Europa în secolul XXI-văzută prin programul Erasmus+, Revista culturala

Nr. 1/2021 COSTEȘTI, 2021

,,The European Commission is not responsible for any uploaded or submitted content. The content reflects the views only of the European Commission cannot be held responsible for any use which may be made of the information contained therein”

ERASMUS+ AK1 PROJECT EDUCAȚIA ȘCOLARĂ MOBILITY FOR EDUCATION STAFF 2019-2021

ISSN 2810 – 3084 ISSN – L 2810 – 3084

European professionalism to prevent failure in education 2019-RO01-KA101-062904

2

Coordonator Prof. Drăguț Violeta, Liceul Tehnologic Costești-România

Colaboratori Prof. Ion Nicoleta Livia, Liceul Teoretic Costești-România Prof. Constantinescu Claudia, Liceul Teoretic Costești-România Prof. Dincă Caremen Mariana, Liceul Teoretic Costești-România Prof. Barbu Florica, Liceul Teoretic Costești-România Prof. Zaman Florentina, Liceul Teoretic Costești-România Prof. Ion Soare Alexandra, Liceul Teoretic Costești-România Prof. Dinu Corina Georgeta, Liceul Teoretic Costești-România Prof. Diaconescu Eugeniu Cristinel, Liceul Teoretic Costești-România Prof. Ungureanu Niculina, Liceul Teoretic Costești-România

Editor Prof. Drăguț Violeta, Liceul Tehnologic Costești-România

Traducere Prof. Ion Nicoleta Livia, Liceul Teoretic Costești-România

Coperta Prof. Barbu Florica, Liceul Teoretic Costești-România

Corector Prof. Drăguț Violeta, Liceul Tehnologic Costești-România

PROJECT FUNDED BY THE EUROPEAN UNION

3

„ European professionalism to prevent failure in education“

№ 2019-RO01-KA101-062904 All rights reserved.

No part of this publication may be reproduced, in any form or any means, without permission in writing from the author.

4

CUPRINS INTRODUCERE ................................................................................................................................ 6 EXPERIENȚA CULTURALĂ ȘI SOCIALĂ DIN MOBILITĂȚI ............................................... 7 Bologna-Italia ..................................................................................................................................... 7 Gastronomie şi meserii în Sevilia .................................................................................................... 10 Monumente şi muzee în Sevilia ....................................................................................................... 11 Sevilla................................................................................................................................................. 11 Sevillia, cultură și tradiție ................................................................................................................ 14 Bologna, destinaţie culturală ........................................................................................................... 17 Danemarca ........................................................................................................................................ 20 Germania........................................................................................................................................... 22 Porto .................................................................................................................................................. 25 Portugalia .......................................................................................................................................... 27 Porto .................................................................................................................................................. 29 Portugalia .......................................................................................................................................... 30 Cultura cipriotă văzută cu programul Erasmus+ ......................................................................... 32 Portugalia .......................................................................................................................................... 34 Grecia ................................................................................................................................................ 41 CULTURAL AND SOCIAL EXPERIENCE DURING MOBILITIES ...................................... 47 Gastronomy And Crafts In Seville ................................................................................................. 47 Monuments and Museums in Seville .............................................................................................. 47 Lithuania ........................................................................................................................................... 49 Germania........................................................................................................................................... 51 Porto .................................................................................................................................................. 54 Portugal ............................................................................................................................................. 56

5

INTRODUCERE INTRODUCTION Ghidul cultural este unul dintre produsele Proiectului Erasmus AK1 - ,,European professionalism to prevent failure in education“, cu numărul de referință 2019-RO01-KA101-062904, care s-a derulat în perioada 2019-2021 în cadrul Liceului Teoretic Costești din România.

Proiectul funcționează în cadrul Programului Uniunii Europene UE 2020, prin programul Erasmus +, finanțat de Comisia Europeana.

Proiectul are ca scop formarea a doisprezece profesori din Liceului Teoretic Costești, în vederea implementării noilor strategii de profesor-coach în activitatea didactică. Formarea s-a realizat prin patru cursuri oferite de furnizori de formare din Uniunea Europeană.

Prin participarea la aceste cursuri profesorii participanți s-au întânlit cu profesori din alte țări europene, au comunicat, au învățat împreună, au empatizat și în cele din urmă s-au împrietenit. Din această colaborare și pe baza materialelor studiate în cadrul pregătirii culturale, cursanții au prezentat rapoarte culturale echipei de proiect, iar aceasta a realizat pe baza acestora prezenta revistă, care evidențiază farmecul și beneficiile multiple ale programului Erasmus+.

The book is one the products of the Erasmus Project ,,European professionalism to prevent failure in education“, no. 2019-RO01-KA101-062904 that has developed over the years 2019-2021 by the School from Theoretical High School Costești-Romania with the cooperation of training providers from Europe.

Parents, communities and other people will be helped to know new cultures, fill choose the media information and stop judging people. Everybody will better know the purposes of EU by 2020 programme.

Project coordinator-Teacher Ms. Drăguț Violeta

6

EXPERIENȚA CULTURALĂ ȘI SOCIALĂ DIN MOBILITĂȚI Bologna-Italia Prof. Ungureanu Niculina, Liceul Teoretic Costeşti În perioada 27 octombrie- 2 noiembrie 2019 am participat la cursul „Emotional intelligence and coaching skills for teachers, school and adult education staff” susţinut într-un oraş cetate din nordul Italiei, Bologna, denumit şi „oraşul roşu” datorită culorii acoperişurilor şi faţadelor sale.

Bologna

Camplus Living Bononia- Via Sante Vincenzi

Cursul s-a desfăşurat într-o clădire cu diferite faţete colorate din campusul universitar al Bologniei şi a durat aproximativ 30 de ore, ce au inclus activităţi culturale, de informare şi de interrelaţionare.

Zilnic, programul începea la ora 9:00, se termina la orele 15:30 şi era presărat cu pauze scurte de cafea şi o pauză de masă de o oră, în care puteai alege să mergi la restaurantul campusului, unde puteai mânca atât feluri tradiţionale, ca de exemplu, diferite feluri de paste sau lasagna, dar şi peşte sau alte tipuri de carne. Participanţii la curs proveneau din diferite ţări, din Norvegia, Suedia, Finlanda, Lituania, Estonia, Bulgaria, majoritatea fiind profesori, motiv pentru care a fost interesant să aflăm multe lucruri legate de sistemul acestora de învăţământ, despre predare, consiliere, evaluare şi activităţi extraşcolare. Principalele subiecte abordate la curs au fost legate de inteligenţă emoţională, coaching şi dezvoltare personală, teme relevante şi necesar de discutat într-o lume în care relaţiile interumane au de suferit din cauza comunicării deficitare, a lipsei de empatie, autocontrolului scăzut şi a reacţiilor nepotrivite la diferite provocări ale vieţii. S-a pus accent pe importanţa autocunoaşterii, de aceea au fost propuse activităţi de joc prin care am putut analiza propriile calităţi, limite, valori, convingeri personale şi tipare comportamentale care pot contribui la crearea unor relaţii eficiente.

Am analizat de asemenea diferite modele negative de comportament ale elevilor şi ne-am pus întrebarea,

de ce nu pot unii copii să înveţe? Există două motive principale. Primul motiv este că, adesea, nu cunoaştem strategia cea mai eficientă pentru a învăţa pe cineva un anume lucru. Al doilea, că profesorii rareori au o idee clară despre cât de diferit învaţă copiii. Noi, înşine, avem strategii diferite. Dacă nu cunoşti strategia de învăţare a cuiva, vei întâmpina mari greutăţi în încercarea de a-l învăţa ceva.

Poză de grup cu participanţii la curs Un aspect important al învăţării este să descoperi strategiile preferate de învăţare ale oamenilor.

Fiecare are un sistem nervos aparte. Profesorii au dificultăţi în a preda într-un fel încât un elev poate percepe, stoca şi folosi informaţiile în mod eficient. De asemenea, copiii care au diagnostic de dizabilităţi de învăţare, de fapt, ei sunt lipsiţi de o strategie. Aceştia trebuie să înveţe cum să-şi folosească resursele. Profesorii nu cunosc strategiile lor. Cei care au o percepţie în principal vizuală tind să vadă lumea în imagini; ei accesează partea vizuală din creierul lor. Aceşti oameni tind să vorbească repede, ataşează cuvinte la imagini, se exprimă în metafore vizuale, vorbesc despre cum li se pare că arată lucrurile, dacă lucrurile li se par luminoase sau întunecate. Cei care au o percepţie mai mult auditivă tind să fie mai selectivi cu cuvintele pe care le folosesc. Au voci mai rezonante, iar vorba lor este mai lentă, mai ritmică şi mai măsurată. De vreme ce cuvintele înseamnă mult pentru ei, sunt foarte atenţi ce vorbesc. Spun lucruri de felul: „Aud ce-mi spui”. Cei care au o percepţie kinestezică tind să fie şi mai lenţi. Ei reacţionează în primul rând la senzaţii tactile. Tind să aibă voci cu timbru adânc, folosesc metafore din lumea fizică, caută să „apuce” ceva „palpabil”.

Pentru ei lucrurile sunt „grele” şi „intense” şi au nevoie să vină în contact cu ele. Spun „Ajung la un răspuns, dar nu am pus mâna pe el încă.”

Doar urmărind cu atenţie un elev, purtând o discuţie şi ascultând ceea ce spune, îţi poţi forma o impresie rapidă despre sistemul de reprezentări pe care îl foloseşte într-un moment: vizual, auditiv, kinestezic.

Pentru găsirea unei strategii de motivare: trebuie să pui acea persoană într-o stare adecvată, făcândo să-şi amintească un anume moment când era motivată, sau se simţea creativă. Fiecare strategie motivaţională menită să se adreseze unui grup de elevi ar trebui să conţină câte ceva pentru fiecareceva vizual, ceva auditiv şi ceva kinestezic. Este nevoie să le arătăm nişte lucruri, să îi facem să le audă şi să îi punem să le atingă şi să ne modulăm vocea şi intonaţiile în aşa fel încât să putem capta toate cele 3 tipuri.

Subiecte foarte interesante au fost şi cele despre leadership şi diferitele tipuri de lideri, dar şi despre munca în echipă şi managemet conflictual.

Vizita în Florenţa a fost ca cireaşa de pe tort. Unul dintre cele mai frumoase oraşe din lume,

Florenţa este capitala regiunii italiene Toscana și a provinciei Florența. Este cel mai populat oraș din Toscana, cu o populație de aproape 370.000 de locuitori.

Orașul se află pe râul Arno și este cunoscut pentru istoria și importanța sa în Evul Mediu și în Renaștere, în special pentru arta și arhitectura sa. Vremea a fost frumoasă şi am putut vizita, la pas, acest oraş, centru comercial și economic medieval, fiind unul dintre cele mai bogate orașe ale timpurilor. Florența este considerat locul de naștere al Renașterii italiene. A fost mult timp sub conducerea Familiei Medici.

Din 1865 până în 1870 orașul a fost de asemenea capitala Regatului Italiei.

Florența a fost casa familiei Medici, una dintre cele mai importante familii de nobili din istorie. Lorenzo de' Medici a fost considerat un geniu politic și cultural din Italia în secolul al XV-lea. Doi membri ai familiei, au fost papi: Leo X și Clement VII la începutul secolului al XVIlea. Catherine de Medici s-a căsătorit cu regele Henric al IIlea al Franței și, după moartea sa în 1559, a domnit ca regent în Franța. Medici au condus Marele Ducat al Toscanei, începând cu Cosimo I de Medici, în 1569, până la moartea lui Gian Gastone de'Medici, în 1737.

Centrul istoric al Florenței atrage anual milioane de turiști și a fost declarat de UNESCO Patrimoniu mondial în 1982. Florența este considerat ca fiind unul dintre cele mai frumoase orașe din lume, iar arta, moștenirea istori că și culturală își păstrează și astăzi impactul major în lume.

Centrul istoric din Florența

conține numeroase piețe elegante, palate renascentiste, academii, parcuri, grădini, biserici, mânăstiri, muzee, galerii de artă și ateliere.

Orașul a fost de asemenea nominalizat, potrivit unui studiu din 2007, ca cea mai dorită destinație turistică din lume. În ultima zi a proiectului ne-am bucurat, împreună cu ceilalţi participanţi la curs, de primirea certificatelor specifice acestui curs şi de masa festivă unde am savurat scoici (cozze) proaspete, cu un gust special, gătite în stil italian.

Gastronomie şi meserii în Sevilia Prof. Dincă Mariana Carmen Liceul Teoretic Costeşti Gastronomia în Sevilia este o reflexie a trecutului. Ea este foarte apropiată şi legată de bucătăria andaluză şi a integrat ingrediente din zone apropiate ca fiind proprii. Este cazul şunculiţei Serrano, a crustaceelor din Cádiz şi Huelva sau a brânzei manchego. Uleiul de măsline este un ingredient principal care provine din relaţia Seviliei cu comunităţile mediteraneene.

Felurile principale din bucătăria sevillană includ gazpacho, salata sevillană preparată cu andive în locul saltei, menudo, coadă de bou, cotlet de porc în untură, pringá ( un amestec de vită, untură, chorizo, budică neagră şi şuncă), caserole de peşte sau tocăniţe, ca cea făcută din năut şi spanac, provenite din reţete ce au fost preluate de la mauri.

Cele mai bune produse de cofetărie în Sevilia se fac în mănăstirile, prăjituri precum yemas de sab leandro sau gemurile făcute în casă de la Santa Paula.

Sevilia are o industrie artizanală care este condusă de breasla ceramiştilor. Ceramica este făcută în cartierul Triana şi originile ei se întorc în timpurile maure. Atăzi în oraşul Sevilia sunt multe magazine unde poţi cumpăra toate produsele de artizanat, de artă ,aparţinând diferitelor meşteşuguri, cum ar fi: şalurile, broderii, instrumente muzicale, obiecte de harnaşament, rochii flamenco şi accesorii.

Dans tradițional

Monumente şi muzee în Sevilia Prof. Dincă Mariana Carmen Liceul Teoretic Costeşti Unul dintre cele mai importante aspecte în ceea ce priveşte Sevilia este moştenirea sa impresionantă. Puţine locuri din lume se pot lăuda, aşa cum fac localnicii din Sevilia, în acest sens, de acest amestec incomparabil de cultură care formează oraşul: biserici, palate, turnuri, muzee, ziduri ale oraşului, pieţe şi străzi alcătuiesc o ofertă care nu încetează niciodată să uimească vizitatorii.

Să începem cu Catedrala şi turnul Giralda, care a fost un vechi minaret al moscheii Almohazilor, a cărei construcţie a început in 1184 de către Amned Ibn Baso şi a fost finalizată în 1198 de către Ali de Gomara. În 1365 un cutremur de pământ a distrus cupolele superioare, originale, din cupru.

Pentru a încununa clopotniţa nouă a turnului, o sculptură din bronz a fost adăugată, realizată fiind de Bartolomeo Morel şi simbolizând Credinţa. Această figură, cunoscută popular drept Giraldillio, este o giruetă care a dat turnului numele de Giralda.

Complexul monumental al Palatelor de la Reales Alcazar, aflat la doar o aruncătură de băţ de Catedrală, datează din jurul anilor 700. A fost ales ca reşedinţă a conducătorilor mauri, construit în mai multe zone diferite, fiecare incintă fiind înconjurată de pereţi, una din acestea fiind Casa de los Principes. După Reconquiesta, această casă a devenit reşedinţa monarhilor spanioli.

De la Puerta del Leon, care se deschide pe turelele cu ziduri ale Plazei del Triunfo, intri în interiorul somptuos al Alcazarului: Patio de las Muñecas ( Terasa domnişoarelor), un splendid exemplu de arhitectură mudejară andaluză; Salonul Ambasadorilor ( Salon de Embajadores), sala principală a palatului; Salonul lui Carlos al V-lea, cu decoraţii magnifice cu gresie şi tapiserii Flemish; apartamentele regale, cu camerele redecorate în sec. al XVII-lea.

Pe lângă toate acestea, Sevilia are şi muzee de calitate, nu doar datorită exponatelor avute, prezentate publicului dar şi datorită cladirilor frumoase care le adăpostesc şi a importantei lor istorice.

Alte monumente care merită a fi menţionate sunt: Torre del Oro, La Real Maestranza de Caballeria, Hospital de la Caridad, palatul san Telmo, Palatul Arhiepiscopiei, cladirea Primăriei, Arhivele Indiilor, Biserica Grand Poder şi Macarena, Palatul Las Duenos şi numeroase mănăstiri.

