E-School for Sustainability in the Danube Region (eSchool4S) - Country Report Romania

E-School for Sustainability in the Danube Region (eSchool4S) [2014-2016] Scopul proiectului eSchool4S este de a crea o reţea internaţională cu implicarea factorilor interesaţi din sectorul educaţiei, a centrelor de pregătire a cadrelor didactice, a şcolilor şi a profesorilor, în vederea dezvoltării, testării şi diseminării conceptelor inovatoare de e-learning pentru licee din regiunea Dunării. În România, proiectul este implementat de către Fundaţia TERRA Mileniul III. Obiectivele reţelei eSchool4S sunt următoarele: 1. Iniţierea şi dezvoltarea durabilă a unei reţele regionale de factori interesaţi şi factori de decizie de la nivel naţional; 2. Crearea unei platforme operaţionale pentru cooperare regională şi schimb de informaţii, opinii, know-how şi de experienţă între proiecte şi programe, precum şi între profesori şi instituţiile de formare a profesorilor din toate ţările din regiunea Dunării; 3. Creşterea gradului de conştientizare a factorilor de decizie, precum şi a profesorilor privind implementarea ESD (i.e. Education for Sustanable Development) într-un cadru interdisciplinar în contextul integrării europene şi cooperarii regionale; 4. Realizarea unui raport (şi a actualizărilor anuale) privind inovarea în domeniile tematice abordate de reţeaua eSchool4S; 5.

Dezvoltarea şi demonstrarea utilităţii unor metode şi instrumente inovatoare pentru proiectarea şi implementarea de cursuri bazate pe platforme web interactive şi de proiecte virtuale realizate în parteneriat care să implice profesori şi elevi din diferite ţări din regiunea Dunării; 6. Aplicarea conceptelor de e-teaching şi a materialelor elaborate în comun în clasele din cadrul platformei web eSchool4S; 7. Monitorizarea şi evaluarea continuă a dezvoltării reţelei eSchool4S şi a activităţilor sale; 8. Promovarea eficientă a reţelei eSchool4S şi diseminarea ulterioară a rezultatelor acesteia.

Grupurile ţintă ale proiectului sunt constituite din: instituţii naţionale/regionale din sectorul educaţiei, departamente pentru pregătirea personalului didactic, inspectori şcolari, directori de unităţi de învăţământ, profesori şi elevi.

Una dintre activităţile importante ale proiectului este reprezentată de realizarea unui studiu privind măsura în care conceptele de TIC (Tehnologia Informaţiilor şi Comunicării) şi EDD (Educaţie pentru Dezvoltare Durabilă) se regăsesc în curriculum-ul preuniversitar. Studiul a fost realizat în paralel în toate cele opt țări incluse în reţeaua eSchoo4S (Austria, Bulgaria, Germania, Croația, Ungaria, România, Serbia și Slovacia) din Regiunea Dunării.

Metodologia utilizată pentru realizarea studiului a constat din consultarea principalelor documente oficiale, reprezentative la interes naţional pentru fiecare din cele opt ţări incluse în studiu. Totodată, o sursă importantă de date a reprezentat-o setul de chestionare distribute în rândul factorilor interesaţi.

Prin realizarea acestui studiu, s-a constatat că în toate cele opt ţări există strategii de punere în aplicare a TIC şi EDD, iar competenţele digitale sunt recunoscute ca fiind unele dintre competenţele-cheie. În unele cazuri, există o lipsă de corelaţie între documentele (stategiile) de interes naţional sau nu există planuri de acţiune privind implementarea celor două concepte (TIC şi EDD) în procesul educaţional.

Deşi în ultimii ani au fost implementate proiecte menite a creşte gradul de echipare cu instrumente IT, încă există şcoli, mai ales în mediul rural, care se confruntă cu un deficit de infrastructură informaţională necesară desfăşurării în condiţii optime a procesului educaţional.

Mai multe informaţii despre proiect sunt diponibile la: http://eschool4s.eu/.

România Autor: Mihai Enescu mihai.enescu@terramileniultrei.ro Fundaţia TERRA Mileniul III, Bucureşti

1. Introducere 1.1. Principalele caracteristici ale sistemului naţional educaţional În România, accesul la educație gratuită este garantat de articolul 32 din Constituția României.

Politicile educaționale sunt reglementate și implementate de către Ministerul Educației Naționale.

