Revista Turist prin Romania Nr. 12 by Turist prin Romania

Turist prin Romania

Fii curios, fii turist prin RomĂ˘nia!

Anul II, Nr. 12

toamna

Toamna

Anotimp de sărbătoare, recoltă și ... visare

Când începe toamna, la începutul de septembrie, suntem, de obicei, nostalgici. Dar, toamna cu ale ei minuni ne ia imediat gândul şi ne pune la dispoziție delicii sezoniere precum strugurii și deliciosul must, dovleacul la cuptor, nucile încă verzi şi gutuile cu gustul lor inconfundabil. Nici peisajul nu se lasă mai prejos şi ne încântă cu culori de galben-ruginiu ale frunzelor care cad şi multitudinea de culori ale crizantemelor şi tufănelelor parfumate. Starea sufletească ce caracterizează sărbătorile tomnatice este bucuria pentru fructele pământului amestecată cu melancolia pentru vremea mohorâtă. Toamna poate avea atât de multe înţelesuri diferite. E anotimpul recoltei şi al abundenţei, timpul în care ne facem proviziile pentru iarna care va veni. E un moment de sărbătoare şi reuniune, un eveniment unic de imagini, sunete şi mirosuri. Toamna e anotimpul ploilor, al copacilor care plâng în ritmul căderii frunzelor, al norilor şi păsărilor călătoare. Toamna este anotimpul festivalurilor care își

etalează recoltele și creațiile verii. Toamna este anotimpul îndrăgostiţilor şi al romanticilor. E anotimpul poeziilor rostite în şoaptă, al versurilor tulburătoare, al iubirilor înfrigurate şi al sufletelor pereche. E anotimpul emoţiilor. De ce îmi place toamna?! O simt aproape de suflet și potrivită firii mele: caldă și rece în același timp, uneori mohorâtă, alteori însorită, tristă sau plină de voie bună ... într-un fel și eu sunt la fel ca toamna, indecisă și plină de contraste. Poate totul a început cu dimineața de septembrie în care m-am născut ... Toamna îmi aduce aminte de copilăria mea, de mirosul gutuilor coapte, de porumbul proaspăt cules, de fumul frunzelor uscate și arse atunci când sunt pregătite curțile pentru iarnă, de pivnița plină de bunătăți, de dulcețuri, de murături, de vin proaspăt, de castanele coapte de culoarea părului meu. Și atunci, …, călătoresc. Toamna aleg scurte deplasări. În Oltenia, în zona Oltenia de Sub Munte, mă bucur de ospitalitatea localnicilor, de frunzele ce își iau zborul către ceruri îndepărtate, de stânele din zonă, unde poți savura brânzeturi la care francezii pot doar visa. Altă zonă pe care o aleg, mai ales toamna, este zona Curtea de Argeș, barajul și lacul Vidraru, Cetatea Poenari, unde îmi las sufletul să se bucure de istoria locului și nostalgiile să zboare ca frunzele toamnei. Sufletul mi-l bucur toamna, prin plimbări lungi prin parc. Parcurile Bucureștiului știu cum să hrănească sufletele nostalgice sau cele dornice de auriu și galben și roșu. Parcul Carol este locul preferat din București, unde, pe lângă natura foarte darnică, ai șansa întâlnirii cu istoria în aer liber. Îmi las gândurile domestice să zboare, îmi încarc sufletul de frumusețe aurie și precum spunea Nichita Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac, iau cuvintele şi le-nec în mare.

de Adriana ROMAN

Destinații pentru vacanța ta de toamnă

Gara Anghel Saligny, Râmnicu Sărat Biserica Olari, Curtea de Argeș Parcul Carol I, București Pensiunea Cerna, Vaideeni Casa Ceramistului, Horezu

Sugestii de cazare

Pensiunea Cerna, Vaideeni

Evenimente

Festivalul Antiquitas Rediviva Șezătoare La Palat, Mogoșoaia Rowmania Fest Fete du vin et de la vie Festivalul Internațional al filmului ecologist Hip Trip Festivalul Internațional de benzi desenate Maramureș Baloon Fiesta Picnic Nefiresc

File de istorie

Gara Anghel Saligny, Râmnicu Sărat Biserica Olari, Curtea de Argeș

Tradiții, legende și obiceiuri

Povestea toamnei Casa Ceramistului, Horezu Floarea soarelui

Profită de toamnă

Strugurele, vedeta toamnei Castanele, 10 vitamine într-un sac de țepi Pensiunea Cerna, Vaideeni

8 19 24 30 40 30 2 12 13 17 18 23 29 39 46 8 19 6 40 44 14 36 30

Într-un ţinut îndepărtat trăia Bătrânul Anotimpurilor, cu cele patru fiice ale sale – Primăvara, Vara, Toamna şi Iarna. Fiecare era de o frumuseţe aparte, iar bătrânul le iubea pe fiecare la fel de mult, erau lumina ochilor săi. La vremea potrivită, marele Ceas al Timpului, care guverna acea împărăţie, a arătat că era momentul ca cea de-a treia fiică să-şi înceapă călătoria spre ţinuturile locuite de oameni. Urma să le aducă acestora multe şi bogate daruri, pe care le pregătise din timp – culori din cele mai blânde şi luminoase luate de la Pictorul magic, flori delicate şi înmiresmate de la Florarul împărăţiei, ploi mănoase şi bogate din Cămara cerului, roade gustoase de la Grădinarul Şef şi multe, multe altele. Dar Toamna nu prea era mulţumită, şi-ar fi dorit şi