Sevilla Profesor Dinu Georgeta-Corina Liceul Teoretic Costești Sevilla este capitala regiunii Andaluzia și a provinciei Sevilla din Spania.Orașul, al patrulea ca mărime din Spania, este situat în partea de sud-est a peninsulei Iberice, pe malurile fluviului Guadalquivir. Fluviul formează granița naturală pe partea sa stângă, în partea de est a țărmului se află centrul orașului iar în partea opusă se află suburbia Triana.

Cetățenii din Sevilla l-au recunoscut întotdeauna neoficial pe Hercules ca fiind fondator și, prin urmare, efigia lui se află pe arcul Primăriei.

Temperaturile sunt tot timpul anului destul de ridicate, iar vegetația este variată. Domină palmierul Phoenix, precum și numeroase parcuri de foioase subtropicale și tropicale.

În Sevilla cresc și arbori de cauciuc, magnolii, măslini, portocali amari. Dintre flori, pline de culoare sunt: leandri, bougaivilla și glycine.

Sevilla a fost un oraș iberic și s-a dezvoltat foarte mult sub romani. În anul 711 d.Hr a ajuns sub stăpânirea arabilor până în secolul al XIII-lea, când este ocupat de spanioli. Orașul a fost ocupat și de francezi, în perioada napoleoniană. În Triana, un vechi și pitoresc cartier al Sevillei care urmează țărmul Guadalquivir, s-a născut flamenco, un dans senzual care combină acordurile maure cu nervozitatea dansurilor țigănești. Și tradiția tapas s-a născut în

Sevilla, unde există sute de restaurante specializate ,,pe gustări”. Sevilla este locul potrivit pentru a descoperi savoarea bucatelor cu specific andaluz.

Obiectivele turistice sunt impresionante.

Catedrala Sfânta Maria este cea mai mare biserică gotică din lume. La fel de grandioasă în interior ca și în exterior, catedrala a fost ridicată tocmai cu acest scop, de a arăta bogăția Sevillei. Construită pe locul unei foste moshchei, clădirea bisericii încă păstrează unele dintre elementele arhitecturale musulmane, inclusiv curtea cu portocali și minaretul, care a fost transformat în clopotniță.

Catedrala adăpostește locul de veci al lui Cristofor Columb, al cărui mormânt este susținut de patru cavaleri ce reprezintă cele patru regiuni ale Spaniei din timpul vieții lui Columb.

Palatul Alcazar. Alcazar este palatul regal din Sevilla, construit pentru regele Petru al Castiliei și este folosit chiar și în ziua de azi ca reședință oficială a familiei regale spaniole. Palatul este împrejmuit de niște grădini fascinante și prezintă un amestec de arhitectură creștină și artă mudejar.

Grădinile din Alcazar sunt nesfârșite, o bogăție de culori și arome îmbătătoare, fântâni și alei frumoase. Suprafața foarte mare este împărțită în mai multe grădini decorate în mai multe stiluri: francez, italian și arab. Fiecare grădină are o denumire cum ar fi Grădina Dansului, Grădina Doamnelor, Grădina Prințului.

Grădina Iazului are o arcadă mare pe marginea unui bazin, cunoscut sub numele de Iazul lui Mercur. Aici se află și o fântână cu statuia lui Mercur, mesagerul zeilor.

Plaza de España a fost construită în anul 1929. Este o clădire imensă, semi-circulară, are câte un turn la fiecare capăt și un canal lung de 500m care urmează curba pieței. Canalul este traversat de patru poduri ce permit accesul în clădire.

Parcul Maria Luisa este cel mai mare spațiu verde din Sevilla, conturat de fântâni maure, pavilioane frumoase, iazuri ornamentale și grădini botanice deosebite. Papagali verzi zboară liberi în jurul copacilor.

Sevilla este o comoară a culturii, istoriei și arhitecturii spaniole.

Sevillia, cultură și tradiție Prof. Nicoleta Ion Liceul Teoretic Costești Februarie cu soare blând, dimineți însorite, miros de flori de portocal, un freamăt liniștit pe străzi, relaxare, ritm de vacanță, cafea cu lapte, clădiri istorice strălucind în razele dimineții, toate acestea ne arată o zi din viața Sevilliei. Nu ai cum să petreci câteva zile în Andaluzia și să nu pleci cu una dintre cele mai frumoase amintiri sau chiar cu o parte din suflet schimbată pentru totdeauna.

Prima impresie pe care am avut-o a fost că primăvara târzie venise mult mai devreme. În Sevillia soarele răsare mai târziu și abia atunci lumea își începe freamătul. Oamenii nu aleargă spre serviciu, nu stau supărați în autobuze, nu pleacă la treabă fără a se bucura de liniștea dimineții la o cană de cafea și un sandviș cald. Pe toate acestea le descoperi dacă faci câteva plimbări pe străzile orașului, lasându-te purtat de atmosfera parcă mereu de sărbătoare. Terasele care își deschid ușile după ora 9 dimineața, te așteaptă la umbra portocalilor în floare. Este cel mai potrivit mod de a-ți începe ziua.

Urmând cursul râului Guadalquivir, ajungem prima dată la Torre del Oro (Golden Tower), un turn care și-a păstrat forma și structura de-a lungul timpului, străjuit de palmieri, un turn care conferă, încă, strălucire râului. Numele său vine de la materialele din care a fost construit, care în lumina soarelui străluceau pe luciul apei conferindu-i o lumină aurie. Turnul a fost contruit inițial în secolul al XIII-lea ca punct de apărare de către almohizii care guvernau provincia. Construcția sa, tot sub formă dodecagonală a continuat în secolul al IV-lea din ordinul lui Pedro I. Ultima parte, turnul cilindric din vârf a fost construit în anul 1760 de către inginerul militar Sebastian Van der Borcht. Strada pietonală din jurul său îl transformă în punct de întâlnire pentru mulți turiști care își încep excursia prin Sevillia. Fiind pe marginea râului îl poți vedea fie că ești pe partea de est a orașului sau traversezi podul și ajungi pe partea de vest.

Am amintit mai devreme de almohizii care au cucerit peninsula. Începând cu anul 711 musulmanii încep să domine mare parte din peninsula Iberică, menținându-și stăpânirea până în 1492. Până în

1055 este o perioadă de înflorire a vieții spaniole. Odată cu venirea almohizilor în 1147 lucrurile se schimbă și creștinii încep să fie prigoniți. Regina Isabella I de Castilia începe Inchiziția spaniolă și timp de 300 de ani are loc recucerirea teritoriilor spaniole din mâinile maurilor. Multe dintre clădirile construite în perioada în care maurii au ocupat Spania poartă cu ele stilul mudejar (mudejarii sunt maurii care au rămas în Spania și care au îmbinat în construcțiile lor elementele creștine cu tradiția musulmană). Palatul Real Alcazar sau Plaza de Espana sunt contrucții care îmbină armonios stilul mudejar cu cel gotic.

Palatul Real Alcazar este o minunăție care trebuie vizitată în oricare perioadă a anului ajungi în Sevilla. Este cel mai vechi palat din lume care este încă locuit. Etajele de sus sunt folosite în continuare de regii Spaniei. Intrarea în palat se recunoaște ușor după oamenii care așteaptă la coadă să intre în palat. Din Piața Triumfului, pe lângă zidurile Catedralei gotice, lăsând puțin în urmă Giralda (turnul Catedralei) vedem Puerta del Leon, intrarea în minunatul palat. Construcția palatului începe în timpul arabilor care cuceriseră peninsula, continuă în perioada almohazilor și mai apoi în timpul regilor Spaniei. Clădirile și grădinile cunosc și îmbină mai multe stiluri arhitecturale, fiecare spunând o poveste: mudejar, gotic, renascentist (apar coloanele semi-circulare, coloane ionice și corintiene din marmură) și romantic.

Odată intrati în palat observăm mai multe clădiri fiecare datând sau fiind reconstruite. Palatul de Stuc păstrează stilul almohazilor. Sala de Justiție este o îmbinare de elemente musulmane și creștine – stilul mudejar. Curtea Vânătorilor si Admiral’s Court au fost mult timp punctul de întâlnire al nobililor care veneau la partidele de vânătoare. Aici se află Fecioara Navigatorilor, simbol al creștinismului și al călătoriilor lui Cristofor Columb și mai târziu Magellan, încăperea în care se află Fecioara fiind locul în care Cristofor Columb si regina Isabella puneau la punct detaliile expedițiilor lui. În secolul al XIV-lea apare un nou palat în acest complex arhitectural din ordinul lui Peter I, regele Castiliei. Și în construcția acestui palat se văd influențele musulmane. În curtea interioară a palatului avem Curtea Fecioarelor, un loc în care acum domnește liniștea, portocalii și un iaz lung. Arhitectura palatului este nemaipomenită iar de-a lungul zidurilor vezi interesantele azulejos (marmura). Din această curte intri în Salonul Ambasadorilor, un loc elegant în care îți dai seama cu ușurință că a fost cânva sala tronului și locul de întâlnire al multor oficialități. Palatul continuă în stilul gotic, odată cu Alfonso X, regele Castiliei. Acesta adoptă un stil inspirat din cultura franceză, preferând camerele largi și spațioase, cu bolți încrucișate. Nici de aici nu lipsește ceramica. De fapt, dacă rătăcești pe străzile Sevilliei poți vedea multe locuințe care păstreză acest mod de a îmbrăca o parte din pereții exteriori în azulejos – o ceramică specifică zonei folosită atât ca ornament cât și pentru a menține sub control temperatura interioară.

Pe cât de frumoase și impresionante sunt palatele, pe atât de mirifice sunt grădinile care le înconjoară. Și în realizarea lor vedem îmbinarea mai multor stiluri: arab, italian, francez, în funcție de perioadele în care au fost realizate, de scopul și utilitățile lor. Portocali, lămâi, pomelo, bananieri, palmieri, arbuști ornamentali în diverse forme, gard viu și ziduri care străjuiesc și delimitează grădinile fac din acest loc unul unic în Europa. Fie că alegi să te plimbi pe alei, încercând să cuprinzi cu sufletul toată frumusețea, sau să bei o cafea la terasă printre păunițele care se plimbă nestingherite sau să admiri castelul din fața lacului cu pești, după o zi petrecută la palat vei simți că ai fost o mică parte din acest periplu istoric și cultural. Aici timpul pare că stă în loc și-ți lasă răgazul necesar să cunoști o parte din istoria lumii, să te încarci cu energia necesară pentru a descoperi celelalte obiective culturale.

Surse: https://www.visitasevilla.es/en/monuments-and-culture/torre-del-oro https://umblu-teleleu.ro/real-alcazar/

Bologna, destinaţie culturală Prof. Constantinesc Claudia Liceul Teoretic Costeşti În perioada 27.10.2019 – 2.11.2019, am participat la cursul “Emotional intelligence and coaching skills for teachers, scool and adult education staff”, în cadrul programului ERASMUS+, derulat de Liceul Teoretic Costeşti.

Cursul organizat de IFOM Bologna a fost susţinut de Laura Joanna Luczak, formator în cadrul acestei organizaţii, şi s-a desfăşurat în Camplus Living Bononia.

Alegerea acestui hotel ca spaţiu de desfăşurare a cursurilor s-a dovedit a fi foarte bună deoarece ne-am bucurat de o atmosferă prietenoasă, un spaţiu modern dotat cu săli de conferinţe şi spaţii interioare prevăzute cu echipamente adecvate pentru organizarea diferitelor tipuri de evenimente, dar şi un restaurant cu autoservire în care am putut mânca specialități locale și mâncăruri tipice italiene.

Camplus Living Bononia era situat în San Vitale, la mică distanță de centrul istoric al Bolognei, astfel încât după curs puteam merge oricând să descoperim vechiul oraş renascentist!

Cât despre formatoarea noastră, Laura, o italiancă pasionată de învăţarea limbilor stăine, am numai cuvinte de laudă.

Pasionată de ceea face, cu o engleză perfectă, comunica cu foarte mare uşurinţă cu participanţii. Ştia să pună întrebările potrivite la momentul potrivit, îi ajuta pe participanţi să pună sub semnul întrebării posibile prejudecăţi, să descopere noi perspective şi să găsescă modalităţi de a pune în practică ce se discută la curs.

Design-ul cursului, materialele şi activităţile incluse au demonstrat că, prin ceea ce face ca trainer, Laura se documentase temeinic şi avea experienţa necesară pentru a-şi îndeplini obiectivele propuse, fiind foarte atentă atât la nevoile participanţilor, cât şi la feedbackurile primite.

Atentă la body language-ul participanţilor, curioasă să asculte părerea tuturor, ea îşi dădea cu uşurinţă seama de nevoile acestora şi îi ajuta să se simtă încrezători, realizând astfel o atmosferă plăcută de comunicare şi colaborare centrată pe lucrul în echipă, pe recapitularea zilnică a ceea ce reţinusem din ziua precedentă, pe împărtăşirea experienţelor personale şi crearea unui schimb de idei onest şi deschis.

Carismatică, entuziastă, cu simţul umorului, ne-a vorbit despre sistemul italian de educaţie, despre experienţa ei ca profesor în acest sistem, ne-a dat indicaţii în privinţa transportului local şi ceea ce merită să fie vizitat în Bologna, dar şi în Florenţa.

Colaborarea cu ceilalţi colegi din Letonia, Estonia, Bulgaria, Finlanda, Norvegia şi Suedia a fost extrem de plăcută, atât în timpul cursului, cât şi în celelalte momente petrecute împreună: pauze, excursii, cină festivă! Am aflat câte ceva despre sistemele lor de învăţământ, de la aspecte administrative până la programe şi materiile studiate. Am putut astfel constata cu amărăciune că România este singura ţară care are cel mai mare număr de elevi în clasă, că sistemul nostru şi cel bulgar sunt, din păcate, atât de asemănătoare! Ne-au bucurat prezentările şcolilor unde lucrau colegii noştri de curs, şi am tras o concluzie amară: mai avem de străbătut o cale lungă până să ajungem din urmă sisteme ca cel din Suedia, Bosnia ori Letonia. Încă din prima zi în care ne-am întâlnit, ne-am bucurat de vizita culturală a Bolognei, fiind însoţiţi de Daniela, ghidul propus de agenţia IFOM. Am străbătut astfel centrul turistic şi am aflat cele şapte

secrete ale oraşului. Pauza de masă a fost un foarte bun prilej de a ne cunoaşte şi gusta din mâncarea tradiţională.

Vizita s-a prelungit până la lăsarea întunericului însă oraşul nu ne dezvăluise decât o mică parte a frumuseţilor lui. Am revenit aici aproape zilnic, căci Bologna ne oferea de fiecare dată un alt prilej de bucurie.

Denumit „orașul roșu” pentru culoarea acoperișurilor și fațadelor sale, oraşul surprinde vizitatorul cu clădirile sale vechi, de un farmec aparte: Piazza Maggiore, cele doua turnuri, Via, Zamboni, Palatul regelui Enzo, biserica S. Giacomo Maggiore. Dacă în perioada medievală, Bologna număra zeci de turnuri, astăzi nu au mai rămas decât foarte puţine, în jur de 20; turnul reprezenta modalitatea prin care familiile bogate îşi arătau puterea: cu cât era mai înalt, cu atât era mai înstărită familia. În Piazza Ravegnana, le găsim pe cele mai frumoase: Asinelli (98m) şi Garisenda (47m), aflate unul lângă altul. Numele lor provin de la familiile care le-au construit undeva prin secolul al XII-lea, iar de atunci cele două turnuri veghează oraşul cu răbdare, regăsindu-se cu siguranţă în nenumăratele fotografiil ale turiştilor. Şi cum eram foarte aproape de Florenţa şi Veneţia, reprezentanţii IFOM ne-au cerut să alegem ce oraş ne-ar plăcea să vizităm întruna din după-amiezele de curs. Cum cei mai mulţi şi-au dorit să ajungă în Florenţa, organizatorii sau ocupat de procurarea biletelor şi oferirea unor informaţii istorice şi culturale de mare interes.

Este un loc unde cu siguranţă voi reveni, căci o singură zi nu este de ajuns să descoperi capitala italiană a artei, probabil ultimul oraș conservat al Renașterii din lume. Când spui Florenţa, spui familia de Medici, Palazzo Vecchio, Galleria Uffizi, Palazzo del Podestra, Palazzo Pitti, spui râul Arno şi impresionantele poduri, spui moştenire istorică şi culturală recunoscută de Patrimoniul mondial UNESCO. A fost primul proiect european la care am participat, o experienţă fantastică, nişte oameni de la care am avut ce învăţa, locuri în care îmi doresc să revin, activităţi pe care cu siguranţă le voi aplica la catedră şi nu numai!