Grădinița este opțională sub vârsta de șase ani. Educația este obligatorie pentru elevii cu vârste cuprinse între 6 și 16 ani. Ciclul de învățământ școlar se încheie în clasa a XII-a. În 2010, au existat aproximativ 4.700 de școli gimnaziale (elevi cu vârsta între 11 și 15 ani) [1]. Elevii sunt iniţiaţi în TIC începând din școala primară, atunci când au una sau două ore de curs introductiv. În ceea ce privește populația şcolară, pe niveluri de educație (cu excepția învățământul postuniversitar), în anul şcolar 2011-2012 aproape jumătate (45%) din aceasta era reprezentată de nivelul secundar, urmat de nivelul primar (clasele I-IV) – 21,2%, preşcolar – 17,6%, terţiar (superior) – 14,1% și nivelul postsecundar – 2,1% [5]. Potrivit aceluiași document (Anuarul Statistic 2012), în 2012, existau 7204 de unităţi de învăţământ (învăţământ preşcolar, primar, gimnazial, liceal, profesional, postliceal şi superior) în România, mai puține decât în 2007 (8484 unități), cu un total de aproximativ 3,8 milioane de persoane înscrise. Dintre acestea, aproximativ 2,6 milioane de elevi au fost înrolaţi în învăţământul primar, gimnazial şi liceal, 0,53 milioane au fost înscrişi în învăţământul superior și circa 670.000 de copii au fost înscrişi în ciclul preşcolar. În ceea ce privește numărul cadrelor didactice de la nivelul preuniversitar, se constată o puternică scădere în ultimii 20 de ani. Dacă în 1992, erau aproximativ 280.000 de profesori, în 2012, existau doar 220.000 [18]. În România, Inspectoratele Şcolare Județene și Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (A.R.A.C.I.P.) sunt responsabile cu monitorizarea externă a tuturor aspectelor privind calitatea procesului educaţional din unităţile de învăţământ. Inspectoratele Şcolare Județene realizează vizite de monitorizare și sunt reponsabile de validarea raportului de auto-evaluare elaborat de fiecare școală. Sarcina A.R.A.C.I.P. este de a efectua o evaluare instituţională periodică (la fiecare 5 ani), în baza căreia acordă sau nu acreditarea. A.R.A.C.I.P. a fost înființată în 2005, iar de atunci a devenit principala instituție responsabilă de crearea unei culturi a calităţii și de îmbunătățirea rezultatelor procesului educaţional, fiind instituția publică din cadrul Ministerului Educației Naţionale şi având personalitate juridică aprobată prin Legea nr. 87/2006 [8]. În fiecare an, A.R.A.C.I.P. evaluează circa 450-500 de școli, atât private, cât și de stat [11]. Inspectoratele Şcolare Județene se află, de asemenea, în subordinea Ministerului Educației Naţionale.

După cum a fost menţionat anterior, A.R.A.C.I.P. este responsabilă cu monitorizarea externă a tuturor aspectelor calitative în școli. În ceea ce privește organizarea internă, a existat o permanentă reducere de personal. Pentru perioada noiembrie 2005 – octombrie 2009, în conformitate cu H.G. 1258/2005, numărul maxim de posturi cuprins în organigrama instituţiei era de 50 [11]. Începând din noiembrie 2009, potrivit Legii nr. 329/2009, structura organizatorică a A.R.A.C.I.P. a fost redusă cu 10 membri [11], iar 32 dintre cei rămaşi erau evaluatori externi [9]. În temeiul H.G. 830/2010, ultima reducere de personal a fost realizată în septembrie 2010, în prezent A.R.A.C.I.P. având doar 12 membri. În ultimii ani (2011-2013), A.R.A.C.I.P. a colaborat cu alți 759 de experți externi [11].

Inspectoratele Şcolare sunt localizate în fiecare județ și se confruntă în ultimii ani cu reducerea personalul, ca urmare a unei legi privind scăderea numărului de locuri de muncă pentru bugetari. În

fiecare Inspectorat, există, de asemenea, un departament care se ocupă cu evaluarea școlilor (Departamentul de Management Educațional, Evaluare şi Dezvoltare Instituțională). În ceea ce privește cooperarea dintre instituțiile care se ocupă cu evaluarea externă a școlilor, etapele sunt următoarele: (1) Fiecare școală din România este obligată în fiecare an să pregătească un raport de auto-evaluare privind baza materială, personalul școlii, numărul de elevi etc. (începând cu luna septembrie 2013, acesta se realizează prin intermediul platformei on-line: https://calitate.aracip.eu/_layouts /AracipMc/Landing.aspx). Finalizarea raportului pentru un an școlar se face la începutul anului școlar următor (de exemplu, pentru anul școlar 2013-2014 raportul se va finaliza până în 10 octombrie 2014); (2) Acest raport este analizat și supus validării în cadrul unei vizite de la Inspectoratul Şcolar, care este programată în octombrie-noiembrie; (3). După ce raportul a fost validat de către Inspectorat, acesta este prezentat la A.R.A.C.I.P. de inspectorul responsabil cu asigurarea calității, de obicei, prin folosirea platformei sau prin e-mail. În fiecare an, în al doilea semestru al anului școlar (martie-aprilie), Inspectoratul realizează vizite de monitorizare, pentru a verifica punerea în aplicare a activităților descrise în raport. În ceea ce privește evaluarea realizată de A.R.A.C.I.P., fiecare unitate școlară trebuie să treacă, o dată la fiecare cinci ani, prin acest proces, care implică realizarea multor documente precizate în standardele A.R.A.C.I.P. Potrivit unor studii recente [12, 13], România s-a clasat sub alte ţări din regiune în ceea ce priveşte performanţele din sectorul secundar de învăţământ. Aceasta se datorează, în principal, subfinanţării şi a rigidităţii şi caracterului extrem de centralizat al sistemului de învăţământ. O evaluare comparativă a calității învățământului secundar din Europa Centrală și de Est, bazată pe rezultatele TIMSS (Trends in International Mathematics and Science Study), a evidenţiat unele diferențe între două grupuri de țări: Republica Cehă, Ungaria și Estonia, care au adoptat practicile educaționale vestice, pe de o parte, iar pe de altă parte, ţările din Europa Centrală şi de Est, inclusiv România, caracterizate de performanțe mult mai slabe şi care nu au dat dovadă de capacitate de a educa tinerele generații în scopul de a deveni competitive pe piața muncii din UE. Sistemul educațional din România nu este corelat cu piața forței de muncă, neexistând politici menite să integreze tinerii în domeniul de activitate în care şi-au finalizat studiile.