Povestea

altceva – ceva care să o facă şi mai frumoasă şi iubită de oameni. – Dar eşti minunată, îi spuse tatăl, ce ţi-ai putea dori mai mult? – Aş vrea, se gândi îndelung fata……ca Soarele să strălucească doar pentru mine. – Dar acest lucru nu e posibil, Soarele e prietenul vostru, deci şi al surorilor tale. Lumina sa nepreţuită vă însoţeşte pe fiecare în călătoria voastră. – Dar eu vreau ca Soarele să fie doar al meu, de fapt…….să fiu chiar eu Soarele. – Ce gând mai e şi acesta? întrebă mirat Bătrânul Anotimpurilor. Ţi-am explicat, frumuseţea ta e dată de veşmintele deosebite pe care le porţi şi toate darurile cu care eşti împodobită.

toamnei

– Dacă nu vrei să-mi faci pe plac şi să porunceşti Soarelui ce ţi-am spus, atunci anul acesta nu mai plec în călătorie. Şi nu-mi pasă ce vor crede oamenii. Văzând că fiica sa rămase îndărătnică în hotărârea sa şi nu mai putu să facă nimic pentru a o îndupleca, bătrânul se retrase pentru a cugeta. Fiica sa devenise mândră şi foarte aprigă în dorinţele ei. După un timp, o chemă la sine şi îi spuse: – Dacă vei pleca la vremea potrivită, când te întorci te voi îmbrăca în cea mai frumoasă haină din câte au existat vreodată. E o haină cum nu există alta pe lume. Dar ai de făcut un singur lucru – să aduni în coşul tău toate razele de soare. Şi când le vei strânge pe toate vei străluci mai frumos ca niciodată, căci vei fi îmbrăcată în haina Soarelui.

Şi de atunci Toamna încearcă în fiecare an să adune cât mai multe raze de soare, pentru a primi de la tatăl său haina cea minunată. Dar, Soarele deseori se retrage în spatele norilor, se ascunde printre copaci, între ramurile şi frunzele lor, printre flori, aleargă mai iute ca vântul, nu se lasă prins defel. Căci razele sale sunt doar pentru aceia care nu sunt mândri, iar frumuseţea pentru cei care nu au îndrăzneala de a se crede Soare. *autor necunoscut http://sf.co.ua

Gara Angh

- RÃ¢mnic

hel Saligny

cu SÄ&#x192;rat -

Aceasta este povestea unei clădiri care ar fi trebuit să facă istorie. Avea toate premizele. Planurile acestei construcții aparțin marelui Anghel I. Saligny, “academician, inginer constructor, ministru și pedagog român, este considerat unul dintre pionierii tehnicii mondiale în proiectarea și construcția podurilor și silozurilor cu structură metalică, respectiv de beton armat, unul dintre întemeietorii ingineriei românești”, așa cum este recunoscut. Clădirea la care fac referire a funcționat ca gară în orașul Râmnicu Sărat.

Conform unui articol publicat în Revista Noastrã, seria a II-a, 1979, nr. 61-62-63 (paginile 997-1000), scris de inginer Paul Iliescu, strănepot al lui Anghel Saligny, proiectele gărilor din Râmnicu Sărat, Mizil și Azuga aparțin marelui inginer.

Singura problemă pe care a avut-o a această construcție este că se afla la distanță de oraș. Conform “Gazetei Săteanului”, din ianuarie 1891, deputaţii I. C. Grădişteanu, Iosef Oroveanu şi C.C. Datculescu au făcut numeroase demersuri pentru a se construi o gară mai aproape de oraș. Deputaţii din Râmnicu Sărat au cerut Ministerului, prin calea interpelărilor sau personal, construirea unei noi gări.

În “Dicționarul presei buzoiene și râmnicene 1839 – 1949“, autorul Alex. Oproescu consideră, în urma unui studiu de peste 16 ani, că “Gazeta Săteanului”, alături de celelalte publicații, a avut un rol important în edificarea României moderne, independente, democratice și unite. Personalități politice, cu greutate publicau în “Gazeta Săteanului”, cu atât mai mult, gazeta aparținea deputatului din Râmnicu Sărat, C.C. Datculescu. Toate acestea au cântărit mult și decizia de a construi o altă gară nu a întârziat să apară. Nu se cunoaște anul în care deputații au obținut aprobarea pentru o nouă construcție. Se știe, însă, că noua gară a fost construită în perioada 1897-1898. Această clădire este gara funcțională de astăzi și este opera arhitectului Nicolae Mihăescu. Cele mai cunoscute

proiecte ale arhitectului Nicolae Mihăescu sunt Palatul Ministerului Cultelor şi Artelor (în prezent, Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice) din București și Casa „Mariei Mihăescu” (Miţa Biciclista).

Acum, după câteva date istorice, vă invit la un exercițiu de imaginație. Priviți imaginile cu fosta gară a Râmnicului, clădire care, în prezent aparține unui liceu agricol, și imaginați-vă doamne cochete, cu pălării cu boruri largi, însoțite de domni îmbrăcați la patru ace, în frac și cu papioane colorate, care străbăteau aleile gării și se suiau în trăsura lui Carabelea, plimbându-se pe Bulevardul Gării, etalându-și toaletele de bon-ton.

Această imagine a rămas o amintire, o nostalgie a scrisului, o inchipuire sau doar, așa cum spuneam, un exercițiu de imaginație. Vremurile acelea au apus demult, cele două gări ale Râmnicului există și acum: una uitată iar cealaltă mizeră.

