Revista Turist prin Romania Nr. 11

Turist prin Romania

Anul II, Nr. 11

Fii curios, fii turist prin România!

*

* *

*

*

*

* *

*

Editorial

E vară! Cuvânt cheie - călătorii!

Vara aceasta voi călători, voi cunoaște locuri și oameni noi! Aceasta este deviza verii! Recomand cu căldură (!!!) destinațiile care păstrează tradițiile românești, destinații de relaxare și revigorare. Este vacanță, este concediu. Le meriți!

Orice mi-ați spune, rămân la convingerea că vara este pentru România, vara îți oferă posibilitatea cunoașterii românului, obiceiurilor lui, la el acasă.

Cazează-te la o pensiune sau închiriază o căsuță undeva la munte sau în delta, respiră aerul muntelui, bucură-te de culorile deltei, iubește natura și relaxează-te. Caută să cunoști mai bine țara, cu istoria ei, cu obiceiurile ei.

Drept urmare, o să vin cu 3 idei de vacanță. A! Și, cel mai important lucruȘ caută să îți faci amintiri cât mai plăcute cu persoanele care te însoțesc: familia, copiii sau prietenii.

Pentru o picătură de tradiție … îți recomand Borșa, Maramureș.

Se spune despre Maramureș că ar fi un tărâm binecuvântat. De frumusețea tradițiilor și bunătatea oamenilor de aici s-a dus vorba până peste hotare. În inima Maramureșului este stațiunea Borșa, o așezare situată la poalele Munților Rodnei, în care vei avea impresia că timpul stă în loc. Peisajele naturale care o înconjoară, ospitalitatea oamenilor din zonă, tradițiile specifice, mâncărurile

tradiționale și aerul curat de aici sunt doar câteva dintre motivele pentru care nu ar trebui să ratezi o vizită la Borșa pentru nimic în lume.

Pentru o picătură de aventură și suspans … recomand Cetățile Ponorului.

Cetățile Ponorului situate în zona Padiș a munților Apuseni sunt una dintre cele mai mari complexe carstice din întreaga Europă. Cetățile Ponorului sunt cunoscute în țara și drept Everestul speologiei române, locul în care s-au facut numeroase explorări de către echipe din țară și de pe peste hotare, inclusiv echipele de alpinism ale armatei din Brașov care au reușit să escaladeze zidul de 100 de metri din interiorul complexului. Se consideră că o mare parte din acest fascinant fenomen al naturii rămâne încă neexplorată.

Pentru o picătură de citadin, de istorie și boem … recomand orașul Craiova.

Probabil cel mai frumos oraș din sudul României, Craiova, m-a impresionat prin arhitectura clădirilor-monument din centrul istoric, prin unicul Parc Romanescu și muzeele sale. Se pot face citybreak-uri și în România, iar Craiova poate să fie una dintre aceste destinații. În momentul de față în orașele mari ale țării au apărut boutique hoteluri și pensiuni foarte frumoase, restaurante pe toate gusturile și atracții pentru toată familia. Vor găsi satisfacții aici și cei pasionați de istorie, arhitectură și artă, cei care vor să lenevească lângă o piscină, sau familiile care caută locuri de joacă pentru copii. Personal, găsesc aceeași plăcere în a descoperi orașele istorice ale României, așa cum am găsit explorând restul țării. Îmi place să văd locuri noi, să iau micul dejun în centrul unui oraș, să petrec amurgul la o terasă; să descopăr locuri mondene sau doar parcurile și locurile de promenade. În aceeași măsură îmi place, vizitând un oraș al României, să-i descopăr istoria. Consider că este un plus valoare călătoriei mele, la care îi adaug crâmpeie de emotie, sporindu-mi dragostea față de țară.

Să ne cunoaștem țara cred că este unul dintre lucrurile esențiale în viață, așa cum este esențial să ne cunoaștem pe noi înșine.

3

de Adriana ROMAN

Destinații pentru vacanța ta de vară

Peștera Cetățile Ponorului Schitul Pietroasa Cetatea Chioarului Pensiunea Moara Viselor Centrul Vechi - Craiova Sinaia litoralului românesc - Carmen Sylva

Sugestii de cazare Pensiunea Moara Viselor

Evenimente

Hard Enduro Maramureș Grădini posibile Festivalul Lubeniței Filmul de piatra Bikeathon Țara Făgărașului Târgul de fete de pe Muntele Găina Tuzla Beach Festivalul Medieval “Curtea Domnească” Zaia Fest, București Jazz in the Park Festivalul Medieval Cetăți Transilvane, Sibiu Festivalul Sculptorilor cu Drujba Zilele Nordului Sărbătoarea Tuberozelor

6 12 18 24 32 42

24

2 10 11 16 17 22 23 29 31 36 37 38 46 47

File de istorie

Cetatea Chioarului Centrul Vechi - Craiova Sinaia litoralului românesc - Carmen Sylva

Tradiții, legende și obiceiuri

Cetatea Chioarului Târgul de fete de pe Muntele Găina Festivalul Medieval “Curtea Domnească” Festivalul Medieval Cetăți Transilvane, Sibiu

Profită de vară

Hard Enduro Maramureș Festivalul Lubeniței Pensiunea Moara Viselor Jazz in the Park Suntem mai leneși vara?

