Experinte didactice Ghid didactic de coaching

METODEȘIPROCEDEE DIDACTICEEUROPENE

EUROPEANTEACHING METHODSANDPROCEDURES

All rights reserved. No part of this publication may be reproduced, in any form or any means, without permission in writing from the authors.

,,The European Commission is not responsible for any uploaded or submitted content. The content reflects the views only of the European Commission cannot be held responsible for any use which may be made of the information contained therein”

Material made within the Erasmus project 2021-1-RO01-KA121-SCH -000009812

Coordinator

Teacher:

Mrs. Drăguț Violeta, Costesti Technological High School, Romania

Collaborators

Teachers:

Prof. Banu Mariana- Luiza, Costesti Technological High School, Romania

Prof. Cornea Negoescu Aurora Constantina, Costesti Technological High School, Romania

Prof. Daniela Ghițulescu, Costesti Technological High School, Romania

Prof. Georgeta Gheorghe, Costesti Technological High School, Romania

Prof. Gherghina Nicolae, Costesti Technological High School, Romania

Prof. Istrate Gabriela, Costesti Technological High School, Romania

Prof. Motrun Corina-Violeta, Costesti Technological High School, Romania

Prof. Violeta Telescu, Costesti Technological High School, Romania

Editor

Mrs. Drăguț Violeta, Costesti Technological High School, Romania

Corrector

Mrs. Drăguț Violeta, Costesti Technological High School, Romania

Translator

Mrs. Ghitulescu Daniela, Costesti Technological High School, Romania

Design

Mrs. Telescu Violeta, Costesti Technological High School, Romania

INTRODUCERE

Revista – Metode și procedee didactice europene, Nr.1, este rezultatul proiectului Erasmus nr.

2021-1-RO01-KA121-SCH -000009812, finanțat de Comisia Europeană.

Revista prezintă experiențele și rezultatele didactice ale profesorilor din școala noastră care au participat la formare în Europa și cadre didactice care au realizat materiale didactice plecând de la diseminările noastre. Prin această revistă, încercăm să acționăm aplicând principiul ,,Învață și dă mai departe!”, să sprijinim profesorii în activitatea lor didactică. În acest fel transformăm învățarea formală și nonformală într-o activitate constructivă, plăcută și empatică din ambele sensuri.

Europa are nevoie de tineri puternici, implicați, cetățeni activi care cunosc, pot, simt, gândesc Elevii sunt motorul pe care se construiește comunitatea europeană și economia dezvoltată, bazată pe cunoaștere și creativitate. Motivul principal al acestui proiect a venit din nevoia școlii noastre reflectată într-un procent scăzut de motivare, impact și rezultat al învățării elevilor

Prin acest proiect ne-am propus: să reducem absenteismul și să includem elevii cu multe absențe în comunitatea școlară; dezvoltarea spiritului civic al elevilor; îmbunătățirea încrederii în școală și în ei înșiși.

Mulțumesc furnizorilor de formare și cadrelor didactice pentru colaborare și implicare, sper ca profesorii să găsească în această revistă metode de predare-învățare-evaluare care pot fi adaptate nevoii propriilor elevi Revista poate fi folosită atât de profesori cât și de elevi și părinți în cursuri de consiliere și orientare, discipline școlare, activități extrașcolare, activitate formalî și informală

Coordonator proiect, profesor Drăguț Violeta

Activități în aer liber

18.04.2022 am participat la Milano la cursul Outdoor activities în cadrul unui proiect Erasmus+.

În perioada 10

Organizația care a asigurat formarea este Europe for All din Milano, locația a fost Impact Hub și cea care a susținut cursul este și profesoară la o școală în care se promovează activitățile în aer liber.

Principalele teme abordate în cadrul orelor de curs au fost:

 Modelul de învățare experențială Pizzigoni

 Modele de învățare pe ateliere

 Inteligențe multiple

 Metoda Montessori

 Tipuri de activități de spargere a gheții care se pot realiza în aer liber.

Primele două teme au fost, prin istoricul lor, complet noi pentru mine deși în momentul în care au fost dezvoltate temele am realizat că aceste concepte le utilizăm și noi în școală însă foarte puțin. Despre modelul de învățare experențială Pizzigoni introdus în Italia de Giuseppina Pizzigoni și agreat de guvernul italian încă din 1911 am aflat nu doar în sala de curs ci și practic, la Scuola Rinnovata Pizzigoni deschisă în anul 1921. Această metodă de învățare are un motto pe care fondatoarea școlii l-a exprimat astfel: natura este templul în care elevii, folosind metoda experienței, pot afla singuri adevărul deoarece școala este lumea. Este o metodă extrem de utilă și plăcută pentru elevi deoarece pot afla, în aer liber, prin descoperire, informații despre ceea ce au nevoie să știe. Mai mult decât atât, metoda le permite dezvoltarea competențelor și abilităților la mai multe discipline.

Această metodă este mai greu de aplicat în cadrul școlilor din țara noastră în care se respectă un curriculum și fiecare oră de curs este alocată unei discipline predată de un profesor. Metoda experențială necesită prezența mai multor profesori care să îi mobilizeze pe elevi să acționeze singuri și să le ofere situații de învățare mentală pentru a depăși tipul de învățare repetitivă și a putea opera mintal. În vizita pe care am făcut-o la școala Pizzigoni am remarcat faptul că fiecare clasă are propria ușă pe care elevii pot ieși în spațiul de lucru și de joacă din curtea școlii. Am găsit în seră o clasă care pe fundal muzical și cu roll-up-uri cu picturi învățau despre plante, elevi care învățau în altă parte despre tipuri de hrană folosită pentru animale, animale și păsări existând și în curtea școlii. Fiecare clasă are propriul lot micuț de pământ pe care îl cultivă cu diferite legume, urmăresc tot ciclul de

Prof. Violeta Telescu Liceul Tehnologic Costești

creștere a plantei și apoi o valorifică pentru bani care vor fi folosiți tot în școală. La fiecare activitate erau 2, 3 sau 4 însoțitori care îi îndrumau pe elevi.

La încheierea secvenței cursului despre metoda Pizzigoni am avut de realizat proiect în care să prezentăm propriul spațiu de învățare în aer liber și un exemplu de activitate pe care o putem desfășura în acel loc.

Învățarea pe ateliere sau atelierele Malaguzzi așa cum sunt mai degrabă denumite atelierele în aer liber, presupun o filosofie educațională pornită de Loris Malaguzzi în Reggio Emilia din Italia. Conform acestei filosofii fiecare copil are un potențial de dezvoltare care se bazează pe 100 de limbaje care aparțin oamenilor și care sunt influențate de relațiile cu ceilalți oameni. Practic, un copil are nevoie de timp și spațiu pentru a se exprima în mod creativ și competent, pentru a fi propriul constructor al cunoașterii. Cu cât spațiul este mai ofertant cu atât copilul este mai mult dispus să exploreze și să pună întrebări. De asemenea, lucrul împreună cu alți copii este benefic nu doar pentru dezvoltarea unor relații sociale ci și pentru a deveni o persoană activă, implicată și responsabilă, un viitor cetățean pe care lumea se poate baza. În cadrul acestor ateliere se activează la fiecare copil mai multe moduride exprimare prin diferite proiecte care le pun la dispoziție diverse materiale pe care să le atingă, simtă, miroasă, manipuleze și cu care să desfășoare experiențe.

Conform abordării Reggio Emilia profesorii sunt învățați să-și prețuiască elevii, să-i ghideze cu intenție pentru ca aceștia să-și dezvolte abilitățiprecumcolaborarea, rezolvareadeproblemeșiinteligențaemoțională deoarece elevii sunt capabili să își construiască propria învățare, cu atât mai mult cu cât mediul înconjurător reprezintă el însuși un profesor.

În toate activitățile, cu atât mai mult în cele în aer liber, trebuie să se cunoască ce tipuri de inteligență predomină la fiecare elev și care este mai puțin dezvoltată deoarece în funcție de acestea i se pot atribui roluri corespunzătoare. De asemenea, deși inteligența emoțională nu este deocamdată considerată o inteligență multiplă, este de dorit ca fiecare elev să își recunoască propriile sentimente, emoții și pe ale celorlalți, să se cunoască mai bine pe ei înșiși pentru a-și dezvolta talentele pe care le au și care le vor folosi în viitor. Implementarea unor activități în aer liber este esențială la vârste mici ale copiilor pentru dezvoltarea inteligenței deoarece învățarea care implică cât mai multe tipuri de inteligență va avea un impact pozitiv asupra dezvoltării ulterioare a copiilor. De asemenea, dezvoltarea inteligenței este strâns legată de materialele integrate în activități, materiale cât mai diverse și atractive, precum și de metodele prin care se realizează învățarea.

Metoda Montessori este o metodă de educație care se bazează pe activitate autodirijată, învățare practică și joc colaborativ. Elevii, sub directa îndrumare a profesorilor, lucrează în grupuri și individual pentru a-și dezvolta potențialul maxim prin descoperire și explorarea cunoștințelor despre lume. Mediul înconjurător/ sala de clasă este esențial pentru înțelegerea profundă a cunoștințelor și pentru interacțiunea socială. Deși metoda a pornit de la conceperea unor săli de clasă pentru a satisface nevoile elevilor dintr-o categorie de vârstă, se poate extinde la conceperea unui spațiu în aer liber care să fie dotat cu materiale specifice vârstei. Aceste spații servesc punctelor forte și intereselor individuale ale elevilor, aceștia devenind capabili, responsabili, informați și cu simțul sinelui.

Evident cănu puteau să lipsească dinacest curs exemple de activități în aer liber, Naomi – formatoarea noastră venind cu exemple concrete de activități din școala în care lucrează, sub formă de filmulețe postate, în marea lor majoritate, pesite-ulacelei școli. De asemenea, ne-a exemplificat folosind internetu lidei de amenajare a spațiilor în aer liber propuse de elevi.

O partea a activităților în aer liber sunt de tipul spargerii gheții, acestea sunt extrem de utile la început de ciclu școlar sau la începutul unui curs pentru cunoașterea colegilor, a unei lecții când atmosfera lâncezește sau la orice activitate non-formală. În general, aceste activități sunt menite să dizolve stânjeneala, să destindă atmosfera, dar forțarea unor jocuri poate să facă un eveniment să devină și mai tensionat sau să-i facă pe participanți să simtă că pierd timpul. Aceste tipuri de jocuri sunt concepute pentru întâlniri face to face, dar pandemia de Covid a diversificat oferta și pentru activități la distanță.

Când sunt alese și făcute corect, jocurile de spargere a ghețiipot crea rapid un sentiment de comunitate, pot da tonul pentru ceea ce urmează să se desfășoare, îi pot determina pe elevi să-și împărtășească așteptările și pe profesori/facilitatori curs să introducă subiectul prin joc. Nu în ultimul rând, este o modalitate sigură de a energiza clasa sau grupul și de a-i avea pe toți participanții concentrați și gata de implicare.

La curs am participat și noi la astfel de jocuri, am folosit mai multe limbi străine: engleza, italiana, franceza, româna pentru a observa asemănări în exprimarea unui cuvânt în diferite limbi.

La încheierea cursului am primit certificatele de participare și am plecat cu competențe dezvoltate privind desfășurarea activităților înaer liber care ne vor ajuta în activitatea școlară, cu amintiridespre locuri și oameni care ne-au bucurat sufletul.

Proiect didactic-Coaching

Unitatea de învățământ: Liceul Tehnologic Costești

Profesor: Nicolae Gherghina

Data: 07.12.2021

Clasa: a X-a A

Modulul : M3 Sisteme elctro-hidropneumatice

Tema lectiei: Distribuitoare

Tipul lecției: Lucrare de laborator

Durata lecției : 50 de minute

Competenţe vizate:

Prof.Nicolae Gherghina Liceul Tehnologic Costești

 Identificarea elementelor de circuit hidraulic și pneumatic (rol, funcționare, simboluri, selectare conform documentațiilor tehnice).

 Realizarea unor scheme de acţionare pneumatică a sistemelor mecatronice, ţinând cont de cerinţe.

Competenţe operaţionale

1. Selectarea elementelor componente și specifice ale circuitelor pneumaticeîn funcție de rol și funcționare

2. Utilizarea simbolurilor elementelor de circuit pneumatic

3. Realizarea unei prezentări pe teme date

4. Asumarea, în cadrul echipei de la locul de muncă, a responsabilitații pentru sarcina primită

Strategii didactice

1. Metode de invatamant : dialogul, conversația euristică, observarea dirijată și independentă, comparația, analiza comparativă, Metoda Albatros.

2. Mijloace didactice: fise de documentare, fise de lucru, videoproiector, calculator

3. Forme de organizare ale instruirii

 Forma de repartizare a sarcinii: individuală şi frontală ;

 Forma de lucru a elevilor: individual și pe grupe;

 Forma de participare a elevilor: dirijată şi individual.

4. Evaluare: orală formativă, exerciţii de identificare pe fişe de lucru, rezolvarea unor aplicaţii în fișele evaluare.

DESFĂȘURAREA LECȚIEI

Activitatea profesorului

Face prezența prin prezentarea absenților de catre elevul de serviciu

Rezolva unele probleme extradidactice aparute

Stabilește liniștea si atmosfera propice activitatii didactice

Verifica cunoștințele elevilor prin evaluare orala

Anunță unitatea de competență și titlul lectie noi:

Distribuitoare, schema, simbol

Prezintă prin fișa de documentare conținutul lectiei.

Prezintă scopul lucrării de laborator și modul de lucru.

Împarte colectivul de elevi în 4 grupe.

Aplică metoda ALBATROS.

Fiecare grup primește fișa de documentare, schema unui distribuitor și o fișă de lucru.

Solicită fiecărui grup să prezinte fișa de lucru.

Analizează împreună cu elevii care era răspunsul corect la întrebările din fișa de lucru.

Pune 2-3 întrebări din lucrarea de laborator.

Notează în catalog elevii care au răspuns la oră

Activitatea elevului

Răspunde apelului cadrului didactic

Răspunde la intrebarile formulate de profesor

Notează în caiete titlul lectiei

Urmărește competențele enumerate.

Fiecare grup completează fișa de lucru.

Fiecare grup desemnează un reprezentant care va prezenta fișa de lucru.

Iși autoevaluează răspunsurile.

Răspunde la întrebările profesorului

Sistemic Coaching, Teaching and Learning

Prof. Motrun Corina Liceul Tehnologic Costesti

Material realizat în cadrul proiectului Erasmus+ cu numărul de referință: 2021-1-RO01-KA121SCSC000009812, din cadrul Acreditării pentru mobilități Erasmus+, numărul: 2020-1-RO01-KA120-SCH095514

Coaching-ul este o metodologie care permite dezvoltarea maximă personală și profesională a indivizilor și influențează transformarea acestora, provocând schimbări de perspectivă, creșterea motivației, angajamentului și responsabilității și, desigur, învățarea.

Prinurmare, coachingul promovează schimbăricognitive, emoționale și comportamentale care extind capacitatea de acțiune a persoanei.

Posibil, unadintrecele maivizibileschimbăripecarelepoateaducecoachingul laclasăestecăaceastă metodologie nuconstă înpredaredirectivă, cicreează maidegrabăcondițiilecareconduc la învățareși creștere.

Este o metodologie experiențială, în care atât profesorii, cât și elevii ajung la soluții prin propria lor auto-

reflecție. Coachingul lasă în urmă barierele pe care credințele limitative le pot impune și indivizii care încearcă să se conecteze cu aici și acum într-un mod în care devin mai decisivi și creativi.

Coachingul se concentrează pe un dialog (numit metoda socratică) între actori care permite dezvoltarea unor abilități specifice. Pentru profesori, le permite să-și cunoască propriile greșeli pentru a le modifica și, de asemenea, ajută la crearea unor medii educaționale mai experiențiale și îmbogățitoare și a unor strategii de clasă pentru elevi, care beneficiază și de aceste sesiuni extrem de productive.

Profesorii pot avea sesiuni cu profesioniști de coaching sau pot învăța diferite strategii de coaching pentru a-și educa mai bine elevii. Dar relația dintre antrenor-profesor sau profesor-elev nu este o relație de expert, adică antrenorul nu este deasupra antrenorului. Mai degrabă, relația este la același nivel, iar antrenorul facilitează strategiile de auto-învățare. Antrenorul este un partener în acest proces educațional.

