FD_10

Iulie - August 2008

r erio I t n i În IZI

C DESOLVENȚA IN

ă dup pe 41 e c a n î in pag

ÎNLĂNȚUIREA CREDITULUI PENTRU UNELE COMPANII STANDARDELE DE CREDITARE S-AU ÎNĂSPRIT SEMNIFICATIV

SUMAR

ROMÂNIA v

Iulie - August 2008 ANALIZĂ

10 GUVERNELE GĂSESC CU GREU CALEA SPRE PERFORMANŢA FINANCIARĂ Lipsa de informaţii maschează starea financiară efectivă a agenţiilor guvernamentale şi sporeşte riscul.

OPINII

12 COMPORTAMENT ANTICONCURENŢIAL? Schimbul de informaţii sensibile este cel care poate determina ca anumiţi competitori să aibă o activitate cel puţin coordonată.

14 DE LA „POLIŢIST” COVER STORY

30

ÎNLĂNȚUIREA CREDITULUI

Chiar dacă pentru companiile mari standardele de creditare au rămas aproape neschimbate, pentru IMM, acestea s-au înăsprit semnificativ.

23

CFO ÎN COMUNICARE

De peste 10 ani Gabriela Enescu resimte, din poziţia de CFO al BBDO Romania Group, toate suişurile şi coborâşurile care au loc în industria publicităţii şi comunicării din România. Într-o lume în care zâmbetul larg şi imaginea pozitivă sunt reinventate în fiecare zi, viziunea unui director financiar devine foarte interesantă. Ca CFO al uneia dintre cele mai mari grupuri de publicitate de pe piaţa românească, Gabriela Enescu are obiective foarte ambiţioase de atins şi înfruntă provocări pe măsură.

LA „PARTENER” Auditul intern începe să ocupe, şi în România, un loc din ce în ce mai important pe agendele managementului şi consiliilor de administraţie.

RUBRICI PERMANENTE

2 EDITORIAL Bursa nu și-a luat concediu

20 STRATEGIE IT Cu website-ul la consultaţie

28 SECURITATE IT Atac la telefonul mobil

38 FISCALITATE ANALIZA PERFORMANȚEI

INSOLVENȚA suplimentul începe după pagina 41

Ce s-a întâmplat cu „Lohn-ul” după 1 ianuarie 2007?

NORI NEGRI

56 TREND ROMÂNIA

Întărirea politicii monetare pune presiune asupra companiilor cu rate ridicate de îndatorare. În plus, diminuarea poziţiei de debitor net a băncii centrale ridică problema identificării colateralului eligibil necesar operaţiunilor de pe piaţa monetară.

Producţie şi consum durabile - Strategia de Dezvoltare Durabilă a României.

61 TREND INTERNAȚIONAL Combaterea inflaţiei primează în faţa creşterii economice.

16

IULIE-AUGUST 2008

1

EDITORIAL

BURSA NU ŞI-A LUAT CONCEDIU

BOGDAN BÂRLIGEA

Vara asta nu a fost deloc liniştită. Dincolo de capriciile vremii, dincolo de agitaţia de pe scena politică, lumea a urmărit cu interes efectele generate de criza subprime şi salturile făcute de preţul petrolului.

Investitorii de pe piaţa bursieră sunt printre cei care nu au parte de o vacanţă liniştită în acest an. Mai ales dacă au acţiuni la Bursa din Bucureşti. Ultimele luni au adus unele dintre cele mai importante corecţii pe care BVB le-a suferit în relativ scurta existenţă, punând la grea încercare nervii jucătorilor.

Până de curând BVB oferea cele mai ridicate randamente de pe piaţa investiţională autohtonă. Unii au reuşit chiar să-şi dubleze valoarea plasamentelor în numai câteva luni. Trendul părea a merge într-un singur sens şi mulţi se gândeau că este timpul să rişte mai mult. Şocurile la care bursele internaţionale au fost supuse au avut, evident, efect şi la nivel intern, arătând cât de şubredă este baza pe care sistemul bursier românesc s-a clădit în toţi aceşti ani. Adevărul este că mare parte din ceea ce s-a întâmplat a avut ca principal ingredient entuziasmul. Cu un set de reglementări şi de instrumente, care nu încurajau aproape deloc investiţia pe bursă, cu autorităţi care s-au preocupat prea puţin pentru a crea un mediu favorabil dezvoltării acestui sector, cu mult prea mulţi speculanţi, preocupaţi de câştiguri rapide, Bursa a crescut datorită puţinelor companii care au îndrăznit să se listeze la Bucureşti şi a acţionarilor care au avut răbdare. În plină criză a bursei, după săptămâni la rând de scădere, au fost unii care au început să vorbească de o bursă muribundă. Cu toate problemele de fond pe care le are, bursa e departe de a-şi închide porţile. Însă criza prin care trece trebuie să mişte lucrurile din loc şi să determine autorităţile să ia măsurile necesare pentru a face din BVB un mediu atractiv şi motivant pentru companiile care vor să se listeze şi pentru investitori. Un pas în acest sens va fi făcut chiar acum, în august, când va începe listarea la Bursă a titlurilor de stat. Este un lucru aşteptat de mult şi care va da o nouă gură de oxigen pieţei de capital.

Vara nu s-a terminat şi mai este timp de o scurtă vacanţă. Chiar şi pentru investitori.

Bogdan Bârligea, redactor șef adjunct bogdan.barligea@bpgroup.ro

În acest număr În pagina 27 puteți afla, dintr-un studiu realizat de PricewaterhouseCoopers, care ar fi costurile, la nivel global, necesare pentru înjumătățirea emisiilor de CO2 până în anul 2050.

2

IULIE-AUGUST 2008

Moscova și Instanbul sunt primele două piețe de real-estate din Europa, atât din punct de vedere al atractivității investițiilor, cât și din cel al perspectivelor de dezvoltare. În paginile 36-37 puteți citi care sunt cele mai bune piețe pentru investiții și dezvoltări imobiliare.

Diferența dintre eșecul sau succesul implementării unui proiect este foarte mică. Realizarea unui astfel de proiect necesită din partea companiilor respectarea unor anumite etape și implică o serie de riscuri.

Aflați care sunt acestea citind articolul din pagina 40.

Soluìii pentru Managementul Financiar Timiðoara - 26 iunie Q Cluj - 18 septembrie Q Constanìa - 9 octombrie Q Craiova - 30 octombrie Q Iaði - 13 noiembrie

Organizator:

Detalii Āi înscrieri: Monica David, tel.: 0723.677.696; 021/311.94.53; e-mail: monica.david@bpgroup.ro; www.mnancialdirector.ro/evenimente.html

Parteneri:

LINK-URI ROMÂNIA Publisher Cristian Iosif Redactor-şef Gabriel Niţulescu gabriel.nitulescu@bpgroup.ro

Redactori-şefi adjuncți Bogdan Bârligea

Colaboratori

DTP Secretar general de redacţie Advertising group director Advertising sales manager Marketing Director

Assistant Marketing Abonamente

bogdan.barligea@bpgroup.ro Dana Dobre dana.dobre@bpgroup.ro Emilian Nedelcu, Mihai Mătieş Alexandra Crăciun, Diana Maria Nestor, Cosmin Gheorghe Doru Iordache Carmen Grigore Iuliana Zamfirescu iuliana.zamfirescu@bpgroup.ro Livia Pană livia.pana@bpgroup.ro Andreea Ranja andreea.ranja@bpgroup.ro marketing@bpgroup.ro Nicu Berbecel nicu.berbecel@bpgroup.ro abonamente@bpgroup.ro

Pre-press Rompit Tipărit la

RECOMANDAREA LUNII

www.financialdirector.co.uk

Ultimele ştiri de pe site-ul revistei Financial Director din Marea Britanie vorbesc despre ultimul raport al KPMG, care relevă că, în primele şase luni ale acestui an, cazurile de fraudă bancară

ajunse în faţa instanţelor au atins un nivel record. În total, în primul semestru, instanţele din Marea Britanie s-au confruntat cu 128 de cazuri de fraudă, înregistrate în toate sectoarele financiare, valoarea acestora atingând 631 milioane de lire sterline. Raportul KPMG arată că cea mai importantă parte din această valoare record provine din două cazuri – o neconfirmată încă spargere a sistemului Sumitomo Matsui Banking Corporation (220 milioane de lire sterline) şi o tentativă de fraudă la divizia de brokeraj a HSBC (70 milioane de lire sterline).

www.financialdirector.ro

ISSN 1843-4819 Publicație auditată de Biroul Român de Audit al Tirajelor, BRAT

Publicaţie lunară editată de:

Business Publishing Group SRL Str. Constantin Noica nr. 136A, etaj 1, sector 6, Bucureşti Tel.: 021. 311.94.26; 031.228.10.46/47/48/49 Fax: 021.311.94.27 Este interzisă reproducerea oricărui material scris sau a oricărei ilustraţii din această publicaţie fără acordul prealabil scris al Business Publishing Group.

