Lagarul de la Treblinka Eleva: Paruroiu Georgiana Izabela Profesor: Dragut Violeta
• •
• După Belzec și Sobibor , a fost ultimul dintre cele trei lagăre de exterminare deschise în 1942 , în partea de est a ocupat Polonia pentru a intra în funcțiune, în iulie 1942, în scopul de a pune în aplicare Operațiunea Reinhard (în limba germană Aktion Reinhardt), nume de cod dat de naziști la proiect pentru exterminarea evreilor din Polonia. Tabăra Treblinka este cunoscută , din păcate, în rapoartele făcute de puținii supraviețuitori, pentru exterminarea comise cu violență nebună și ferocitate neobișnuită în victime.
Primul lagăr de exterminare nazist a fost Chełmno în 1941, urmat de Belzec , Sobibor și Treblinka în cele din urmă, a cărui construcție a început la sfârșitul lunii mai-începutul lunii iunie 1942 a fost finalizată și a devenit operațional la 22 iulie 1942. Șaizeci de kilometri de la Varșovia și în apropierea unei zone slab populate, ascunse de păduri groase și pini înalți, lagărul de exterminare a fost construit de companiile germane, în vecinătatea unui lagăr penal preexistent înființat în 1941.Aceste tabere au fost create pentru eliminarea și exproprierea bunurilor evreiești din Galicia , ghetourile și teritorii ale guvernului general în Europa de Est, o exterminare necesară pentru purificarea etnică (sau „arianizare“) efectuate în vederea soluționării din populația germană de colonizare în aceste regiuni, după război
•
•
Lagărul de la Treblinka a fost situat la 100 kilometri nord-est de capitala Poloniei Varșovia, în apropierea satului Małkinia Górna, la 2,5 kilometri de gara Treblinka.Acesta a fost convenabil situat aproximativ la jumătatea distanței dintre Varșovia și Ghetourile Białystok. Lagărul a fost organizat în două subdiviziuni: Treblinka I și Treblinka II. Treblinka II a fost un lagăr de exterminare nazist din Polonia ocupată (Guvernământul General) în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Aproximativ 750.000 de evrei și alte victime ale Holocaustului, printre care 2.000 de romi, au fost uciși aici între iulie 1942 și octombrie 1943. Lagărul Treblinka I, aflat în apropiere, a fost un lagăr de muncă forțată și complex administrativ pe lângă lagărul de exterminare
Când visul lui Hitler a marelui Tausendjähriges Reich (Milenar Reich) au devenit realitate, chiar și pentru noi teritorii vaste cucerite, naziștii ar fi continuat după război exterminarea pentru purificare etnică și înrobire a evreilor rămași și de aproximativ 50 de milioane de slavilor întotdeauna în urma directivele Generalplan Ost (Planul General de Est) din 1940; acesta prevedea planul pe care sistemul de genocid conceput și aplicat în lagărele de exterminare din Polonia , cum ar fi Treblinka ar fi extins pe o scară mult mai mare , de asemenea , pentru toate teritoriile până la Urali, conceput ca noua frontiera germane. După cum sa menționat deja, lagărul Treblinka a fost construit ca parte a operației Reinhard conceput de nazist fanatic Reinhard Heydrich, apoi guvernator al Protectoratului Boemiei și Moraviei , să pună în aplicare soluția finală a problemei evreiești a decis de către Hitler la începutul 1942 Acest proiect prevăzută în mod expres realizarea genocidului evreilor, deja inițiat de către unitățile mobile de exterminare ale Einsatzgruppen , care până atunci a ucis un milion de oameni , inclusiv evrei , țigani și sovietici comisari politici , in incinta lagărelor de concentrare preconcepute. Utilizarea lagărelor a fost necesară pentru a înlătura inconvenientele care au apărut cu exterminarea mobil.