Coachingul oferă următoarele avantaje:

Permite definirea obiectivelor

Maximizează creativitatea

Permite o mai mare flexibilitate mentală și adaptabilitate la schimbare Împuternicește oamenii Îmbunătățiți relațiile interumane

Ajută la gestionarea timpului și, prin urmare, reduce stresul Ne ajută să fim motivați Crește bunăstarea

Ajută la maximizarea dezvoltării personale pentru a merge mai departe Îmbunătățește conștiința de sine, auto-reflecția și inteligența emoțională

Sistemic Coaching, Teaching and Learning

Prof. Istrate Gabriela Liceul Tehnologic Costești

În perioada 13 – 20 martie 2022 am participat în cadrul proiectului Erasmus cu numărul de referință 2021–1–RO01– KA121SCH-000009812, finanțat de Comisie Europeană, la cursul SISTEMIC COACHING, TEACHING AND LEARNING, desfășurat în Italia, la Milano. Europe For All – centrul de formare al acestui curs (furnizorul), Impact Hub – adresa (locația) cursului, Noemi Morrone – profesor curs. Scopul acestui curs a fost de a ne forma noua metodologie didactică de tip outdoor – coaching.

La Milano, în prima zi, am avut o vizită culturală împreună cu Sofia – membru Europe For All. Am vizitat centrul orașului, obiectivele turistice din apropiere. Sofia a fost un ghid turistic minunat. A fost o zi plină.

În prima oră de curs, Noemi ne-a prezentat istoria incluziunii elevilor cu probleme speciale.

Un profesor COACHING are nevoie de:

 părinți

 nevoi speciale

 emoții

 motivație.

Pentru a uni un grup de copii, trebuie să participe toți la activități. Grupurile se unesc atunci când fac activități impreună. De exemplu: merg în excursii, ies la o pizza, zugrăvesc pereții școlii. La aceste activități participă și profesorul pentru supraveghere și îndrumare. Elevii sunt mulțumiți de rezultat, mai ales când îl văd în fiecare zi, când este un rezultat observat pe termen lung (de exemplu zugrăvirea pereților din școală). Și în familie, copilul are nevoie de participare în activitatea de acasă.

La școală, toți profesorii de la clasă, pot ajuta elevul cu probleme; nu unul singur! Toți profesorii de la clasă contribuie la cunoașterea elevului. De unul singur nu poți rezolva problemele elevului.

Noi profesorii, avem datoria de a:

 asculta copii (despre orice – nu legat de materie);

 comunica cu ei;

 transmite informații;

 respecta;

 verifica și evalua sarcinile lor;

 lucra împreună cu ei;

 participa la acțiuni împreună, la activități extrașcolare, activități în aer liber.

Pentru a construi o echipă puternică, este importantă:

 comunicarea

 interacțiunea

 temperamentul membrilor

Activitatea noastră, de profesor coaching, are succes dacă implicăm toți copii. Este important să construim un grup dinamic pentru o activitate de succes.

Am avut o oportunitate minunată de dezvoltare profesională! A fost o experință extraordinară!

Grazie mille, echipei de proiect!

Systemic Coaching, Teaching and Learning

Coaching-ul la începuturi

Deși poate părea paradoxal, coaching-ul nu este o metodologie și abordare nouă. Astfel, putem spune că “discuția socratica”, care prin adresarea întrebarilor potrivite iși ajută discipolii să descopere adevărul, a fost un… demers de tip coaching.

Sub acest nume, care în limba engleză stârnește confuzii (coach = antrenor), metoda coaching-ului s-a nascut

Prof. Banu Mariana- Luiza Liceul Tehnologic Costești

din sport. Astfel, cartea lui Tim Gallwey, “The Inner Game of Tennis”, aparută în anii ’70 poate fi considerată “certificatul de naștere” al coaching-ului.

Observația esențială a fost că sportivii au rezultate mai bune atunci cand sunt confruntați cu întrebări deschise legate de cum iși pot îmbunătăți performanța, față de abordarea în care antrenorul le oferea soluții pentru “corectare”. Astfel, în loc să se concentreze asupra a ceea ce au greșit, sportivii se gândesc la ce pot face mai bine sau diferit in urmatoarea competiție.

Dar ce este astăzi coaching-ul?

Federatia Internațională de Coaching (ICF) definește coaching-ul drept un “parteneriat care accelerează ritmul de învățare al clientului, performanta și progresul acestuia pe plan personal și profesional”.

O altă definiție, care accentuează caracterul transformator al coaching-ului, un proces care “îl ajuta pe client să renunte la ceea ce este acum pentru a deveni ceea ce iți doreste să devină”

Astfel, coaching-ul înseamnă trans-formare – un proces de învățare prin re-definire.

Coachingul este o călătorie către sine și totodată o trecere. Drumul se parcurge împreună, iar ghidul este… elevul. Este uneori un drum dificil, în care tentația revenirii (regresiei) în starea de confort se împleteste cu entuziasmul explorării de noi teritorii.

Coachingul este dialog, o comunicare profundă și specială, susținută de către coach/ profesor prin ascultare activă și utilizarea întrebărilor potrivite.

Este un proces de conștientizare și responsabilizare în care clientul/elevul se orientează către soluții și către viitor.

Ca si coach/professor mă interesează în primul rând cumse dezvoltă elevul ca șipersoană. Mă interesează procesul de evoluție, astfel încât să obțină rezultatul / rezultatele dorite, dar să țintească și mai departe. Vreau să-l învăț cum să ajungă la rezultatele pe care și le dorește fără ajutorul meu. Cu alte cuvinte, mă interesează să descopere prin experiență și învățare, cum să gândească și să acționeze pentru a produce rezultate în mod repetat.

Elevultrebuie ajutat să înțeleagă, să clarifice si să descopere:

1. Trebuie să clarifici ce este cu adevărat important pentru el;

2. Să înțeleagă și să știe cum sa ia deciziile importante în mod corect;

3. Vrei să știi cum să devii și cum să te menții motivat?

4. Să- și dezvolte capacitatea de a face față emoțiilor și stresului;

5. Să capete mai multă încredere în forțele proprii;

6. Să câstige respectul celor din jur;

7. Să comunice clar și convingător;

8. Să-și organizeze timpul în mod eficient;

9. Să elimine blocajele și tiparele mentale limitative care îl impiedică să evolueze personal / profesional;

10. Să construiască un plan de acțiune personalizat cu angajamente clare care să producă rezultate;

11. Să obțină echilibru între zona personală și cea profesională;

Drama teaching

Prof. Ghițulescu Daniela Licceul Tehnologic Costești

Reprezintă un instrument de predare care permite elevilor să participe, să demonstreze și să observe într-un mediu controlat sau sigur. El presupune implicarea elevilor de orice nivel în activități de reproducere a unor activități de tip role-playing, plecând de la banalele schimburi de replici, la nivel începător, până la reproducerea unor scenete sau piese întregi, la nivel mai avansat. Este un alt mod netradițional de a învăța și de a demonstra învățarea. Prin această metodă, elevii sunt adânc implicați în activități, fiind necesar să își folosească corpul, mintea și emoțiile în același timp. Activitatea pune accent pe creativitate, pe mimică, gestică și talentul de actor al elevilor.

Rocul de rol sau chiar piesele de teatru puse în scenă în clasă fac învățarea activă, atrăgătoare și semnificativă pentru elevi. Participanții își dezvoltă abilitățile de gândire critică și creativă, ajutându-i în acest fel să își formuleze și să își exprime ideile și opiniile.

Activitate

Jocul de rol și chiar punerea în scenă a unor mici piese de teatru bine-cunoscute sau create de elevi reprezintă activități extrem de benefice și folosite în predarea limbilor străine. De la jocurile de rol cu schimburi de saluturi la vârste mici, la producerea pe loc a unor conversații pe teme diferite, aceste activități reprezintă baza dezvoltării abilităților de vorbire și de producere a mesajelor orale. Pentru grupele mai experimentate, punerea în scenă a unei piese de teatru este o alternativă de evaluare apreciată de elevi și care oferă profesorului ocazia să evalueze mai multe abilități pe care le-a propus inițial.

Pentru grupele de începători, schimbul de replicipe diferite teme (acceptarea/refuzulunei invitații sau oferte, oferirea unei informații sau direcții, solicitarea unei produs sau informații despre produs la magazin, etc.) poate constitui o activitate plăcută și interesantă pentru elevi, în cadrul căreia își pot pune în evidență creativitatea, expresivitatea, mimica, cunoștințele și imaginația.

Punerea în scenă a unei piese de teatru mai simple sau mai complexe, depinzând de nivelul de cunoștințe al elevilor, nu demonstrează doar ceea ce și-au însușit elevii în clasă. Dacă le oferim libertatea să își aleagă piesa pe care o vor ei, să își împartă singuri roluri, să își alcătuiască singuri costumele și decorurile, profesorul va fi uimit. Elevii vor putea exersa abilități diferite (de organizare, lucru în echipă, de identificare a propriilor calități șiabilități), se vor simți liberide a face o alegere șinu vor simțipresiunea unor sarcini impuse din exterior. Se vor implica activ și benevol și vor contribui toți, fiecare cum și cu ce poate, pentru a atinge obiectivele propuse tot de ei. Astfel, își vor descoperi fiecare punctele forte și punctele mai slabe și vor conștientiza la ce sunt cei mai buni.

Pentru a verifica ascultarea activă și înțelegerea mesajului transmis, activitatea Listen and Do poate fi folosită la orice nivel de studiu. Elevilor le sunt repartizate rolurile dintr-o poveste și, în timp ce profesorul citește povestea, elevii trebuie să facă ceea ce face personajul lor. Activitatea este o formă mai elaborată a jocului Simon Says!, iar gradul de elaborare depinde de nivelul de înțelegere și de cunoștințele grupului țintă de elevi.

Metoda Montessori

Prof. Ghițulescu Daniela Licceul Tehnologic Costești

Inițiată de Maria Montessori, această metodă a generat o filozofie educațională diferită de cea tradițională, având punct de plecare de la o vârstă cât mai fragedă a copiilor. Metoda exploatează ideea că potențialulspiritual, emoțional, fizicși intelectualalcopiilor estenelimitat șipoatefimodelat fărăajutor extern. Adulții trebuie doar să pregătească mediul, să îl aranjeze și să îl doteze conform particularităților de vârstă ale copiilor, și să prevadă acțiunile care urmează a fi făcute, astfel încât spațiul și mediul să poată oferi tot necesarul.

Perceput ca un ghid care pune la dispoziție copiilor obiectele de care au nevoie, profesorul le lasă acestora libertatea de a învățasinguri. Conformprincipiilor Montessori, copilulștiecelmai bine de ce are nevoie, cum poate acumula informații și ce trebuie să facă. Adultul intervine doar pentru a pregăti spațiul și atunci când i se cere ajutorul.

Activitate

Un exemplu de activitate specifică metodei Montessori care poate fi folosită la orice vârstă, este descoperirea de obiecte. Această activitate se poate desfășura la orele de limbi străine abordând diferite teme și obiective.

În funcție de vocabularul studiat, într-un sac se pun diverse obiecte de forme și dimensiuni diferite (de exemplu: dacă elevii au studiat obiectele școlare, se pot pune cărți, caiete, gume, creioane, etc.).

Elevii încearcă să ghicească ce este obiectul pipăit în sac și să îi identifice cât mai multe caracteristici fără să îl vadă, doar atingându-l. În acest fel elevii folosesc mai multe simțuri și utilizează mai multe cuvinte în limba engleză pentru a putea identifica obiectul. Activitatea este practică, distractivă, de interacțiune și de comunicare.

O altă activitate Montessori presupune folosirea cardurilor speciale pentru potrivirea diverselor obiecte, realizarea asocierilor vizuale, urmate de citirea explicațiilor de pe spatele lor. Activitatea poate fi desfășurată individual, în perechi sau chiar în grup,

elevii participând activ la asocierea cărților potrivite, dezvoltându-și astfel abilități cognitive, dar și sociale, de inter-relaționare cu ceilalți.

Pentru activitatea în limba englezăsepot folosicarduriîn limbaengleză, sau, în lipsa acestora, se pot traduce informațiile de pe spatele cardurilor, acesta fiind o altă activitate care îi implică pe elevi și în provoacă să descopere lucruri noi. O activitate de follow-up ar putea fi chiar realizarea de către elevi a unor carduri asemănătoare, cu traducerea aferentă în limba engleză. Lucrul ar putea fi împărțit pe echipe, iar în interiorul echipelor, elevii și-ar putea împărți rolurile în funcție de abilitățile fiecăruia: unii pot desena sau schița, alții traduce, alții transcrie textul, alții pot decupa cardurile. Activitatea reprezintă o muncă de echipă activă, atractivă și productivă. Elevii vot fi încântați și mulțumiți când vor vedea că lucrul lor are rezultate vizibile, care vor putea fi de ajutor și altora.

Denumită după numele inițiatoarei sale, și anume Giuseppina Pizzigoni, care a trăit între anii 1870 și 1947, această metodă experimentală a fost agreată de guvernul italian în anul 1911. De atunci, s-au pus bazele mai multor școli care explorează metoda Pizzigoni, prima școală fiind construită sub stricta atenție a Giuseppinei Pizzigoni, și deschisă în anul 1927.

Metoda Pizzigoni se ghidează după următorul moto:

Tempio la NATURA;

Metodo l’ESPERIENZA;

Scopo il VERO;

Because School is the world

Templul îl reprezintă natura, adică locul în care ne educăm copiii și ne petrecem viața este natura, și de aceea toate activitățile desfășurate de copii ar trebui să se petreacă în aer liber, în mijlocul naturii.

Învățarea cea mai durabilă și mai ușor de realizat se produce atunci când faci, când experimentezi, și nu atunci când doar privești, asculți sau scrii. De aceea, metoda recomandată este experiența, asimilată noului concept de Learning by doing. Experiența este metoda prin care se poate vedea clar cum se face, dacă procesul esteunulde successsaunu, iar la sfârșit învățareaeste garantată indiferent dacă rezultatul propus a fost obținut sau nu. Dacă se obține rezultatul final propus, atunci copiii știu cum să facă să îl atingă. Dacă nu se obține rezultatul propus, atunci elevii pot verifica întregul process process pentru a vedea ce nu a funcționat. În ambele cazuri, experința aduce învățare.

Metoda Pizzigoni

Prof. Ghițulescu Daniela Licceul Tehnologic Costești

Scopul este adevărul, adică elevii învață pentru viața reală, nu doar teorie care nu are aplicabilitate, sau care prezintă o aplicabilitate târzie, pe care copiii nu o pot prevedea în viitor și, deci, nu o pot înțelege.

Pentru că școala este lumea întreagă, adică tot ceea ce facem, indifferent de vârsta, se răsfrânge asupra lumii întregi, pentru că acțiunile noastre au efecte în lumea în care noi trăim și în care noi suntem cei care trebuie să ne integrăm pentru a putea trăi armonios, natural și simplu.

Activitate

Deoarece metoda Pizzigoni presupune învățarea prin descoperire, o activitate potrivită pentru un început de grupă, de an școlar, de cunoaștere, ar putea fi reprezentată de organizarea propriei săli de clasă. Activitatea este pe cât de simplă pare, pe atât de complexă. Punctul de început îl reprezintă discuțiile despre cum ar trebui să arate sala lor de clasă, prilej cu care elevii se pot cunoaște între ei. În funcție de propunerile fiecăruia dintre elevi, se pot identifica preferințele lor. Astfel, elevii care preferă munca în echipă vor dori să amenajeze spații de lucru comune, elevii retrași, care performează cel mai bine individual, vor propune locuri individuale de citit sau lucru, elevii auditivi vor propune spații retrase unde pot asculta, elevii vizuali vor propune table interactive, etc.

După acestă primă etapă, va urma etapa decizională și cea practică. Fiecare elev își va aduce contribuția cum știe el mai bine, în funcție de abilitățile și talentele lor. Astfel, se identifică stilurile de învățare specifice fiecărui elev, ce preferă și la ce recționează cel mai bine.

Profesorul care observă activitatea își poate cunoaște elevii, abilitățile și preferințele fiecăruia, lucru care îl va ajuta pe parcursul anului în proiectarea activităților și implicarea elevilor.

Multiple inteligences

Howard Gardner a identificat șapte inteligențe distincte. Plecând de la acestă idee, metoda de educație tradițională nu este una ideală, având în vedere că oamenii dezvoltă aceste inteligențe în grade variate și de aceea înțeleg în moduri diferite. De aceea, ar fi mult mai bine ca disciplinele să fie prezentate folosind metode diferite, adaptate diferitelor tipuri de inteligențe, cât și evaluarea să fie făcută printr-o varietate de metode.