EDITOR DEPUTY EDITOR PRODUCTION EDITOR ART EDITOR CONTRIBUTING EDITORS

PUBLISHING DIRECTOR POSTAL ADDRESS

Andrew Sawers David Rae Salvatore Spagnuolo Chris Gardner Robert Bruce, Dennis Turner, Peter Williams, Sarah Perrin, David Kern Kumaran Ramanathan Incisive Media 32-34 Broadwick Street London W1A 2HG Switchboard: (020) 7316 9000

Winner: Periodical Publishers Association Business Magazines Writer of the Year 2002 and 2005 Winner: Periodical Publishers Association Business & Professional Monthly Magazine of the Year 2004 Winner: Institute of Internal Auditors Writer of the Year 2002 and 2004 Winner: Work Foundation Magazine Journalist Award 2002 Winner: Magazine Design Awards Business to Business Front Cover of the Year 2002 Winner: Institute of Financial Accountants Business to Business Front Cover of the Year 2006 FINANCIAL DIRECTOR is published by Incisive Media © 2007 Incisive Media All rights reserved.

Published from FINANCIAL DIRECTOR with the permission of Incisive Media Reproduction in any manner in any language in whole or in part without prior written permission from Incisive Media is prohibited.

4

IULIE-AUGUST 2008

S bi t l principal Subiectul i i l all revistei i t i este t „Înlănţuirea creditului” şi standardele de finanţare pentru companii. Odată cu apariţia crizei creditelor, în Statele Unite, în vara lui 2007, teama şi prudenţa au înlocuit exuberanţa

în cadrul pieţelor financiare internaţionale.

Apoi criza s-a dovedit mult mai persistentă decât s-a anticipat iniţial, iar speranţele unei rezolvării rapide a acesteia au început să pălească rapid.

Mulţi analişti recunosc în prezent, că acel pesimism acut manifestat iniţial de o minoritate, nu mai poate fi în nici un caz considerat o exagerare.

Evoluţia abruptă legată de costul riscului a creat o problemă majoră de lichiditate la nivel global În România, în momentul de faţă, nu există o criză de lichiditate.

DE VIZITAT - Site-uri care ne-au fost de folos în această lună

www.piperealaw.ro O dimensiune importantă a activităţii firmei „Piperea&Asociaţii” este preluarea societăţilor aflate în procedura de reorganizare, o activitate complexă și de nișă.

www.urbansiasociatii.ro Compania Ur-ban&Asociaţii este specializată în managementul creanţelor.

Odată cu integrarea României în UE, compania a devenit investiţie nord-americană.

www.vrajitorul.ro Baza de date „Vrăjitorul” conţine informaţii despre companii, din surse multiple, care permit intercorelarea şi compararea datelor.

ȘTIRI

PROFITUL NET AL BCR A URCAT CU 63,5% ÎN PRIMUL SEMESTRU

Banca Comercială Română (BCR) a obţinut în primul semestru un profit net după impozitare şi plata intereselor minoritare de 759,5 milioane lei (206,6 milioane €), în creştere cu 63,5% faţă de perioada similară din 2007. Profitul aferent primelor şase luni reprezintă cel mai mare rezultat net semestrial din istoria BCR, se arată într-un comunicat al băncii. Performanţa BCR din primul semestru a fost susţinută de creşterea economică din România, peste aşteptările analiştilor, şi confirmă prognozele de profit pentru bancă din acest an şi de anul viitor, a declarat Andreas Treichl, preşedintele Erste Bank.

AVERTIZARE FMI: EURO ESTE SUPRAEVALUAT, ÎN TIMP CE DOLARUL ESTE APROAPE DE NIVELUL DE ECHILIBRU Euro este în prezent supraevaluat, în timp ce declinul dolarului a dus moneda americană aproape de un nivelul de echilibru pe termen mediu, a declarat John Lipsky, director general adjunct al Fondului Monetar Internaţional (FMI), citat de Reuters. „În opinia noastră, euro este supraevaluat, raportat la factorii fundamentali pe termen mediu, 6

10% Analiştii mizează pe menţinerea dobânzii cheie la 10% după şedinţa de politică monetară a BNR din 31 iulie.

Sursa: Newsin

IULIE-AUGUST 2008

în timp ce monedele a numeroase state cu excedente de cont curent, inclusiv China, sunt puternic subevaluate, în pofida unor mici aprecieri în termeni reali”, a spus Lipsky.

Acesta a adăugat că în urma deprecierii dolarului, care a avut loc după anul 2002, moneda americană se aproprie de nivelul de echilibru pe termen mediu.

Lipsky a arătat că declinul cotaţiei dolarului contribuie la reducerea deficitului de cont curent al Statelor Unite, dar efectul pozitiv ar putea fi limitat de preţul record al energiei, care alimentează surplusurile statelor exportatoare

de petrol. În consecinţă, ar putea apărea noi dezechilibre, iar riscurile s-ar putea amplifica.

Dolarul îşi menţine însă rolul dominant, atât în tranzacţiile internaţionale cât şi ca monedă folosită la constituirea rezervelor valutare. „Nu există nicio îndoială că dolarul îşi va păstra rolul central, chiar dacă, treptat, va împărţi într-o mai mare măsură această poziţie cu alte monede”, a mai spus Lipsky.

Oficialul FMI a avertizat că unele state emergente riscă să majoreze prea mult dobânzile de politică monetară, pentru a ţine sub control inflaţia, fiind necesare şi alte măsuri, precum aplicarea unor politici bugetare restrictive şi un curs valutar flexibil. ■

Sursa: Mediafax

ȘTIRI

SCHIMBĂRI IMPORTANTE ÎN SELECŢIA FUNCŢIONARILOR EUROPENI Acestea vor include, de asemenea, testări ale competenţelor lingvistice, profesionale, dar şi comportamentale/de punere în situaţie ale candidaţilor, acolo unde va fi cazul. Preselecţia candidaţilor prin testarea cunostinţelor despre Uniunea Europeană va fi eliminată. Al doilea stagiu al evaluării va include o serie de exerciţii de grup şi individuale, care vor oferi candidaţilor ocazia să demonstreze abilităţile şi experienţa individuală. Pentru administratori şi lingvişti vor fi organizate centre de evaluare interne, în timp ce asistenţilor şi specialiştilor le vor fi testate competenţele practice şi profesionale.■ Sursa: Avocatnet.ro

EXPERŢII CONTABILI TREBUIE SĂ PROMOVEZE EXAMENUL PENTRU EFECTUAREA ACTIVITĂŢII DE AUDIT FINANCIAR Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR) contestă hotărârea Corpului Experţilor Contabili, care prevede posibilitatea dobândirii calităţii de auditor financiar şi fără un examen prealabil. Potrivit unui comunicat CAFR, având în vedere reglementările în vigoare, persoanele fizice, pentru a obţine calitatea de auditori financiari şi membri ai Camerei Auditorilor Financiar din Romania, trebuie să îndeplinească cumulativ, următoarele condiţii: să fie licenţiate ale unei facultăţi cu profil economic şi să aibă vechime în activitatea financiar-contabilă de minimum patru ani sau să deţină calitatea de expert contabil, respectiv de contabil autorizat cu studii superioare economice; să promoveze testul de verificare a cunoştinţelor în domeniul financiar-contabil, pentru accesul la stagiu; să efectueze un stagiu practic de trei ani în activitatea de audit financiar; să satisfacă, pe parcursul stagiului, cerinţele Codului privind conduita etică şi profesională în domeniul auditului financiar; să promoveze examenul de aptitudini profesionale, organizat la sfârşitul perioadei de stagiu.