18 32 42

18 22 29 37

2 11 24 36 44

Peștera Cetățile Ponorului Multă lume cunoaște Platoul Padișului din Munții Apuseni, dar puțini sunt cei care știu că aici se găsesc aproape 4.000 de peșteri, cea mai cunoscută dintre ele fiind Peștera Urșilor. Azi ne oprim asupra Peșterii Cetățile Ponorului, peșteră atestată documentar prima oară la 1886.

Situată la o altitudine de 950 de metri, este, probabil cea mai spectaculoasă peșteră din Padiș. Galeriile însumează o lungime de 7.500 metri dintre care aproape 2.000 de metri sunt vizitabili. Peștera nu este amenajată, dar se poate intra și fără echipament de specialitate. Vizitarea acesteia de către turiști presupune un antrenament bun având în vedere gradul de dificultate al traseului până la intrarea în peșteră. Peștera poate fi vizitată fără echipament până în Sala Taberei.

Conform wikipedia, peștera se prezintă în următoarele formațiuni: “Peștera Cetățile Ponorului are o galerie principală de 2 km lungime, activă, de dimensiuni impresionante în care un râu puternic, poate cel mai mare râu subteran din țară, curge formând cascade, repezișuri și vâltori.

Intrarea în peșteră se face printr-un portal de 70 metri înalțime și 30 metri lățime ce perforează peretele primei doline, gigantică și aceasta (300 metri adâncime, 1.000 metri diametru). După câțiva zeci de metri de la intrare se intersectează dolina a doua de 70 metri diametru și 150 metri înălțime, cu pereți verticali. Tot aici, sub portal, iese dintr-o galerie un râu puternic.

Este apa ce dispare în sifonul din Peștera de la Căput.

Ea dispare apoi imediat în altă gură de galerie ce reprezintă începutul râului subteran al Cetăților. A treia dolină este cea mai mare și dă acces direct la galeria activă.

După ce se trece de zona luminată natural prin spărturile celor trei doline, în galeria peșterii mai apar două izbucuri puternice de apă. Este apa care s-a pierdut în Poiana Ponor. Apoi se pătrunde în zona dificilă unde bolovani și trunchiuri de copaci clădesc baricade peste care apa formează cascade si vâltori. Pentru înaintare se folosesc tehnici alpinistice și bărci de cauciuc. Prima sală, ușor alungită are în partea superioară o galerie fosilă de 300 metri. Urmează Sala Taberei, o verticală și primul lac navigabil. Se trece o nouă baricadă, lacul al doilea și o galerie impresionantă de 70 m înălțime ce duce la lacul 3 și 4. Sifonul sau lacul 5 ce urmează se poate trece pe sus, printr-o galerie fosilă după care urmează lacul 6 lung de 85 metri.

6

Se trec următoarele trei lacuri pentru a ajunge într-o zonă în care apar speleoteme, Sala Florilor de Piatră, în care se găsesc interesante stalagmite arenacee.

Porțiunea de după această sală apare inundată parțial de lacurile 10, 11 și 12. Galeria Venețiană, frumos concreționată, de acces într-o sală cu un mare grohotiș, apoi galeria se inundă formând lacul 14, ce duce la sifonul terminal, încurcat de trunchiuri de pomi.

Din acest punct, este sfârșitul propriu-zis al galeriei, începând din 1972 alpiniștii au efectuat o mulțime de escalade în căutarea pasajului de trecere spre aval.

S-a reușit urcarea a 120 metri dar galeriile găsite până acum nu au încă legătură cu activul principal.”

Cunoscutul geograf francez Emmanuel de Martone spunea că ansamblul morfologic Cetățile Ponorului poate fi comparat în arealul european doar cu fenomenele carstice de la Scocjan din Slovenia.

de Adriana ROMAN

8

9

09 iunie 2017 - 25 iunie 2017

Street Delivery 2017 , Bacau, Bucuresti, Cluj Napoca, Iasi, Timisoara, Baia Mare.

Nouatea acestei editie este deschiderea evenimentului catre alte cinci orase astfel ca programul evenimentului va fi ĂŽn:

10

Bucuresti: 9-11 iunie

Timisoara: 16-18 iunie Iasi: 16-18 iunie

Cluj-Napoca: 17-18 iunie Baia-Mare: 23-25 iunie Bacau: 23-25 iunie.

11

Schitul P

Pietroasa

Dacă vrei să trăiești senzația că ești în casa lui Dumnezeu și să trăiești apropierea de Dumnezeu, cea mai potrivită alegere este Schitul Pietroasa, din Borșa, Maramureș. Peisajul îți taie suflarea și te simţi mai aproape de cer şi de Dumnezeu. Mănăstirea se află pe un platou, la poalele Pietrosului Rodnei, la altitudinea de 1.000 metri. Măiestria prelucrării lemnului, măiestria naturii, se împletesc într-un tot la poalele Pietrosului Rodnei. ÎPS Iustinian Chira, Arhiepiscopul Maramureșului și Sătmarului, la 26 octombrie 2007, în ziua sărbătoririi Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir, a pus piatra de temelie a Schitului Pietroasa. Obștea Schitului este povățuită de părintele duhovnic Ieromonah Ambrozie Piticari și de Maica Stareță monahia Ioanichia Timiș. Chiliile adăpostesc două ateliere: unul de pictură și unul de croitorie. Alături de acestea se ridică mândra biserică de lemn, aflată lângă păstrăvărie.