Aceste rezultate sunt în concordanță cu cele ale testelor PISA întocmite de OCDE, indicând că performanțele învățământului secundar din România sunt cu mult mai slabe comparativ cu alte țări din regiune, care au reușit să reducă decalajul faţă de statele occidentale [12]. Mai mult decât atât, potrivit rezultatelor PISA 2012, care au luat în calcul performanțele la matematică ale celor 65 de state participante, România a înregistrat un scor de 445 de puncte, poziţionându-se pe poziţiile 43 (cea mai bună poziţionare) şi 47 (cea mai slabă performanţă) [13]. Aceste diferențe ar putea fi explicate prin reformele succesive din învățământ realizate în ultimii ani, care nu au dus la nimic bun. Fiecare nou ministru propune o nouă reformă, fără a evalua, mai întâi, impactului celei anterioare. Nu există o viziune pe termen lung privind reforma. Un exemplu îi reprezintă schimbările repetate ale curriculumului între 2001 și 2009 [22]. În ceea ce privește politicile educaționale din România, Institutul de Științe ale Educației din cadrul Ministerului Educației Naționale este responsabil cu formularea de noi propuneri privind îmbunătățirea sistemul de învățământ. Pentru perioada 2009-2012, obiectivele de cercetare ale acestei instituții au fost: asigurarea calității în învăţământ, susținerea descentralizării educației, elaborarea unor documente de politici educaţionale de interes național, educația permanentă și susţinerea dezvoltării locale și regionale în domeniile educației și formării profesionale [25]. Pentru perioada următoare (2013-2016), obiectivele de cercetare ale Institutului de Științe ale Educației se concentrează mai mult pe politicile educaționale. Există trei obiective: (1) Fundamentarea politicilor educaţionale pe rezultate de cercetare, (2) Susținerea calității educației și (3) Fundamentarea politicilor de tineret pe rezultate de cercetare.

Mai mult decât atât, în unele cazuri, școlile au o strategie de evaluare internă, care este axată pe nevoile elevilor și pe dezvoltare [23].

1.2. Documente strategice din domeniul Educaţie Există diverse documente strategice pentru așa-numita reformă strategică în educație. Începând cu anul 1990, România se află într-o continuă reformare a sistemului de învățământ. Principala problemă a acestor reforme o reprezintă lipsa de evaluare post-implementare. În 2008, Comisia Prezidențială pentru Analiza și Elaborarea Politicilor din domeniile educație și cercetării a dezvoltat Strategia Educaţie şi Cercetare pentru Societatea Cunoașterii, al cărei scop principal vizează dezvoltarea educației și cercetării pentru perioada 2009-2015. Printre măsurile și acțiunile propuse, cele care fac referire la TIC sunt următoarele:   

Acţiunea 1.5: Dotarea tuturor şcolilor cu calculatoare conectate la internet. Termen: 2010.

Acţiunea 2.1: Centrarea curriculumului pe 8 categorii de competenţe-cheie. Printre acestea, se numără şi competenţele digitale (de utilizare a tehnologiei informaţiei pentru cunoaştere şi rezolvarea de probleme). Termen: 2009-2010.

Acţiunea 2.2: Introducerea disciplinei Tehnologia informaţiei şi comunicării (TIC), ca disciplină opţională în clasele I-IV şi ca disciplină obligatorie în clasele V-XII. Termen: 2010 [16].

Recent (iulie 2014), a fost propusă o nouă versiune a Strategiei Naționale privind Agenda Digitală pentru România 2014-2020. În conformitate cu această versiune, au fost identificate trei linii strategice (obiective) de dezvoltare: 

Dezvoltarea infrastructurii TIC în şcoli;



Dezvoltarea competenţelor digitale ale elevilor, studenţilor şi cadrelor didactice;



Utilizarea TIC (RED şi Web 2.0) în procesul educaţional din cadrul Programului de învăţare pe tot parcursul vieţii.

Potrivit acestui document, Ministerul Educaţie Naţionale şi Ministerul pentru Societatea Informaţională sunt organismele responsabile pentru atingerea obictivelor mai sus menţionate.

