ale măsurilor de austeritate.

Zona mediteraneană Contextul ESS din ţările furnizoare de cele mai bune practici Zona mediteraneană include 17 bune practici din 8 ţări. Unele ţări şi teritorii incluse în această zonă par să le identifice mai precis drept iniţiative care se circumscriu „economiei solidare“, deşi uneori este mai folosită definiţia de „economie socială“. În Italia, de exemplu, economia socială este unul dintre sectoarele cu cea mai mare valoare adăugată dintre regiunile ţării. A jucat şi încă mai joacă un rol esenţial la nivelul local şi în termeni de coeziune socială, precum şi ca element propice pentru dezvoltarea locală. În plus, organizaţiile de economie socială reprezintă entităţi de excelenţă în zonă: prezenţa şi activitatea asociaţiilor, cooperativele sociale şi organizaţiile voluntare ajută la crearea şi consolidarea reţelei economice şi sociale regionale. Creşterea importanţei acestor organizaţii a scos în evidenţă nevoia de a cuantifica valoarea specifică pe care-o pot garanta comunităţii pe care-o deservesc în termeni de coeziune şi inovare sociale. Este posibilă identificarea contribuţiei specifice (sau a valorii adăugate) pe care o au la sistemul de asistenţă socială, precum şi descrierea principalelor caracteristici ale activităţii prestate în domeniu (crearea de coeziune socială, cooperarea cu autorităţile locale, inovarea socială, modificările regulilor concurenţei, soluţionarea crizei). Conform unui studiu naţional efectuat de Sindicatul fermierilor Coldiretti, se susţine că 18% dintre italieni (circa 7 milioane de persoane) sunt implicaţi în forme de producţie şi lanţuri de aprovizionare colective. Circa 150.000 de persoane pot fi implicate în producţii colective şi lanţuri de aprovizionare orientate către solidaritate, cum sunt SPG-urile. SPG-urile sunt reţelele comunităţilor locale care organizează colectiv aprovizionarea directă, în special de alimente şi alte articole de uz cotidian, din ce în ce mai multe textile şi servicii „alternative“, ca, spre exemplu, energia regenerabilă, turismul sustenabil, sau chiar asigurări stomatologice. Retegas.org este reţeaua SPG a Italiei, pentru care „solidaritatea“ înseamnă cooperare şi afecţiune pentru producători, mediu şi ceilalţi membri SPG. Aceste reţele au evoluat în mai multe teritorii conform unor modele descrise drept „Districtele de economie solidară“ sau DES-uri. E vorba de reţele de asociaţii, furnizori şi consumatori care fac schimb de bunuri şi servicii în numele principiilor comune ale solidarităţii. Retecosol.org este portalul pentru DES-urile din Italia. Tavolo RES este Grupul naţional de lucru care promovează, susţine şi conectează proiectele DES. În prezent, există 32 de proiecte DES publicate în ţară.

În Franţa, există 200.000 de societăţi implicate în domeniul ESS care angajează peste 2 milioane de persoane, câte 1 pentru câte 8 angajaţi din sectorul privat. Activităţile din acest sector înseamnă circa 10% din PIB. În ultimii zece ani, ESS au creat 440.000 de noi locuri de muncă - o creştere de 23%, prin comparaţie cu cele 7% din economia tradiţională. În 2014 a fost aprobată Legea nr. 2014-856 din 31 iulie privind ESS. Legea defineşte ESS, creează un Înalt Consiliu pentru ESS, o Cameră naţională şi Camerele regionale. Legea modifică sau adaugă numeroase prevederi privind înfiinţarea de întreprinderi de economie socială, transferul de întreprinderi către angajaţi, modifică sectorul cooperativist şi modifică legea asocierilor etc. Legea recunoaşte că: „ESS este un mijloc de abordare şi dezvoltare a economiei, care se concentrează pe toate domeniile activităţii umane la care aderă entităţile juridice conform dreptului privat, care îndeplinesc următoarele condiţii cumulative: un obiectiv urmărit nu doar prin distribuţia profitului; administrarea democratică şi conducerea responsabilă.“ În ţări cum este Franţa, există câteva elemente suplimentare comune entităţilor ESS, ca, spre exemplu, limitarea profitului organizaţiilor, capacitatea de a mobiliza oamenii în teritoriile în care funcţionează şi obţinerea de elemente externe pozitive în interesul colectiv. În ţară au fost create totodată şi instituţiile competente pentru reglementarea iniţiativelor de solidaritate, în special Camera franceză pentru ESS şi „Depozitele de bani“, care strâng fonduri şi finanţează proiecte în sectoarele relevante. În Spania, ESS pare o realitate posibilă şi efectivă pentru o economie alternativă. Recunoscută drept derivată şi articulată din tradiţia economiei sociale (în principal alcătuită din cooperative, asociaţii şi entităţi de ajutor reciproc), în ultimele decenii se identifică drept o renaştere a experienţelor socio-economice. În martie 2011, ţara a adoptat Legea privind economia socială cu obiectivul fundamental de instituire a unui cadru juridic care să ofere vizibilitate şi recunoaştere economiei sociale, oferindu-i o mai mare certitudine juridică prin prisma definirii sectorului economiei sociale. Conform Confederaţiei întreprinzătorilor spanioli de economie socială (CEPES), „economia socială reprezintă un actor socio-economic esenţial, care numără peste 45.000 de firme care generează 10% din PIB şi 12% din locurile de muncă din ţară.“ Mişcarea ESS este bogată şi bine reprezentată, în plus, este puternic reprezentată de una dintre cele mai importante reţele ESS naţionale: Red de Redes de Economía Alternativa y Solidaria (REAS), care este un parteneriat de confederaţii alcătuit din 18 reţele (14 teritoriale şi sectoriale), care adună laolaltă peste 500 de entităţi şi societăţi, şi are peste 38.000 membri participanţi - în plus faţă de cele

Nucleul Studiului: - Zona Mediteraneană

8.300 persoane angajate pentru sarcinile specifice - şi 355 de milioane de EURO cifra de afaceri anuală. Importanţa acordată instituirii de reţele ESS este una dintre principalele sale trăsături şi, în acelaşi timp, unul dintre aspectele care o identifică şi o disting în domeniul economiei sociale. În Spania, acest sector a fost, de asemenea, caracterizat de o prezenţă puternică şi răspândită a activităţilor agricole, lanţurilor de aprovizionare sustenabile şi a multor iniţiative ecologice sau alternative, care, în principal, se preocupă de crearea de reţele astfel încât să strângă legăturile, chiar şi neoficial, cu celelalte experienţe existente. În ţări cum e Grecia, economia solidară a câştigat enorm de mult teren după criza din 2008, dar este considerată încă un domeniu foarte tânăr, iar sectorul informal este, de asemenea, destul de animat, chiar dacă nu toate activităţile desfăşurate se pot circumscrie sectorului ESS. Iniţiativele ESS au avut un rol foarte important de jucat în viitorul ţării: trebuie să acopere nevoile sociale vitale, precum şi să fie forţa motrice a schimbării sociale, chiar dacă se confruntă cu provocări într-un mediu ostil. Oricum ar fi, trebuie avut în vedere că majoritatea iniţiativelor - cu sau fără recunoaştere juridică - au cel mult 3 ani, prin urmare, e prea devreme să ne pronunţăm dacă vor fi sustenabile drept parte a unui sistem ESS. În Cipru, ESS s-a bucurat de un progres enorm, însă au existat şi probleme recente cu cooperativele de credit. În afara mişcării cooperative, au explodat activităţile de economie socială, care includ auto-promovarea, sprijinul de asistenţă socială pentru grupurile vulnerabile, mediu şi alte iniţiative comunitare. Totuşi, lipsa cadrului în termeni de recunoaştere din partea autorităţilor, precum şi conştientizarea de către public a principiilor economiei sociale sau ale economiei solidare au făcut ca aceste iniţiative să fie adesea create ad-hoc şi să se epuizeze după disiparea entuziasmului iniţial. Iniţiativele care-au rezistat după 2015 sunt mai bine planificate şi conştientizează mai bine apartenenţa la economia socială decât înainte de criză, iar solidaritatea devine o parte din ce în ce mai importantă a identităţii lor. În Malta nu e posibil să se identifice o reţea cuprinzătoare de organizaţii ESS, deşi mai multe entităţi sunt prezente în domeniul ESS. Din nefericire, lipsa unei reglementări şi a unei coordonări adecvate a acestora nu a condus la crearea unui mediu pentru sprijinul suficient al statului, prin urmare este limitată exploatarea potenţialului deplin al sectorului. ESS a început să câştige teren în ultimii ani, atrăgând mai mult atenţia statului, în special după aderarea ţării la UE. Malta încearcă în prezent să-şi raţionalizeze acţiunea în cadrul sectorului, acordând spaţiu iniţiativelor private din sistemul de asistenţă socială. Dacă întreprinderile sociale nu sunt reglementate oficial în ţară, problemele pe care se presupune că trebuie să le soluţioneze fac parte din domeniile de implicare a mai multor organizaţii non-profit

Nucleul Studiului: - Zona Mediteraneană

şi/sau pentru profit, care angajează un număr mare de persoane, dar care adesea se bizuiesc pe activitatea voluntarilor. Contextul maltez este caracterizat printr-un sector ONG vibrant şi divers, un sector de voluntariat bine dezvoltat şi o răspândire relativ mare a cooperativelor. Imaginea reieşită în urma analizei ESS din Malta este aceea a diferitelor entităţi care lucrează individual, existând puţine ocazii să facă schimb de bune practici şi experienţă. Ceea ce, la rândul său, înseamnă repetarea iniţiativelor şi o generală lipsă de coordonare. În ultimii treizeci de ani, a existat o dezvoltare rapidă a sectorului ESS în Portugalia, care în prezent numără peste 200.000 de susţinători activi şi mai multe iniţiative de coordonare, în special în principalele sectoare. Peste 94% dintre organizaţiile active funcţionează în economia solidară şi se definesc drept asociaţii, prin urmare excluzând structura cooperatistă. În 2010, sectorul a fost inclus ca o componentă a bugetului naţional şi a PIB. Reţeaua portugheză de economie solidară (RPES) recent creată include aproape 45 de profesionişti, organizaţii şi grupuri neoficializate care doresc să promoveze o economie alternativă, în conformitate cu manifestul programatic al reţelei. RPES intenţionează să adune organizaţii, instituţii, grupuri neoficializate şi persoane care se identifică cu viziunea şi practicile economiei solidare, astfel încât să înţeleagă procesele de producţie, comerţ, consum, distribuţie, generarea de venit, economiile şi investiţiile, care combină economia cu solidaritatea, perspectiva de mediu, diversitatea culturală, reflecţia critică, democraţia participativă şi dezvoltarea locală.

Sectoare Cele 17 exemple de cele mai bune practici selecţionate se ocupă de diferitele sectoare sau domenii de competenţă ale ESS. Un prim rezultat al analizei îl constituie prevalenţa practicilor identificate în sectorul agricol/de alimentaţie (9 practici) şi serviciile multisectoriale (3 practici). Celelalte sectoare prevalente în care funcţionează practicile sunt reutilizarea, reciclarea şi redistribuire (2 practici), finanţele etice, meşteşugăritul ecologic şi tehnologiile verzi (câte un exemplu fiecare). SECTOR

Călătorii/Turism sustenabil

Agricultură organică și suveranitate alimentară Cooperare pentru dezvoltare internațională Bănci și Finanțe etice

Sănătate și asistență socială

Bunuri și Servicii ecologice

Regenerabile/tehnologii verzi Timp liber și sport

Consum 19%

Fair trade

Multisectorial

2 1

SECTORUL PRINCIPAL DE REFERINȚĂ

10 3

or ga Co ni ns că Bu um nu c rit ri ic și Fa Se ir rv tr a ic de ii ec ol Re St M o il g ci ul de cl tis ice ar vi ec e, a to ță re ria fo su lo l st s en ire M a e , bi r nt Că l an edi lă st to an rib rii ță u și ire Tu și r ep ris ar m Bă Re aț su ge nc ii st ne iș en i r Fi ab Să ab n ile nă an il /T t eh țe e Co ate n t op și ic ol e o er As ar ist gii ve e en pe r ț nt ă s zi ru o Co int de cial ns ern zv ă er aț ol IT va io ta C Si re na re gr s t at em a e lă ne is e sa rg ne u ie m di i on n su et rs ar e e de Ti sc m hi p se lib er și sp or t

și ag riu ltu ră Al im en ta ție

Distribuție 11% Comerț și servicii 42%

Graficul de mai sus reflectă dimensiunea locală a unei tendinţe mondiale: creşterea practicilor de alimentaţie şi de agricultură ecologice care conştientizează impactul potenţial al ceea ce mâncăm asupra mediului şi asupra sănătăţii. În zona mediteraneană, mişcarea ecologică internaţională câştigă rapid teren, stimulând modificarea obiceiurilor alimentare şi creşterea nivelului de conştientizare a consumatorilor, care, prin intermediul a ceea ce cumpără pot juca un rol puternic pe piaţă. După analizarea diferitelor activităţi ale practicilor selecţionate, constatăm că principalele sectoare de referinţă sunt: lanţul de aprovizionare agricol şi ecologic, consumul critic, comerţul echitabil, finanţele etice, reutilizarea şi reciclarea, energia regenerabilă, produsul ecologic şi serviciile multisectoriale. Mai există şi experienţe în sectoarele de producţie (de bunuri şi servicii), activităţile culturale şi activităţile de promovare. În mod evident, această clasificare este limitată şi sintetică, dat fiind că există practici care desfăşoară activităţi în mai multe dintre aceste domenii.

Producție și prelucrare 28% FUNCȚII ECONOMICE

Reutilizare, reciclare, redistribuire Stil de viață sustenabil

Multe dintre exemplele analizate combină aceste experienţe într-un mod sistematic în teritorii. Experienţele cum sunt lanţurile de aprovizionare solidară care-i pun în legătură pe producători cu consumatorii şi fac legătura dintre zona urbană şi zona rurală, precum şi reţelele care funcţionează în domeniul comunicărilor sociale şi al promovării, precum şi al experienţelor inovatoare ca districte de economie solidară sunt răspândite în această zonă. Încercări de creare a legăturilor sistemice între experienţe pot fi identificate parţial în Italia, Spania, Portugalia, în special în sectorul alimentar şi agricol. Dacă se analizează funcţiile economice tradiţionale efectuate de practicile selecţionate se constată că este evidentă preponderenţa funcţiilor referitoare la comerţ şi servicii (42%), urmate de funcţiile de producţie şi prelucrare (28%), consum (19%) şi distribuţie (11%).

Participare Una dintre trăsăturile principale ale ESS care iese în evidenţă în special când se compară cu tipurile mai tradiţionale de organizaţie din economia convenţională o constituie relevanţa atribuită centralităţii persoanei prin comparaţie cu profitul, care poate fi sintetizată după formula „oamenii înaintea profitului“. Acest aspect arată rolul remarcabil pe care-l joacă implicarea în ESS, care acordă prioritate obiectivelor şi valorilor sociale, iar principiile precum sunt incluziunea, democraţia, atenţia acordată segmentelor defavorizate ale populaţiei sunt elemente esenţiale. Exemplele analizate din această zonă geografică respectă aceste caracteristici, dat fiind că există peste 3.500 de persoane implicate în diferite moduri şi peste 300 de persoane direct sau indirect sunt angajate de aceste entităţi. Cât priveşte forma juridică a acestor organizaţii, este interesant de observat că majoritatea practicilor sunt organizate drept Cooperative (5) sau Asociaţii nonprofit (5), în timp ce doar puţine iau forma întreprinderilor sociale sau private (2 şi respectiv 1 exemplu). În plus, mai există şi grupuri active şi reţele (4 care au forme diferite).

Nucleul Studiului: - Zona Mediteraneană

FORMA JURIDICĂ

IMPACT

05 04

02 01

01 04

03 00

02 07 08

01 05

mic

major

mediu

02 01 Asociații

Cooperative

Rețele și grupuri informale

Întreprinderi sociale

Întreprinderi private

Impact După cum ştim, practicile ESS se orientează către obiectivele de interes colectiv. Promovarea relaţiilor dintre diferitele entităţi, alocarea echitabilă a resurselor, respectul şi protecţia mediului, îndeplinirea de scopuri sociale reprezintă elemente care sunt prezente la nivelul tuturor experienţelor analizate. Aceste bune practici se orientează, prin urmare, către crearea şi dezvoltarea de iniţiative dedicate producţiei şi schimbului de bunuri şi servicii şi funcţionează conform principiilor cooperării, reciprocităţii, subsidiarităţii responsabile, sustenabilităţii şi compatibilităţii dintre energie şi mediu. În special, dacă analizăm practicile identificate în cadrul studiului, este posibil să evaluăm calitativ câţiva indicatori de impact ai unor criterii. Următorul grafic prezintă impactul unui set de valori din cadrul practicilor. De exemplu, putem observa că aspectelor sociale şi de mediu le este acordată o valoare foarte mare la nivelul majorităţii practicilor analizate. În această zonă, mai mult decât în altele, se acordă o mare atenţie dimensiunii de relaţionare, care este la fel de relevantă pentru cea de mediu. Un alt element esenţial de menţionat este că în aceste bune practici analizate, cota conducerii este mult mai orizontală decât în alte zone geografice analizate, dar se evidenţiază o vulnerabilitate similară cât priveşte capacitatea de comunicare şi autopromovare. La modul general cât priveşte impactul bunelor practici, există o vulnerabilitate relativă cât priveşte capacitatea de auto-promovare şi comunicare, însă, prin comparaţie cu celelalte zone analizate, această competenţă încă este prezentă şi constituie cu siguranţă un factor de implicare şi educare în special în domeniile cooperării şi al comerţului echitabil.

Nucleul Studiului: - Zona Mediteraneană

Mediu

Social

Rețea

Cota de administrare

Comunicare și advocacy

Cifra de afaceri Cât priveşte venitul generat de aceste practici, nu este posibil decât să se facă estimări, dat fiind că cifrele deţinute fie nu sunt finale, fie nu sunt definite adecvat, însă, în general, vorbim de o dimensiune economică de peste 23 de milioane de EURO. Această zonă este cea cu cel mai mare volum economic, deşi ar trebui observat că cifrele de afaceri ale exemplelor selecţionate variază considerabil cât priveşte dimensiunea.

Soluţii împotriva crizei economice În general, rolul şi dezvoltarea ESS din aceste ţări a fost vital pentru protecţia împotriva îmburghezirii, a unei rate mari a şomajului, precum şi a impactului negativ asupra mediului, cauzate de criza generalizată. În această zonă, diferitele crize generale (economică, financiară, socială, de mediu, politică, culturală şi a cunoştinţelor) au condus la numeroase probleme şi nesiguranţe (sociale, de mediu, culturale, economice şi politice) şi au scos în evidenţă vulnerabilităţile şi eşecurile profunde ale modelelor economice şi politice dominante. Criza din zona geografică a avut un efect deosebit de însemnat asupra traiului oamenilor: marele public este acum mult mai conştient cu privire la ce consumă, cum este produs, care sunt costurile şi impactul restrămutării şi a comerţului internaţional „competitiv“ la scală mare. Oamenii se percep pe ei înşişi din ce în ce mai mult drept cetăţeni, nu doar consumatori, şi înţeleg ce putere au dacă trec de la un consum nesănătos şi nesustenabil la o co-producţie în care ei joacă rol activ şi au legătură cu producătorii. Se responsabilizează deoarece încep să-şi dea seama de posibilităţile de organizare a economiei într-un mod diferit. Toate diferitele forme de ESS cum sunt agricultura organică, grupurile de consumatori,

producţia de energie regenerabilă, cooperativele şi comerţul echitabil sunt în creştere - deşi mai încetinită decât în trecut. Aceste domenii nu sunt scutite de criza economică şi pot fi copleşite de aceasta (în special dacă repetă modelul concurenţial), însă sunt cu mult mai vibrante. Cât priveşte principala lecţie învăţată, socializarea şi cooperarea într-o manieră mai holistă pot face din criză o adevărată oportunitate, din ce în ce mai mulţi oameni se pot implica şi pot lua parte la recrearea unei economii diferite, care să reacţioneze la nevoile persoanelor şi ale comunităţilor şi nu la lăcomia creatorilor de profit şi a intereselor exclusiv private. În acest sens, atunci când sunt aduse laolaltă diferitele experienţe, nu numai că pot supravieţui distrugerii generate de criză, însă pot şi beneficia de pe urma iniţiativei reciproce active pe care o reprezintă economia solidară. Multe dintre exemplele selecţionate îşi concentrează acţiunea pe dimensiunea locală care le permite să accentueze în special dimensiunea macroeconomică de stimulare a capacităţii organizaţiilor de a identifica nevoile şi de a interveni în contextele de sărăcie şi de marginalizare ale crizei globale. Aceste practici urmăresc crearea de locuri de muncă şi îmbunătăţirea condiţiilor de lucru, şi, în acelaşi timp, acordă o atenţie specială dimensiunii de inovaţie socială a activităţii lor. Cooperativele şi întreprinderile sociale, precum şi restul entităţilor ESS prezintă o eficienţă şi o eficacitate mai mari prin comparaţie cu organizaţiile convenţionale pentru profit. Numărul lucrătorilor din întreprinderile ESS a crescut în ultimii 10 ani de la 11 milioane în 2002-2003 la 15 milioane ceea ce înseamnă astăzi circa 6,5% din populaţia activă a UE. Cifra de mai sus nu include toate modurile informale şi formele combinate de practici şi iniţiative ESS (de la auto-producţie la co-construcţie, barter, monedele sociale, băncile de timp etc.). Grupurile CSA, grupurile solidare alcătuite din consumatori şi producători se reproduc sub multe forme: de la câteva sute la sfârşitul anilor 1990 active doar într-un număr mic de ţări la zeci de mii de astfel de experienţe în prezent. În Grecia, experienţa Solidarităţii pentru toţi este una remarcabilă. Această organizaţie continuă să fie activă la nivel naţional, oferă coordonare şi asistenţă practică tuturor tipurilor de iniţiative din multe domenii, începând cu clinicile şi farmaciile sociale şi până la bucătăriile comunitare şi distribuţia alimentelor, de la băcăniile comunitare la economia socială şi de distribuţie gratuită etc. Solidaritatea pentru toţi este „rodul“ crizei: s-a coagulat drept reacţie la nevoile de interconectare, comunicare, facilitare şi de coordonare ale tuturor diferitelor structuri, mişcări şi iniţiative apărute unele după altele din pricina crizei şi efectelor acesteia asupra oamenilor din această ţară. O altă practică notabilă din Grecia este BioMe, prima şi singura fabrică industrială care se auto-gestionează, existentă în prezent la nivel naţional. Este o iniţiativă comună creată de jumătate dintre angajaţii fostei societăţi industriale înfloritoare, specializată în materiale de legătură şi produse puternice