CAFR subliniază că aceste condiţii privind accesul la profesia de auditor statutar sunt prevăzute în Directiva 43/2006 a Comisiei Europene, privind supravegherea activităţii de audit şi preluate în legislaţia locală prin Ordonanţa de urgenţă nr. 75/1999 a Guvernului României privind activitatea de audit financiar, republicată şi prin OUG nr. 90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate.

Punctul de vedere susţinut de CAFR vine pe fondul hotărârii Consiliului Superior al Corpului Experţilor Contabili nr. 115/2008 care a stabilit, recent, modul de aplicare a prevederilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi. Potrivit acestui articol, „persoanele fizice şi juridice care au calitatea de expert contabil pot efectua activităţile de audit financiar şi consultanţă fiscală, cu respectarea reglementărilor specifice acestor activităţi”. ■ Sursa: Avocatnet.ro

EUROSTAT A REVIZUIT ÎN CREŞTERE DEFICITUL COMERCIAL AL UE DIN PRIMUL TRIMESTRU Deficitul comercial al Uniunii Europene (UE) a fost de 26,5 miliarde euro în primul trimestru, în scădere cu 12,8% faţă de valoarea de 30,4 miliarde euro din primele trei luni din 2007, însă este mai mare decât estimarea iniţială, potrivit datelor revizuite anunţate recent de Eurostat. Suma reprezintă 0,9% din PIB-ul statelor membre, sub nivelul de 1% din 2007, dar peste deficitul de 23,5 miliarde euro

anunţat în iunie de Biroul pentru statistică al Uniunii Europene, reprezentând 0,8% din PIB. Serviciile au consemnat un excedent comercial de 17,4 miliarde euro, în scădere comparativ cu 18,9 miliarde euro anul trecut, dar peste valoarea anunţată în iunie, de 16,3 miliarde euro. Cele 15 state din zona euro au raportat un deficit 15,2 miliarde euro, mai redus decât cele 17,6 miliarde euro anunţate iniţial. ■

TEHNIC VORBIND VAMĂ Datorită interesului sporit manifestat de societăţi în ceea ce priveşte obţinerea unei liste a entităţilor certificate ca OEA (Operator Economic Autorizat), precum şi a dorinţei autorităţilor vamale ale UE de a creşte numărul de aplicanţi pentru OEA, Comisia Europeană a pus la dispoziţia celor interesaţi o bază de date electronică ce conţine entităţile înregistrate în cadrul programului OEA, la adresa: http://ec.europa.eu/taxation_customs/dds/ aeohome_en.htm . Societăţile care deţin un certificat OEA beneficiază de numeroase avantaje în relaţiile cu autorităţile vamale din Statele Membre UE. Conceptul de OEA este acum recunoscut şi de către Divizia de Protecţie a Frontierei a SUA, iar societăţile care deţin un astfel de certificat sunt considerate parteneri de afaceri de încredere de către autorităţilor vamale, cât şi de către alte societăţi. ■

MODIFICĂRI ALE BAZEI DE CALCUL A CONTRIBUŢIEI INDIVIDUALE DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 93/2008 (denumită în continuare Ordonanţa) introduce un nou paragraf 21 la articolul 257 din Legea nr. 95/2006, conform căruia, „în situaţia în care o persoană realizează venituri care sunt neimpozabile, contribuţia se calculează asupra veniturilor realizate”.

De asemenea, a fost modificat şi paragraful 3 al articolului 257, după cum urmează: „în cazul persoanelor care realizează în acelaşi timp venituri de natura celor prevăzute la alin. 2 literele (a) - (e), alineatul (21) si la art. 213, alin 2, litera (h), contribuţia se calculează asupra tuturor acestor venituri”. În general, modificările introduse prin Ordonanţă par să lărgească baza de calcul a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, astfel încât contribuţiile se vor aplica unei categorii mai largi de venituri, inclusiv asupra anumitor venituri neimpozabile care până la data publicării Ordonanţei nu erau supuse contribuţiei. Un proiect de Ordin de modificare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 95/2006 a fost publicat spre dezbatere publică pe website-ul oficial al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (www.cnas.ro). ▼

Oficiul European pentru Selecţia Personalului va modifica, începând cu 2010, metodele de selecţie a candidaţilor pentru un post de funcţionar european. Astfel, selecţia se va axa în principal pe testarea competenţelor profesionale şi personale ale candidaţilor, iar timpul necesar selectării se va micşora considerabil, urmând să dureze de la 5 la 9 luni, cu două treimi mai puţin decât timpul de 15 luni prevăzut în prezent.

Testările vor fi organizate în cicluri anuale, separat pentru administratori şi lingvişti (cu studii superioare) şi pentru asistenţi (secretari şi tehnicieni ). Fiecare ciclu va avea două stagii: testarea cunostinţelor de bază în folosirea computerului şi interviuri la un centru de evaluări.

IULIE-AUGUST 2008

7

ȘTIRI

SALARIUL MINIM AR PUTEA FI MAJORAT DE LA 1 IULIE 2009, ÎN FUNCŢIE DE EVOLUŢIA CÂŞTIGULUI MEDIU

TEHNIC VORBIND ▼

Începând cu 1 iulie 2008, cota de contribuţia individuală la asigurările sociale de sănătate a fost redusă de la 6.5% la 5.5% (conform Legii nr. 387/2007). ■

MODIFICĂRI ALE LEGISLAŢIEI PRIVIND AUTORIZAŢIILE DE MUNCĂ EMISE CETĂŢENILOR STRĂINI

▼

Legea nr. 134/2008 (numită în continuare Legea) aduce modificări în procedura de obţinere a autorizaţiei de muncă pentru cetăţenii străini care intenţionează să desfăşoare activităţi în România, ca detaşaţi ai unor angajatori stabiliţi în străinătate. „Lucrătorul detaşat” este definit în Lege ca fiind „străinul calificat, angajat al unei persoane juridice străine, care poate să desfăşoare activitate pe teritoriul României în următoarele situaţii: este detaşat pe teritoriul României, în numele întreprinderii şi sub coordonarea acesteia, în cadrul unui contract încheiat între întreprinderea care face detaşarea şi beneficiarul prestării de servicii care îşi desfăşoară activitatea în România; este detaşat la o unitate situată pe teritoriul României sau la o întreprindere care aparţine unui grup de întreprinderi, situată pe teritoriul României”. Din punct de vedere practic, ca urmare a acestei modificări este de aşteptat ca autorităţile să solicite străinului să dovedească calificarea pentru poziţia pe care urmează să o ocupe pe perioada detaşării în România.

Pentru obţinerea autorizaţiei de muncă a lucrătorilor detaşaţi, persoana juridică din România ori reprezentanţa, sucursala sau filiala unei persoane juridice cu sediul în străinătate, la care este detaşat lucrătorul străin are obligaţia prezentării certificatului de atestare fiscală.

Conform nr. OUG 56/2007 în vigoare până la data publicării Legii în Monitorul Oficial, străinii detaşaţi erau obligaţi să obţină autorizaţia de muncă doar pentru perioade de detaşare ce depăşeau 60 de zile.

