Revista Turist prin Romania Nr. 13

Turist prin Romania

*

*

Anul III, Nr. 13

iarna

Fii curios, fii turist prin România!

* *

*

*

Prietena copiilor

ilele se scurtează, făcând loc nopților lungi și geroase. Da. Se apropie iarna, cu sărbătorile ei, cu bucuriile, frigul și (sperăm) zăpada ei, aducându-l cu ea și pe cel mai îndrăgit personaj al copilăriei, Moș Crăciun!

Iarna este anotimpul în care Magia trebuie trăită din plin, este timpul sărbătorilor de basm, al bucuriei, darurilor și colindelor.

Este anotimpul plin de vise și speranțe născute de sufletul de copil. Fulgii zboară și ne poartă spre meleaguri albe și pure, unde timpul parcă stă în loc, florile de gheață ne împodobesc ferestrele. Iarna, este o poveste, spusă de bunici copiilor la gura

Z

Iarna

sobei. Iarna e miezul copilăriei noastre.

Seara în care împodobeşti bradul este de poveste. În casă e cald şi miroase a cozonaci. În cutii, globuleţele colorate sclipesc frumos, iar când le atingi, scot un clinchet cristalin. Le pui în brad și, parcă, ai vrea să le pui pe toate. Te învârţi în jurul bradului, mai iei unul de colo şi îl pui dincolo, le mai inversezi între ele.

Această imagine este idilică și, dacă hotărăști să rămâi acasă, atunci da!, vei avea parte de minunea oferită de iarnă și încerci să reproduci condițiile pentru a trăi și a retrăi cu aceeași intensitate emoțiile din copilărie. Iarna este singurul anotimul în care poți retrăi copilăria: de la micile bucurii oferite de Crăciun, până la nebunia oferită de o bătaie cu bulgări de zăpadă. Să nu uit de sanie! Când te-ai dat ultima dată cu sania? Când ai făcut, ultima dată, îngerași în zăpadă? Când?

Propunerea mea este să îți readuci copilăria în prezent, să te bucuri de tot ceea ce îți oferă iarna și, dacă iarna în oraș este zgârcită cu zăpada, atunci caut-o acolo unde își etalează frumusețea înghețată. Te așteaptă pârtiile, te așteaptă pensiunile de la munte cu brăduți împodobiți și zăpadă din belșug, cu plimbări cu sania, cu aerul tare și rece, plin de viață.

Permite-ți să fii din copil, să retrăiești bucuria copilăriei și nu uita: Fii Turist prin România!

de Adriana ROMAN

3

Destinații pentru vacanța ta de iarnă

Barajul și lacul Vidraru Pensiunea Vaideeni Biserica Cuțitul de Argint Cascada Șipote Cetatea Poenari Fântâna Lahovari

Evenimente

1 decembrie, Ziua Națională a României Tărâmul Magic al Crăciunului Colinde Transilvane Crăciun în Maramureș Vrancea Dalbă

Sugestii de cazare Pensiunea Vaideeni

Sugestii de restaurante Restaurant Bucovina, Suceava

File de istorie

Cetatea Poenari Fântâna Lahovari

Tradiții, legende și obiceiuri

Filipii de iarna Crăciunul Luna începutului de an nou Ziua ursului Luna iubirii

Profită de iarnă

Povești de iarnă Colinde Transilvane Târgul de Crăciun la Neamț Restaurant Bucovina, Suceava

6 14 18 22 28 36 9 12 17 21 35 14 26 28 36 10 13 16 32 40 2 17 25 26

Barajul și lacul Vidraru

uteam ocoli subiectul Lacul Vidraru, aflat în lista noastră de obiective de văzut în excursia noastră de o zi?

Categoric, nu. Era o zi cenușie, soarele fiind zgărcit cu aparițiile sale. Doar aunci când am urcat cele 1480 de trepte până la Cetatea Poenari, soarele a zâmbit puțin, printre nori, dar fără mult chef. Când am ajuns la baraj, un vânt aprig ne amintea că suntem încă în plină iarnă, chiar dacă nu era zăpadă. Aerul era curat și se vedea până departe. Culorile triste ale iernii fără zăpadă contrastau cu luciul apei Lacului Vidraru care oglindeau albastrul intens al cerului.

Ca o coastă dezgolită arcul barajului se unduia ținând piept apei. Asta se întâmplă de

P

6

mai bine de 50 de ani. Barajul Vidraru este obiectiv de importanţă strategică pentru sistemul energetic naţional, construcţia acestuia fiind începută în 1960 iar hidrocentrala fiind pusă în funcţiune în 1966. La data finalizării, barajul se situa pe locul 8 în Europa și pe locul al 20-lea în lume, măsurătoare fiind făcută la înălțime. S-a escavat un milion de metri cubi de rocă, s-au turnat aproape un milion de metri cubi de beton.

Suprafața lacului este de 893 ha, lungimea de 10,3 km, lățimea maximă este de 2,2 km în zona Valea Lupului – Călugărița și are o circumferință de 28 km, iar adâncimea apei este de 155 m lângă barajul curbat înalt de 166 m, cu o lungime la coronament de 307 metri.