Proiectul lui Heydrich implementat o formă mai „umană“ pentru execuțiile, dar nu și pentru victime, ci pentru trupele care urmau să efectueze masacrelor. Odată cu crearea lagărelor de exterminare, soldații SS au fost împiedicați de „barbarizarea“ care derivă din ucidere directă cu arme de foc, arme albe sau alte, abstractizare actul de ucidere cu utilizarea camerelor de gazare, asa ca vlaga si stresant al interpreților care au avut să-l pună în aplicare. Acest neajuns serios a apărut din observațiile privind unitățile operaționale ale Einsatzgruppen; alte dezavantaje au fost imposibilitatea păstrării secretului funcționării și un număr mai mic de eliminat decât indicat; era clar că, având în vedere masacrelor planificate masive, a fost nevoie de un sistem mai rapid, o crimă în masă pe o „scară industrială“, în loc de cel de moarte de execuții directe. De aici nașterea lagărelor de exterminare, incintele în care masacre ar putea avea loc cu liniște completă, la adăpost de ochii indiscreti; liderii naziști erau convinși că viitoarele generații germane nu ar înțelege exterminarea și ar fi tulburat de aceasta; Prin urmare, întregul genocid a trebuit să treacă sub tăcere și să fie păstrate ascunse.
În realitate, liderii naziști se temeau de repercusiunile și acuzațiile comunității internaționale, care s-ar fi ridicat împotriva Germaniei și în special împotriva lor, care au efectuat genocidul. Odată ce adevărul lagărele de exterminare a ieșit, ar fi marca pentru totdeauna ca criminali istorice și expuse riscului de condamnare, așa cum a făcut-o într-adevăr.În noiembrie
1941, Treblinka de muncă tabără (Arbeitslager Treblinka), numit mai târziu Treblinka I, a fost deja construit în apropierea unei gropi de pietriș mare . Această tabără, aproape necunoscut în comparație cu omonimul dramatică, a apărut la aproximativ 2 km sud de locul de temelie a taberei viitoare exterminare și prizonierilor acolo, cea mai mare parte polonezi prizonieri politici (și unii evrei), au fost angajate în excavarea și transportul materialelor de la cariera din apropiere. Treblinka Am fost eliberat în august 1944 , de avansarea sovietice forțele. Se estimează că aproximativ 20.000 de oameni au trecut prin această tabără (populația din tabără a fluctuat între 1000 și 2000 deportaților) și că cel puțin jumătate au murit din cauza condițiilor dificile de viață Lagărul de exterminare de la Treblinka reală a, cu toate acestea, a fost operațional din 22 iulie 1942 pentru a 19 octombrie 1943. prea, la fel ca prima, a luat numele satului în care a fost construită, astăzi în municipiul Malkinia Górna , la 80 km nord- est de Varșovia , în Voievodatul Mazovia din Polonia . Acest lagăr de exterminare a fost împărțit în două secțiuni, Tabăra 1 și Tabăra 2 și a fost numit Treblinka II să difere de la Treblinka I anterior, lagărul de muncă.
Tabăra a fost construit 80 km nord-est de capitala Poloniei, Varșovia , aproape de Malkinia-Gorna, un nod de cale ferată de-a lungul Varșovia - linia Bialystok, la 4 km nord-vest de satul Treblinka și stația de cale ferată , la care, iunie 15 1942, câmpul a fost conectat la o piesă de schimb. Locul ales a fost dens împădurite, ascunse de la vedere și bine conectat la rețeaua feroviară de jumătate din Europa.
Istoria taberei Înainte de utilizare Reinhard, mai mult de un milion de evrei au fost uciși de Einsatzgruppen , unitățile mobile ale SS a cărui sarcină era exterminarea evreilor din teritoriile cucerite de armata germană. Curând , a devenit evident, cu toate acestea, că aceste echipe nu au putut să se ocupe de milioanele de evrei care naziștii au concentrat în ghetourile orașelor poloneze. In mod paradoxal, autoritățile naziste au fost preocupat de barbaria și epuizarea mentală a oamenilor Einsatzgruppen „forțat“ să ucidă direct victimele în orice mod posibil, fie cu o lovitură în partea din spate a capului, mitraliere sau chiar și prin stabilirea de foc pentru clădiri pline. de persoane. Astfel Treblinka, împreună cu celelalte lagăre de Operațiunea Reinhard, a fost creat special pentru eliminarea rapidă a evreilor din ghetouri. Tabara Treblinka a fost gata de exterminare până la 22 iulie 1942, când primele convoaie de prizonieri au sosit: Potrivit unui raport al SS comandant de brigadă Jürgen Stroop aproximativ 310.000 de evrei au fost transportate cu trenuri de marfă din ghetoul din Varșovia la Treblinka în perioada 22 iulie 1942 până la 03 octombrie 1942. în medie, până la 20.000 de victime pe zi, a sosit în Treblinka și au fost trimise imediat la „tratament special“, adică, la exterminare; zile , când a sosit 6-7,000 au fost considerate „zile lean“.