Un alt martor mut al nepăsării este ultimul canton al Gării Anghel Saligny devenit locuință particulară.

Oare, ce este mai trist o clădire abandonată sau oamenii locului care nici nu știu că există și este în picioare Gara Anghel Saligny?

sursa info: e-architecture.ro; opiniabuzau.ro; publicația Revista revistei noastre – antologie (1912-2012), o publicație a elevilor și profesorilor Colegiului Național „Unirea” din Focșani. de Adriana ROMAN

In perioada 20 – 29 octombrie, Primaria Capitalei prin Centrul Cultural ”Palatele Brancovenesti de la Portile Bucurestiului”, in parteneriat cu Accente NOI Fair, te invita in curtea interioara a Palatului Mogosoaia la festivalul de traditii populare „Sezatoare la Palat”. Te asteptam cu drag intr-un decor special cu concerte de dans si muzica folclorica sustinute de artisti populari, spectacole de dansuri populare sustinute de ansambluri folclorice, tarafuri traditionale cu instrumentisti virtuozi, care vor aduce bucuria cantecului si traditiilor populare romanesti din toate zonele istorice ale tarii. In fiecare sambata si duminica, incepand cu ora 17:30, te binedispunem cu concerte sustinute de Rona Hartner si Taraful Bucuresti, Grigore Lese, Florin Vasilica si Grupul Teleormanul, Marioara Man Gheorghe & Ansamblul Mladitei Ilfovene, Ansamblul Rapsodia Carpatilor si multi alti artisti, cu standuri ale mesterilor populari si gastronomie traditionala inedita, retete dacice descoperite si puse in practica de artizani priceputi – Chef Paul

Siserman si Chef Liviu Bosnea. Amfitrionul sezatorii va fi actorul Andrei Duban. De asemenea, te vei bucura de ateliere mestesugaresti autentic taranesti cu exemplificari ale activitatilor gospodaresti. Standurile mesterilor populari vor fi gatite cu produse autentice din cultura traditionala: vase de olarit, ii si diferite articole de imbracaminte taraneasca, icoane taranesti pe sticla si lemn, articole din lemn pentru gatit (linguri, vase, scaunele, masute folosite in gospodarii), carti si albume de fotografie despre istoria si cultura nationala realizate pe hartie manuala; produse alimentare certificate de la producatori autentici (dulceturi, zacusti, siropuri, tuica, palinca, must (cu expunerea utilajului traditional si prepararea pe loc), vin, cozonaci si placinte traditionale.

Asadar, toamna aceasta redescoperim traditiile autentice la Palat.

Te asteptam cu drag si voiosie!

Strugurele - ve

- 5 motive pentru care specialiștii r

Acest articol este o pledoarie pentru consumul strugurelui. De la varianta fără seminţe la jeleu, gem, suc, vin şi stafide, cel mai sănătos mod de a mânca strugurii este atunci când sunt proaspeţi. Cele mai multe jeleuri, sucuri şi vinuri au zahăr adăugat, ceea ce înseamnă calorii în plus. Fructele-vedetă ale toamnei, cunoscute şi sub denumirea de "supermâncare", au o istorie de 8.000 de ani, primele podgorii fiind cultivate pe teritoriile care formează acum Orientul Mijlociu. Strugurii au un număr impresionant de beneficii pentru sănătate, printre care şi unele mai puţin cunoscute.

Valori nutritive Porţia medie de struguri este o cană, adică aproximativ 32 de boabe. Drept unitate de măsură se poate folosi un pumn pentru a estima porţia potrivită.

O cană de boabe de struguri roşii sau albi conţine 104 calorii, 1,09 grame de proteine, 0,24 grame de grăsime, 1,4 fibre de fibre, 4,8 miligrame de vitamina C, 10 micrograme de vitamina A, 288 miligrame de potasiu, 0,54 miligrame de fier şi 3 micrograme de folaţi. Strugurii au un nivel ridicat de apă şi sunt buni pentru hidratare. Fructele şi legumele cu multă apă sunt dense în nutrienţi, ceea ce înseamnă că oferă o cantitate mare de nutrienţi esenţiali, având în acelaşi timp puţine calorii. Strugurii conţin 70 de mililitri de lichid pe cană. Strugurii conţin şi mulţi antioxidanţi importanţi pentru sănătatea ochilor, cum ar fi luteina şi zeaxantina, iar strugurii roşii au resveratrol fitochimic în cioajă, antioxidantul cunoscut pentru protejarea împotriva mai multor boli cronice.

edeta toamnei

recomandă consumul de struguri Prevenţia cancerului Strugurii conţin antioxidanţi puternici cunoscuţi sub denumirea de polifenoli, care pot încetini sau preveni multe tipuri de cancer, inclusiv cel de esofag, plămâni, gură, farinx, pancreas, prostată şi colon. Resveratrolul regăsit în vinul roşu, cunoscut pentru beneficiile pentru inimă, este un tip de polifenol conţinut de coaja strugurilor roşii.