7

Lacul Vidraru este un lac de acumulare creat în anul 1965 de Barajul Vidraru în județul Argeș, pe râul Argeș. Situat între Munții Frunții și Masivul Ghițu, lacul adună apele râurilor Capra, Buda, Cernatul și Vâlsanul, râul Valea lui Stan, râul Doamnei, Topologul și Limpedea, cu un debit total de circa 5,5 m3/s. Într-un an hidrologic mediu, uzina de energie hidroelectrică Vidraru amplasată subteran poate produce energie electrică de aproximativ 400 GWh, având o capacitate instalată de 220 MW. Să nu uităm de Monumentul Electricității sau Statuia lui Prometeu. În zona Barajului Vidraru, pe muntele Pleasa, se află Statuia

8

lui Prometeu realizată de sculptorul Constantin Popovici în 1965.

Prometeu era considerat unul dintre binefăcătorii oamenilor, în mitologia greacă, deoarece a dăruit oamenilor focul.

Ca o analogie, sculptorul a ales această reprezentare a dăruirii și a sacrificiului.

Prometeu a dăruit oamenilor focul iar acest baraj impozant a dăruit și încă dăruiește omenirii energie.

Statuia și Barajul Vidraru sunt obiective importante ale Munteniei, obiective care trebuie văzute.

de Adriana ROMAN

9

Filipii de iarnă - tradiții și superstiții -

onform tradiției populare “Filipii de iarnă” încep la data de 29 ianuarie și țin trei zile, până în data de 31 ianuarie. În unele zone ale țării, Filipii de iarnă, durează cinci zile, mai exact până în data de 2 februarie.

C

10

Sărbătoarea Filipilor de iarnă este dedicată lupilor, acestea fiind animalele care aduc mari pagube în gospodăriile oamenilor dacă nu vor cinsti așa cum se cuvine acest eveniment.

Există și Filipii de toamnă, iar perioada cuprinsă între Filipii de toamnă și Filipii de iarnă este dedicată împerecherii lupilor.

Filipii de iarnă sunt ținuți cu sfințenie, mai ales, în casele de ciobani și în gospodăriile cu multe animale, cu precădere de oamenii de la sate.

De sărbătoarea Filipilor de iarnă se leagă o serie de superstiții menite să alunge pagubele pe care le-ar putea aduce aceste animale sălbatice, și anume, lupii.

Dintre superstițiile Filipilor de iarnă, amintim: Gospodinele trebuie să spele rufele doar cu apă clocotită, pentru că doar așa vor opări gura lupului; Cine nu respectă Filipii va avea recoltă slabă, iar păsările vor fi atacate de răpitoare; La fiecare casă cu animale trebuie să se lege o secure sau un topor lângă coșul de fum, astfel lupii nu se vor apropia de aceasta;

Femeile nu au voie să se spele pe cap și nici să coase sau să țese ceva; Oamenii care cioplesc în lemn trebuie să respecte această sărbătoar, a Filipilor, pentru a avea de lucru tot anul, etc.

Totodată, în zilele Filipilor de iarnă, bătranii fac prevestiri cu privire la vremea ce are să vină: • dacă în perioada din calendar dedicată Filipilor de iarnă este lună plină, atunci anul va fi unul rodnic și bogat; • dacă în aceste zile, ale Filipilor, este ger și nu plouă sau ninge, atunci luna februarie va fi una umedă și ploioasă; • dacă cerul este limpede și senin de Filipii de iarnă, atunci vara va fi frumoasă, iar câmpurile vor fi rodnice.

• • •

de Adriana ROMAN

11

12

Crăciunul

untem în Decembrie, mai avem puțin până la Crăciun, Decembrie este cea mai frumoasă lună din an, această lună este magică, ne transformă pe toți, ne face mai buni, mai fericiți, ne schimbă starea de spirit cum nici o lună din an nu o mai face. Crăciunul este aproape, magia acestuia se simte în aer.

Magia Crăciunului este surprinsă și în citatele ce urmează.

1 „Crăciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de spirit. Adevăratul spirit al Crăciunului înseamnă să preţuieşti pacea şi bunăvoinţa, să oferi, din plin, compasiune.” (Calvin Coolidge) 2 „Crăciunul este singura perioadă a anului când oamenii îşi pot urma propriile impulsuri şi îşi pot exprima propriile sentimente, fără reţineri. Pe scurt, Craciunul este şansa de a fi noi înşine.” (Francis C. Farley) 3 „Crăciunul, copilul meu, este dragostea în acţiune. De fiecare dată când iubim,

S

de fiecare dată când dăruim, este Crăciun.” (Dale Evans Rogers) 4 „Părerea mea despre Crăciun, modernă sau demodată, este una foarte simplă: iubirea faţă de ceilalţi. Mă tot gândesc… de ce trebuie să aşteptăm Crăciunul pentru a arăta acest lucru?” (Bob Hope) 5 „Crăciunul este perioada în care aprindem focul ospitalităţii în casă şi cel al dragostei în inimi.” (Washington Irving) 6 „Era un tumult în ea, care-i lega sufletul dragostei de sufletul copilăriei din noaptea Crăciunului. Aceeaşi atingere de taină, aceeaşi depăşire a obişnuitului sufletesc, acelaşi contur de mirări, şacelași monolog care simplifică sufletul, dându-i o intensitate de clopot care sună, amplificându-se prin unda muzicală.