de curăţenie. Efortul muncitorilor neplătiţi de a-şi lua soarta în propriile mâini şi de a pretinde mijloacele de producţie, precum şi întreaga uzină, a dat naştere unei mişcări de solidaritate care nu s-a limitat doar la graniţele ţării. Au trecut aproape patru ani de când BioMe a evoluat împreună cu iniţiativele care au sprijinit-o şi care şi-au jucat rolul în multe moduri diferite. Au slujit drept reţea de sprijin pentru angajaţi, precum şi drept mişcare de solidaritate cu muncitorii industriali rămaşi şomeri deoarece combinatele industriale sunt abandonate, iar firmele dau faliment, precum şi ca o reţea de distribuţie pentru produsele BioMe, şi, în sfârşit, drept avocaţi şi o adunare generală lărgită. Mai multe învăţăminte se pot trage din această experienţă luată de exemplu. BioMe a demonstrat că poţi obţine rezultate foarte bune dacă munceşti cot la cot cu persoanele solidare şi le incluzi în funcţionarea iniţiativei. BioMe s-a străduit să demonstreze că poate exista producţie autogestionată. Este prima iniţiativă de acest fel din Grecia şi a devenit clar că există şi un alt mod de acţiune. Pentru a proceda astfel, BioMe şi-a folosit din plin toate resursele pe care le-a putut obţine. Indiferent dacă a fost solidaritate sau producţie auto-gestionată sau expertiză tehnică, angajaţii/angajatorii au reuşit să obţină ceva şi acesta a fost un factor esenţial de succes. În Franţa, conform IéS - Initiatives pour une Économie Solidaire, finanţele şi economia locală pot fi reconciliate pentru a-i angaja pe cetăţeni la un proiect economic local dacă fiecăruia îi sunt date în proprietate acţiuni în societatea comercială. Se demonstrează relevanţa şi succesul unui ciclu financiar scurt. Prin intermediul proiectelor finanţate, persoanele sunt făcute să conştientizeze că pot deveni o parte importantă a acestui proces. În plus, toate proiectele cu finanţare IéS au un impact deosebit asupra mediului înconjurător de pe teritoriul respectiv. Încă de la crearea din 1998, au fost finanţate 87 de societăţi comerciale (inclusiv 14 societăţi comerciale de inserţie). În prezent sunt susţinute 53 de societăţi comerciale. Aceste societăţi comerciale în general desfăşoară activităţi terţiare în sectoarele de mediu, energii regenerabile, comerţ bio şi echitabil, construcţii, cultură şi timp liber, servicii sociale, producţie alimentară, transport şi catering. În cei 17 ani de activitate, au fost create sau păstrate peste 800 de locuri de muncă. În prezent, IéS finanţează peste 600 de locuri de muncă. Prin ceea ce face, obiectivul IéS este să revitalizeze teritoriul, oferind din ce în ce mai mult sprijin ocupării forţei de muncă pe plan local. IéS a întreprins o activitate importantă concentrându-se pe viabilitatea financiară a societăţilor comerciale susţinute. S-a desfăşurat o activitate de analiză a problemelor pentru a consolida etapa de instruire care are loc înainte de luarea deciziei de finanţare.

Nucleul Studiului: - Zona Mediteraneană

Schimburile dintre Nord şi Sud Relaţiile Nord-Sud din zona mediteraneană nu sunt foarte dezvoltate. De fapt, doar câteva practici au contact direct cu Sudul Globului prin intermediul proiectelor de cooperare pentru dezvoltare. Există multe practici care se ocupă cu cooperarea internaţională (în Spania si Portugalia), care au, de asemenea, în comun, sprijinul acordat proiectelor de agricultură durabilă şi în emisfera nordică, şi în emisfera sudică. Un alt exemplu demn de urmat este magazinul Almocafre din Spania: o cooperativă non-profit a consumatorilor cu circa 2.500 referinţe de comerţ echitabil, dintre care 80% sunt locale sau regionale, iar restul provine din ţară şi din străinătate. Este interesant de subliniat campania în sprijinul produselor palestiniene din cadrul programului „ARCA“. ADREPES este activă cât priveşte cooperarea cu Capul Verde (Encurtar Distâncias) conform protocolului semnat între autoritatea locală din Palmela şi autoritatea locală din Santa Antão, şi, de cealaltă parte, ONG-ul Monte, care lucrează în ţările africane de limbă portugheză cum sunt Guineea sau Capul Verde.

Aspectele esenţiale Definirea ESS Cercetătorii semnalează că în acest domeniu, conceptul de „economie socială şi solidară“ este, în general, un concept recunoscut, iar termeni cum ar fi „economia socială“, „economia locală“, „cooperativele“ şi „întreprinderile sociale“ sunt recunoscuţi, relevanţi şi înţeleşi de marele public. Experienţele ESS au în principal o dimensiune locală, concentrându-se pe nevoia comunităţilor pentru a le întări. Se dovedeşte astfel nevoia de relaţionare, distribuire şi colaborare pentru ca practicile să se dezvolte, eventual, în modele durabile şi să-şi păstreze dimensiunile şi cifrele de afaceri într-o manieră durabilă.

Comunicare şi auto-promovare După cum am menţionat deja în analiza celorlalte zone geografice, activităţile de comunicare şi auto-promovare puse în practică în regiunea mediteraneană nu sunt sistematice şi prea puţine ajung la marele public. Multe dintre bunele practici identificate experimentează modalităţi inovatoare de comunicare prin intermediul platformelor reţelelor de socializare, deşi nu toate iniţiativele le utilizează. Totuşi, este interesant să observăm că acele practici care adoptă folosirea reţelelor de socializare pentru a-şi organiza operaţiunile au o capacitate mai mare de comunicare şi auto-promovare. Importanţa acestor activităţi rezidă în efectele potenţiale de implicare şi de creştere a nivelului de conştientizare a marelui public, deşi ar putea fi date deoparte din pricina limitărilor bugetare ale organizaţiei.

Politici economice strategice Confruntate cu criza financiară, economică, socială şi de mediu, multe teritorii pun în practică modele care reprezintă o cale alternativă care poate stimula crearea de noi locuri de muncă, pot garanta drepturile şi pot creşte nivelul de conştientizare al oamenilor şi al societăţii cu privire la procesele economice şi sociale actuale. În acest scop, este esenţial ca instituţiile locale şi organele publice să-şi creeze o strategie comună de susţinere a iniţiativelor de ESS noi şi existente. În unele domenii, studiul subliniază unele experienţe de cooperare adevărată, iar acestea ar trebui copiate în toate ţările, deoarece acestea şi-au dovedit deja din plin eficienţa şi eficacitatea.

Nucleul Studiului: - Zona Mediteraneană

Relaţiile esenţiale cu Sudul Globului În sfârşit, când analizăm relaţiile cu Sudul Globului, se poate observa că, în ciuda faptului că este destul de dezvoltată cooperarea internaţională şi este răspândită în multe ţări, şi în această zonă există puţine experienţe de adevărate parteneriate şi comuniune între Nord şi Sud. Multe dintre experienţele ESS îşi au obârşia în Sud şi pot fi imitate şi răspândite în multe ţări din Nordul şi din Sudul Globului, însă nivelul de conştientizare a potenţialului transformator de a le distribui şi multiplica în funcţie de nevoile adevărate ale partenerilor este scăzut. Aceste practici mai susţin, de asemenea, diferitele organizaţii şi proiecte locale, promovează crearea de noi locuri de muncă, un spirit antreprenorial şi recuperarea activităţilor locale cum ar fi agricultura, turismul şi meşteşugurile locale. Principalii factori sociali externi se preocupă de crearea sau recuperarea de locuri de muncă, precum şi de investiţia în teritoriile rurale, împiedicând astfel, de exemplu, migraţia tineretului. Unul dintre efectele cele mai notabile ale acţiunii lor a fost îmbunătăţirea utilizării resurselor locale şi recuperarea activităţilor economice tradiţionale cu obârşia în teritorii, cum ar fi agricultura sau pescuitul. Asocierea funcţionează drept un factor de înlesnire a procesului, promovând conceptul de identitate locală pentru stimularea relaţiilor dintre producători şi consumatori, dar şi între producători. Se ajunge la un mediu asemănător cu acela al unei economii comunitare: producătorii pun la comun materialele, producătorii lucrează în grupuri mici pentru a asigura preţuri echitabile şi-şi promovează unul altuia produsele. Recuperarea agriculturii într-un teritoriu peri-urban a fost foarte relevantă din moment ce a avut un impact imediat asupra nivelului de creare de locuri de muncă, generarea de venit şi prevenirea şomajului. Consumatorii beneficiază de un nou angajament în sensul comunităţii lor şi conştientizează impactul acţiunilor lor, printre altele.

Punctele de interes Există diferite idei şi elemente de avut în vedere care pot fi rezumate şi subliniate în urma studiului de documentare a acestei zone.

Cât priveşte Italia şi Spania, modelul CSA doreşte să se ocupe de aceste chestiuni în armonie cu producătorii, consumatorii şi natura. CSA este un parteneriat între agricultori şi consumatori prin care se împart sarcinile, riscurile şi răsplata agriculturii. Arvaia din Italia este unul dintre cele mai interesante exemple de bune practici documentate. Este o cooperativă agricolă alcătuită din cetăţeni şi fermieri care practică agricultura ecologică. În ţară este prima CSA existentă. Spre deosebire de celelalte cooperative asemănătoare, Arvaia a experimentat pe terenul municipalităţii, aflat în proprietatea publică a statului. Principalele obiective ale organizaţiei sunt: ocuparea forţei de muncă, creşterea participării sociale, monitorizarea şi protecţia teritoriului, răspândirea de agricultură ecologică/biodinamică, recuperarea culturilor tradiţionale, reducerea pieţei şi a schimburilor monetare, utilizarea auto-certificării participative a produselor şi dezvoltarea unei reţele de relaţii cu autorităţile, asociaţiile şi persoanele fizice din Italia şi nu numai, motivate de aceleaşi obiective. Câteva dintre cele mai interesante practici documentate se referă şi la entităţile care creează şi organizează o reţea de producţie locală bazată pe practici agricole ecologice care se auto-prezintă consumatorilor de pe pieţele fermierilor. Pieţele fermierilor sunt spaţii publice unde se adună mai mulţi fermieri pentru a-şi vinde produsele lor agricole direct consumatorilor. Pieţele fermierilor pot fi gestionate la nivel de autoritate locală sau privat şi pot fi sezoniere sau permanente. În Italia există o reţea în Salento, Oltre Mercato Salento, iar în Spania găsim Târgul pentru agricultură ecologică din Zaragoza (MAZ). Aceste experienţe susţin canalele de distribuţie scurte în instituirea de relaţii directe dintre producători şi consumatori. De asemenea, numeroase activităţi au loc simultan cu punerea în practică a exemplului: ateliere, degustări de produse alimentare şi birouri de informare cu privire la produsele locale şi biodiversitatea regională. Aceste practici generează, de asemenea, o abordare socială inovatoare şi o însuşire politică a spaţiilor publice locale pentru tranziţia socioecologică. Între timp, s-a creat un context economic sustenabil, care le-a permis multor producători locali şi regionali la scală mică să se auto-finanţeze şi să înceapă să investească în agricultura ecologică. S-a arătat că producţia sustenabilă şi etică se dovedeşte un succes şi conduce la preferinţa pentru modelele de producţie ecologică şi naturală care pot modifica producţia generalizată şi schemele de vânzări. Aceste experienţe consolidează în prezent noile relaţii economice bazate pe încredere şi schimburi directe, prin urmare influenţând pozitiv nivelul de conştientizare individual cât priveşte rolul de cetăţean în sensul protecţiei mediului şi de a activa în scopul dezvoltării locale. În acelaşi fel, se sporeşte capitalul social şi se dezvoltă procesele de inovare socială. Oamenii sunt din ce în ce mai conştienţi de diferenţele care există între agroecologie şi agro-afaceri, precum şi de importanţa de a lua poziţie în această dezbatere, chiar dacă această poziţie nu se traduce în realitate decât în achiziţiile conştientizate.

Nucleul Studiului: - Zona Mediteraneană

Sustenabilitatea activităţilor Unul dintre obiectivele centrale ale bunelor practici analizate îl constituie atenţia specială acordată chestiunii sustenabilităţii, nu doar în termeni economici, ci şi la nivel de societate, de mediu şi de comunitate. Multe dintre procesele de producţie analizate au apucat-o pe calea conversiei sociale şi ecologice şi au făcut-o subliniind nevoia de a fi orientat mai curând către satisfacerea nevoilor de bază decât către maximizarea profitului. În Franţa, de exemplu, Enercoop este o SCIC (asociaţie cooperativă şi participativă), formată în 2005, care este activă pe întreg teritoriul naţional. Enercoop este singurul furnizor cooperatist din ţară de energie 100% regenerabilă, aflat în contact direct cu furnizorii. S-a format dintr-un grup de lucru, alcătuit din actori din sectorul energiei regenerabile, asociaţii ale cetăţenilor şi entităţi ESS care s-au reunit în 2004 pentru a inventa un nou model de energie. Greenpeace, Biocoop, Hespul, CLER, Prietenii Terrei, şi La Nef se numără printre fondatorii acestei societăţi. Enercoop cooperează cu jucătorii de pe planul local pentru a implementa situri de producţie (de la producţia automatizată la montaj) şi etape de producţie şi, în acelaşi timp, încurajează ocuparea forţei de muncă pe planul local. Enercoop cumpără electricitate de la 14 producători: 7 sunt producători prin hidrocentrale, unul este un producător de energie din biomasă, 3 sunt producători de energie prin centrale eoliene, iar 3 sunt producători de energie fotovoltaică. Obiectivul organizaţiei este a le acorda cetăţenilor o şansă de a contribui în sensul producerii de energie pe plan local prin intermediul unei reţele regionale de cooperative (care sunt create constant) şi care devin implicate în gestionarea acestor cooperative, scurtcircuitând abordarea privind furnizarea de energie electrică. Enercoop Languedoc-Roussillon creşte nivelul de conştientizare al cetăţenilor prin intermediul dezbaterilor, al conferinţelor şi al proiecţiilor. Propunând o energie nepoluantă şi cooperatistă, prin intermediul unui ciclu scurt de energie, Enercoop are un impact pozitiv asupra mediului înconjurător din regiune.

Reducerea, reutilizarea şi reciclarea pot ajuta comunităţile Reducerea, reutilizarea şi reciclarea pot ajuta comunităţile şi mediul prin faptul că se economisesc bani, energie şi resurse naturale. Cel mai eficient se reduc deşeurile dacă nu se mai creează de la bun început. Pentru producerea unui nou produs sunt necesare multe materiale, energie, materia brută care trebuie extrasă din pământ, iar produsul trebuie să fie produs, după care transportat către locul în care va fi vândut. În consecinţă, reducerea şi reutilizarea reprezintă cele mai eficiente moduri de a economisi resursele naturale, de a proteja mediul şi de a economisi bani. În Cipru Anakyklos Perivalontiki este cea mai bătrână organizaţie de solidaritate care nu este o cooperativă, care creşte constant în ultimii cinci ani. A reacţionat şi la criza economică ce a afectat ţara, asumânduşi un rol de solidaritate şi mai important în comunităţile din ţară, adesea preluând conducerea pentru asigurarea campaniilor de finanţare. În plus, această bună practică

Nucleul Studiului: - Zona Mediteraneană

propusă combină cel mai mare număr de principii SEE aşa cum le defineşte proiectul. Strânge haine, pantofi, curele şi genţi, precum şi textile din gospodărie şi generează venit din revânzare şi reciclare. Prin urmare, este activă în sectorul reciclării de mediu, însă şi-a adăugat nişte obiective sociale, prin faptul că se ocupă de nevoile elementare ale comunităţii şi finanţează proiectele gestionate de comunitate. O altă experienţă inovatoare în termeni de sustenabilitate este UpCycle din Franţa, o societate comercială pe acţiuni care a obţinut recunoaşterea ESUS drept „societate căreia îi pasă şi are o utilitate socială“. UpCycle propune dezvoltarea unui model economic inovator: economia circulară adaptată agriculturii urbane, menite să îndeplinească cerinţele şi constrângerile urbane. Activitatea societăţii comerciale se bazează în principal pe „zaţul de cafea“. Organizaţia UpCycle preia zaţul de cafea generat de automatele de distribuţie de cafea şi-l reciclează cu ajutorul unui soi special de ciupercă, denumit „Pleurotus Monte Cristo“. Zaţul de cafea este trimis apoi către cei de la Ateliers Sans Frontières (ASF), unde sunt angajate persoane necalificate pe posturi de inserţie. Zaţul de cafea este apoi analizat astfel încât să se separe zaţul pe care nu a dezvoltat nici o ciupercă, după care se adaugă rumeguş, miceliu şi apă pe cel propice ciupercii şi se pune în saci. Produsele se distribuie în două moduri. Sacii pot fi vânduţi fermierilor/grădinarilor profesionişti care îşi pot suplimenta veniturile în perioadele moarte dacă vând ciupercile. În plus, UpCycle a lansat aşa-zisul produs „boîte à champignons” (setul pentru ciuperci), care poate fi folosit de oricine care vrea să-şi cultive propriile ciuperci acasă într-o cutie. După cultivarea ciupercilor, sacii rămaşi se vând drept îngrăşăminte pentru plantaţiile fermierilor. Prin urmare, ciclul economic este închis într-un mod sustenabil şi sunt confruntate mai multe probleme sociale care sunt soluţionate chiar de-a lungul ciclului.

Iniţiative inovatoare de incluziune socială În diferitele exemple de bune practici, economia socială şi spiritul antreprenorial social sunt percepute în principal drept iniţiative pentru angajarea persoanelor defavorizate. Prin urmare, se numesc întreprinderi sociale de integrare pe piaţa muncii. Spiritul antreprenorial social se consideră un instrument de soluţionare de probleme în teritoriu şi nu este perceput la potenţialul său global. Atenţia multor practici îndreptată asupra incluziunii sociale reprezintă un factor important de avut în vedere, deoarece există experienţe diferite în Spania, Italia şi Franţa, care au un impact enorm în susţinerea grupurilor defavorizate. Toate aceste practici joacă un rol unic pentru educarea şi pregătirea profesională din teritorii, care poate fi interpretat drept o ocazie de a face legătura dintre oportunităţile de economie ESS şi cererile din teritorii. Cât priveşte sectorul alimentar, ne putem reaminti de Ferma Colombini din Italia şi de Cooperativa Terrabona din Spania. Activitatea acestora se concentrează pe agricultura organică, având drept obiectiv stimularea integrării sociale şi pe piaţa muncii a persoanelor cu dizabilităţi fizice, sau boli mentale sau a imigranţilor. Pentru unii dintre aceştia care se

confruntă zilnic cu discriminarea pe motive de naţionalitate sau dizabilităţi, este prima oară în viaţa lor când simt că nu sunt daţi la o parte, ci că sunt ceva mai util, „parte a unui întreg“. Fără a aduce atingere acestor aspecte pozitive, ferma socială se confruntă cu provocări zilnice, în special dintr-un punct de vedere financiar. Pentru a-şi desfăşura toate proiectele sociale, aşa cum s-a menţionat mai sus, în afara producţiei ecologice, organizaţiile trebuie să primească suficiente fonduri astfel încât să susţină un număr mare de persoane vulnerabile în cursul procesului acestora de reabilitare sau de integrare pe piaţa muncii.