1.3. E-learning și dezvoltare durabilă în conţinutul documentelor strategice existente Potrivit Strategiei Educaţie şi Cercetare pentru Societatea Cunoaşterii, aspectele legate de e-learning sunt menţionate în următoarele acţiuni: 

Acţiunea 2.4: Digitalizarea conţinuturilor curriculare şi crearea unei Biblioteci Şcolare Virtuale.

Lecţiile celor mai buni profesori vor fi procesate digital şi stocate pe platforma de e-learning.  Acţiunea 4.3: Creşterea calităţii formării iniţiale şi continue.

Această strategie conține soluții operaționale pentru perioada 2009-2015, astfel încât prin educație și cercetare, să se construiască în România o societate a cunoaşterii, una care poate aduce prosperitate, dezvoltare durabilă și dezvoltare personală fiecărui cetățean.

Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2013-2020-2030 vizează îmbunătățirea radicală și diversificarea întregului sistem de învățământ, care este recunoscută ca o prioritate de importanță strategică și o necesitate pentru punerea în aplicare a principiilor dezvoltării durabile [24]. În schimb, Strategia Națională privind Agenda Digitală pentru România 2014-2020 nu menționează în mod special aspectele legate de e-learning sau de dezvoltare durabilă.

Ca o concluzie generală, se poate spune că neajunsul acestor strategii îl reprezintă faptul că acestea nu sunt corelate.

2. Capacităţile naţionale pentru e-learning 2.1. Privire de ansamblu asupra situaţiei naționale privind capacitățile tehnice pentru e-learning Conform raportului realizat de European Schoolnet și Universitatea din Liège publicat în noiembrie 2012 [2], în România există mai puține calculatoare (desktop-uri și laptop-uri) decât media UE disponibile elevilor. De exemplu, luând în clacul valorile pentru acest indicator la clasa a VIII-a, România se situează pe ultimul loc, cu 13 elevi la un calculator, comparativ cu media europeană (care este de 5). Dar situația actuală este mai bună decât cea de la începutul acestui secol, când în conformitate cu datele furnizate de Ministerul Educației Naționale din România, înainte de implementarea Sistemului Educațional Informatizat (S.E.I.), erau, în medie, 3,5 calculatoare pentru 100 de elevi [3]. Mulţumită implementării programului S.E.I., mai mult de 13.100 de școli au primit un total de aproximativ 190.200 de calculatoare în ultimul deceniu. Datorită aceluiași program (S.E.I.), au fost elaborate un număr de 3.647 de e-lecții, iar 141.750 de profesori au fost instruiți [4]. Potrivit raportului Ministerului Educației, în 2010 existau mai mult de 4 milioane de beneficiari ai programului S.E.I. în România [7]. În ceea ce priveşte frecvenţa utilizării TIC de către profesori în cadrul orelor de curs, potrivit datelor colectate între 2011 şi 2012, cadrele didactice din România făceau apel la TIC la aproximativ 25% din cursuri, valoare apropiată de media UE. De asemenea, procentul de utilizare a computerelor şi a telefoanelor mobile este peste media UE, în timp ce gradul de utilizare a laptopurilor personale este mai scăzut comparativ cu media UE. În 2013, potrivit Institutului Național de Statistică, aproape 56% din totalul gospodăriilor deţineau un calculator. În raport cu mediul de rezidenţă, existau diferențe în ceea ce privește gospodăriile cu echipamente informatice. Astfel, în mediul urban, 69,8% dintre gospodării erau dotate cu un calculator, în timp ce în mediul rural ponderea era de doar 37,5%. În ceea ce privește accesul la Internet, mai mult de jumătate din gospodării (52,9%) beneficiau de acest serviciu, majoritatea (73,2%) dintre acestea fiind în mediul urban [6].

Conform Raportului Global Information Technology realizat de World Economic Forum's Centre for Global Competitiveness and Performance în septembrie 2011, România era situată pe locul 90 din 142 de țări, cu un scor de 3,3 pe o scară de la 1 la 7 în ceea ce privește calitatea sistemului educațional [14]. Pe de altă parte, în conformitate cu raportul Digital competences in the digital agenda publicat de Comisia Europeană, România se situa pe locul al II-lea la nivel european în ceea ce privește procentul de cadre didactice din învățământul secundar care au inclus TIC în cadrul cursurilor obligatorii. Documentul arată că un procent cuprins între 56% și 71% din elevii din România sunt instruiţi de cadre didactice care au participat la cursuri de TIC [15]. Începând din 2006, mulţumită programului Euro 200, aproximativ 200.000 de elevi din sistemul preuniversitar au beneficiat de un voucher de 200 de euro pentru achiziţionarea unui PC [10].