Atunci spunea mereu, cu dinţi de lapte: A venit Moş Crăciun! A venit Moş Crăciun! Şi era mică printre jucării.

Acum gândul femeii spunea: Sunt cu el!

Sunt cu el! Şi era fericită până la nelinişte şi spaimă: ş-atunci, ş-acum.”

(Ionel Teodoreanu)

13

PENSIUNEA VAIDEENI Com. Vaideeni, jud. Valcea Telefon:0768 - 914.672 rezervari@pensiunea-vaideeni.ro

Ianuarie

- luna începutului de an nou -

Numită în popor Gerar, Ghenarie, Calindariu sau Cărindar, luna Ianuarie, fiind și prima din an, este una dintre cele mai bogate luni în superstiţii şi obiceiuri populare.

Cele mai multe dintre acestea sunt legate de prevestirea vremii de peste an. Astfel, se zice că dacă în luna Ianuarie este cald, în Februarie va fi mare ger și vara va fi ploiasă, iar dacă în Ianuarie este frig – atunci vara va fi călduroasă.Se spune, conform tradiției creștine, că în luna lui “Gerar” cerurile sunt deschise. De asemenea, luna ianuarie marchează începutul unui an nou și sugerează trecerea într-o altă etapă a vieții.

Obiceiurile şi superstiţiile de Anul Nou și Sfântul Vasile se integrează în perioada sărbătorilor de iarna, care încep odată cu Crăciunul. Pe lângă Colindat, care reprezintă cel mai important obicei ce vizează bunăstarea, fizică şi materială a oamenilor, un accent deosebit se pune și pe preocupările vieţii ţăranului, cum ar fi: muncile agricole, fertilitatea câmpului, sau viitoarele roade bogate. Astfel, Semănatul, Pluguşorul, Plugul cel mare, sau Vasilca nu sunt doar unele dintre cele mai importante texte magice rostite in această perioadă, ci reprezintă și textele cu cea mai mare valoare augurală bazată pe principiile „magiei primei zile”. În aceeaşi categorie este și Sorcova sau Colindele Sfântului Vasile care se adresează celor apropiaţi, cunoscuţilor, prietenilor, urându-le acestora sănătate şi putere de muncă.

Printre sărbătorile importante ale lunii ianuarie se numără: • Sfântul Vasile, pe data de 1 ianuarie;

16

• Ajunul Bobotezei, pe data de 5 ianuarie; • Boboteaza sau Botezul Domnului, pe data de 6 ianuarie; • Sfântul Ioan Botezătorul, pe data de 7 ianuarie; • Sânpetrul Lupilor, pe data de 16 ianuarie; • Filipii de iarnă, de pe data de 29 ianuarie, până în data de 31 ianuarie.

• În luna ianuarie se fac prevestiri cu privire la timpul de peste an, și anume: • Dacă în ianuarie nu este ger și zăpadă, atunci vom întâlni gerul și zăpada în lunile martie și aprilie; • Dacă pământul este neacoperit și suflă vânturi calde e semn rău; • Dacă în ianuarie e moină atunci primăvara va fi friguroasă și vara călduroasă; • Dacă luna ianuarie e caldă, atunci în decursul anului nu e semn de mană; • Dacă în ianuarie e ger atunci vara va fi secetoasă și călduroasă, iar dacă e timp frumos în ianuarie, atunci vara va fi ploioasă.

de Adriana ROMAN

17

Biserica Cuți

- Schimbarea la față

cest articol face parte din suita de articole dedicate Parcului Carol din București. Am fost și sunt fascinată de câtă istorie este la îndemâna noastră, sub ochii noștri. Într-o plimbare de week-

A

18

end, pe jos sau cu bicicleta, Parcul Carol își dezvăluie istoria misterioasă și ascunsă privirilor, de frunzele copacilor ce, anotimp de anotimp, schimbă gama de culori, dând peisajului o mai mare importanță monumentelor Articolul acesta este despre biserica ce a fost contruită cu ocazia Expoziției Naționale Jubiliare prilejuită de împlinirea a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I. Se află lângă Arenele Romane de pe dealul Filaret, adiacentă Parcului Carol I. Denumirea de Bărbătescu Nou a primit-o ca urmare a desprinderii acesteia de parohia bisericii Bărbătescu Vechi, situată în Calea Rahovei.

Zidită la 1796, o biserică mică, fără turlă, acoperită cu șindrilă, denumită Bărbătescu – Nou, cu hramul Schimbarea la Față, se afla pe locul actualului edificiu Primii ctitori au fost Radu Bălăsache, Pavel și Stanca Udrea. Bisericuța este reparată în 1810 și 1818. Într-o catagrafie din 15 ianuarie 1810 se spune că fusese reparată de curând, poate, după cutremurul din 1802.