Danemarca Prof. Alexandra Ion-Soare Liceul Teoretic Costeşti O mică peninsulă şi multe insuliţe Cea mai mică dintre ţările scandinave, cu o suprafaţă de 42.924 km2,Danemarca sau Regatul Danemarcei este situată în Europa de Nord, la sud de Norvegia şi la nord de Germania. Regatul Danemarcei se constituie din pensinsula Iutlanda , respectiv partea continentală, plus 433 de insule şi insuliţe , unele locuite, altele nu. Pe una dintre aceste insule locuite, numită Zealand, se află şi capitala ţării, Copenhaga, legătura cu partea continentală făcându-se cu ferryboatul. La toate acestea se adaugă 2 teritorii autonome : Groenlanda, în Oceanul Arctic şi Insulele Feroe, în Atlanticul de Nord.

Patria vikingilor Danemarca, împreună cu celelalte state scandinave, reprezintă patria vikingilor, care au fost sursă de inspiraţie pentru numeroase romane, filme şi seriale.

Aceşti războinici redutabili, marinari şi constructori de nave excepţionali au început să se dezvolte în secolul al IX-lea , când, dincolo de legăturile economice pe care le aveau cu restul Europei, au decis că vor să fie şi cuceritori, astfel că vikingii danezi au ajuns să ocupe parţial Anglia (anul 865) ba chiar şi o regiune întreagă din actualul teritoriu al Franţei (Normandia, al cărei nume însemna Oamenii Nordului, făcând referire la această ocupaţie a nordicilor). După unificarea din secolul al X-lea, statul danez este într-o continuă expansiune, iar între secolele al XIV-lea şi al XV-lea face parte, alături de Norvegia şi Suedia, din uniunea de la Kalmar. Ulterior, de-a lungul timpului, şi-a disputat teritorii cu Suedia şi Germania. Din 1973 este membră a Uniunii Europene.

Danemraca este una dintre cele mai vechi monarhii din lume, devenită, pe cale paşnică, monarhie constituţională în 1849 şi deţine, de asemenea, una dintre cele mai vechi constituţii din istorie (datând din 1665). In prezent, monarhia daneză este condusă de M.S Regina Margareta a II-a.

Danezii, printre cei mai fericiţi din lume Danemarca este una dintre cele mai bogate state din lume, iar despre locuitorii ei se ştie că sunt printre cei mai progresişti dintre toţi europenii, dar şi cei mai fericiţi, conform unor studii şi clasamente. De la ei provine conceptul de HYGGE, din ce în ce mai popularizat în ultima vreme şi la noi, în rândul oamenilor preocupaţi de starea lor de bine. Ce este HYGGE ? O stare greu de

definit, un amestec de fericire, linişte şi confort.

Lumina caldă a unei lumânări poate fi hygge; o plimbare prin pădure, toamna, îmbrăcat în haine groase poate fi hygge; un foc uriaș în toiul iernii poate fi hygge; o masă copioasă alături de întreaga familie poate fi hygge.

Danemarca este un stat scandinav care are o cultură bogată și vibrantă. Guvernul Danemarcei acordă un sprijin semnificativ sectorului artelor și culturii.

Danezii au numeroase festivaluri pe care le celebrează în diferite sezoane și care fac parte integrantă din cultura daneză. Crăciunul danez este unul dintre cele mai importante momente ale anului. Este cunoscut ca Jul, un termen care înseamnă „mijlocul iernii" şi se sărbătoreşte în ajunul Crăciunului, cand familiile se adună împreună şi impărtăşesc masa tradiţională.

Despre personalităţi, cultură, educaţie şi progresism.

Unul dintre cele mai celebre texte dramatice din întreaga lume, Tragedia lui Hamlet, prinţ al Danemarcei, aparţinând scriitorului englez William Shakespeare, îl are drept personaj principal pe prinţul imaginar Hamlet, iar decorul este reprezentat de castelul real Kronborg, în apropiere de Copenhaga. Hamlet, din piesa lui Shakespeare, este autorul celebrei triade filosofice „A fi sau a nu fi, aceasta este întrebarea”, atât de citată şi cunoscută peste tot în lume. Danemarca este patria vrăjită a lui Hans Chirstian Andersen , care a încântat inimile şi imaginaţia a milioane de copii de-a lungul timpului, cu poveştila sale fermecate, cum ar fi Crăiasa Zăpezii, Mica sirenă ori Răţuşca cea Urâtă. Şi poate la fel de mulţi copii au fost cuceriţi de-a lungul timului de celebrul jos de construit , LEGO. Ei bine, LEGO este la origine o companie daneză. De altfel, pasionaţii de Lego de toate vârstele pot vizita în Danemarca Legoland Billund Resort, un parc de distacţii tematic, imens, care poate concura fără probleme cu Disneyland din Paris.

Excelenta reputaţie a forţei de muncă daneze poate, într-o mare măsură, să fie atribuită conştientizării în Danemarca a importanţei educaţiei. Sistemul de învăţământ general se bucură de prioritate şi primeşte fonduri publice substanţiale. În Danemarca, accesul egal la educaţie este un principiu fundamental. Un accent deosebit este pus pe accesul la educaţie pe tot parcursul vieţii, iar Danemarca este de remarcat în special pentru producerea de tehnicieni şi ingineri cu înaltă calificare. Educaţia de bază în Danemarca este formată din nouă ani de şcolarizare obligatorie pentru toată lumea. Cei mai mulţi dintre copii merg la şcoli publice. Există, de asemenea, o mare varietate de şcoli private disponibile. 83% dintre tineri finalizează un program de învăţământ secundar. Si cum mai sus povesteam că danezii se numără printre cei mai progresişti oameni din Europa, poate chiar din lume, în şcolile din Danemarca elevii au parte de ore de educaţie sexuală, în care află, în funcţie de vârsta lor, despre cum arată corpul omanesc, despre intimitate şi dreptul fiecăruia de a nu fi atins dacă nu doreşte, despre boli cu transmitere sexuală sau despre concepţia copiilor. Părinţii, la rândul lor, vorbesc deschis cu cei mici despre aceste aspecte, descriindu-le ca pe nişte lucruri fireşti şi nu fac din ele un tabu.

Mic dicţionar englez-român-danez

Hello !

Thank you Good bye !

How are you ?

Whats’s your name ?

My name is…

Plane Bus Bus station Learn Book Write Speak City Street Shop Railway station Eat Bus ticket To land Park

Salut !

Mulţumesc !

La revedere !

Ce mai faci ?

Cum te cheamă ?

Numele meu este…

Avion Autobuz Statie de autobuz A invata Carte A scrie A vorbi Oraş Stradă Magazin Gară A manca Bilet de autobuz A ateriza Parc

Hej !

Tak skal du have Farvel !

Hvordan har du det Hvad hedder du?

Mit navrn er…

Fly Bus busstoppested lære Bestil Skrive Tale By Gade Butik Jernbanestation Spise Busbillet Lande Park

Surse: www.britannica.com www.globi.ro www.patriotul.ro www.businessculture.org www.adevarul.ro www.wikipedia.com

Germania Prof. Zaman Florentina Liceul Teoretic Costeşti Republica Federală este un stat în Europa Centrală. Face parte din organizații internaționale importante, precum: Consiliul Europei (1951), OCDE, Uniunea VestEuropeană (1954), NATO (1955), Uniunea Europeană (1957), ONU (1973), OSCE, și din zona

euro. Se învecinează: la nord - cu Marea Nordului, Danemarca și Marea Baltică; la est cu Polonia și Republica Cehă; la sud cu Austria și Elveția; iar la vest cu Franța, Luxemburg, Belgia și Olanda. Teritoriul Germaniei acoperă 357.021 de kilometri pătrați (137.847 mile pătrate), într-o zonă cu climat temperat. Germania are cea mai mare populație dintre statele membre ale Uniunii Europene (aproximativ 82 de milioane de locuitori).

Diferite triburi germanice au ocupat nordul Germaniei încă din antichitate. În timpul epocii migrațiilor triburile germanice s-au extins spre sud. Începând din secolul al X-lea teritoriile germane au format o parte centrală a Sfântului Imperiu Roman. În secolul al XVI-lea, regiunile germane din nord au devenit centrul Reformei protestante.

Creșterea pan-germanismului în interiorul confederației germane, care a fost ocupată de Franța, a dus la unificarea majorității statelor germane în 1871 în Imperiul German. După Primul Război Mondial și Revoluția germană din 1918-1919, imperiul a fost înlocuit de Republica de la Weimar. Înființarea celui de-al treilea Reich în 1933 a dus la al doilea război mondial și a Holocaustului.

După 1945 Germania a pierdut o parte din teritoriul său și a fost împărțită în două state, Germania de Est și Germania de Vest. În 1990, la scurt timp după revoluțiile care au dus la căderea comunismului în Germania de Est și în restul Europei de Est, Germania a fost reunificată.

Germania este o republică federală parlamentară alcătuită din 16 state numite Landuri. Capitala federală și cel mai mare oraș este Berlin. Industria germană este una din cele mai dezvoltate din lume. Germania este unul din principalele state exportatoare, deține o poziție-cheie în Uniunea Europeană și menține o multitudine de parteneriate strânse la nivel global. Cercetarea științifică și tehnologică din Germania este recunoscută ca cercetare de vârf, la nivel mondial.

Germania a fost un membru fondator al Comunităților Europene în 1957, care a devenit Uniunea Europeană în 1993. Acesta face parte din Spațiul Schengen, și a devenit un co-fondator al zonei euro în 1999. Germania este membru al Organizației Națiunilor Unite, NATO , G8, G20, și OCDE. Cunoscută pentru istoria și cultura sa bogată, Germania a produs numeroși artiști, filozofi, muzicieni, antreprenori, oameni de știință și inventatori.

Germania are cele mai multe granițe cu țările europene, decât oricare alt stat din Europa. Se învecinează în nord cu Danemarca, în est cu Polonia și Republica Cehă, în sud cu Austria și Elveția, în sud-vest cu Franța și Belgia iar în nord-vest cu Olanda.

Parcurile naționale ale Germaniei includ Parcurile naționale Wattenmeer, Parcul național Jasmund, Parcul național Vorpommersche Boddenlandschaft, Parcul național Müritz, Parcul național Unteres Odertal, Parcul național Harz, Parcul național Sächsische Schweiz și Bayerischer Wald.

Germania este cunoscută pentru numeroasele sale grădini zoologice, parcurile faunei sălbatice, acvarii, și parcuri de păsări, mai mult de 400 de grădini zoologice și parcuri de animale sunt administrate în această țară, număr care o plasează pe primul loc în lume Gradină zoologică de la Berlin este cea mai veche grădină zoologică din Germania și deține cea mai numeroasă colecție de specii din lume.

Cea mai mare fermă eoliană și a capacității de energie solară din lume este instalată în Germania. Germania este cunoscută pentru conștiința propriului mediu înconjurător. Mulți germani consideră cauzele antropice a fi un factor semnificativ la încălzirea globală. Germania participă, în cadrul Protocolului de la Kyoto și în alte tratate de promovare a biodiversității, aplicând riguros standardele de emisii scăzute, programele de reciclare și utilizare a energiei regenerabile și sprijinind dezvoltarea durabilă la nivel global.

Cu o populație de 82 de milioane de locuitori, Germania este cea mai populată țară din Uniunea

Europeană. Germania are numeroase orașe mari, cele mai populate fiind Berlin, Hamburg, Munich, Köln, Frankfurt și Stuttgart. Cea mai mare conurbație este regiunea Rhein-Ruhr (12 milioane), inclusiv Düsseldorf (capitala Renaniei de Nord-Westfalia) și orașele Köln, Essen, Dortmund, Duisburg și Bochum.

După Al Doilea Război Mondial, 15 milioane de etnici germani au fost expulzați sau s-au refugiat din teritorii din est ale Germaniei, teritorii care fac parte, astăzi, din Polonia, Cehia, Lituania și Rusia. Într-un număr mai mic au fost strămutate sau s-au refugiat în timpul războiului și imediat după terminarea lui etnici germani din Iugoslavia, Ungaria, România.

Această populație strămutată a fost integrată în cele două state germane înființate în 1949, RFG și RDG. În deceniile ulterioare din țările est-europene au mai imigrat valuri de etnici germani, cele mai importante fiind din URSS, Polonia și România.

Germana este limba oficială și predominant vorbită în Germania. Este una din cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene, precum și una din cele trei limbi de lucru ale Comisiei Europene, alături de engleză și franceză.

Fondul principal de cuvinte (standardul german) este un limbaj vest-germanic și este strâns legat și clasificat alături de engleză, olandeză, precum și limbile frizone. Într-o măsură mai mică, este, de asemenea, legat de cel estic (dispărut) și de limbile scandinave.

Germania are cea mai mare economie națională din Europa, a patra din lume ca PIB nominal, și a cincea din lume în funcție de paritatea puterii de cumpărare, conform datelor din 2008. De la începuturile erei industriale, Germania a fost un lider, inovator și beneficiar al unei economii din ce în ce mai globalizate. Germania este lider mondial în exporturi și generează un surplus comercial de 165 de miliarde.

Germania este un punct central de transport important, datorită poziției sale centrale. Acest lucru poate fi observat în rețelele numeroase și moderne de transport. Rețeaua extinsă de autostrăzi (Autostradă) care se plasează pe locul trei la nivel mondial după lungimea totală și este caracterizată prin lipsa de limită a vitezei pe majoritatea drumurilor.

Germania a construit o rețea policentrică a trenurilor de mare viteză. InterCityExpress sau ICE este categoria cea mai avansată de servicii Deutsche Bahn și operează în orașele germane majore, precum și în destinații spre țările vecine.

Germania a fost locul de naștere al unor renumiți compozitori, precum Ludwig van Beethoven, Johann Sebastian Bach, Johannes Brahms și Richard Wagner; poeți precum Johann Wolfgang von Goethe și Friedrich Schiller; filosofi ca Immanuel Kant, Georg Hegel, Karl Marx sau Friedrich Nietzsche.

Germania este una din țările cu cei mai cunoscuți cercetători în diverse domenii științifice. Premiul Nobel a fost înmânat celor 103 laureați germani. Munca lui Albert Einstein și Max Planck a fost decisivă pentru fondarea fizicii moderne, pe care Werner Heisenberg și Max Born au dezvoltat-o ulterior. Wilhelm Conrad Röntgen a descoperit razele X, această realizare l-a făcut primul câștigător al Premiului Nobel pentru Fizică în 1901.

Numeroși matematicieni celebri s-au născut în Germania, dintre care: Carl Friedrich Gauss, David Hilbert, Bernhard Riemann, Gottfried Leibniz, Karl Weierstrass și Hermann Weyl. Germania are mulți inventatori și ingineri faimoși, precumȘ Johannes Gutenberg, care este acreditat pentru inventarea imprimantei de tip portabil în Europa; Hans Geiger, creatorul contorului Geiger; și Konrad Zuse, care a construit primul calculator complet digital. Inventatori, ingineri și fabricanți germani, precum Contele Ferdinand von Zeppelin, Otto Lilienthal, Gottlieb Daimler, Rudolf

Diesel, Hugo Junkers și Karl Benz au ajutat la dezvoltarea tehnologiei moderne de transporturi auto și aeriene. În Germania peste 27 milioane de persoane fac parte dintr-un club sportive, iar fotbalul este cel mai practicat sport.

Surse : https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania

Porto Prof. Alexandra Ion-Soare Liceul Teoretic Costeşti Vinul de Porto şi un oraş legandar În Porto, îi poţi auzi pe localnici spunând : „Porto é uma nação” (Porto e o naţiune), ceea ce sugerează atât unicitatea acestui oraş, al doilea ca mărime după Lisabona, cât şi mândria locuitorilor săi. Situat în Nordul ţării, pe malul râului Douro, oraşul Porto deţine un centru istoric care face parte din patrimoniul mondial UNESCO şi este cel de la a cărui denumire latină, Portus Cale, provine numele întregii ţări: Portugalia. Importanţa sa nu este dată doar de acest aspect cât şi de faptul că oraşul a devenit un mare centru comercial, dominat nu de nobilime, ci de burghezia locală şi de comercianţii englezi care făceau afaceri aici, precum şi de faptul că vinul de Porto este, de sute de ani, exportat şi apreciat peste tot în lume. În secolul al XVIIlea, într-o perioadă în care importul de vin francez și britanic fusese restricționat, producătorii de vin din Portugalia au început s-o ducă foarte bine, iar orașul Porto, situat la gura de vărsare a râului Douro, a devenit un important centru pentru comerțul viticol. În jurul anului 1850, portughezii au descoperit că adăugarea de brandy în vin avea ca rezultat un vin fortificat, cu un gust dulce, care plăcea foarte mult clienților britanici. Așa s-a născut vinul de Porto. Astăzi, turiştii pot vizita cele mai multe dintre cramele producătoare de vin de Porto, cele mai multe situate în Vila Nova de Gaia, pe malul celălalt al râului Douro.