2.2. Analiză privind competențele și rezultatele cadrelor didactice și ale elevilor referitoare la utilizarea TIC În România, la nivelul secundar inferior și superior, profesorii care predau TIC sunt diferiți de cei care predau la ciclul primar. Prin urmare, persoana cheie pentru dezvoltarea competențelor specifice TIC ale elevilor în sala de clasă este profesorul. Acesta este responsabil pentru furnizarea de oportunități de învățare care ajută elevii să utilizeze TIC pentru a învăța și pentru a comunica. În această situaţie, este esențial ca toate cadrele didactice să beneficiază de formarea de care au nevoie pentru a crea aceste oportunități pentru elevi. În România, disciplina TIC este inclusă în regulamentele cu privire la formarea inițială a cadrelor didactice. După formarea inițială, este important ca profesorii să continue

să se dezvolte pentru a reîmprospăta cunoștințele și competențele în domeniul TIC prin dezvoltare profesională continuă [19].

Nu există date centralizate la nivel național privind numărul total de cadre didactice din învățământul preuniversitar care au competențe TIC, dar unele informații sunt disponibile pentru ultimii ani.

Mulţumită Sistemului Educaţional Informatizat, implementat de Ministerul Educației Naționale între 2001 și 2009, au fost instruiți peste 141.000 de profesori [4]. În plus, potrivit raportului Ministerului Educației din 2010, existau mai mult de 4 milioane de beneficiari (profesori și elevi) ai programului SEI în România [7]. Începând din 2012, Ministerul Educației Naționale implementează prin intermediul Centrului Naţional de Evaluare şi Examinare, proiectul Competenţe cheie TIC în curriculum şcolar, care este cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013. Obiectivul general al proiectului este îmbunătăţirea şi restructurarea sistemului de învăţământ preuniversitar prin adaptarea lui la cerinţele societăţii actuale, care necesită utilizarea şi perfecţionarea continuă a competenţelor TIC. În 2013, mai mult de 27.000 de cadre didactice din învățământul preuniversitar şi-au îmbunătăţit competenţele TIC, mulţumită cursurilor Intel Teach Elements [20]. În luna mai 2014, Ministerul Educației Naționale a semnat un acord cu Google în conformitate cu care vor fi instruiți în jur de 40.000 de profesori din România în domeniul utilizării Google Apps în procesul educațional [21].

Competențele în domeniul TIC pe care elevii trebuie să le dobândească sunt incluse în Strategia Educație și Cercetare pentru Societatea Cunoașterii la Acțiunea 2.1, în cadrul căreia programa școlară este centrată pe 8 categorii de competențe-cheie. Printre acestea, sunt prezentate şi competențele digitale (utilizarea TIC).

Totodată, competenţele TIC sunt incluse în programa şcolară ca disciplină separată, care este opţională în ciclul primar, dar obligatorie în ciclul secundar inferior şi superior, pe de o parte, iar pe de altă parte sunt integrate în cadrul altor discipline.

Datorită numărului mic de calculatoare în școli, acestea sunt utilizate în principal în clase speciale, care sunt, în multe cazuri, laboratoarele de informatică. Această slabă dotare cu echipament TIC face dificilă sau chiar imposibilă desfășurarea tuturor cursurilor într-un mediu digital în același timp.

2.3. Stadiul actual şi posibilităţile de îmbunătăţire privitoare la e-learning Aproape în fiecare unitate de învăţământ inclusă în studiu, dar mai ales în cele din mediul urban, calculatoare conectate la Internet au fost achiziționate în ultimii 5-10 ani. În plus, pachete software precum: Windows (versiunile 7, 8), Microsoft Office, Acad etc. au fost achiziționate sau au fost distribuite în școli de către Inspectoratele Județene. În câteva cazuri, calculatoare au fost obținute prin donație. În unele școli, platforme de e-learning, cum ar fi Moodle sau AeL - Advanced eLearning (http://www.advancedelearning.com/index.php/articles/c3/en), au fost achiziționate. De asemenea, în ultimii ani, în aproape toate școlile, mulți profesori au participat la diferite cursuri de formare care au urmărit implementarea TIC în procesul educațional.

Chiar dacă s-au făcut multe eforturi, sunt necesare în continuare în aproape toate școlile calculatoare conectate la Internet, în principal din cauza următoarele două motive: cele existente sunt depăşite din punct de vedere tehnologic sau nu sunt suficiente raportate la numărul de elevi. În plus, este nevoie atât de o mai bună (și mai nouă – wireless) conexiune la internet, cât şi de mai multe table interactive și tablete.

În plus, sunt necesare în continuare cursuri de instruire pentru profesori, pentru că doar un mic procent dintre ei folosesc platformele e-learning (Moodle, AeL) în timpul cursurilor, chiar dacă dispun de echipamentul necesar (computere, rețea, aplicații etc.).

O altă problemă constă în schimbarea mentalității cadrelor didactice (în special a celor mai în vârstă, care sunt obişnuite cu un mod tradiţional de predare) cu privire la utilizarea calculatorului în procesul educațional.

Prin Acțiunea II - TIC în Educație, Sănătate, Cultură şi e-Incluziune, Strategia Națională Agenda Digitală a România își propune să atingă următoarele obiective de dezvoltare ale TIC în educație:   

Dezvoltarea competențelor de bază ale cetățenilor, mai ales a celor care provin din grupurile dezavantajate; Stimularea dezvoltării de conținut / resurse educaționale digitale; Integrarea Web 2.0 și OER (Open Educational Resources) în procesul de învățare.