Lucrările de construcție au început la sfârșitul lunii mai - începutul lunii iunie 1942. Antreprenorii au fost companiile de construcții din Germania Schönbronn (Leipzig) și Schmidt-MüNSTERMANN. Sârmă ghimpată a fost furnizat de Deutsche SEIL - und Drahtfabrik Company. Evreii din Varșovia și orașele din jur, precum și prizonieri de la Treblinka I, au fost folosite pentru a finaliza construcția. Responsabil de munca a fost SS-Hauptsturmführer Richard Thomalla , expertul de construcție a Aktion Reinhard .Primul lagăr a fost comandant austriac6 SS-Obersturmführer Irmfried Eberl , care a servit în Bernburg , una dintre cele șase centre notorii eutanasie germane. În august 1942 Eberl a fost îndepărtat de la comanda de supraveghetor al Globočnik tabere, atunci când el și Wirth a vizitat Treblinka, după ce a fost informat cu privire la gestionarea incorectă a procesului de exterminare și a fost înlocuit de Franz Stangl , SS-Obersturmführer, fostul comandant al lagărului de exterminare gemene de la Sobibor. Christian Wirth stabilit temporar în Treblinka pentru a rezolva haosul creat de Eberl, aducând cu el mai mulți oameni cu experiență SS -ului de la Belzec, cum ar fi Franz și faimosul Hackenholt , să - l ajute în sarcina. La Crăciun 1942, Stangl a avut un fals Treblinka stație de tren construit: un ceas pictat, fix la ora 6:00, un birou de bilete false, calendare și săgeți care indică ostentative trenurile „La Varșovia“, „Pentru a Wolkowice“ și „Pentru Białystok“. Pentru a linisti victimele au sosit, difuzoare a jucat muzică plăcută, în timp ce vocea comandantului a cerut cooperarea lor, spunând că au ajuns într-un lagăr de tranzit, în cazul în care acestea ar fi supus la dușuri, dezinfecție și apoi realimentat cu supa fierbinte înainte de a fi sortate . către lagărele de muncă confortabile. Femeile au avut întotdeauna să taie părul lor, din motive de igienă. Între începutul lunii septembrie 1942 si la începutul lunii octombrie 1942, apoi le - au construit alte zece „noi camere de gazare“, inclusiv mai multe camere încăpătoare , echipate cu primul, cu uși duble paralele, una pentru intrarea victimelor și un altul pentru evacuarea corpurilor lor; în total camere de gazare treisprezece. Mare coș de fum al fabricii de sticlă vechi din Malkinia a fost demolată , în scopul de a găsi materialele reziduale necesare pentru construirea noii clădiri. Camerele de gazare zece au fost astfel construite cu cărămizi cu mare economie reutilizate, de către expertul de construcție a taberei, Erwin Lambert.