Plecând de la inteligențele multiple, se pot distinge mai multe stiluri de învățare: verbal-lingvistic, vizual-spațial, logic-matematic, kinestetic, muzical, interpersonal, intrapersonal și naturalist. Pentru a putea transmite informația la cât mai mulți elevi, metodele folosite trebuie să fie cumulative și diverse Activitate

Running dictation este o activitate care implică mai multe stiluri de învățare, poate fi folosită la mai multe discipline și implică grade diferite de dificultate, în funcție de abilitățile grupei de elevi. Elevii sunt împărțiți în grupe de câte trei care au roluri diferite: un elev citește un text, al doilea elev ascultă și apoi fuge la al treilea, care trebuie să scrie după dictare textul înțeles.

Activitatea solicită stilurile vizual, auditiv, kinestetic, chiar și matematic dacă o complicăm și schimbăm la fiecare replică persoana. Elevii trebuie să fie atenți și să își descopere abilitatea cea mai bine dezvoltată pentru a face echipele să funcționeze la capacitate maximă. În acest timp, profesorul supraveghează activitatea

evaluează nu atât rezultatul final, transcrierea corectă a textului inițial, cât și procesul și adaptarea procesului din mers, pe măsură ce elevii își identifică abilitățile cele mai bine dezvoltate.

Atelierele lui Malaguzzi

Plecând de la ideea că ființele umane sunt înzestrate cu 100 de limbaje, numite și inteligențe multiple, Loris Malaguzzi a pus bazele unei noi metode didactice numită Metoda Reggio Emilia. Acestă nouă abordare pune în centru copilul care învață folosindu-se de toate cele 100 de limbaje și crește în relație cu ceilalți. Se pune accentul pe copil care este creativ, competent și întreprinzător, și are nevoie doar de spațiu și timp pentru a se exprima. El își coordonează singur propria învățare, cunoaștere, atunci când este încurajat de mediu să exploreze și să pună întrebări. Rolul adultului este unul plin de respect, trebuie să asculte cu atenție copilul, să aibă încredere și să îi pună la dispoziție resursele și un mediu adecvat pentru a îi stimula observarea realității și a găsi răspunsuri singur.

Deoarece cunoașterea nu este un proces pur cognitiv, ci are componente emoționale și relaționale, practica educațională trebuie să se bazeze pe proiecte care stimulează interesele copiilor, care încurajează munca în echipă și colaborarea, dar care să vizeze și conceperea proiectelor, nu doar realizarea și prezentarea lor.

Pentru acest scop, Malaguzzi aduce noțiunea de Atelier, care reprezintă un mediu dedicat cercetării, inovării și empatiei. Rolul profesorului este unul non-invaziv, care nu ia niciodată locul copilului în explorare și în propria construcție a cunoașterii. De aceea spațiul devine un personaj important, al treilea profesor. Trebuie să fie viu, stimulant, provocator, să servească unor scopuri multiple, să atragă.

Profesorul trebuie să urmeze descoperirile făcute de elevi, chiar dacă asta înseamnă schimbarea totală a obiectivului inițial. În educație, câteodată, trebuie să mergi fără a urma calea prestabilită, noua cale fiind trasată în timp ce o parcurgi.

Exemplu de activitate: elevii mai mari să devină instructori pentru cei mici.

Deoarece atelierele lui Malaguzzi pun accent pe desfășurarea activității în aer liber, interdisciplinar și cu grupe diferite, una dintre activitățile propuse este delegarea responsabilității elevilor. Astfel, elevii au de realizat proiecte peteme alese de ei. Dar pentruaînvăța cumse fac aceste proiecte, eleviide la o grupăavansată preiau responsabilitățile profesorului, care asistă și supraveghează activitatea ce va deveni sursă de evaluare pentru ambele grupe de elevi.

Elevii încep prin a discuta tema proiectului și a veni cu propuneri. Apoi decid metodele de realizare și prezentare a proiectelor. Grupa avansată are rolul de a asista la discuții și de a îi îndruma prin întrebări sau prin sublinierea avantajelor și dezavantajelor soluțiilor găsite. În timpul realizării proiectelor, grupa avansată se poate implica dacă îi este solicitat ajutorul. La prezentarea finală a proiectelor, grupa avansată este cea care evaluează, își spune părerea și apreciază atât rezultatul, cât și procesul.

Profesorul este cel care cuantifică evoluția atât a grupei de elevi implicați, cât și a grupei de elevi avansați, asupra modului în care elevii au efectuat prezentările proiectelor, precum și asupra modului în care elevii avansați au reușit să îi îndrume și să îi coordoneze.

Bullying și cyberbullying

Bullying-ul sau hărțuirea, intimidarea, este un termen recent și împrumutat, venit să denumească un comportament agresiv (verbal sau fizic) asupra unei persoane. Din păcate, nici termenul, nici fenomenul nu este nou, ele au existat dintotdeauna și s-au perpetuat cu fiecare generație. Datorită dezvoltării tehnologiei și a faptului că relaționarea s-a mutat în spațul virtual, a apărut cyberbullying-ul, adică agresiunea prin intermediul mijloacelor tehnice moderne (mesaje telefonice, rețele sociale, etc).

Deși nu este o problemă nouă, aceste manifestări necesită metode noi șieficiente pentru a putea fi prevenite sau rezolvate, după caz.

În mediul școlar, cadrele didactice au cel mai important rol în această situație. Astfel, elevii trebuie să știe ce presupune acest comportament, ce trebuie să facă și cum trebuie să reacționeze. De asemenea, trebuie pus accentul pe educarea atât a celui agresat, dar mai ales pe educarea agresorului. Este cunoscut faptul că agresorii sunt, de fapt, persoane care au fost victime ale altor agresiuni și comportamentul lor este unul deviat deoarece ei nu știu să facă deosebirea între corect și incorect. De aceea, metodele de prevenire trebuie să pună accent pe latura emoțională a agresorilor, pe conștientizarea propriilor emoții și atitudini.

Activitate

Activitatea propusă poate fi desfășurată de cadrul didactic la toate grupele de vârstă, adaptată la nevoile de înțelegere particulare ale elevilor. Colectivul de elevi este împărțit în grupe care primesc câte un om din hârtie de mărime cât mai mare și un set de culori. Elevii sunt rugați să deseneze omul de hârtie după imaginația lor și în același timp să se gândească ce defecte și calități are persoana desenată. Când desenele sunt gata, fiecare grupă de elevi își afișează desenul și îl descriu așa cum și l-au imaginat ei. Elevii sunt rugați apoi să jignească noua persoană creată, să îl umilească și să scrie cuvintele cu creionul pe el. Apoi, pentru fiecare cuvânt urât, elevii trebuie să rupă o parte din corpul persoanei de hârtie.

Dacă la începutul activității elevii sunt entuziasmați și discută aprins cum ar trebui să arate noua persoană, ce calități sau defecte ar trebui să îl caracterizeze, după ce îl prezintă tuturor și sunt mândri de realizarea lor li se va părea foarte greu să îl denigreze sau să îl umilească. Totuși, este suficient ca unul să înceapă, și ceilalți îi vor urma exemplul și îi vor adresa cuvinte urâte. Se vor înghesui care să le scrie și care să rupă bucăți din hârtie.

Acum este momentul ca profesorul să le atragă atenția asupra acțiunii lor. Să considere că ei sunt persoana de hârtie, că lor li se adresează acele cuvinte urâte, și părți din ei au fost mâzgălite și rupte. Elevii vor realiza că nu este confortabil să fii persoana de hârtie și vor fi atenți la gesturile și cuvintele lor.

Profesorullesolicităelevilor sărefacăomulde hârtie, lipindu-lcu bandăadezivăpespate, șisășteargă cu guma cuvintele urâte scrise pe el. Ei vor constata că oricât de mult se vor strădui să lipească perfect părțile, ruptura se va vedea, și oricât se vor strădui să șteargă scrisul, urma lui va rămâne.

Activitatea va aduce elevilor conștientizarea propriilor acțiuni, gesturișicuvinte șiefectele șiurmările pe care toate aceste lucruri le pot avea asupra celorlalți.

Séquence didactique

Prof. Cornea Negoescu Aurora Constantina Liceul Tehnologic Costesti

Dans le jardin (fruits et légumes)

(methode Rinnovata Pizzigoni)

Discipline: Langue française

Classe: la IV-eme

Type de de leçon:

- mixte (acquisition de nouvelles connaissances et consolidation des connaissances déjà acquises: les fruits, les légumes, les nombres, les couleurs, les formes géométriques);

- pluridisciplinaire (français, biologie, informatique, mathématiques).

Lieu: activités déroulées en dehors de la classe, dans le jardin de l'école.

Moyens d'activités: l'observation, la conversation, le jeu.

Moyens utilisés: feuilles de papier, crayons colorés, Powerpoint, végétables.

Compétences générales:

-comprehension de l'oral;

-production orale/ écrite.

Compétences spécifiques:

1. identifier les fruits et les légumes du jardin;

2. nommer et différencier les fruits et les légumes;

3. observer la forme, la couleur et la structure des fruits et des légumes;

4. compter en français les fruits et les légumes;

5. réaliser des dessins et un Power Point avec les fruits et les légumes préférés.

Déroulement de la classe

1. Le salut:

-on va saluer les élèves, puis on va noter les absences.

2. Vérification des connaissances acquises antérieurement:

-les nombres;

-les couleurs;

-les fruits et les légumes qu'il connaissent déjà;

-les formes géométriques.

3. Transmission des nouvelles connaissances:

-les élèves vont identifier et nommer les fruits et les légumes qu'ils connaissent déjà, puis on va compléter avec les notions inconnues; le professeur de français va converser avec les élèves et va coordonner leur travail;

-le professeur de biologie va proposer aux élèves d'observer la structure des fruits et des légumes identifiés; ils vont apprendre de nouveaux termes en biologie;

Metode și procedee didactice europene

-le professeur de mathématiques va coordonner l'activité des élèves, qui vont observer la forme des fruits et des légumes, puis, ils vont compter les végétaux, en se souvenant les nombres en français, les formes géométriques et les couleurs; le professeur de français va surveiller cette activité.

4. Consolidation et fixation des nouvelles connaissances:

-les élèves ont à choisir une fruits et une légume à décrire le type, la couleur, la forme, la structure, puis à réaliser une étiquette pour chaque végétal.

-on propose aux élèves un jeu: on met 4-5 fruits ou légumes sur un plateau, chaque élève va observer les végétaux, puis il retourne pour que le professeur prend quelques-uns de ceux-ci, l'élève doit remémorer ce qui était présent et identifier ceux qui manquent.

5. Vérification des connaissances acquises:

-les élèves vont jouer un jeu de l'intrus: sur un plateau sont placés plusieurs légumes et fruits et ils vont trouver l'intrus et inversement.

6. Prolongement:

-les élèves ont à réaliser un Powerpoint avec les fruits et les légumes préférées, en les décrivant de tous les points de vus; le professeur de français et de l'informatique vont coordonner cette activité.

Activități în aer liber

Prof. Cornea-Negoescu Aurora-Constantina Liceul Tehnologic Costești

În perioada 10-18.04.2022 am participat în cadrul unui proiect Erasmus+, la cursul numit Outdoor activities, organizat la Milano, Italia.

Formarea noastră a fost asigurată de către organizația Europe for All European Training Center din Milano, cursurile fiind ținute la Impact Hub, de către prof. Noemi Morrone, cadru didactic la o școală în care se promovează activitățile în aer liber.

Temele abordate în cadrul orelor de curs au fost:

1. Modelul de învățare experențială Rinnovata Pizzigoni;

2. Modele de învățare pe ateliere Loris Malaguzzi;

3. Teoria inteligențelor multiple; tipuri de inteligențe;

4. Metoda Montessori;

5. Metode de abordare a bulling-ului și a cyberbullingului;

6. Tipuri de activități de spargere a gheții care se pot realiza în aer liber.

Figură emblematică a pedagogiei italiene de la sfârșitul secolului al XIX-lea, începutul secolului XX, Giuseppina Pizzigoni a trăit și a lucrat ca profesor într-un context istorico-cultural caracterizat de dezvoltarea

pozitivismului, bazat pe centralitatea copilului, pe respectul față de persoana sa și față de dezvoltarea sa integrală (fizic, mental, afectiv și relațional).

Odată cu ea a venit nașterea și răspândirea „școlilor în aer liber”, gratuite și deschise tuturor copiilor, în care acesta era plasat în centrul procesului educațional, fiind bazate pe contactul direct cu natura și metoda experimentală, acordând atenție experienței directe a copilului, observării realității și a mediului înconjurător, activităților de joacă și de muncă și, mai ales, pe contactul cu natura, considerat fundamentul formării integrale a copilului.

Pentru a înțelege metoda experimentală a Giuseppinei Pizzigoni și importanța experimentului său pedagogic inovator, este necesar să ne amintim contextul istoric și cultural al Italiei, caracterizat de prezența unei școli tradiționale bazate pe verbalism, imobilism, noționism, absența unei legături sau a contactului direct cu realitatea și viața copilului și asupra predării citirii, scrisului și „numărării”, cu alte cuvinte o școală prea concentrată pe conținut și pe centralitatea figurii profesorului.

Tocmai din nemulțumirea față de această idee de școală „stagnantă”, Pizzigoni a început o revoluție culturală a ideii de școală, pornind de la observarea importanței reînnoirii metodei educaționale și a mediului de învățare.

„Metodaexperimentală”a luiPizzigonise bazează peexperiența directășiactivitateaactivăacopilului, lăsându-ipe aceștiadinurmă liberi să încerce, să atingă, să deducă, să facă etc., pe observarea și analiza mediul înconjurător, pe învățarea copilului sa isi puna intrebari sisa caute raspunsuri, pe cercetarea personala si descoperirea elevului si are ca scop abordarea unor concepte si informatii (metoda inductiva), dar clare, precise si legate progresiv intre ele.

Pentru pedagogista a fost necesar să țină cont de interesele copilului, să-i permită să învețe cu plăcere și cu un interes spontan, fără a uita niciodată ceea ce a învățat cu efortul și „bucuria descoperirii”.

Este o metodă „eficientă” și „naturală”, atentă la activitatea și mișcarea copilului, la interesele acestuia și la nevoile sale fizice și biopsihologice, în care principalul obiectiv educațional devine dezvoltarea spontana, armonioasa a copilului, ca persoană și membru al societății; ea permite individualizarea invatarii, respectul pentru ritmurile si timpii fiecarui copil si mai presus de toate garanteaza copilului, dezvoltarea particularitatilor sale, autonomia, simtul responsabilitatii, autoeducatia si economia fortelor mentale. Implică dragoste și respect pentru copilărie și personalitatea copilului, creativitatea și libertatea lui, mizând pe atenția sa spontană.

Mijloacele folosite de metoda „experienței personale” sunt așadar viața și munca: „Studiul este viață: viața este mișcare, iar copiii au atât de mult nevoie de mișcare” și școala „trebuie să se pregătească pentru viață și nu pentru examene”.

Școala este înțeleasă de ea ca un mediu natural și uman „cât mai extins și bogat”, în care își găsesc locul excursiile și excursiile educaționale și un loc de învățare bogat în experiență introducând laboratoare și ateliere (dulgherie, mecanică etc.) în cadrul școlii.

Aceastăpredarepresupuneo procedurăcareîncepecu interesulacut alcopilului, urmatădeobservarea spontană a copilului și observarea ghidată de profesor, până la opiniile exprimate în formă verbală, mai întâi îndrumată de profesor și apoi autonomă, și practica individuală scrisă, inclusiv antrenamentul memoriei. În acest sens, învățăturiles-au configurat caadevărate„conversații”cares-au bazat pe„centrede interes”, înțelese ca centre de cunoaștere pe care profesorul trebuie să le caute constant.

O mare importanță în acest sens se acordă muncii manuale și a pământului, care este concepută „ca o pricepere a mâinii și ca o educație pentru muncă, care este indispensabilă celor care vor deveni forța activă a națiunii”; se poatedezvolta pringradinarit si ingrijirea animalelor, dar si facand documentatie, cu lut, cu sfoara, cu lana, cu lemn etc., sau prin lucrul cu lapte, crearea de carbuni, paine, herbar etc. Toate activitatile permit să înveți concepte geometrice și matematice importante (figuri geometrice, concepte contabile) și legate de limba italiană (prin jurnalele lucrării care se desfășoară zilnic).