Schitul cu hramul ”Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, este un lăcaș de închinăciune și de rugăciune pentru credincioși și pelerini, dar și popas pentru turiștii aflați în trecere prin zonă.

Pentru cei care se avântă la Cascada Cailor, Schitul Pietroasa este un popas binevenit fiind în imediata apropiere a telescaunului sau a traseului de pornire către cascadă. Maica Stareță monahia Ioanichia Timiș este gazda primitoare a lăcașului sfânt.

Mănăstirea are o istorie aparte. Din cei nouă copii ai familiei Timiş, cinci fete au devenit călugăriţe. Familia Timiş a decis să doneze o parte din terenul pe care îl deţine pentru construirea unui schit. Astfel, două dintre fetele familiei Timiș sunt maici aici, la Mănăstirea Pietroasa, iar trei sunt maici la mănăstiri din ţară. Puţine familii au fost binecuvântate cu astfel de copii în slujba Domnului. În drumurile noastre de cunoaștere și descoperire a frumuseții României, am ajuns la acest lăcaș, unde liniştea şi pacea sufletească se îmbină cu natura, rugăciunea, credinţa, munca şi talentul, într-o armonie desăvârșită.

Așa că, intră în Sfânta Mănăstire, zi o rugăciune, lasă un pomelnic, bucură-ți inima de frumusețea locului și lasă-ți sufletul înălțat către Dumnezeu.

14

de Adriana ROMAN

15

16

17

Cetatea Chioarului - o redută maramureČ™eană -

Dupa 5 zile de soare/ploaie, am ajuns, in sfarsit, sa vizitez o veche reduta maramureseana aflata la aproximativ 12 km de locul de campare. Putin circumspect datorita ploilor masive cazute in urma cu putine ore am pornit de pe valea Lapusului, de la vechea moara din apropiere de Remecioara catre Cetatea Chioarului. De la moara, apuc pe drumul forestier ce iese in Remetea Chioarului, pe langa balta lui Mircea de la cotul raului. Drumul e bun, cu piatra batuta, se poate rula in conditii bune chiar si pe ploaie. Ajuns la intersectia din centrul comunei Remetea Chioarului, o iau la stanga pe drumul asfaltat catre Somcuta Mare. La aproximativ 5 km de la aceasta intersectie, imediat dupa iesirea din Remetea se face un indicator care indica Cetatea Chioarului 8km. Prind pe drumul asfaltat, trec peste pasuni si culmi de dealuri de unde se de-

18

schide privirii o impunatoare panorama asupra lantului muntos Oas, Gutai si Tibles.

Imediat ce se coboara de pe culme, tot pe drum asfaltat, se trece prin satul Berchezoaia, sat tipic maramuresean, cu case mandre ce iti atin privirile si te fac sa te intrebi cum de s-a putut strange atat de mult bun gust intr-o singura regiune.In centrul satului se tine drumul din dreapta si se continua pe drum neasfaltat catre cetatea Chioarului, aproximativ 5 km. De la iesirea din sat drumul se strica si devine impracticabil cu masina pe vreme nefavorabila. Fotografiile vorbesc de la sine.

Drumul forestier cu o singura banda este pavat cu piatra de rau nebatuta avand pante abrupte inselatoare. Denivelarile nu sunt mari, dar constituie un impediment pietrele care sar de la roti si lovesc in caroserie.

Oricum, infrastructura rutiera este umbrita de peisajele ce se pot admira de pe culmile Chioarului. La un moment dat se regaseste un indicator pe care se specifica faptul ca pana la cetate mai sunt 2 km. De la acest indicator se mai poate merge cu masina aproximativ 1 km, dupa care drumul devine impracticabil. In continuare se prinde panta in sus cu piciorul si se trece printr-o pasune alpina plina de flori, fluturi si pasari, impresia fiind aceea de “raiul pe pamant”.

Dupa trecerea a doua culmi, se intra pe o proprietate imprejmuita ce este folosita ca pasune pentru oi. Mare atentie la cainii ciobanesti care nu lasa nici musca sa treaca neobservata. In caz de intalnire cu ei, asteptati nemiscati pana la venirea ciobanului pentru evitarea oricaror accidente neprevazute.

Cetatea de piatra a fost construita pe malul raului Lapus aproape de satul Buteasa intrun cot al raului Lapus “Cetatea este situata la peste 400 m altitudine, pe seaua unui deal inconjurat de apa Lapusului, care realizeaza la poale un defileu intre stanci” (Viorica Ursu, Traian Ursu, 1980). A fost construita de familia Gutkelec probabil pe la sfarsitul secolului XIII. 0 astfel de familie nobiliara exista la curtea lui Stefan al V-lea.

In anul 1368 Cetatea a fost in proprietatea regelui Sigismund I al Ungariei care o daruieste nepotilor lui Dragos, Balc si Drag, fiii lui Sas-Voda. Cetatea intra apoi in posesia familiel Dragfy pana la 1555 cand o ia in stapanire Gheorghe Bathory odata cu domeniile apartinatoare.In 1566 cand se intocmeste Urbariul cetatii, aflam ca Cetatea avea 12 voievodate.