Obiective turistice şi lucruri de făcut în Porto: 1. Librăria Lello Un loc deosebit de vizitat în Porto este libăria Lello, inaugurată în 1906, cu o arhitectură absolut superbă, în stil neo-gotic, cu accente art-nouveau, completată, la interior de o scară centrală din lemn masiv, în forma cifrei 8 şi de un plafon din sticlă colorată. Se pare că această bibliotecă a inspirat-o pe scriitoarea J.K Rowling, care a locuit o vreme în Porto, pentru a crea decorurile din celebra serie „Harry Potter”. Astăzi, accesul în librărie se face achitând un bilet de aproximativ 5 euro, bani care se scad din preţul cărţilor pe care le achiziţionaţi.

2. Croaziera pe râul Douro Există mici bărci și vaporașe care fac croaziere din oră în oră. Bărcile erau folosite în trecut doar pentru transport, dar în ultimii ani au scop pur turistic. E superb să vezi toate cele 6 poduri ale orașului din una din bărcile care te plimbă încet pe sub ele.

3. Podul Dom Luis Si dacă tot am vorbit de poduri, cel mai vizitat este Podul Dom Luis, inaugurat in anul 1886, moment în care deţinea întâietatea ca cel mai lung arc metalic din lume. Astazi, nivelul superior este rezervat liniei de metrou, pe când cel inferior automobilelor şi pietonilor, făcând legatura între centrul oraşului şi zona portuară de la Vila Nova de Gaia. Si dacă seamănă puţin cu Turnul Eiffel, nu este o întâmplare, fiindcă acest pod a fost proiectat de inginerul frncez Théophile Seyrig, discipol al lui Gustave Eiffel.

Cartierul Ribeira/Cais Ribeira Cais de Ribeira este cartierul de pe malul râului Douro, un labirint atrăgător de stăazi înguste,care atrage prin farmecul său istoric, prin culorile caselor sale alese astfel incât să nu strice peisajul: de la nuanţe de muştar deschis, la portocaliu.

In plus, multitudinea de restaurante şi cafenele amplasate de-a lungul străduţelor sale colorate, fac din Cais de Ribeira cea mai populară zonă a oraşului Porto pentru relaxare şi socializare . Dar Cais da Ribeira înseamna mai mult de atât, căci pe lângă aspectul său comercial, atelierele sale de încălţăminte, aroma pâinii calde sau a bârfelor auzite de la balcoanele localnicilor, Cais de Ribeira este despre explorarea istoriei unui cartier fascinant, este despre descoperirea relicvelor medievale. Drept care UNESCO a declarat acest loc ca făcând parte din Patrimoniul Mondial.

Tripeiros, mâncătorii de maţe Locuitorii oraşului Porto şi-au spus tripeiros, nume care se foloseşte şi astăzi, şi care provine de la substantivul tripas (maţe, intestine). Legenda spune că în secolul al XV-lea, pe când Henric Navigatorul se pregătea să plece în prima sa expediţie pe mare, la Ceuta (Africa), o parte din nave au fost construite pe malul râului Douro. Oamenii care făceau parte din expediţie, având nevoie de rezerve de hrană, localnicii din Porto au sacrificat animale şi le-au oferit toată carnea şi organele, pentru a le putea ajunge cât mai multă vreme, cu excepţia intestinelor, pe care le-au păstrat pentru ei. Cu toate acestea, unul din cele mai celebre feluri de mâncare din Portoul contemporan este un sanwich uriaş, numit Franchesina.

Surse: https://www.historia.ro/sectiune/travel/articol/nobilul-si-invincibilul-oras-porto https://www.dancinglobster.ro/vinul-de-porto/ www.porto-turism.com https://www.profit.ro/stiri/life/video-libraria-lello-din-porto-veche-de-peste-un-secol-salvata-de-lafaliment-de-harry-potter-18813317 https://www.youtube.com/watch?v=v7hctWeJaY0 https://www.portalturism.com/obiectiv-turistic/podul-dom-luis-porto-portugalia

Portugalia Prof. Alexandra Ion-Soare Liceul Teoretic Costeşti Un stat mic, dar măreţ Portugalia, cel mai vestic stat din Europa continentală, este situată în peninsula Iberică, învecinându-se cu Spania la Est şi Nord în timp ce coasta de vest i se scaldă liniştită în apele Oceanului Atlantic. Mai cuprinde, de asemena, două teritorii autonome : arhipelagul Azore şi insula Madeira.

Portugalia este exemplul de stat micuţ dar măreţ. Locuit încă din vremuri preistorice, apoi devenită colonie romană şi, ulterior, invadată de Mauri, această mică porţiune din Pensinsula Iberică devine independentă în secolul al XII-lea (numărându-se, de altfel, printre cele mai vechi state-naţiuni europene), iar de atunci, graniţele terestre nu i s-au modificat prea mult. Pe mare, in schimb, lucrurile au stat altfel, căci încă din secolele XIV-XV, portughezii au privit peste Ocean şi au pornit să cucerească lumea. Este perioada marilor descoperiri geografice, pe care au deschis-o portughezii odată cu expediţia întreprinsă de Henric Navigatorul pentru a explora Coasta de Vest a Africii, în căutare de aur, fildeş şi mai târziu, pentru comeţul cu sclavi. Au urmat expediţiile din America de Sud sau celebra expediţie a lui Vasco da Gama, care a descoprit calea maritimă dintre Europa şi India. Incet, încet, Portugalia se transformă într-un mare imperiu colonial, de altfel primul imperiu colonial european modern care s-a constituit (1415) şi ultimul Imperiul colonial portughez care s-a destrămat (1999). Interesant de ştiut : în timpul erei coloniale, la un moment dat, capitala imperiului colonail portughez a fost stabilită în Brazilia, colonie portugheză pe atunci, la Rio de Janeiro. Astăzi, capitala este la Lisabona.

De la muzică fado la fotbal Muzica, literatura şi arta sunt domenii importante pentru portughezi. Când vorbim despre muzică, Portugalia şi-a pus definitiv amprenta pe istoria muzicii universale, cu fado, gen de muzică maiestuos reprezentat de Amália Rodrigues, care cântă despre dorul femeilor după bărbaţii marinari plecaţi de acasă, despre viaţa pe mare ori despre cea a categoriilor defavorizate. Cuvântul-cheie al acestor cântece fado este saudade, care însumează la un loc nostalgie, tristeţe , fericire dar şi dor de casă.

Portughezii, la fel ca şi vecinii lor spanioli,organizează de-a lungul anului numeroase festivităti, care îşi au în mare parte originile în diverse sărbători religioase. Cea mai cunoscută este cea a Sfântului Anton (13 iunie), în timpul căreia se ascultă muzică fado, fetele încearcă să afle cu cine se vor mărita, şi … se consumă cantităţi uriaşe de sardine. Tradiția se referă la un eveniment remarcabil care a avut loc în timp ce sfântul catolic a fost în Rimini, Italia. Dezamăgit că localnicii nu ascultau predicile sale, el a rătăcit pe malul apei, predicând. Dintr-o dată, rând pe rând, peștii ridicau capul deasupra valurilor, din adâncuri, și ascultau predicile Sf Anton.

Pe lângă marii exploratori ai secolului al XV-lea, pe lângă cea mai cunoscută reprezentantă a muzicii fado, Amália Rodrigues (pentru ale cărei funeralii, în 1999, s-a decretat zi de doliu naţional) Portugalia a mai dat lumii câteva nume răsunătoare în domenii cum ar fi literatura ori sportul. In secolul al XVI-lea a trăit şi creat opera Luis de Camões, cel mai mare poet portughez,

comparat adesea cu Shakespeare, Homer, sau Dante. Mai aproape de zilele noastre, José Saramago (1922-2010) a fost un alt scriitor prolific, deţinător al premiului Nobel pentru literatură (1998), cu volume traduse în 25 de limbi, care vorbesc despre idei suprarealiste sau descriu în cele mai mici detalii psiho-sociologice comportamentul uman în diverse situaţii.

In domeniul sportului, Portugalia se mândreşte cu câteva nume de fotbalişti deveniţi legendă : Eusébio (1924-2014), supranumit Pantera neagră, fost jucător la Benfica Lisabona. Ocupă poziţia a 9-a în lista cu cei mai buni 50 de jucători din secolul al XX-lea realizată de Federaţia Internaţională pentru Istoria şi Statistica Fotbalului. Nici jucătorii contemporani nu sunt mai prejos, Portugalia fiind patria mult iubitului Christiano Ronaldo sau a lui Luis Figo.

O bucătărie mediteraneeană cu influenţe coloniale Fiind înrudită cu bucătăria mediteraneană, gastronomia portugheză tradiţională este în mod notabil influenţată de marea varietate de condimente folosite la pregătirea specialităţilor tipice, un obicei care a devenit tradiţie încă din epoca colonială, portughezii fiind absolut îndrăgostiţi de scorţişoară, piper negru şi şofran. Nu trebuie ratate următoarele feluri de mâncare : Cataplana Algarvia, care este unul dintre cele mai populare feluri de mâncare locale, un „ghiveci” înăbușit într-o oală dublă, cu puțin ulei de măsline, diferite feluri de pește și fructe de mare, legume și condimente, stropite cu vin alb și coniac ; Bacalhau, adică peştele cod, cel mai consumat peşte din ţară ; Caldeirada , un alt fel de mâncare tradiţional, care este de fapt o tocană făcute din diverse specii de peşte, fructe de mare şi legume. Fireşte, toate vin insoţite de un vin bun, fiindcă Portugalia este une dintre cele mai mari exportatoare de vinuri, printre cele mai cunoscute numărându-se cel de Porto sau cel de Madeira.

Limba portugheză, de origine romanică, înrudită cu româna, este a şasea cea mai vorbită limbă de pe pământ, cu peste 236 milioane de vorbitori în întreaga lume. Este limbă oficială în Brazilia, Angola, Guineea Bissau, Mozambic, fiind vorbită şi în Goa (India) sau în Macao.

Mic dicţionar englez-român-portughez :

Hello !

Thank you Good bye !

How are you ?

Whats’s your name ?

My name is…

Plane Bus

Salut !

Mulţumesc !

La revedere !

Ce mai faci ?

Cum te cheamă ?

Numele meu este…

Avion Autobuz

Olà !

Obrigada!

Tchau!

Como você está?

Qual o seu nome?

Meu nome é Avião Autocarro

Bus station Learn Book Write Speak City Street Shop Railway station Eat Bus ticket To land Park

Statie de autobuz A invata Carte A scrie A vorbi Oraş Stradă Magazin Gară A manca Bilet de autobuz A ateriza Parc

estação de onibus aprender Livro Escreva Falar Cidade Rua Loja Estação Ferroviária Comer Bilethe de autocarro Aterrar Parque

Surse: https://www.youtube.com/watch?v=Uf-VXc26ZO0 http://transilvaniabooking.blogspot.com/2013/05/festivaluri-pe-care-nu-trebuie-sa-le.html www.larousse.fr www.portugalist.com https://www.agerpres.ro/documentare/2019/01/05/o-personalitate-pe-zi-fotbalistul-eusebio--236132 https://wanderwisdom.com/travel-destinations/Interesting-Facts-About-Portugal www.ancapavel.ro

Porto Prof. Zaman Florentina Liceul Teoretic Costești Porto este capitala districtului omonim din Portugalia. Este situat în nordul țării, pe râul Douro, aproape de coasta Oceanului Atlantic. Țara și vinul de Porto (Vinho do Porto) și-au luat numele de la orașul Porto. Locuitorii Porto-ului și-au spus tripeiros, nume care este în uz și astăzi.

Unul dintre produsele Portugaliei apreciate la nivel mondial este Vinul de Porto. Numele său vine de la faptul că stătea închis în pivnițele din orașul-soră al Porto-ului, Vila Nova de Gaia, cel de peste râu. Între secolul XVIII și secolul XIX orașul a devenit un centru industrial important crescând văzând cu ochii. Un pod de oțel de două etaje (Ludovic I) și un pod feroviar (Ponte de D. Maria Pia), au fost construite amândouă de arhitectul Gustave Eiffel, la fel cu gara (considerată a fi una dintre cele mai frumoase din Europa). Bursa și universitate au fost de asemenea create între timp. O rețea de tramvaie în continuă de dezvoltare a fost creată în oraș, dar în zilele noastre doar o linie a mai rămas, care merge prin râu și pe țărmul mării, în special în scopuri turistice. În secolul XX alte poduri au fost construite, ca și Arrábida. Apoi a venit S. João, înlocuitorul lui Maria Pia, Freixo, pentru a completa Luís I, și mai recent, Infante pentru a înlocui al doilea nivel al lui Luis I.

Cel mai vechi ziar portughez (Jornal de Notícias) este de asemenea din acest oraș și clădirea în care este relizat (care are același nume cu periodicul), este una dintre cele mai înalte ale orașului. Cea mai importantă editură portugheză, Porto Editora, este de asemenea din acest oraș. Dicționarele sale sunt considerate cele mai bune.

Bursa orașului (Bolsa do Porto) a fuzionat cu cea din Lisabona, original Bolsa de Valores de Lisboa, care a fuzionat mai târziu cu Euronext, împreună cu Amsterdam, Bruxelles, LIFFE și Paris.

De curând (1996), centrul istoric (care datează din Evul Mediu) a intrat în patrimoniul cultural mondial UNESCO. În 2001 Porto a împărțit titlul de capitală culturală europeană împreună cu orașul olandez Rotterdam). În prezent cel mai important proiect de dezvoltare este metroul său.

Este cel mai scump proiect în construcția publică din Europa, în principal din cauza solului orașului, care este extrem de complex, din perspectiva tehnică. O consecință este construcția unui nou pod, pentru trafic, și dedicarea podului Ludovic I metroului.

Cluburile de fotbal FC Porto și Boavista FC, care joacă în principala ligă portugheză și în Liga Campionilor, sunt ambele din Porto.

Surse: https://ro.wikipedia.org/wiki/Porto

Portugalia Prof. Zaman Florentina Liceul Teoretic Costești Republica Portugheză, este o țară în Peninsula Iberică din Europa de Sud-Vest. Este cea mai vestică țară din Europa continentală.

Republica include, arhipelagurile Azore și Madeira din Atlantic, ambele regiuni autonome cu propriile lor guverne regionale.

Teritoriul Portugaliei moderne a fost locuit permanent, invadat și subiect de dispute armate încă din vremuri preistorice. În 711, Peninsula Iberică a fost invadată de către Mauri, Portugalia devenind parte din AlAndalusul musulman. Portugalia s-a născut ca stat în urma Reconquistei creștine, iar în 1139, Afonso Henriques a fost proclamat rege al Portugaliei, astfel stabilind independența acestui stat. În secolele al XV-lea și al XVI-lea, Portugalia și-a creat primul imperiu global, devenind una dintre cele mai mari puteri economice, politice și militare. În acest timp, exploratorii portughezi au efectuat călătorii maritime de pionierat în Epoca Marilor Descoperiri, în special sub patronaj regal al principelui Henric Navigatorul și al regelui João al II-lea, descoperiri notabile fiind cea a lui Vasco da Gama, care a găsit o rută spre India pe mare (1497-98), dar și descoperirea Braziliei (1500), și ajungerea la Capul Bunei Speranțe.

Portugalia continentală este divizată de râul său principal, Tagus, care curge din Spania și se varsă în Atlantic prin Estuarul Tagus, la Lisabona. Peisajul nordic este muntos spre interior, cu mai multe platouri crestate de văi de râuri, în timp ce spre sud, inclusiv în regiunile Algarve și Alentejo, este caracterizat prin șesuri.

Cel mai înalt vârf al Portugaliei este Muntele Pico de pe Insula Pico din Azore. Acest vechi vulcan, este un simbol reprezentativ al Azorelor, în timp ce Serra da Estrela⁠de pe continent este o atracție sezonieră importantă pentru schiori și entuziaștii sporturilor de iarnă.

De la ratificarea Constituției din 1976, Portugalia este republică semi-prezidențială democraticreprezentativă, cu capitala la Lisabona, cel mai mare oraș al țării.

Portugalia este o țară dezvoltată și cu venit mare. Moneda Portugaliei este euro (€), care a înlocuit escudoul portughez, iar țara a fost unul dintre membrii fondatori ai zonei euro. Putere maritimă tradițională, Portugalia are o puternică tradiție în sectorul pescuitului și este una din țările cu cele mai mari niveluri ale consumului de pește pe cap de locuitor.

Istoria colonială a Portugaliei a fost de mult timp o piatră de hotar a identității naționale, ca și poziția geografică în colțul sud-vestic al Europei, pe malul Oceanului Atlantic. A fost una dintre ultimele puteri coloniale vest-europene care a renunțat la teritoriile sale de peste mări (Angola și Mozambic în 1975), predând apoi și administrarea orașului Macau către Republica Populară Chineză la sfârșitul lui 1999. Ca urmare, a influențat și a fost influențată de culturi din fostele colonii, manifestate și prin imigrație din aceste foste teritorii din motive atât economice cât și personale.