Legea a abrogat această prevedere, astfel încât autorizaţia de muncă devine obligatorie pentru toţi lucrătorii detaşaţi, indiferent de perioada de detaşare. La eliberarea autorizaţiei de muncă, angajatorul va plăti echivalentul a 200 euro, iar pentru eliberarea autorizaţiilor de muncă acordate studenţilor sau lucrătorilor

8

IULIE-AUGUST 2008

Salariul minim brut ar putea fi majorat şi de la 1 iulie 2009, în cazul în care câştigul mediu brut va depăşi anul viitor nivelul estimat cu cel puţin 5%, astfel încât să fie menţinut raportul dintre salariul minim şi cel mediu, a declarat ministrul Economiei şi Finanţelor, Varujan Vosganian. „Anul 2009 este unul de excepţie, în care se discută şi posibilitatea unei noi majorări de la jumătatea anului, dar asta numai în condiţiile în care faţă de prognoza de 1.795 lei , câştigul mediu brut pe 2009 depăşeşte cu cel puţin 5%, adică ajunge la aproximativ 1.900 de lei. În această situaţie, se va opera o nouă creştere a salariului minim astfel încât să se păstreze proporţia de 33% pe care am stabilit-o pentru anul viitor. Este pentru prima oară când în raporturile de muncă se include orizontul pe termen lung şi sunt convins că guvernele viitoare

vor respecta acest punct de vedere care aduce normalitate pe piaţa muncii”, a spus Vosganian.

Reprezentanţii confederaţiilor sindicale şi cei ai patronatelor au semnat, recent, acordul cu Guvernul privind majorarea salariului minim la 540 de lei de la 1 octombrie şi la 600 de lei de la 1 ianuarie 2009.

Acordul mai prevede ca până în 2014 raportul dintre salariul minim şi cel mediu să fie de 50%. În fiecare an vor fi făcute două analize, urmate de câte o hotărâre de Guvern privind creşterea salariului minim. Documentul prevede şi un nou mecanism de calculare a salariului minim, în funcţie de salariul mediu. Astfel, potrivit acordului, salariul minim va reprezenta, în 2008, 31% din salariul mediu, procent care va creşte la 33% în 2009, la 37% în 2010, 40% în 2011, 44% în 2012, 47% în 2013, urmând să ajungă în 2014 la 50%. ■

CREŞTEREA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI SE MENŢINE RIDICATĂ, PERSPECTIVELE REGIONALE SE ÎNRĂUTĂŢESC Creşterea economică a României se va menţine ridicată în acest an, la fel şi a Bulgariei, însă perspectivele privind evoluţia statelor membre ale UE care au aderat în 2004 şi 2007 se înrăutăţesc, potrivit unui raport realizat de Centrul Internaţional pentru Creştere Economică. Potrivit raportului, care include ţările care au devenit membre ale Uniunii Europene în 2004 şi în 2007, cu excepţia Maltei şi Ciprului, cererea internă va rămâne principalul motor de creştere economică în acest an în România, fiind anticipată şi o revenire a sectorului exporturilor. Pentru acest an, analiştii prognozează o creştere economică de 7,2%, iar pentru 2009 una de 6,5%. Spre deosebire de România, media creşterii economice a ţărilor analizate va încetini de la 7% în 2007, la 4,6% în acest an, pentru ca anul viitor să se plaseze la 4,5%. Încetinirea va fi generată, cu precădere, de evoluţia din Estonia şi Lituania, state care în trecut au înregistrat avansuri semnficative ale Produsului Intern Brut (PIB). În ceea ce priveşte România, economiştii sunt de părere că riscurile sunt echilibrate pe termen scurt. Astfel, ca influenţă negativă este notată încetinirea creşterii economice la nivelul întregii Europe, ceea ce poate duce la încetinirea exporturilor, în timp ce ca factor pozitiv este menţionată majorarea salariilor, care poate impulsiona consumul. Analiştii avertizează însă că o creştere economică accelerată poate conduce la o încetinire semnificativă pe termen mediu. În ceea ce priveşte inflaţia, aceasta

rămâne „o provocare macroeconomică majoră” a României, notează economiştii. „Nu ne aşteptăm ca inflaţia să revină pe un trend descendent semnificativ până în a doua jumătate a anului. Totuşi, inflaţia din decembrie este estimată la mai puţin de 6%. În 2009, ne aşteptăm la majorări mai reduse ale preţurilor la energie şi alimente. Cu acest ajutor, dezinflaţia poate continua şi inflaţia anuală medie se poate reduce la 5,9%. Pentru 2009, Banca Naţională ţinteşte o inflaţie de 3,5%, şi credem că în decembrie indicatorul poate fi aproape de limita superioară a intervalului de variaţie (2,5%4,5% - n.r.)”, se arată în raport. Economiştii amintesc că Banca Naţională a României a majorat dobânda de politică monetară de şase ori consecutiv, începând din toamna anului trecut, în conformitate cu creşterea preţurilor şi a deprecierii monedei naţionale. „În următoarele luni, nu este aşteptată reducerea dobânzii. Astfel, diferenţialul de dobândă comparativ cu zona euro va rămâne semnificativ”, se spune în raport.

Pe partea de politică fiscală, analiştii sunt de părere că deficitul bugetar din acest an va depăşi valoarea programată la 2,3% din PIB, având în vedere că 2008 este un an electoral, şi nu sunt întrevăzute măsuri de întărire a politicii. Atât pentru acest an, cât şi pentru anul viitor, economiştii estimează un deficit bugetar de 3% din PIB. Potrivit raportului, valoarea investiţiilor străine directe primite de România se va situa în acest an la 6,5 miliarde de euro. ■

ȘTIRI

ŢĂRILE CU POLITICI FISCALE PROCICLICE, PRECUM ROMÂNIA, RESIMT PRESIUNI ASUPRA RATINGURILOR perspective negative asupra ratingurilor, ceea ce reflectă, în diferite grade, inabilitatea guvernelor de a controla dezechilibrele economice în creştere. Agenţia arată că deficitele fiscale ale României şi Lituaniei s-au adâncit, ceea ce a condus la o poziţie bugetară prociclică şi a contribuit la supraîncălzirea economiilor. În majoritatea statelor UE, veniturile au crescut cu peste 20% în 2006 şi 2007. În Letonia şi România, veniturile nominale au urcat cu 60%, în Estonia cu 45%, iar în Cehia cu 26%. Analiştii explică majorările printr-o serie de evenimente petrecute în această perioadă, precum înregistrarea unor profituri ridicate de către companii, preţul ridicat al petrolului, avansul consumului şi, în consecinţă, venituri mai mari din taxa pe valoarea adăugată, precum şi dezvoltarea pieţelor de capital şi imobiliare. În cazul României, în afară de creşterea PIB nominal, situată la un nivel înalt, la majorarea veniturilor au mai contribuit şi îmbunătăţirea colectării impozitelor, ca parte a eforturilor de diminuare a economiei gri. ■

sezonieri, angajatorul va plăti echivalentul a 50 de euro. ■ Sursa: KPMG

▼

Statele ale căror guverne au adoptat, în mod clar, politici fiscale prociclice, precum România şi Lituania, se confruntă cu presiuni negative asupra ratingurilor de ţară, potrivit agenţiei de evaluare financiară Standard&Poor’s (S&P). „Rezultate bugetare în curs de înrăutăţire, în state cu dezechilibre ridicate ale finanţelor publice şi cu grade ridicate de îndatorare, cuplate uneori cu o flexibilitate fiscală redusă, precum Franţa, Grecia, Ungaria şi Italia, vor conta în calculul ratingurilor, în pofida unor îmbunătăţiri înregistrate în cazul ultimelor trei. Presiuni negative similare se aplică şi în cazul ţărilor ale căror guverne au urmat clar politici fiscale prociclice, cum ar fi România şi Lituania”, se arată într-un raport al S&P. În ţări precum România, Letonia şi Lituania, cheltuielile au crescut mai rapid decât Produsul Intern Brut (PIB) nominal şi indică existenţa unei politici fiscale prociclice, care a condus, cel puţin în cazul României şi Lituaniei la înrăutăţirea deficitelor bugetare, se arată în raport. Analiştii amintesc că cele trei ţări au