In voievodatul Szurduk-Kopalnic erau incluse toate satele comunei Copalnic Manastur, exclusiv Curtuiusul Mic. Preluca nu era atestata decat la 1603. Voievod era Kapolnak (Copalnicean) Gheorghe. In 1599 Cetatea Chioar si Hust intra sub stapanirea lui Mihai Viteazul, unificatorul principatelor romane. La acea data, Chioarul devine district – parte a unui comitat (judet) cu o anume autonomie. Acesta pune peste Chioar in cetate pe Aga Lecca.

Dupa 1662, Mihai Teleki este numit in functia de capitan al Cetatii Chioar, ulterior familia extinzandu-si influenta asupra intregului tinut. Spre sfarsitul secolului, rascoala lui Rákoczi matura Transilvania, iar chiorenii profita de ocazie si se ridica impotriva lui Teleki. Dupa Pacea de la Satu Mare (1711), “autoritatile nobiliare austriece hotarasc daramarea Cetatii Chioar, pentru a se evita regruparea aici a fortelor antihabsburgice”, fiind daramata cu tunurile in 1718.

La 1682-1691 satele din jurul Cetatii formau districtul autonom al Chioarulul in frunte cu un capitan, avand un teritoriu de 1089 kmp. In 1713 Cetatea este distrusa de catre austrieci drept pedeapsa, pentru participarea locuitorilor la rascoala lui Francisc Rakoczl al II-lea. Cetatea ajunge la mare inflorire dupa reorganizarea domeniului, dar la 1876 districtul Chioar se desfiinteaza si o parte din sate trec la judetul Satu Mare si,o parte la

Solnoc-Dabaca (20 si tineau de plasa Copalnic Manastur si judecatoria Targu Lapus – Lapusul Unguresc).

Toate satele districtului Chioar, erau sate romanesti cu exceptia satelor Berchez si Lapusel. Initial cetatea era regala, mai apoi imperiala si mai tarziu devine fiscala, stapanita obisnuit de principii insisi.

Voievozii in cadrul domeniului sunt supusi si ei randul lor, stapanului feudal avand fata de acesta indatoriri feudale de ordin administrativ si militar.

Satele aveau, de regula, juzi in fruntea lor, subordonati voievozilor.

Si daca tot am facut putina istorie, aflam de la ciobanita cu oile care ne-a intampinat la poalele cetatii ca zidurile au fost mult mai mari si mai impunatoare, dar restaurat a fost doar turnul ramas ca o marturie a vremurilor de mult apuse.

Din nefericire, lipsa de buna-cuviinta si-a spus cuvantul, in interiorul turnului peretii fiind mazgaliti cu tot felul de inscriptii autohtone ale unor personaje fara pic de respect fata de istoria acestor meleaguri.

Intoarcerea a fost facuta pe acelasi drum, in plin soare, insotiti fiind de emotiile generate de vechimea vestigiilor vizitate. de Adriana ROMAN

22

23

Pensiunea M

Moara Viselor

Am descoperit această pensiune în drumurile noastre de cunoaștere și descoperire a frumuseților zonei Vaideeni , zonă care este străjuită la nord-est de Masivul BuilaVânturarița. Frumusețea zonei, de o puritate care, te îmbie la drumeții este completată de naturalețea cu care ești întâmpinat în pensiunile din zonă.

Pensiunea Moara Viselor este puțin retrasă de la drumul județean DJ 665, aproximativ 2 km și de la drumul comunal DC138, dar este bine semnalizată prin indicatoare. O curte mare se deschide în fața porții primitoare și un rând de copaci te întâmpină semeți, aducându-ți umbră și răcoare.

Pensiunea cu o distincție exterioară deosebită are camere primitoare, moderne iar liniștea din jurul pensiunii îți asigură o odihnă binevenită.

Când am ajuns la pensiune, fără a fi anunțată venirea noastră, am avut senzația că am ajuns acasă. Două familii erau deja cazate, bărbații pregăteau un grătar, femeile erau la o cafea și taclale sub foișor iar copiii zbenguiau prin curte. Tabloul acesta era completat de susurul apei care venind încet pe lângă pensiune, se lărgește într-un bazin. Imaginea bazinului cu păstrăvi, a luciului apei pe care plutesc nuferi completează senzația de răsfăț.

Reveria aceasta este și a fost apreciată de turiști ocazionali sau turiști care vin și revin în fiecare an aici, la Pensiunea Moara Viselor. Este un aspect foarte important pentru că doar turiștii mulțumiți revin și, mai mult de atât, fac recomandări altor turiști.

Într-adevăr pensiunea este cunoscută și recunoscută prin curățenie, ospitalitatea gazdelor, preparatele din fermă proprie și minunatelor atracții ale zonei.

