REVISTA SOCIETĂŢII ROMÂNE DE ALERGOLOGIE ȘI IMUNOLOGIE CLINICĂ
Sensibilizarea la acarienii din praful de casă – o interpretare moleculară Sensitization to house dust mites – a molecular interpretation Camelia Felicia Bănărescu1, Raluca Maria Giurgiu1, Laura Haidar2,3,4, Carmen Panaitescu2,3,4 1. Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu”, Timișoara 2. Disciplina Fiziologie, Departamentul III Științe Funcționale, Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”, Timișoara 3. Centrul de Imunofiziologie și Biotehnologii, Disciplinele Fiziologie și Imunologie, Departamentul III Științe Funcționale, Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”, Timișoara 4. Centrul de terapii genice și celulare în tratamentul cancerului OncoGen – Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu”, Timișoara Autor corespondent: Carmen Panaitescu, e-mail: cbunu@umft.ro
ABSTRACT
REZUMAT
House dust mites are the leading cause of respiratory allergy, and atopic reactivity to their products is one of the most common causes of allergy worldwide. To date, more than 30 groups of allergens have been identified in house dust mites, of which the major allergens are considered to be in groups 1, 2 and 23. Another clinically relevant group appears to be group 10, due to its ability to induce cross-reactivity with other invertebrates. Accurate molecular diagnosis of allergy to house dust mites can highlight individual sensitization profiles, which can be used to determine the primary source of sensitization, to assess the risk of severe reactions and cross-reactions, and to optimize the results of allergen immunotherapy. Keywords: Dermatophagoides, house dust mite allergy, indoor allergens, molecular diagnosis, cross-reactivity
Acarienii din praful de casă reprezintă principala cauză de alergie respiratorie, iar reactivitatea atopică la produsele lor este una dintre cele mai frecvente cauze de alergie la nivel mondial. Până în prezent s-au identificat peste 30 de grupuri de alergene din acarienii din praful de casă, dintre care alergenele majore sunt considerate a fi cele din grupurile 1, 2 și 23. Un alt grup relevant din punct de vedere clinic pare a fi grupul 10, prin prisma reactivității încrucișate cu alte nevertebrate pe care o poate determina. Diagnosticul molecular de precizie al alergiei la acarienii din praful de casă poate evidenția profilurile de sensibilizare individuale, din care se poate determina sursa primară de sensibilizare, pentru a evalua riscul de reacții severe și de reacții încrucișate și pentru a optimiza rezultatele imunoterapiei alergenice. Cuvinte-cheie: Dermatophagoides, alergie la acarienii din praful de casă, aeroalergene de interior, diagnostic molecular, reactivitate încrucișată
Introducere
Primit: 03.03.2021 Acceptat: 04.03.2021
Acarienii din praful de casă reprezintă principala cauză de alergie respiratorie, iar reactivitatea atopică la produsele lor este una dintre cele mai frecvente cauze de alergie la nivel mondial, afectând căile respiratorii superioare și inferioare, ochii și pielea (Sanchez-Borges et al., 2017; Fernández-Caldas & Calvo, 2005). Caracteristicile unice ale acarienilor le-au permis să colonizeze mediul interior în majoritatea locuințelor din regiunile temperate și tropicale și să aducă alergenele lor în contact strâns cu epiteliul. Acarienii din praful de casă produc alergene care nu numai că sunt imunogene, dar au adesea activitate proteolitică și sunt combinate cu ADN bacterian, endotoxine, chitină și alte materiale care induc răspunsuri imune, acest complex de alergene și adjuvanți fiind capabil de a induce atât reacții imune înnăscute, cât și adaptative (Miller, 2019). Sensibilizarea la acarieni a fost identificată prima dată în jurul anului 1920. În 1967, Voorhorst și colab. au identificat Dermatophagoides pteronyssinus drept cauza sensibilizării la praful de casă (Voorhorst et al., 1967). Primul alergen identificat în acarieni sau în produsele lor (fecale) a fost Dermatophagoides pteronyssinus 1, sau Der p 1, din familia cistein-proteazelor în 1980, urmat de Der p 2 și Dermatophagoides farinae 1 și 2 (Der f 1 și Der f 2). Până în prezent au fost identificate și secvențiate peste 30 de alergene din Dermatophagoides pteronyssinus, tot mai multe alergene fiind în curs de identificare prin ANUL V v NR. 1 v MARTIE 2021
tehnici de transcriptomică și analiză proteomică (Bordas-Le Floch et al., 2017; Waldron et al., 2019). Alergenele majore sunt clasic considerate a fi Der p 1 și Der p 2, dar recent Der p 23 a fost identificat ca fiind un alt alergen major (Faneul et al., 2017).
Biologia acarienilor din praful de casă
Acarienii reprezintă un taxon de artropode din clasa arahnidelor, din care mai fac parte păianjenii și scorpionii. Praful de casă conține numeroase specii de acarieni; cu toate acestea, doar trei dintre ele sunt mai frecvente la nivel mondial: Dermatophagoides pteronyssinus (Der p), Dermatophagoides farinae (Der f) și Euroglyphus may nei (Eur m). Aceste specii sunt răspândite pe tot globul, dar predominant în zonele cu climat temperat; în zonele cu climat tropical și subtropical este mai răspândit acarianul Blomia tropicalis (Blo t). Există alte patru specii de acarieni de depozit (Acarus siro, Glycyphagus domes ticus, Lepidoglyphus destructor, Tyrophagus putrescen tior), în praful din ferme sau din depozitele de alimente (Arlian, 2002), care sunt mai puțin implicate în reacțiile alergice, putând totuși exista reacții încrucișate între acarienii din praful de casă și cei de depozit. Acarienii din praful de casă au un ciclu de viață de aproximativ trei luni, care include mai multe etape de dezvoltare, de la ou, larvă, protonimfă, tritonimfă la adult, care măsoară 250–350 μm în lungime (Sarwar, 2020) (figura 1).
31