Deși izolat și epuizat de condițiile de viață atroce, prizonierii au învățat de revolta din ghetoul din Varșovia și a vrut să încerce o acțiune similară. La 2 august, 1943 [24] , prizonierii plutoanelor de muncă îndărătnici, confiscate arme de calibru mic, pulverizat kerosen pe clădiri și a stabilit un incendiu. istoric al Holocaustului Annette Wieviorka scrie despre acea revoltă: « a provocat multe victime, dar a permis câteva sute de deținuți să scape. Dintre aceștia din urmă, mulți au fost uciși, majoritatea au fost capturați după o expediție gigant; câteva zeci erau încă în viață după război " [25] . Tabăra a fost grav avariat de incendii, și eliminarea evreilor polonezi a fost acum în mare parte finalizată. Tabăra a încetat operațiunile, și după un timp a fost distrus la sol, ultimii prizonieri au fost împușcați și activitățile agricole au fost create pentru a ascunde atrocitățile comise. Cam în același timp , a existat o revoltă similară în lagărul de exterminare de la Sobibor . După 08 septembrie, unii supraviețuitori din Kefalonia și a altor prizonieri de război au sosit în tabără, care au fost eliminate în mod direct la sosirea lor; un grup de 60 de deținuți împreună cu evreii prezent demontate de tabără și au fost ei înșiși uciși în ultima camera de gazare încă funcționează. Printre fugari din Treblinka au fost, de asemenea, cele două surori ale Władysław Szpilman (Regina și Halina). In timp ce Halina este ucis de foc prietenos în timpul revoltei, Regina, după ce a ajuns la Varșovia, va muri sub bombardamentele. Regina este încă îngropat în cimitirul din Varșovia.
O fotografie aeriană din 1944 de la Treblinka II , după „curățarea“. Noua fermă și stabilă, bazată pe acesta sunt vizibile pe stânga de mai jos.Siluetele structurilor deja demontate la momentul respectiv (evidențiată în / portocaliu roșu) sunt suprapuse pe fotografie. În partea stângă sunt SS și barăcile de pază din Ucraina definite de pasarele din jur. In partea de jos sunt șinele de cale ferată și rampa deținut de descărcare (centru), evidențiată cu o săgeată roșie. „Calea spre cer“ este marcat cu o linie întreruptă. Barăcile pentru dezbrăcare deținuților de sex masculin și feminin, înconjurat de un gard solid, cu nici o vedere spre exterior, sunt marcate cu două dreptunghiuri. Locul noilor camere de gazare, mari este evidențiată cu X. Gropile comune, excavate cu un buldozer, sunt zonele în galben deschis.
Campul
Câmpul Treblinka avea o formă trapezoidală neregulată. Construit într - o zonă izolată a fost împărțit în două secțiuni, Camp 1 și Camp 2 .Tabăra I a constat din două părți.
Camp 2, lagărul morții, a fost amplasat pe un mic deal. Ea a avut, de asemenea, un 30-de-10-metri coliba pentru deținuți, o spălătorie, un mic atelier, locuințe pentru 17 de femei, un post de pază și un bine. Au existat de asemenea , 13 camere de gazare unde deportații au fost uciși.
La o oarecare distanță au fost birourile tabără, barăcile muncitorilor evrei, ateliere, grajduri, piggies, un depozit de alimente, un arme de depozit și chiar o grădină zoologică cu bănci pentru a bea bere, aici 20 de gardieni SS sau 120 de supervizori din Ucraina ar putea merge sau de a sta în afara orelor de taxe ori.
Primul a fost secțiunea administrativă, care a inclus cazarma SS și ucrainene gărzile, sediul comanda, o brutărie, depozite și cazarma prizonierilor care au lucrat pentru a rula în tabără. În cealaltă parte a Camp am existat o siding de cale ferată și o platformă pentru golirea trenurile de marfă lor umane și un spațiu mare în cazul în care au fost stivuite bagajul noii veniti, expropriat de prizonieri. Două clădiri stătea lângă piesele care au fost folosite pentru a stoca efectele personale ale prizonierilor una dintre structurile a fost deghizati ca o stație de tren pentru a împiedica deținuții de la realizarea scopului real al taberei. Au existat alte cladiri 100 m de piese , de asemenea , folosite ca depozite pentru haine și obiecte de prizonieri, unul a servit ca un «trezorerie» pentru infinit furat obiecte prețioase și o baracă în care femeile au fost ras parul, apoi utilizate în scopuri industriale.