Amenințănd a fi ruinată, biserica a fost legată cu fier și zugrăvită din nou, în anul 1897, arhitect fiind George Sterian.

Biserica de astăzi a fost ridicată între 1906 – 1910, cu ocazia Expoziției Naționale Jubiliare, având ca model biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași, ctitorită de Domnul Ștefan cel Mare și Sfânt, tot la 40 de ani de domnie. Cât de rotund se scrie istoria!

itul de Argint

ă – Bărbătescu Nou Biserica a fost construită după planurile arhitectului Nicolae Ghika-Budești și interiorul a fost pictat de Costin Petrescu, între anii 1908 – 1910. În 1926, biserica a fost poleită, pictura a fost spălată. Pictura a fost spălată din nou în 1949. În 1919 i s-a adăugat cafasul. Tâmpla din lemn sculptat cu desene florale, are icoane pictate tot de Costin Petrescu, în anul 1907 Prin grija preotului paroh Ion Turcu, între anii 1992 – 1995, s-au efectuat reparații capitale. A fost repictată, fresca refăcută și o parte din firidele exterioare au fost refăcute, de către pictorii profesor Dimitrie Bănica, Gheorghe Bondoc și Florin Paraschivescu, fiind resfințită la data de 14 februarie 1993.

Detaliile tehnice și cele de arhitectură sugerează încă o dată că inspirația a fost biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași.

Este o construcție pe plan triconc, cu ziduri groase de până la 1,5 metri, cu dimensiuni generale de 22.65 pe 10.60 metri, de tip biserică moldovenească, după proporțiile elansate și ornamentație. Intrarea se face printr-un portal simplu din piatră, profilat, terminat în arc frânt, ce aduce aminte de portalurile moldovenești de influență gotică. O firidă așezată deasupra acestuia, poartă pisania ce precizează istoria cea nouă a lăcașului. Nu are pridvor.

Pronaosul supralărgit este acoperit cu o calotă sferică turtită și este despărțit de naos printr-un perete cu trei arcade înguste rezemate pe două coloane groase de zidărie. Două coloane subțiri susțin cafasul pentru cor.

19

Peste naos este ridicată o turlă octogonală sprijinită pe arce moldovenești. Pictura reînnoită, are culorile predominante roșu, albastru, verde și mult auriu în redarea chipurilor sfinților și a zonelor pictate cu ornamente. Ferestrele înguste au la interior vitralii cu icoane de sfinți.

Fațadele sunt împărțite în două registre aproape egale, diferențiate prin natura materialului de parament. Registrul inferior este placat cu piatră naturală așezată “opus incertum”. Pe înălțimea acestui registru se află către nord, sud și est, contraforturi ce susțin arcele interioare ale naosului și calota altarului.

Registrul superior este placat cu cărămidă roșie aparentă, având de jur împrejur, trei rânduri de firide: unul la bază, cu dimensiuni mai mari, (re)pictate cu chipuri de sfinți și profeți și două rânduri de ocnițe mai mici, purtând și ele picturi. Șiruri de butoni și discuri de ceramică smălțuită, divers colorate, alternează cu rândurile de firide și ocnițe.

Turla de peste naos este și ea placată cu cărămidă, având două rânduri de ocnițe, cu un fond alb, nepictate și 3 rânduri de butoni smălțuiți. Are un acoperis piramidal, învelit cu țiglă, ca și întreaga învelitoare plată a lăcașului.

Biserica este mult retrasă de la stradă, având organizat, un cimitir, înființat în 1991. În partea stângă a curții, spre stradă, se află casa parohială, iar în apropiere de biserică a fost ridicată o clopotniță. În cimitirul care sufocă biserica, unde crucile și mormintele sunt atât de apropiate încât un lat de picior nu intră între ele, este o cruce mare. Se spune că ar fi aparținut lui Antonie Ruset. Crucea este din piatră datează din anul 1677, are ornamente și inscripții chirilice, a fost sculptată de Radu zugravul, în vremea domnitorului Antonie

20

din Popești. Crucea a fost adusă aici în anul 1906 și amplasată în dreptul fațadei de sud a bisericii. Și aceasta, abia o zărești printre crucile “moderne” din cimitir. Kitch-ul este la el acasă și aici, în cimitirul Bisericii Cuțitul de Argint. Undeva printre hidoșeniile care ascund privirii Crucea din piatră din 1677, se află o cruce/un monument cu panou solar.

Las la judecata celor ce citesc sau celor ce vizitează biserica și implicit văd cimitirul …. dacă este firească existența panourilor solare care alimentează lumânarea unui mormânt.

Sursa: www.crestinortodox.ro

21

Cascada Șipote - județul Alba -

eisajele din această zonă sunt desprinse dintr-un basm și indiferent de anotimpul în care faci o incursiune în spațiul acesta, peisajele îți taie respirația, te introduce într-o stare de reverie.

Personajul acestui articol este un sculptor iscusit.