TEHNIC VORBIND

ANOFM VA AVEA ÎN SUBORDINE DIRECŢIA MEDIEREA MUNCII Ministerul Muncii a publicat recent un proiectul de act normativ care prevede instituirea Direcţiei Medierea Muncii, în cadrul Agenţiei Naţionale Pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), competentă pentru negocierea conflictelor dintre părţile implicate în piaţa muncii. Proiectul vizează, de asemenea, o serie de modificări în cadrul statutului Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă în vederea asigurării unei functionări optime a instituţiei. Prin intrarea în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 640/2007, ANOFM a preluat atribuţiile Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncă, instituţie care a fost desfiinţată prin aceeaşi hotărâre de Guvern. ■ Sursa: Avocatnet.ro

ANALIZĂ

GUVERNELE GĂSESC CU GREU CALEA SPRE PERFORMANŢA FINANCIARĂ

Foto: Guliver/Getty Images

Lipsa de informaţii maschează starea financiară efectivă a agenţiilor guvernamentale şi sporeşte riscul.

În ciuda progreselor semnificative înregistrate de funcţiile financiare guvernamentale, 48% dintre oficialii publici la nivel mondial consideră că organizaţiile lor nu deţin capacităţi de management financiar corespunzătoare, conform unui studiu nou al Deloitte, „Administrarea finanţelor în guvern: Transformarea întreprinderii de stat printr-un management financiar mai bun”. Studiul, realizat prin intervievarea a peste 200 de organizaţii, reprezintă cea mai amplă iniţiativă globală care 10

vizează segmentul financiar al sectorului public. În ciuda progreselor de eficientizare din ultimul deceniu, guvernele lumii continuă să se confrunte cu constrângeri semnificative de management financiar. „În trecut, finanţarea guvernamentală a fost adesea «retrogradată» la activităţi de back-office”, spune Greg Pellegrino, lider la nivel global în domeniul sectorului public, din cadrul Deloitte Touche Tohmatsu. „Oricum, lecţiile învăţate după mişcarea de reglementare

IULIE-AUGUST 2008

financiară post-Enron şi alte provocări, cum ar fi proliferarea cerinţelor juridice, lipsa resurselor, emigrarea resurselor umane şi structurile slabe de control intern forţează liderii guvernamentali să mute finanţele în topul agendei lor de reforme”.

Radu Kubinschi, manager EU Grants & Incentives în cadrul Deloitte România, spune că România se confruntă cu o problemă similară. „Una din provocările cele mai importante cărora România a trebuit să le facă faţă odată cu

aderarea la Uniunea Europeană a fost aceea de a perfecţiona managementul resurselor financiare pe care le administrează.

Această provocare este cu atât mai semnificativă cu cât resursele au crescut simţitor ca urmare a creşterii accentuate economice şi a accesului la resursele financiare nerambursabile puse la dispoziţie de către Uniunea Europeană”.

Pe de altă parte, continuă el, integrarea cât mai rapidă a României în spaţiul comun al monedei europene a

ANALIZĂ

atras nevoia de a îmbunătăţi funcţionarea întregului sistem financiar românesc, astfel încât să poată fi îndeplinite toate condiţiile necesare aderării. În perioada de pre-aderare, Guvernul României a implementat o serie de măsuri privind întărirea capacităţii administrative (cum ar fi crearea Curţii de Audit, a Departamentului de Lupta Anti-Fraudă - D.L.A.F., a autorităţilor de administrare a fondurilor structurale şi de coeziune, perfecţionarea controlului financiar, etc). „Având în vedere rezultatele obţinute în absorbţia fondurilor europene (destul de modeste până în prezent) precum şi de realizările moderate în atingerea ţintelor de stabilitate financiară, este evident că trebuie întreprinse măsuri urgente de îmbunătăţire a performanţei utilizării fondurilor publice – atât

provocări cu care se confruntă departamentele financiare din sectorul public. De exemplu, mai mult de jumătate dintre oficialii care au participat la studiu au recunoscut că puterea organizaţiilor lor de a-şi audita propriile situaţii financiare este la un nivel egal sau sub nivelul de bază acceptat ca punct de referinţă în domeniul financiar. Puţin peste un sfert dintre cei intervievaţi au raportat că organizaţiile lor dispun de capacităţi avansate pentru identificarea, gestionarea şi raportarea riscurilor financiare. „Potrivit studiului nostru, numai 29% dintre persoanele intervievate spun că organizaţiile lor dispun de capacităţi care au trecut de nivelul de bază în gestionarea riscului”, arată autorul studiului, William D. Eggers, Director de Cercetare Globală, Sectorul Public. „Acest fapt

Aproape 68% din oficialii publici intervievaţi au descris lipsa de informaţii actuale fie ca pe un obstacol moderat, fie ca pe unul semnificativ în îmbunătăţirea performanţei organizaţiei.

De exemplu, majoritatea respondenţilor au indicat că nu deţin suficiente informaţii despre costul activelor pentru a înţelege costul complet de prestare a serviciilor publice. Cei mai mulţi intervievaţi au indicat de asemenea că nu au datele necesare pentru a măsura coeficientul ROI (return-on-investment).

Recunoscând aceste lipsuri, oficialii spun că prioritatea numărul unu pentru îmbunătăţirea performanţei financiare în următorii trei ani este creşterea capacităţii de a furniza mai multe informaţii financiare relevante şi actuale pentru a susţine luarea deciziilor.

Conform studiului, organizaţiile

declarat Greg Pellegrino. „Doar 24% dintre cei intervievaţi pot funcţiona în calitate de strategi; adică pot influenţa îndrumarea generală a organizaţiei prin asigurarea leadershipului financiar şi pot acţiona ca nişte catalizatori pentru a implementa o mentalitate financiară în cadrul guvernului”.

Există totuşi motive de optimism Pe lângă cei catalogaţi drept „Maeştri Financiari” de către analiştii Deloitte, alţi 27% au raportat progrese semnificative asupra capacităţii lor financiare: pe de o parte, aceşti 27% se conformează statutelor legislative, raportează publicului performanţa programelor şi echilibrează capacităţile, costurile şi nivelele de servicii pentru a-şi îndeplini obligaţiile financiare.

Majoritatea oficialilor publici intervievaţi au indicat că nu deţin suficiente informaţii despre costul activelor pentru a înţelege costul complet de prestare a serviciilor publice. cele ale bugetului României cât şi cele puse la dispoziţie de UE”, a continuat Kubinschi.

România, a adăugat el, se găseşte într-o perioadă de profunde transformări în domeniul gestionării financiare, transformări generate în primul rând de calitatea de ţară recent intrată în UE. „De măsura în care procesul de transformare va fi unul de succes depinde chiar fructificarea oportunităţilor oferite de statutul de membru UE”, a concluzionat el.

Studiul Deloitte, care conferă o perspectivă nouă asupra finanţelor mondiale din peste 200 de departamente guvernamentale din 28 de state, identifică administrarea necorespunzătoare a riscurilor ca una din multitudinea de

sporeşte probabilitatea unei erori şi poate masca starea financiară efectivă a unei organizaţii”.

Eggers spune că există un grad surprinzător de consens între state în privinţa modului în care trebuie îmbunătăţite necesităţile financiare ale guvernului, dar şi diferenţe semnificative între această viziune şi realitatea actuală. „Pentru îndrumare se pot studia acele organizaţii financiare publice «deschizătoare de drumuri»”, spune el. „Aceste organizaţii au obţinut un set complet nou de capacităţi strategice, ajutând agenţiile guvernamentale atât în privinţa a ceea ce trebuie să facă, cât şi a modului în care să o facă”.