Prevenţia bolilor cardiace Flavonoidul quercetin este un antiinflamator natural care, în nişte studii pe animale, a părut să reducă riscul aterosclerozei şi să protejeze împotriva pagubelor provocate de colesterolul LDL (lipoprotenie de joasă densitate). Quercetin ar putea avea şi beneficiul unor efecte anticancer. Totuşi, domeniul are nevoie de mai multe studii pe

subiecţi umani înainte ca aceste rezultate să fie confirmate. Conţinutul ridicat de polifenol din struguri poate reduce şi riscul de boli cardiovasculare prin reducerea presiunii sangvine prin mecanisme antiinflamatoare.Fibrele şi potasiul din struguri ajută şi la sănătatea inimii. Creşterea aportului de potasiu, în combinaţie cu scăderea aportului de sodiu, este cea mai importantă schimbare în dietă pe care o poate face cineva care vrea să reducă riscul de boli cardiovasculare, potrivit lui Mark Houston, medic general şi profesor clinic asociat la Şcoala medicală Vanderbilt. Aporturi mari de potasiu sunt asociate şi cu un risc redus de atac de cord, cu protecţia împotriva pierderii de masă musculară, păstrarea densităţii minerale din oase şi reducerea apariţiei de pietre la rinichi.

Reducerea tensiunii arteriale În ceea ce priveşte o tensiune arterială ridicată, un aport scăzut de potasiu poate fi la fel de periculos ca un aport ridicat de sodiu. Datorită conţinutului ridicat de potasiu, strugurii sunt recomandaţi celor cu o tensiune arterială mare pentru combaterea efectelor sodiului asupra corpului. De asemenea, aportul ridicat de potasiu este asociat cu un risc cu 20 la sută mai mic de a muri, indiferent de cauză.

Alergii Datorită efectelor antiinflamatoare ale quercetinului, consumul de struguri poate ajuta la atenuarea simptomelor de alergii. Nu există însă studii făcute pe oameni care să dovedească această teorie.

Neuropatia şi retinopatia diabetice Câteva studii s-au arătat promiţătoare în ceea ce priveşte capacitatea resveratrolului de a proteja împotriva neuropatiei şi a retinopatiei diabetice, condiţii cauzate de un control slab asupra diabetului şi care afectează sever vederea. Cercetătorii au descoperit şi că resveratrolul este benefic pentru tratarea de Alzheimer, atenuând puseurile şi schimbările de stare asociate cu menopauza şi îmbunătăţind controlul asupra glucozei din sânge.

Sursa medicalnewstoday.com

Biserica Olari, Curtea de Argeș - o istorie nedeslușită -

Într-o mică excursie de o zi, plecați fiind de dimineață din București, am descoperit o biserică mică ce ne-a atras imediat atenția. Am plecat din București cu scopul de vizita (a nu știu câta oară) Curtea de Argeș. Una dintre localităţile care s-au dezvoltat încă din vremea întemeierii statale a Ţării Româneşti, ulterior, devenită capitală a Ţării Româneşti. Curtea de Argeș a rămas unul dintre cele mai importante centre urbane româneşti pînă în perioada de început a secolului al XX-lea, chiar dacă şi-a pierdut relativ repede funcţia de capitală. Majoritatea populaţiei era compusă din meşteşugari, iar olarii erau printre cei mai numeroşi. Erau organizaţi în breaslă și s-au grupat într-o anumită parte a oraşului, de unde şi denumirea cartierului Olari, păstrată și astăzi. Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, situată în această zonă a urbei, este cunoscută mai ales ca biserica Olari. Biserica Adormirea Maicii Domnului – Olari, datată ante 1687, reprezintă o îmbinare originală de

modele cu inovații locale: un plan dreptunghiular, similar unor biserici moldovenești, terminat în abside poligonale. Are un pronaos poligonal, acoperit cu o boltă perforată de lunete cilindrice, în timp ce peste naos se află o cupolă în secțiune frântă. Frescele exterioare au fost executate de un meșter local în 1869. Această biserică s-a bucurat din partea cercetătorilor de un interes deosebit. Nicolae Iorga, Grigore Tocilescu, Victor Brătulescu, Virgil Drăghiceanu, Nicolae Ghika Budeşti, Grigore Ionescu sunt cei care au pus bazele istoriei arhitecturii româneşti. Aceștia au încercat să elucideze problemele legate de datarea construcţiei, au căutat informații cu privire la meşterii şi comanditarii ei sau informații legate de edificiile care ar fi putut servi model neobişnuitului edificiu. Insistenţa cercetătorilor și curiozitatea lor nu au fost răsplătite pe măsură. Biserica Olari s-a încăpățânat și continuă să se încăpățâneze în a-și păstra istoria nedesluşită.

Doamna Anca Brătuleanu, profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti, într-un articol din Dilema veche, face o descriere tehnică a construcției: “Compoziţia volumetrică lipsită de abside laterale, dar încheiată la vest cu o absidă şi avînd un turn clopotniţă alipit pe latura de sud a corpului bisericii i-a determinat pe cei care au studiat edificiul să remarce asemănări cu arhitectura bisericilor Moldovei secolului al XVII-lea. Chiar dacă destule elemente şi întreaga compoziţie ne trimit cu gîndul la biserica Sf. Ioan Botezătorul din Suceava, zidită în 1642 la porunca lui Vasile Lupu, nu s-a putut stabili pînă acum o relaţie directă între ipoteticele surse moldovene şi formele adoptate de meşterii bisericii Olari.

Pictura nu se limitează la spaţiul interior: reprezentări de sfinţi îmbracă partea superioară a faţadei de sud. Ipoteza cea mai plauzibilă este că ea datează din 1869, an indicat într-o inscripţie din interiorul bisericii. Or, această ultimă caracteristică întăreşte convingerea că ne aflăm în faţa unei bis-

erici zidite şi împodobite de o comunitate urbană suficient de puternică şi totodată dornică să-şi manifeste independenţa şi rolul social, prin gestul ctitoririi.