Un alt aspect inovator al „metodei” constă în extinderea orarului școlar, care a unit școala și afterschool-ul, programul și metoda ei; ea „începe și se termină cu nevoile elevului”. Acest orar bine distribuit, flexibil și extins nu numai că a permis desfășurarea lecțiilor după metoda experimentală, dar a îndeplinit și cerințe metodologice și educaționale precise, adaptându-se la nevoile socio-culturale ale familiilor milaneze de atunci.

Metoda a conceput formarea integrală a copilului, flexibilitatea didactică și individualizarea predării, dar a urmărit și evitarea oboselii psihice a elevului, respectând ritmurile bio-psiho-fizice, înconvingerea că toți copiii au avut aceleași nevoi de bază, cum ar fi, de exemplu, muncă, odihnă, exemplul bun, exerciții fizice, aer liber, etc. Din aceste motive, dimineața a fost controlul de curățenie și s-au făcut „exerciții de citit, scris, aritmetică și limbaj, care nu erau altceva decât un fel de rezumat al vieții lor trăite muncind, mers pe jos sau experimentând”.

După-amiaza, copiii au fost angajați în lucrări manuale, grădinărit, muzică, cânt, gimnastică, desen și alte activități în aer liber. În plus, ora a urmat scanarea anotimpurilor, de la 9:00 la 17:00 iarna și de la 8:30 la 17:00 vara, cu odihnă de aproximativ două ore la prânz în jurul prânzului, oră la care copiii mâncau și se odihneau, eventual în aer liber. La ora 10:30 gustarea pentru gustare a marcat activitatea de dimineață, împreună cu micul dejun de la 12 și gustarea de după-amiază la 16, arătând astfel o atenție deosebită la nutriție. În ceea ce privește mediul de învățare, acesta din urmă trebuia să fie bogat în stimuli educaționali, solicitând probleme și întrebări, ajungând să coincidă tocmai cu „lumea”: „mediul școlar pentru o școală care vrea să pună școlarii în contact cu lumea este lumea”.

Este un mediu senin, stimulant, îngrijit și ordonat sub toate aspectele sale, prin el copiii pot primi o educație estetică, înconjurați de frumos (care se leagă și de bunătate). În „Rinnovata” erau amenajate vaze cu flori și tablouri cu peisaje naturale, portrete ale unor oameni importanți, picturi ale artiștilor, atât colorate, cât și alb-negru, pentru Pizzigoni, mediul este principala sursă de cunoaștere” și școala „mediul natural și uman” că „ea vrea cât mai extins și bogat”.

La „Rinnovata”, contactul direct al copilului cu natura a fost considerat un instrument privilegiat, ca sursă de educație intelectuală, morală și estetică. În ceea ce privește educația intelectuală, contactul direct cu natura îi permite copiluluisă învețe noicunoștințe îndiverse domenii, precum lingvistice, istorice șigeografice (prin călătorii și plimbări), științifice, artistice, favorizând în același timp bunăstarea atât psihică, cât și fizică, sănătateșirelații sociale. Naturaesteconsiderată un profesor deviață șio sursă inepuizabilă de educație morală și estetică, care cuprinde și leagă atât frumosul, cât și binele, natura este „un profesor inepuizabil, este marea

carte mereu deschisă tuturor celor care o cunosc și vor să o citească […] profesor natural”, „marea carte a naturii, care este o carte a adevărului”.

Pizzigoni plasează copilul ca protagonist și constructor eficient al propriilor cunoștințe, care se educă pe sine, chiar prin intrarea în contact cu oricine îi poate fi profesor (natura, precum plante, animale, râuri, însoțitori, lacuri etc., dar și industriași, muncitori, pescari etc.). La „Rinnovata” sunt atât profesori de clasă, cât și profesori „experți”, precum muzică sau grădinărit, cu sarcina de a colabora și comunica între ei pentru a garanta o formare integrală a personalității copilului într-o logică a continuității metodologice a predareaînvăţarea la diferite niveluri de învăţământ, de la preşcolar la profesional.

Profesorul este așadar un ghid, care are drept scop adevărul și care solicită și aranjează mijloace și instrumente astfel încât experiența personală a copilului să fie realizată, acordând atenție în același timp intereselor și nevoilor sale și ajutându-l să-și atribuie sens și să sistematizeze cunoștințele lui.

Printre caracteristicile pe care un profesor ar trebui să le posede, Pizzigoni amintește: „cunoștințe de psihologie a copilului, individuale și colective; aptitudinea de a trăi viața din lumea mică; minte instruită în cunoașterea naturii și a vieții sociale și naționale; cunoașterea criteriului metodei în dezvoltarea diverselor științe, și mare interes pentru copilărie considerată în sine, în dezvoltarea ei continuă și în viitor la care va ajunge.

În consecință, profesorul este ca o „lupă” care respectă copilul, învață să-l cunoască și îi stimulează dorința de a cuceri adevărul, conducându-l să „cucerească lumea lui”, profesorul avand un rol complex care necesită pregătire continuă.

Începând cu grădinița, Pizzigoni manifestă o mare atenție față de contextul social din jur, grădinița se naște pentru a răspunde unei nevoi sociale și se bazează pe dragostea absolută și respectul față de copilărie pentru a garanta copilului să trăiască ca un copil respectând nevoile și libertatea lui.

Pelângă importanțacolaborăriidintreprofesori, pedagogistulreiterează necesitateadeapuneacțiunea școlii în continuitate cu cea a familiei, atât de mult încât să ofere momente de întâlnire, precum conferințe, interviuri lunare între Conducere și părinți, prezentarea de lucrări, concursuri de gimnastică sau alte jocuri, piese de teatru etc. de către copii și, în final, le permit părinților să reflecteze asupra unor probleme, precum igiena, alcoolismul, alimentația etc., astfel încât „familia devine complementul școlii, întrucât școala nu este altceva decât complementul familiei”.

Prin eliminarea temelor, deoarece „Rinnovata” este o școală „autosuficientă”. Acesta din urmă are sarcina de a răspunde nevoilor familiilor, într-un context caracterizat prin industrializare, imposibilitatea îngrijirii educației copiilor și obligațiilor familiale, condiții precare de igienă, probleme legate de alcoolism etc.

Un alt aspect fundamental al gândirii sale este acela privind faptul că flexibilitatea și caracteristicile programului „Rinnovata” menit să garanteze o formare integrală și globală a persoanei, ceea ce subliniază legătura puternică dintre educația fizică, intelectuală, morală și estetică și educația directă. atenție la nevoile bio-psiho-fizice ale copilului și interesele acestuia printr-o educație spontană și plăcută și activități precum jocul, conceput ca un „mijloc de învățare creativă” și este „ceea ce în timp ce educă, distrează spiritul, permițând copilului să observe și să își dezvolte simțurile.

O școală elementară fără jocuri nu poate fi decât „lipsită de un mijloc didactic foarte eficient”, de comparat „cu o zi fără soare”, prin urmare, apare o legătură între joacă, învățare și bucurie spirituală, a face și a cunoaște.

Abordarea Reggio Emilia este o filozofie și o pedagogie educațională axată pe învățământul preșcolar și primar. Această abordare este un curriculum auto-ghidat, centrat pe elev și constructivist, care utilizează

învățarea auto-dirijată, experiențială în medii bazate pe relații, pe principiile respectului, responsabilității și comunității prin explorare, descoperire și joacă.

La baza acestei filozofii se află presupunerea că copiii își formează propria personalitate în primii ani de dezvoltare și că sunt înzestrațicu „o sută de limbi”, prin care își pot exprima ideile. Scopulabordării Reggio este de a-i învăța pe copii cum să folosească aceste limbaje simbolice (de exemplu, pictură, sculptură, teatru) în viața de zi cu zi. Această abordare a fost dezvoltată după al Doilea Război Mondial de către pedagogistul Loris Malaguzzi și părinții din satele din jurul Reggio Emilia , Italia.

Filosofia Reggio Emilia se bazează pe următoarele principii:

- copiii trebuie să aibă un anumit control asupra direcției învățării lor;

- copiii trebuie să fie capabili să învețe prin experiențe de atingere, mișcare, ascultare și observare;

- copiii au o relație cu alți copii și cu obiecte materiale din lume pe care trebuie să li se permită să le exploreze;

- copiii trebuie să aibă nenumărate moduri și oportunități de a se exprima.

Fundamentul abordării Reggio Emilia constă în viziunea sa unică asupra copilului: promovarea educației celor mai mici elevi pentru a promova cea mai bună integrare posibilă în „100 de limbi” ale copiilor, existând convingerea că, copiii au drepturi și ar trebui să li se ofere oportunități de a-și dezvolta potențialul. Aceștia sunt considerați „purtători de cunoștințe”, așa că sunt încurajați să-și împărtășească gândurile și ideile despre tot ceea ce ar putea întâlni sau face în timpul zilei. „Influențat de această credință, copilul este văzut ca fiind frumos, puternic, competent, creativ, curios și plin de dorințe potențiale și ambițioase.” Copiluleste văzut ca fiind un constructor activ de cunoaștere, mai degrabă decât să fie văzut ca ținta instruirii, având rolul activ deucenic, dar șidecercetător. Omarepartedininstruirea lașcolileReggio Emilia are locsub formădeproiecte în care au oportunități de a explora, observa, formula ipoteze, pune întrebări și discută pentru a-și clarifica înțelegerea. Copiii sunt priviți ca ființe sociale și se pune accent pe copil în relație cu alți copii, familie, profesori și comunitate, mai degrabă decât pe fiecare copil izolat. Ei sunt învățați că respectul pentru toți ceilalți este important.

Abordarea lui Reggio Emilia privitor la competența profesorului și practica adecvată pentru dezvoltare, profesorii din Reggio Emilia afirmă importanța de a fi confuzi ca un factor care contribuie la învățare; astfel, o strategie de predare majoră este să permită greșelilor să se întâmple sau să înceapă un proiect fără a avea un sens clar unde s-ar putea termina. O altă caracteristică care este contrară credințelor multor educatori occidentali este importanța capacității copilului de a negocia în grupul de colegi.

Unul dintre cele mai provocatoare aspecte ale abordării Reggio Emilia este solicitarea de mai multe puncte de vedere cu privire la nevoile, interesele și abilitățile copiilor, precum și credința concomitentă în părinți, profesori și copii pentru a contribui în moduri semnificative la determinarea experiențelor școlare. Profesorii au încredere că copiii vor fi interesați de lucruri despre care merită să știe și au încredere că părinții vor fi membri informați și productivi ai unei echipe educaționale cooperante. Rezultatul este o atmosferă de comunitate și colaborare care este adecvată pentru dezvoltare atât pentru adulți, cât și pentru copii.

Părinții sunt o componentă vitală a filozofiei Reggio Emilia; sunt priviți ca parteneri, colaboratori și susținători ai copiilor lor. Profesorii respectă părinții ca primul profesor al fiecărui copil și îi implică pe părinți în fiecare aspect al curriculumului. Această filozofie nu se termină atunci când copilul iese din clasă, unii părințicare aleg să-șitrimită copiii la unprogramReggio Emilia încorporează multe dintre principiile din viața lor de părinte și acasă. Rolul părinților îl reflectă pe cel al comunității, atât la nivelul școlii, cât și la nivelul clasei, aceștia sunt așteptați să ia parte la discuții despre politica școlii, dezvoltarea copilului preocupările și planificarea și evaluarea curriculumului.

Metode și procedee didactice europene

In abordarea Reggio, profesorul este considerat un co-învățator și colaborator cu copilul și nu doar un instructor, profesorii sunt încurajați să faciliteze învățarea copilului prin planificarea activităților și lecțiilor bazate pe interesele copilului, punând întrebări pentru o mai bună înțelegere și implicându-se activ în activități alături de copil, în loc să observe pasiv învățarea copilului.

Autonomia profesorului este evidentă în absența manualelor profesorului, a ghidurilor de curriculum sau a testelor de performanță, profesorii devin observatori calificați ai copiilor pentru a informa, planifica și implementa curriculumul lor.

Profesorultrebuiesă menținăo participareactivă, reciprocă, laactivitate, pentruaseasiguracăcopilul înțelege clar ceea ce este „predat”. Profesorii colaborează cu colegii, elevii și părinții în procesul de învățare. Ei discută cu ei observațiile lor, ca parte a unui dialog continuu și a evoluției continue a ideilor și practicilor lor. Acest lucru le permite să fie flexibili în planurile, pregătirile și abordările de predare.

Adesea, profesorii ascultă și observă copiii în clasă și înregistrează observațiile lor pentru a ajuta la planificarea curriculum-ului și la pregătirea mediului și a instrumentelor de predare pentru a susține interesele elevului.

Malaguzzi credea că mediul fizic este de o importanță fundamentală pentru programul copilăriei timpurii; s-a referit la el drept „al treilea profesor”, alături de adulți și alți studenți. Unul dintre scopurile în proiectarea de noi spații - și reproiectarea celor existente - este integrarea spațiului de clasă cu mediul înconjurător, importanța mediului constă în credința că, copiii pot crea cel mai bine și pot da un sens lumii lor prin medii care susțin „relații complexe, variate, susținute și schimbătoare între oameni, lumea experienței, a ideilor și a numeroaselor moduri de exprimare.”

Din punct de vedere fizic, grădinițele încorporează în general lumină naturală și plante de interior. Sălile de clasă se deschid spre o piață centrală, bucătăriile sunt deschise spre vedere, iar accesul la exteriorul și comunitatea din jur este asigurat prin curți, ferestre mari și uși exterioare în fiecare sală de clasă. Intrările captează atenția atât a copiilor, cât și a adulților prin utilizarea oglinzilor (pe pereți, podele și tavane), a fotografiilor și a lucrărilor copiilor, însoțite de transcrierea discuțiilor lor. Aceleași caracteristici caracterizează interioarele sălii de clasă, unde expozițiile lucrărilor de proiect sunt intercalate cu o serie de obiecte găsite și materiale de clasă. În fiecare caz, mediul informează și angajează privitorul.

Alte elemente de susținere ale mediului includ spațiu amplu pentru provizii, adesea reamenajat pentru a atrage atenția asupra caracteristicilor lor estetice. În fiecare sală de clasă există spații de studio sub forma unui atelier mare, situat central și a unui mini-atelier mai mic, și spații clar desemnate pentru activități în grupe mari și mici. În întreaga școală, există un efort de a crea oportunități pentru copii de a interacționa. Zona unică de îmbrăcare este în piața centrală; sălile de clasă sunt conectate cu telefoane, pasaje sau ferestre; iar sălile de masă și băile sunt concepute pentru a încuraja comunitatea.

Termenul „sute de limbi ale copiilor” se referă la numeroasele moduri pe care copiii le au de a se exprima. Profesoriide laReggio oferăcopiilor diferitecăidegândire, derevizuire, deconstrucție, denegociere, de dezvoltare și de exprimare simbolică a gândurilor și sentimentelor lor. Scopul este ca adulții și copiii să se înțeleagă mai bine.

Elevii sunt încurajați să-și descrie înțelegerea printr-unul dintre multele limbaje simbolice, inclusiv desenul, sculptura, jocul dramatic și scrisul, ei lucrează împreună pentru rezolvarea problemelor care apar, iar profesorii facilitează și apoi observă dezbaterile cu privire la măsura în care desenul sau altă formă de reprezentare a unui copil se ridică la nivelul intenției exprimate. Revizuirea desenelor (și a ideilor) este încurajată, profesorii le permit copiilor să repete activitățile și să își modifice munca reciproc în scopul colectiv de a înțelege mai bine subiectul, incurajează implicarea copiilor în procesele de explorare și evaluare.

Curriculumul este caracterizat de multe caracteristici susținute de cercetările contemporane asupra copiilor mici, inclusiv rezolvarea problemelor din viața reală în rândul colegilor, cu numeroase oportunități de gândire creativă și explorare. Profesorii lucrează adesea la proiecte cu grupuri mici de copii, în timp ce restul clasei se angajează într-o mare varietate de activități auto-selectate tipice sălilor de clasă preșcolară.

Subiectele proiectelor sunt selectate pe baza unei curiozitățiacademice sau a preocupărilor sociale din partea profesorilor sau a părinților, sau a evenimentelor întâmplătoare care direcționează atenția copiilor și a profesorilor, acestia acordă o mare valoare abilității lor de a improviza și de a răspunde predispoziției copiilor de a se bucura de neașteptat. Indiferent de originile lor, proiectele de succes sunt cele care generează o cantitate suficientă de interes și incertitudine pentru a provoca gândirea creativă și rezolvarea problemelor copiilor și sunt deschise către diferite căi de explorare. Deoarece deciziile curriculare se bazează pe preocupări de dezvoltare și socioculturale, grupuri mici de copii cu abilități și interese diferite.