Multe sărbători, festivaluri și tradiții portugheze au origine sau conotație creștină.

Universitățile portugheze există din 1290. Cea mai veche universitate din Portugalia a fost înființată la Lisabona și apoi s-a mutat la Coimbra. Istoric, în cadrul Imperiului Portughez, portughezii au fondat cea mai veche școală de inginerie din Americi în 1792, precum și cel mai vechi colegiu medical din Asia în 1842. Actualmente, cea mai mare universitate din Portugalia este Universitatea din Lisabona.

Portugalia și-a dezvoltat o cultură specifică, influențată de diferitele civilizații care au traversat Mediterana și continentul european, sau au fost introduse în timpul Epocii Descoperirilor Geografice., precum Centrul Cultural Belém⁠din Lisabona, Fundația Serralves și Casa da Música, ambele în Porto, precum și noi instituții culurale, cum ar fi biblioteci municipale și săli de concerte construite sau renovate în multe localități din toată țara.

Arhitectura tradițională este specifică, și cuprinde stitlul manuelin, denumit și „gotic târziu portughez”, un stil somptuos de ornamentație arhitecturală din primele decenii ale secolului al XVIlea.

Aventurierul și poetul Luís de Camões (c. 1524–1580) a scris poemul epic Os Lusíadas⁠(Lusiadele), sub influența Aeneidei lui Virgil.

Deosebit de popular și respectat este José Saramago, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură din 1998.

Bucătăria portugheză este una diversă, fiecare regiune având specificul ei. Portughezii consumă mult cod uscat (bacalhau în portugheză), pentru care există sute de rețete. Se spune că există câte un fel de bacalhau⁠pentru fiecare zi a anului.

Feluri de fast food specifice sunt Francesinha („franțuzica”) din Porto, și sandwichuri bifanas (porc pe grătar) sau prego (vită la grătar), celebre în toată țara.

Vinurile portugheze sunt recunoscute pe plan internațional din vremea romanilor, care asociau Portugalia cu zeul lor, Bacchus. Astăzi, țara este cunoscută pentru vinurile sale care au câștigat mai multe premii internaționale.

Muzica portugheză⁠ cuprinde o gamă variată de genuri. Cel mai celebru este Fado, o muzică urbană melancolică originară din Lisabona, asociată de obicei cu chitara portugheză⁠ și cu saudade (dorul).

Portugalia are o bogată istorie în pictură. Primii pictori cunoscuți datează de la începutul secolului al XV-lea – ca Nuno Gonçalves – în contextul perioadei gotice târzii. În timpul picturii Renașterii Portugheze, pictura a fost influențată de cea nord-europeană.

Fotbalul este cel mai popular sport în Portugalia. Sunt mai multe competiții de fotbal de la cele de amatori de nivel local până la cele de profesioniști de clasă mondială. Legendarul Eusébio este încă un mare simbol al istoriei fotbalului portughez. Laureați al titlului de FIFA World Player of the Year, Luís Figo și Cristiano Ronaldo, care a câștigat și FIFA Ballon d'Or, sunt doi fotbaliști portughezi de clasă mondială. Unii portughezi au ajunst celebri și ca antrenori, cum ar fi José Mourinho și Fernando Santos.

Cultura cipriotă văzută cu programul Erasmus+ Prof. Drăguț Violeta Liceul Teoretic Costești Liceul Tehnologic Costești Când toată populația globului era foarte preocupată de Covid 19, în anul 2020, nu s-a putut efectua mobilitatea în Cipru, erau restricții foarte multe, așa că mobilitatea a fost amânată de două ori, dar în mai 2021 a sosit momentul să călătorim și în această țară, să ne perfecționăm, dar să cunoaștem direct o nouă cultură. Citisem despre Cipru, auzisem de la colegele mele, mă temeam să plec singură la drum, dar gândul că această țară este în Uniunea Europeană, încă dinaintea României, ma încurajat și m-am gândit că va fi bine, voi fi în siguranță și așa a fost.

Primul moment care ne-a adus aminte că suntem în timpul unei pandemii a fost activat la aterizare, când am fost anunțați că zborul nostru a fost selectat pentru test PCR, pentru toți pasagerii, toți din avion erau nemulțumiți mai mult cei vaccinați. Eu eram vaccinată, dar mă temeam…dacă…dacă…în loc să stau la curs voi sta în carantină, gânduri, gânduri… Testarea a decurs foarte repede, erau foarte bine organizați, foarte respectuoși și delicați cu prelevarea probelor. Rezultatul l-a primit fiecare pe telefon, în aceeași zi, spre seara.

După aterizarea am căutat un mijloc de transport în comun, nimic, doar taxi, în perioada stării de alertă nu circulau autobuzele, dar mare parte din ciprioți au firme de taxi. Toți din jur vorbeau engleză, mi-a trecut prin minte faptul cu coloniile engleze, de aici venea bilingvul tuturor. Când să urc în taxi, Stop!…volanul pe dreapta, deci încă odată Anglia își spusese cuvântul.

La cazare am întânlit oameni prietenoși, hotelul a fost curat, liniștit, dotat inclusive cu un laptop conectat la imprimantă pentru clienți, situat la nici 50 m de locația cursului.

Formatorii au fost foarte agreabili, o parte erau nativi din Cipru, iar coordonatoarea și alte două formatoare erau din Lituania, vorbeau o engleză impecabilă, cu un ușor accent slav, greu sesizabil. Într-o după-amiaza, după curs s-a organizat un tur al orașului și al împrejurimilor, moment în care am fost duși cu taxiurile, de o doamnă și un domn. Când ne-am întânlit cu grupul, vorbeam engleză, doamnele din Lituania, colegele noastre s-au urcat în primul taxi, noi cele din România în al doilea taxi, condus de o doamnă, dar nu orice fel de doamnă, o româncă…Georgiana. Georgiana ne-a povestit multe despre Cipru și ciprioți, mai ales că era de 16 ani în Cipru și era căsătorită cu cipriotul aflat în primul nostrum taxi. Împreună aveau o firmă de taxi, povestea că nu au timp de nimic, permanent sunt solicitați pentru transport, neexistând mijloace de transport în comun. Aveau multe mașini, toate noi, trebuia să își căștige clienții. Georgiana plecase din România, la 16 ani, o

urmase pe sora mai mare, căsătorită cu un român, dar care se stabilise în Cipru.

Georgiana s-a îndrăgostit de un cipriot și s-a căsătorit în Cipru, la început ambii erau ospătari, apoi s-au axat pe taximetrie. Aveau deja 4 copii, dintre care o pereche de gemeni, cea mică avea 3 ani, o lăsase cu soacra să poată să conducă taxiul, era bucuroasă că a început să muncească.

Doreau să strângă bani pentru cele 3 fete, pentru că în Cipru fetele trebuie să aibă la căsătorie pământ și casă, este o zestre obligatorie. Lunar încasa de la statul cipriot alocații mari pentru cei 4 copii. În Cipru dacă o mama este singură și nu muncește, dar are copii minori, statul îi dă o sumă de bani să-și crească copii, în Cipru mama și copii sunt foarte protejați de stat.

Sunt legi foarte dure pentru soții care-și lovesc soțiile sau copii.

Poveștile curgeau lanț, iar pe geamul taxiului se vedea un peisaj uscat, arid, stânci golașe, dar șosele foarte bune.

Am vizitat o așezare romană, pe țărmul sudic al insulei, un loc mirific, un situ bine conservat, cu locuințe de rând, therme, teatru, temple, toate cu explicații afișate în limba engleză. M-a impresionat locația, romanii au iubit marea și au utilizat tot ce s-a putut de la ea.

Casele romanilor se deosebeau de cele ale grecilor în primul rând prin elementul tipic roman care este atrimul, curtea interioara centrală, de forma rectangulara sau patrata, cu un bazin sau un put în centru care acumula apa de ploaie, iar pe toae cele patru laturi erau camerele de locuit. La intrare în casă era plasat un altar închinat zeului familiei, pe altarul acestuia familia aducea ofrande. Romanii foloseau un fel de ciment: un conglomerat artificial de pietriș și nisip, amestecat cu materii vulcanice, peste care se turna în cofraje mortar, apoi peretele era acoperit cu caramizi arse sau cu mici blocuri de piatra tăiate în forma de romb. Cărămizile au făcut posibilă posibila construcția boltei în semicerc și a cupolei care putea acoperii săli de mari dimensiuni.

Covoarele romanilor erau făcute din mpzaic, o artă plăcută și astăzi. Mozaicul prezenta figuri zoomorfe, antropomorfe, florale sau geometrice.

Portugalia Prof. Barbu Florica Liceul Teoretic Costești

Portugalia, sau Republica Portugheză, este o țară europeană situată în Peninsula Iberică. Este limitaă la est și nord, de Spania și la sud și vest de Oceanul Atlantic. Teritoriul său se întinde pe o suprafață de 92.391 km², cu aproximativ 10,7 mii de locuitori.

Capitala Portugaliei este Lisabona.

Portugalia este o națiune de coastă situată la sud-vest de Europa. Zona sa continentală este situată în Peninsula Iberică, la granița sudică cu Spania (est și nord). La sud și la vest, Portugalia se învecinează cu Oceanul Atlantic. Portugalia are, de asemenea, teritorii pe insulele atlantice Madeira și Açores (ale căror formațiuni sunt de origine vulcanică), care reprezintă poziții strategice de-a lungul Mării de Vest și lângă strâmtoarea Gibraltar (situată între Marea Mediterană și Oceanul Atlantic). Din suprafața totală a Portugaliei, 91.951 km² reprezintă continent și 440 km² suprafață maritimă.

Portugalia se poate lăuda cu unul dintre cele mai plăcute climaturi de pe continentul european. Deși poate fi considerat un climat mediteranean, acesta este modificat de Oceanul Atlantic, de unde provine aerul umed, rezultând temperaturi modificate. Pe de altă parte, trebuie luat în considerare faptul că, clima variază în funcție de regiunea în care se află. Altitudinea, latitudinea și apropierea de mare sunt câțiva dintre factorii care determină această diferență între zonele nordice și sudice ale PORTUGALIA țării. În acest fel, se poate spune că în centru verile sunt fierbinți. În timp ce în zonele de coastă, temperaturile sunt moderate din cauza apropierii de mare.

Portugalia este bogată în animale sălbatice și peisaje, cu multe ecosisteme importante, inclusiv păduri extinse de stejari (montate), păduri de maquis, pajiști, dune de nisip și stânci, precum și estuare și lagune.

Portugalia continentală găzduiește rezervoare importante pentru biodiversitate în Europa, inclusiv multe păsări de pradă, în timp ce teritoriile sale insulare (arhipelagul Madeira și arhipelagul Azore), situate în Oceanul Atlantic, găzduiesc o biodiversitate unică și semnificativă la nivel global datorită locației, climei și originilor vulcanice ale acestor două arhipelaguri. În Portugalia se găsesc în jur de 3.600 de specii de plante, alături de 69 de mamifere terestre, 313 specii de păsări (dintre care aproximativ 35% sunt amenințate), 17 amfibieni și 34 de specii de reptile. Cu toate acestea, viața sălbatică din Portugalia suferă de pierderi grave de habitate din cauza combinației de factori, inclusiv poluarea și alte efecte din activitățile umane, cum ar fi irigarea și drenajul, precum și agricultura intensivă și silvicultură, toate degradând și fragmentând habitatele și amenințând speciile care se bazează pe ecosistemele unice ale țării.

Datorită climatului său mediteranean și munților, pădurilor, râurilor, zonelor umede și plajelor sale, oferă o mulțime de habitate variate și găzduiește o selecție foarte diversă de specii de plante și animale. Datorită gamei sale incredibile de floră și faună, țara este un adevărat paradis natural.

Vegetația din Portugalia este un amestec de specii atlantice, europene, mediteraneene și africane. La nord de valea Mondego, 57% din plante sunt specii europene (peste 86% în interiorul nordic) și doar 26% mediteraneene; în sud proporțiile sunt inversate; 29% și respectiv, 46%.

Fauna din Portugalia este, din nou, un amestec de specii europene și nord-africane. Capra sălbatică, porcul și cerbul se găsesc în mediul rural portughez. Există încă lupi în părțile îndepărtate ale Serra da Estrela, iar râsul

poate fi găsit în Alentejo. Vulpea, iepurele și iepurele iberic sunt omniprezente.

Viața păsărilor este bogată, deoarece peninsula se află pe ruta de migrație a iernii a speciilor vestice și centrale europene, în special în zonele umede din Algarve. Peștii sunt abundenți în apele atlantice din Portugalia continentală, în special sardina europeană, bibanul și dorada de aur. Crustaceele sunt comune pe coastele stâncoase din nord.

Portugalia este o țară care a văzut o congruență de oameni diferiți de-a lungul mileniilor, toți cu un impact unic asupra istoriei și culturii sale. Cu toate acestea, este încă o țară foarte omogenă, cu o populație predominant romano-catolică, cu multe obiceiuri și tradiții de lungă durată.

Religia majoritară și oficială este religia catolică, existând și o minoritate de protestanți și musulmani.

Portugalia era romano-catolică, nu numai în sens religios, ci și social și cultural. Deși Biserica și statul au fost separate formal în timpul primei republici (1910-1926), o separare reiterată în Constituția din 1976, cele două au continuat să formeze o rețea fără sudură în multe domenii ale vieții.

Multe festivaluri portugheze aveau origini religioase, iar codurile morale și legale ale țării au fost derivate din preceptele catolice. Deși biserica și statul au fost separate formal, separarea absolută nu este posibilă în practică. În timpul verii, în luna iunie, festivalurile dedicate a trei sfinți, cunoscuți în mod colectiv sub numele de Sfinți populari, sunt sărbătoriți în toată Portugalia. Aceste festivaluri sunt, eventual, legate de zeități romane sau locale din vremea dinaintea creștinismului răspândit în toată regiunea. Pentru a nu pierde o sărbătoare perfect bună, creștinismul a „înlocuit” în cele din urmă sfinții catolici cu zei păgâni, iar festivitățile au continuat. Acești trei sfinți sunt San Antonio, San Juan și San Pedro. Bere, vin și pâinea tradițională cu sardine sunt o necesitate.

San Antonio este sărbătorit în noaptea de 12 spre 13 iunie, în special în Lisabona, cu Marșurile Populare. La 5 iunie 1932, un ziar a publicat o fotografie cu „primul zâmbet” al Oliveira Salazar, salutând oamenii de pe balconul biroului său de la Ministerul Finanțelor. În același

ziar a fost anunțat primul concurs de Marșuri Populare.

Printre alte festivități, sunt celebrate diferite căsătorii cunoscute sub numele de căsătorii Santo António. Astăzi, aceste căsătorii sunt plătite de oraș.

San Juan este sărbătorit în multe orașe din toată Portugalia în noaptea de 23 spre 24 iunie, în special în Porto și Braga.

Sărbătoarea San Pedro are loc în Póvoa de Varzim, unde pe 29 iunie au loc focuri, parade și dansuri. Defilările prezintă, printre alte spectacole, femei îmbrăcate în costume de pescar strânse și pantofi cu toc înalt. Fiecare cartier este reprezentat de o culoare diferită, care poate fi văzută în culorile rochiilor și steagurile purtate de pescari.

O mare parte a populației se bucură de coride, iar unii dintre ei preferă coridele moarții, coride în care taurul este ucis în arenă (acestea sunt interzise în majoritatea țării).

Toate orașele din Portugalia organizează un fel de festival în timpul anului. Acesta include recolte regionale și festivaluri populare, precum și evenimente de artă și muzică, dintre care multe au loc în zone populare de plajă.

Unele festivaluri sunt religioase. Fiecare oraș și sat organizează, de asemenea, un pelerinaj - sau pelerinaje - pentru a-și cinsti sfântul local.

Majoritatea festivalurilor încorporează dans tradițional portughez, vin, muzică și mâncare, deși unele sunt relativ discrete, în timp ce altele s-au transformat în extravaganțe care durează zile.

Tradițiile portugheze sunt dezvăluite în bucătăria bogată, cu indicii de arome și ingrediente mediteraneene și atlantice. Influențată de Epoca Descoperirii, utilizarea condimentelor, zahărului și a altor produse a devenit rapid parte din bucătăria locală. Întrucât grâul a crescut întotdeauna foarte bine în sol, fiecare regiune a avut timp să își perfecționeze propriul tip de pâine, creând o diversitate în coacere și patiserie pentru care Portugalia a devenit faimoasă.