Relaţionarea în acţiune: districte şi grupuri Relaţionarea în acţiune: districte şi grupuri În această zonă constatăm nişte exemple destul de interesante de reţele organizate care au mai fost descrise şi drept „grupuri de economie solidară“ sau „districte de economie solidară“: e vorba de reţele de asociaţii, producători şi consumatori care fac schimb de bunuri şi servicii în numele principiilor comune ale solidarităţii. Variază de la reţeaua neoficializată la organizaţia umbrelă, sunt active în mai multe sectoare, însă toate au drept obiectiv specific introducerea pe teritoriile lor locale a celor mai strânse legături, parteneriate, cooperării dintre organizaţiile locale, grupurile, autorităţile locale în scopul adoptării unor forme inovatoare de dezvoltare locală durabilă. Îşi pot asuma diferite structuri juridice, însă toate au în comun anumite caracteristici cum ar fi o concentrare puternică de promovare a formelor inovatoare de producţie şi consum, precum şi capacitatea de a furniza produse, asistenţă şi servicii care să se conformeze nevoilor micilor întreprinderi dinamice şi inovatoare. În Italia, REES Marche a fost înfiinţată în 2006 de o structură anterior neoficializată denumită Masa regională a economiei solidare, pentru a permite o definiţie progresivă a condiţiilor de dezvoltare de jos în sus, în scopul instituirii unui nou sistem economic şi social, concentrat pe ecologie, bunuri comune, dreptate, solidaritate şi o nouă democraţie adevărată în Regiunea Marche. REES este şi o asociaţie, şi o reţea, din moment ce urmăreşte să aducă laolaltă atât de mulţi actori într-o reţea de schimburi economice şi culturale, astfel încât să pună în practică proiectul comun al unei noi economii şi societăţi mai bune. În plus, îşi doreşte să fie o reţea a reţelelor, din moment ce urmăreşte implicarea altor reţele asociative (de mediu, culturale, economice, voluntare, de promovare socială, asistenţă socială, sindicate, ONG-uri etc.), pentru o transformare socială pozitivă. În prezent, REES Marche are circa 200 de membri şi include multe entităţi juridice (societăţi comerciale, cooperative, asociaţii, SPG-uri, organizaţii non-profit şi organisme locale) şi este în prezent angajată pe calea instituirii Districtelor de Economie Solidară (DES) în mai multe zone din regiune, prin intermediul implicării factorilor economici interesaţi, a asociaţiilor şi instituţiilor care lucrează în diferite zone. Mai în concret, cele mai importante activităţi sunt: activităţile de relaţionare, activităţile culturale, încercările de înfiinţare a DES-urilor şi

a districtelor ecologice, auto-promovarea, sponsorizările şi promovarea unui nou sistem economic. Mai există şi o reţea neoficializată pe care studiul a identificat-o în teritoriul italian Salento, care face legătura dintre mai multe bune practici din sectorul agricol. Ar putea fi considerată un district de ESS, care pune în legătură mai multe iniţiative care funcţionează în special în domeniul agricol, creând astfel un cerc virtuos de la producţie la distribuţie. Districtul este alcătuit din: Casa delle Agriculture „Tullio e Gina“ Castiglione d’Otranto şi OltreMercatoSalento - Lecce, precum şi proiectul Salento Km0 al Asociaţiei MeditFilm din Galatina. Acest grup de organizaţii reprezintă un lanţ esenţial de aprovizionare cu produse alimentare, durabil, etic şi bazat pe solidaritate, dată fiind viziunea comună a unui progres local bazat pe suveranitatea alimentară. O astfel de reţea se extinde peste întreaga zonă a provinciei Lecce, creând astfel legături puternice pe rază de 60 de km, de asemenea depăşind şi graniţele provinciei Lecce (cunoscută şi drept Zona Salento). Mai există şi alte elemente de relaţionare şi de grupare în mai multe dintre bunele practici pe care le-am enumerat deja în analiza dedicată acestei zone. Sunt experienţe pilot în care entităţile locale din mai multe sectoare, dar şi din sectorul public şi din rândul autorităţilor locale, pun în practică activităţi, oportunităţi, precum şi politici care au în comun câteva principii, mai precis: •

•

• •

Economia trebuie să fie echitabilă şi responsabilă din punct de vedere social: li se cere persoanelor care aparţin districtelor să acţioneze în conformitate cu normele justiţiei şi cu respect faţă de oameni (condiţii de lucru, sănătate, educaţie, incluziune socială, asigurarea bunurilor şi a serviciilor esenţiale); Întreprinderile sunt încurajate să distribuie echitabil produsul activităţilor economice (randamentul investiţiilor pentru lucrătorii sociali de pe planul local şi din Sudul Globului), date fiind nişte criterii transparente pentru stabilirea preţului la bunuri şi servicii; Reţelele ESS şi grupurile ajută la multiplicarea contactelor şi la distribuirea diferitelor experienţe în sensul unei satisfaceri depline a nevoilor locale pentru protecţia mediului; Reţelele ESS şi grupurile experimentează şi susţin iniţiativele locale şi în formele care încă nu sunt recunoscute prin legi şi regulamente în sensul îndeplinirii nevoilor de bază ale omului, promovării drepturilor omului şi asigurării unor condiţii demne de trai pentru toţi locuitorii.

Nucleul Studiului: - Zona Mediteraneană

Europa de Est Contextul SSE în țările cu bune practici Experiențele SSE din regiunea Europei de Est se străduiesc să găsească un spațiu definit în economiile țărilor lor. În mai multe dintre analizele pregătite de cercetători, conceptualizarea SSE suferă o anumita marginalizare ce provine probabil de cultură, din prejudecățile legate de percepția acestor experiențe ca fiind în consonanță cu „modelul socialist“, care a fost puternic chestionat de la căderea Zidului Berlinului încoace. Din acest motiv, modelul tradițional de “economie socială” este cel mai răspândit in acest areal si funcționează la nivel local în ceea ce privește bunăstarea, orientată în mare parte către incluziunea socială. Încercările recente de a reglementa acest sector sunt semnale importante pentru a încerca definirea SSE. Ungaria, de exemplu, nu dispune de o lege pentru întreprinderile sociale și economia solidară, dar din 2006 până în 2013 au fost emise mai multe decrete privind diferitele sectoare: ONG-uri, activități voluntare desfășurate cu obiective de interes public, cooperative și cooperative sociale. Întreprinderile sociale pot alege dintr-o formă juridică bazată pe profit și non-profit; acestea din urmă pot desfășura activități economice numai dacă nu constituie principalul sector al angajamentului. Întreprinderile sociale pot obține diferite concesii și scutiri de la impozitare și tarife. Bulgaria a adoptat recent un plan de acțiune pentru economia socială. În octombrie 2014 a fost semnată o declarație care a subliniat faptul că întreprinderile sociale pot juca un rol important în țară, în vederea dezvoltării durabile. De asemenea, în 2014 a fost elaborată foaia de parcurs “Promovarea și dezvoltarea antreprenorialului social în Bulgaria”, iar în prezent se efectuează un studiu asupra tuturor entităților active care activează în acest domeniu. În Republica Cehă există o puternică prezență a inițiativelor centralizate de economie socială în orașul Praga, create de întreprinderi non-profit și sociale. Ele sunt foarte diverse și nu există nici măcar o diviziune clară în definiția dintre întreprinderile sociale și cele axate pe solidaritate. Această diversitate se reflectă în diferitele definiții ale entităților SSE, parțial în cazul organizațiilor non-profit și în special în domeniul antreprenoriatului social. Se reflectă, de asemenea, în percepțiile diferite ale rolului lor social și economic, desigur, în formele și strategiile de dezvoltare a acestora. În plus, linia de divizare dintre ONG-uri și întreprinderile sociale nu este în întregime clară.

Nucleul Studiului: Europa de Est

In țară există înregistrate 22.149 de întreprinderi non-profit (fundații, fonduri de pensii, organizații caritabile, asociații, biserici recunoscute legal, coordonări ale organizațiilor). Două ministere au un rol important în promovarea și susținerea întreprinderilor sociale cu profit și non-profit, care sunt susținute și de unele bănci internaționale. Chiar și universitățile sunt interesate de acest sector și efectuează cercetări și analize pe diverse teme. În general, majoritatea întreprinderilor sociale au ca scop integrarea persoanelor cu handicap în ocuparea forței de muncă. Având în vedere că economia socială și antreprenoriatul social în Republica Cehă sunt în primul rând percepute ca inițiative de angajare a persoanelor defavorizate, acestea sunt întreprinderi sociale de integrare în muncă. Antreprenoriatul social este perceput ca un instrument de rezolvare a problemelor din țară și nu ca o abordare globală a economiei. În România astfel de experienţe sunt foarte răspândite. În Bucureşti operează multe întreprinderi sociale care dezvoltă numeroase experienţe interesante, în timp ce în regiunile rurale, aceste experienţe sunt limitate. În Slovacia, sectorul social din ţară include sindicate, cooperative şi alte forme de întreprinderi sociale, grupuri de sprijin, CBO-uri locale, asociaţii ale lucrătorilor din economia neoficializată, ONG-uri furnizoare de servicii, programe de finanţare, precum şi multe alte activităţi. În Croaţia, economia socială a fost asociată cel mai frecvent cu diferitele forme de întreprinderi sociale, asociaţii ale comunităţii şi cu „cel de-al treilea sector“. Economia solidară nu este o noţiune familiară pentru actorii, activiştii sociali sau pentru public. ESS din ţară este încă la începuturile sale, parţial într-o poziţie marginalizată din pricina autorităţilor publice, ceea ce transpare clar din documentele naţionale, unde este menţionată doar în Strategia naţională pentru crearea unui mediu de capacitare pentru societatea civilă 2006-2011 . Procesul către o nouă Strategie naţională pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial social 2014-2020 se desfăşoară foarte alene, iar vulnerabilitatea sectorului transpare din răspunsurile adunate în cursul interviului cu părţile interesate din judeţul Dubrovnik Neretva. Singura formă de antreprenoriat social care are un cadru instituţional şi legislativ este schema cooperativelor care este recunoscută în Legea cooperativelor.

Şi în Slovenia se cunoaşte puţin definiţia „economiei sociale“, în timp ce publicul în general este mai obişnuit cu noţiunea de „antreprenoriat social“. Până în ianuarie 2015, Ministerul muncii, familiei, afacerilor sociale şi al egalităţii de şanse era responsabil pentru acest sector, în timp ce în prezent, competenţa este în mâinile Ministerului dezvoltării economice şi al tehnologiei. Documentele oficiale se referă la iniţiativele din acest domeniu ca „o formă inovatoare de antreprenoriat cu un înalt simţ al responsabilităţii faţă de societate şi de oameni. Pentru antreprenoriatul social, motivele activităţii au de-a face cu soluţionarea problemelor sociale, economice, de mediu şi a celorlalte probleme ale societăţii într-o manieră inovatoare. Principalul scop al acestor forme alternative de antreprenoriat îl constituie funcţionarea pieţei având în vedere principiile antreprenoriatului social: crearea de locuri de muncă pentru grupurile vulnerabile de persoane şi desfăşurarea de activităţi utile din punct de vedere social. Ca şi în cazul societăţilor comerciale clasice, întreprinderile sociale operează pe piaţă, diferenţa fiind că profitul, în general, nu este împărţit între proprietari (şi lucrători), ci este înapoiat pentru funcţionarea societăţii. Antreprenoriatul social este un factor de conexiune, încurajează implicarea oamenilor şi activitatea voluntară, şi, în acest fel, consolidează solidaritatea din societate“.

Analiza datelor

Cele 11 exemple de cele mai bune practici selecţionate se ocupă de diferitele sectoare sau domenii de competenţă ale ESS. Un prim rezultat al analizei îl constituie prevalenţa practicilor identificate în sectorul alimentar, în special servicii/bunuri ecologice (5 practici) şi sectorul comerţului echitabil (2 practici). Printre alte sectoare, identificăm redistribuirea, reutilizarea şi reciclarea (2 practici) şi o practică în domeniul stilurilor de trai sustenabile, precum şi al agriculturii ecologice şi al suveranităţii alimentare. Este interesat de semnalat că majoritatea experienţelor selecţionate se concentrează pe serviciile de catering/alimentaţie, care permit implicarea celorlalte sectoare de ESS, de asemenea, dacă există preocupări legate de câteva vulnerabilităţi ale producţiei agricole şi ale experienţelor în agricultură desfăşurate de entităţile ESS. SECTOR

Turism/Călătorii sustenabile

Agricultură organică și suveranitate alimentară Cooperare pentru dezvoltare internațională Bănci și Finanțe etice

Sănătate și asistență socială

Bunuri și Servicii ecologice

Regenerabile/Tehnologii verzi Timp liber și sport

Fair trade 2 1

Multisectorial

Reutilizare, reciclare, redistribuire Stil de viață sustenabil

După analizarea diferitelor activităţi ale practicilor identificate, constatăm că principalele sectoare de referinţă ESS din această zonă sunt: bunuri şi servicii ecologice fiind stimulată puternic acţiunea în sensul angajamentului pentru stilurile de viaţă sustenabile şi consumul critic. Chiar şi comerţul echitabil şi entităţile agricole şi ecologice sunt bine reprezentate, împreună cu experienţele de reutilizare şi reciclare; se acordă şi ceva atenţie turismului sustenabil. Nu există experienţe referitoare la o acţiune directă de cooperare solidară internaţională, la finanţe etice şi energie regenerabilă. În mod evident, această clasificare este limitată şi sintetică, dat fiind că există practici care desfăşoară activităţi în mai multe dintre aceste domenii. SECTORUL PRINCIPAL DE REFERINȚĂ

Ag ric ul tu ră

În secţiunea de faţă au fost elaboraţi câţiva indicatori cantitativi şi calitativi pe baza informaţiilor strânse prin rapoartele de cercetare, astfel încât cititorului să-i fie furnizate date comparabile cu privire la bunele practici identificate. Indicatorii calitativi se bazează pe câteva criterii ESS comune: impactul asupra mediului, impactul social, participarea, auto-gestionarea/cota conducerii, capacitatea de relaţionare şi atenţia acordată comunicării şi auto-promovării. Cât priveşte indicatorii cantitativi, analiza se referă la sectoarele şi activităţile ESS, estimează numărul de persoane implicate direct sau indirect în practici (angajaţi, membri, voluntari), cifra de afaceri generată de activităţile efectuate şi la câteva consideraţiuni privind forma juridică/structura informală a practicilor. Prin intermediul acestor indicatori este posibilă crearea unui sistem de monitorizare şi evaluare a practicilor analizate, nu doar pentru a crea o imagine globală a datelor actuale, ci şi pentru a găsi modalităţi de a consolida procesul în sensul unei eficienţe mai mari a componentelor analizate.

Sectoare

or ga Fa ni că ir tr și a a Co lim de ns en u Co St ta m ție op il d su er e v st ar en ia e t ab pe a s il Bu nt us t nu r e in u n ri t d a si ern ez bil Re se a vo rv tio lta ci cl ic Ba ar ii nal re e, nc ec a Re ol is og i fi ut ic Sa ili n e an za na r t e, ta e et te Re ic si di e st as rib is t ui en Re r e ta ge so ne M ci ra u a bi lti la Tu le se /T ris ct eh or m no ia /c l al at log ii or M ve en ii rz su te i st na en n ab ta Co il s ns er i re IT pa va C Si ra gr re st at tii em a e ui ne ts e rg au ne ie m di i on n su et rs ar e e de Ti sc m h p is lib e er si sp or t

Pentru ca spiritul antreprenorial social să-şi atingă potenţialul de dezvoltare, ar trebui definit cadrul juridic şi instituţional pentru întreprinderile sociale şi economia solidară, în combinaţie cu Strategia naţională menţionată anterior, pentru ca dezvoltarea ESS să fie „substanţial stimulată“ în Croaţia.

Nucleul Studiului: Europa de Est

În această zonă nu au existat încercări de interconectare între organizaţiile ESS pentru a le face mai rezistente. Acestea par să fie câteva dintre cele mai urgente obiective de distribuit către organizaţiile ESS din zonă. Studiul de faţă este estimat să funcţioneze drept factor de capacitare pentru un mod de operare comun mai plin de colaborare, astfel încât să existe un impact social mai mare. De fapt, singura încercare de funcţionare într-un mod sistematic se poate constata la nivelul practicilor referitoare la bunurile şi serviciile ecologice. Consum 13%

Producție si prelucrare 35% FUNCȚII ECONOMICE

Comerț și servicii 43%

Distributie 9%

Dacă se analizează funcţiile economice tradiţionale efectuate de practicile selecţionate se constată că este evidentă preponderenţa funcţiilor referitoare la comerţ şi servicii (43%), urmate de funcţiile de producţie şi prelucrare (35%), consum (13%) şi distribuţie (9%). Acest lucru apare în strânsă legătură cu prevalenţa sectorului alimentar, aşa cum a apărut anterior.

Participare Practicile analizate din Europa de Est implică mii de oameni în moduri diverse în ESS, ceea ce le demonstrează marea capacitate de implicare. Consolidează o economie alternativă reală, capabilă să creeze locuri de muncă, să garanteze drepturi, să sporească nivelul de conştientizare individuală şi colectivă cu privire la procesele sociale şi economice actuale, să consolideze reflecţia cu privire la o comunitate alcătuită din cetăţeni şi oameni şi nu din consumatori, clienţi şi producători. Peste 500 de oameni sunt implicaţi în total în diferite moduri şi se estimează că peste 150 de oameni sunt angajaţi direct sau indirect de entităţile ESS. Capacitatea de implicare şi de creare de locuri de muncă este diferită pentru entităţile ESS: de exemplu, Fundaţia Banca pentru Alimente din Bulgaria (BFB) a acordat sprijin unui număr de 22.500 de persoane. Cât priveşte forma juridică a acestor organizaţii, este interesant de observat că majoritatea practicilor sunt Asociaţii, ONG-uri sau Fundaţii (3) şi Cooperative (3), existând şi întreprinderi sociale (2) şi doar o singură întreprindere socială. În plus, există şi un grup sau reţea (1 cu diferite forme).

Nucleul Studiului: Europa de Est

FORMA JURIDICĂ

03 02

Asociatii, ONG sau Fundații

Cooperative Întreprinderi private

Rețele/ grupuri formale

Întreprinderi sociale

Grupuri informale

Impact După cum s-a observat deja pentru Europa centrală şi de Nord, aceste practici de ESS se orientează către obiectivele de interes colectiv. Majoritatea acestor experienţe, de asemenea, au drept obiectiv crearea şi dezvoltarea de iniţiative dedicate producţiei şi schimbului de bunuri şi servicii şi funcţionează conform principiilor cooperării, reciprocităţii, subsidiarităţii responsabile, sustenabilităţii şi compatibilităţii dintre energie şi mediu. În special, dacă analizăm practicile identificate în cadrul studiului, este posibil să evaluăm calitativ câţiva indicatori de impact ai unor criterii. Următorul grafic prezintă impactul unui set de valori din cadrul practicilor. De exemplu, putem observa că dimensiunii sociale şi de mediu îi este acordată o valoare foarte mare la nivelul majorităţii practicilor analizate. IMPACT

00 01

Mediu

Social

01 04

06 Rețea

Cota de administrare

01 09

mic mediu major

01 Comunicare si advocacy

În această zonă, trebuie subliniat impactul important social şi asupra mediului pe care-l au practicile. În special în majoritatea experienţelor, cele două aspecte apar simultan şi în diferite combinaţii la cel mai înalt nivel al eficienţei lor. Dacă practicile prezintă, de asemenea, un impact asupra relaţionării şi a autogestionării, trebuie observată o mai mare vulnerabilitate pe care o au cât priveşte competenţele de auto-promovare şi de comunicare, care sunt considerate destul de importante de către organizaţiile care-au fost analizate. Aceste indicaţii ar trebui avute în vedere la evaluarea acţiunilor posibile de sprijin şi/sau pregătire profesională dintr-un stadiu ulterior al proiectului sau în cursul acestuia.

Cifra de afaceri Cât priveşte venitul generat de aceste practici, nu este posibil decât să se facă evaluări generale, dat fiind că cifrele deţinute fie nu sunt finale, fie nu sunt definite adecvat. Oricum, vorbim despre o valoare economică de peste 2 de milioane de EURO. Aceasta este o zonă care înregistrează cel mai scăzut volum economic pentru sectorul ESS în termeni de procente. De asemenea în această privinţă, e bine să facem distincţia între exemplele ale căror cifră de afaceri are o valoare considerabilă, cum ar fi cazul Băncii bulgare pentru alimente (BFB).

Soluţii împotriva crizei economice În termeni de soluţie pentru criza economică şi socială, rolul ESS în această zonă este dezvoltat în direcţii diferite. Pe de o parte, rolul entităţilor de economie socială şi solidară constă în îndeplinirea directă a misiunilor lor de exemplu, obiectivele sociale şi de mediu îndeplinite prin intermediul activităţilor lor nonprofit şi/sau comerciale. Cu toate acestea, cele mai mari entităţi din economia socială şi solidară joacă, de asemenea, un rol esenţial de susţinere contribuind la progresul ulterior al organizaţiilor ESS de la nivelul local. Se includ aici diferitele forme de servicii financiare şi de consultanţă, sponsorizările, patronajul politic şi legislativ, consilierea şi, în sfârşit, dar nu şi în cele din urmă, cercetarea, învăţământul şi sporirea nivelului de conştientizare al publicului cu privire la această chestiune. Atenţia multor practici îndreptată asupra incluziunii sociale reprezintă un factor important de avut în vedere, deoarece există experienţe diferite în această zonă. În România, Bulgaria, Slovenia şi Croaţia, există mai multe experienţe cu impact relevant pentru susţinerea persoanelor defavorizate. Promovează ocuparea forţei de muncă, precum şi activitatea în domeniul învăţământului şi a pregătirii profesionale, în conformitate cu o schemă de intervenţie care ar trebui luată drept exemplu de copiat pentru personalizarea activităţilor ESS în funcţie de nevoile teritoriilor. Reamintind de urgenţa migraţiei în creştere în Europa, este necesar de menţionat o practică ESS promovată în Slovenia şi denumită SKUHNA sau „Bucătăria lumii slovene“. Este un proiect inovator de întreprindere socială, care-i implică atât pe migranţi, cât şi pe refugiaţi. Scopul acestui proiect este să contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor sociale ale migranţilor şi ale refugiaţilor, îmbogăţind astfel societatea slovenă. Ideea de bază o constituie legătura dintre oameni şi una dintre nevoile lor de bază: alimentaţia şi nutriţia. De asemenea, tot legat de migranţi şi refugiaţi, un rol important îl joacă Fundaţia bulgară pentru banca de alimente. Nu numai că are în vedere abordarea clasică a furnizării de asistenţă şi sprijin pentru alimentaţia migranţilor, ci creează

totodată o legătură între industria alimentară şi organizaţiile care furnizează alimente pentru şi în afara adăposturilor pentru refugiaţi. În 2014 au fost asistaţi peste 3.480 de refugiaţi, inclusiv peste 150 de familii cazate la adrese externe.