O altă zonă de preocupare în finanţele guvernamentale este lipsa datelor actualizate.

au nevoie de o funcţie financiară mai sofisticată, care să facă faţă costurilor crescânde de salarizare, să ajute la echilibrarea nevoilor pe care le au cetăţenii în vârstă faţă de generaţiile mai tinere, să ajute la concentrarea sporită pe rezultate şi transparenţă.

Un procent de 67% dintre cei intervievaţi consideră managementul financiar ca fiind un stimulent pentru schimbarea organizaţiei, iar 52% consideră că organizaţia financiară este unitatea cel mai bine plasată pentru a conferi organizaţiei o concentrare mai mare pe valoare. „Experţii financiari ai guvernului trebuie să asigure susţinere strategică pentru a ajuta la îndrumarea programelor, politicilor şi deciziilor de achiziţie”, a

Pe de altă parte, însă, mai au de lucru la construirea capacităţilor care să genereze valoare mai mare şi să ajute guvernele să facă alegeri strategice mai bune, să îmbunătăţească procesele şi performanţa. „Liderii guvernamentali pot îmbunătăţi modalitatea de funcţionare a programelor prin consolidarea funcţiei financiare din cadrul organizaţiilor acestora”, a adăugat Pellegrino. „Există dovezi că s-au făcut progrese şi am găsit modele în toată lumea care pot fi copiate cu succes. Există o diferenţă uriaşă, dar există de asemenea guverne care arată calea spre performanţă financiară”. ■

Sursa: PricewaterhouseCoopers

IUNIE 2008

11

OPINII

COMPORTAMENT ANTICONCURENŢIAL? Schimbul de informaţii sensibile este cel care poate determina ca anumiţi competitori să aibă o activitate cel puţin coordonată.

LORENA VOINEA

12

Schimbul de informaţii între competitori, precum şi crearea unei pieţe transparente pot avea efecte pozitive asupra structurii pieţei. În acest scop, asociaţiile patronale adună informaţii cu privire la preţuri, capacităţi de producţie sau investiţii, informaţii pe care apoi le furnizează membrilor.

Aceste informaţii pot uşura munca agenţilor economici în ceea ce priveşte comportamentul lor pe termen mediu şi lung (în special schimbul de informaţii cu privire la noile tehnologii). Şi cumpărătorii pot beneficia de pe urma schimbului de informaţii, astfel încât să ia decizii satisfăcătoare ca urmare a cunoaşterii produselor disponibile şi a preţurilor.

Deşi există beneficii cu privire la schimbul de informaţii între competitori, pe o anumită piaţă, există în aceeaşi măsură riscul ca aceştia să nu mai acţioneze în mod independent. Acest lucru este în special periculos în privinţa pieţelor oligopoliste, unde deja concurenţa este restrânsă, limitată. În special, schimbul de informaţii sensibile este cel care poate determina ca anumiţi competitori să aibă o activitate cel puţin coordonată pe o anumită piaţă, conducând la practici concertate ce pot restrânge concurenţa.

Fără a conţine prevederi exprese privind schimbul de informaţii sensibile şi sancţionarea sa, Legea concurenţei nr. 21/1996 interzice, cu caracter general, orice înţelegeri exprese sau tacite între agenţii economici ori asociaţiile de agenţi economici, orice decizii luate de asociaţiile de agenţi economici şi orice practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia. În acest context, schimbul de informaţii sensibile între agenţii economici pe o anumită piaţă poate fi considerat de către Consiliul Concurenţei ca facând parte dintr-un comportament anticoncurenţial, sancţionabil în conformitate cu prevederile legale.

Din cauza vidului legislativ din domeniu, este foarte dificil să se facă o distincţie clară între un schimb de informaţii legitim şi unul anticoncurenţial. Totuşi, astfel de comunicări vor fi analizate de către autoritatea naţională de supraveghere în domeniul concurenţei (Consiliul Concurenţei), în conformitate cu prevederile generale ale legislaţiei române a concurenţei şi cu jurisprudenţa comunitară, care a reuşit să contureze câteva principii clare în acest domeniu. În acest sens, trebuie analizate diferitele categorii de informaţii care pot face obiectul unui astfel de schimb între competitori.

IULIE-AUGUST 2008

Categorii de informaţii ce pot fi schimbate Informaţiile statistice care dau posibilitatea agenţilor economici să analizeze nivelul cererii sau costurile de producţie ale concurenţilor sunt permise în măsura în care sunt distribuite de către un organ independent, cu atât mai mult cu cât aceste informaţii sunt publice. În aceeaşi măsură, este permis schimbul de informaţii cu privire la preţuri doar în măsura în care sunt comunicate informaţii globale. În cazul în care aceste informaţii sunt individuale, datele trebuie să fie mai vechi de un an (să devină date istorice). Este de asemenea încurajat schimbul de informaţii cu privire la mijloacele tehnice, metodele contabile şi contabilitate, schimbul de experienţă, studii de piaţă comune, studii comparative ale diferitelor ramuri din industrie sau tehnici de redactare a contractelor cadru.

Categorii de informaţii ce nu pot fi schimbate Cu cât relevanţa informaţiei schimbate este mai mare pentru decizia luată de către un agent economic, cu atât este mai probabil ca acest schimb să fie considerat anticoncurenţial.

Esenţial este ca datele furnizate să nu privească informaţii individuale despre un anumit agent economic, mai ales dacă aceste informaţii nu sunt publice, cu alte cuvinte nu pot fi obţinute şi din alte surse (cum ar fi clienţii agentului economic respectiv sau chiar agentul economic în cauză care dă publicităţii anumite date).

Este cu atât mai evident că schimbul de informaţii, care în mod obişnuit sunt privite ca fiind confidenţiale sau care reprezintă secret de afaceri va fi considerat ilegal, indiferent dacă are loc în mod direct sau indirect.

Astfel, este considerat anticoncurenţial schimbul de informaţii cu privire la preţuri şi tarife, politica de preţuri şi discounturi, volume de vânzări, cote de piaţă, teritorii de vânzare, clienţi (nume, număr), condiţii de vânzare, marje de profit şi comisioane, capacităţi etc.

Caracteristicile pieţei Am menţionat deja că schimbul de informaţii ce are loc în cadrul unei pieţe competitive poate aduce beneficii.

Cu toate acestea, nu acelaşi lucru se poate spune despre schimbul de informaţii între agenţii economici în cadrul unei pieţe oligopoliste. Devine astfel necesară analizarea condiţiilor pe o anumită piaţă pentru a se putea cataloga un schimb de informaţii ca fiind anticoncurenţial. Vor fi analizate: gradul ridicat de concentrare al pieţei (este dat de numărul restrâns de agenţi economici care domină o anumită piaţă); existenţa barierelor la intrarea pe piaţă;

ATENȚIE LA RISCURI! Schimbul de informaţii sensibile, în special între concurenţi, poate reprezenta: ■ o premisă a constituirii de practici anticoncurenţiale, ce duc la restrângerea concurenţei pe pieţele oligopoliste sau ■ un indiciu în cadrul unor investigaţii cu privire la existenţa de înţelegeri exprese, sau tacite, ce duc la restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei.

Foto: Guliver/Getty Images

OPINII

Nu este importantă doar comunicarea în exterior, cu ceilalţi agenţi economici ce acţionează pe piaţă, ci şi comunicarea în interiorul societăţii deoarece orice documente ale companiei pot face obiectul unei investigaţii din partea Consiliului Concurenţei. existenţa importurilor (care pot concura cu produsele şi serviciile oferite de agenţii economici din România).

Modalităţi privind schimbul de informaţii Schimbul de informaţii poate avea loc prin mai multe metode, în funcţie de nevoile agenţilor economici (ex: schimbul de informaţii prin articole în publicaţii de profil).