Profesorii observă și chestionează copiii cu privire la subiectul de interes, pe baza răspunsurilor copiilor, profesorii introduc materiale, întrebări și oportunități care îi determină pe copii să exploreze în continuare subiectul. În timp ce unele dintre aceste provocări ale profesorilor sunt anticipate, proiectele se deplasează adesea în direcții neprevăzute ca urmare a problemelor pe care copiii le identifică. Astfel, planificareașiimplementareacurriculum-uluigraviteazăîn jurulproiectelor deschise, caresebazeazăpenatura reciprocă a activității dirijate de profesor și inițiate de copil. In cadrul abordării prin proiect, copiilor li se oferă oportunități de a face conexiuni între cunoștințele anterioare și cele noi, în timp ce se angajează în sarcini autentice.

Montessori a dorit să dezvolte o „pedagogie științifică” bazată pe o abordare și observații experimentale, cu scopul de a obține dezvoltarea copilului. Consideră educația într-un mod global, prin definirea a 4 planuride dezvoltare diferite, în funcție de vârsta copilului, de la naștere până la 24 de ani. Aceste patru perioade succesive în construcția copilului formează un întreg și sunt:

- de la 0 la 6 ani (copilărie timpurie): copilul vrea să învețe să se descurce singur. Aceasta este epoca conștiinței de sine.

- perioada de la 6 la 12 ani (copilărie): devine curios și imaginativ. Este vârsta morală.

- de la 12 la 18 ani (adolescență): copilul aspiră la o viață activă și asociativă. Aceasta este vârsta socială.

- de la 18 la 24 de ani (vârsta maturității): tânărul adult devine matur, dar trebuie să fie liniștit în angajamentele sale. Aceasta este era politică.

Ea folosește material preluat în special de la profesorii Jean Itard și Édouard Séguin , în timp ce îl adaptează la perioadele sensibile ale copilului, un material „foarte rafinat, care permite izolarea conceptelor (forme, culori, dimensiuni) și trăirea unei experiențe individuale”.

În Franța, dacă școlile Montessori sunt destul de numeroase în ceea ce privește clasele primare (grădiniță și elementare), există doar aproximativ douăzeci de colegii și trei licee. Copiii sunt grupați pe grupe de vârstă (creșă: 3–6 ani, elementare 6–9 ani și 9–12 ani, școală gimnazială 12–15 ani și liceu 15–18 ani) care corespund în funcție de Montessori diferitelor "sensibile perioade”, in timpul cărora copilul ar fi deosebit de receptiv la anumite domenii (limbaj, mișcări, ordine, comportament social etc.). Copiii învață să devină independenți și să se organizeze.

Maria Montessoriși-a concentrat atenția și metodele educaționale asupra copiilor retardați intelectual, având deficiențe mintale din naștere.

Principiul de bază este auto-educarea și aplicarea celor învățate direct, imediat.

Crearea de grupe educaționale care acoperă 3 ani, spre exemplu: grupa 3-5 ani, sau 6-9, sau 7-10 etc.

- Incurajarea copiilor să ia mereu decizii proprii pe care să le respecte.

- Curățenia și aranjarea locului unde își desfășoară activitatea copiii sunt făcute de ei înșiși, în funcție de modul specific cum se autoconduc.

Ce este specific unui program de pregătire ce folosește "Metoda Montessori" îl reprezintă modul în care se desfășoară activitățile în clasă. Fiecare sală de clasă este echipată cu materiale ce permit, învățarea prin intermediul simțurilor, apoi prin citire, scriere, matematică avansată. În activitățile de predare sunt folosite artele vizuale, muzica și mișcarea. Materialele didactice sunt atent selectate și plasate astfel încât , totul să fie la locul lui și la vedere pentru a facilita selectarea acestora de către copii. Copiii le pot vedea și pot învăța din greșelile proprii, fără ca un profesor să le sublinieze eroarea. Acesta este unul dintre numeroasele aspecte ale unei clase Montessori care favorizează independența.

La sugari, Metoda Montessori încurajează dezvoltarea naturală a personalității copilului prin învățare prin atingere și mișcare liberă într-un mediu favorabil.

Pe principiul unei libertăți controlate, școlile Montessori inspiră copiii să lucreze în ritmul lor propriu, singuri sau împreună cu alte persoane. Cadrele didactice încurajează dezvoltarea copiilor auto-motivați, independenți, echilibrați, activi, colaborativi prin predare de la egal la egal. Copiii mai mici se bucură de stimularea zilnică conform modelelor mai vechi, în timp ce copiii mai mari învață să se respecte reciproc întro atmosferă caldă de acceptare și bucurie.

Pentru elevii mai mari sălile de clasă promovează în continuare libertatea de a alege, curățenia și aranjarea loculuiunde îșidesfășoară activitatea, sunt folosite discuțiide grup, excursiile, stabilirea programului zilnic și săptămânal cu scopul finalizării lucrărilor din programa școlară. Proiectele de colaborare, experimentele științifice, prezentările vizuale necesită o planificare atentă și o cantitate mai mare de timp. Respectul, responsabilitatea și dezvoltarea caracterului sunt prevăzute, de asemenea, în unitățile curriculare. Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Cuvântul „bullying” nu are o traducere exactă în limba română, însă poate fi asociat cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare. Bullying-ul nu presupune existența unui conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorința unor persoane de a-și câștiga puterea și autoritatea, punându-i pe alții într-o lumină proastă. Fenomenul bullying poate fi prezent în orice tip de comunitate, în grupuri sociale, unde persoanele interacționează unele cu altele: la școală, la locul de muncă, în familie, în cartiere, în biserică, în mass-media, chiar între țări etc. Se creează astfel o stare de conflict, care nu poate fi depășită decât dacă se conștientizează existența fenomenului.

Putem discuta despre bullying fizic, verbal, sexual sau psihic. Manipularea, bârfa, constrângerile, criticile, minciunile, zvonurile, satirizarea, comicul exagerat adresat unei persoane sau unui grup de persoane (în clasă, în cancelarie, pe holuri, în curtea școlii etc.), diferențelor pe care acestea le prezintă (înălțime, greutate, culoareaochilor, culoareapărului, nivelcognitiv, potențialde învățare, rasă, etnie, religie, dizabilitate, tip de familie, nivel de cultură etc.) constituie comportament de tip bullying.

Comportamentul de bullying se face simțit mai ales atunci când există diferențe de ordin economic, rasial, cultural, de vârstă etc., iar copiii îl învață de la adulți, copiii mai mari, televizor. În procesul de creștere, aproape fiecare copil experimentează „necăjirea” (teasing) de către cei mai mari și adulți. Copilul învață și el să „necăjească” și, făcând acest lucru în mod repetat, comportamentul devine „bullying” și se manifestă:

- verbal: amenințări, etichetări, batjocură;

- psihologic: izolarea victimei, răspândirea de zvonuri;

- fizic: lovire, împingere.

Victimele bullying-ului sunt adesea timide, cu stimă de sine scăzută, abilități sociale slabe, în general mai puțin puternice din punct de vedere fizic decât colegii lor; agresorii îi aleg după aceste criterii tocmai pentru a se pune ei în siguranță deoarece, de obicei, aceștia nu se răzbună.

Așa cum o indică și termenul, cyberbullying-ul este o formă de bullying care se manifestă prin mijlocirea tehnologiei digitale.

Aceleași caracteristici se regăsesc și în cyberbullying, ceea ce îi face pe unii autori să considere că ceea ce le diferențiază pe cele două, anume mediul de manifestare (față în față sau prin tehnologie digitală), nu este de natură să schimbe în mod fundamental caracteristicile fenomenului.

Măsurile concrete propuse autorităților constau în: reglementarea consilierii psihologice în unitățile de învățământ, introducerea unor teme legate de bullying în curriculumul școlar în cadrul orelor de consiliere și orientare, dirigenție, ca subiecte de educație civică incluse în manualele aferente; monitorizarea audio-video a unităților de învățământ a grădinițelor, nu numai a școlilor; supravegherea video în spațiile publice din perimetrul instituțiilor de învățământ.

Metoda Montessori

Prof. Georgeta Gheorghe Liceul Tehnologic Costești

În perioada 10 -18 aprilie 2022 am participat la cursul Outdoor Activity, în domeniul Educație timpurie, care s-a desfășurat la Milano, Italia, având ca furnizor centrul de instruire Europe for All, locația Impact Hub. La acest curs am studiat despre diverse metode de învățământ, precum metoda Pizzigoni, Drama Teaching, metoda Montessori,Multiple inteligences, Atelierele lui Malaguzzi, Bullying și cyberbullying.

Metoda Montessori a fost dezvoltată de dr. Maria Montessori la începutul anilor 1900. Este o metoda specifică de educare centrata pe copii, care implică activități conduse de copii, desfașurarea lecțiilor cu copii de vârste diferite și profesori care încurajeaza independența în rândul elevilor.

Dr. Montessori a considerat că cei mici învață mai bine atunci când aleg ce sa învețe. Într-o clasă Montessori se găsesc diverse stații de activități pe care copiii le pot alege pe tot parcursul zilei, iar profesorii nu stau în fața clasei. Folosește un alt sistem de notare si se pune accentul pe elev si tot ce ține de el –dezvoltarea socială, emoționala, intelectuală si fizică.

Cele mai mari avantaje ale activitatilor de tip Montessori sunt :

- Controlul erorii – copilul este capabil să isi descopere si să indrepte propriile erori fară intervenția adultului. Materialele Montessori încurajeaza independența, libertatea de alegere si increderea. Copiii obțin rezultatul prin repetare si practică. Cel mic castiga incredere in el datorita invatarii specifive.

- Învață prin practică – Educatia

Montessori introduce concepte complexe si abstracte prin activitati practice care implica materiale de invatare bazate pe senzorial.

- Își dezvolta independenta. Copiii sunt incurajati sa exploreze, sa experimenteze propriile abilitati si sa invete sa faca lucruri pentru ei insisi. Copilul va invata cum sa devina independent, invatand cum sa aiba grija de el insasi – corpul, bunurile si mediul. Independenta este importanta, deoarece este direct legata de stima de sine, competenta si cooperare.

Activitățile Montessori sunt axate pe copil. Fiecare copil este liber să îsi urmeze interesele, să îsi aleagă propria munca si să progreseze în ritmul propriu. Copilulpoate învăta în ritmul propriu, antrenându-si imaginația și pasiunile. Activitătile Montessori ii antrenează copilului imaginația, stima de sine, independenta, autodisciplina, spiritul de observatie, dorinta de a explora independent.

Maria Montessori a descoperit că cei mici învață cel mai bine atunci când simturile lor sunt angajate într-o activitate de învățare. Copilul, pentru Montessori, este un „explorator senzorial”.

Copilul învată să se concentreze, una dintre abilitătile fundamentale pentru învățare.

Activitatile Montessori se concentreaza pe dezvoltarea unei abilitati sau a unui concept, prin descompunerea acesteia in pasi simpli. Fiecare pas trebuie finalizat înainte ca rezultatul activității să poată fi obținut, și astfel copilul învată despre disciplină, organizare si răbdare.

Scopul principal al filozofiei Montessori este: „Ajută-mă să o fac singur”. Acesta este motivul pentru care activitătile Montessori favorizează autosuficienta, independența, gândirea critică si dezvoltarea motorie fină. Cel mai important, activitătile Montessori sunt adaptate la interesele si nevoile dezvoltarii copiilor. Puteti folosi jucarii Montessori, produse din materiale ecologice, sustenabile, fara coloranti chimici etc.

Activitatile Montessori se bazeaza pe mai multe principii, din toate ariile de dezvoltare:

- spirit practic – despre propria persoana, coordonare, concentrare etc;

-dezvoltare si explorare senzoriala – sa clasifice, sa ordoneze, sa diferentieze pe baza caracteristicilor de diferite tipuri;

- abilitati matematice – invata despre cifre si operatii matematice;

- limbaj – isi dezvolta vocabularul;

- stiinta si activitati culturale – citit, muzica, desenat, observarea naturii etc.

Exemplu de activități:

„Cutiuța cu povești”

Cutiuta cu povesti face parte din categoria de activitati lingvistice. Oferiti-i copilului un cosulet cu o serie de articole de sezon – de exemplu, un fruct, un anumit obiect, un ornament etc. si incurajati copilul sa nascoceasca o poveste pe baza lor. Daca cel mic stie sa scrie, il poti incuraja sa scrie povestea, daca nu, doar sa o spuna si sa scrieti voi.

Jocuri de rime

Alegeti un set de jucarii sau obiecte de uz casnic (de exemplu, dinozauri si rinoceri, papusa, minge, ustensile de bucatarie etc.) si aratati-i copilului cum sa potriveasca numele obiectelor pentru a rima. In mod alternativ, faceti o runda cu un cuvant si ganditi-va reciproc la o rima.

De asemenea, alte activităti Montessori distractive pot include:

- activităti de descoperire a naturii;

- joc cu nisipul kinetic;

- joc cu plastilină non toxică;

- explorarea diferitelor ingrediente din bucătărie – orez, fasole, porumb, făina, aluat etc.;

- activităti ca treburi casnice – să pună rufele în masina de spălat, să întindeți hainele împreună etc.;

- testarea/atingerea diferitelor materiale, de diferite texturi – lână, bumbac, mătase etc.

Outdoor activities

Between 10 and 18 April 2022, I participated in the Outdoor activities course in Milan as part of an Erasmus+ project.

The organization that provided the training is Europe for All from Milan, the location was Impact Hub and the one who gave the course is also a teacher at a school where outdoor activities are promoted.The main topics covered during the course were:

- The Pizzigoni experiential learning model

- Workshop learning models

- Multiple intelligences

- The Montessori method

- Types of ice breaker activities that can be done outdoors.

The first two themes were, due to their history, completely new to me, although when the themes were developed I realized that we also use these concepts in school, but very little.

I learned about the Pizzigoni experiential learning model introduced in Italy by Giuseppina Pizzigoni and approved bythe Italian government since 1911 not only in the classroom but also practically, at the Scuola Rinnovata Pizzigoniopened in1921. This learning method has a motto that the founder ofthe schoolexpressed it this way: nature is the temple where students, using the method of experience, can find out the truth for themselves becausethe schoolisthe world. It isanextremelyusefulandenjoyable method for studentsbecause they can learn, outdoors, through discovery, information about what theyneed to know. Moreover, the method allows them to develop skills and abilities in several disciplines. This method is more difficult to apply in schools in our country where a curriculum is followed and each class hour is allocated to a subject taught by a teacher.

Prof. Violeta Telescu Costesti Technological High School

The experiential method requires the presence ofseveralteachers who mobilize students to act on their own and provide them with mental learning situations to overcome the type of repetitive learning and be able to operate mentally. During the visit I made to the Pizzigoni school, I noticed that each class has its own door through which the students can go out into the work and play space in the school yard. I found a class in the greenhouse learning about plants with background music and picture rollups, students learning elsewhere about types of food used for animals, animals and birds also existing in the school yard. Each class has their own little plot of land that they cultivate with different vegetables, they follow the entire growth cycle of the plant and then capitalize on it for money that will also be used in the school. At each activity there were 2, 3 or 4 accompanying teachers guiding the students.

At the end of the Pizzigoni method course sequence, we had a project to present in which we would present our own outdoor learning space and an example of an activity that we can carry out in that place. Workshop learning, or Malaguzzi workshops as outdoor workshops are better known, is an educationalphilosophystartedbyLoris Malaguzzi inReggio Emilia, Italy. According to this philosophy, every child has a potential for development that is based on 100 languages that belong to people and that are influenced by relationships with other people. Basically, a child needs time and space to express himself creatively and competently, to be his own builder of knowledge. The more inviting the space is, the more the child is willing to explore and ask questions. Also, working together with other children is beneficial not only for the development of social relationships but also for becoming an active, involved and responsible person, a future citizen that the world can rely on. In these workshops, several ways of expression are activated for eachchild throughdifferent projects that provide them with various materials to touch, feel, smell, manipulate and carry out experiences with.

According to the Reggio Emilia approach, teachers are taught to value their students, guide them intentionally to develop skills such as collaboration, problem solving and emotional intelligence because students are able to construct their own learning, even more as much as the environment is itself a teacher.