Schimburile dintre Nord şi Sud Europa de Est este una dintre zonele care-au prezentat mai puţine relaţii directe cu Sudul Globului. Există puţine practici ESS care au proiecte în legătură cu realitatea Sudului Global, precum şi proiecte de cooperare pentru dezvoltare. Comerţul echitabil este un model de relaţie diferită cu multe ţări din Sud, cât priveşte două experienţe din Republica Cehă (Fair & Bio Pražírna) şi în Slovacia (Lyra Chocolate sro), a căror activitate de bază o constituie transformarea mărfurilor de comerţ echitabil cum sunt cacao şi cafeaua. Păstăile de cafea provin din America Latină şi Africa, iar ţările lor de origine sunt Guatemala, Nicaragua, Honduras şi Uganda, în timp ce cacao provine de la ferme familiale din Columbia şi Republica Dominicană. Prin intermediul comerţului echitabil este posibilă combaterea sărăciei globale, dat fiind rolul decisiv al consumatorilor conştienţi, a căror decizii de achiziţie afectează direct condiţiile de lucru şi de trai ale producătorilor din Sudul Globului. Graţie viziunii şi obiectivelor sale, comerţul echitabil poate fi considerat drept o punte între ESS şi cooperarea pentru dezvoltare. Chiar şi exemplul din Slovenia, SKUHNA sau „Bucătăria lumii slovene“ este până la urmă o încercare de a crea o punte între migranţi şi refugiaţi şi comunităţile locale. Integrarea reuşită a migranţilor în societăţile lor gazdă este esenţială pentru sporirea avantajelor imigraţiei. Dat fiind că bucătarii şi chelnerii care participă la proiecte sunt migranţi şi refugiaţi proveniţi din diferitele colţuri ale lumii, Skuhna propune o serie de feluri de mâncare tipice din America centrală şi de Sud, Asia şi Africa. Impactul acestei activităţi este la nivel cultural, însă se asigură de asemenea că există o valoare concretă a muncii prestate şi un flux de sume de bani astfel generate şi trimise acasă de imigranţi, în scopul stabilirii de legături multiple de cooperare şi solidaritate între ţările de origine ale migranţilor şi comunităţile în care trăiesc de fapt.

Nucleul Studiului: Europa de Est

Aspectele esenţiale Definirea ESS Conform conceptului adoptat de ESS, cercetătorii susţin că în această zonă nu este folosită absolut deloc definiţia „economiei sociale şi solidare“. Sunt relevanţi şi înţeleşi pe deplin termeni cum ar fi „economie socială“ şi „întreprindere socială“. Economia socială este interpretată de obicei ca „cel de-al treilea sector“ al economiei oficializate, suplimentar „primului sector“ (privat/orientare către profit), precum şi celui de-al „doilea sector“ (public/planificat). Cel de-al treilea sector include cooperativele, asociaţiile de ajutor reciproc, asociaţiile şi fundaţiile. Aceste entităţi sunt organizate colectiv şi se orientează către obiectivele sociale, care reprezintă o prioritate faţă de profitul sau câştigul pentru acţionari. Principala preocupare a acestor entităţi, în calitatea lor de organizaţii ale poporului şi nu ale capitalului, nu o reprezintă creşterea profitului, ci punerea în practică a obiectivelor sociale (ceea ce nu exclude profitul, necesar de a fi reinvestit).

Comunicare şi auto-promovare După cum am observat mai sus în termeni de calitate, activităţile de comunicare şi auto-promovare desfăşurate de câteva dintre practicile selecţionate ne demonstrează vulnerabilitatea acestei dimensiuni, deşi abordările şi angajamentul variază foarte mult de la o practică la alta. De fapt, câteva dintre experienţele analizate pun în practică activităţi de comunicare şi de autopromovare drept strategii de poziţionare a ESS pe piaţă la nivelul local. Totuşi, acest domeniu de acţiune ar trebui consolidat mult pentru ca logica economiei solidare să se dezvolte suficient de mult pentru a modifica peisajul economic naţional. În acest domeniu de activitate sunt esenţiale interacţiunea dintre autorităţile locale, universităţi şi organizaţiile publice pentru IMM-uri şi realitatea individuală a ESS. În concluzie, unei mişcări, societăţi comerciale sau organizaţii îi va fi greu să se dezvolte respectând un model sustenabil şi să atingă o dimensiune notabilă. În consecinţă, se pot crea numeroase mici activităţi comerciale fără ca să existe o reţea comună care să le pună în legătură unele cu celelalte. Din acest motiv, este esenţială conectarea iniţiativelor care au succes, pentru distribuirea celor mai bune exemple de administrare şi utilizarea de noi tehnologii în scopul depăşirii obstacolelor geografice.

Nucleul Studiului: Europa de Est

Politici economice strategice În majoritatea ţărilor din această zonă nu ne putem referi la o politică publică articulată în funcţie de nevoile diferitelor sectoare de ESS. În unele ţări au fost luate recent măsuri specifice pentru reglementarea şi sprijinirea sectoarelor ESS şi a activităţilor specifice ESS. O primă indicaţie pentru viitorul imediat este că ar fi foarte util dacă autorităţile statului şi autorităţile locale ar redacta şi distribui un regulament public cu potenţialul de a stimula crearea de noi unităţi de ESS şi, pe de altă parte, de a încuraja şi susţine activităţile existente care foarte adesea sunt originale şi interesante, astfel încât să poată fi imediat copiate în alte zone şi în alte ţări. Multe dintre experienţele analizate furnizează deja soluţii valoroase pentru chestiunile sociale de rezolvat şi prezintă cele mai bune moduri de soluţionare a diferitelor probleme din teritorii. O posibilă sugestie apărută în urma studiului se referă la elaborarea unui cadru de reglementare pentru ESS care să aibă în vedere activităţile existente şi potenţiale şi să analizeze foarte atent experienţele existente din celelalte ţări europene cu tradiţii culturale asemănătoare. Ar putea fi elaborate măsuri valoroase pentru crearea de locuri de muncă pentru persoanele defavorizate legate de activităţi privind sustenabilitatea de mediu şi migraţiile. Aceste măsuri le-ar putea pune pe ţările europene în contact direct cu ţările care încă se străduiesc să-şi găsească propria strategie de dezvoltare durabilă. Conform acestui cadru juridic, ar putea fi oferit sprijin direct pentru stadiile iniţiale de socializare şi pentru crearea lanţurilor de aprovizionare pentru întreprinderile de ESS astfel încât să se facă legătura cu bunele practici existente, încurajându-le multiplicarea şi integrarea orizontală. În sfârşit, e evident că aceste regulamente vor fi aprobate de fapt doar dacă entităţile de ESS vor exercita presiunea corespunzătoare la nivelul anumitor sectoare care sunt considerate deja drept necesare şi urgente pentru întreaga planetă, cum sunt toate experienţele care acordă atenţie chestiunilor de mediu şi incluziunii sociale.

Punctele de interes Există diferite idei şi elemente de avut în vedere în urma analizei practicilor identificate în această regiune şi enumerate în cursul studiului.

Activităţi inovatoare şi de producţie ecologice Mai multe practici inovatoare din zonă sunt în legătură cu alimentaţia şi producţia de bunuri ecologice ca factor de capacitare pentru dezvoltarea socială. „Clubul brutăria socială“ din Bulgaria şi brutăria „Concordia“ din România nu numai că produc pâine şi produse de panificaţie, dar organizează şi evenimente culturale, pun în practică programe sociale şi educaţionale pentru tinerii şi adulţii nevoiaşi şi nu numai. Aceste experienţe promovează integrarea socio-profesională a tinerilor în comunităţile lor în diferite moduri, încercând să se aprovizioneze cât mai mult cu putinţă cu materie primă pe plan local (peste 80% provine de pe piaţa locală), reducând astfel amprenta de carbon prin transportul materialelor de la/către destinaţii foarte apropiate. Astfel se limitează cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră în urma transportului. În plus, activează în sensul revitalizării tradiţiilor culturale şi culinare din regiune, oferind produse de calitate şi sănătoase. Dată fiind valoarea adăugată a acestor produse, clienţii participă conştient la crearea condiţiilor unei vieţi demne pentru persoanele defavorizate şi contribuie la bunăstarea generală a comunităţii locale. „Terapia prin pâine“ apare drept un instrument relevant dar esenţial în scopul schimbării sociale. Prin urmare, durabilitatea economică a acestor activităţi comerciale se asigură prin producţia de pâine, un produs necesar zilnic, precum şi prin recuperarea reţetelor vechi, ceea ce face ca această activitate să devină atractivă pentru persoanele cu venituri medii şi mari, cunoscătoare ale tradiţiilor. În acelaşi fel, cooperativa ROH din Republica Cehă cu cafeneaua sa şi Skuhna sau „Bucătăria lumii slovene“ din Slovenia alimentează procesele inovatoare ale reuniunilor sociale, prin intermediul serviciilor lor de alimentaţie alternativă, creând un spaţiu unde se pot întâlni oameni din diferite grupuri sociale, care pot face schimb de idei şi dezbate problemele naţionale şi globale. Un exemplu asemănător este Piaţa Szimpla a Fermierilor din Ungaria: o piaţă de comerţ echitabil foarte populară din centrul Budapestei, care le oferă fermierilor de pe planul local ocazia de a-şi vinde produsele în schimbul unor chirii modice pentru închirierea standurilor, iar cetăţenilor posibilitatea de a le cumpăra producătorilor direct marfa. Principalul obiectiv al proiectului a fost să furnizeze o ocazie stabilă şi cu preţ scăzut pentru ca producătorii la scală mică de pe planul local să-şi vândă produsele şi să promoveze lanţuri alimentare scurte şi agricultura locală, durabilă, şi, în sfârşit, dar nu şi în cele din urmă, să le ofere consumatorilor o sursă fiabilă de alimente.

Reducerea, reutilizarea şi reciclarea pot ajuta comunităţile Reduce, reutilizează şi reciclează - toate sprijină la reducerea cantităţii de deşeuri pe care le aruncăm. Se conservă resursele naturale, spaţiul pentru gropile de gunoi şi energia şi se economisesc bani. Reducerea, reutilizarea şi reciclarea reprezintă cea mai bună modalitate de sprijin pentru mediu. Produsul reciclabil este făcut să revină la o formă de bază care poate fi utilizată pentru crearea unui produs nou şi diferit. Strângerea şi vânzarea de bunuri recuperate din deşeurile urbane constituie o măsură „firească“ de protecţie socială şi o sursă de venit pentru multe categorii din societate care sunt marginalizate pe piaţa muncii, în special în perioadele cu probleme economice. În plus, reciclarea obiectelor utilizate contribuie la scăderea eliminării de deşeuri, prin urmare diminuează crizele de mediu din teritorii. În această zonă există câteva iniţiative excelente care prezintă elemente de inovare socială, cum sunt cooperativa socială Prijateljica din Croaţia şi Ateliere fără Frontiere din România. Aceste două experienţe se referă la chestiunea incluziunii sociale şi a mediului, încurajând şi promovând ocuparea în muncă a persoanelor defavorizate şi a altor persoane excluse social prin intermediul producţiei şi al vânzării de produse făcute din lut, ghips, parafină şi textile reciclate sau prin strângerea, reutilizarea, reciclarea echipamentelor electrice şi electronice. Astfel, cooperativele contribuie activ la dezvoltarea sustenabilă a comunităţilor locale, la protecţia mediului şi reducerea sărăciei, precum şi la îmbunătăţirea stimei de sine şi a calităţii vieţii persoanelor cu dizabilităţi şi a familiilor acestora. Cât priveşte deşeurile alimentare, trebuie să fim conştienţi că oamenii nu-şi dau seama cât de multă mâncare aruncă zilnic - de la resturile de mâncare nemâncate la produsele expirate. Circa 95% din mâncarea pe care-o aruncăm ajunge la gropile de gunoi sau în instalaţiile de ardere. În 2015 am aruncat peste 37 de milioane de tone de deşeuri alimentare la nivel mondial. După ce ajunge în groapa de gunoi, mâncarea se descompune şi produce metan, un gaz puternic cu efect de seră care contribuie la schimbarea climatică. Unul dintre exemplele de bune practici selecţionate - Fundaţia Băncii pentru alimente din Bulgaria - activează pentru reducerea acestor deşeuri alimentare, folosindu-le drept un factor propice pentru dezvoltare.

Nucleul Studiului: Europa de Est

Sustenabilitatea activităţilor După cum am subliniat în zona precedentă, toate experienţele analizate şi enumerate în studiu au un impact important asupra sustenabilităţii mondiale cât şi locale. De fapt, majoritatea acestor realităţi sunt sustenabile din punctul de vedere al mediului, social şi economic. Se evită folosirea substanţelor chimice, a organismelor modificate genetic, sunt la scală mică, nu sunt orientate către creşterea profitului, ci către satisfacerea nevoilor oamenilor şi a nevoilor naturii.

sector încă este în curs de a fi dezvoltat şi în diferitele ţări unde apare, devine o nouă formulă de cooperare cu emisfera sudică (adesea articulat şi îmbogăţit în diferitele ţări). Astfel se pot stabili legături între ţări, astfel încât să se lărgească seturile de solidaritate de la nivelul fluxurilor comerciale internaţionale.

Agricultura urbană promovează o puternică redescoperire a auto-organizării şi auto-gestionării şi aceste noi iniţiative reprezintă, de asemenea, un element puternic de incluziune socială. Piaţa Szimpla a fermierilor din Ungaria reprezintă un exemplu deosebit de cooperare trans-sectorială care promovează ESS şi care transmite un mesaj puternic celorlalţi actanţi, subliniind avantajele abordării participative. Proiectul contribuie activ la dezvoltarea sustenabilă a fermierilor la scală mică şi a comunităţilor locale, promovează noţiunea de lanţuri alimentare scurte şi locale, de agricultură sustenabilă şi le furnizează clienţilor o sursă fiabilă de alimente. Prin intermediul tuturor acestor experienţe se stimulează şi se cultivă şi protecţia mediului şi reducerea sărăciei. Prin intermediul exemplelor selecţionate transpar iniţiativele ESS care necesită un nivel sporit de maturitate politică şi capacitate de viziune şi strategie.

Comerţul echitabil şi solidar şi incluziunea socială În această zonă, rolul comerţului echitabil este subliniat în practicile din Republica Cehă (Fair & Bio pražírna) şi din Slovacia (Lyra Chocolate sro), care se concentrează pe produsele de comerţ echitabil şi transformare, precum şi pe spiritul antreprenorial social. Dată fiind angajarea în muncă a persoanelor cu dizabilităţi, cooperativa Fair & Bio este un exemplu unic de bună practică din această zonă geografică. Conexiunea sa conştientă cu ţările din Sudul Globului o face să fie excepţională, date fiind condiţiile actuale predominante din Republica Cehă, unde întreprinderile sociale se simt responsabile doar pentru dezvoltarea teritoriului în care operează. Prin promovarea creării de reţele şi a organizării producătorilor la scală mică de pe planul local, prin faptul că acordă o valoare mai mare muncii şi protecţiei mediului şi face apel la consumatori să adopte strategii de achiziţie mai responsabile drept parte a vieţii de zi cu zi, comerţul echitabil oferă o bază de sprijin mai mare pentru relaţiile implicate în producţie, vânzări şi consum. Este important de observat că, la mai mult de 40 de ani de la prima experienţă, acest

Nucleul Studiului: Europa de Est

Zona mondială Contextul ESS din ţările furnizoare de cele mai bune practici Această zonă include ţări foarte depărtate unele de altele şi cu tradiţii culturale diferite, aşa că, chiar dacă pot părea asemănătoare câteva proiecte economice, pot avea conţinut care să se preteze prea puţin comparaţiei. De exemplu, în America Latină, conceptul de „economie solidară“ implică o perspectivă diferită prin comparaţie cu „economia socială“ care este definiţia cea mai răspândită în general în Europa pentru definirea activităţilor asemănătoare. Dacă paradigma europeană se concentrează pe formele de organizare (cooperative, asociaţii şi organizaţii de ajutor reciproc), cea din America Latină se concentrează pe substanţă, adică mai precis în modul în care pot fi implicaţi diferiţii actanţi în economie. Economia solidară, din această perspectivă, este o formă alternativă de economie, în teorie şi în practică, asociată indestructibil cu schimbarea socială şi economică. Această viziune specială a cunoscut o înflorire specială atunci când Bolivia, Brazilia, Ecuador şi Venezuela erau guvernate de forţe strâns legate de mişcările populare. Bolivia pare să fie destul de organizată şi cu o prezenţă instituţională puternică în domeniul ESS ca întreg. Există activităţi economice comunitare recunoscute de stat (în special cele care aparţin Oecas şi Oecom, principalele două organizaţii ale fermierilor), iar strângerea datelor şi analiza, politicile publice şi procesele sectoriale sunt verificate periodic, intervenţiile de sprijin cu planuri multianuale şi reglementările sunt adesea puse în practică. În Brazilia, una dintre cele mai active şi mai dezvoltate ţări cu privire la ESS, primele practici de ESS au început deja la începutul anilor 1980, în timp ce sectorului i-a fost acordată atenţia politică deja pe la începutul anilor 1990, însă doar pe la mijlocul deceniului al nouălea a fost recunoscută explicit economia solidară, iar recuperarea întreprinderilor a început să se multiplice, ca societăţi comerciale gestionate direct de angajaţi. Una dintre cele mai eficiente entităţi de sprijin care funcţionează şi ca agent de coordonare este Forumul brazilian al economiei solidare (FBES), un spaţiu promovat de societatea civilă cu sprijinul unei finanţări publice, care conectează producătorii, întreprinderile, asociaţiile, ONG-urile şi reţelele lor. Brazilia este ţara care oferă cea mai variată cantitate de măsuri publice pentru promovarea economiilor solidare. Prima experienţă care a avut loc a fost iniţiativa Universităţii din Porto Alegre, cu sprijinul autorităţilor locale şi naţionale. În 2004, guvernul condus de Lula Da Silva a creat Secretariatul economiei solidare, care depindea de Ministerul muncii. Acest secretariat a fost creat cu obiectivul de a „promova

consolidarea şi diseminarea solidarităţii economice prin intermediul politicilor integrate, având drept obiectiv generarea de locuri de muncă şi venit, incluziune socială şi promovarea unui progres echitabil“. Activitatea sa constă în gestionarea întreprinderilor, a asociaţiilor de afaceri, a târgurilor comerciale a reţelelor de solidaritate şi de distribuţie prin comerţ echitabil. Peste 1 milion de lucrători aparţin în prezent unor întreprinderi auto-gestionate. Exerciţiul de cartografiere efectuat de secretariatul de stat pentru ESS a 13 raportat un număr total de 33.518 întreprinderi ESS în ţară între anii 2004 şi 2013. În Uruguay, mişcările ESS au cunoscut o înflorire puternică după criza financiară care a lovit ţara în 2001. Reţelele ESS constau în general din grupuri neoficializate sau cooperative mici care activează în general în sfera meşteşugurilor sau a agriculturii organice, însă sunt foarte active şi în domeniul turismului responsabil şi al comerţului echitabil. ESS din ţară este, de asemenea, populată de CSO, cum ar fi asociaţiile şi ONGurile şi universităţile care susţin şi promovează aceste experienţe în teritorii. Exerciţiul de cartografiere lansat de Universitatea Republicii a fost finalizat recent şi a identificat circa 600 de practici de economie solidară (60% dintre ele neoficializate, 40% colective) cu implicarea a peste 5000 de oameni. Există mai multe oportunităţi de discuţie cu instituţiile naţionale şi locale, iar, în câteva regiuni există autorităţi locale care au un departament administrativ specific pentru susţinerea ESS. Primul magazin care vinde produse organice s-a deschis în 2005, în 2007 s-a deschis primul magazin cu articole de comerţ echitabil, în anul următor apoi a fost creată coordonarea naţională pentru economia solidară, cu sarcina de promovare a evenimentelor şi a pieţelor ESS din ţară. În prezent, mişcarea este cumva mai redusă şi se concentrează mai mult pe agricultura ecologică şi pe consumul responsabil. În ultimii ani, chestiunea auto-gestionării a devenit din nou o temă fierbinte pentru mişcările din ţară. Pe continentul asiatic există o mare varietate de experienţe, iar mişcările ESS sunt adesea puţin cunoscute şi foarte puternic localizate. In India, organizaţiile ESS, datorită principiilor la care aderă au o valoare şi o relevanţă deosebite pentru segmente mari de populaţie defavorizată care are acces îngreunat la resurse, în special la capital, care le permite să devină proprietarii micilor lor afaceri. Foarte adesea prin participarea colectivă acumulează o putere mai mare de negociere 13 Secretaria Nacional de Economia Solidária (SENAES), La Economía Solidaria en Brasil: un análisis de datos a nivel nacional (2013)