Aici nu mai asistăm la o manifestare singulară: numeroase biserici din zona de deal, cu precădere în Oltenia, dar şi în Argeş, sînt întemeiate şi realizate de comunităţi urbane sau rurale în secolele XVIIIXIX şi împodobite cu pictură exterioară. Tratarea faţadei bisericii Olari se înscrie în ceea ce Andrei Paleolog – şi el unul dintre „clasicii“ cercetării artei româneşti – numea, în 1984, „acordul final al unui crez estetic de tradiţie bizantină ce-şi află sursa şi vigoarea în mai bine de cinci sute de ani de artă medievală românească şi balcanică“.

Frumusețea bisericii Olari, unicitatea picturilor și misterul care plutește în jurul ei sunt motive serioase pentru a te face curios și pentru a rezerva din timpul tău, turistule, admirării acestei mici biserici.

sursa dilemaveche.ro, eparhiaargesului.ro

O plimbare de dimineață în parc, o dimineață caldă de decembrie poate aduce istoria în prezent. O rază de soare printre norii lui decembrie au făcut ca ultimele frunze să primească o strălucire aurie în timp ce contururile copacilor să fie învăluite într-o stranie ceață. Parcul Carol, numit Parcul Libertății în anii 1948-1991, este un parc amplasat în sectorul 4 al Bucureștilor, pe Dealul Filaretului. Cu prilejul împlinirii a 40 de ani de domnie glorioasă a Majestății Sale Regele Carol I, Ion N. Lahovari, ministrul domeniilor în guvernul George Cantacuzino a propus amenajarea Parcului Carol I pentru a fi folosit ca loc principal de organizare a Expoziției Generale Române. Planurile parcului sunt semnate de arhitectul peisagist elvețianofrancez Eduard Redont. Parcul a fost amenajat între anii 19001906 și a fost inaugurat în 1906. Comisarul general al organizării parcului a fost omul de știință Constantin I. Istrati (1850 – 1918), profesor universitar și academician. La 15 iunie 1905 a fost făcută prima săpătură la terasamente. Au fost dislocați circa 575.000 metri cubi de pământ, pentru săparea lacului, pentru arene, pentru modelarea terenului după plan. Suprafața inițială a parcului a fost de 36 ha, cea totală atingând în final 41 hectare. Pe 2 hectare din suprafața totală a fost amenajat un mic lac de agrement. Parcul era amenajat în stil mixt, cu o latură peisagistică dominantă, vegetația fiind amplasată în jurul Aleii Centrale, construită într-un stil geometric. Sub grija grădinarilor horticultori Samuel și Louis Leyvraz au fost plantați 4.206 de arbori mari, 5.983 arbori coniferi, 48.215 arbuști precum și numeroase plante și flori.

Parcul

- Istorie în

Carol I aer liber

Parcul conținea și o mică grădină zoologică, ale cărei elemente au fost ulterior transferate la grădina zoologică Băneasa, precum și câteva pavilioane expoziționale și clădiri anexate acestora. Conform planurilor întocmite de Ștefan Burcuș, Victor G. Ștefănescu, Ion D. Berindey a fost construit un castel de apă, denumit Cetatea lui Vlad Țepeș. În fața Palatului Artelor, devenit ulterior Muzeul Militar până în 1938, an în care palatul a luat foc și a fost demolat după cutremurul din 1940, a fost construită o cascadă mare după planurile arhitecților Petculescu și Schindl. Cascada era străjuită de trei sculpturi efectuate de Filip Marin, Dimitrie Paciurea și Karl Storck. Cele trei sculpturi sunt Frumoasa adormită și două sculpturi care reprezintă doi tineri nud, cunoscute sub denumirea de Giganții. După construirea Mausoleului, Giganții au fost mutați pe marginea Aleii Centrale a parcului, aproape de intrarea dinspre Piața 11 iunie, iar Frumoasa Adormită a fost mutată în Parcul Herăstrău. În interiorul parcului au fost construite Arenele Romane, un complex destinat spectacolelor în aer liber, și o moschee în apropierea lacului de agrement. În perioada comunistă, între anii 1960-1963, Parcul Carol, care imediat după 1947 fusese redenumit «Parcul Libertății», a suferit schimbări importante. Majoritatea monumentelor au fost demolate iar unele au fost mutate cum a fost cazul moscheii «Hunchiar-Regele Carol I», aflată astăzi în Piața Pieptănari. Esplanada a fost lărgită, devenind monumentală. La capătul ei, pe locul Muzeului Militar (fostul Palat al Artelor), a fost construit sub

coordonarea arhitectului Ovidiu Maitek, Mausoleul din Parcul Carol, care s-a numit pe vremea aceea „Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism”. În prezent, fostul castel de apă, denumit Castelul lui Țepeș Vodă, deoarece se intenționa a fi o reconstituire a Cetății Poenari, este sediul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor. Un adevărat muzeu în aer liber, Parcul Carol prezintă vizitatorilor săi obiective turistice care reprezintă file din istoria noastră. Iată ce poți vedea în Parcul Carol •