In all activities, even more in outdoor ones, it is necessary to know which types of intelligence predominate in each student and which is less developed because depending on these they can be assigned appropriate roles. Also, although emotional intelligence is not yet considered a multiple intelligence, it is desirable for each student to recognize their own feelings, emotions and those of others, to know themselves better in order to develop the talents they have and who will use them in the future. The implementation of outdoor activities is essential at a young age for children's intelligence development because learning that involves as many types of intelligence as possible will have a positive impact on children's later development. Also, the development of intelligence is closely related to the materials integrated into the activities, materials as diverse and attractive as possible, as well as to the methods by which learning is carried out.

The Montessori method is a method of education that is based on self-directed activity, hands-on learning and collaborative play. Students, under the direct guidance of

teachers, work in groups and individually to develop their full potential through discovery and exploration of knowledge about the world. The environment/classroom is essential for deep understanding of knowledge and social interaction. Although the method started from designing classrooms to meet the needs of students in an age group, it can be extended to designing an outdoor space that is equipped with age-specific materials. These spaces serve students' individual strengths and interests as they become capable, responsible, informed and self-aware.

Obviously, examples of outdoor activities could not be missing from this course, Naomi - our trainer - coming with concrete examples of activities from the school where she works, in the form of videos posted, in the vast majority, on that school's website. He also exemplified for us using the Internet the idea of arranging outdoor spaces proposed by the students. Some of the outdoor activities are of the ice breaker type, they are extremely useful at the beginning of the school cycle or at the beginning of a course to get to know your colleagues, a lesson when the atmosphere is languishing or any non-formal activity. Generally, these activities are meant to dissolve awkwardness, lighten the mood, but forcing games can make an event even more tense or make participants feel like they're wasting time. These types of games are designed for face-to-face meetings, but the Covid pandemic has diversified the offer for remote activities as well.

When chosen and done correctly, icebreakers can quickly create a sense of community, set the tone for what's to come, get students to share their expectations, and teachers/facilitators to introduce the topic through the game. Last but not least, it's a surefire way to energize the class or group and get everyone focused and ready to engage.

During the course we also participated in such games, we used several foreign languages: English, Italian, French, Romanian to observe similarities in the expression of a word in different languages.

At the end of the course we received the certificates of participation and left with developed skills regarding outdoor activities that will help us inour schoolwork, with memories ofplaces and people that made our souls happy.

Didactic project-Coaching

Educational institution: Costesti Technological High School

Teacher Nicolae Gherghina Costesti Technological High School

Teacher: Nicolae Gherghina

Date: 07.12.2021

Class: 10th A

Module: M3 Electro-hydropneumatic systems

Lesson topic: Distributors

Type of lesson: Laboratory work

Lesson duration: 50 minutes

Targeted competences:

• Identification of hydraulic and pneumatic circuit elements (role, operation, symbols, selection according to technical documentation).

• Realization of pneumatic actuation schemes of mechatronic systems, taking into account the requirements. Operational skills

1. Selection of component and specific elements of pneumatic circuits according to role and function

2. Use of symbols of pneumatic circuit elements

3. Making a presentation on given topics

4. Assuming, within the workplace team, the responsibility for the task received

Didactic strategies

1. Teaching methods: dialogue, heuristic conversation, directed and independent observation, comparison, comparative analysis, Albatros Method.

2. Teaching aids: documentation sheets, worksheets, video projector, computer

3. Organizational forms of training

• Form of distribution of the load: individual and frontal;

• Form of students' work: individually and in groups;

• Form of student participation: directed and individual.

4. Evaluation: formative oral, identification exercises on worksheets, solving some applications in the evaluation worksheets.

PROCEDURE OF THE LESSON

Teacher's activity

Makes the presence by presenting the absentees by the student on duty Check students' knowledge through oral assessment

Announce new unit of competency and lesson title: Distributors, scheme, symbol

Presents the content of the lesson through the documentation sheet. It presents the purpose of the laboratory work and the way of working. Divide the group of students into 4 groups. Apply the ALBATROS method.

Each group receives the documentation sheet, a distributor diagram and a worksheet. Ask each group to present the worksheet.

Discuss with the students which was the correct answer to the questions in the worksheet. Ask 2-3 questions from the lab paper.

Grades in the catalog the students who answered the lesson

Student's activity

Answer the questions formulated by the teacher

Write down the title of the lesson in your notebooks

Track the skills listed.

Each group completes the worksheet.

Each group appoints a representative who will present the worksheet. They self-assess their answers.

Answer the teacher's questions

Sistemic Coaching, Teaching and Learning

Material created within the Erasmus+ project withreference number: 2021-1-RO01-KA121-SCSC000009812, within the Accreditation for Erasmus+ mobility, number: 2020-1-RO01-KA120-SCH-095514

Coaching is a methodology that enables the maximum personal and professional development of individuals and influences their transformation, causing changes in perspective, increasing motivation, commitment and responsibility and, of course, learning. Therefore, coaching promotes cognitive, emotional and behavioral changes that expand the person's

capacity for action.

Perhaps one of the most visible changes that coaching can bring to the classroom is that this methodology does not consist of directive teaching, but rather creates the conditions that lead to learning and growth. It is an experiential methodology, where both teachers and students arrive at solutions through their own selfreflection. Coaching breaks down the barriers that limiting beliefs can impose and individuals try to connect with the here and now in a way that they become more decisive and creative. Coaching focuses on a dialogue (called the Socratic method) between actors that allows the development of specific skills. For teachers, it allows them to know their own mistakes in order to modify them, and it also helps create more experiential and enriching learning environments and classroom strategies for students who also benefit from these highly productive sessions. Teachers can have sessions with coaching professionals or learn different coaching strategies to better educate their students. But the coach-teacher or teacher-student relationship is not an expert relationship, meaning the

Teacher Motrun Corina Costesti Technological High School

coach is not above the coach. Rather, the relationship is onthe same level and the coach facilitates self-learning strategies. The coach is a partner in this educational process.

Coaching offers the following advantages:

It allows the definition of objectives

Maximize creativity

It allows for greater mental flexibility and adaptability to change

It empowers people

Improve interpersonal relationships

It helps in time management and hence reduces stress

It helps us to be motivated

Increases well-being

It helps maximize personal development to move forward

It improves self-awareness, self-reflection and emotional intelligence

Sistemic Coaching, Teaching and Learning

Between March 13 and 20, 2022, I participated in the SYSTEMIC COACHING, TEACHING AND LEARNING course, held in Milan, Italy, within the framework of the Erasmus project with reference number 2021–1–RO01– KA121-SCH-000009812, funded by the European Commission. Europe For All – the training center of this course (provider), Impact Hub – course address (location), Noemi Morrone – course teacher.

The purpose of this course was to train us in the new didactic methodology of the outdoor type - coaching.

In Milan, on the first day, we had a cultural visit together with Sofia - member of Europe For All. We visited the city center, nearby tourist attractions. Sofia was a wonderful tour guide. It was a full day. In the first lesson, Noemi presented us with the history of the inclusion of students with special problems.

A coaching teacher needs:

•parents

•special needs

•emotions

•motivation.

Teacher Istrate Gabriela Technological High School Costesti

To unite a group of children, they must all participate in the activities. Groups come together when they do activities together. For example: they go on trips, go out for pizza, paint the school walls. The teacher also participates in these activities for supervision and guidance. Students are happywith the result, especially whenthey see it everyday, whenit isa long-termobservedresult (for examplepaintingthewalls in the school). And in the family, the child needs participation in the activity at home.

At school, all the teachers in the class can help the student with problems; not a single one! All teachers in the classroom contribute to the knowledge of the student. You cannot solve the student's problems by yourself.

We, teachers, have the duty to: listen to children (about anything - not related to the subject) communicate with them transmits information respect check and evaluate their tasks work together with them participate in actions together, extracurricular activities, outdoor activities. To build a strong team, it is important to: communication interaction members' temperament Our activity, as teacher coaching, is successful if we involve all children. It is important to build a dynamic group for a successful activity.

I had a wonderful professional development opportunity! It was an amazing experience!

Grazie mille, project team!

Systemic Coaching, Teaching and Learning

Teacher Banu Mariana- Luiza Technological High School Costesti

Coaching at the beginning

Although it may seem paradoxical, coaching is not a new methodology and approach. Thus, we can say that the "Socratic discussion", which by asking the right questions helps its disciples to discover the truth, was a... coaching type of approach.

Under this name, which in English causes confusion (coach = trainer), the coaching method was born from sports. Thus, Tim Gallwey's book, "The Inner Game of Tennis", published in the 70s, can be considered the "birth certificate" of coaching.

The key observation was that the athletes perform better when they are faced with open-ended questions about how they can improve their performance, compared to the approach where the coach offers

them solutions for "correction". Thus, instead of focusing on what they did wrong, athletes think about what they can do better or differently in the next competition.

But what is coaching today?

The International Coaching Federation (ICF) defines coaching as a "partnership that accelerates the pace of the client's learning, performance and progress on a personal and professional level".

Another definition, whichemphasizes the transformative character ofcoaching, a process that "helps the client to give up what he is now to become what he wants to become".

Thus, coaching means trans-formation – a process of learning through re-definition.

Coaching is a journey to oneself and also a passage. The road is traveled together, and the guide is... the client/student. It is sometimes a difficult road, where the temptation to return (regress) to the state of comfort is intertwined with the excitement of exploring new territories.

Coaching is dialogue, a deep and special communication, supported by the coach/teacher through active listening and the use of appropriate questions.

It is a process of awareness and accountability in which the client/student is solution-oriented and future-oriented.

As a coach/teacher, I am primarily interested in how the student develops as a person. I'm interested in the process of evolution so that it achieves the desired result/s, but also aims further. I want to teach them how to get the results they want without my help. In other words, I'm interested in discovering through experience and learning how to think and act to produce results repeatedly.

The student must be helped to understand, clarify and discover:

1. You need to clarify what is really important to him;

2. To understand and know how to make important decisions correctly;

3. Want to know how to get and stay motivated?

4. To develop the ability to deal with emotions and stress;

5. To gain more confidence in their own strength;

6. To gain the respect of those around;

7. To communicate clearly and convincingly;

8. To organize his time effectively;

9. To eliminate blockages and limiting mental patterns that prevent him from developing personally / professionally;

10. Build a personalized action plan with clear commitments that produce results;

11. To achieve balance between the personal and the professional area;

Drama teaching

Drama teaching is a teaching tool that allows students to participate, demonstrate and observe in a controlled or safe environment. It involves the involvement ofstudents ofany level in the reproduction ofroleplaying activities, starting from the banal exchanges of lines, at a beginner level, to the reproduction of skits

Teacher Ghițulescu Daniela Technological High School Costesti

or entire plays, at a more advanced level. It is another non-traditional way to learn and demonstrate learning. Through this method, students are deeply involved in the activities, being required to use their body, mind and emotions at the same time. The activity emphasizes creativity, mimicry, gestures and acting talent of the students.

Role playing or even staged plays in the classroom make learning active, engaging and meaningful for students. Participants develop their critical and creative thinking skills, helping them to formulate and express their ideas and opinions.

Activity

Role-playing and even staging small, well-known plays or student-created plays are extremely beneficial activities used in language teaching. From role playing greeting exchanges at an early age, to producing conversations on the spot on different topics, these activities are the basis for developing speaking skills and producing oral messages. For more experienced groups, staging a play is an assessment alternative that is appreciated by the students and that gives the teacher the opportunityto assess more of the skills that he originally proposed.

For beginner groups, exchanging responses on different topics (accepting/rejecting an invitation or offer, giving informationor directions, requesting a product or product information at the store, etc.) can be a pleasant and interesting activity for students, in the framework in which they can highlight their creativity, expressiveness, mimicry, knowledge and imagination.

Staging a simpler or more complex play, depending on the students' level of knowledge, not only demonstrates what the students have learned in the classroom. If we give them the freedom to choose the play they want, to assign their own roles, to make their own costumes and sets, the teacher will be amazed. Students will be able to practice different skills (organization, teamwork, identifying their own qualities and abilities), they will feel free to make a choice and they will not feel the pressure of externally imposed tasks. They will get involved actively and willingly and they will all contribute, each how and with what they can, to achieve the objectives proposed by them. Thus, they will each discover their strengths and weaknesses and become aware of what they are best at.

To check active listening and understanding of the conveyed message, the Listen and Do activity can be used at any level of study. Students are assigned roles in a story and while the teacher reads the story, students must do what their character does. Theactivity isa moreelaborateformof Simon Says!, and thedegree of elaboration depends on the level of understanding and knowledge of the target group of students.

Montessori Method

Initiated by Maria Montessori, this method generated an educational philosophy different from the traditional one, starting from the earliest possible age of the children. The method exploits the idea that the spiritual, emotional, physical and intellectual potential of children is unlimited and can be shaped without external help. Adults only have to prepare the environment, arrange it and equip it according to the children's age characteristics, and foresee the actions to be done, so that the space and the environment can provide everything necessary.

Seen as a guide who provides the children with the objects they need, the teacher leaves them the freedom to learn on their own. According to Montessori principles, the child knows best what he needs, how he can gather information and what he needs to do. The adult intervenes only to prepare the space and when help is requested.

Activity

An example of an activityspecific to the Montessori method that can be used at any age is discovering objects. This activity can be carried out in foreign language classes addressing different themes and objectives. Depending on the vocabulary studied, various objects of different shapes and sizes are placed in a bag (for example: if the students have studied school objects, they can put books, notebooks, erasers, pencils, etc.). Students try to guess what the object in the bag is and identify as many of its features as possible without seeing it, just by touching it. In this way students use more senses and use more words in English to be able to identify the object. The activity is hands-on, fun, interactive and communicative.

Another Montessori activity involves using special cards to match various objects, making visual associations, followed byreading the explanations on the back. The activity can be carried out individually, in pairs or even in a group, with students actively participating in matching the right books, thus developing their cognitive, but also social, inter-relationship skills with others.

Teacher Ghițulescu Daniela Licceul Tehnologic Costești

English cards can be used for the English activity, or, if they are not available, the information on the back of the cards can be translated, this is another activity that involves the students and challenges them to discover new things. A follow-up activity could even be the creation by the students of similar cards, with the related translation in English. The work could be divided into teams, and within the teams, students could divide their roles according to each one's abilities: some can draw or sketch, others translate, others transcribe the text, others can cut out the cards. The activity represents active, attractive and productive teamwork. Students will be delighted and satisfied when they see that their work has visible results that will be helpful to others.

Pizzigoni Method

Teacher Ghițulescu Daniela Technological High School Costesti

Named after its originator, namely Giuseppina Pizzigoni, who lived between 1870 and 1947, this experimental method was approved by the Italian government in 1911. Since then, several schools have been founded that explore the Pizzigoni method, the first school being built under the strict supervision of Giuseppina Pizzigoni, and opened in 1927.

The Pizzigoni method is guided by the following motto:

Tempio la NATURA

Metodo l’ESPERIENZA

Scopo il VERO

Because School is the world

The temple represents nature, that is, the place where we educate our children and spend our lives is nature, and therefore all activities carried out bychildrenshould take place outdoors, in the middle of nature.

The most lasting andeasiest learningoccurswhenyou do, when you experience, and not when you just watch, listen, or write. That is why the recommended method is experience, assimilated to the new concept of Learning by doing. Experience is the method by which one can clearly see how it is done, whether the process is successful or not, and at the end learning is guaranteed regardless of whether the proposed result was achieved or not. If the intended end result is achieved, then the children know how to go about achieving it.

If the intended result is not achieved, then students can review the whole process to see what didn't work. In both cases, experience brings learning.

The goal is truth, that is, students learn for real life, not just theory that has no applicability, or has a late applicability that kids can't foresee in the future and therefore can't understand.

Because SCHOOL IS THE WHOLE WORLD, that is, everything we do, regardless of age, affects the whole world, because our actions have effects in the world in which we live and in which we are the ones who must integrate in order to live harmonious, natural and simple.

Activity

Since the Pizzigoni method involves learning through discovery, a suitable activity for a group start, of a school year, of knowledge, could be represented by the organization of your own classroom.

The activity is as simple as it seems, as it is complex. The starting point is discussions about what their classroom should look like, an opportunity for students to get to know each other. Depending on the proposals of each of the students, their preferences can be identified. Thus, students who prefer teamwork will want to set up common workspaces, withdrawn students, who perform best individually, will propose individual places to read or work, auditory students will propose secluded spaces where they can listen, visual students will propose interactive whiteboards, etc.

After this first stage, the decision-making and the practical stage will follow. Each student will contribute as they know best, based on their abilities and talents. Thus, the specific learning styles of each student are identified, what they prefer and what they respond to best.