Toate clădirile au fost înconjurate de un gard de sârmă ghimpată nu traversat de un curent, dincolo de care a existat o groapă de 3 metri de 3, la rândul său, mărginit de sârmă ghimpată. Ambele fire ghimpată au fost de aproximativ 3 metri înălțime, iar spațiul dintre ele a fost umplut cu bobine de sârmă din oțel; imposibil să le traverseze. Tot de-a lungul perimetrului ucrainenii stăteau de pază. Întreaga tabără (# 1 și # 2) a fost apoi înconjurat de un 4 metri de sârmă ghimpată ridicat gard suplimentar, ascuns de o acoperire de arbuști.In curtea taberei existau 4 turnuri de veghe, la fiecare 4 etaje ridicate; în plus, au existat alte șase turnuri un înalt etaj.Deținuții, din zona de recepție, a ajuns în zona exterminare prin caracteristica „tubo“, un coridor 8-90 m lungime și aproximativ 4 m lățime, închis cu un gard de sârmă ghimpată, 2 m, camuflat cu ramuri de plante pentru a face nu arată victimele în cazul în care acestea au fost într-adevăr. A existat, de asemenea, un Kommando special, atribuite pentru a schimba ramuri. Germanii numit in mod ironic Himmelfahrtstraße ( "The Road to Heaven"). Conducta de condus din camerele în schimbare ale victimelor Camp 1 la Camp 2, lagărul morții, direct la intrarea în noile camerele de gazare.
A existat, de asemenea, o bolnita fals cu steagul Crucii Roșii, în cazul în care cei bolnavi, vechi și răniți, cei care au sosit cadavre și „enervant“, adică, cei care au intrat în furie sau suspectate și incitat mulțimea , au fost trimise. A fost o mică baracă albă în cazul în care doi criminali au lucrat, medici fals în haine albe și cu Crucea Roșie de pe brațele lor. Prizonierii au fost, odată dezbrăcat, a făcut să se așeze pe marginea unei gropi și împușcat la partea din spate a capului și a împins în gaură și atunci când gaura era plin, ars.
•
• •
•
Pe fațada clădirii camere de gazare, SS -ul a atârnat o mare stea a lui David și împodobit ușa din față , cu o perdea grea furat dintr - o sinagogă, iar deasupra ei au aplicat , de asemenea , inscripția: „Aceasta este ușa în cazul în care cei drepți introduce ". Germanii au fost foarte pasionat de teatralitate. Cărți poștale au fost de asemenea distribuite evreilor să fie trimise la rude, o stratagemă pentru a liniști pe cei prezenți și destinatarii missives de la supoziții exterminare.În spatele camerelor de gazare, ascunse de la vedere, erau grilaje uriașe din linii de cale ferată, în cazul în care au fost puse cadavrele prizonierilor să ardă gazoase. Cremations au fost aranjate după vizita lui Himmler în aprilie 1943; la început cadavrele au fost îngropate în gropi mari pregătite de excavatoare imense de la Treblinka I. Treblinka iad • „Universul nu a mai văzut ceva atât de înfricoșătoare.“ În Treblinka nu a existat selecția tipică pentru capabil și imposibilitatea de a lucra odată ce au ajuns pe trenuri; direcția a fostîntotdeauna și numai moartea. În afară de prizonierii de sclavi lăsat în viață pentru a lucra în lagărul de concentrare, oricine a intrat Treblinka a trebuit să moară imediat. La început nu au existat cuptoare de crematoriu, iar in primele 8 luni gropi comune mari, au fost folosite pentru eliminarea cadavrelor și apoi a fost folosit mai târziu de incinerație, realizat pe grătare gigantice construite cu șine de cale ferată. Se estimează că 700.000 la 900.000 de oameni au fost uciși înlagărul morții Treblinka singur. În ciuda faptului că un loc binecunoscut de moarte, Treblinka nu este printre cele mai renumite din păcate lagărele de concentrare, în ciuda ucigașă sale extrem de mare al doilea numai la Auschwitz - Birkenau . Acest lucru se datorează faptului că acelui măcel imens după război doar 18-20 supraviețuitori au rămas în viață, iar marturiile referitoare la ororile Treblinka sunt rare și parțial și , în consecință materialul descriptiv al atrocităților comise în acest lagăr de concentrare ilustrează doar o foarte mică o parte din cei care de fapt sa întâmplat acolo.