•

• •

•

• • • • •

• • •

Mausoleul din Parcul Carol (1962), opera arhitecților Horia Maicu și Vasile Cucu; Fântâna George Grigorie Cantacuzino, realizată în stil neoclasic în anul 1870; Statuile Giganții Monumentul Eroului Necunoscut, adus de la Mărășești în 1991; Muzeul National Tehnic Prof. ing. Dimitrie Leonida, inaugurat în anul 1909; Biserica Cuțitul de Argint; Fântâna Zodiac Fântâna 1906 Institutul Astronomic al Academiei Române Arenele Romane, cu o capacitate de 5000 de locuri Statuia doctorului Constantin I. Istrati Moscheea «Hunchiar-Regele Carol I» Castelul Vlad Țepeș

de Adriana ROMAN

Pensiunea Cerna - Vaideeni, Vâlcea -

O vorbă românească spune că “Omul sfințește locul”. Am întâlnit în Oltenia, în Oltenia de sub munte, la Cerna, comuna Vaideeni, județul Vâlcea, doi oameni, soț și soție, care au făcut dintr-un spațiu dedicat primirii turiștilor (cazare și masă), un mic univers care îmbină trecutul, istoria și tradiția locului cu prezentul lăsând loc pentru modernitate. Domnul Adrian Bondoc, proprietarul și administratorul Pensiunii Cerna, este un tânăr veșnic îndrăgostit. Iubește cu patimă locul în care a copilărit și pe care a ridicat pensiunea, iubește casa bătrânească căreia i-a păstrat stilul arhitectural oltenesc, își iubește familia și, cu privirea către viitorul ce, nerăbdător, stă să se nască, culege informații despre strămoși. A creat arborele genealogic al familiei și, cu mândrie, ne-a arătat cum a ajuns cu cercetarea la nivelul celei de-a treia generații. Este omul care, având o afacere de succes în Craiova, atunci când vine la pensiune, pune umărul la toate treburile necesare gospodăriei: cosește, întoarce fânul, îngrijește mica seră și grădina de zarzavaturi, hrănește animalele și, bineînțeles, administrează pensiunea. Seara, în mega grătarul nou amenajat, încinge focul ce mângâie nemilos carnea și, în răgazul dat de foc, cântă. În noaptea, plină de stele, ce se sprijină pe Munții Căpățânii și pe coama pădurilor, chitara, nelipsita sa acompaniatoare, intră în ritmurile muzicii lui Phoenix: Fată verde, Andrii Popa, Mica Țiganiadă, … Soția sa, doamna Aura, partenera de viață a lui Adrian, este parteneră de afaceri și omul care, împreună cu Adrian, ia hotarâri legate de administrarea pensiunii. Bucătăria este în gestiunea doamnei, care, cu ajutoarele sale, farmecă turiștii cu bucate tradiționale oltenești. Nu îmi pot lua mintea de la, un fel de mâncare oltenească, pe care o recomand cu căldură.

Pensiunea Cerna a fost, în perioada 18-23 iulie 2017, gazda primului Festival al Sculptorilor cu Drujba și martora creației unor opere de artă unice. Cu ocazia acestui eveniment, Adrian Bondoc și-a manifestat, din nou, dragostea. Dragostea pentru frumusețea născută din lemn și drujbă. Adrian s-a străduit să asigure spațiul necesar creației și creatorilor de frumos.

Pensiunea Cerna este declarația de dragoste a familiei domnului Bondoc pentru sorgintea sa și locul unde își primește musafirii ca pe propria familie. Arhitectura pensiunii, camerele aerisite și moderne, sala de mese, curățenia și gazdele de la Pensiunea Cerna, toate îți creează sejurul de neuitat. Dacă ești cu copiii în concediu, la Pensiunea Cerna, aceștia au asigurat un spațiu de joacă, o piscină și, dacă doresc, se pot juca cu căprițele, câinele și o liotă de pisici răsfățate.

Fiind în concediu la Pensiunea Cerna, poți vizita mânăstirile din zonă (Arnota, Hurezi, Polovragi), poți vizita peșteri (Peștera Muierilor, Peștera Urșilor, Peștera Polovragi), te poți încărca de energie plimbându-te prin Cheile Oltețului sau Cheile Bistriței, poți vedea Muzeul Trovanților sau culele din Măldărești și poți cunoaște arta tradițională a ceramicii din Horezu.

Locul acesta, Pensiunea Cerna, îți oferă și îți garantează toate condițiile pentru un concediu complet, în care poți să îți recreezi mintea, să te încarci de o energie, specifică zonei, ce are legătură cu tradiția, cu istoria și frumosul din oamenii locului. de Adriana ROMAN

Cerna, Vaideeni, Valcea

Telefon: 0040 744 394 989 adybondoc@gmail.com

Castanele

- 10 vitamine într-un sac de țepi • Vitamina B1-depresia,anxietatea,stresul fizic şi emoţional-…fructe • Vitamina B2-anxietatea,depresia,stresul,cataracta-…fructe • Vitamina C – scăderea imunităţii,boli de inimă,alergii,astm,stres-…fructe • Vitamina E – diabetul,formaţiunile fibrochistice ale sânului,bufeurile în menopauză,bolile de inimă,circulaţia deficitară-…frunze • Săruri de magneziu-demineralizarea oaselor,bolile dentare,hipertensiunea-

•

….frunze Fosfor-demineralizarea osoasă,tulburările cardiace -…frunze Sodiu în cantitate mică-bolile de inimă şi de rinichi-…fructe Complex chimic escină – inflamaţiile – …toate părţile castanului Compuşi chimic aescină şi aesculină – hemoroizii,varicele – ….scoarţă Taninuri – bolile de inimă şi digestive-…fructe