O lume de poveste, decor de basm, o lume de piatră și … apa, care împreună cu frigul, fac sculpturi fantastice în gheață. Așa descriem zona care înconjoară Cascada Șipote, numită și Cascada de travertin Șipote. Cascada de travertin Șipote din Munții Trascăului, se află pe Valea Arieșului, la 2 km aval de comuna Sălciua.

P

22

Porțiunea finală a șirului de cascade poate fi văzută din drumul național DN 75 la trecerea peste linia ferată a Mocăniței.

Am ajuns la minunea de gheață plecând din centrul comunei Sălciua, am continuat aproximativ 2 km pe șosea spre Huda lui Papară până la Valea Morilor de unde, urmând o potecă marcată cu cruce rosie, am ajuns după o oră de mers, în Poiana La Șipote. Și de la Huda lui Papară se poate ajunge, pe poteca marcată cu triunghi roșu, pe sub abruptul Bedeleului în aproximativ 2 ore de mers.

La câteva sute de metri se află Peștera și Portalul Poarta Zmeilor, iar la 4 km pe o potecă marcată se ajunge la Peștera Huda lui Papară.

23

24

Cascada Șipote este un fenomen carstic complex care cuprinde: • un bazin de colectare a apei, parte a Platoului Bedeleu plin de doline și ponoare periodice situat la 1.100-1.200 m altitudine, • 3 izbucuri situate 400 m mai jos sub peretele de stâncă, cu debit mediu prin care apare la lumină apa colectată pe platou, după ce străbate pachetul gros de calcare, • un pârâu de 800 m lungime care coboară de la 700 m la 430 m altitudine pe o albie abruptă ce se varsă în Arieș, • un mare număr de cascade de până la 15 m înălțime răsfirate pe stânci sau baraje de travertin, • gururi de travertin, bazine construite ca niște baraje din depunerile de calcar.

Este o cădere de apă pe o lungime de aproximativ 1 km cu mai multe cascade mici și două mai mari. Cascada de jos este mai accesibilă, fiindcă este vizibilă și de la drumul Lunca-Turda.

Travertinul este o rocă formată de apa izvoarelor carstice saturată cu dicarbonat, care ieșită la zi, se încălzește și depune calcarul care nu mai poate fi ținut în soluție ca dicarbonat.

Această cauză duce la depunerea de tufuri calcarose la gura izvoarelor. Pe malul de vis-a-vis este și o parcare improvizată, cu sursă de apă chiar din cascadă. Caracteristica principală a cascadei în trepte este patul travertin (depuneri de calcit). Cascada de sus este la fel de spectaculoasă, este prima cădere a pârâului Șipot care își adună apele din trei izvoare carstice de sub un perete stâncos de peste 100 m. Și cascada și peisajul schimbător care ne-a înconjurat de-a lungul călătoriei noastre sunt păstrate în memorie asemenea unor tablouri dragi sufletului nostru. Cascada Șipote, spectaculos croindu-și drum printre pereții de stâncă, pădurea ce stă mândră fiind martora creației sculpturilor de gheață sunt personajele acestui tablou pe care îl oferă această zonă desprinsă din basm.

de Adriana ROMAN

25

RESTAURANT BUCOVINA Bulevardul Ana Ipătescu nr. 5 Suceava, 720042 www.restaurant-bucovina.ro

Cetatea

- 1480 de trepte pâ m simțit nevoia unei ieșiri de o zi, din București, la sfârșitul anului. Am ales un loc socotit ca fiind a doua reședință a lui Vlad Țepeș, Cetatea Poenari, fortăreață ce străjuiește mândră cheile Argeșului. Încărcată de istorie și de legende, Cetatea Poenari constituie o piatră de temelie la granița dintre Valahia și Transilvania. Situată lângă localitatea Arefu, județul Argeș, accesul se face foarte ușor de pe ruta Curtea de Argeș – Bâlea Lac. La 17 km de Curtea de Argeș există parcare amenajată de unde începe urcușul celor 1480 de trepte până la cetate.

Am plecat din București pe la ora 8.30 într-o dimineață de decembrie înainte cu 3 zile de anul nou. Am considerat că, după mesele îndestulate de Crăciun un pic de mișcare

A

28

asociată cu rememorarea istoriei nu strică, așa că, undeva în jurul orei 10.30 am ajuns la poalele vârfului unde tronează Cetatea Poenari. Deși decembrie, afară temperatura primavăratică era numai bună pentru puțină mișcare și relaxare activă. Am luat “în piept” cele 1480 de trepte dispuse în serpentine prin pădurea de foioase. Pe măsură ce urcam se dezvăluia din ce în ce mai sinuoasă valea Argeșului. Pe covorul de frunze se mai zărea din când în când câte o veveriță care strângea câte ceva pentru iarna ce va să vină. Copacii goi își loveau încetișor crengile unii de alții în adierea ușoară a vântului. Ne-am tras sufletul, am inspirat aerul tare de munte, am făcut câteva poze și am pornit mai departe prin pădure. Din loc în loc sunt panouri bilingve cu diverse date istorice și legende care îți stârnesc curiozitatea și te fac să uiți de efortul făcut. La finalul urcușului, se trece printr-un grilaj, unde este și casa de bilete, apoi, se

Poenari

ână la Vlad Țepeș dezvăluie privirilor impunătoarea cetate, străjer de nădejde al văii Argeșului. Mărturie a celui ce a fost mare domn al Țării Românești, la intrarea în cetate stau două țepe întru aducere aminte că unul a fost Vlad Țepeș.