Acest lucru a făcut mult mai lent si presurizare mai dureros , dar acest sistem de evitat reumplute gazul chimic atât de problematică , în timp de război .« au existat momente când, cu treisprezece camere de gazare (Treblinka) toate în funcțiune, aproape treizeci de mii de oameni au fost gazați o zi. Am auzit nimic, dar țipete, strigăte și gemete. Noi, lucrătorii prizonier nu a putut să mănânce sau să dețină înapoi plânsul. Cel mai puțin rezistente printre noi, în seara, când ne-am întors la cazarmă, după manipularea cadavre toată ziua, se atîrna, în urechi încă ecoul strigătele și gemetele victimelor. Sinuciderile de acest gen a avut loc în numărul de cincisprezece sau douăzeci de o zi. "„Locuitorii Wólka , satul cel mai apropiat de Treblinka, spun că , uneori , țipetele femeilor au fost atât de chinuitor încât tot satul, supărat, a fugit în pădure, departe, pentru a nu auzi aceste piercing plânge că străpuns copaci, cerul și pământul. Și, dintr - o dată, au căzut tăcut, pentru a începe din nou , la fel de brusc, ca și teribil, și să pătrundă din nou în oase, craniul, sufletul [...] Trei, de patru ori pe zi .. “ La început, cadavrele au fost îngropate în gropi uriașe transportate de la camerele de gazare cu vagoane cu ecartament îngust. Ulterior, la 13 aprilie, 1943 , The Katyń Gropile au fost descoperite, cu cadavrele de 22.000 de polonezi , inclusiv 8000 de ofițeri uciși de ruși în 1939 și continuu ziarele germane și Radio Berlin , a vorbit despre uciderea în masă a întregii lumi cu mare anti accent comunist. Himmler, probabil speriat de aceste articole pe o posibilă descoperirea mormintelor Treblinka, a venit personal la lagărul de concentrare și a ordonat să redeschidă toate săpăturile și incinera cadavrele care au fost îngropați acolo pentru a încerca să distrugă toate dovezile crimei și aranjarea că din acel moment au fost incinerate cadavrele provenite de la camerele de gazare. specialiști de exterminare SS au fost trimiși să aibă grijă de întreprindere; întotdeauna Wiernik spune:
Printre mărturiile rare prezente acolo este cel prețios al unui tâmplar evreu polonez, Yankel Iakov Wiernik , născut în Biała Podlaska în 1889 și deportat la Treblinka în data de 23 august 1942. Wiernik a salvat în mod miraculos viața lui , deoarece naziștii au avut nevoie de el, marea măiestrie de lucru pentru construcțiile din lagărul de concentrare.Autor al cărții
Un an în Treblinka , Wiernik a fost , de asemenea , un martor cu depunerea sa la Eichmann Trial , în care a prezentat , de asemenea , un model de tabără, pe care a reconstruit.În cartea sa, el imortalizează ceea ce a văzut în Treblinka, neomenie de nedescris, provocate cu răutate absolută și sadism, el spune deportaților care au suferit torturi incredibile, tortura și suferința.
În Treblinka oamenii nu l - am ucis cu infamul Zyklon B , gaz , dar cu monoxidul de carbon produs de motoarele tancurilor rusești , care au fost , de asemenea , utilizate pentru producerea de energie electrică pentru lagărul de concentrare.