Dacă nu ai încercat încă gustul aromat și rafinat al castanelor, toamna asta trebuie să o faci! Sunt extrem de sănătoase și ajută la vindecarea a numeroase afecțiuni! Castanele comestibile sunt diferite de alte fructe oleaginoase pentru că sunt sarace în grăsimi și au un conținut mai ridicat de amidon. Acestea au o textură sfărâmicioasa și o aromă ușoară și dulce. Ele sunt consumate fierte sau prăjite, adăugate în supe sau umpluturi, sau pot fi măcinate în făina și pot fi coapte. Iată câteva motive pentru care este bine să consumi castaneȘ • dețin valoroase depozite de vitamina B6 si E, dar si glucide cu absorbție lentă, potasiu și acid linoleic (substanța care reduce colesterolul și previne bolile de inimă). • sunt o sursă importantă de hidrați de carbon, fosfor, lecitină și vitamina C. • conțin protide, lipide, calciu, fier, magneziu, mangan, zinc, potasiu, valoarea lor calorică

fiind de 200 calorii la 100 g. • caloriile conținute în castane nu provin din grăsimi, ci din carbohidrați. • sunt lipsite de colesterol și de sodiu, fapt pentru care sunt o alegere foarte bună pentru cardiaci. • sunt o bună sursă de fibre, așa că persoanele care își doresc să se îngrașe sau să își fortifice musculatura și organismul nu ar trebui să le ocolească. • conțin tiamina - vitamina care completează rezervele de energie, echilibrează digestia și apetitul - și riboflavina, vitamina ce îmbunătățește activitatea metabolică. • ajută la tratarea problemelor respiratorii, cum ar fi tusea convulsivă. • repară găurile microscopice din vasele de sânge și capilare și îmbunătățesc elasticitatea acestora.

Știați că...

…la noi castanul a fost adus de primele legiuni romane,fiind plantat pe suprafeţe mari din Oltenia şi Moldova în Evul Mediu? În prezent, este un arbore foarte răspândit în regiunea Maramureşului.

Mihai Bîscu

- artistul din satul Olari, Horezu Pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanitățiii UNESCO, România este prezentă cu Ceramica de Horezu. Renumită ca tradiție și păstrată cu sfințenie, mai are câțiva reprezentanți de seamă la Horezu, reprezentanți printre care se numără și Mihai Bîscu, ceramist cu experiență.

Un element important și predominant în ceramica de Horezu este cocoșul, alături de care mai întâlnim roșul și galbenul de Horezu, la fel de renumite ca albastrul de Voroneț. Farfurii de diferite dimensiuni, “taiere” și “ciorbalace”, căni și ulcioare, toate sunt decorate îngrijit, cu motive și simboluri zonale cum sunt șerpii, funiile, soarele, copacii, stelele, oamenii, toate aceste simboluri trăind în perfectă armonie cu deja foarte cunoscutul Cocoș de Hurez. Inițial oalele de lut au fost folosite ca un bun ordinar, util, necesar în orice gospodărie, dar, odată cu

trecerea timpului a devenit o artă și a fost dusă mai departe cu onoare devenind o adevărată tradiție, olarii trecând la rang de artiști. Tehnic vorbind, procesul tehnologic al olăritului este foarte strict. Distanța de la lutul folosit și până la farfuria utilă și artistic decorată, numai bună de folosit, este foarte mare și implică niște pași clari, arderea oalelor și conservarea lor fiind foarte importantă.

Odată intrați în universul atelierului domnului Mihai Bîscu, acesta cu sufletul la gură, atent și emoționat, ne explică drumul lutului de la carieră până la farfuria sau platoul ce va sta pe masa ta.

Pământul folosit pentru vase este adus din cariere, doar de olari, știute, se sapă toamna și apoi se aduce la atelier, se pune la malaxor și după ce este pregătit la consistența necesară, se acoperă pentru a fi păstrat în condiții prielnice.

Mihai Bîscu cunoaște din ochi, ca și cum ar fi pusă pe cântar, cantitatea necesară de lut pentru un anumit tip de vas. După modelare, vasul se lasă la uscat, apoi se decorează. Partea cea mai importantă este “arsul” oalelor. Într-o fostă magazie, din curtea casei, domnul Bîscu ne arată cuptorul în care sute sau mii de oale au fost arse. Cuptorul a fost construit de tatăl său. Cuptorul în care se ard oalele are o capacitate de câteva sute de vase, în funcție de mărime. Prima dată se încălzește cuptorul, apoi se bagă oalele în el și se acoperă cu cioburi de lut. După ce s-a terminat această operațiune, se mărește flacăra și se lasă oalele la ars timp de 8 ore. Arderea oalelor în cuptor se face numai cu lemn de fag tăiat la o dimensiune specifică. După scurgerea celor 8 ore, vasele se scot din cuptor, se lasă la răcit și apoi se smălțuiesc din nou și se bagă din nou în cuptor pentru 8 până la 10 ore, în funcție de cum arde cuptorul, apoi se lasă la răcit și “gata-i oala”.

Mihai Bîscu, artistul Bîscu din satul Olari, ne face o demonstrație și, sub ochii noștri și ai câtorva turiști, se naște dintr-un boț de lut o farfurie. Nu degeaba, la intrarea în atelierul său stă scris (literele, bineînțeles, tot din lut ars) Casa Ceramistului. Demonstrația este încărcată de emoție și un fior ne străbate trupurile. Suntem martorii creației.