La vârsta de 17 ani, în august 1448 Vlad al III-lea, devine pentru prima dată domn al Țării Românești. Prima lui domnie a durat doar 3 luni, până în octombrie 1448 când este înfrânt de Vladislav al II-lea. În 20 august 1456 revine ca domn al Țării Romînești, iar în 1459, în duminica Paștelui, “plătește” moartea tatălui și a fratelui său printr-un act de răzbunare de o cruzime fără seamăn arestând toți boierii care au participat la petrecerea princiară. Pe cei bătrâni i-a tras în țeapă, iar pe cei mai tineri i-a forțat să meargă pe jos de la Târgoviște până la Poenari, cale de 100 de km, unde i-a pus să construiască o cetate pe ruinele unui avanpost

mai vechi. Vlad al III-lea a ajuns curând renumit pentru metodele sale inumane de pedepsire. Osândiții erau torturați, bătuți, li se tăia limba, nasul, urechile, erau jupuiți, arși, fierți, bătuți în cuie, orbiți, îngropați de vii, dar pedeapsa favorită era trasul în țeapă, de unde și-a căpătat și porecla de Țepeș. În 1462 este arestat fiind acuzat de trădare și încarcerat timp de 12 ani la Vișegrad. Va fi eliberat în 1475 la cererea lui Ștefan cel Mare.

A treia domnie a fost foarte scurtă, în decembrie 1476 fiind ucis, decapitat, iar capul trimis sultanului.

Construită la 400 de metri deasupra râului Argeș, cetatea este compusă din 5 turnuri. La intrare stau drept mărturie a atrocităților comise instrumentele de tortură și execuție folosite pe vremea lui Țepeș. Rememorarea istoriei, stâncile semețe, dure și impunătoare, adierea vântului și înălțimea la care este situată fortăreața, fie vară, fie iarnă îți crează

29

o senzație de frig și îți dau fiori pe șira spinării.

Am mai făcut un tur de orizont și am început să coborâm ușor către parcare cu gândul la încărcătura istorică a locurilor vizitate. În timpul coborârii celor 1480 de trepte mi-am adus aminte de versurile lui Eminescu și actualitatea Scrisorii a III-a:

Și acum priviți cu spaimă fața noastră sceptic-rece, Vă mirați cum de minciuna astăzi vi se mai trece?

Când vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă Numai banul îl vânează și câștigul fără muncă, Azi, când fraza lustruită nu ne poate înșela, Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa?

Prea v-ați arătat arama, sfâșiind această țară, Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară, Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei, Ca să nu s-arate-odată ce sunteți – niște mișei!

Da, câștigul fără muncă, iată singura pornire, Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.

Cum nu vii tu Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei, Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei, Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni, Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni!

30

31

Ziua u

- obiceiuri, trad

32

ursului

diții, superstiții -

Conform tradiției pe data de 2 februarie a fiecărui an se sărbătorește ziua Ursului, Stretenia sau Întâmpinarea Domnului. În această zi iarna se întâmpină cu primăvara.

Se spune din bătrâni că în ziua de Stretenie ursul va ieși din bârlog și, cu acest prilej, se pot face previziuni meteorologice importante referitoare la noul an.

Astfel, în ziua de Stretenie, ursul iese din bârlog și joacă de jur-împrejur. Dacă afară e soare și ursul își vede umbra atunci se va speria, se va întoarce în bârlog și va mai sta acolo încă șase săptămâni, pentru că atât va mai ține iarna. Dacă însă ursul nu-și va vedea umbra, în ziua de Stretenie, atunci va rămâne afară și iarna se va întrerupe, iar primăvara urmează să se apropie.

Se mai zice despre ziua Ursului că este o zi rea, cu multe ceasuri rele, iar cine se naște sau cine face nuntă în această zi va avea parte numai de necazuri și nu-i va merge bine.

Stretenia este și o sărbătoare a babelor, când se adună toate la un loc și încep să vorbească despre vrute și nevrute.

Un obicei vechi care se practică în ziua de Stretenie este “Târcolitul viilor”. Conform acestui obicei, capul familiei are datoria de a trece pe la vie în dimineața acestei zile. Totodată, godpodarul trebuie să aibă la el un fel de caltaboș și o sticlă de vin în traistă.

C

33

Va oficia, astfel, un fel de ritual: va ocoli via de trei ori, va pune în fiecare colț al podgoriei o bucată de caltaboș, după care va tăia o coardă de viță pe care o va unge cu funingine și va bea o gură de vin. La final, după ce toate acestea au fost îndeplinite, va rosti o formulă magică sub formă de monolog sau dialog: “ Doamne, să-mi faci strugurii cât bundaretele de mari!”. În general, ziua de Stretenie se ține pentru sporul casei și pentru sănătate.