26

Amis Tour S.R.L. Sat Vaideeni, Comuna Vaideeni, Valcea 247725, Romania 0745 067 635 021 221 9448 0250 865533

27

Dacă te cazezi la Pensiunea Moara Viselor poți vizita mânăstiri (Mânăstirea Arnota, Mânăstirea Polovragi, Mânăstirea Dintr-un Lemn), peșteri (Peștera Urșilor, Peștera Muierii, Peștera Polovragi), poți bate cu piciorul Cheile Bistriței, Cheile Oltețului sau, dacă ești un iubitor al drumețiilor, ai la îndemână câteva trasee în Munții Căpățânii.

28

Numele pensiunii nu este întâmplător. Cândva, pe

apa care șerpuiește pe lângă pensiune a fost o moară. Doamna Flori Pătrușcă, administratorul, proprietarul și mai ales, inima acestui loc, a ales să păstreze cu eforturi mari firul acela de apă. În amintirea morii, pensiunea a fost denumită Moara Viselor. de Adriana ROMAN

29

Știați că...

Statisticienii americani au analizat verile din intervalul 1980-2015 şi au descoperit o serie de ciudăţenii specifice acestui anotimp. Ştiaţi că...

• Pe perioada verii, din cauza căldurii, Turnul Eiffel se înalţă cu 15 centimetri?

• La nivel mondial, creşte alarmant numărul sinuciderilor faţă de restul anului? Cercetătorii cred că este din cauza fluctuaţiilor hormonale.

• Vara este anotimpul când creşte libidoul, sunt procreaţi cei mai mulţi copii şi se propagă cele mai multe boli?

• Strămoşii noştri credeau că cerul coboară pe pământ pentru că ziua se lungea, iar noaptea se scurta?

• Copiii născuţi vara suferă de hiperactivitate, deficienţe de atenţie, au o personalitate rebelă şi sunt imaturi până la 40 de ani?

• Vara au loc cele mai multe flirturi, relaţii extraconjugale, sunt organizate cele mai multe nunţi şi au loc cele mai multe accidente rutiere?

• În acest anotimp au loc cele mai multe toxiinfecţii alimentare şi boli digestive?

• Cel mai consumat aliment de sezon la nivel mondial este pepenele care conţine 92% apă?

• Este intervalul în care copiii iau în greutate, părinţii au probleme cu dinţii şi bunicii au un nivel de stres ridicat?

• Cele mai frecvente accidentări din timpul verii sunt la: locul de joacă, la scăldat, trampoline, la câmp şi la grătare?

• În zilele de luni, din timpul verii, este cel mai ridicat risc să divorţaţi sau să vă despărţiţi de partenerul de viaţă?

• Cuplurile care se formează în acest anotimp au peste 65% şanse să reziste o viaţă întreagă?

30

01 iulie 2017 - 02 iulie 2017

Zaiafest , Bucuresti Zaiafest, un festival al cramelor mici care vin u vinurile lor cele mai de pret. Sunt invitate : Crama Dagon Clan Wines, amenajata la Mizil, pe Valea Prahovei care aduce vinurile Dealu Mare, din soiurile: Pinot Noir, Feteasca Neagra, Cabernet Sauvignon, Shiraz, Feteasca Alba si Sauvignon Blanc, Crama Histria cu souri de struguri de pe Colinele Dobrogei: Sauvignon Blanc, Cabernet Sauvignon, Feteasca Neagra, Pinot Noir, Merlot si Chardonnay, Crama Liliac cu Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Pinot Gris, Pinot Noir, Feteasca Alba, Feteasca Regala, Feteasca Neagra, Chardon-

nay, Gewurztraminer si Merlot, Crama Delta Dunarii ce vine cu vinurile din Sarica Niculitel cu soiurile Aligote, Riesling Italian, Feteasca Regala, Merlot, Babeasca Neagra si Feteasca Neagra, Crama Gramma din Bucium Iasi avand in portofoliu: Feteasca Alba, Feteasca Regala si Aligote, Casa de Vinuri Stefanesti asezata pe Dealurile Munteniei, in Arges, vine la Zaiafest cu vinuri din soiurile: Feteasca Alba, Feteasca Regala, Tamaioasa Romaneasca, Chardonnay, Sauvignon Blanc, Rihn Riesling, Feteasca Neagra, Merlot si Cabernet Sauvignon si Crama Carastelec Winery aduce Pinot Noir, Feteasca Regala, Rhein Riesling si Pinot Gris.

31

Craiova - ce

entrul vechi

Craiova este unul dintre cele mai vechi oraşe din România. Atestată documentar din 1475, localitatea s-a născut la intersecţia unor drumuri comerciale, ce străbăteau ţara de la nord la sud, spre Peninsula Balcanică, şi de la est la vest, spre Occident.

Așa cum spuneam într-un articol trecut, în această vară am cunoscut și ne-am îndrăgostit de orașul Craiova. Muzeul de Artă al Craiovei, Muzeul Olteniei, Parcul Romanescu sunt toate bijuterii ale unui oraș care își expune cu mândrie toate atuurile. Ca un oraș care își respectă trecutul încercând să îl introducă în pulsul prezentului, Craiova a reușit să amenajeze ceea ce numim Centrul vechi sau Centrul istoric.

Refacerea fațadelor, pereții proaspăt zugrăviți, dar și atenția către detaliile ascunse. Curțile interioare, prispele cu geamlâc și beciurile care au o vechime mai mare decât cea a imobilelor. Toate acestea au fost obiectul unui proiect care devenit un adevărat şantier timp de 19 luni. Toate acestea pentru a readuce în prezent atmosfera anilor 1900.