Aparent simplu, dar foarte complex procesul, olăritul constituie una din ocupațiile de bază în satul Olari din Horezu. Frumusețea vaselor obținute și utilitatea acestora compensează, de cele mai multe ori, truda și migala cu care ele sunt confecționate. După cum spunea și meșterul olar Mihai Bîscu, “când mă uit la ele îmi trece de oboseală”.

Din păcate, marketizarea acestei meserii a dus la apariția a nenumărate tarabe la care se găsesc tot soiul de „cioburi” care nu au nici o legătură cu tradiția locală. În satul Olari de la Horezu au rămas doar 5 sau 6 meșteri, artiști populari, maeștri ai ceramicii tradiționale care trudesc și duc mai departe cu mândrie și sudoare arta ceramicii de Horezu.

de Adriana ROMAN

Casa Ceramistului Horezu, satul Olari Telefon: 0753 513 496

Floarea soarelui - legende și curiozități -

Adorate pentru maiestuozitate, ne impresionează prin culoarea aprinsă și asemănarea cu astrul care ne luminează cerul zi de zi. Floarea soarelui ornamentală a devenit una dintre cele mai îndrăgite opțiuni pentru casele construite cu materiale de lemn și cărămidă sau pentru restaurantele rustice. Florăriile au început să aibă floarea soarelui de vânzare pentru clienții boemi. Legenda Florii Soarelui spune că, demult, tare demult, un rege avea o fiică de o frumuseţe rară, pe care orice prinţ chipeş ar fi luat-o în căsătorie. Fata era, însă, îndrăgostiă de Soare, iar niciunul dintre cei care veneau să-i ceară mâna la palat nu reuşea să-i fie pe plac. Regele a închis-o într-o celulă de teama că fata îi va fi blestemată şi se va transforma, pe loc, în floare. Prinţesa a reuşit să scape într-o zi şi a plecat în cautarea iubirii. Când a întâlnit-o, Soarele s-a îndrăgostit, la rândul lui, de ea. S-au căsătorit, iar, în clipa următoare, fata s-a preschimbat în floare în faţa soţului şi a tatălui ei! În popor, se mai spune că această plantă îşi întoarce pălăria după astrul solar, tocmai pentru că îi este dor de el, un gest ca o dovadă a loialităţii şi iubirii pe care i-o poartă din vremuri de legendă! Iată câteva curiozități despre floarea soarelui care să te facă să o apreciezi și mai mult. 1. Ca și tomatele, cartofii și porumbul, aceste flori minunate nu își au originile în Europa. Ele au fost cultivate în America de Nord încă din anul 3000 î.e.n, când erau folosite ca hrana, medicament, vopsea și ulei. Apoi, cu ajutorul conquistadorilor spanioli, au pătruns și în restul lumii, în jurul anilor 1500. 2. În 1835, un ţăran rus a descoperit presa pentru ulei şi, de-atunci, culturile de Floarea-Sorelui au împânzit continentul. Seminţele sale sunt foarte apreciate, iar uleiul obţinut din acestă plantă este popular. Acest tip de ulei conţine foarte multe grăsimi, iar, în timp, vă poate aduce un surplus de kilograme. Mai sănătos este uleiul presat la rece care poate fi utilizat şi ca aliment propriu-zis, nu doar ca adaos la mâncare! 3. Imigranții ruși din Statele Unite au adus în țara natală, în secolul XIX, semințe de floarea soarelui

modificate, care aveau inflorescențe mai mari. Mai târziu, producția de floarea soarelui a explodat în Missouri, America, atunci când fermierii au început să producă ulei de floarea soarelui în 1946 și au preluat din Canada o mașinărie ce presează semințele. 4. Floarea soarelui are un comportament care se numește heliotropism. Bobocii de floare se vor întoarce către est dimineața și vor urmări soarele în timp ce pământul se mișcă pe parcursul zilei. Totuși, odată ce floarea devine din ce în ce mai grea atunci când produce semințe, ele rămân statice și, de obicei, vor avea mereu fața către est. 5. În vara lui 2014, veteranul Hans Peter Schiffer a întrecut recordul mondial din The Guiness Book of World Records pentru a treia oară! Brigada locală de pompieri a ajutat la măsurarea florii, care a avut nevoie de o schelă specială numai pentru a sta în „picioare”. 6. În 2012, astronautul american Don Pettit a adus câțiva companioni la locul său de muncă, U.S. International Space Station: semințe de floarea soarelui. Petit a scris pe blogul său în mod constant despre evoluția florilor de la stadiul de sămânță până la stadiul de floare și a postat fotografii relevante și detaliate despre procesul său inedit de grădinărit. 7. Fiecare cap de floarea soarelui este făcut din mai multe flori mai mici. Petalele pe care le vedem de jur împrejur se numesc buchetele de raze și nu se pot reproduce. Însă discul de buchetele din mijloc, unde se dezvoltă semințele, au organe sexuale atât femeiești cât și bărbătești și fiecare produce câte o sămânță. Dacă nu preiau polenul pe care îl aduce vântul sau insectele, floarea soarelui are capacitatea de a se auto-poleniza, fapt care o face cu atât mai fascinantă! 8. Militanţii din Japonia au cerut oamenilor să cultive floarea-soarelui, pentru a ajuta la decontaminarea solurilor rămase radioactive în urma dezastrul nuclear de la Fukushima.

de Adriana ROMAN

Fotografia anotimpului