Cel mai des întâlnit mecanism este cel prin intermediul asociaţiilor patronale care adună informaţiile relevante pentru a le transmite membrilor săi. Cu toate acestea, adesea schimbul de informaţii în cadrul asociaţiilor patronale se dovedeşte a avea un caracter anticoncurenţial, dat de natura datelor furnizate. Este recomandabil, în acest caz, ca orice întâlnire în cadrul acestor asociaţii să fie documentată, cu aprobarea prealabilă a ordinii de zi. De asemenea, trebuie evitate discuţiile ce au ca subiect: preţuri de vânzare sau de cumpărare, tendinţele de evoluţie a preţului, modificările de preţ şi schimbări în aplicarea lor şi metoda de calcul; teritorii de vânzare, clienţi; capacităţi de producţie, procese, metode sau costuri; inovaţii tehnologice care nu au ajuns în domeniul public, etc.

Nu este însă importantă doar comunicarea în exterior, cu ceilalţi agenţi economici ce acţionează pe piaţă, ci şi comunicarea în interiorul societăţii deoarece orice documente ale companiei (ex: e-mailuri, studii de piaţă, memo-uri adresate colegilor sau superiorilor, notiţele scrise de mână sau cele cu

caracter confidenţial, agendele, etc) pot face obiectul unei investigaţii din partea Consiliului Concurenţei. Schimburile de informaţii sensibile au fost de cele mai multe ori descoperite prin folosirea documentelor/actelor interne ale societăţii în cadrul unor investigaţii mai ample.

Este recomandabil ca toate aceste documente să fie redactate clar, fără să conţină expresii cu sens ambiguu, care să sugereze practici anticoncurenţiale ori care să arate că deciziile de afaceri au fost luate în baza altor motive decât cele care ţin de strategia individuală a firmei (în cazul în care este necesar, pot fi adăugate clarificări în scris pentru a evita orice confuzie).

Concluzii Schimbul de informaţii între agenţii economici nu este interzis de legislaţia aplicabilă în domeniul concurenţei.

Conform practicii, există însă o categorie de informaţii, şi anume informaţiile sensibile, care dacă ar fi schimbate între agenţii economici ar putea constitui premisa unui comportament anticoncurenţial sau, într-un anumit context, chiar dovezi ale existenţei unui astfel de comportament, în cadrul unei investigaţii. ■

Lorena Voinea este avocat colaborator la Markó & Udrea Societate Civilă de Avocatură

IULIE-AUGUST 2008

13

OPINII

DE LA „POLIŢIST” LA „PARTENER” Auditul intern începe să ocupe, şi în România, un loc din ce în ce mai important pe agendele managementului şi consiliilor de administraţie.

NADIR ALI

O funcţie de audit intern performantă poate oferi unei organizaţii un avantaj competitiv atât pe piaţa în care operează cât şi în atragerea investitorilor.

Dacă în cazul companiilor multinaţionale, auditul intern beneficiază de experienţa dezvoltată la nivelul grupului, în cazul celor mai multe companii autohtone, departamentul de audit intern a fost creat relativ recent, pornind de la zero sau, eventual, preluând oamenii şi metodologia vechilor structuri ale controlului financiar intern.

Prin urmare, aceste companii româneşti aplică un model de audit intern „tradiţional”, care are ca obiectiv principal verificarea respectării procedurilor, a modului de înregistrare a tranzacţiilor şi a corectitudinii situaţiilor financiare şi se concentrează pe identificarea iregularităţilor şi corectarea efectului acestora. Acest model de audit intern se axează pe analiza datelor istorice, iar rezultatele se materializează în constatări şi recomandări. Într-un mediu economic dinamic, consecinţele pe termen lung ale aplicării unui model de audit intern “tradiţional”, axat pe trecut, sunt următoarele: auditul tinde să acopere doar aspectele financiare; de la an la an, fiecare audit aduce

intern trebuie să îşi modifice perspectiva pentru a cuprinde şi aspectele strategice ale organizaţiei. În locul verificării tranzacţiilor istorice şi a respectării procedurilor, rolul auditului intern va consta în identificarea riscurilor afacerii şi evaluarea eficienţei modului în care aceste riscuri sunt gestionate. Auditorul intern trebuie să îţi pună întrebarea „Cât de bine sunt gestionate aceste riscuri?”, în loc de „A fost patrimoniul gestionat corespunzător?” sau „Au fost respectate procedurile?”.

Pe lângă aspectele tehnice specifice auditului intern, legate de evaluarea riscurilor de afaceri, această evoluţie a auditului intern presupune o schimbare atât în mentalitatea auditorilor, cât şi în modul în care aceştia sunt percepuţi de către organizaţie. Dacă în mod tradiţional, auditorul intern era văzut ca un „poliţist” al organizaţiei, acum el trebuie să fie perceput ca un „partener de afaceri”. Auditorii trebuie să îşi folosească din plin experienţa tehnică şi abilităţile de comunicare pentru a determina schimbarea modului în care sunt percepuţi de organizaţie şi mai ales de management. Din acest motiv, pe lângă metodologie şi infrastructură, calitatea resurselor umane este principalul factor de care depinde performanţa departamentului de audit intern.

Auditorii interni sunt „vânaţi” pe piaţa muncii În condiţiile din România, caracterizate de o dezvoltare accelerată a economiei şi de lipsa de resurse umane calificate, formarea echipei reprezintă una din cele mai importante probleme pe agenda directorilor de audit intern. De regulă, în cadrul organizaţiei nu există suficient personal cu experienţă relevantă, auditul intern fiind o funcţie relativ nouă. Procesul de recrutare şi selecţie a unui director de audit intern sau a unor auditori cu experienţă poate să dureze câteva luni.

De asemenea, auditorii interni sunt foarte „vânaţi” pe

În locul verificării tranzacţiilor istorice şi a respectării procedurilor, rolul auditului intern va consta în identificarea riscurilor afacerii şi evaluarea eficienţei modului în care aceste riscuri sunt gestionate. din ce în ce mai puţină valoare; procesele auditate devin necompetitive şi greoaie; auditorii interni sunt priviţi şi tind să se comporte ca „poliţişti” ai organizaţiei.

Un audit intern „tradiţional”, axat pe trecut, este similar cu conducerea unui autovehicul privind în oglinda retrovizoare În prezent, prinde teren şi în România o nouă viziune, aceea a auditului intern bazat pe risc. Diferenţa esenţială este aceea că auditul intern bazat pe risc priveşte spre viitor, ceea ce implică o modificare substanţială a modului de abordare a acestuia. Dacă auditorul se concentrează asupra riscurilor, va fi capabil să identifice probleme care sunt mult mai relevante pentru management. În acest scop, auditul

14

IULIE-AUGUST 2008

piaţa muncii datorită experienţei acestora, ceea ce determină o fluctuaţie de personal foarte mare.

Atingerea unui nivel de experienţă care să permită un audit eficient bazat pe risc presupune o investiţie pe termen lung şi costuri semnificative. În condiţiile în care orice companie se află sub presiunea bugetului şi a atingerii rezultatelor financiare dorite, misiunea de a convinge managementul să investească în crearea unei funcţii de audit intern performante se dovedeşte dificilă. În România, există foarte puţine cazuri în care activitatea de audit intern este evaluată pe baza unor seturi de indicatori de performanţă obiectivi.

Prin urmare, în cele mai multe cazuri, managementul nu poate raspunde la întrebarea „Cât de bine este exploatat

Foto: Guliver/Getty Images

OPINII

potenţialul departamentului de audit intern în organizaţia noastră?”.