Potrivit Priorităţii 7 (Îmbunătățirea calității în educație, sănătate și incluziunea socială), Domeniul de intervenție 1 (Îmbunătățirea calității învăţământului, inclusiv prin dezvoltarea infrastructurilor de educaţie şi formare) a Strategiei de Dezvoltare a Regiunii Sud-Est pentru perioada de programare 2014-2020, sunt incluse următoarele activități: 

Dezvoltarea de platforme e-learning pentru formare profesională continuă;



Dezvoltarea de programe educaționale specifice pentru categorii special (copii cu potențial înalt de educație);



Dezvoltarea de programe educaționale specifice și promovarea tehnicilor TIC în educație [17].

Începând cu anul 2008, Ordinul Ministrului nr. 4316 din 2008 a oferit cadrul legislativ necesar introducerii disciplinei Instruire asistată de calculator pentru a oferi know-how-ul necesar utilizării TIC în activitățile educative. În scopul de a evidenția importanța acordată TIC, începând din 2010, Ministerul Educației Naționale a introdus disciplina TIC la bacalaureat.

3. Educaţie pentru Dezvoltare Durabilă 3.1. Reprezentativitatea temelor privind dezvoltarea durabilă în curriculum naţional Începând cu anul 2007, instituția responsabilă de curriculum-ul național în nivelul preuniversitar este Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare în Învăţământul Preuniversitar, care este coordonat de Ministerul Educației Naționale [26].

Educația pentru dezvoltare durabilă este promovată prin politicile Ministerului Educației Naționale în învățământul preuniversitar, după cum urmează: • Temele principale ale dezvoltării durabile sunt incluse / integrate în disciplinele / modulele din trunchiul comun sau în disciplinele opționale la toate nivelurile de educație, inclusiv în învățământul profesional și tehnic; • Dezvoltarea și implementarea de proiecte şi programe naționale și / sau cofinanțate (UE și Banca Mondială), cum ar fi: After School, Educație pentru mediu, Eco-Grădinița, Second Chance, Educație pentru cetățenie democratică, Educatie pentru sănătate etc .;

• Organizarea de competiții și concursuri școlare: Concursul Național Democrație și Toleranță, Olimpiana Interdisciplinată Ştiinţele Pământului, FOOD4U, Școala Europeană - concurs național, U4Energy, Move4Europe etc. În ceea ce privește educația non-formală, în scopul de a crește gradul de conștientizare cu privire la educația pentru dezvoltare durabilă, au fost organizate următoarele concursuri (la nivel județean, regional sau național): Concursul Național de Proiecte de Mediu, Concurs Naţional Prietenii Deltei Dunării, Concurs Naţional Prietenii Naturii, Gânduri bune din suflet de copil pentru TERRA Mileniul III, ECO FUN, SOS Natura etc..

În afară de acestea, multe alte proiecte/programe au fost elaborate și implementate de către ONGurile de mediu, care nu sunt contabilizate la nivel naţional.

Următoarele teme privind dezvoltarea durabilă sunt prezente în curriculumul național: reducerea sărăciei, cetățenie, etică, responsabilitate civică în context local și global, pace, democrație și guvernare, justiție, securitate, drepturile omului, egalitatea de gen, sănătate, diversitate culturală, economie, producție și consum, protecția mediului, gestionarea resurselor naturale și diversitatea biologică a naturii.

Temele de dezvoltare durabilă sunt incluse în cadrul mai multor discipline, în măsură diferită, în funcție de specificul lor. Printre cele mai comune discipline care să integreze temele menționate mai sus, sunt: Biologie, Geografie, Istorie, Economie, Ecologie, dar şi: Consiliere și Orientare, Educaţie antreprenorială, Cultură civică și altele. Temele privind dezvoltarea durabilă nu sunt prezentate ca lecții separate, ci sunt integrate în cadrul altor discipline.

Ideea generală rezultată din analizarea chestionarele realizate cu părțile interesate, dar și din consultarea curriculum-ului național [27], a fost că există o conexiune cu acestă temă (dezvoltare durabilă), dar nu una puternică. Acest lucru se datorează în principal faptului că programa școlară conține prea multe subiecte care nu permit o abrodare inter-/intra-/trans-disciplinară. Mulţumită însă cursurilor opționale unele conexiuni se poate face, în special între disciplinele din cadrul aceleiaşi arii curriculare, cum ar fi Om și societate.

3.2. Identificarea de noi teme importante privind dezvoltarea durabilă care ar trebui incluse în curriculum-ul național Principala problemă privind temele de dezvoltare durabilă nu este includerea lor în curriculum-ul național, ci modul de abordare inter-disciplinară și nivelul de înțelegere și conștientizare a elevilor.