The teacher observing the activitycanget to knowtheir students,their abilities and preferences, which will help them throughout the year in designing activities and engaging students.

Multiple inteligences

Howard Gardner identified seven distinct intelligences. Starting from this idea, the traditional education method is not an ideal one, considering that people develop these intelligences to varying degrees and therefore understand in different ways. Therefore, it would be much better if the subjects were presented using different methods, adapted to different types of intelligences, and the assessment was done through a variety of methods.

Starting from multiple intelligences, several learning styles can be distinguished: verbal-linguistic, visual-spatial, logical-mathematical, kinesthetic, musical, interpersonal, intrapersonal and naturalistic. In order to transmit the information to as many students as possible, the methods used must be cumulative and diverse Activity

Running dictation is an activity that engages multiple learning styles, can be used across multiple disciplines, and involves varying degrees of difficulty depending on the abilities of the student group. Students are divided into groups of three who have different roles: one student reads a text, the second student listens and then runs to the third, who has to write down the understood text after dictation.

The activity requires the visual, auditory, kinesthetic, even mathematical styles if we complicate it and change the person at each response. Students must be attentive and discover their most developed ability to make the teams function at their maximum capacity.

During this time, the teacher supervises the activity and evaluates not only the final result, the correct transcription of the original text, but also the process and adaptation of the process on the fly, as the students identify their most developed skills.

Malaguzzi's workshops

Starting from the idea that human beings are endowed with 100 languages, also called multiple intelligences, Loris Malaguzzi laid the foundations ofa new didactic method called the Reggio Emilia Method. This new approach centers onthe child who learns using all 100 languages and grows in relation to others. The focus is on the child who is creative, competent and enterprising, and just needs space and time to express himself. He self-directs his own learning, knowledge, when encouraged bythe environment to explore and ask questions. The adult's role is a respectful one, he must listen carefully to the child, trust him and provide him with the resources and an adequate environment to stimulate his observation of reality and find answers for himself.

Since knowledge is not a purely cognitive process, but has emotional and relational components, educational practice must be based on projects that stimulate children's interests, that encourageteamwork and collaboration, but that also aim at designing projects, not just making and presenting them their.

For this purpose, Malaguzzi brings the notion of Atelier, which represents an environment dedicated to research, innovation and empathy. The role of the teacher is a non-invasive one, which never takes the place of the child in the exploration and in the own construction of knowledge. That is why space becomes an important character, the third teacher. It must be alive, stimulating, challenging, serving multiple purposes, engaging.

The teacher must follow the discoveries made bythe students, even ifthis means completely changing the original objective. In education, sometimes you have to go off the beaten path, the new path being drawn as you go.

Example activity: the older students become instructors for the younger ones.

As Malaguzzi's workshops emphasize outdoor, interdisciplinary and group activities, one of the proposed activities is the delegation of student responsibility. Thus, the students have to carry out projects on topics chosen by them. But to learn how to do these projects, students from an advanced group take over the responsibilities of the teacher, who assists and supervises the activity that will become a source of assessment for both groups of students.

Students begin by discussing the project topic and coming up with proposals. Then they decide the methods of making and presenting the projects. The advanced group has the role of assisting the discussions and guiding them by asking questions or by pointing out the advantages and disadvantages of the solutions found. During the realization of the projects, the advanced group can get involved if its help is requested. At the finalpresentationofthe projects, it is the advanced groupthat evaluates, gives their opinion and appreciates both the result and the process.

It is the teacher who quantifies the progress of both the engaged and advanced student groups on how the students performed their project presentations, as well as how the advanced students were able to guide and coordinate them.

Bullying and cyberbullying

Bullying or harassment, intimidation, is a recent and borrowed term, used to denote an aggressive behavior (verbal or physical) towards a person. Unfortunately, neither the term nor the phenomenon is new, they have always existed and have been perpetuated with each generation. Due to the development of technology and the fact that communication has moved into virtual space, cyberbullying has appeared, that is, aggression through modern technical means (telephone messages, social networks etc.).

Although it is not a new problem, these manifestations require new and effective methods to be prevented or solved, as the case may be.

In the schoolenvironment, teachers have the most important role in this situation. Thus, students must know what this behavior entails, what they must do and how they must react. Also, the emphasis must be placed on educating both the aggressed, but especially on educating the aggressor. It is known that aggressors are, in fact, people who have been victims of other aggressions and their behavior is deviant because they do not know the difference between right and wrong. Therefore, prevention methods must focus on the emotional side of aggressors, on awareness of one's own emotions and attitudes.

Activity

The proposed activitycan be carried out bytheteaching staff at allage groups, adaptedto the students' particular understanding needs.

The groupof students is divided into groups that each receive a paper man of the largest size and a set of colors. Students are asked to draw the paper man according to their imagination and at the same time think about what flaws and qualities the drawn person has. When the drawings are ready, each group of students displays their drawing and describes it as they imagined it. Students arethen asked to offend the newly created person, humiliate him and write the words in pencil on him. Then, for each nasty word, students must tear off a part of the paper person's body.

If at the beginning of the activity the students are enthusiastic and passionately discussing what the new person should look like, what qualities or defects should characterize him, after they present him to everyone and are proud of their achievement, it will be very difficult for them to denigrate him or humiliate him. However, it is enough for one to start, and the others will follow his example and address him with bad words. They will crowd to write them and to tear pieces of paper.

Now is the time for the teacher to draw their attention to their action. Let them consider that they are the paper person, that those ugly words are addressed to them, and parts of them have been scrawled and torn. Students will realize that it is not comfortable to be the paper person and will be careful with their gestures and words.

The teacher asks the students to recreate the paper man by taping it on the back and erase the bad words written on it with eraser. They will find that no matter how hard they try to glue the parts perfectly, the tear will show, and no matter how hard they try to erase the writing, its mark will remain.

The activity will make students aware of their own actions, gestures and words and the effects and consequences that all these things can have on others.

Didactic sequence

Teacher Cornea Negoescu Aurora Constantina Technological High School Costesti

In the garden (fruits and vegetables) (Rinnovata Pizzigoni method)

Discipline: French language

Class: the IV-th

Type of lesson:

- mixed (acquisition of new knowledge and consolidation of knowledge already acquired: fruits, vegetables, numbers, colors, geometric shapes);

- multidisciplinary (French,biology, computer science, mathematics).

Location: activities taking place outside the classroom, in the school garden.

Means of activity: observation, conversation, play.

Means used: sheets of paper, colored pencils, Powerpoint, plants.

General skills:

- oral comprehension;

- oral/written production.

Specific skills:

1. identify fruits and vegetables in the garden;

2. name and differentiate between fruits and vegetables;

3. observe the shape, color and structure of fruits and vegetables;

4. count fruits and vegetables in French vegetables;

5. make drawings and a Power Point with favorite fruits and vegetables.

Class schedule

1. Salvation:

- we will greet the students, then we will note the absences.

2. Verification of acquired knowledge previously:

-Numbers;

-colors;

- the fruits and vegetables they already know;

-geometric shapes.

3. Transmission of news knowledge:

-the pupils will identify and name the fruits and vegetables that they already know, then we will complete with the unknown notions; the French teacher will converse with the students and will coordinate their work;

- the biology teacher will suggest that the pupils observe the structure of the fruits and vegetables identified; they will learn new terms in biology;

-the mathematics teacher will coordinate the activity of the students, who will observe the shape of the fruits and vegetables, then they will count the plants, remembering the numbers in French, the geometric shapes and the colors; the French teacher will monitor this activity.

4. Consolidation and Fixing New knowledge:

-the students have to choose a fruit and a vegetable to describe the type, color, shape, structure, then make a label for each plant.

- we offer the students a game: we put 4-5 fruits or vegetables on a tray, each student will observe the plants, then he returns so that the teacher takes some of them, the student must remember what was present and identify those who are missing.

5. Knowledge check acquired:

-the students will play an intruder game: on a tray are placed several vegetables and fruits and they will find the intruder and vice versa.

6. Extension:

-the students have to make a Powerpoint with their favorite fruits and vegetables, describing them from all points of view; the French and IT teacher will coordinate this activity.

Outdoor activities

Between 10-18.04.2022 I participated in an Erasmus+ project, in the course called Outdoor activities, organized in Milan, Italy.

Our training was provided bythe organization Europe for All European Training Center in Milan, the courses being held at Impact Hub, by Prof. Noemi Morrone, teacher at a school where outdoor activities are promoted.

The topics addressed during the course hours were:

1. The Rinnovata Pizzigoni experiential learning model;

2. Loris Malaguzzi workshop learning models;

3. Theory of multiple intelligences; types of intelligences;

4. The Montessori method;

5. Methods of approaching bullying and cyberbullying;

6. Types of ice-breaking activities that can be done outdoors.

An emblematic figure of Italian pedagogy at the end of the 19th century, the beginning of the 20th century, Giuseppina Pizzigoni lived and worked as a teacher in a historical-cultural context characterized by the development of positivism, based on the centrality of the child, on respect for his person and towards its integral development (physical, mental, affective and relational).

With it came the birth and spread of "outdoor schools", free and open to all children, in which he was placed at the center of the

Teacher Cornea-Negoescu Aurora-Constantina Costesti Technological High School

educational process, being based on direct contact with nature and the experimental method, paying attention to the child's direct experience, observation reality and the environment, play and work activities and, above all, contact with nature, considered the foundation of the child's integral formation.

To understand the experimental method ofGiuseppina Pizzigoniand the importance ofher innovative pedagogical experiment, it is necessary to remember the historical and cultural context of Italy, characterized by the presence of a traditional school based on verbalism, immobilism, notionism, the absence of a link or direct contact with reality and the life of the child and on the teaching of reading, writing and "counting", in other words a school too focused on content and on the centrality of the figure of the teacher.

Precisely out of dissatisfaction with this "stagnant" school idea, Pizzigoni started a cultural revolution of the school idea, starting from the observation of the importance of renewing the educational method and the learning environment.

Pizzigoni's "experimental method" is based on the direct experience and active activity of the child, leaving the latter free to try, touch, infer, do etc., on observing and analyzing the environment, on the child's learning to ask questions and look for answers, based on the student's personal research and discovery and aims to approach some concepts and information (inductive method), but clear, precise and progressively linked between them.

For the pedagogue, it was necessary to take into account the interests of the child, to allow him to learn with pleasure and spontaneous interest, never forgetting what he learned with effort and the "joy of discovery".

It is an "efficient" and "natural" method, attentive to the activityand movement ofthe child, to his interests and to his physical and biopsychological needs, in which the main educational objective becomes the spontaneous, harmonious development of the child, as a person and a member of society; it allows the individualization of learning, respect for the rhythms and times of each child and above all guarantees the child, the development of his particularities, autonomy, sense of responsibility, self-education and economy of mental forces. It implies love and respect for childhood and the child's personality, his creativity and freedom, relying on his spontaneous attention.

The means used by the "personal experience" method are therefore life and work: "Study is life: life is movement, and children need movement so much" and school "must prepare for life and not for exams".

The school is understood by her as a natural and human environment "as wide and rich as possible", in which educational trips and excursions find their place and a place of learning rich in experience by introducing laboratories and workshops (carpentry, mechanics, etc.) within the school .

This teaching involves a procedure that begins with the child's keen interest, followed by the child's spontaneous observation and teacher-guided observation, to opinions expressed in verbal form, first guided by the teacher and then autonomous, and individual written practice, including memory training . In this sense, the teachings were configured as true "conversations" that were based on "centers of interest", understood as centers of knowledge that the teacher must constantly search for.

Great importance in this respect is given to manual labor and the earth, which is conceived "as a skill of the hand and as an education for work, which is indispensable to those who will become the active force of the nation"; it can be developed by gardening and taking care of animals, but also by making documentation, with clay, withstring, withwool, withwood, etc.,or byworking with milk, creating coals, bread, herbarium, etc. All the activities allow you to learn important geometric and mathematical concepts (geometric figures, accounting concepts) and related to the Italian language (throughthe daily work logs).

Another innovative aspect of the "method" consists in the extension of the school timetable, which united school and after-school, its program and method; it "beginsand endswiththeneedsofthestudent."Thiswell-distributed, flexible and extended timetable not only allowed lessons to be conducted according to the experimental method, but also met precise methodological and educational requirements, adapting to the socio-cultural needs of Milanese families at the time.

The method designed the integral training of the child, didactic flexibility and the individualization of teaching, but also aimed at avoiding the mental fatigue ofthe student, respecting the bio-psycho-physicalrhythms, inthe belief that all children had the same basic needs, such as, for example , work, rest, good example, exercise, open air, etc. For these reasons, there was the cleanliness inspection in the morning, and there were "exercises in reading, writing, arithmetic, and language, which were nothing but a sort of summary of their lives lived in working, walking, or experimenting."

In the afternoon, the children were engaged in manual work, gardening, music, singing, gymnastics, drawing and other outdoor activities. In addition, the time followed the scanning of the seasons, from 9:00 am to 5:00 pm inthe winter and from8:30 amto 5:00 pm in the summer, with a break ofabout two hours for lunch around noon, when the children ate and they were resting, possibly in the open air. At 10:30 a.m. snack time marked the morning activity, along with breakfast at 12 and afternoon snack at 4 p.m., thus showing particular attention to nutrition.

As for the learning environment, the latter had to be rich in educational stimuli, asking for problems and questions, coming to coincide precisely with "the world": "the school environment for a school that wants to put schoolchildren in contact with the world is the world ".

It is a serene, stimulating environment, neat and orderly in all its aspects, through it children can receive an aesthetic education, surrounded by beauty (which is also related to kindness). In "Rinnovata" there were arranged vases with flowers and paintings of natural landscapes, portraits of important people, paintings by artists, both colored and black and white, for Pizzigoni, the environment is the main source of knowledge" and the school "the natural environment and human" that "she wants as extensive and rich as possible".

At "Rinnovata", the child's direct contact with nature was considered a privileged tool, as a source of intellectual, moral and aesthetic education. In terms of intellectual education, direct contact with nature allows the child to learn new knowledge in various fields, such as linguistic, historical and geographical (through travel and walks), scientific, artistic, while promoting both mental and physical well-being , health and social relations. Nature is considered a teacher of life and an inexhaustible source of moral and aesthetic education, encompassing and connecting boththe beautiful andthe good, nature is "an inexhaustible teacher, it is the great

book always open to all who know it and want to read it [...] natural teacher", "the great book of nature, which is a book of truth".

Pizzigoni places the child as the protagonist and effective builder of his own knowledge, who educates himself, even by coming into contact with anyone who can be his teacher (nature, such as plants, animals, rivers, companions, lakes, etc., but also industrialists, workers , fishermen, etc.). At "Rinnovata"there are both classroom teachers and "expert" teachers, such as music or gardening, with the task of collaborating and communicating with each other to guarantee an integral formation of the child's personality in a logic of methodologicalcontinuityofteaching- learningat different levels ofeducation, frompreschoolto professional.

The teacher is therefore a guide, who aims at truth and who requests and arranges means and tools so that the child's personal experience is realized, paying attention to his interests and needs and helping him to assign meaning and systematize his knowledge.

Among the characteristics that a teacher should possess, Pizzigoni mentions: "knowledge of child psychology, individual and collective; the ability to live the small world life; mind trained in the knowledge of nature and social and national life; knowledge of the criterion of method in the development of various sciences, and great interest in childhood considered in itself, in its continued development and in the future it will reach.

Consequently, the teacher is like a "magnifier" who respects the child, learns to know him and stimulates his desire to conquer the truth, leading him to "conquer his world", the teacher having a complex role that requires continuous training.

Starting with the kindergarten, Pizzigoni shows great attention to the surrounding social context, the kindergarten is born to respond to a social need and is based on absolute love and respect for childhood to guarantee the child to live as a child respecting his needs and freedom .

In addition to the importance of collaboration between teachers, the pedagogue reiterates the need to put the action of the school in continuity with that of the family, so much so as to offer moments of meeting, such as conferences, monthly interviews between Management and parents, the presentation of works, gymnastics competitions or other games, plays, etc. by children and, finally, allow parents to reflect on issues such as hygiene, alcoholism, nutrition, etc., so that "the family becomes the complement of the school, as the school is nothing but the complement of the family".

Byeliminating homework because "Rinnovata" is a "self-sufficient" school. The latter has the task of responding to the needs of families, in a context characterized by industrialization, the impossibility of taking care of children's education and family obligations, poor hygiene conditions, problems related to alcoholism etc.