Peștele și fructele de mare ocupă un loc proeminent în gastronomia portugheză. Datorită poziției sale privilegiate față de Atlantic, țara beneficiază de cele mai bune produse disponibile. În plus, există o mare varietate de carne de înaltă calitate. Pentru a spori gustul felurilor de mâncare, portughezii folosesc adesea ardei piri-piri, frunze de dafin pentru a condimenta orezul și preparatele din carne și pește. La aceasta se adaugă ulei de măsline, scorțișoară și semințe de lupin.

Gătit într-o mie de feluri, codul este una dintre marile vedete ale gastronomiei locale. O veche zicală portugheză spune chiar că există mai multe feluri de mâncare de cod decât zile în an.

De asemenea, trebuie remarcat faptul că portughezii au acordat o importanță deosebită deserturilor încă din secolul al XV-lea, când zahărul a fost introdus în țară. Acesta din urmă a devenit un ingredient principal, alături de gălbenușuri de ou, migdale și scorțișoară. Printre cele mai populare deserturi se numără: pastel de Nata, pastel de Belém și tortul Azeitão.

Portugalia este o destinație interesantă din punct de vedere gastronomic, perfectă pentru hedoniști și asta nu se datorează numai mâncării minunate și proaspete, ci și varietății de băuturi produse aici.

Cu siguranță cel mai faimos este vinul de Porto. Este un vin fortificat, mult mai puternic și mai dulce decât un vin normal. A devenit popular în timp ce britanicii se aflau în război cu francezii, în secolul al XVIII-lea.

Au încetat să mai cumpere vin de la ei și au descoperit o alternativă mult mai satisfăcătoare în Valea Douro. Această regiune este, după regiunea Tokaj-Hegyalja din Ungaria (est. 1730), și Chianti în Italia (est. 1716), a treia cea mai veche regiune viticolă protejată din lume. Astăzi, cocktailurile răcoritoare de vin de Porto făcute cu apă tonică sau lime sunt foarte populare.

Ginja este un lichior tipic portughez, preparat cu coniac și vișine. Această băutură tradițională, a fost consumată ca antidot împotriva problemelor de sănătate și este în prezent băutura preferată din capitala țării.

Cultura Portugaliei este reflectarea unei istorii îndelungate și a întâlnirii tuturor

popoarelor care s-au stabilit pe acest teritoriu care s-a schimbat de-a lungul secolelor. Diferitele influențe ale numeroaselor culturi care au trecut pe aici se manifestă în orașele din Portugalia, în patrimoniul monumental și în tradiții. Atât romanii, cât și arabii, precum și societățile care iau precedat, au lăsat urme și o moștenire culturală și arheologică care se poate vedea pe întreg teritoriul portughez. Printre influențele altor popoare se numără și influențe flamande, italiene și franceze. Călătoriile descoperitorilor portughezi au deschis o nouă lume în această țară alimentată de cultura africană, asiatică și americană, făcând din cultura portugheză o cultură unică.

Bogăția monumentală, de patrimoniu și peisaj face parte din Patrimoniul Mondial, de fapt 17 locuri din Portugalia au fost clasificate de UNESCO. Muzica, între timp, a avut o mare dezvoltare încă din antichitate, datorită corurilor care cântau din motive spirituale și însoțeau diferite festivități.

Arhitectura barocă este un alt element fundamental al culturii portugheze, este o reflectare a epocii de splendoare care a fost trăită în Portugalia în timpul domniei lui D. João (1707-1750), moment în care aurul și pietrele prețioase au apărut din Brazilia. Exemple ale acestei arhitecturi baroce sunt Turnul și Biserica Clericilor din Porto, Biblioteca Universității din Coimbra, Mănăstirea Mafra, Palatul Mateus din Vila Real, sau colecția Muzeului Mașinilor din Lisabona.

Turismul cultural, natura și agrementul se combină perfect pentru deliciul turiștilor. Portugalia este, mai presus de toate, o destinație culturală excelentă. Pentru iubitorii de istorie și cultură, cea mai bună activitate este de a vizita orașe precum Porto, Coimbra și Sintra. În Porto, se poate degusta unul dintre cele mai elegante și sofisticate vinuri din Europa. Sintra atrage în special prin castelele sale maiestuoase și palatele arhitecturale.

Orașul universitar Coimbra surprinde atât prin aspectul său tradițional, cât și prin cel festiv.

Mic dicționar englez-român-portughez

Hello !

Thank you Good bye !

How are you ?

Whats’s your name ?

My name is…

Plane Bus Bus station Learn Book Write Speak City Street Shop Restaurant Eat Bus ticket School Park Good morning!

Good afternoon!

Good evening!

Good night!

You’re welcome!

I don’ understand!

I haveve no idea about it!

Please!

Please, excuse me!

Where are you from?

It’s on the right!

It’s on the left!

What time is it?

How much is this/it?

You’re right!

Agreed!

Salut !

Mulţumesc !

La revedere !

Ce mai faci ?

Cum te cheamă ?

Numele meu este…

Avion Autobuz Stație de autobuz A învăța Carte A scrie A vorbi Oraş Stradă Magazin Restaurant A mânca Bilet de autobuz Şcoală Parc Bună dimineaţa!

Bună ziua!

Bună seara!

Noapte bună!

Cu plăcere!

Nu înţeleg!

Habar n-am!

Vă rog/Te rog!

Vă rog să mă scuzaţi!

De unde eşti?

Este la dreapta!

Este la stânga!

Cât e ceasul?

Cât costă?

Ai dreptate!

De acord!

Olá !

Obrigada !

Adeus !

Como você está ?

Qual o seu nome ?

Meu nome é…

Plano Autocarro Ponto de ônibus Aprender Livro Escreva Falar Cidade A rua Loja Restaurante Comer Bilhete de autocarro Escola Parque Bom Dia! Olá!

Boa noite!

Boa noite!

Com prazer!

Eu não entendo!

Eu não faço ideia!

Por favor!

Por favor, dê-me licença!

De onde você é?

Está certo!

Está à esquerda!

Que horas?

Quanto custa isso?

Você está certo!

Concordar!

Grecia Prof. Barbu Florica Liceul Teoretic Costești

Grecia oferă experiențe și peisaje de neuitat, precum și o istorie antică, care se observă în fiecare colț al acestei țări magnifice. Situată la vârful sudic al Peninsulei Balcanice, Grecia are 14.880 de kilometri de coastă, pe lângă un număr mare de insule, aproximativ 1.400, dintre care 227 sunt locuite. Cele mai populare insule grecești sunt Creta, Insulele Dodecaneze, Cicladele și Insulele Ionice. Capitala acestei țări este impozanta Atena.

Cuvântul „Grecia”, potrivit lui Aristotel, provine din cuvântul Graikoi care era denumirea preistorică a elenilor. Grecia modernă își are rădăcinile în Grecia Antică, considerată leagănul civilizației occidentale. Grecia are una dintre cele mai bogate și mai lungi istorii ale antichității.

Este considerată prima mare civilizație a Occidentului, iar cultura sa a marcat societatea și continuă să-și lase amprenta în zilele noastre în domenii precum filosofia, teatrul și chiar în sport prin Jocurile Olimpice. Grecia a fost locul de naștere al democrației, al filosofiei occidentale și al Jocurilor Olimpice. Această moștenire se reflectă perfect în cele 17 situri care fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Primele dovezi ale vieții umane în Grecia datează din perioada paleolitică, între 120000-10000 î.Hr. Cu toate acestea, civilizația greacă a crescut și a înflorit până în neolitic, aproximativ 7000 - 3000 î.Hr. Multe rămășițe de așezări și camere mortuare din această perioadă au fost descoperite în Tesalia, Macedonia și Peloponez.

Republica Elenă cunoscută încă din antichitate și sub denumirea de Elada, Grecia sau Republica Elenă este o țară suverană aparținând Uniunii Europene, situată în sud-estul continentului european.

Are peste 11.000 de locuitori care alcătuiesc o societate destul de omogenă și, în cea mai mare parte, vorbesc aceeași limbă greacă. În ceea ce privește geografia sa, are un teritoriu în principal montan, un climat cald și plaje paradisiace, ceea ce face din această țară un punct turistic de mare atracție globală.

Grecia este o țară acoperită între 70% și 80% de relief montan, cu munți de o înălțime considerabilă, cum ar fi Muntele Peloponezului. Insulele sunt situate între

Europa, Asia și Africa. Țara este mărginită la nord de Albania, Macedonia și Bulgaria și la nord-vest de Turcia.

Grecia ocupă o parte din sud-estul Europei, cunoscută sub numele de Peninsula Balcanică, denumire pe care i-au dat-o turcii când au cucerit acest teritoriu în secolul al XV-lea. La est se află Marea Egee, la vest Marea Ionică și la sud Marea Mediterană. În ceea ce privește clima, Grecia are ierni temperate și umede, blânde (cu temperaturi medii cuprinse între 10°C și 15°C), în timp ce verile sunt calde și uscate (cu temperaturi cuprinse între 20°C și 27°C).

30% din teritoriul său este acoperit de păduri de conifere alpine și vegetație mediteraneană. Grecia are mai mult de 5.500 de specii de plante, printre care pomi fructiferi precum portocalul, măslinul, curmalul, migdalul, smochinul, rodia și vița de vie. Peisajul Greciei se distinge prin faptul că este un teritoriu montan, cu sol stâncos, cu râuri puternice în timpul iernii și debit scăzut vara.

Peisajul geografic al Greciei poate defini peisajul tipic mediteranean: puține păduri naturale de stejari, care alternează cu culturile tipice ale trilogiei mediteraneene (grâu, viță de vie și măslin). Pe terenuri înalte, se remarcă prezența pinilor și a castanilor, iar în zonele montane se pot găsi fagi și brazi. Spațiul grecesc este înconjurat de mulți kilometri de coastă; contactul foarte apropiat cu marea (niciun punct nu se află la mai mult de 65 de kilometri de mare sau la mai mult de două zile de mers pe jos) și existența unor porturi naturale, au făcut posibilă transformarea mării într-un spațiu esențial pentru viața Greciei, întrucât pescuitul era important pentru greci precum și comerțul pe căi maritime. În ceea ce privește fauna, Grecia are aproximativ 116 specii de mamifere precum ursul brun, râsul, căprioara și capra sălbatică, specii dispărute în restul Europei. De asemenea, are mai mult de 400 de specii de păsări, 60 de reptile și 20 de amfibieni, deși multe dintre ele sunt pe cale de dispariție.

Fauna sa marină este, de asemenea, abundentă și are specii unice.

Grecii au adus contribuții importante la filosofie, matematică, astronomie și medicină. Cultura greacă a influențat Imperiul Roman și multe alte civilizații și continuă să influențeze culturile moderne de astăzi. Tradițiile Greciei vorbesc despre superstiții și culturi pe care numai grecii le pot înțelege.

Biserica Ortodoxă Grecească este o parte integrantă a vieții în Grecia, unde cele mai importante festivaluri sunt de natură religioasă, iar religia națională este practicată de majoritatea populației.

Grecia și Ortodoxia sunt strâns legate datorită trecutului istoric al țării. În timpul diferitelor ocupații, și mai ales în timpul celor 400 de ani de guvernare otomană, religia ortodoxă a jucat un rol vital în menținerea identității etnice și culturale grecești. Astăzi Biserica este mai importantă în afacerile politice, civice și guvernamentale decât în multe alte țări seculare. În ciuda proceselor rapide de europenizare și globalizare, Grecia rămâne o țară profund religioasă.

Așa cum spun grecii, ortodoxia este mai puțin o instituție decât un sentiment, exprimat de populație și de puterile publice. În Grecia, este răspândit Creștinismul Ortodox și religia Dodecateismului sau Neo-Elenismului (religia Greciei antice unde erau venerați zeii olimpici). În plus, se pot găsi, într-un număr mai mic, evrei, sikhi și tibetani.

Instabilitatea teritoriului montan grecesc, care uneori a suferit cutremure, i-a determinat pe greci să aibă o anumită teamă că în orice moment s-ar putea întâmpla vreun dezastru natural. Acest lucru i-a

determinat să fie interesați de un anumit tip de religie, oracolele: zeii care vorbesc oamenilor și anticipează ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor. În afară de aceste credințe în oracole, grecii aveau zei care reprezentau unele dintre forțele naturii pe care nu le puteau controla: Zeus era zeul fulgerelor, Eol era zeul vântului, Poseidon era zeul mării. Acești zei erau reprezentați în formă umană, de aceea se spune că religia greacă a fost o religie antropomorfă.

Nu lipseau zeii care reprezentau alte aspecte importante pentru viața omului: Atena era zeița înțelepciunii, Afrodita zeița iubirii și Apolo cea a frumuseții.

Grecii, datorită atașamentului lor mare față de religie au anumite sărbători caracteristice datorate Bisericii Ortodoxe Grecești.

O mare sărbătoare greacă este „Apokries” sau Carnavalul. Carnavalul durează două săptămâni, începând din Duminica cărnii și terminând cu începutul Postului Mare.

Oamenii poartă costume de carnaval și se distrează pe străzi și prin baruri, aruncând confetti colorate. Cea mai faimoasă paradă de carnaval are loc în orașul Patra.

Ziua Independenței Greciei sărbătorește eliberarea Greciei de sub stăpânirea otomană la data de 25 martie 1821. În timpul Crăciunului, grecii nu împodobesc copacii pentru sărbători, ci decorează o navă de Crăciun; acesta este un tribut adus marinarilor națiunii. Îmbrăcămintea din Grecia antică consta din benzi dreptunghiulare de in sau lână. Grecii purtau haine ușoare, vremea fiind fierbinte aproape tot anul. Îmbrăcămintea lor consta în general din

două părți principale: o tunică și o pelerină. Îmbrăcămintea era asigurată cu broșe sau ornamente pe umăr și centură, sau cu brâu în talie. Lungimea îmbrăcămintei diferă între bărbați și femei. Hainele femeilor erau până la glezne, în timp ce bărbații purtau tunica până la genunchi. În vestul Cretei, bărbații mai în vârstă încă poartă cu mândrie cizmele înalte, pantalonii și eșarfele negre cu ciucuri; în Karpathos femeile au două seturi de costume, unul simplu pentru fiecare zi și unul foarte elaborat și colorat pentru festivaluri și nunți; în Metsovo, la ocazii speciale, bărbații poartă veste brodate, pălării de lână, pantaloni de pânză și saboți.

Mâncărurile și băuturile grecești sunt renumite în toată lumea atât pentru calitatea, cât și pentru gustul lor. Bucătăria greacă este adesea citată ca exemplu al dietei mediteraneene sănătoase. Grecia este renumită pentru băuturile alcoolice, respective ouzo și tsipouro, ouzo fiind cea mai faimoasă băutură alcoolică greacă, considerată marca comercială a țării.

Tsipouro este similar cu ouzo, dar are o aromă mai puternică de anason. În diferite părți ale Greciei, oamenii își fac propriul tsipouro de casă, numit și raki.

Cultura greacă Cultura greacă a marcat prezentul întregului Occident. În literatură, Grecia a introdus în lume poezia lirică, narațiunea, poezia epică, tragedia și comedia. De asemenea, această țară a fost leagănul teatrului: în vremuri străvechi se ținea o petrecere numită „sărbătoarea dionisienilor” în cinstea zeului Dionis. În epoca modernă a proliferat crearea de reviste, operete și comedii muzicale.

Muzica, între timp, a avut o mare dezvoltare încă din antichitate, datorită corurilor care cântau din motive spirituale și însoțeau diferite festivități.

Grecia are plaje cu nisip alb, ape turcoaz și

zone montane care fac din acest peisaj unul dintre cele mai vizitate locuri din întreaga lume. În plus, Grecia are un flux turistic mondial important, deoarece are ruine grecești care sunt de mare atracție turistică și istorică.

Grecia reprezintă locul de naștere al Jocurilor Olimpice, desfășurate pentru prima dată în anul 776 î.Hr. Această tradiție a fost interzisă în anul 393 î.Hr. și restaurată în anul 1896 pe stadionul Panathinaikó. Grecia are în prezent două sporturi preferate: fotbalul și baschetul.

Sportul a fost o parte importantă a vieții cetățeanului grec. A făcut parte din educația tinerilor, care la vârsta de 14 ani mergeau la sala de sport, unde aveau loc competiții de lupte, discuri și javelină și curse.

Dar cea mai mare contribuție în domeniul sportiv au fost jocurile olimpice. Numele vine de la sărbătorirea acestora într-un loc numit Olympia. La fiecare patru ani, bărbați din toate părțile Greciei veneau în acest loc pentru a sărbători un festival atletic, care în realitate era un festival religios în cinstea zeilor Zeus și Hera.

Pentru a participa la jocuri, trebuia să fii un om liber și puțin bogat, deoarece, deși orașele plăteau câțiva dintre cetățenii lor să vină și să participe, li se cerea să se antreneze cu cel puțin zece luni înainte și acest lucru nu putea fi realizat de un muncitor care avea multe ore din zi ocupate la locul de muncă.