Inaugurarea centrului vechi negustoresc al orașului Craiova a fost în luna mai 2015. Centrul istoric este pietonal, sunt băncuţe, coşuri de gunoi cu scrumieră, plăcuţe cu denumirile străzilor de ieri şi de azi (chestia asta mi-a plăcut și impresionat), felinare, iar spaţiile verzi sunt umplute cu flori.

Refacerea pavajului de pe strada NicolaescuPlopșor, impregnarea granitului din zona Bib-

34

liotecii „Alexandru şi Aristia Aman“ cu o substanță care nu permite apei să treacă, demolarea gardului din fier forjat ce împrejmuia Biserica „Sfântul Ilie“ de la intersecția străzilor Lipscani cu NicolaescuPlopșor, transformarea terenului care înconjoară biserica în piaţetă publică. Toate aceste lucrări făcute cu bun gust și cu ideea principală de a readuce atmosfera anilor 1900, în prezent. Artistul plastic Lucian Irimescu a plusat și lucrările sale de pe calcanele clădirilor Centrului vechi al Craiovei sunt adevărate opere de artă, fiind plasate în Piaţa Buzeşti și luminate noaptea de reflectoarele din paviment. Zidurile moarte ale clădirilor au prins viață, aici, în Centrul vechi al Craiovei și participă activ la viața Craiovei. Magazine cochete, bistrouri, restaurante cu terase ce te atrag ca un magnet, cofetării, magazine de suveniruri aduc însetați de mâncăruri alese, de băuturi răcoroase, însetați de petrecerea timpului cu prietenii, într-un cadru atemporal.

Detaliile care au zăcut ascunse timp de decenii au ieşit la lumină, arhitectura deosebită și impresionantă, care zăcea ascunsă sub stratul gri de tencuială şi praf, toate aceste sunt un exerciţiu care reprezintă păstrarea istoriei, armonizată cu prezentul. de Adriana ROMAN

35

36

37

Turist prin Romania vă anunță cu mândrie că este partener media al unui eveniment (premieră în România!!!!) care îmbină tradiția și arta: Festivalul sculptorilor cu drujba, prima ediție! În comuna Vaideeni, satul Cerna, județul Vâlcea suntem invitați cu toții, în perioada 18 – 23 iulie 2017 să fim martori uimiți ai nașterii unor opere de artă unice.

În lume, sculptura cu drujba are deja o istorie: în Statele Unite ale Americii, în anii 1950, artistul Ray Murphy se semnează în lemn folosind drujba,

38

în 1961, Ken Kaiser a creat peste 50 de opere pe care le-a expus într-un spațiu care a devenit o atracție turistică: Trees of Mystery. Peste tot în lume, mii de turiști sunt atrași de miracolul creației, artiști din Marea Britanie, Canada, Japonia își transpun viziunea făcând din lemn și o unealtă brută, opere de artă care impresionează prin expresivitate.

Lemnul trecut prin lama oțelului drujbei spune o poveste, induce o stare. Copacul care nu mai este, își continuă viața renăscând sub lama uneltei care

l-a doborât. Artistul englez Mattew Crabb a creat cea mai înaltă statuie din lemn sculptat cu drujba.

Statuia are 9 metri, se află în Schochwitz, Germania și o întruchipează pe Fecioara Maria.

Odată cu mediatizarea și evoluția acestei arte, companiile producătoare de drujbe au creat lame speciale pentru sculptură.

În România, artiștii sculptori cu drujba vor avea începând cu Festivalul Sculptorilor cu Drujba, un spațiu în care să creeze și să își expună arta. Orga-

nizatorul festivalului, un împătimit și un îndrăgostit de sculptură cu drujba, domnul Adrian Mircea Bondoc a gândit și pregătit un spațiu pentru creație. Platoul dedicat festivalului se află în imediata apropiere a Pensiunii Cerna, gazdă primitoare, Primăria Vaideeni fiind un partener de nădejde al festivalului.Festivalul va fi un prilej pentru expunerea artei locale de olărit din Horezu; de asemenea, o emblemă a tradiției zonei va fi prezentă la Festivalul Sculptorilor cu Drujba: Covorul Oltenesc, reprezentată de doamna Anca Dumitrescu, care a afirmat că prezența sa și a

39

Covorului Oltenesc, la acest festival, este importantă deoarece susține tradiția și imaginea Olteniei.

Mâncarea tradițională va fi servită participanților și turiștilor, ambianța fiind susținută de formațiile de muzică populară ale comunei Vaideeni. Serile vor fi luminate de foc de tabără și de multă voie bună.

40

Este o premieră în România și invităm românii să se bucure de frumusețea și arta născută din lemn, drujbă și multă pasiune.

Noi, Turist prin Romania, urăm … la cât mai multe ediții ale Festivalului Sculptorilor cu Drujba!