Another fundamental aspect of his thinking is that the flexibility and characteristics of the "Renewal" programaimed at guaranteeing an integraland global formation ofthe person, which underlines the strong link between physical, intellectual, moral and aesthetic education and direct education. attention to the child's biopsycho-physical needs and interests through spontaneous and enjoyable education and activities such as play, conceived as a "creative learning medium" and is "that which, while educating, entertains the spirit, allowing the child to observe and develop their senses.

An elementary school without games can only be "deprived of a very effective teaching tool", to be compared to "a day without sun", therefore, there is a connection between play, learning and spiritual joy, doing and knowing.

The Reggio Emilia approach is an educational philosophy and pedagogy focused on preschool and primary education. This approach is a self-directed, learner-centered, constructivist curriculum that uses self-

directed, experiential learning in relational environments, on the principles of respect, responsibility, and community through exploration, discovery, and play.

Underlying this philosophy is the assumption that children form their own personalities in the early years of development and that they are gifted with "a hundred languages" through which theycan express their ideas. The goal of the Reggio approach is to teach children how to use these symbolic languages (eg painting, sculpture, drama) in everyday life. This approach was developed after World War II by the pedagogue Loris Malaguzzi and parents in the villages around Reggio Emilia, Italy.

The Reggio Emilia philosophy is based on the following principles:

- children must have some control over the direction of their learning;

- children must be able to learn through experiences of touch, movement, listening and observation;

- children have a relationship with other children and with material objects in the world that they must be allowed to explore;

- children must have countless ways and opportunities to express themselves.

The foundation of the Reggio Emilia approach lies in its unique vision of the child: promoting the education of the youngest students to promote the best possible integration in the "100 languages" of children, with the belief that children have rights and should be given opportunities to develop their potential. They are considered "knowledge bearers", so they are encouraged to share their thoughts and ideas about everything they might encounter or do during the day. "Influenced by this belief, the child is seen as beautiful, strong, competent, creative, curious, and full of potential and ambitious desires." The child is seen as an active constructor of knowledge, rather than being seen as the target of instruction, having the active role of learner as well as researcher. Much of the instruction in Reggio Emilia schools takes place in the form of projects where they have opportunities to explore, observe, hypothesize, ask questions and discuss to clarify their understanding. Children are seen as social beings and the focus is on the child in relation to other children, family, teachers and community, rather than each child in isolation. They are taught that respect for everyone else is important.

The Reggio Emilia Approach to Teacher Competence and Developmentally Appropriate Practice Reggio Emilia teachers affirm the importance of being confused as a contributing factor to learning; thus, a major teaching strategy is to allow mistakes to happen or to begin a project without a clear sense of where it might end. Another characteristic that is contrary to the beliefs of many Western educators is the importance of the child's ability to negotiate in the peer group.

Oneofthe most challengingaspectsoftheReggio Emiliaapproachisthecallfor multipleperspectives on children's needs, interests, and abilities, and the concurrent belief in parents, teachers, and children to contribute in meaningful ways to shaping school experiences. Teachers trust that children will be interested in things worth knowing about, and they trust that parents will be informed and productive members of a cooperative educational team. The result is an atmosphere of community and collaboration that is developmentally appropriate for both adults and children.

Parentsareavitalcomponent oftheReggio Emilia philosophy; theyareseenaspartners, collaborators and supporters of their children. Teachers respect parents as every child's first teacher and involve parents in everyaspect ofthecurriculum. Thisphilosophydoesnot endwhenthechild leavestheclassroom, some parents who choose to send their children to a Reggio Emilia program incorporate many of the principles into their parenting and home life. The role ofparents mirrors that ofthe community, bothat schooland classroom level, they are expected to take part in discussions about school policy, child development concerns and curriculum planning and assessment.

In the Reggio approach, the teacher is considered a co-learner and collaborator with the child and not just an instructor, teachers are encouraged to facilitate the child's learning by planning activities and lessons based onthe child's interests, asking questions for better understanding and being actively involved in activities with the child, instead of passively observing the child's learning.

Teacher autonomy is evident in the absence of teacher manuals, curriculum guides or achievement tests, teachers become skilled observers of children to inform, plan and implement their curriculum.

The teacher must maintain an active, reciprocal participation in the activity to ensure that the child clearly understands what is being 'taught'. Teachers collaborate with colleagues, students and parents in the learning process. They discuss their observations with them as part of an ongoing dialogue and the ongoing evolution of their ideas and practices. This allows them to be flexible in their plans, preparations and teaching approaches.

Teachers often listen and observe children in the classroom and record their observations to help plan the curriculum and prepare the environment and teaching tools to support the student's interests.

Malaguzzi believed that the physical environment was of fundamental importance to the early childhood program; he referred to him as the "third teacher" along with adults and other students. One of the goals in designing new spaces - and redesigning existing ones - is to integrate the classroom space with the environment, the importance of the environment lies in the belief that children can best create and make sense of their world through environments that support "complex relationships, varied, sustained and changing between people, the world of experience, ideas and many modes of expression."

Physically, nurseries generally incorporate natural light and indoor plants. Classrooms open to a central plaza, kitchens are open to the view, and access to the outdoors and the surrounding community is providedthroughcourtyards, largewindows, andexterior doorsineachclassroom. Entriescapturetheattention ofbothchildrenandadultsthroughtheuseofmirrors(onwalls, floorsandceilings), photographsand children's artwork, accompanied by transcripts of their discussions. The same features characterize the classroom interiors, wheredisplaysofproject workareinterspersedwitharangeoffoundobjectsandclassroommaterials. In each case, the medium informs and engages the viewer.

Other supporting elements of the environment include ample space for supplies, often rearranged to draw attention to their aesthetic features. In each classroom there are studio spaces in the form of a large, centrally located workshop and a smaller mini-workshop, and clearly designated spaces for large and small group activities. Throughout the school, there is an effort to create opportunities for children to interact. The unique dressing area is in the central square; classrooms are connected by telephones, passages or windows; and the dining rooms and bathrooms are designed to encourage community.

The term "hundreds of children's languages" refers to the many ways children have of expressing themselves. Reggio teachers offer children different ways of thinking, revising, constructing, negotiating, developing, and symbolically expressing their thoughts and feelings. The goal is for adults and children to understand each other better.

Students are encouraged to describe their understanding through one of many symbolic languages, including drawing, sculpture, dramatic play, and writing, they work together to solve problems that arise, and teachers facilitate and then observe debates about the extent to which the drawing or another form of representation of a child rises to the level of the expressed intention. Revision of drawings (and ideas) is encouraged, teachers allow childrento repeat activities and modify each other's work for the collective purpose of better understanding the subject, encourages children's involvement in the processes of exploration and evaluation.

The curriculum is characterized by many features supported by contemporary research on young children, including real-life problem solving among peers, with many opportunities for creative thinking and exploration. Teachers often work on projects with small groups of children while the rest of the class engages in a wide variety of self-selected activities typical of preschool classrooms.

Project topics are selected based on academic curiosity or social concerns on the part of teachers or parents, or chance eventsthat direct the attentionofchildrenand teachers, who place great value ontheir ability to improvise and respond to children's predisposition to he was enjoying the unexpected. Regardless of their origins, successful projects are those that generate a sufficient amount of interest and uncertainty to challenge children's creative thinking and problem solving, and are open to different avenues of exploration. Because curriculum decisions are based on developmental and sociocultural concerns, small groups of children with different abilities and interests.

Teachers observe and question children about the topic of interest, based on children's responses, teachers introduce materials, questions and opportunities that lead children to explore the topic further. While some of these teacher challenges are anticipated, projects often move in unforeseen directions as a result of problems that children identify. Thus, curriculum planning and implementation revolves around open-ended projects, which are based on the reciprocal nature of teacher-led and child-initiated activity. In the projectbased approach, children are givenopportunities tomake connections between prior and new knowledge while engaging in authentic tasks.

Montessori wanted to develop a "scientific pedagogy" based on an experimental approach and observations, with the aim of achieving child development. It considers education in a global way, by defining 4 different development plans, depending on the age of the child, from birth to 24 years. These four successive periods in the construction of the child form a whole and are:

- from 0 to 6 years (early childhood): the child wants to learn to fend for himself. This is the age of self-awareness.

- the period from 6 to 12 years (childhood): becomes curious and imaginative. It is the moral age.

- from 12 to 18 years (adolescence): the child aspires to an active and associative life. This is social age.

- from 18 to 24 years (age of maturity): the young adult becomes mature, but must be calm in his commitments. This is the political era.

She uses material taken especially from professors Jean Itard and Édouard Séguin, while adapting it to the sensitive periods of the child, a material "very refined, which allows the isolation of concepts (shapes, colors, sizes) and the living of an individual experience".

In France, if Montessori schools are quite numerous in terms of primary classes (kindergarten and elementary), there are only about twenty colleges and three high schools. The children are grouped by age groups (nursery: 3–6 years, elementary 6–9 years and 9–12 years, middle school 12–15 years and high school 15–18 years) whichaccording to Montessoricorrespondto different "sensitive periods", during which the child would be particularly receptive to certain areas (language, movements, order, social behavior etc.) Children learn to become independent and organize themselves.

Maria Montessori focused her attention and educational methods on intellectually retarded children, having mental deficiencies from birth.

The basic principle is self-education and the application of what is learned directly, immediately. Creating educational groups covering 3 years, for example: group 3-5 years, or 6-9, or 7-10 etc.

- Encouraging children to always make their own decisions and respect them.

-The cleaning and arrangement ofthe place wherethe children work is done bythemselves, depending on the specific way they conduct themselves.

What is specific to atraining programthat usesthe"MontessoriMethod" is the wayinwhich activities are carried out in the classroom. Each classroom is equipped with materials that enable learning through the senses, then throughreading, writing, advanced math. Teaching activities use visualarts, music and movement. The teaching materials are carefully selected and placed so that everything is in its place and visible to facilitate their selection by the children. Children can see and learn from their own mistakes without a teacher pointing out their error. This is one of the many aspects of a Montessori classroom that fosters independence.

In infants, the Montessori Method encourages the natural development of the child's personality through tactile learning and free movement in a supportive environment.

Based onthe principle ofcontrolled freedom, Montessorischools inspire children to work at their own pace, aloneor withothers. Teachingstaffencouragethedevelopment ofself-motivated, independent,balanced, active, collaborative children through peer-to-peer teaching. Younger children enjoy daily stimulation according toolder models, while older children learnto respect each other in a warmatmosphere ofacceptance and joy.

For older students, classrooms continue to promote freedom of choice, cleanliness and arrangement of the place where they work, group discussions, field trips, setting the daily and weekly schedule are used in order to complete the work in the school curriculum. Collaborative projects, science experiments, visual presentations require careful planning and a larger amount of time. Respect, responsibility and character development are also provided in the curriculum units.

Bullying is defined as hostile/excluding and derisive behaviour, humiliating. The word "bullying" does not have an exact translation in Romanian, but it can be associated with the terms intimidation, terrorization, brutalization. Bullying does not involve a conflict based on a real problem, but on the desire of some people to gain power and authority by putting others in a bad light. The phenomenon of bullying can be present in any type of community, in social groups, where people interact with each other: at school, at work, in the family, in neighborhoods, in the church, in the media, even between countries, etc. Thus, a state of conflict is created, which cannot be overcome unless the existence of the phenomenon is realized.

We can discuss physical, verbal, sexual or psychological bullying. Manipulation, gossip, coercion, criticism, lies, rumours, satirisation, exaggerated comedy addressed to a person or a group of people (in the classroom, in the office, in the hallways, in the school yard, etc.), the differences they present (height, weight, eye color, hair color, cognitive level, learningpotential, race, ethnicity, religion, disability, familytype, cultural level, etc.) constitute bullying behavior.

Bullying behavior is felt especially when there are economic, racial, cultural, age differences, etc., and children learn it from adults, older children, television. In the process of growing up, almost every child experiences "teasing" by elders and adults. The child also learns to "nag" and by doing this repeatedly, the behavior becomes "bullying" and manifests itself in:

- verbal: threats, labeling, mockery;

- psychological: isolating the victim, spreading rumours;

- physical: hitting, pushing.

Victims of bullying are often shy, with low self-esteem, poor social skills, generally less physically strong than their peers; the aggressors choose them according to these criteria precisely to make themselves safe because they usually do not retaliate.

As the term suggests, cyberbullying is a form of bullying that manifests itself through digital technology.

The same characteristics are also found in cyberbullying, which makes some authors consider that what differentiates the two, namely the medium of manifestation (face-to-face or through digital technology), is not likely to fundamentally change the characteristics the phenomenon.

The concrete measures proposed to the authorities consist of: the regulation of psychological counseling in educational institutions, the introduction of topics related to bullying in the school curriculum within counseling and guidance classes, management, as subjects of civic education included in the related textbooks; audio-video monitoring of educational units of kindergartens, not only schools; video surveillance in public spaces within the perimeter of educational institutions.

The Montessori method

Between April 10-18, 2022, I participated in the Outdoor Activity course, in the field of Early Education, which took place in Milan, Italy, with the Europe for All training center as provider, Impact Hub location. In this course I studied about various teaching methods, such as the Pizzigoni method, Drama Teaching, the Montessori method, Multiple intelligences, Malaguzzi's workshops, Bullying and cyberbullying.

The Montessori method was developed by Dr. Maria Montessori in the early 1900s. It is a specific child-centered method of education that involves child-led activities, lessons with children of different ages, and teachers who encourage independence among students.

Dr. Montessoribelieved that children learnbetter when they choose what to learn. In a Montessori classroom, there are various activity stations that children can choose from throughout the day, and teachers do not stand in front of the classroom. It uses a different grading system and focuses on the student and everything related to him - social, emotional, intellectual and physical development.

The biggest advantages of Montessori activities are:

- Error control- the child is able to discover and correct his own errors without the adult's intervention. Montessori materials encourage independence, freedom of choice and confidence. Childrenget theresult throughrepetitionandpractice. The littleonegainsconfidence inhimthanks to specific learning.

- Learn by doing - Montessori education introduces complex and abstract concepts through hands-on activities involving sensory-based learning materials.

- He develops his independence. Children are encouraged to explore, experience their own abilities and learn to do things for themselves. The child will learn how to become independent, learning how to take

Teacher Georgeta Gheorghe Technological High School Costesti

careofhimself- his body, hispossessionsandtheenvironment.Independence is important because it isdirectly related to self-esteem, competence and cooperation.

Montessoriactivities arechild-centered. Eachchild is freeto follow his interests, choosehisownwork and progress at his own pace. The child can learn at his own pace, training his imagination and passions. Montessori activities train the child's imagination, self-esteem, independence, self-discipline, the spirit of observation, the desire to explore independently.

Maria Montessori discovered that children learn best when their senses are engaged in a learning activity. The child, for Montessori, is a "sensory explorer".

The child learns to focus, one of the fundamental skills for learning.

Montessori activities focus on developing a skill or a concept, by breaking it down into simple steps. Each step must be completed before the result of the activity can be achieved, and thus the child learns about discipline, organization and patience.

The main goal of the Montessori philosophy is: "Help me do it myself." This is why Montessori activities favor self-sufficiency, independence, criticalthinking and fine motor development. Most importantly, Montessoriactivities areadaptedto children's interestsanddevelopmentalneeds. YoucanuseMontessoritoys, made from ecological, sustainable materials, without chemical dyes, etc.

Montessori activities are based on several principles, from all areas of development:

- practical spirit - about one's own person, coordination, concentration, etc.;

- sensory development and exploration - to classify, order, differentiate based on the characteristics of different types;

- mathematical skills - learn about numbers and mathematical operations;

- language – develop their vocabulary;

- science and cultural activities - reading, music, drawing, observing nature, etc.

Example activities:

"Story Box"

The story box is part of the language activities category. Give your child a basket with a variety of seasonal items - for example, a fruit, a certain object, an ornament, etc. and encourage the child to invent a story based on them. If the little one knows how to write, you can encourage him to write the story, if not, just say it and you write it.

Rhyming games

Choose a set of toys or household objects (for example, dinosaurs and rhinos, doll, ball, kitchen utensils, etc.) and show the child how to match the names of the objects to rhyme. Alternatively, go round with a word and think of a rhyme for each other.

Also, other fun Montessori activities can include:

- nature discovery activities;

- play with kinetic sand;

- game with non-toxic plasticine;

- exploring different kitchen ingredients – rice, beans, corn, flour, dough, etc.;

- activities like household chores – putting the laundry in the washing machine, laying out the clothes together, etc.;

- testing/touching different materials, of different textures – wool, cotton, silk, etc.