Educația în Grecia Educația obligatorie în Grecia include învățământul preșcolar, primar și gimnazial. Educația preșcolară este obligatorie pentru toți copiii cu vârsta peste 4 ani. Școala primară este împărțită în 6 clase și este obligatorie de la vârsta de 6 ani. Învățământul gimnazial începe la vârsta de 12 ani, durează trei ani și poate fi specializat în educație fizică, muzică sau tehnologie. Învățământul postliceal nu este obligatoriu în Grecia. Grecia are universități politehnice. Există, de asemenea, unele institute autonome non-universitare.

Mic dicționar englez-romn-grec

Hello !

Thank you Good bye !

How are you ?

Whats’s your name ?

My name is…

Plane Bus Bus station

Salut !

Mulţumesc !

La revedere !

Ce mai faci ?

Cum te cheamă ?

Numele meu este…

Avion Autobuz Stație de autobuz

γεια! σας ευχαριστώ! αντιο σας! Πώς είσαι? ποιο είναι το όνομά σου? το όνομά μου είναι αεροπλάνο λεωφορείο στάση λεωφορείου

Learn Book Write Speak City Street Shop Restaurant Eat Bus ticket School Park Good morning!

Good afternoon!

Good evening!

Good night!

You’re welcome!

I don’ understand!

I haveve no idea about it!

Please!

Please, excuse me!

Where’s the nearest bus stop?

Where are you from?

It’s on the right!

It’s on the left!

What time is it?

How much is this/it?

You’re right!

Agreed!

A învăța να μάθω Carte Βιβλίο A scrie Γράφω A vorbi να μιλήσω Oraş Πόλη Stradă Δρόμος Magazin Κατάστημα Restaurant Εστιατόριο A mânca να φάω Bilet de autobuz εισιτήριο λεωφορείου Şcoală Σχολείο Parc Πάρκο Bună dimineaţa! Καλημέρα.

Bună ziua! Καλημέρα.

Bună seara! Καλησπέρα.

Noapte bună! Καληνύχτα!

Cu plăcere! Παρακαλώ Nu înţeleg! Δεν καταλαβαίνω.

Habar n-am! Δεν έχω ιδέα?

Vă rog/Te rog! παρακαλώ Vă rog să mă scuzaţi! Συγγνώμη!

Unde este cea mai Που είναι ο πλησιέστερη apropiată staţie de στάση του λεωφορείου autobuz?

De unde eşti? Από πού είσαι; Este la dreapta! στη δεξιά μεριά!

Este la stânga! Αριστερά!

Cât e ceasul? Τι ώρα είναι?

Cât costă? Πόσο κοστίζει αυτό?

Ai dreptate! Έχετε δίκιο.

De acord! Σύμφωνοι!

CULTURAL AND SOCIAL EXPERIENCE DURING MOBILITIES

Gastronomy And Crafts In Seville Teacher, Dincă Mariana Carmen Theoretical High School Costeşti The gastronomy in Sevilla reflects its past.It is closely linked to the Andalusian cuisine and includes ingredients from the nearby areas as its own.

This is the case of the serrano ham, shellfish from Cadiz and Huelva or manchego cheese. Olive oil is a main ingredient that comes from the relationship Seville has with the Mediterranean communities.

Main dishes from the sevillana cuisine included gazpacho, sevillana salad made with endive instead of lettuce, menudo ( a kind of tripe Andalucía style),oxtail, pork loin in lard, pringá, fish casserole or stews like the one made with chickpeas and spinach, from recipes that have been handed down from the Moors.

The best of the confectionery from Seville is made in the enclosed convents, cakes like the yemas de San Leandro or home-made jams from Santa Paula.

Sevilla has a craft industry that is led by its ceramics and pottery. The ceramis are made in the Triana quarter and the origins are back in Moorish times.

Today the city of Sevilla has many shops where you can buy all different art and craft products like shawls, embroidered articles, lace, fans, musical instruments, saddlery and harnesses, flamenco dresses and accessories.

Monuments and Museums in Seville Teacher, Dincă Mariana Carmen Theoretical High School Costeşti One of the most important aspects of the city of Seville is its impresive heritage.Few places in the world can boast like the local people from Seville do of this incomparable mixture of cultures that make up the city: churches, palaces, towers, museums, citz walls, plazas and streets make up an offer that never fails to amaze the visitors.

Let’t start with the Catedral and its Giralda tower, which was the ancient minaret of the Almohad mosque, work on it began in 1184 by Ahmed Ibn Baso and was finished in 1198 by Alí de Gomara.

In 1365 an earthquake destroyed the original upper copper spheres. To crown the new bell tower a scluptes bronze figure was added, the work of Bartolomè Morel, symbolising the virtue of ₺Faith₺.

This figure, popularly known as the Giraldillo, is a weathervane, which gave the tower its name of la Giralda.

The monumental Complex of the Reales Alcázares palaces, just a stone’s throw from the Cathedral, dates back to the year 700: it was the chosen residence of the Moorish chiefs, built in several different areas each a walled enclosure, one is the Casa de los Principes.

After the Reconquest this house became the residence of Spanish monarchs. From the Puerta del León,that opens onto the walled turrets of the Plaza del Triunfo, zou enter the sumptuous interior of the Reales Alcázares: the Patio de las Munecas ( Patio of dolls ) with itssumptuous decorated tiles and stuccoed Arabesque work; the Patio de las Doncellas (Patio of the Maidens) a splendid example of Andalusian Mudejar arhitecture; the Salon de Embajadores ( Salon of the Ambassadors ), the main hall of the palaces; the Salon de Carlos V, with magnificent decoration with tiles and Flemish tapestries; the Royal Apartments, with rooms redecorated in the eighteenth century.

In addition to all this, Seville has quality

museums, not only because of the exhibits they house but also because of the beautiful buildings they are housed in and their historic importance.

Other monuments that are worth a mention are: Torre de Oro, La Real Maestranza de Caballeria, the Hospital de la Caridad, the Palace of San Telmo, the Archbishop’s palace, the Town Hall, Archivo de las Indias, the Basilicas of Grand Poder and Macarena, the Palace Las Duenas and the numerous convents.

Lithuania Teacher Diaconescu Eugeniu Theoretical High School Costești Lituania is located in Northern Europe, being one of the three Baltic countries. It has exit to the Baltic Sea and communicates maritime with Sweden and Denmark to the north, it borders with Latvia, with Poland it borders on the south, with the Republic of Belarus, it borders on the east and on the south.

The capital of Lituhania is the city of Vilnius. Lithuania has an area of 62,200 square kilometers, ranking 13th in the world, in this chapter. Lithuanians speak Lithuanian, which is part of the large Indo-European language family.

The history of Lithuania is a bloody one, the country having to deal with almost all the vicissitudes that have come upon it over time. If, in the fourteenth century, Lithuania was an important country in Europe, forming the Grand Duchy of Lithuania, later, in the eighteenth century, its main enemy, the Russian Empire, annexed it almost entirely.

After the First World War, Lithuania gained independence, which it will keep for a while. It is invaded, in World War II, by both the Soviet Union and Germany, and is subsequently annexed by the Soviet Union.

The Lithuanians, who are a daring people, did not stay long in their thoughts, and, taking advantage of the collapse of the Soviet Union in 1990, was the first Soviet country to gain independence, immediately beginning the accession to the European Union and OTAN, the danger Russian staying verypowerful even today.

Today, Lithuania is a member of the European Union, the Council of Europe, the Schengen area, and has adopted the single European currency, EURO. Lithuanian has climate is maritime and continental, with cold winters and cool summers.

Regarding the political regime, Lithuania is a parliamentary republic, being headed by a president who has a mandate of 5 years, a term that can be extended only once. Administratively, Lithuania is divided into 10 counties.

Lithania has population is predominantly Catholic, over 77% of the country is population.

Beside the majority population, Roman Catholic, we also meet: Lutherans, Orthodox, Jews. There is also a percentage of 6% who declared themselves atheists. The first school established in

Lithuania, was in the fourteenth century and bore the name of Vilnius Cathedral. In 1579 the University of Vilnius was established.Unlike other states in Europe, Lithuania attaches great importance to the development of education , which it considers the only way forward .In this regard , the Vilnius government allocates 14% of the budget ,education, annually.

The Lithunian language uses the Latin alphabet. In order to respect, know and preserve its traditions, museums were established, the most important being the Lithuania Art Museum, founded in 1933, as well as the Amber Museum in Palanga.

Lithuania preserves its folk traditions from ancient folk music, playing a rather important role in the collective mentality.

Lithuanians have some customs that come from their history and mentalities. In Lithuania it is not good to whistle , this is considered an attraction of evil spirits of the ancestors and therefore it is totally rude to whistle. Lithuanians did not whistle.

In Lithuania it is good to buy your bus ticket at all times. Here, there is the Bus Police, which often stops the buses and checks the passengers tickets. Who does not have a ticket will pay a very large fine.

They are practiced at a general level of socializing in cafes. After drinking coffee or tea, it is not polite to leave the table immediately. You must read a book. Someone will notice you and come to you.

The similarities between the Romanians and the Lithuanians consist in the fact that both peoples are Christian, have a democratic life and throughout history have had common enemies. Both countries knew about the communist regime.

Tabu topics: You are not allowed. It is considered rude to talk about alcohol to children. Lithuania has printed the country in the world that banned champagne in children.

Words of greeting and respect in: ROMANIAN LANGUAGE Bună dimineața!

Bună ziua!

Bună seara !

La revedere !

Ce faceți?

Din ce țara sunteți?

Poftiți !

Luați loc !

Cum ți-ai petrecut ziua ?

Cum a fost azi ?

Călătorie frumoasă!

Te las cu bine!

Scuzati-ma !

Va rog ! Îmi pare rău! Îmi permiteți?

Stimați invitați Dragi colegi

ENGLISH LANGUAGE

LITHUANIAN LANGUAGE Good morning!

Geras rytas!

Hello!

Gera diena!

Good evening!

Geras vakaras!

Goodbye!

Ačiū!

What are you doing ?

Ką dari?

From what country are you?

Nuo kokios šalys jūs?

Here you are !

Prašome!

Sit down!

Uždarykite vietą!

How did you spend your day? Kaip bėgėti diena?

How was it today ?

Kaip tai buvo šiandien?

Have a nice trip !

Grožio žurnalas!

Good bye !

Palaikykite su gerai!

Excuse me !

Atsiprašau! Atsiprašau!

Please !

Prašome einti!

I am sorry !

Atsiprašau!

Can you afford me ?

Ar tu leidi man?

Dear guests !

Mielieji kvietimai Dear colleagues!

Mielieji kolegos !

Doamnelor și domnilor Vă mulțumesc !

Ladies and gentlemen Thank you !

Ponios ir ponai Ačiū!

Germania Teacher, Zaman Florentina Theoretical High School Costeşti

Germany (Deutschland), officially the Federal Republic of Germany, is a country in Central Europe. It is situated between the Baltic and North seas to the north, and the Alps to the south; covering an area of 357,022 square kilometres (137,847 sq mi), with a population of over 83 million within its 16 constituent states. It borders Denmark to the north, Poland and the Czech Republic to the east, Austria and Switzerland to the south, and France, Luxembourg, Belgium, and the Netherlands to the west. Germany is the second-most populous country in Europe after Russia, as well as the most populous member state of the European Union. Its capital and largest city is Berlin, and its financial centre is Frankfurt; the largest urban area is the Ruhr.

Various Germanic tribes have inhabited the northern parts of modern Germany since classical antiquity. A region named Germania was documented before AD 100. In the 10th century, German territories formed a central part of the Holy Roman Empire. During the 16th century, northern German regions became the centre of the Protestant Reformation. Following the Napoleonic Wars and the dissolution of the Holy Roman Empire in 1806, the German Confederation was formed in 1815. In 1871, Germany became a nation-state when most of the German states unified into the Prussian-dominated German Empire. After World War I and the German Revolution of 1918–1919, the Empire was replaced by the semi-presidential Weimar Republic.

The Nazi seizure of power in 1933 led to the establishment of a dictatorship, World War II, and the Holocaust. After the end of World War II in Europe and a period of Allied occupation, Germany was divided into the Federal Republic of Germany, generally known as West Germany, and the German Democratic Republic, East Germany. The Federal Republic of Germany was a founding member of the European Economic Community and the European Union, while the German Democratic Republic was a communist Eastern Bloc state and member of the Warsaw Pact. After the fall of communism, German reunification saw the former East German states join the Federal Republic of Germany on 3 October 1990—becoming a federal parliamentary republic led by a chancellor.

Germany is a great power with a strong economy; it has the largest economy in Europe, the world's fourth-largest economy by nominal GDP, and the fifth-largest by PPP. As a global leader in several industrial, scientific and technological sectors, it is both the world's third-largest exporter and importer of goods. As a developed country, which ranks very high on the Human Development Index, it offers social security and a universal health care system, environmental protections, and a tuition-free university education. Germany is also a member of the United Nations, NATO, the G7, the G20, and the OECD. It also has the fourth-greatest number of UNESCO World Heritage Sites.

Germany is the seventh-largest country in Europe;[4] bordering Denmark to the north, Poland and the Czech Republic to the east, Austria to the southeast, and Switzerland to the southsouthwest. France, Luxembourg and Belgium are situated to the west, with the Netherlands to the northwest. Germany is also bordered by the North Sea and, at the north-northeast, by the Baltic Sea. The 16 national parks in Germany include the Jasmund National Park, the Vorpommern Lagoon Area National Park, the Müritz National Park, the Wadden Sea National Parks, the Harz National Park, the Hainich National Park, the Black Forest National Park, the Saxon Switzerland National Park, the Bavarian Forest National Park and the Berchtesgaden National Park.[120] In addition, there are 17 Biosphere Reserves, and 105 nature parks. More than 400 zoos and animal parks operate in Germany. The Berlin Zoo, which opened in 1844, is the oldest in Germany, and claims the most comprehensive collection of species in the world.

Germany has a social market economy with a highly skilled labour force, a low level of corruption, and a high level of innovation. It is the world's third largest exporter of goods, and has the largest economy in Europe, which is also the world's fourth-largest economy by nominal GDP. Being home to the modern car, the automotive industry in Germany is regarded as one of the most competitive and innovative in the world, and is the fourth largest by production. The top 10 exports of Germany are vehicles, machinery, chemical goods, electronic products, electrical equipments, pharmaceuticals, transport equipments, basic metals, food products, and rubber and plastics. Germany is one of the largest exporters globally.

With its central position in Europe, Germany is a transport hub for the continent. Its road network is among the densest in Europe. The motorway (Autobahn) is widely known for having no federally mandated speed limit for some classes of vehicles. The InterCityExpress or ICE train network serves major German cities as well as destinations in neighbouring countries with speeds up to 300 km/h (190 mph). The largest German airports are Frankfurt Airport and Munich Airport. The Port of Hamburg is one of the top twenty largest container ports in the world.

Germany's most visited and popular landmarks include Cologne Cathedral, the Brandenburg Gate, the Reichstag, the Dresden Frauenkirche, Neuschwanstein Castle, Heidelberg Castle, the Wartburg, and Sanssouci Palace. The Europa-Park near Freiburg is Europe's second most popular theme park resort.

German is the official and predominant spoken language in Germany. It is one of 24 official and working languages of the European Union, and one of the three procedural languages of the European Commission. German is the most widely spoken first language in the European Union, with around 100 million native speakers.

Culture in German states has been shaped by major intellectual and popular currents in Europe, both religious and secular. Historically, Germany has been called Das Land der Dichter und Denker ("the land of poets and thinkers"), because of the major role its writers and philosophers have played in the development of Western thought.

Germany is well known for such folk festival traditions as Oktoberfest and Christmas customs, which include Advent wreaths, Christmas pageants, Christmas trees, Stollen cakes, and other practices.

German literature can be traced back to the Middle Ages and the works of writers such as Walther von der Vogelweide and Wolfram von Eschenbach. Well-known German authors include Johann Wolfgang von Goethe, Friedrich Schiller, Gotthold Ephraim Lessing and Theodor Fontane. The collections of folk tales published by the Brothers Grimm popularised German folklore on an

international level. The Grimms also gathered and codified regional variants of the German language, grounding their work in historical principles; their Deutsches Wörterbuch, or German Dictionary, sometimes called the Grimm dictionary, was begun in 1838 and the first volumes published in 1854.

The German book market is the third largest in the world, after the United States and China. The Frankfurt Book Fair is the most important in the world for international deals and trading, with a tradition spanning over 500 years. The Leipzig Book Fair also retains a major position in Europe.

German cuisine varies from region to region and often neighbouring regions share some culinary similarities (e.g. the southern regions of Bavaria and Swabia share some traditions with Switzerland and Austria).