Copiii primesc informații prețioase despre aceste subiecte, dar nu sunt în măsură să facă legătura între ele, pentru a avea o imagine de ansamblu și o abordare integrată cu privire la ceea ce înseamnă dezvoltarea durabilă ca un întreg. De asemenea, este important să se prezinte dezvoltarea durabilă la scară globală, pentru a înțelege problemele de echitate și diferențele culturale.

4. Percepţia cadrelor didactice privind conceptele de e-learning şi educaţie pentru dezvoltare durabilă În general, profesorii sunt receptivi şi dornici să implementeze în continuare TIC în activitățile educaționale, au o atitudine pozitivă și manifestă interes pentru tehnici specifice TIC. Unele cadre didactice îşi desfăşoară lecțiile prin utilizarea unor platforme de e-learning ca Moodle sau AeL. În ultimii ani, o rețea puternică Moodle a fost dezvoltată la nivel național, incluzând școli din fiecare județ (https://edu.moodle.ro/harta.php). De asemenea, profesorii stimulează interesului elevilor față de

această disciplină (TIC) și îi motivează pe aceştia să îşi îmbunătățească cunoștințele pentru o mai bună integrare pe piața muncii sau să își continue studiile.

Cei mai mulți profesori au urmat cursuri de instruire TIC, cursuri postuniversitare sau cursuri introductive furnizate în principal de către Departamentele pentru Pregătirea Personalului Didactic din cadrul Ministerului Educației Naționale sau oferite de alte organizații. De asemenea, unii profesori au urmat cursuri de TIC organizate în cadrul proiectelor finanțate prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Dintre profesorii afiliaţi instituţiilor de învăţământ din lista părților interesate în acest proiect, aproximativ 50% dintre ei folosesc TIC în procesul educațional. În ceea ce priveşte experienţa profesorilor de participare în proiecte educaţionale internaţionale, aproape toţi cei incluşi în acest studiu au participat la proiecte precum: Leonardo da Vinci, Comenius sau alte proiecte strategice din domeniul educaţional.

Având în vedere faptul că elevii sunt foarte interesați în domeniul TIC, profesorii încearcă prin toate mijloacele să se alinieze la noile cerințe ale societății informaționale.

5. Concluzii şi recomandări Cu privire la politicile educaţionale În prezent, politicile educaţionale din României şi conceptele dezvoltarea durabilă și TIC nu sunt atât de bine corelate. Mai mult decât atât, sistemul educațional este foarte rigid și extrem de centralizat.

Pentru a remedia aceste deficiențe, recomandăm autorităților responsabile de sectorul educațional să adopte o abordare mai flexibilă în ceea ce privește politicile educaționale, favorizând descentralizarea, precum și inițiativele private și investițiile în educație la toate nivelurile, într-un cadru general axat pe obiective și standarde de calitate, relevanță, impact și accesibilitate pentru toți factorii interesaţi.

Cu privire la infrastructura TIC şi resursele umane Chiar dacă s-au făcut multe eforturi, există încă o lipsă mare privind infrastructura TIC în sistemul educațional preuniversitar românesc, în special în mediul rural. Acțiunile viitoare ar trebui să sprijine dezvoltarea în continuare a infrastructurii TIC în învățământul preuniversitar. De asemenea, pregătirea și promovarea OER (Open Educational Resources) și a instrumentelor Web 2.0 pentru Programul de învățare pe tot parcursul vieții în rândul adulților ar trebui să fie una dintre principalele preocupări ale autorităților. În ceea ce privește resursele umane, respectiv cadrele didactice, care sunt responsabile pentru dezvoltarea competențelor digitale ale elevilor, acestea sunt foarte entuziaste, încercând să facă tot posibilul pentru a pune în aplicare temele privind dezvoltarea durabilă din curriculum cu ajutorul TIC.

Cu privire la competenţele digitale Ministerul Educației Naționale ar trebui să continue să îmbunătățească competențele digitale din România prin organizarea de sesiuni de formare în școli, dar nu numai. Mai mult decât atât, ar trebui să se ofere sprijin suplimentar pentru dezvoltarea competențelor digitale mai ales în zonele cu risc ridicat de excludere socială (de exemplu, zonele rurale aflate sub pragul sărăciei).

Cu privire la oportunităţile de finanţare În viitor, ar fi minunat dacă Ministerul Educației Naționale va aloca mai multe fonduri pentru formarea profesorilor în domeniul utilizării TIC. Totodată, alte fonduri europene trebuie să fie luate în considerare.

Concluzie şi recomandare generale România are un potențial ridicat, dar prea multe strategii necorelate. Autoritățile din sectorul educaţional ar trebui să traseze o direcţie principală de urmat, care ar trebui să ia în considerare principiile dezvoltării durabile în noul context european.