Nucleul Studiului: Zona Mondiala

în faţa instituţiilor, şi graţie cooperativelor şi reţelelor, asigură o cotă echitabilă şi de gestionare corectă pentru membri prin intermediul sistemelor lor de guvernare participativă. Activităţile sociale şi solidare includ un număr de aproape 300 de milioane de oameni, organizaţi în principal în cooperative, două treimi dintre ei activi în agricultură (producând în general zahăr şi produse lactate) şi cu o prezenţă limitată a femeilor. În anii 1990, după dinamica globală de liberalizare economică şi financiară, a fost introdusă o lege care s-a concentrat pe sectorul cooperativist, incluzând chiar şi pe acele entităţi care pot apărea în legătură cu economia solidară, chiar dacă nu sunt definite concret. În ţară există totodată o intensă activitate în domeniile comerţului echitabil şi ale agriculturii ecologice. În Malaiezia, spectrul larg al ESS se împarte în patru sectoare: cooperative, întreprinderi sociale, finanţe etice şi CSO-uri. Ultimele desfăşoară activităţi economice foarte frecvent pentru a se auto-susţine. În general, iniţiativele care ţin de sectorul comerţului echitabil nu se simt ca şi cum ar face parte dintr-o mişcare mai incluzivă. Domeniul iniţiativelor de finanţe etice şi case de ajutor reciproc recunoscute într-un registru naţional numără circa 3800 de unităţi, însă există mult prea puţine date referitoare la activităţile specifice desfăşurate. Se poate observa că CSO-urile, ONG-urile şi entităţile non-profit se lărgesc în ciuda întârzierilor cauzate de câteva măsuri restrictive care-au fost introduse în ultima vreme. Pe continentul african în ultimii douăzeci de ani a existat o creştere a experienţelor şi a impactului ESS. În Mauritius, nu există vreo definiţie concretă juridică sau populară care să sugereze prezenţa conceptului de ESS. Această zonă este puţin cunoscută, deci este posibil să întâlnim nişte experienţe cu adevărat interesante, care, din nefericire nu sunt identificate sau recunoscute, prin urmare nu există strângere de date concrete. ESS din ţară este alcătuită din trei sectoare principale: cooperativele, CSO-urile care desfăşoară activităţi economice şi societăţile non-profit. Cooperativele desfăşoară peste 30 de activităţi socio-economice diferite. Cooperativele din Mauritius şi Rodrigues sunt alcătuite din 95.012 de membri grupaţi în 1.052 societăţi cooperative cu o cifră de afaceri de circa 5,5 miliarde INR (peste 70 de milioane de Euro). Principalele activităţi economice desfăşurate de societăţile cooperative sunt producţia şi comercializarea trestiei de zahăr (10% din producţia naţională), cultivarea cartofilor (45%), ceapă (70%), legume proaspete (80%), animale, pescuit, proprietari de autobuze, magazine pentru consumatori, meşteşugărit, credit şi economii. Deşi există numeroase CSO-uri şi instituţii caritabile care susţin câteva forme de activităţi economice cum sunt producţia de articole din ţesături recuperate (Asociaţia Degete fermecate), producţia de felicitări (Centre d Áccueil de Terre Rouge), producţia de articole meşteşugărite (Orizonturile Medine), precum şi alte evenimente de strângere de fonduri (CARITAS şi alte ONG-uri), nu există nici o înregistrare sistematică

Nucleul Studiului: Zona Mondiala

şi raportare statistică a produselor acestor activităţi şi privind utilizarea lor. Apar experienţe interesante în această regiune cu privire la cooperativele care funcţionează în sectorul agricol şi care iniţiază procese de conversie la metodele ecologice sub influenţa importatorilor de comerţ echitabil care solicită din ce în ce mai mult certificarea ecologică a produselor agricole. Cât priveşte Palestina, experienţele ESS îşi au obârşia în economia mecanismelor de rezistenţă ale ocupării forţei de muncă şi ale activităţilor independente. Încă nu a fost conceptualizată o viziune clară a ESS din ţară. În prezent, societatea şi economia palestiniană se caracterizează printr-o instabilitate politică cronică, dependenţa de puterea de ocupaţie şi donatorii străini. Deteriorarea solidarităţii şi a valorilor şi tiparului sociale se pot observa în acelaşi timp cu lipsa de politici publice eficiente care să facă faţă problemelor structurale care afectează sectoarele economice şi piaţa muncii. În ciuda acestor tendinţe şi a situaţiei generale, se pot identifica, cu toate acestea, câteva bune practici pe teren şi care reprezintă o încercare semnificativă şi interesantă de rezistenţă şi de creare a modurilor alternative de producţie, implicare, creare de locuri de muncă, consum, investiţii etc. Printre exemple se numără: organizaţiile non-profit sau ONG-urile care lucrează în domeniul consolidării capacităţii pentru a spori rolul cooperativelor şi al grupurilor neoficializate active în domeniul agriculturii ecologice. În Tunisia, experienţele care pot fi denumite ESS sunt foarte limitate, însă există o societate civilă structurată, activă în diferite domenii legate de câteva dintre valorile ESS. Conform unui studiu recent (martie 2015), peste 18.000 de organizaţii desfăşoară activitate ESS în comunităţile locale, deşi nu toate trebuie considerate active. Mai există şi cel puţin 80 de ONG-uri internaţionale care realizează proiecte şi care denunţă, de asemenea, dependenţa excesivă de donatorii străini şi care încearcă în acelaşi timp să creeze locuri stabile de muncă şi să răspândească oportunităţile de muncă în contextele în care sunt implicate. Mai există şi un număr considerabil de grupuri neoficializate, majoritatea activând în zonele rurale sau suburbane şi în regiunile continentale, unde se estimează că ar putea reprezenta chiar o treime din economia locală. Cele mai reprezentate sectoare sunt comerţul, meşteşugurile, agricultura şi gastronomia tradiţională. Aceste entităţi nu beneficiază de recunoaştere juridică, totuşi ele asigură continuitatea practicilor tradiţionale locale de solidaritate. În sfârşit, legea din 2005 protejează activităţile de ajutor reciproc pentru activităţile de servicii în agricultură. Economia statului Mozambic, o ţară localizată pe coasta sud-estică a Africii se bazează în principal pe agricultură. Se consideră a fi una dintre cele mai puţin dezvoltate ţări de pe glob, în ciuda abundenţei resurselor naturale. În plus faţă de resursele agricole, cum sunt pământul, pădurile şi apa, mai deţine şi resurse minerale, ca, spre exemplu, cărbunele, gazele naturale şi grafitul. Resursele minerale, cu toate acestea, au contribuit

prea puţin la bogăţia generală a unei pături largi de populaţie, din moment ce pentru a fi extrase, ar trebui făcută mai întâi o investiţie considerabil de mare în infrastructura ţării. Agricultura joacă un rol predominant; este principala ramură a economiei ţării. În prezent, agricultura şi pescuitul alcătuiesc circa 25% din PIB-ul ţării. În acelaşi timp, circa 80% din populaţia activă a Mozambicului este angajată în agricultură, marea majoritatea a cetăţenilor lucrează în ferme la scală mică şi cultivă bucăţi de teren de cel mult un sau două hectare de familie. Aceste ferme la scală mică produc aproape toate produsele proaspete din Mozambic. Mare parte din experienţele ESS sunt prezente în acest sector, reprezentat în principal de cooperativele care se luptă împotriva politicilor publice de industrializare şi de standardizare din sectorul agricol, însă sunt foarte diferite căile potenţiale de creare a unui model agricol sustenabil şi pentru îmbunătăţirea accesului oamenilor la produse alimentare, iar opiniile oamenilor cu privire la acest subiect variază foarte mult. În timp ce autorităţile consideră că ar trebui ca rolul corporaţiilor agricole să fie mai puternic, organizaţiile fermierilor şi asociaţiile cooperative solicită un cadru politic îmbunătăţit şi mai mult sprijin pentru producătorii la scală mică. Miza este reprezentată nici mai mult nici mai puţin de viitorul agriculturii din ţară. De aceea ONG-urile mozambicane şi asociaţiile fermierilor cum este UNAC (União Nacional dos Camponeses) sunt foarte critice la adresa PNISA şi a Noii alianţe pentru securitate alimentară şi nutriţie. Propun modele care aduc agricultura la scală mică şi consolidarea circulaţiei economice regionale în faţă pentru a face din suveranitatea alimentară o realitate.

Sectoare Cele 9 exemple de cele mai bune practici selecţionate se ocupă de diferitele sectoare sau domenii de competenţă ale ESS. Un prim rezultat documentat prin studiul de faţă îl constituie prevalenţa practicilor identificate în sectorul agricol/ de alimentaţie (4 practici) şi meşteşugurile ecologice (2 practici) din rândul tuturor celorlalte. Printre alte sectoare, vom identifica reutilizarea şi reciclarea, turismul/deplasarea sustenabile şi serviciile multisectoriale. SECTOR

Turism/Călătorii sustenabile

Agricultură organică și suveranitate alimentară Cooperare pentru dezvoltare internațională Bănci și Finanțe etice

Sănătate și asistență socială

Bunuri și Servicii ecologice

Regenerabile/Tehnologii verzi Timp liber și sport 4

Fair trade

2 1

Multisectorial Reutilizare, reciclare, redistribuire Stil de viață sustenabil

În această zonă, sectorul agricol rămâne o parte integrantă a dezvoltării incluzive, care este mai eficiente cât priveşte reducerea sărăciei prin comparaţie cu celelalte sectoare. Cu toate acestea, există o preocupare crescândă că practica convenţională a agriculturii cauzează poluarea solului şi a apei şi emite în acelaşi timp o cantitate însemnată de gaz cu efect de seră, reducând biodiversitatea şi ocolindu-i pe fermierii săraci, în special în zonele afectate de ploi. În plus, calitatea şi siguranţa alimentelor produse de agricultura convenţionale sunt din ce în ce mai puse sub semnul întrebării de consumatori. În consecinţă, este necesară de urgenţă transformarea fundamentală către sistemele de producţie alternative care sunt mai prietenoase cu mediul şi ecologice, incluzive şi produc alimente mai sigure. Printre schemele de agricultură alternativă, agricultura ecologică a primit o atenţie mare, din moment ce sectorul a crescut în ultimii zece ani cu procente alcătuite din două cifre. Experienţele apărute în această zonă oferă indicaţii clare în consonanţă cu aceste cerinţe. Există multe procese de transformare către agricultura ecologică şi există din ce în ce mai multe experienţe comunitare bazate pe calitatea produselor alimentare şi pe relaţia directă dintre producătorii agricoli şi consumatori. Cât priveşte experienţele bazate pe activităţile de meşteşugărit şi pe reutilizarea şi reciclarea materiilor prime, a producţiilor orientate către consumul esenţial altul decât cel alimentar, s-au creat mai curând din pricina reducerii activităţilor de minerit şi a protecţiei şi

Nucleul Studiului: Zona Mondiala

a creării de locuri de muncă, importante în special în zonele recent industrializate. După analizarea diferitelor activităţi ale practicilor selecţionate, constatăm că principalele sectoare de referinţă sunt: lanţul de aprovizionare agricol şi ecologic, comerţul echitabil şi meşteşugurile ecologice, urmate de consumul critic, reutilizarea şi reciclarea şi serviciile multisectoriale. Mai există şi experienţe în sectoarele de producţie (de bunuri şi servicii). În mod evident, această clasificare este limitată şi sintetică, dat fiind că există practici care desfăşoară activităţi în mai multe dintre aceste domenii SECTORUL PRINCIPAL DE REFERINȚĂ

4 1

su Ag ve ric ra ul ni tu ta ra te o al rg Bu im an nu en ica ri t si Fa ara si se ir rv tr ic a ii ec de ol St Co og il ns ic Sa de um e na vi at ta c rit a te su ic si st as en is ab te nt il a so M ci M u a Tu e lti la se ris nte Re ct nt m ci o cl a / ria ca ar si la l e, re to re pa r Co ii fo r s a lo op ti sir ust er en i e, ar ab re e d ile pe nt istr ib in ru u ire te d Re Ba rn ezv ge nc ați olt o a ne is ra i fi nal re bi na ă le nt /T e Co eh et ns no ic lo er IT va gii C Si v gr r e e st at em a e rzi ui ne ts e r au ne gi ei m di on n su et rs ar e e de Ti sc m hi p se lib er si Sp or t

Dat fiind cât de diferite sunt contextele în care funcţionează bunele practici identificate şi selecţionate, nu este posibil să se facă generalizări cu privire la capacitatea acestora de a se interconecta sistematic. În ţările în care au existat forme de ESS de mai multe decenii, de exemplu, America Latină, prezenţa districtelor şi celelalte metode de relaţionare şi-a creat deja o bună reputaţie. Pe de altă parte, în contextele african şi asiatic, pentru care ESS reprezintă un concept puţin mai nou, adesea încercările de creare de legături sunt întrun stadiu mai incipient. Dacă se analizează funcţiile economice tradiţionale efectuate de practicile selecţionate se constată că este evidentă preponderenţa funcţiilor referitoare la comerţ şi servicii (44%), urmate de funcţiile de producţie şi prelucrare (17%), consum (33%) şi distribuţie (6%). În această zonă se acordă o mai mare atenţie funcţiilor de producţie şi prelucrare care sunt mai răspândite decât în celelalte zone geografice analizate.

Este una dintre zonele analizate care are cel mai mare număr de persoane implicate, însă capacitatea de angajare diferă de crearea de locuri de muncă: există exemple în care nu sunt angajate decât câteva persoane, în timp ce alte practici au mai mulţi angajaţi sau membri, cum este societatea de credit cooperatist Petite Savanne care angajează 274 de oameni sau Cooperativa centrală care angajează 150 de persoane. Un alt exemplu este reprezentat de Uniunea Naţională a Ţăranilor din Mozambic, care are 100.000 de membri organizaţi în circa 2.500 de asociaţii sau cooperative ale fermierilor; această situaţie influenţează puternic numărul total de persoane implicate din moment ce natura acestei mişcări populare în rândul fermierilor a încurajat formarea unei baze largi de sprijin. Cât priveşte forma juridică a acestor organizaţii, este interesant de observat că majoritatea practicilor sunt Cooperative (4), Asociaţii, ONG-uri sau Fundaţii (4) şi întreprinderi sociale (1). În plus, există şi grupul neoficializat tunisian selecţionat drept cea mai bună practică a teritoriului. FORMA JURIDICĂ

FUNCTII ECONOMICE

Nucleul Studiului: Zona Mondiala

Practicile analizate din America Latină, Africa, Asia implică mii de oameni în moduri diverse, ceea ce le demonstrează marea capacitate de implicare şi, în acelaşi timp, de consolidare a unei economii alternative reale, de creare de locuri de muncă, de garantare a drepturilor, de sporire a nivelului de conştientizare individuală şi colectivă cu privire la procesele sociale şi economice actuale, de reflecţie cu privire la o comunitate alcătuită din cetăţeni şi oameni şi nu din consumatori, clienţi şi producători. Peste 100.000 de oameni sunt implicaţi în total în diferite moduri şi se estimează că peste 558 de oameni sunt angajaţi direct sau indirect de acestea.

Comert si servicii 44%

Distirbutie 6%

Consum 33%

Participare

Productie si prelucrare 17%

Asociatie, Ong, Fundatie

Cooperative Întreprinderi sociale

Grupuri informale

Întreprinderi private

Impact După cum ştim, aceste practici de ESS se orientează către obiectivele de interes colectiv. Promovarea relaţiilor dintre diferitele entităţi, alocarea echitabilă a resurselor, respectul şi protecţia mediului, îndeplinirea de scopuri sociale reprezintă elemente care sunt prezente la nivelul tuturor experienţelor analizate. Aceste bune practici se orientează, prin urmare, către crearea şi dezvoltarea de iniţiative dedicate producţiei şi schimbului de bunuri şi servicii şi funcţionează conform principiilor cooperării, reciprocităţii, subsidiarităţii responsabile, sustenabilităţii şi compatibilităţii dintre energie şi mediu. În special, dacă analizăm practicile identificate în cadrul studiului de faţă, este posibil să evaluăm calitativ câţiva indicatori de impact ai unor criterii. Următorul grafic prezintă impactul unui set de valori din cadrul practicilor. De exemplu, putem observa că dimensiunii sociale şi de mediu îi este acordată o valoare foarte mare la nivelul majorităţii practicilor analizate. Este important de subliniat atenţia deosebită acordată aspectului privind gestionarea, care se traduce în practică în procese participative de luare de decizii, schimb de opinii şi administrare democratică. Toate aceste practici încearcă să îmbunătăţească iniţiativele colective şi capacitatea de lucru în cooperare a diferitelor organizaţii, chiar dacă în prezent, acestui aspect i se acordă deja o mai mare atenţie decât în celelalte zone geografice. În general, cu privire la impactul practicilor, chiar dacă există aici o vulnerabilitate relativă cât priveşte capacitatea de auto-promovare şi comunicare, cu toate acestea se poate observa că mai multe dintre aceste experienţe îşi dedică mai multă atenţie acestor activităţi, în special având drept obiectiv apărarea drepturilor persoanelor implicate, sau influenţarea politicilor publice naţionale în domeniile lor de interes, astfel încât să-şi consolideze impactul social şi de mediu. IMPACT

01 01

mic

01 02

00 02

mediu major

01 Mediu

Social

Rețea

Cota de administrare

Comunicare si advocacy

general, vorbim de o dimensiune economică de peste 4 de milioane de EURO. Aceasta este zona în care se întâlneşte cel mai mare volum economic. De asemenea în această privinţă, e bine să facem distincţia între exemplele ale căror cifră de afaceri are o valoare considerabilă, cum ar fi cazul Cooperativei centrale din India, care înseamnă 3.900.000 EURO. De asemenea, nu putem analiza în acest volum economic contribuţia Uniunii Naţionale a Ţăranilor din Mozambic, care, cu 2.500 de asociaţii şi cooperative ale fermierilor, generează clar un aspect economic de o importanţă considerabilă.

Soluţii împotriva crizei economice În Sudul Globului, un număr din ce în ce mai mare de persoane de vârstă activă îşi găsesc de lucru în economia neoficializată, adesea în condiţii de angajare precare şi cu deficit acut de mână de lucru. Predominanţa angajării neoficializate în multe zone de pe Glob nu doar că afectează standardele actuale de trai ale populaţiei, însă este şi o limitare severă care împiedică gospodăriile şi unităţile economice să-şi sporească productivitatea şi să-şi găsească o cale să iasă din sărăcie. Conform celor mai recente estimări, ocuparea forţei de muncă în sectorul non-agricol al economiei neoficializate constituie circa 82% din totalul ocupării forţei de muncă în Asia de Sud, 66% în Africa sub-sahariană, 65% în Estul şi Sud-estul Asiei (exclusiv China) şi 51% în America Latină. În general, rolul şi dezvoltarea ESS din aceste ţări a fost vital pentru a-i proteja pe cei mai mulţi de sărăcie, de rata mare a şomajului, precum şi de impactul negativ asupra mediului, cauzate de criza generalizată. ESS oferă mijloacele de a combate ocuparea vulnerabilă a forţei de muncă şi de a face tranziţia de la economia neoficializată la cea oficializată în condiţii de muncă decentă. Dat fiind politica publică de capacitare şi mediul instituţionalizat, ESS poate juca un rol esenţial pentru îndeplinirea obiectivului de muncă decentă, împreună cu elementele sale constitutive privind generarea de locuri de muncă, dialogul social şi standardele de muncă asociate şi cu drepturile lucrătorilor şi cu protecţia socială. Organizarea lucrătorilor şi a producătorilor din economia neoficializată în diferitele forme de asociaţii şi cooperative poate juca un rol important pentru a vedea ce se poate face acolo unde piaţa a dat greş. Astfel de organizaţii pot facilita accesul la finanţare, la informaţii referitoare la piaţă, contribuţii, tehnologice, servicii de sprijin şi pieţe şi pot consolida capacitatea producătorilor de a negocia preţuri mai bune şi de a avea un venit mai mare. Iniţiativele ESS pot reduce asimetriile de putere şi de informaţii de pe piaţa muncii şi a produselor şi pot consolida nivelul şi frecvenţa veniturilor. Este un aspect de o importanţă specială pentru sectoarele cum sunt alimentaţia şi agricultura, care se confruntă cu experienţa concurenţei şi a nesiguranţei globale. Cerinţele scăzute privind capitalul necesar pentru înfiinţarea anumitor tipuri de cooperative pot fi benefice pentru lucrătorii neoficializaţi care urmăresc să se implice în activităţile întreprinderii. Dintr-un punct general de vedere, cooperativele sunt printre cei mai mari angajatori din multe ţări