Football is the most popular sport in Germany. With more than 7 million official members, the German Football Association (Deutscher Fußball-Bund) is the largest single-sport organisation worldwide, and the German top league, the Bundesliga, attracts the second highest average attendance of all professional sports leagues in the world.

Germany is one of the leading motor sports countries in the world. Constructors like BMW and Mercedes are prominent manufacturers in motor sport. Porsche has won the 24 Hours of Le Mans race 19 times, and Audi 13 times (as of 2017). The driver Michael Schumacher has set many motor sport records during his career, having won seven Formula One World Drivers' Championships. Sebastian Vettel is also among the top five most successful Formula One drivers of all time.

Romanian Bună dimineaţa!

Bună ziua!

Bună seara!

Noapte bună!

Bună/Salut!

Ce faci?

La revedere!

Pa! Mulţumesc/Mersi!

Cu plăcere!

Nu înţeleg!

Habar n-am!

Am înţeles!

Vă rog/Te rog!

Vă rog să mă scuzaţi!

Cum ajung acolo?

Luaţi autobuzul numărul....

Unde este toaleta?

Este la dreapta!

Este la stânga!

English Good morning!

Good afternoon!

Good evening!

Good night!

Hi/Hello!

How are you?

Good bye!

Bye! Thank you/Thanks!

You’re welcome!

I don’ understand!

I’ve no idea about it!

I see/I understand Please!

Please, excuse me!

How can I get to there? cu Take bus number....

Where is the toilet please?

It’s on the right!

It’s on the left!

Deutsch Guten Morgen!

Guten Tag! Guten Abend!

Gute Nacht!

Hallo!

Wie geht’s?

Auf Wiedersehen!

Tschüs!

Danke!

Gerne!

Ich verstehe nicht!

Keine Ahnung!

Ich verstehe!

Bitte!

Entschuldigung!

Wie komme ich dahin?

Nehmen Sie bitte Bus Nummer.....

Wo ist die Toilette?

Rechts!

Links!

Cât e ceasul?

Cât costă?

Ai dreptate!

Sunt de acord!

What time is it?

How much is this/it?

You’re right!

I agree!

Wie spät ist es?

Wie viel kostet?

Du hast Recht!

Ich stimme zu!

Source:

https://dict.leo.org/englisch-deutsch, accesed at 20.03.2021 https://en.wikipedia.org/wiki/Germania, accesed at 20.03.2021

Porto Teacher, Zaman Florentina Theoretical High School Costeşti Porto or Oporto is the second-largest city in Portugal and one of the Iberian Peninsula's major urban areas. Located along the Douro River estuary in northern Portugal, Porto is one of the oldest European centres, and its core was proclaimed a World Heritage Site by UNESCO in 1996, as "Historic Centre of Porto, Luiz I Bridge and Monastery of Serra do Pilar". The historic area is also a National Monument of Portugal. The western part of its urban area extends to the coastline of the Atlantic Ocean. Its settlement dates back many centuries, when it was an outpost of the Roman Empire.

In Portuguese, the name of the city includes a definite article: o Porto, which is where its English name "Oporto" comes from.

Port wine, one of Portugal's most famous exports, is named after Porto, since the metropolitan area, and in particular the cellars of Vila Nova de Gaia, were responsible for the packaging, transport, and export of fortified wine. In 2014 and 2017, Porto was elected The Best European Destination by the Best European Destinations Agency. Porto is on the Portuguese Way path of the Camino de Santiago. Porto is also the home of one of the country's most successful football clubs, FC Porto.

The historic centre of Porto was declared a World Heritage Site by UNESCO in 1996. The World Heritage Site is defined in two concentric zones; the "Protected area", and within it the "Classified area". The Classified area comprises the medieval borough located inside the 14th-century Romanesque wall.

In 1996, UNESCO recognised Porto's historic centre as a World Heritage Site.Among the architectural highlights of the city, Porto Cathedral is the oldest surviving structure, together with the small romanesque Church of Cedofeita, the gothic Igreja de São Francisco (Church of Saint Francis), the remnants of the city walls and a few 15th-century houses. The baroque style is well represented in the city in the elaborate gilt work interior decoration of the churches of St. Francis and St. Claire, the churches of Mercy and of the Clerics, the Episcopal Palace of Porto, and others.

The neoclassicism and romanticism of the 19th and 20th centuries also added interesting monuments to the landscape of the city, like the magnificent Stock Exchange Palace (Palácio da Bolsa), the Hospital of Saint Anthony, the Municipality, the buildings in the Liberdade Square and the Avenida dos Aliados, the tile-adorned São Bento railway station and the gardens of the Crystal

Palace (Palácio de Cristal). A guided visit to the Palácio da Bolsa, and in particular, the Arab Room is a major tourist attraction.

Many of the city's oldest houses are at risk of collapsing.

The economic relations between the city of Porto and the Upper Douro River have been documented since the Middle Ages. However, they were greatly deepened in the modern ages.

Indeed, sumach, dry fruits and nuts and the Douro olive oils sustained prosperous exchanges between the region and Porto. From the riverside quays at the river mouth, these products were exported to other markets of the Old and New World. However, the greatest lever to interregional trade relations resulted from the commercial dynamics of the Port wine agro-industry.

The Dom Luís I Bridge (Ponte de Dom Luís I) is a double-deck metal arch bridge that spans the River Douro between Porto and Vila Nova de Gaia. Built in 1876, its 172 metres (564 ft) span was then the longest of its type in the world. The top-level is used for the Porto Metro trains, with an option for pedestrians; the lower level carries traffic and pedestrians.

During the 20th century, major bridges were built: Arrábida Bridge, which at its opening had the biggest concrete supporting arch in the world, and connects the north and south shores of the Douro on the west side of the city, S. João, to replace D. Maria Pia and Freixo, a highway bridge on the east side of the city. The newest bridge is Infante Dom Henrique Bridge, finished in 2003. Two more bridges are said to be under designing stages and due to be built in the next 10 years, one on the Campo Alegre area, nearby the Faculty of Humanities and the Arts, and another one in the area known as the Massarelos valley.

Porto is often referred to as Cidade das Pontes (City of the Bridges), besides its more traditional nicknames of "Cidade Invicta" (Unconquered/ Invincible City) and "Capital do Norte" (Capital of the North).

Porto's most popular event is St. John (São João Festival) on the night of 23–24 June. In this season it's a tradition to have a vase with bush basil decorated with a small poem. During the dinner of the great day, people usually eat sardines and boiled potatoes together with red wine.

Another major event is Queima das Fitas, which starts on the first Sunday of May and ends on the second Sunday of the month.

Porto was considered the fourth-best value destination for 2012, by Lonely Planet.

Porto was the birthplace in 1856 of Susanna Roope Dockery, an Anglo-Portuguese watercolour painter who produced many paintings of the city and the people and landscape of the surrounding rural areas. An Englishman, Frederick William Flower, moved to Porto in 1834 at the age of 19 to work in the wine trade and subsequently became a pioneer of photography in Portugal. Like Dockery, he drew his inspiration from the city, the Douro river and the rural areas.

Due to its long history, the city of Porto carries immense architectural patrimony. From the Romanesque Cathedral to the Social Housing projects developed through the late 20th century, much could be said surrounding architecture.

Porto is home to the Porto School of Architecture, one of the most prestigious architecture schools in Europe and the world. It is also home to two earners of the Pritzker Architecture Prize (two former students of the aforementioned school): Álvaro Siza Vieira and Eduardo Souto de Moura.

Porto is home to a number of dishes from traditional Portuguese cuisine. A typical dish from this city is Tripas à Moda do Porto (Tripes Porto style). Bacalhau à Gomes de Sá is another typical codfish dish born in Porto and popular in Portugal.

The Francesinha is the most famous popular native snack food in Porto. It is a kind of sandwich with several types of meat covered with cheese and a special sauce made with beer and other ingredients.

Port wine, an internationally renowned wine, is widely accepted as the city's dessert wine, especially as the wine is made along the Douro River which runs through the city.

As in most Portuguese cities, football is the most important sport. There are two main teams in Porto: FC Porto in the parish of Campanhã, in the eastern part of the city and Boavista in the area of Boavista in the parish of Ramalde, in the western part of the city, close to the city centre.

Source: https://en.wikipedia.org/wiki/Porto, accesed at 20.03.2021

Portugal Teacher, Zaman Florentina Theoretical High School Costeşti Portugal, officially the Portuguese Republic, is a country located on the Iberian Peninsula, in southwestern Europe.

Its territory also includes the Atlantic archipelagos of the Azores and Madeira, both autonomous regions with their own regional governments. The official and national language is Portuguese.

Portugal is the oldest nation state on the Iberian Peninsula and one of the oldest in Europe, its territory having been continuously settled, invaded and fought over since prehistoric times.

After the Muslim conquest of the Iberian Peninsula, most of its territory was part of Al-Andalus.

Portugal as a country was established during the early Christian Reconquista. Founded in 868, the County of Portugal gained prominence after the Battle of São Mamede (1128). The Kingdom of Portugal was later proclaimed following the Battle of Ourique (1139), and independence from León was recognized by the Treaty of Zamora.

In the 15th and 16th centuries, Portugal established the first global maritime and commercial empire, becoming one of the world's major economic, political and military powers. During this period, today referred to as the Age of Discovery, Portuguese explorers pioneered maritime exploration with the discovery of what would become Brazil (1500).

Mainland Portugal is split by its main river, the Tagus, that flows from Spain and disgorges in the Tagus Estuary, in Lisbon, before escaping into the Atlantic. The northern landscape is mountainous towards the interior with several plateaus indented by river valleys, whereas the south, including the Algarve and the Alentejo regions, is characterized by rolling plains.

Portugal's highest peak is the similarly named Mount Pico on the island of Pico in the Azores. This ancient volcano is an iconic symbol of the Azores, while the Serra da Estrela on the mainland is an important seasonal attraction for skiers and winter sports enthusiasts.

Portugal is located on the Mediterranean Basin, the third most diverse hotspot of flora in the world. Due to its geographical and climatic context - between the Mediterranean and the Atlantic Portugal has a high rate of biodiversity on land and at sea, is the second country in Europe with the highest number of threatened species (488 as of 2020).

Portugal has been a semi-presidential representative democratic republic since the ratification of the Constitution of 1976, with Lisbon, the nation's largest city, as its capital. The President, who is elected to a five-year term, has an executive role: the current President is Marcelo Rebelo de Sousa.

Portugal is a developed and a high-income country . The national currency of Portugal is the euro (€), which replaced the Portuguese Escudo, and the country was one of the original member states of the eurozone.

Traditionally a sea power, Portugal has had a strong tradition in the Portuguese fishing sector and is one of the countries with the highest fish consumption per capita.

Portugal has the largest aquarium in Europe, the Lisbon Oceanarium, and the Portuguese have several other notable organizations.

Portugal's colonial history has long since been a cornerstone of its national identity, as has its geographic position at the south-western corner of Europe, looking out into the Atlantic Ocean. It was one of the last western colonial European powers to give up its overseas territories (among them Angola and Mozambique in 1975), turning over the administration of Macau to the People's Republic of China at the end of 1999. Consequently, it has both influenced and been influenced by cultures from former colonies or dependencies, resulting in immigration from these former territories for both economic and personal reasons.

Many Portuguese holidays, festivals and traditions have a Christian origin or connotation.

Portuguese universities have existed since 1290. The oldest Portuguese university was first established in Lisbon before moving to Coimbra. Historically, within the scope of the Portuguese Empire, the Portuguese founded the oldest engineering school of the Americas (the Real Academia de Artilharia, Fortificação e Desenho of Rio de Janeiro) in 1792, as well as the oldest medical college in Asia (the Escola Médico-Cirúrgica of Goa) in 1842. Presently, the largest university in Portugal is the University of Lisbon.

Portugal has developed a specific culture while being influenced by various civilizations that have crossed the Mediterranean and the European continent, or were introduced when it played an active role during the Age of Discovery. In the 1990s and 2000s (decade), Portugal modernized its public cultural facilities, in addition to the Calouste Gulbenkian Foundation established in 1956 in Lisbon.

These include the Belém Cultural Centre in Lisbon, Serralves Foundation and the Casa da Música, both in Porto, as well as new public cultural facilities like municipal libraries and concert halls that were built or renovated in many municipalities across the country.

Traditional architecture is distinctive and include the Manueline, also known as Portuguese late Gothic a sumptuous, composite Portuguese style of architectural ornamentation of the first decades of the 16th century, followed by Pombaline style of the 18th century.

Portuguese literature, one of the earliest Western literatures, developed through text as well as song.

Until 1350, the Portuguese-Galician troubadours spread their literary influence to most of the Iberian Peninsula. Gil Vicente (c. 1465–c. 1536) was one of the founders of Portuguese dramatic traditions.

Adventurer and poet Luís de Camões (c. 1524–1580) wrote the epic poem Os Lusíadas, with Virgil's Aeneid as his main influence.

Particularly popular and distinguished is José Saramago, recipient of the 1998 Nobel Prize in Literature.

Portuguese cuisine is very diverse. The Portuguese consume a lot of dry cod (bacalhau in Portuguese), for which there are hundreds of recipes. A very popular northern dish is dobrada, a

tripe with white beans and carrots stew, often served with steamed white rice. Peri-peri chicken is a spicy charcoal chicken dish served with rice and vegetables, a favourite throughout Portugal, but most common in the Algarve region. Typical fast food dishes include the Francesinha (Frenchie) from Porto, "Tripas à moda do Porto" which is also a traditional plate from Porto, and bifanas (grilled pork) or prego (grilled beef) sandwiches, which are well known around the country. The Portuguese art of pastry has its origins in the many medieval Catholic monasteries spread widely across the country.Portuguese cuisine is very diverse, with different regions having their own traditional dishes. The Portuguese have a culture of good food, and throughout the country there are myriads of good restaurants and typical small tasquinhas.

Portuguese wines have enjoyed international recognition since the times of the Romans, who associated Portugal with their god Bacchus. Today, the country is known by wine lovers and its wines have won several international prizes.

Portuguese music encompasses a wide variety of genres. Within Portuguese folk music is the renowned genre of Fado, a melancholic urban music originated in Lisbon in the 19th century, probably inside bohemian environments, usually associated with the Portuguese guitar and saudade, or longing.

Portugal has a rich history in painting. The first well-known painters date back to the 15th century – like Nuno Gonçalves and Vasco Fernandes – were part of the late Gothic painting period. During the renaissance Portuguese painting was highly influenced by north European painting.

Football is the most popular sport in Portugal. There are several football competitions ranging from local amateur to world-class professional level. The legendary Eusébio is still a major symbol of Portuguese football history. FIFA World Player of the Year winners Luís Figo and Cristiano Ronaldo, who won the FIFA Ballon d'Or, are two world-class Portuguese football players.

Portuguese football managers are also noteworthy, with José Mourinho being among the most renowned.

Romanian English Portuguese Bună dimineaţa!

Good morning!

Bom dia!

Bună ziua!

Good afternoon!

Boa tarde!

Bună seara!

Good evening!

Boa noite!

Noapte bună!

Good night!

Boa noite!

Bună/Salut!

Hi/Hello!

Olá!

Ce faci?

How are you?

Como estás?

La revedere!

Good bye!

Adeus!

Pa! Bye! Adeus!

Mulţumesc/Mersi!

Thank you/Thanks!

Obrigado!

Cu plăcere!

You’re welcome!

Com gosto!

Nu înţeleg!

I don’ understand!

Não entendi!

Habar n-am!

I’ve no idea about it!

Não faço mínima ideia!

Am înţeles!

I see/I understand Eu entendi!

Vă rog/Te rog!

Please!

Por favor!

Vă rog să mă scuzaţi!

Please, excuse me!

Por favor, desculpe!

Cum ajung în How can I get to the city Como chego al centro da centru/centrul oraşului? centre? cidade?

Luaţi autobuzul cu Take bus number....

Apanhai autocarro

numărul....

Unde este toaleta?

Este la dreapta!

Este la stânga!

Cât e ceasul?

Cât costă?

Ai dreptate!

Sunt de acord!

Where is the toilet please?

It’s on the right!

It’s on the left!

What time is it?

How much is this/it?

You’re right!

I agree!

Source: https://en.wikipedia.org/wiki/Porto, accesed at 20.03.2021 https://dict.leo.org/portugiesisch-deutsch/, accesed at 20.03.2021 https://en.wikipedia.org/wiki/Portugal, accesed at 20.03.2021

numéro....

Onde ésta la toilette? À direita! À esquerda!

Que horas são?

Quanto custo isso?

Tem razão!

Eu aprovo!

ERASMUS+ AK1 PROJECT 2019-2021 MOBILITY FOR EDUCATION STAFF