Superstițiile specifice zilei de Stretenie sunt numeroase, multe dintre ele făcând referire la vremea ce urmează.

Dintre superstițiile zilei de Stretenie, amintim: Cine lucrează în ziua de Stretenie va cădea

34

în boală și i se va strâmba gura; Dacă boul, în cursul zilei de Stretenie, va bea apă din urma lui, atunci este semn că trece iarna; Dacă bea un bou apă din streașina casei, atunci anul va fi unul cu mană pentru albine și oi; Dacă în ziua de Stretenie este cald, atunci, în cursul anului, va fi vară călduruoasă și îmbelșugată, iar dacă în această zi este frig, ger și viscol, atunci vara va fi friguroasă și neroditoare; În această zi, a Streteniei, se strâmbă pârtia, adică începe a se topi zăpada, etc

de Adriana ROMAN

35

Fântâna Lahovari a și turiști sau locuitori al Bucureștiului trecem îngândurați și concentrați asupra aspectelor cotidiene pe lângă statui, monumente închinate unor persoane care au avut un aport important în istoria locului sau istoria țării.

Prea obișnuiți cu existența lor, le ignorăm, le ocolim, de multe ori fără a le cunoaște povestea, devenind parte a peisajului citadin, contopindu-se cu acesta.

Fântâna Lahovari se află în fața Blocului Gioconda, orientată către Piața Națiunilor Unite. Iată povestea fântânii și povestea din spatele poveștii.

Pe data de 29 noiembrie 1897, înceta din viață George Emanuel Lahovari, cunoscut și ca G. Em. Lahovary. A fost ziarist român și proprietar al ziarului l’Indépendance Roumaine, decedat în urma unui duel, provocat de Nicolae Filipescu. G. Em. Lahovary a condus o violentă campanie îm-

C

36

potriva guvernuluĭ liberal, intrând într-o polemică aproape personală cu Nicolae Filipescu și ziarul Epoca.

Nicolae Filipescu i-a cerut în mod repetat lui Lahovari să înceteze aceste atacuri.

Deoarece atacurile nu au încetat, Nicolae Filipescu a considerat că i-a fost lezată onoarea și l-a provocat la duel pe Lahovari, cerându-i „să se iasă în teren”. Prietenii celor doi au susținut că nu existau suficiente motive pentru un duel, așa că Lahovari și-a cerut scuze, încercând să evite confruntarea. Filipescu nu a acceptat scuzele, a ales spada ca armă și “Sala de Tir și Gimnastică” ca loc pentru desfășurarea duelului. Lupta a fost scurtă și au fost încălcate mai multe reguli din „Codul Dueliștilor”. Nicolae Filipescu i-a aplicat adversarului o lovitură nepermis de puternică, în urma căreia Lahovari a murit în câteva minute sub ochii martorilor la duel. Pentru acest omor, justiția l-a condamnat pe Filipescu la închisoare, dar regele Carol I l-a grațiat.

37

38

Fântâna a fost ridicată inițial în fața Sălii de Tir și Gimnastică. Monumentul, combinat cu o fântână, îl comemorează pe politicianul și ziaristul George Emanuel Lahovari.

Ulterior, pe locul unde se afla Sala de Tir și Gimnastică a fost construit Teatrul Regina Maria.

După demolarea, în 1986, a Teatrului Regina Maria, care atunci adăpostea Teatrul de Operetă din București, statuia a fost demontată și depozitată, pentru ca la sfârșitul anilor ’90 să fie instalată în părculețul din spatele Blocului Turn. Când au început lucrările la Așezămintele Nadia Comăneci, monumentul a fost plasat în fața Blocului Gioconda, privind spre Piața Națiunilor Unite, unde se află și acum. Fântâna nu a mai putut fi amplasată în locația ințială, deoarece acolo a fost construit între timp unul din “Gemenii Sitraco“. În scopul acestei reamplasări, în 12 noiembrie 2007, Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic a lansat cererea de ofertă pentru Lucrări de reamplasare a monumentului “Fântâna G.Lahovary“. Pentru restaurarea și reamplasarea monumentului

de for public Fântâna Lahovary, în Piața Operetei, Primăria București a alocat 1.300.000 mii de lei.

Aceasta este povestea Fântânii Lahovari, iar povestea din spatele poveștii este următoarea: Pe soclul monumentului este dăltuită inscripția: donațiune făcută de principesa Zoe Soutzu în memoria lui George Emanuel Lahovary.

Principesa Zoe Soutzu (Suțu) purtând numele la naștere Zoe Alexandrescu, a fost fiica lui Nicolae Alexandrescu (fost cafegibașa la curtea lui Grigore al IV-lea Ghica), mare moșier și senator conservator, măritată la 18 ani cu George Emanuel Lahovari, iar după moartea acestuia, aceasta sa recăsătorit cu principele Alexandru Suțu. În jurnalul ei, descrie cum și-a pierdut primul soț, G. Em. Lahovary. În memoria sa, a ridicat, în 1903, Fântâna Lahovari realizată de sculptorul Carol Storck.