Gabriel Rizea - inițiatorul festivalului

41

Sinaia litoralului românesc - Carmen Sylva -

42

Bagajele stăteau sprijinite unele de altele. Tocmai coborâsem din trenul de Brașov, în stația CFR Buzău. O locomotivă, pe o linie paralelă, se plimba, aparent, fără sens. Scrâșnetul metalic al roților se auzea departe sfâșiind liniștea nopții. Stelele dădeau certitudinea că mâine va fi o zi însorită. Eram obosită, puțin temătoare: cum ne vom descurca oare, cu atâtea

bagaje, atâta drum?

Sora mea mai mică moțăia pe geamantanul cel mare. Curiozitatea drumului ce început deja mă ținea atentă.

Luminile căii ferate, semafoarele și locomotiva singuratică erau certitudinea că ceva mai mișcă și cineva, în spatele lor, era treaz. În rest, liniște și somn.

Mama, privind anxioasă, la 10 minute, ceasul, aștepta sosirea în gara Buzău a trenului de Constanța.

Mergeam la mare. Fluturi nebuni mi se zbăteau în stomac și neliniștea călătoriei nu îmi dădea pace.

Mergeam la mare!!!!

Tata urma să vină singur după vreo două zile. Deh! Funcția de conducere îl ținea ocupat încă ceva zile furându-i startul vacanței. Prezența tatălui îmi dădea o liniște pe care, altfel, nu o regăseam. Chiar și așa, fără tata, abia așteptam să ajungem la mare!!!! Mergeam, a nu știu câta oară, la Eforie Sud. Îmi era dor de străduțele cu iz de provincie, casele vechi, unele cu alură de palate, îmi era dor de aglomerația pestriță și semi-dezbrăcată, de autoservirea cu miros de ciorbe grase, îmi era dor de umbreluțe, mingii, kurtos-colac, guvizi cu us-

turoi, îmi era dor de întinsul mării fără de sfârșit, de vapoarele în miniatură ce stăteau agățate pe linia orizontului, îmi era dor de licuricii pe care mă trudeam să îi prind seara, îmi era dor de cules scoici împreună cu mama, în timp ce sora mea și tatăl meu se odihneau de după-masă, îmi era dor să ascult cum cânta marea din cochilia unui melc. Cel puțin, așa spunea mama și mă îndruma atent să ascult. Aveam șase ani. În centrul amintirilor copilăriei mele legate de vacanțele la mare este stațiunea Eforie Sud. Explicația este simplă. La mare, pentru noi, a însemnat, dintotdeauna, Eforie Sud. Cunoșteam fiecare străduță, fiecare pâlc de copaci, fiecare vilă ce amintea de o lume uitată. Eforie Sud are dulceața unui orășel de provincie, aristocratic, cu casele sale vechi, parcul, teatrul de vară.

Istoria sa pornește de la spiritul antreprenorial al unui moșier moldovean, Ioan Movilă, pe 20 septembrie 1899, atunci când s-a pus piatra de temelie a hotelului Movilă. Acesta a intuit potentialul spațiului dintre lacul Techirghiol și țărmul Mării Negre. A investit construind un sanatoriu, apoi locuințe pentru medici și pentru personalul ce deservea pacienții.

Planurile de construcție au fost făcute și conduse de arhitectul Ivanovici și inginerul Zissu, au fost aduși meșteri zidari cu familiile, cum au fost familia Panait și Cristu. Băile și hotelurile au fost deschise în perioada 15 iulie-15 august 1902.

În perioada 1903-1906 se construiesc aproximativ 50 de vile și hoteluri ca: vila Colonel Negrea, vila Cleopatra (azi Cupidon), vilele Sachelarie, Călinescu, Smântânescu, Predescu, Flora, hotelul Popovici și vila Ing. Zissu construită alături de hotel Parc, vilă ce a fost reparată și refăcută în 1967. În 1909, Eforia Spitalelor Civile din București, înființează pe malul mării, Sanatoriul pentru combaterea tuberculozei osoase la copii, construit provizoriu, cu instalații de băi calde, aplicații de cataplasme și helioterapie. Până în 1916, ia ființă un parc cu flora montată, cu scop recreativ, dar și pentru consolidarea terenului nisipos. În anul 1925, Eforia Spitalelor Civile din București a adus aici pe doctorul Victor Climescu, care, după cel de-al doilea război mondial înfăptuiește aici o adevărată școală românească de chirurgie osteo-articulară pentru combaterea tuberculozei osoase.Într-o prezentare propagandistică, profesorii Mrazec și Marius Sturza, apreciau dezvoltarea stațiunii între 1930-1939, precizând: „Stațiunea balneară «Carmen Sylva» este una dintre cele mai mari stațiuni din țară. Nu există în Europa o stațiune balneară care într-un timp atât de scurt să fi luat un avânt atât de impunător”. După 1939 s-a construit Cazinoul de azi. În 1927 se termină linia de cale ferată și gara, toate asigurate prin munca ieftină a ostașilor din armata căilor ferate, condusă de general Ionescu din cavaleria regală.

La început stațiunea a purtat numele de Băile

Techirghiol-Movilă, mai apoi Băile Movilă sau Techirghiol-Movilă. În 1928 stațiunea Movilă a devenit comună rurală, iar în 1929 comună urbană și i se schimbă numele în Carmen Sylva. Din 1948, stațiunea s-a numit Vasile Roaită, iar din 1962 numele i s-a schimbat în Eforie Sud.