Nucleul Studiului: Zona Mondiala

şi din Nordul şi din Sudul Globului. Instituţiile de micro-finanţare solidară şi grupurile de auto-ajutorare facilitează adesea accesul la acele resurse considerate esenţiale pentru iniţierea şi dezvoltarea activităţilor generatoare de venit. Economia solidară, de exemplu, a explodat în anii 1990 în America Latină atunci când ţările de aici se confruntau cu criza economică şi cu o rată mare a şomajului. Oamenii care căutau surse alternative de venit au început să se adune în grupuri, cooperative şi asociaţii. Nu se cunoaşte bine modelul, însă creşte nivelul de conştientizare, iar Brazilia apare acum drept lider al acestei noi mişcări. În Brazilia există acum 20.000 de întreprinderi care funcţionează după acestui model şi, conform unui studiu guvernamental, 1,8 milioane de oameni lucrează în ESS. În Brazilia, experienţa Coopamare din São Paulo a fost reliefată drept un exemplu foarte important de iniţiativă ESS, deoarece a constituit un pionierat care a pregătit terenul pentru o implicare şi mai mare. În prezent, 5% dintre persoanele implicate în ESS în Brazilia lucrează pentru iniţiative ale culegătorilor de deşeuri. După cum s-a recunoscut în interviurile desfăşurate în cursul procesului de cartografiere din Brazilia, generarea de venit (provocarea esenţială pentru 74% dintre lucrătorii ESS) şi păstrarea concurenţei pe piaţă (64%) au fost identificate de către cei care lucrează pentru ESS din Braziliia drept 14 cele două provocări principale. În sectorul agricol, exemplele din Bolivia, Mozambic, Mauritius şi Palestina prezintă de o manieră diferită felul în care politicile publice pro-suveranitate alimentară şi practicile agro-ecologice au potenţialul de a crea sisteme de alimentaţie şi agricole care sunt echitabile şi care funcţionează în armonie cu mediul. Pun accentul pe cele care produc mare parte din alimentele lumii: fermele agricole de subzistenţă. Pentru a înţelege motivul pentru care această idee este atât de necesară drept parte a dezvoltării internaţionale şi a politicii agricole şi a cercetării, trebuie să ne analizăm sistemul de alimentaţie actual, în care marile companii alimentare şi agricole sunt suverane, iar producţia, prelucrarea şi distribuţia alimentelor merge mână în mână cu exploatarea oamenilor şi a mediului. În ciuda sărăciei şi a foametei endemice din ţară, agricultorii din fermele de subzistenţă din Mozambic sunt deschizători de drumuri în această privinţă, după cum o dovedesc multe studii de caz reale. Făcând parte din asociaţii colective ale fermierilor, din organizaţii de producători şi desfăşurând campanii politice, îşi exercită dreptul de a-şi organiza sistemele agricole într-un mod care le permite să trăiască demn şi să se hrănească. Procedând astfel, se confruntă cu provocarea foametei şi a sărăciei, precum şi cu efectele devastatoare ale schimbării climatice într-o ţară în care economia depinde foarte mult de sectorul agricol. În ciuda eficienţei dovedite a metodelor agroecologice, care le permit fermierilor să-şi recâştige autonomia şi să se adapteze pentru protecţia ecosistemului local astfel încât să limiteze daunele aduse mediului şi resurselor 14 Secretaria Nacional de Economia Solidária (SENAES), La Economía Solidaria en Brasil: un análisis de datos a nivel nacional (2013)

Nucleul Studiului: Zona Mondiala

disponibile, statul încă mai promovează agricultura industrială aflată în slujba intereselor dominate de profit ale afaceriştilor din domeniul agricol. În asociaţiile de producători, fermierii se organizează, de exemplu, pentru a-şi asigura accesul la pământ sau chiar pentru a-şi extinde zonele pe care le folosesc pentru agricultură. Ajutându-se unii pe ceilalţi pentru cultivarea şi punerea la comun a resurselor şi a instrumentelor, cum sunt seminţele adaptate în funcţie de regiune, de exemplu, membrii asociaţiei din Mozambic, União Nacional dos Camponeses, reuşesc să-şi crească standardul de trai. Situaţia locală alimentară se îmbunătăţeşte şi graţie unei creşteri a aprovizionării cu produse comestibile. Acest model a reuşit datorită aplicării unor practici adaptate, agro-ecologice de cultivare, care includ utilizarea de îngrăşăminte organice şi evitarea pesticidelor chimice şi toxice, precum şi a defrişării urmare de ardere nereglementate. Majoritatea acestor tehnici sunt testate pe terenurile de demonstraţie ale asociaţiilor, împreună cu toţi membrii, care transferă ulterior practica pe propriile lor ogoare, astfel încât metodele sunt transferate independent, de la „fermier la fermier“. Asociaţiile pot oferi sprijin la crearea de unităţi de prelucrare gestionate independent, precum şi de pieţe noi locale şi regionale pentru produse. Situaţia le-a permis membrilor să treacă de la agricultura pur de subzistenţă la etapa generării de venit prin vânzarea surplusurilor lor de producţie, în mare măsură independent faţă de ajutoarele donatorilor şi proiectele externe. Alte sugestii interesante de „soluţionare a crizei“ din domeniul comerţului local provin din contextele malaiezian şi tunisian. Şi economia neoficializată şi economia oficializată se bazează pe canalele comerciale locale care depind de importul de marfă pentru creşterea venitului, dar care instituie şi forme de rezistenţă împotriva invaziei cu produse străine care sunt competitive dar care oferă foarte puţine în termeni de calitate socială şi de mediu a produsului, furnizând astfel puţine avantaje economiei locale.

Schimburile dintre Nord şi Sud Doar trei dintre practicile selecţionate din această zonă au contacte directe cu emisfera nordică şi pun în practică proiecte de comerţ echitabil. Mişcarea comerţului echitabil joacă în mod clar un rol remarcabil în soluţionarea diferitelor decalaje din dezvoltarea multor ţări din Sudul Globului şi poate fi considerată un mare domeniu al ESS, de exemplu, în Mauritius, Bolivia şi Malaiezia, unde este considerată drept o componentă a cooperării pentru dezvoltare. După cum s-a subliniat în unele studii, „obiectivele primelor mai mari plătite pentru produsele din comerţul echitabil sunt pentru îmbunătăţirea condiţiilor scăzute de muncă, pentru creşterea salariilor, astfel încât persoane şi comunităţi să scape de sărăcie, pentru a pune capăt exploatării copiilor şi pentru a limita daunele cauzate mediului. Câteva dintre aceste obiective se realizează doar graţie preţurilor mai mari pe care le primesc producătorii şi prin intermediul

primelor menite proiectelor comunitare. Alte obiective fac parte din contractul pentru certificare. De exemplu fermierii care participă trebuie să-şi înscrie copiii la şcoală. Astfel ne asigurăm că beneficiază de educaţie şi că nu lucrează pe ogoare.“15 Prin intermediul mecanismelor sale, comerţul echitabil reuşeşte să sporească în multe feluri stabilitatea pentru agricultorii din fermele de subzistenţă: „mai întâi, preţurile mai mari plătite fermierilor le oferă acestora o mai mare stabilitate financiară. În al doilea rând, sistemul comerţului echitabil se străduieşte să creeze şi să consolideze legăturile pe termen lung dintre producători şi cumpărători. Achizitorii trebuie să se implice mai mult şi nu doar în relaţii oportuniste pe termen lung. În al treilea rând, sistemul are drept obiectiv să le înlesnească fermierilor accesul la creditare. Achizitorii trebuie să furnizeze credit în avans - până la 60% din preţul final - dacă producătorii solicită sprijin. De asemenea, cooperativele adesea furnizează credit pentru membrii lor, iar o cotă a primelor este adesea folosită în acest scop. În al patrulea rând, nivelul de preţuri garantează un preţ 16 minim, sub acesta neputând fi vândut nici un produs certificat de comerţ echitabil.“ „Poate că instrumentul cel mai important prin care comerţul echitabil doreşte să le ofere mai mare stabilitate fermierilor este tocmai preţul minim, menit să funcţioneze ca o plasă de siguranţă pentru fermieri în cazul în care scad foarte mult preţurile. Cu toate acestea, deşi preţul produselor vândute, certificate drept comerţ echitabil este garantat a fi egal sau mai mare decât preţul minim, nu există nici o garanţie că-şi vor putea vinde cafeaua certificată drept comerţ echitabil. Se ştie că dacă stabileşti un preţ sub preţul pieţei, ajungi la o ofertă în exces. Dacă preţul minim este obligatoriu, există posibilitatea ca acest lucru să se întâmple şi să se furnizeze o cantitate mai mare de produs certificat drept comerţ 17 echitabil decât se cere pe piaţă.“ Alte exemple de bune practici din Mozambic, Mauritius şi Bolivia se ocupă cu cooperarea internaţională şi au, de asemenea, în comun, sprijinul acordat proiectelor de agricultură durabilă şi în emisfera nordică, şi în emisfera sudică. Câteva proiecte s-au născut, într-adevăr drept alternative agricole în Nord, dar ulterior sunt oferite şi transferate în ţările din Sudul Globului pe baza acordurilor specifice de cooperare, în special cu privire la tehnici şi cele mai avansate culturi aflate în conflict cu procesele de contaminare a mediului din agricultură. Experienţa turismului responsabil selectat în Uruguay reprezintă, prin comparaţie, o oportunitate de schimburi culturale dintre Nord şi Sud prin intermediul itinerariilor turistice sustenabile care devin ocazia pentru noi moduri de a se întâlni, de a se cunoaşte, precum şi de a oferi ajutor reciproc multor comunităţi marginale. 15 S. Harvey, Fair Trade: History, Purpose, and Why You Should Support it http://gogreenplus.org/green-sustainable-business-tips-resources-ideas/fairtrade/ 16 R. Dragusanu, D. Giovannucci and N. Nunn, The Economics of Fair Trade (2014) 17 ibidem

Aspectele esenţiale Definirea ESS Cercetătorii semnalează că în această zonă „economie socială şi solidară“ este un concept al cărui înţeles variază mult. Termeni cum sunt „economie solidară“ şi „cooperative“ din America Latină sunt mai relevanţi decât în Africa şi Asia unde „economie socială“ sau „întreprindere socială“ sunt recunoscuţi, relevanţi şi înţeleşi de marele public. Toate entităţile ESS care funcţionează pe aceste continente îşi au rădăcina în contexte ale căror trăsături caracteristice variază semnificativ, deşi toate au în comun acelaşi angajament de a satisface nevoile sociale şi de a contribui la dezvoltarea locală a comunităţilor.

Comunicare şi auto-promovare Rezultatele pozitive ale ESS din aceste domenii adesea nu sunt bine cunoscute de marele public, dat fiind că problema este adesea trecută cu vederea de mass-media generală şi că nu este bine prezentată în eforturile de promovare. În plus, activităţile de informare şi de educare nu sunt susţinute suficient de administraţiile publică, iar întreprinderile sociale în curs de dezvoltare se străduiesc să-şi păstreze prezenţa pe piaţă. Trebuie observate dificultăţile cu care se confruntă aceste practici la crearea campaniilor de comunicare pentru a combate efectele negative ale anumitor politici privind mediul în care operează şi, în acelaşi timp, de identificare a noilor forme de producţie, distribuţie şi consum care le vor permite populaţiilor locale să atingă un venit meritat şi nişte oportunităţi de lucru conştient şi participativ complete. În acest scop, activităţile de comunicare şi de auto-promovare ar trebui să fie mult consolidate şi susţinute prin eforturile comune ale diferitelor entităţi, cum ar fi autorităţile locale, universităţile, organismele publice, organizaţiile de IMM-uri şi ESS, pentru a putea avea un impact mai puternic la nivelul naţional.

Viziuni şi strategii economice În majoritatea ţărilor din această zonă nu ne putem referi la o politică publică generală, articulată în funcţie de nevoile diferitelor sectoare de ESS. În unele ţări au fost luate recent măsuri pentru ajustarea şi sprijinirea câtorva dintre activităţile desfăşurate. Ar fi foarte util dacă autorităţile statului şi autorităţile locale ar redacta şi distribui un cadru juridic cu potenţialul de a stimula, pe de o parte, crearea de noi unităţi de ESS şi, pe de altă parte, de a încuraja şi sprijini activităţile existente care ar putea juca un rol de model pentru celelalte zone şi pentru celelalte ţări: experienţele ESS deja furnizează soluţii valoroase pentru problemele sociale care se

Nucleul Studiului: Zona Mondiala

pot adapta pentru a se referi la elementele specifice pe plan teritorial. Unul dintre învăţămintele trase de pe urma experienţelor cu cele mai bune practici selecţionate este importanţa activităţii pe termen lung cu comunităţile locale pentru elaborarea unei propuneri alternative generale referitoare la tiparele economice. În ţările care suferă presiunea economică relevantă a capitalului străin care continuă să propună afaceri ca de obicei şi să finanţeze activităţi de cooperare pentru dezvoltare implementate în modurile tradiţionale şi nepotrivite de intervenţie, experienţele concrete şi lupta comunităţilor locale susţinute de autorităţile statului pot conta să joace un rol pozitiv în cadrul proceselor de inovare auto-nome şi autodeterminate, economice şi sociale. Cheia esenţială a succesului este cea arătată de comunităţile locale, care pot face dovada şi testa abordările adecvate faţă de cooperarea pentru dezvoltare şi pot elabora instrumentele sustenabile pentru crearea legăturilor atrăgătoare şi rezistente de solidaritate între Nordul şi Sudul Globului, în scopul conservării resurselor naturale şi de patrimoniu, precum şi al promovării de activităţi economice care susţin o strategie reală locală pentru dezvoltarea pe termen lung. Acest tip de scenariu s-ar baza pe capacitatea autorităţilor statului de a elabora politici şi strategii care să le permită acestor actanţi să devină protagoniştii acestor procese, precum şi să monitorizeze în comun randamentul fiecărei intervenţii pentru a evita greşelile. Aceste condiţii ideale sunt departe de a fi realizate în toate ţările din zonă, însă identificarea acestor probleme constituie primul pas pentru găsirea soluţiilor adecvate în funcţie de condiţiile specifice.

Punctele de interes Există câteva elemente de avut în vedere şi idei care pot fi subliniate de pe urma datelor care transpar din această zonă.

Politici publice care susţin suveranitatea alimentară şi practicile agro-ecologice Metodele pe care le foloseşte agricultura industrială pentru a lucra pământul secătuiesc solul, reduc diversitatea biologică şi produc nişte volume mari de metan, oxid de azot şi dioxid de carbon, prin urmare, contribuie la schimbarea climatică. A continua să susţii un sistem de producţie alimentară industrializată poate fi periculos pentru toate acele ţări care ar vrea să beneficieze mai mult de un grad mai înalt de independenţă faţă de lanţurile de aprovizionare ale multinaţionalelor. Chiar şi în prezent, circa 1,7 miliarde de fermieri la scală mică sunt răspunzători pentru producerea majorităţii produselor alimentare de pe Glob, ceea ce se întâmplă doar prin intermediul unui număr de maximum o jumătate de miliard de exploataţii agricole. Asta înseamnă că, dacă vrem să îndeplinim nevoile nutritive ale oamenilor, e necesar ca şi în prezent şi pe viitor, într-un mod care este drept din punct de vedere social şi sustenabil din punctul de vedere al mediului, să punem cererile şi nevoile producătorilor la scală mică în inima a absolut tuturor formelor de politici publice agricole, comerciale şi pentru dezvoltare. Un element esenţial în alcătuirea acestora ar fi să recunoaştem modul în care practicile lor contribuie în sensul unui sistem alimentar sustenabil – de exemplu prin intermediul suveranităţii alimentare şi al metodelor agro-ecologice - şi să pledăm pentru aceste măsuri la toate nivelurile politice. Prin urmare, este important de observat că toate experienţele analizate prin studiul de faţă se bazează pe economia şi proiectele alternative privind produsele ecologice şi metodele de stabilire a preţurilor care au în vedere nevoile fermierilor, ale producătorilor şi ale consumatorilor. De fapt, strategiile şi politicile publice care au fost identificate prin aceste experienţe se inspiră din principiile suveranităţii alimentare şi ale agro-ecologiei. Să pledezi pentru suveranitate alimentară înseamnă să te străduieşti să-i faci pe toţi oamenii conştienţi de dreptul lor la alimentaţie sănătoasă, adecvată din punctul de vedere al mentalităţii şi produsă într-un mod sustenabil. Asta înseamnă ţări, regiuni şi, mai presus de toate, populaţie locală care să poată să aleagă independent aspectele operaţionale ale sistemelor agricole şi alimentare în loc să lase aceste decizii pe mâna pieţelor

Nucleul Studiului: Zona Mondiala

globalizate şi intereselor corporaţiilor multinaţionale. Acest concept îi pune în centrul său pe oamenii care produc, prelucrează şi consumă alimente. Accesul echitabil la resurse cum sunt solul, apa, seminţele şi diversitatea biologică formează baza pentru a ne asigura că gospodăriile sunt capabile să producă alimente sustenabile din punctul de vedere al mediului şi juste din punct de vedere social. Protecţia şi restimularea pieţelor alimentare locale - în locul unei treceri unidirecţionale către piaţa globală - este o componentă crucială a unei strategii pe termen lung pentru a combate efectiv foamea şi sărăcia. Dezvoltarea durabilă a producţiei şi prelucrării locale a alimentelor s-ar baza pe păstrarea intactă a gospodăriilor rurale şi pe oportunităţile nou create de ocupare a forţei de muncă. Mai înseamnă şi să te opui politic unui sistem alimentar şi agricol care-i exploatează pe oameni şi exploatează mediul. Agro-ecologia este şi o mişcare care implică practici agricole dovedite, precum şi o disciplină ştiinţifică care are în vedere proiecţia sustenabilă a sistemelor agricole. Adesea se confundă cu agricultura ecologică sau cu ideea „intensificării sustenabile“ (de exemplu, să produci mai mult cu mai puţine resurse). Conceptul de agro-ecologie se bazează pe bogăţia experienţei şi a cunoştinţelor tradiţionale pe care le deţin fermierii la scală mică. Prin urmare, agro-ecologia nu este o abordare privind o „reţetă minune“; se bazează pe noţiunea că sistemele agro-ecologice sunt complexe şi diferă de la un loc la altul. Practicile examinate în Mozambic, Palestina, Bolivia şi Mauritius s-au confruntat cu toate cu problema agriculturii sustenabile şi a suveranităţii locale. Aceste experienţe sunt caracterizate de aceeaşi alegere, de asemenea şi operează într-un context diferit: în centrul strategiilor pentru dezvoltare sunt plasaţi actanţii sociali pentru schimbare locală, care investesc în agricultură şi întăresc relaţia dintre producţia locală şi consumul local, consolidează încredere şi cunoştinţe reciproce printre proiectele deja existente pe teren în diferitele zone, stimulează un mediu local şi naţional la nivelurile de politici publice şi juridice pentru toate aceste tipuri de organizaţii.

de a economisi resursele naturale, de a proteja mediul şi de a economisi bani. În prezent, reutilizarea şi reciclarea joacă un rol principal în faţa unei crize mondiale de mediu. Atâta vreme cât societatea noastră de consum generează milioane de tone de deşeuri, fără să existe eliminarea şi tratamentul finale adecvate, să faci faţă problemei la începutul ciclului deşeurilor devine esenţial. Din această perspectivă, economia socială din jurul temei trebuie să aibă în vedere două chestiuni principale, pe de o parte conştiinţa consumatorului, care ar putea ajuta prin reducerea producţiei de deşeuri şi sortarea acestora acasă. Pe de altă parte, ar trebui să avem în vedere ciclul deşeurilor odată ce ies din casă, pe piaţa reutilizării şi a reciclării. În acest sens, un rol important în mod special îl joacă căutătorul în deşeuri: cel puţin 4 milioane de astfel de persoane sunt organizate în asociaţii şi cooperative. În această zonă există o iniţiativă excelentă care lucrează cu aceste principii atunci când promovează marea inovare socială: cooperativa Coopamare din Brazilia – şi, în general, iniţiativele ESS ale căutătorilor de materiale reciclabile. Activităţile cooperativelor de căutători de materiale reciclabile, cum sunt Coopamare, sunt de o importanţă centrală pentru dezvoltarea economică şi de mediu. Reciclarea deşeurilor este o sarcină foarte importantă, deoarece este o alternativă la nişte practici sustenabile mult mai puţin prietenoase cu mediul, cum sunt îngroparea deşeurilor în pământ sau arderea acestora. Agenţia guvernamentală braziliană IPEA estimează că 80% din toate deşeurile reciclate din ţară au fost strânse de căutătorii de materiale reciclabile care joacă astfel un rol foarte important pentru dezvoltarea durabilă din ţară. Responsabilizarea, considerată drept transformarea relaţiilor sociale în scopul responsabilizării persoanelor excluse până atunci este considerată drept o contribuţie majoră a căutătorilor de materiale reciclabile în sectoarele de ESS. Coopamare joacă un rol special pentru mişcarea căutătorilor de materiale reciclabile, deoarece a fost

Reducerea, reutilizarea şi reciclarea pot sprijini comunităţile şi combate sărăcia Reducerea, reutilizarea şi reciclarea pot ajuta comunitatea şi mediul prin faptul că se economisesc bani, energie şi resurse naturale. Cel mai eficient se reduc deşeurile dacă nu se mai creează de la bun început. Pentru producerea unui nou produs sunt necesare multe materiale, energie, materia brută care trebuie extrasă din pământ, iar produsul trebuie să fie produs, după care transportat către locul în care va fi vândut. În consecinţă, reducerea şi reutilizarea reprezintă cele mai eficiente moduri

Nucleul Studiului: Zona Mondiala

iniţiativa pionier pentru mai bune condiţii de muncă, preţuri mai bune pentru materialele vândute, precum şi pentru că s-a luptat pentru drepturile şi statutul social al căutătorilor de materiale reciclabile. Această experienţă este interesantă deoarece reprezintă un bun exemplu de mod în care strategia care-i implică pe acest tip de lucrători poate fi esenţială pentru reducerea sărăciei, principalele obiective de dezvoltare ale majorităţii statelor din ultimii ani. Cel mai important domeniu de politică publică din ultima vreme pentru care influenţa căutătorilor de materiale reciclabile a fost decisivă este noua lege pentru deşeuri solide (PNRS), redactată cu ajutorul unei metode participative, iar căutătorii de materiale reciclabile au reprezentat grupul cu cea mai mare influenţă. În Brazilia, legea care-a fost rodul procesului participativ din 2010 nu numai că i-a inclus pe căutătorii de materiale reciclabile în procesul de redactare, dar i-a avut în vedere şi la punerea în practică a politicilor publice. PNRS a fost stimulată de o lege naţională (Nr. 12.305 din 2 august 2010) şi se ocupă de principiile, obiectivele, instrumentele şi directivele managementului integrat al deşeurilor, inclusiv responsabilităţile creatorilor de deşeuri şi ale entităţilor publice.