Nu a fost un nume Sepp german, sau poate Zopf , un josnic și fiară feroce, care a luat plăcere la copii torturau, în abuzeze de ele. De multe ori el ar rupe o creatură din brațele mamei și rupe copilul în jumătate sau apuca-l de picioare și sparge capul un perete , scene tragice de acest gen a avut loc în mod continuu. Oamenii din Varșovia au fost tratați cu brutalitate extraordinară și femei , chiar mai mult decât bărbații. Ei au ales femei și copii și, în loc să-i spre camerele de gazare, i-auluat la grătarele. Acolo au forțat mamele cu groază Înebunit pentru a arăta copiilor lor grilele incandescente în cazul în care, în mijlocul flăcărilor și foc, corpurile șifonate cu miile, în cazul în care morții părea să vină la viață și zvârcolire, se furișa; în cazul în care cadavrele femeilor gravide izbucnit burțile și acei copii care au murit chiar înainte s - au născut ars în măruntaiele deschise ale mamelor lor . După ucigașii au umplut ochii cu groaza lor, ei au fost uciși acolo de incendii șiaruncate direct în flăcări. Femeile leșinat de frică și animalele le-au târât la miza jumătate mort. Într-o panică, copiii se agățau de mamele lor. Femeile implora mila, cu ochii închiși, ca și cum să se rezervă pe scena înfricoșătoare, dar torționarii ia privit amuzat: au păstrat victimele în așteptare agonizantă timp de câteva minute înainte de terminarea acestora. In timp ce un grup de femei și copii au fost uciși, ceilalți au rămas în picioare acolo așteptând rândul lor. Din când în când copiii au fost smuls din brațele mamelor lor și aruncați de vii în flăcări, în timp ce torționarii au râs și au îndemnat mamele să fie curajos și să sară în foc să urmeze creaturile lor”
„O mașină a fost pus în funcțiune pentru a exhuma cadavrele, un excavator care ar putea dragat trei mii de corpuri la un moment dat. O grilă de foc din cale ferată piese de o sută la o sută cincizeci de metri lungime a fost făcut și a fost fixat pe fundații din beton. Participanții au stivuite cadavrele pe grătar și a pus focul. Noile transporturi au fost tratate cu o procedură simplificată; incinerării urmat imediat gazarea. Nici chiar Lucifer ar fi creat un iad ca asta. Vă puteți imagina o grilă de această lungime, cu peste trei mii de cadavre de oameni care până nu demult erau în viață? [...] La un semnal dat o torță gigantică este aprins care arde produc o flacără uriașă. Fețele cadavrelor par a fi adormit, care ar putea să se trezească [...] copiii să se ridice și să plâng pentru mamele lor. Sunteți copleșit de durere și de groază, dar doar tu stai acolo fără a spune nimic. Ucigașii stau lângă cenușă, iar corpurile lor sunt agitate cu râsete satanice. fețele lor radiază o satisfacție cu adevărat diabolic. Ei prăjită scena cu coniac și lichiorurile mai ales, a mâncat, partyed și sa bucurat de încălzire de foc. Mai târziu, germanii au construit grătarele suplimentare și a crescut echipajele de servicii, astfel încât, în același timp, între zece și douăsprezece mii de cadavre au fost arse pe zi ".Grossman, de asemenea, rapoarte:«„Opt sute de detinuti au lucrat la incinerarea cadavrelor, mai mult decât toți lucrătorii furnalelor în orice complex metalurgic. Această fabrică monstruoasă operat zi și noapte timp de opt luni fără întrerupere, dar nu a reușit să dispună de sutele de mii de corpuri umane îngropate
De asemenea , pentru că între timp fluxul de noi traduceri pentru a fi gazat nu a fost întrerupt „.“note Wiernik cum sadismul atroce că naziști și bătăuși ucraineni pricinuite victimele lor au depășit cu mult atribuțiile deja penale și a fost efectuat pentru distracție:„De-a lungul iernii, de fiecare dată copiii mici, gol și desculț, a rămas în afara timp de ore și ore, așteptând rândul lor în camerele de gazare din ce în ce aglomerate. Tălpile picioarelor au înghețat și lipite de sol înghețatdevenind una cu ea. Acolo ei s-au plâns; unii au fost înghețate la moarte. Între timp torționarii, germani și ucraineni, și lovit.
Janusz Korczak (nume real a fost "Henryk Goldzmit") - A fost un polonez evreu medic, scriitor, medic și educator. El a fost născut la 22 iulie 1878 în Varșovia. In 1911, a fost aprobat proiectul său pentru Casa degli orfană, din care el a fost apoi director timp de 30 de ani. Orfelinatul a fost condusă de copiii înșiși. În 1914 a publicat, printre numeroasele sale cărți, „Cum să iubești copilul“, un text fundamental al pedagogiei moderne.
Surse https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Lag%C4%83rul_de_exterminare_Treblinkahttps://koaha.org/wiki/Treblinka