Aceasta este, pe scurt, istoria stațiunii Eforie Sud. Schimbările de regim, schimbările numelui, nu au făcut ca turiștii să ocolească stațiunea. Și astăzi, familiile cu copii sunt cele care vin și își fac vacanța aici.

Am revenit în Eforie Sud, după ani, în care doar lam vizitat fără a face un sejur. Aceeași fascinație față un de loc încărcat de istorie m-a cuprins străbătându-i străduțele. Unele construcții au fost renovate păstrându-se stilul original arhitectural, altele își continuă povestea tristă fiind abandonate.

Oare, această cea mai veche stațiune a litoralului românesc, nu ar putea (re)deveni atracția turiștilor români și străini, dornici de mare, oare “Sinaia” litoralului românesc născută din dorința antreprenorială a unui vizionar al secolului XIX, nu merită atenția și energia noastră? Avem datoria, morală, măcar, de a da Cezarului ce e al Cezarului.

Sursa informației: http://www.info-eforiesud.ro/cultura-si-istorie/ Sursa foto: http://imagoromaniae.ro

43

Suntem mai leneşi vara?

Soarele străluceşte şi cerul este senin. Vara, oamenii se gândesc mai mult la concedii, la ce ar putea să facă afară pentru a se destinde sau la ceea ce vor face în weekend. Productivitatea este scăzută şi dorinţa de a lenevi nu pare să ne părăsească.

Un studiu realizat în 2008 a constatat că în zilele ploioase, bărbaţii stau, în medie, cu 30 de minute mai mult la muncă, decât în zilele însorite. În 2012, un alt grup de cercetători, de la Harvard, a ajuns la concluzia că atunci când vremea este urâtă, angajaţii sunt mai productivi. În schimb, atunci când vremea este bună, productivitatea scade. Pentru a determina de ce se produc aceste fenomene, oamenii de ştiinţă la Harvard au realizat un studiu pe studenţi. Participanţii la studiu au fost împărţiţi în două grupuri. Înainte de a începe lucrul, primul grup a fost expus la 6 fotografii în care erau prezentate activităţi plăcute realizate în aer liber, precum plimbarea cu barca. Participanţii din al doilea grup, în schimb, au fost rugaţi doar să îşi prezinte rutina zilnică. Rezultatele au scos la iveală că, aşa cum era de aşteptat, cei care au fost expuşi la fotografiile care ilustrau activităţi relaxante în aer liber au fost mai puţin productivi. În loc să se concentreze la ceea ce aveau de rezolvat, ei se gândiseră la ceea ce ar fi putut face afară. Rezultatele au fost similare chiar şi atunci când vremea era ploioasă, ele fiind mai puternice în zilele însorite de vară.

Chiar dacă în fiecare anotimp mintea umană ar putea să găsească activităţi relaxante la care să se gândească, există dovezi care sugerează că vara, devenim leneşi şi nu mai gândim la fel de profund ca în alte perioade. În 1994, Gerald Clore, un pionier în cercetări care analizau modul în care ambientul care alterează starea de spirit afectează cogniţia şi judecata, a constatat că vremea poate duce la deconcentrare. Studiul a fost realizat pe 122 de subiecţi, atât în zile cu vreme bună, cât şi în zile cu vreme rea. Participanţilor li s-a spus că vor

lua parte la un studiu asupra educaţiei superioare.

Cu cât vremea era mai bună, cu atât oamenilor de ştiinţă le era mai uşor să îi convingă pe subiecţi să fie de acord cu nişte argumente care nu erau solide. În zilele senine, însorite şi calde oamenii se lăsau mai uşor convinşi atât de argumente puternice, cât şi de unele slabe. În schimb, când afară era înnorat, frig şi ploaie facultăţile critice ale participanţilor se îmbunătăţeau şi doar argumentele foarte puternice erau persuasive. Concluzia lui Clore a fost că în zilele călduroase oamenii se bazează mai mult pe „scurtături” mentale şi nu pe analiză reală. În aceeaşi ordine de idei, vremea de vară şi mai ales zilele caracterizate printr-un nivel ridicat de umiditate ne reduc atât atenţia cât şi nivelul de energie. Într-un alt studiu, s-a observat că umiditatea ridicată scade nivelul de concentrare şi creşte somnolenţă. De asemenea, o astfel de atmosferă alterează şi capacitatea de a gândi clar. Mai exact, cu cât afară era mai cald, cu atât subiecţii erau mai dispuşi să pună sub semnul întrebării ceea ce li se spunea.

Alte studii au sugerat că, deşi oamenii care trăiesc în zone în care zilele sunt însorite tot anul nu sunt mai fericiţi decât cei care trăiesc în alte zone, în care vremea variază, studiile au demonstrat că oamenii devin mai fericiţi atunci când zilele se lungesc şi devin mai calde, pentru ca apoi nivelul de fericire să înceapă să scadă pe măsură ce zilele se scurtează.

Totuşi, există o limită până la care fericirea este indusă de zilele însorite. Un studiu realizat în acest an (2013) de economista Marie Connolly a scos la iveală că atunci când temperaturile cresc peste 32 de grade Celsius, impactul negativ asupra fericirii era mai mare decât consecinţele divorţului sau a văduviei. de Adriana ROMAN

46

47