Iniţiative auto-gestionate şi aflate în proprietate colectivă În această zonă, multe dintre exemplele de bune practici identificate reprezintă o proprietate colectivă şi pun accentul special pe comunitate în activitatea lor. Se folosesc termeni diferiţi în ţările studiate pentru a vorbi despre proprietatea şi structurile de conducere colective, însă toate consideră că abordarea pe care-au ales-o se concentrează pe oameni şi este democratică. Dat fiind că proprietatea şi conducerea colective şi democratice constituie o valoare fundamentală pentru ESS, s-a pus întrebarea din analiza exemplelor de bune practici dacă trebuie incluse sau nu activităţile independente în categoria lărgită a ESS atunci când aceste întreprinderi se aliniază la principiile ESS, însă operează în alte domenii de activitate, cum ar fi serviciile de transport, serviciile turistice, serviciile de curăţenie etc..

Nucleul Studiului: Zona Mondiala

Egalitatea între sexe Una dintre valorile esenţiale ale ESS este egalitatea dintre sexe şi cât priveşte câştigul lor, dar şi cât priveşte încurajarea şi sprijinul pentru progresul în carieră. În această zonă, acestei valori i se acordă o atenţie specială. În cazul Coopamare din Brazilia, un factor important al impactului său transformator s-a referit la gen. Secretarul de stat brazilian pentru ESS, Paul Singer, afirma în interviul realizat cu ocazia acestui studiu că „în prezent, femeile sunt avangarda mişcării“. Aşa stau lucrurile în special în cazul căutătorilor de materiale reciclabile, care au fost femei, aşa cum i s-a spus lui Singer, în procent de 70%. În cazul Coopamare, unul dintre factorii implicaţi intervievat a susţinut că 62% dintre lucrători sunt femei, care, în principal, susţin activitatea, deoarece au tendinţa de a rămâne mult mai mult decât bărbaţii. Unul dintre cei intervievaţi a mai explicat şi că, având în vedere nevoile speciale ale unor femei - cum ar fi timpul acordat îngrijirii membrilor familiei organizaţia ESS are tendinţa de a le fi mai favorabilă decât firmele convenţionale. Această atenţie acordată echilibrului muncă-viaţă ar putea fi un motiv important pentru un rol mai activ al femeilor. Şi în Bolivia, graţie structurilor democratice ale cooperativei Agrocaine, femeile beneficiază de participare efectivă în spaţiile de deliberare şi de luare de decizii, iar ponderea acestora în procesul de luare de decizii este egală cu cea a bărbaţilor. Această experienţă contribuie la creşterea atenţiei şi a aprecierii producţiei locale acordate de oamenii de pe planul local şi de turişti, ceea ce-i ajută la păstrarea relaţiei dintre aceşti oameni şi pământul lor şi care limitează, în consecinţă, migraţia de la rural la urban. În Malaiezia, practica H.Gareh este o marcă înregistrată care reprezintă cunoştinţele indigene ale femeilor ţesătoare din comunitatea Iban din Rumah Garie. Această marcă înregistrată a fost creată cu intenţia păstrării drepturilor de proprietate intelectuală tradiţionale asupra producţiilor de pua kumbu, materialul textil tradiţional Iban. Organizaţia include 35 de ţesătoare care produc ikat vopsit natural, cunoscut sub numele de pua, ţesut la războiul orizontal de ţesut, totul făcându-se manual. Nu sunt angajate ci lucrează independent şi au libertatea de a veni şi de a pleca. Deciziile din cadrul comunităţii se iau colectiv pe baza discuţiilor grupului, când se cântăresc toate posibilităţile, în special pentru stabilirea preţurilor, a valorii şi a volumului. Ţesătoarele fără experienţă îşi fac ucenicia sub îndrumarea unei calfe ţesătoare cu experienţă. Responsabilizarea femeilor din comunitatea Iban Rumah Gare este susţinută de fluxul continuu de venit şi de preţul echitabil obţinut pentru pua kumbu prin intermediul vânzării materialelor textile.

Pieţele locale Proiectele locale sunt întotdeauna (şi în multe moduri) o formă de rezistenţă în faţa puterilor copleşitoare ale pieţelor internaţionale pentru a apăra drepturile legitime ale celor implicaţi în practicile actuale pentru a-şi crea viitorul. Însă plan local nu înseamnă şi mic, slab sau limitat într-un anumit context. Acest concept are în vedere nevoile şi limitele unui anumit teritoriu şi implică respectarea completă a dinamicii economice şi sociale care-l caracterizează. Un exemplu bun în acest sens ni-l oferă practica analizată din Malaiezia unde femeile ţesătoare sunt în legătură şi cu o platformă de piaţă directă rhgareh.com, prin intermediul căreia se pot vizualiza diferitele tipuri de pua kumbu şi face comenzi. Pua kumbu adevărat are mare preţ pe pieţele străine, însă pe planul local nu i se recunoaşte adevăratul nivel al preţului din pricina faptului că are de suferit comercializarea sa de pe urma concurenţei neloiale a produselor vopsite chimic şi ţesute la maşină, care sunt vândute la preţuri de nimic drept autentice pe piaţa locală şi în pieţele pentru turişti. „Cota echitabilă“ în contextul acestei structuri de activitate comercială este o abordare alternativă la comerţul tradiţional şi comerţul echitabil, care se bazează pe un parteneriat în cadrul lanţului de aprovizionare, care-i include pe furnizorul de materie primă, ţesătoare şi pe cercetător ca distribuitor şi autor de planuri de piaţă. Rolul cercetătorului este cu adevărat esenţial în lanţul de aprovizionare deoarece ţesătoarele nu au decât un foarte limitat nivel de şcolarizare, de relaţionare şi de înţelegere a felului în care pot accesa o platformă mai largă de comercializare. Prin intermediul documentării şi al relaţionării, cercetătorul a construit un ecosistem de creştere a producţiilor ţesătoarelor, de creştere a calităţii şi a folosirii pua kumbu drept materie primă prin intermediul feed-back-ului şi al cererilor de pe piaţă. Obiectivul acestui proiect este să li se furnizeze ţesătoarelor ocazia de a fi independente şi de a putea avea acces direct la piaţă.

Conservarea patrimoniilor şi a culturilor Turismul responsabil respectă principiile dreptăţii sociale şi economice şi îşi manifestă pregnant respectul faţă de mediu şi culturile locale. Recunoaşte rolul central al comunităţii locale gazdă şi dreptul acesteia de a acţiona ca protagonist în sensul dezvoltării unui turism sustenabil şi responsabil. Turismul responsabil acţionează în sensul stimulării unei interacţiuni pozitive dintre industria turismului, comunităţile locale şi călătorii. Dezvoltarea acestui tip de turism se bazează pe participarea în cunoştinţă de cauză a tuturor factorilor interesaţi relevanţi, precum şi pe lideri politici puternici pentru asigurarea unei participări lărgite şi consolidarea consensului. Experienţa descrisă din Uruguay îndeplineşte aceste obiective şi este un bun exemplu legat de modul în care turismul responsabil poate transforma durabil

În India, experienţa selectată din insulele Andaman şi Nicobar - societatea cooperativă centrală de marketing - este prima şi singura societate cooperativă tribală din teritoriu care operează în mai multe domenii: marketing, bunuri de larg consum, industrii la scală mică inclusiv hoteliere, pescuit, transport, credit, supraveghere, educare şi pregătire profesională cooperativistă, servicii poştale, turism, construcţii, activităţi pentru timpul liber etc. Se creează astfel o piaţă locală integrată de interes special pentru public, controlată, însă, în mare parte de întreprinderile cooperativiste, care se ocupă de o gamă largă de nevoi acumulând venituri substanţiale şi redistribuindu-le egal apoi în comunitate.

Nucleul Studiului: Zona Mondiala

contextul local, acordându-le comunităţilor locale ocazia de a se conecta cu lumea fără să-şi piardă valorile culturale, identitatea şi dreptul de a decide cu privire la soarta teritoriilor lor. Cererea pentru acest tip de turism creşte peste tot în lume şi, atâta vreme cât agenţiile de turism nu sunt interesate să facă aşa încât dezvoltarea locală să fie reuşită pentru nativii locului sau să le ofere avantaje echitabile, reţeaua de turism responsabil ar putea creşte şi fi direct sustenabilă prin conexiunea dintre viaţa acesteia şi cea a acestor turişti. Există factori economic pozitivi şi factori externi culturali angrenaţi în turismul responsabil din teritorii. Gospodăriile marginalizate economic îşi pot diversifica activităţile prin găzduirea turiştilor, şi-şi pot aprecia şi valoriza patrimoniul şi tradiţiile lor culturale împărtăşindu-le cu musafirii sensibilizaţi. De asemenea, în acest context este necesar cadrul juridic pentru a le permite gospodăriilor să iasă din dimensiunea neoficializată şi să le ajute să nu fie şterse de pe faţa pământului de unităţile turistice „lipsite de ecologie“, care foarte adesea au profitat de situaţia neoficializată pentru a-şi susţine legitimitatea de a-şi instala cabanele sau structurile nesustenabile în aceste ecosisteme fragile, prigonindu-i pe toţi băştinaşii sau transformându-i pe unii dintre aceştia din întreprinzători independenţi la scală mică în angajaţi. Exemplul de bună practică analizat în Tunisia are drept obiectiv consolidarea meşteşugurilor şi a patrimoniului tradiţional din provincia Kasserine prin intermediul conservării şi îmbunătăţirii tradiţiilor meşteşugăreşti locale. Obiectivul acesteia îl constituie şi organizarea colecţiei de produse meşteşugăreşti şi comercializarea lor pe teritoriul provinciei Kasserine, dar şi pe plan extern. Este o acţiune care nu numai că intenţionează să vină în întâmpinarea cererii locale, accentuată prin turism, care are însă ambiţia să facă cunoscute şi să păstreze aceste tradiţii străvechi, în special în zonele rurale.

Comerţul echitabil şi solidar şi drepturile internaţionale privind suveranitatea alimentară Rolul comerţului echitabil în transformarea tiparelor de comerţ este subliniat în exemplul de bună practică din Mozambic. Termenul de comerţ echitabil a apărut în Nordul Europei ca o încercare de a introduce dreptatea şi solidaritatea în comerţul dintre ţările din Nord şi cele din Sud. Pentru miile de producători din ţările din Sud, a fost şi rămâne o ocazie excelentă de a obţine o producţie de o mai bună calitate, preţuri mai bune, condiţii mai bune de muncă şi o calitate mai bună a vieţii pentru ei şi familiile lor. Comerţul echitabil nu ar trebui redus la o simplă strategie de vânzări, din moment ce poate stimula producţia locală durabilă, înseamnă locuri de muncă decente, o relaţie echitabilă între sexe etc.

Nucleul Studiului: Concluzii

Concluzii Noile modele care funcţionează Unele modele de intervenţie subliniate de cercetători pe baza experienţelor lor directe sunt de interes, în special dacă întregul proiect de cercetare este plasat într-o perspectivă viitoare. Le trecem în revistă pe câteva, plasându-le în cadrul celor patru zone geografice.

Agricultura inovatoare Agricultura susţinută de comunitate (CSA) este o modalitate inovatoare de abordare a agriculturii al cărui scop îl constituie producţia agricolă în armonie cu producătorii, consumatorii şi natura. CSA este un parteneriat între agricultori şi consumatori prin care se împart sarcinile, riscurile şi răsplata agriculturii. CSA sprijină soluţionarea preocupărilor din ce în ce mai răspândite cu privire la lipsa de transparenţă, sustenabilitate şi rezistenţă a sistemelor noastre alimentare. Într-o CSA, produsele alimentare nu sunt distribuite prin intermediul unei pieţe, ci printrun ciclu propriu, economic şi transparent care este organizat şi finanţat de înşişi participanţii. Pieţele fermierilor sunt spaţii publice unde se adună mai mulţi fermieri pentru a-şi vinde produsele lor agricole direct consumatorilor. Pieţele fermierilor pot fi gestionate la nivel de autoritate locală sau privat şi pot fi sezoniere sau permanente. În Italia există o reţea în Salento, „Oltre Mercato Salento“, iar în Spania găsim Târgul pentru agricultură ecologică din Zaragoza (MAZ). Aceste experienţe susţin canalele de distribuţie scurte în instituirea de relaţii directe dintre producători şi consumatori. De asemenea, numeroase activităţi au loc simultan cu punerea în practică a exemplului: ateliere, degustări de produse alimentare şi birouri de informare cu privire la produsele locale şi biodiversitatea din regiune. Un exemplu asemănător este Piaţa Szimpla a Fermierilor din Ungaria: o piaţă de comerţ echitabil

foarte populară din centrul Budapestei, care le oferă fermierilor de pe planul local ocazia de a-şi vinde produsele în schimbul unor chirii modice pentru închirierea standurilor, iar cetăţenilor posibilitatea de a le cumpăra producătorilor direct marfa. Grădinile urbane, grădinile comune, agricultura colectivă create şi gestionate de asociaţiile de cartier pe mici parcele de pământ puse la dispoziţie de municipalitate sau ocupate reprezintă un crâmpei de „ţară“ la oraş, al cărui rol nu este doar de a le acorda cetăţenilor „şansa“ de „a-şi murdări mâinile cu pământ“. Prin generarea de spaţii comune, grădina urbană devine de fapt un spaţiu care dă naştere legăturilor sociale şi culturale pe care le promovează, un instrument care poate crea bunăstare mentală, fizică şi relaţională şi, în acelaşi timp, poate fi o ocazie de a face exerciţiu fizic şi poate, de a cultiva legumele şi fructele adecvate unei alimentaţii sănătoase. Modificarea alimentaţiilor şi reducerea deşeurilor alimentare. În sectorul agricol există anumite practici care intervin asupra daunelor cauzate de sistemul global de alimentaţie, bazat pe interesele economice ale societăţilor comerciale globale, care dăunează oamenilor, animalelor şi mediului înconjurător. Concentraţia de cote de piaţă şi de putere din sectorul agricol contribuie la o adâncire a decalajului dintre bogaţi şi săraci, precum şi dintre Nordul şi Sudul Globului. Pentru a modifica politicile privind alimentaţia şi politicile agricole, trebuie să facem faţă acestei provocări: să ne asigurăm că producţia, distribuţia şi eliminarea a ceea ce mâncăm sunt activităţi sustenabile faţă de mediul înconjurător şi echitabile din punct de vedere social. Există numeroase mecanisme necinstite care cauzează daune, multe legându-se de predominanţa recoltelor agricole în scopuri industriale, de produsele care necesită îngrăşăminte chimice şi care, prin urmare, le sunt dăunătoare alimentaţiei umane şi animale. Şi, în sfârşit, toate deşeurile care se 18 ridică la mai multe milioane de tone - 88 doar în Europa - nu doar din pricina concentrării excesive din supermarket-uri, ci şi drept rezultat al consumului de hrană din gospodării şi comunităţi (spitale sau lanţurile de restaurante). Aceste practici generează, de asemenea, o abordare socială inovatoare şi o însuşire politică a spaţiilor publice locale pentru tranziţia socio-ecologică. Între timp, s-a creat un context economic sustenabil, care le-a permis multor producători locali şi regionali la scală mică să se auto-finanţeze şi să înceapă să investească în agricultura ecologică. S-a arătat că producţia sustenabilă şi etică se dovedeşte un succes şi conduce la preferinţa pentru modelele de producţie ecologică şi naturală care pot modifica producţia generalizată şi schemele de vânzări. Aceste experienţe consolidează în prezent noile relaţii economice bazate pe încredere şi schimburi directe, prin urmare influenţând pozitiv nivelul de conştientizare individual cât 18 European Commission, Stop food waste - http://ec.europa.eu/food/safety/food_ waste/stop_en

priveşte rolul de cetăţean în sensul protecţiei mediului şi de a activa în scopul dezvoltării locale. În acelaşi fel, se sporeşte capitalul social şi se dezvoltă procesele de inovare socială.

Energie durabilă În realitate, majoritatea acestor realităţi este durabilă din punct de vedere al protecţiei mediului, social şi economic. Se evită folosirea substanţelor chimice, a organismelor modificate genetic, este la scală mică, nu este orientată către creşterea profitului ci către satisfacerea nevoilor oamenilor şi a nevoilor naturii. Gestionarea se auto-stabileşte, iar participanţii sunt cei care stabilesc ritmul, în funcţie de capacităţile şi de posibilităţile pe care le au. În Franţa, de exemplu, Enercoop este o SCIC (asociaţie cooperativă şi participativă), formată în 2005, care este activă pe întreg teritoriul Franţei. Enercoop este singurul furnizor cooperatist din Franţa de energie 100% regenerabilă, aflat în contact direct cu furnizorii. S-a format dintr-un grup de lucru, alcătuit din actanţi din sectorul energiei regenerabile, asociaţii ale cetăţenilor şi entităţi ESS care s-au reunit în 2004 pentru a inventa un nou model de energie. Greenpeace, Biocoop, Hespul, CLER, precum şi Prietenii Terrei, şi La Nef se numără printre fondatorii acestei societăţi. La fel ca şi mulţi alţi furnizori de energie alternativă, cooperează cu actanţii de pe planul local pentru a implementa situri de producţie (de la producţia automatizată la montaj) şi etape de producţie şi, în acelaşi timp, încurajează ocuparea forţei de muncă pe planul local. Le creşte nivelul de conştientizare al cetăţenilor prin intermediul dezbaterilor, al conferinţelor şi al proiecţiilor. Propunând o energie nepoluantă şi cooperatistă, prin intermediul unui ciclu scurt de energie, are un impact accentuat asupra mediului înconjurător din regiune.

Reducerea, reutilizarea şi reciclarea Reducerea, reutilizarea şi reciclarea pot ajuta comunităţile şi mediul prin faptul că se economisesc bani, energie şi resurse naturale. Cel mai eficient se reduc deşeurile dacă nu se mai creează de la bun început. Pentru producerea unui nou produs sunt necesare multe materiale, energie, materia brută care trebuie extrasă din pământ, iar produsul trebuie să fie produs, după care transportat către locul în care va fi vândut. În consecinţă, reducerea şi reutilizarea reprezintă cele mai eficiente moduri de a economisi resursele naturale, de a proteja mediul şi de a economisi bani. Mai generează venituri din revânzare şi reciclare. ESS este activă în sectorul reciclării de mediu, însă şi-a adăugat nişte obiective sociale, prin faptul că se ocupă de nevoile elementare ale comunităţii şi finanţează proiectele gestionate de comunitate. Activităţile cooperativelor de căutători de materiale reciclabile sunt atât de relevante, încât agenţia guvernamentală braziliană IPEA estimează că 80% din toate

Nucleul Studiului: Concluzii

deşeurile reciclate din Brazilia au fost strânse de căutătorii de materiale reciclabile care joacă astfel un rol foarte important pentru dezvoltarea durabilă din Brazilia. Responsabilizarea, considerată drept transformarea relaţiilor sociale în scopul de a-i responsabiliza şi pe cei până atunci excluşi, este un progres important obţinut prin intermediul activităţii căutătorilor de materiale reciclabile.

Comunităţile auto-gestionate În ultimii ani în Europa s-a dezvoltat o amplă acţiune de privatizare şi externalizare a serviciilor publice către societăţile particulare şi datorită măsurilor de austeritate. În Regatul Unit, de exemplu, chiar dacă s-a născut astfel un val de nemulţumire în rândul unui număr mare de cetăţeni britanici care-şi făceau griji privind calitatea redusă a serviciilor şi că angajaţii şi beneficiarii serviciilor aveau să fie din ce în ce mai prost trataţi, situaţia s-a dovedit a fi şi o oportunitate pentru asociaţiile de ajutor reciproc, cooperativele şi întreprinderile sociale care au ieşit la iveală drept alternativă la societăţile comerciale private tradiţionale, orientate spre profit. Atunci când aveau de-a face cu reduceri şi privatizări, multe autorităţi locale şi instituţii publice au luat decizia de a le externaliza pe mâna cooperativelor sau a asociaţiilor de ajutor reciproc datorită abordării democratice a acestora centrate pe oameni, în loc să pună în practică alternativa de a le externaliza unor societăţi mai tradiţionale unde accentul cade pe profitul substanţial. Foarte adesea, angajaţii pot participa la luarea de decizii care le afectează viaţa profesională şi sunt eligibili să primească o cotă a profitului generat de întreprindere, în funcţie de randamentul în teritoriu şi profitul grupului. Agricultura urbană promovează o redescoperire accentuată a auto-organizării şi auto-gestionării, iar aceste noi iniţiative reprezintă, de asemenea, un element marcat de incluziune socială. Desigur, exemplele selecţionate şi analizate demonstrează foarte clar că acest tip de iniţiative se bazează pe un nivel înalt de implicare politică şi publică în scopul dezvoltării ESS.

Guvernanţă şi calitatea ocupării forţei de muncă Se folosesc termeni diferiţi în ţările studiate pentru a vorbi despre proprietatea şi structurile de conducere colective, însă toate consideră că abordarea pe care-au ales-o se concentrează pe oameni şi este democratică. Dat fiind că proprietatea şi conducerea colective şi democratice constituie o valoare fundamentală pentru ESS, s-a pus întrebarea din analiza exemplelor de bune practici dacă trebuie incluse sau nu activităţile independente în categoria lărgită a ESS atunci când aceste întreprinderi se aliniază la principiile ESS, însă operează în alte domenii de activitate, cum ar fi serviciile de transport, serviciile turistice, serviciile de curăţenie etc. Un alt element de subliniat îl constituie importanţa acordată calităţii muncii, un factor fundamental, care, în multe cazuri, le permite oamenilor să fie protagoniştii propriei lor vieţi economice şi sociale. Activitatea în cadrul ESS produce incluziune, progres

Nucleul Studiului: Concluzii

social, echitate, reconversie de mediu şi inovare socială.