6. Bibliografie 1. http://www.cotidianul.ro/In_Romania_sunt_18300_de_biserici_si_doar_425_de_spitale-121172/ 2. https://ec.europa.eu/digital-agenda/sites/digital-agenda/files/Romania%20country%20profile.pdf 3. http://portal.edu.ro/index.php/articles/c1747/ 4. http://portal.edu.ro/index.php/articles/c1750/ 5. Romanian Statistical Yearbook 2012, Chapter 8 – Education. Available at: http://www.insse.ro/cms/files/Anuar%20statistic/08/8.%20Educatie_%20ro.pdf 6. http://www.wall-street.ro/articol/IT-C-Tehnologie/157957/ins-peste-jumatate-dintregospodariile-din-romania-detin-un-calculator-cu-acces-la-internet.html 7. Ghid metodologic de implementare a TIC in curricumul national. Available at: http://tic.ncit.pub.ro/Ghid%20general%20TIC_.pdf 8. Quality Assurance in Romanian Technical and Vocational Education and Training, Ministry of Education, Research and Youth, National Centre for Technical and Vocational Education and Training Development. Document available at: http://www.erisee.org/downloads/library_romania/framework/Brochure%20QA_EN.pdf 9. Violeta G., 2010: External Evaluation with Co-Inspectors in Romania. Report of SICI-Workshop – How can we build a successful partnership for quality assurances in schools? 5th -6th November 2009, Bad Kreuznach, Germany.

10. Euro 200 program. Information available at: http://www.euro200.edu.ro/ 11. A.R.A.C.I.P.: Raport de activitate pentru perioada 01.09.2012-31.08.2013 (Activity Report for the period 01.09.2012-31.08.2013).

12. Huza A.R., Huza I.T., 2012: Challenges for the education system and educational policies in Romania. Euromentor Journal Vol. III, No. 1: 29-34.

13. *** PISA 2012 Results in Focus. What 15-year-olds know and what they can do with what they know. Document available at: http://www.oecd.org/pisa/keyfindings/pisa-2012-resultsoverview.pdf 14. Rezultatele analizei documentare. Sectorul Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor, Mai 2013.

15. https://ec.europa.eu/digital‐agenda/sites/digital‐agenda/files/scoreboard_digital_skills.pdf 16. Comisia Prezidenţială pentru Analiza şi Elaborarea Politicilor în Domeniile Educaţiei şi Cercetării 2008, Strategia Educaţie şi Cercetare pentru Societatea Cunoaşterii, Document available at: http://www.presidency.ro/static/ordine/Educatie_si_Cercetare_pentru_Societatea_Cunoasterii.pdf 17. Strategia de Dezvoltare a Regiunii Sud-Est pentru perioada de programare 2014-2020.

Document available at: http://www.adrse.ro/Documente/Planificare/PDR/2014/Strategia.RegSE.2014.pdf 18. Institutul Naţional de Statistică, 2014: Educaţia în România. Document available at: http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/pliante%20statistice/Educatia_in_Romania_n.pdf

19. Datele cheie referitoare la învăţare şi inovare prin intermediul TIC în şcolile din Europa 2011.

Document available at: http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/ 20. http://www.elearning.ro/etichete/competente-digitale 21. http://economie.hotnews.ro/stiri-telecom-17192934-circa-40-000-profesori-vor-instruitiurmatorii-2-ani-predea-elevilor-folosind-suita-aplicatii-online-google-pentru-invatamant-dinamicinteractiv.htm 22. Elements of reform in the Romanian education system. Document available at: http://euromentor.ucdc.ro/nr_1/12%20%20ELEMENTE%20DE%20REFORMA%20LA%20NIVELUL%20SISTEMULUI%20DE%20INVATAMA..pdf 23. http://scoalaenescu.ro/site/wp-content/uploads/2013/03/STRATEGIA-DE-EVALUAREINTERN%C4%82-A-CALIT%C4%82%C5%A2II1.pdf 24. Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2013-2020-2030.

Document available at: http://www.insse.ro/cms/files/IDDT%202012/StategiaDD.pdf 25. http://nou2.ise.ro/wp-content/uploads/2012/08/plan_multianual_2009-2012.pdf 26. http://www.edu.ro/index.php/articles/c263/ 27. http://www.edu.ro/index.php/articles/c556/

7. Lista factorilor interesaţi 1.

Liceul Tehnologic Ovid Caledoniu Tecuci-Galaţi

2.

Liceul Tehnologic Dinu Bratianu Ştefăneşti- Argeş

3.

Colegiul Tehnic Ştefan Bănulescu Călăraşi

4.

Liceul Tehnologic din Giurgiu

5.

Colegiul Tehnic Elie Radu Ploieşti-Prahova

6.

Colegiul Economic Ion Ghica Târgovişte-Dâmboviţa

7.

Colegiul Tehnic Lazăr Edeleanu Ploieşti-Prahova

8.

Liceul Teoretic Ovidius Constanţa

9.

Colegiul Tehnic Matei Corvin Hunedoara

10. Colegiul Tehnic Energetic Bucureşti 11. Liceul Tehnologic Vasile Sav Roman-Neamţ 12. Colegiul Tehnic Dimitrie Leonida Timişoara-Timiş 13. Colegiul Economic Ion Ghica Bacău 14. Colegiul Naţional Nicolae Iorga Vălenii de Munte-Prahova 15. Casa Corpului Didactic Piteşti-Argeş