De te oprești o clipă și privești Fântâna Lahovari, să nu uiți că mesajul ei pentru tine este că dragostea dăinuie peste ani, peste viață și peste moarte.

sursa informației: wikipedia

39

Februarie - luna iubirii -

Denumirea populară a lunii februarie – “Făurar”- provine de la faur, adică timpul în care se ascut unelte, ceea ce sugerează începutul pregătirilor pentru muncile agricole. Prin urmare luna februarie este luna în care iarna începe să moară, iar primăvara începe să prindă putere. Astfel, la sate, oamenii pregătesc uneltele pentru noul sezon agricol.

Făurar își deschide evantaiul datinilor cu ziua Sfântului Trifon. În popor, 1 februarie e ziua lui Trif Nebunul, cel despre care se spune că ar fi speriat-o pe Maica Domnului, în timp ce se îndrepta spre biserică, la 40 de zile după nașterea lui Iisus (făcându-se astfel referire la sărbătoarea religioasă a Întâmpinării Domnului). Pe de altă parte, se spune că Sfântul Trifon ar fi protectorul viilor și livezilor, alungând omizile, lăcustele,

40

viermii, gândacii și alte dăunătoare. Prin urmare, pentru a-și proteja recoltele, oamenii țin sărbătoarea cu strictețe. Nu muncesc pe 1 februarie, merg la biserică de dimineață, iau aghiazmă și stropesc apoi viile, pomii și grădinile. În aceeași zi în care creștinătatea celebrează cu fast Întâmpinarea Domnului, a doua zi a lui Făurar, în tradiția folclorică există Stretenia sau Ziua Ursului. Ăl Mare sau Martin, așa cum i se spune ursului în popor, are un comportament ciudat în această zi, motiv pentru oameni să facă prognoze meteorologice. Dacă ziua e însorită, se spune că ursul iese din bârlog și, văzându-și umbra, se sperie și se retrage imadiat. Acest gest semnifică prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni.

Dacă cerul e înnorat, ursul nu-și vede umbra, rămâne afară și astfel prevestește apropierea primăverii. Pentru a-i câștiga încrederea și pentru a-l ademeni să rămână afară din bârlog, oamenii obișnuiau să pună prin locurile pe unde trecea ursul vase cu miere sau bucăți de carne. Se mai crede că dacă te ungi cu untură de urs, în special în copilărie, pe 2 februarie, capeți puterea animalului. Și cei ce suferă de sperietură se vindecă în această zi dacă sunt afumați cu păr ars de urs. Șirul datinilor din străbuni continuă, pe 11 februarie, cu ziua Sfântului Vlasie. Acesta este protectorul femeilor gravide. Ca să aibă copii frumoși și sănătoși, femeile țin cu strictețe sărbătoarea. Se mai spune că tot în această zi încep să se întoarcă păsările călătoare. Acum se trezesc la viață și fiorii iubirii, așa că Dragobetele este mai mult decât binevenit, cu toate obiceiurile lui. Fiul Dochiei sau Năvalnicul fură inimile și

mințile. Până și păsările încep să-și facă cuiburi acum, darmite oamenii! E vreme de nuntă, de începere a relațiilor trainice. Se spune că tinerii trebuie să se întâlnească unii cu alții, pe 24 februarie, ca să rămână îndrăgostiți tot anul.

Conform tradiției, luna februarie este o lună capricioasă și nemiloasă, datorită fluctuațiilor de temperatură de la o zi la alta. Se spune că noaptea îngheață tot, iar ziua se dezgheață. Această “răutate” a lunii februarie se vorbește că ar proveni de la faptul că acesteia i s-au repartizat mai puține zile față de celelalte luni ale anului.

Sărbătorile lunii februarie sunt legate, în principal, de începutul noului an agricol, de bunăstarea casei și de sentimentul înălțător al iubirii, simbol al vieții și al schimbării.

Aceste sărbători sunt următoarele: Sfântul Trifon, pe data de 1 februarie; Întâmpinarea Domnului, Ziua Ursului sau Stretenia, pe data de 2 februarie;

41

Martinii de Iarnă, de pe data de 1 februarie până pe data de 3 februarie; Sfântul Haralambie, pe data de 10 februarie; Dragobetele, pe data de 24 februarie.

Totodată se spune despre luna februarie că este o lună a tradițiilor legate de sfârșitul iernii și începutul primăverii, datorită faptului că se află la răspântia dintre aceste două anotimpuri.

Multe dintre superstițiile lunii februarie se leagă de vreme, astfel: Dacă în luna februarie nu există îngheț,

42

atunci e semn că va fi mană în decursul anului; Dacă în luna lui făurar apa curgătoare e caldă, atunci urmează un ger năpraznic; Dacă în luna februarie nu vin ninsorile și viscolele, atunci vor apărea la Paște; Dacă se întâmplă ca în februarie să tune, atunci la vară vor fi furtuni însoțite de grindină. de Adriana ROMAN

43