Finanţe etice Organismele bazate pe finanţe etice, precum şi cele de investiţii solidare oferă servicii financiare şi sprijin în afaceri pentru îmbunătăţirea traiului şi a standardelor de viaţă ale comunităţilor defavorizate din unele dintre cele mai sărace ţări ale lumii. Mai multe organizaţii promovează o abordare echitabilă şi de cooperare cât priveşte finanţele şi se străduiesc să pună în practică o strategie durabilă de investiţii care să asigure un rezultat pozitiv şi pentru fermieri şi pentru investitori. Se concentrează pe creditele pe termen lung şi pe sprijinul pentru producători în loc să ofere o „soluţie rapidă“ şi se asigură ca banii pe care îi împrumută să fie folosiţi pentru ceva tangibil care-i va ajuta pe producători să-şi construiască o afacere durabilă şi de succes orientată către viitor. Alte organizaţii de caritate, cum ar fi exemplul de bună practică al Shared Interest din Regatul Unit furnizează pregătire profesională de bază pentru cooperativele în curs de dezvoltare, în special din Africa, consolidându-le cunoştinţele şi capacitatea cu informaţii privind contabilitatea financiară şi relaţionarea. Impactul transformator din ţările din Sudului Globului este dovedit prin creşterea bunăstării şi a condiţiilor de trai ale producătorilor susţinuţi de astfel de entităţi, precum şi prin creşterea nivelului de încredere şi al demnităţii fermierilor care beneficiază de aceste credite. Ei se pot mândri cu faptul că ei sunt cei care aduc bani în casă pentru familiile lor şi că nu depind de actele de caritate sau de donaţii.

Incluziunea socială inovatoare În diferitele exemple de bune practici, economia socială şi spiritul antreprenorial social sunt percepute în principal drept iniţiative pentru angajarea persoanelor defavorizate. Prin urmare, se numesc întreprinderi sociale de integrare pe piaţa muncii. Spiritul antreprenorial social este perceput drept un instrument de soluţionare de probleme în teritoriu şi nu la potenţialul său global. Atenţia multor practici îndreptată asupra incluziunii sociale reprezintă un factor important de avut în vedere, deoarece există experienţe diferite şi în zona mediteraneană şi în ţările din Europa de Est, cu au un impact enorm în susţinerea grupurilor defavorizate. Toate aceste practici joacă un rol unic pentru educarea şi pregătirea profesională din teritorii, care poate fi interpretat drept o ocazie de a face legătura dintre oportunităţile de economie ESS şi cererea din teritorii.

Relaţionarea în acţiune: districte şi grupuri Există câteva exemple destul de interesante de reţele organizate; au mai fost denumite şi „grupuri de economie solidară“ sau „districte de economie solidară“: e vorba de reţele de asociaţii, producători şi consumatori care fac schimb de bunuri

şi servicii în numele principiilor comune ale solidarităţii. Variază de la reţeaua neoficializată la organizaţia umbrelă, sunt active în mai multe sectoare, însă toate au drept obiectiv specific introducerea pe teritoriile lor locale a celor mai strânse legături, parteneriate, cooperării dintre organizaţiile locale, grupurile, autorităţile locale în scopul adoptării unor forme inovatoare de dezvoltare locală durabilă. Îşi pot asuma diferite structuri juridice, însă toate au în comun anumite caracteristici cum ar fi o concentrare puternică de promovare a formelor inovatoare de producţie şi consum, precum şi capacitatea de a furniza produse, asistenţă şi servicii care să se conformeze nevoilor micilor întreprinderi dinamice şi inovatoare. Unele reţele locale sunt angajate pe calea instituirii Districtelor de Economie Solidară (DES) prin intermediul implicării factorilor economici interesaţi, a asociaţiilor şi instituţiilor care lucrează în diferite zone. Mai în concret, cele mai importante activităţi în care sunt implicate sunt: activităţile de relaţionare, activităţile culturale, încercările de înfiinţare a DES-urilor şi a districtelor ecologice, autopromovarea, sponsorizările şi promovarea unui nou sistem economic. Mai există şi reţelele neoficializate care pun în legătură mai multe iniţiative care funcţionează în special în domeniul agricol, creând astfel un cerc virtuos de la producţie la distribuţie. Aceste reţele reprezintă un lanţ esenţial de aprovizionare cu produse alimentare, durabil, etic şi bazat pe solidaritate, dată fiind viziunea comună a unui progres local bazat pe suveranitatea alimentară.

Egalitatea între sexe Una dintre valorile esenţiale ale ESS este egalitatea dintre sexe şi responsabilizarea femeilor şi cât priveşte câştigul lor, dar şi cât priveşte încurajarea şi sprijinul pentru progresul în carieră. ESS poate contribui la dezvoltarea durabilă şi poate deveni o alternativă la problemele de funcţionare economică actuale, deoarece oferă forme inovatoare de producţie, consum, schimb şi finanţare, însă poate fi cu adevărat transformatoare dacă se referă şi la reorganizarea reproducerii sociale, prin integrarea obiectivelor politice de egalitate între sexe şi a unor relaţii de putere mai echitabile. Secretarul de stat brazilian pentru ESS, Paul Singer, afirma în interviul realizat cu ocazia acestui studiu că „în prezent, femeile sunt avangarda mişcării“. Aşa stau lucrurile în special în cazul căutătorilor de materiale reciclabile, care au fost femei, aşa cum i s-a spus lui Singer, în procent de 70%.

Graţie structurilor democratice ale majorităţii entităţilor ESS şi ale cooperativelor, acestea acordă o importanţă specială egalităţii dintre sexe, iar femeile beneficiază de participare efectivă în spaţiile de deliberare şi de luare de decizii, iar ponderea acestora în procesul de luare de decizii este egală cu cea a bărbaţilor. Aceste elemente sunt prezente şi în câteva dintre practicile identificate în Bolivia, Tunisia şi Malaiezia, unde procesele de luare de decizii sunt structurate într-o manieră participativă care se traduce în practică în modurile în care sunt responsabilizate femeile, de asemenea şi graţie fluxului continuu de noi aptitudini, precum şi unui venit din ce în ce mai echitabil generat prin implicarea femeilor.

Piaţa locală În ESS, proiectele locale sunt întotdeauna (şi în multe moduri) o formă de rezistenţă în faţa puterilor copleşitoare ale pieţelor internaţionale pentru a apăra drepturile legitime ale celor implicaţi în practicile actuale pentru a-şi crea viitorul. Însă plan local nu înseamnă şi mic, slab sau limitat într-un anumit context. Acest concept are în vedere nevoile şi limitele unui anumit teritoriu şi implică respectarea completă a dinamicii economice şi sociale care-l caracterizează.

Conservarea patrimoniilor şi a culturilor În ESS, turismul responsabil respectă principiile dreptăţii sociale şi economice şi îşi manifestă pregnant respectul faţă de mediu şi culturile locale. Recunoaşte rolul central al comunităţii locale gazdă şi dreptul acesteia de a acţiona ca protagonist în sensul dezvoltării unui turism sustenabil şi responsabil. Turismul responsabil acţionează în sensul stimulării unei interacţiuni pozitive dintre industria turismului, comunităţile locale şi călătorii. Dezvoltarea acestui tip de turism se bazează pe participarea în cunoştinţă de cauză a tuturor factorilor interesaţi relevanţi, precum şi pe lideri politici puternici pentru asigurarea unei participări lărgite şi consolidarea consensului. Cererea pentru acest tip de turism creşte peste tot în lume şi, dacă agenţiile de turism nu sunt interesate să facă aşa încât dezvoltarea locală să fie reuşită pentru nativii locului sau să le ofere avantaje echitabile, reţeaua de turism responsabil ar putea creşte şi fi direct sustenabilă prin conexiunea dintre viaţa acesteia şi cea a acestor turişti. O altă opţiune interesantă prezentată de ESS o constituie consolidarea meşteşugurilor şi a patrimoniului tradiţional al diferitelor comunităţi prin intermediul conservării şi îmbunătăţirii tradiţiilor meşteşugăreşti locale. Este posibilă să se vină în întâmpinarea cererii locale, accentuată de cererea turismului, care are însă ambiţia să facă cunoscute şi să păstreze aceste tradiţii străvechi, chiar şi în zonele îndepărtate unde trăiesc în prezent mulţi dintre oamenii născuţi în aceste sate.

Nucleul Studiului: Concluzii

Provocările pentru viitorul apropiat Studiul SEEDAS, printre diferitele sale obiective, trebuie să definească acţiunile comune în scopul consolidării experienţelor ESS implicate în cursul procesului de cercetare şi, la nivel mai general, să promoveze modelele de dezvoltare teritorială alternative la sistemul dominant. Rezultatele cercetării au acum formă finală, şi ţine de partenerii la proiect, care trăiesc în multe ţări, să tragă învăţămintele corespunzătoare de pe urma a ceea ce a funcţionat şi ceea ce nu a funcţionat. Experienţele acumulate în multe dintre practicile descrise pot sluji drept ghid şi stimulent pentru oamenii care se confruntă cu probleme şi dificultăţi asemănătoare, însă nu identice. Proiectul a selecţionat 55 de realităţi interesante în mod special şi relevante din punct de vedere social, deja prezente, după ce a identificat şi a examinat cantitatea mult mai mare de practici sociale şi solidare şi relaţiile internaţionale care există, cu nivele diferite de vitalitate, în aproape toate ţările implicate în proiect. În prezent în Uniunea Europeană există o hartă detaliată şi o sumedenie de alternative reale, mici şi mari, care funcţionează prin intermediul unor criterii - o înaltă valoare umană şi colectivă, adesea comună mai multor teritorii - care nu mai pot fi nici uitate şi nici trecute cu vederea. Începând cu baza de cunoştinţe a proiectului, poate deschide noi căi de schimbare şi progres în fiecare ţară în fiecare dintre domeniile de cercetare, pentru desfăşurarea de noi iniţiative (studii, documentare, diseminare, conştientizare, promovare şi propagare) sau pentru înfiinţarea de societăţi comerciale. Câteva dintre experienţele analizate se referă la importanţa relaţionării, la legătura dintre societăţile care operează în fiecare domeniu şi la schimbul de informaţii cu privire la activitatea şi metodele adoptate. Nu e doar nevoie de comunicare, ci de un schimb repetat şi sistematic care să îmbunătăţească şi să consolideze activităţile fiecărui grup pentru a depăşi decalajele de cunoştinţe care adesea stăvilesc progresul ulterior al iniţiativelor şi sporesc capacitatea de implicare şi de creştere a nivelului de conştientizare al multor actanţi din sectoarele public şi privat. Adesea reţelele se consideră ca fiind bazate pe principii comune sau că sunt zalele care reunesc activităţile puse în practică în amonte sau în avalul iniţiativelor fiecărora. După ce se conştientizează de toată lumea că acest proces nu este o povară ci un obiectiv comun, de pe urma cărei aplicări ar beneficia toţi actanţii implicaţi, există deja multe iniţiative demne de urmat, care ar putea fi analizate de toate practicile selecţionate în cadrul proiectului. Ar trebui să li se acorde preferinţă şi altor forme de interconectare, cum sunt consorţiile, federaţiile, reţelele locale etc. Unele dintre acestea pot desfăşura sarcini de reprezentare prin organizaţiile membre sau grupurile de state sau instituţiile regionale şi organizaţiile internaţionale, inclusiv Uniunea Europeană.

Nucleul Studiului: Concluzii

După cum s-a menţionat deja la capitolul „Provocările şi aspectele de trecut în revistă“, un nivel potenţial suplimentar de colaborare în anumite teritorii concrete şi cu obiective care nu pot fi prestabilite se referă la posibilitatea de punere în practică a formelor de colaborare teritorială şi a relaţiilor interpersonale care-i pun în legătură pe actanţii cu obiective comune. Aceste sisteme integrate ar putea avea diferite forme, de la districtele de economie solidară la planurile de dezvoltare agricolă locală, care ar putea opera drept modele alternative reale de dezvoltare locală. În situaţia actuală a crizelor multiple prelungite, numărul de zone în care doar acţiunea coordonată a cooperativelor sociale, a activităţilor economice solidare, a grupurilor neoficializate şi a organizaţiilor de cetăţeni poate răspunde dificultăţilor comunităţilor sărăcite este în creştere. Mai concret, experienţele analizate promovează un nucleu nesporadic de acţiuni de bază pentru sprijinirea comunităţilor locale în încercarea lor de a-şi proteja patrimoniul comun, de a le garanta un viitor copiilor lor, în special când autorităţile statului sunt distante sau adâncite în conflicte internaţionale. Experienţele efective din aceste domenii nu sunt foarte numeroase, însă devine din ce în ce mai clară şi stringentă nevoia ca multe asemenea acţiuni să înceapă rapid (de exemplu, pentru a face faţă problemelor climatice sau cu refugiaţii), în plus, în câteva ţări, aceste practici constituie singura cale de urmat pentru a ieşi din criza globală. În multe teritorii am adunat, descris, şi, de asemenea, evaluat legile şi regulamentele care afectează activităţile sociale şi solidare, precum şi cele privind cooperarea internaţională, însă în multe ţări lipseşte complet legislaţia ad hoc sau intervine doar în câteva domenii specifice de reglementare. Totuşi, este deja posibil să existe o colecţie aproape completă de înţelegeri juridice şi instituţionale, în special la nivelul instituţiilor publice regionale. Desigur, toate ţările care vor să adopte regulamente specifice pentru furnizarea de stimulente şi de sprijin ESS ar trebui să treacă în revistă exemplele în lumina propriilor lor tradiţii juridice şi să adapteze măsurile economice contextului specific, utilizând, de asemenea, informaţiile care-şi au sursa în legislaţiile testate în alte contexte. Există un aspect care nu ar trebui trecut cu vederea, care cuprinde strategiile şi tacticile de respectat pentru multiplicarea şi diseminarea experienţelor sociale şi solidare din fiecare ţară implicată în proiect, în special din cele din afara Uniunii Europene. În cursul etapei iniţiale a documentării, cercetătorii au subliniat frecvent că aproape toate experienţele au un caracter spontan şi original; selecţionarea bunelor practici a reflectat şi ea această caracteristică, identificând practici semnificative care sunt înrădăcinate şi consolidate în domeniile examinate. Totuşi, în prezent, din cauza crizei prelungite, întârzierea cu care se reacţionează la

problemele de mediu şi creşterea sărăciei chiar şi în ţările cu venit mare reprezintă dificultăţi din ce în ce mai evidente. Prin urmare, devine din ce în ce mai clară nevoia de promovare şi de consolidare a acestor activităţi, care au atins în prezent etapa maturităţii şi ar trebui să se transforme cât mai curând cu putinţă în fenomenul viral care poate interveni pozitiv în toate societăţile pentru a reacţiona la formele actuale de marginalizare şi excluziune sociale şi, în acelaşi timp, la problemele de mediu. Reflecţia cu privire la metodele de urmat nu este decât la început, însă în anii următori, trebuie formulate şi analizate propuneri concrete; materialele de proiect vor constitui o contribuţie esenţială la definiţia celor mai adecvate şi mai eficiente strategii.

ESS şi viziunea comună tuturor Toate rezultatele şi procesele desfăşurate în decursul proiectului de cercetare într-un număr foarte mare de teritorii par să sublinieze o viziune, realizabilă într-un viitor destul de apropiat, a unui mare interes social şi uman. Ar fi o greşeală să fie lăsată pradă uitării. Şi identificarea şi eforturile de cartografiere a realităţilor sociale, precum şi a relaţiilor solidare internaţionale, precum şi toate analizele ulterioare cu implicarea nu doar a cercetătorilor şi organizaţiilor responsabile pentru proiect, ci şi multe personalităţi cu importanţă şi însemnătate în cadrul sectorului ESS, au subliniat potenţialul modelului de dezvoltare din faşă. Setul de rădăcini adânci deja prezente, deşi sub formă embrionară, ar putea reprezenta baza unei germinaţii viitoare a unei noi linii de evoluţie care să privească întreaga societate drept întreg. Evident, ESS nu este un proiect organic bine-definit, în special dacă se compară în diferitele contexte, teritorii sau ţări, distanţele dintre acestea nefiind doar geografice. Însă nu se poate trece cu vederea faptul că au apărut organizaţii similare în câţiva ani în societăţi aflate la distanţă una de cealaltă şi că nişte valori profund umane le caracterizează activităţile economice şi la nivel de conţinut, şi la nivel de obiective. Consolidează câteva dintre cele mai inovatoare relaţii interpersonale şi colective care sunt răspândite în general în multe zone diferite ale lumii. ESS, atât de puţin convenţională, atât de fragilă, însă atât de uşor distribuită în ciuda barierelor lingvistice şi culturale, se formează într-adevăr prin realităţile atât de adânc ancorate în respectivele societăţi, a cărei existenţă, cu toate acestea, semnalează prezenţa unor puternice puncte de contact în termeni de valori şi a viziunilor transformatoare al căror obiectiv îl constituie modelele economice şi sociale alternative. Deja suntem în prezenţa unui model social embrionar capabil să răspundă atât de multor nevoi umane care au fost atât de multă vreme neglijate, al cărui sprijin a condus, într-o perioadă scurtă de timp, la măsuri, acţiuni, activităţi, noi locuri de muncă şi schimbări care nu fuseseră realizate niciodată până acum. ESS nu face

asta doar stimulând conceptele teoretice şi politice sau doar inventând noi forme de relaţii constructive între autorităţile publice şi nevoile sociale. ESS dezvăluie cu grijă procesele de conectare şi, în cursul acestui proces, şi imitaţia, reproducerea şi multiplicarea bunelor practici care au demonstrat din belşug că ştiu cum să supravieţuiască şi să evolueze chiar şi în medii dure sau ostile. Un astfel de potenţial atractiv poate deveni subiectul unor reflecţii şi progrese viitoare dacă sunt decuplate de analiza economică convenţională, adesea elaborată de lumea academică şi de disciplinele teoretice. Nici un „model“ de evoluţie nu poate veni din afară, şi nu poate fi impus, se va produce doar prin germinarea spontană a mai multor practici care s-au dovedit a fi pe deplin viabile şi utile. Simpla enumerare în fiecare teritoriu a tuturor „bunelor practici“ identificate în câteva dintre acestea şi prezentarea multiplicării lor nelimitate în toate teritoriile sau testarea câtorva reguli şi măsuri care s-au dovedit deja utile în câteva domenii constituie deja o bază foarte solidă pentru acest „model“ potenţial. Însă potenţialul care este implicit în interacţiunea şi schimbul dintre diferitele experienţe originale doar poate fi imaginat, iar sprijinul şi stimularea acestora este o perspectivă de neratat.

Nucleul Studiului: Concluzii

Acest studiu a fost elaborat de FAIRWATCH Coordonarea grupului de cercetare: Riccardo Troisi – FairWatch Monica di Sisto – FairWatch Alberto Castagnola – FairWatch

Cercetatori: ȚARA

NUME

Austria Andreas Exner Belgia Annabel Maisin Bolivia Jennifer Locatelli, Juan Carlos Alarcón Brazilia Bernhard Leubolt Bulgaria Marina Stefanova, Galina Mihneva Croaţia Romana Tomić, Jany Hansal, Ana Grgić Cipru Alexander Apostolides Republica Cehă Petra Francová, Eva Dorňáková, Lenka Parkánová Estonia Diana Tamm Finlanda Maija Lumme Franţa Adèle Rivet, Martine Combemale Germania Jan Urhahn, Christine Pohl Grecia Irini Kareta, Kelly Garyfalli, ATN (Alternative Trade Network) Ungaria Eva Bordos, Peter Oroszvari, Aniko Nemeth India Veena Nabar Irlanda Jennifer Harris Italia Samanta Musarò, Arianna Blasi, Virginia Meo, Chiara Pagni Latvia Evija Caune Malaezia Adèle Rivet, Martine Combemale Malta Maria Di Domenico, Michelle Calleja Chehab Mauriţius Ram Jutliah Mozambic Jan Urhahn, Christine Wiid Palestina Valentina Verze, Bisan Centre for Research and Development Polonia Marysia Marciniak, Kristor Peel Portugalia Catarina Maciel România Lavinia Andrei, Mihai Enescu Slovacia Gabriela Dubcová Slovenia Lana Zdravković Spania Pedro Lloret, Piergiuseppe Carucci Tunisia Alessia Tibollo, Sarra El Idrissi, Wassim Abidi

Harta SUSY Disponibila pe www.solidarityeconomy.eu

Acest document reprezintă rezultatul studiului „Economia transformativă: oportunitățile și provocările economiei sociale și solidare în 55 de teritorii din Europa și din lume”, produs în cadrul proiectului „Economia socială și solidară ca abordare pentru dezvoltare sustenabilă (SSEDAS) în Anul european pentru dezvoltare 2015 și dincolo de acesta – Contractul fondului nerambursabil: DCI-NSAED/2014/352-248” Pentru mai multe informații vă rugăm să consultați pagina de internet a proiectului SUSY:

www.solidarityeconomy.eu www.terramileniultrei.ro SUSY online map

Există o sumedenie de alternative. Să le facem cunoscute! Studiul SUSY a cartografiat 55 de exemple de bune practici ESS, însă există cu mult mai multe! În colaborare cu TransforMAp, proiectul SUSY a produs o hartă online pentru sporirea vizibilității economiei sociale și solidare din Europa și din lume. Găsiți-o pe www.solidarityeconomy.eu/susy-map/

www.cospe.org

This document has been produced with the financial assistance of the European Union. The contents of this document are the sole responsibility of COSPE and can under no circumstances be regarded as reflecting the position of the European Union.

SSEDAS: activitatea şi reţeaua de cercetare