Auditorul = „consultant” intern al organizaţiei şi partener al managementului În termeni de decizie strategică, pe agenda CEO-ului, dezvoltarea auditului intern concurează cu celelalte proiecte din cadrul organizaţiei. Prin urmare, pentru a obţine suportul necesar, directorul de audit intern trebuie să îşi construiască o fundamentare solidă, în care să prezinte în mod clar

CUM FORMĂM ECHIPA DE AUDITORI? O companie are la dispoziţie mai multe opţiuni pentru a forma echipa departamentului de audit intern şi, de cele mai multe ori, întâlnim o combinaţie a acestora: ■ reorientarea persoanelor care au activat în cadrul departamentului de control financiar intern sau pe poziţii similare, în acest din urmă caz, principala dificultate constând în adaptarea mentalităţii acestora la noul rol; ■ angajarea unor persoane fără experienţă anterioară şi dezvoltarea acestora prin programe de training, ceea ce presupune costuri mari şi o perioadă îndelungată; ■ angajarea unor persoane cu experienţă semnificativă în audit intern sau financiar realizabil în condiţiile unor costuri salariale mai mari.

beneficiile nete generate de această funcţie. Este evident că, rămânând la rolul de „poliţist”, auditul intern nu se va putea promova în cadrul organizaţiei. Din acest motiv, se observă şi la noi tendinţa de a reorganiza departamentul de audit intern după modelul firmelor de consultanţă şi de a-şi asuma rolul de „consultant” intern al organizaţiei şi partener al managementului. În acest mod, auditul intern va realiza ceea ce părea imposibil în urmă cu câţiva ani: obţinerea suportului deplin al întregii organizaţii.

Experienţa internaţională demonstrează că organizaţiile care au avut o abordare strategică şi au ştiut să utilizeze potenţialul auditului intern la adevărata lui valoare au avut un avantaj competitiv, cu un impact semnificativ asupra percepţiei investitorilor şi, în final, asupra valorii afacerii.

Depinde de fiecare organizaţie dacă doreşte doar să „bifeze” îndeplinirea cerinţelor legale privind auditul intern şi se rezuma la adăugarea unei simple căsuţe în organigramă sau, dimpotriva, implementează un audit intern bazat pe risc, aflat pe o poziţie de parteneriat activ cu restul organizaţiei. ■

Nadir Ali este manager în cadrul Departamentului de consultanţă PricewaterhouseCoopers

IULIE-AUGUST 2008

15

ANALIZA PERFORMANȚEI

NORI NEGRI Întărirea politicii monetare pune presiune asupra companiilor cu rate ridicate de îndatorare. În plus, diminuarea poziţiei de debitor net a băncii centrale ridică problema identificării colateralului eligibil necesar operaţiunilor de pe piaţa monetară.

2007 (6%). Ritmul de convergenţă reală s-a menţinut peste media ultimilor 8 ani, dar inferior ţărilor din EU 8 (cu excepţia Ungariei).

Riscurile asupra stabilităţii financiare dinspre sectorul real ar putea proveni din două direcţii structurale: din polarizarea resurselor financiare de către sectoarele ce produc bunuri necomercializabile (non-tradable) dacă riscurile privind un şoc pe curs s-ar materializa; şi din tensionarea pieţei muncii, pe fondul diminuării şomajului la nivelurile minime ale ultimilor ani şi a presiunilor dinspre sectorul public, accentuând erodarea competitivităţii externe şi a profitabilităţii sectorului corporatist.

Degradarea condiţiilor de pe pieţele financiare externe a crescut probabilitatea unei ajustări a deficitului de cont curent. Cu cât deficitul de cont curent este mai mare, cu atât provocarea în procesul de reechilibrare va fi mai substanţială. Şi cu cât ponderea fluxurilor financiare către sectorul non-tradables este mai mare, cu atât mai substanţială va trebui să fie flexibilitatea economiei de reorientare. În cazul economiei României, constatăm că ambele influenţe negative (dezechilibru extern şi pondere ridicată a finanţării direcţionate către sectorul non-tradables) sunt la cote înalte.

Mai mult, contribuţia sectorului non-tradable la formarea PIB este în uşoară scădere, ritmul de creştere a acestuia fiind devansat în a doua jumătate a anului trecut de cel al sectorului ce produce bunuri comercializabile (tradables). Companiile din sectorul nontradables se împrumută mai mult (atât intern, cât şi extern) decât cele din sectoarele care produc bunuri comercializabile şi în dinamici superioare. Evoluţia nu este însă caracteristică doar României, ci tuturor ţărilor din Europa Centrală şi de Est (ECE). În aceste condiţii, este posibilă o ajustare mixtă a deficitului de cont curent, dar mai redusă decât în ţările cu probleme similare (judecând în special după structura fluxurilor de finanţare).

16

IULIE-AUGUST 2008

DECALAJUL ÎNTRE CREŞTEREA SALARIILOR ŞI DINAMICA CIFREI DE AFACERI PE SECTOARE DE ACTIVITATE, IUNIE 2007 (AXA ORIZONTALĂ REPREZINTĂ CODURI DE ACTIVITATE GRUPATE CAEN) procente 100

procente 80

Pierderi de productivitate

70

50 20

40

-10 10 -40 -20

66 30 72 65 93 22 52 91 15 51 11 80 55 36 34 17 37 41 63 19 24 25 1 10 50 31 45 32 16 35 97

Economia a crescut în ritm susţinut în

-70

-50

Decalaj între ritmul de creștere al cheltuielilor cu persdonalul și rimtul de creștere al cifrei de afaceri Cifra de afaceri cumulată (%) Impactul unui șoc de 20% pe salarii asupra EBITDA (scala din dreapta)

Câștiguri de productivitate

-100

Sursa: calcule BNR, MEF

PONDEREA COSTURILOR CU DOBÂNDA ÎN TOTALUL COSTURILOR OPERAŢIONALE PE SECTOR 3,0

procente

2003

2004

2005

2006

2007 S1

2,5 2,0 1,5 1,0 0,5 0,0

Agricultură (2%)

Industrie (30%)

Energie (6%)

Sursa: calcule BNR, MEF

În ceea ce priveşte piaţa muncii, aceasta a continuat să se îngusteze, populaţia ocupată crescând la 60,5% (trimestrul III, 2007). Lărgirea deficitului de forţă de muncă pe segmente importante din economie, precum şi creşterea presiunilor salariale (accentuate în an electoral) vor reprezenta provocări şi în 2008.

Peste 70% din cifra de afaceri este produsă (iunie 2007) de companii care au înregistrat un decalaj nefavorabil între ritmul de creştere a salariilor şi cel al volumului de activitate.

Construcții (7%)

Comerț și servicii (46%)

Transport, depozitare comunicații (8%)

Impactul unor creşteri salariale de 20% asupra profitabilităţii (EBITDA) se situează preponderent în intervalul 5-40 %. În condiţiile materializării creşterii menţionate, profitabilitatea companiilor ar putea fi afectată semnificativ (şi implicit capacitatea acestora de a face faţă unui şoc) şi/sau o parte din majorarea costurilor cu salariile ar putea fi translatată în preţuri.

Unul dintre cele mai vulnerabile sectoare la presiunile salariale rămâne cel textil. Acesta

deţine o pondere importantă, dar în scădere în total exporturi. Reducerea ponderii exporturilor generate de acest sector se datorează în special deteriorării poziţiei competitive, datorită salariilor care au avut o dinamică superioară cifrei de afaceri în ultimii patru ani, şi aprecierii RON.

Politicile economice Sustenabilitatea pe termen lung a creşterii economice reclamă o contribuţie mai mare a exportului şi o ajustare a rolului consumului.

Pentru obţinerea acestor rezultate, un mix adecvat de politici economice este mult mai important ca oricare dintre componentele sale, luate individual.

O politică monetară restrictivă poate compensa doar parţial lipsa suportului din partea politicilor fiscale şi a veniturilor. Mix-ul de politici economice trebuie regândit din mai multe puncte de vedere, în lumina: persistenţei turbulenţelor de pe pieţele financiare, a creşterii preţurilor internaţionale la alimente şi energie, a majorării semnificative a deficitului de cont curent al României, a menţinerii presiunii din partea politicilor salariale şi a capacităţii limitate a cursului de schimb în sprijinirea procesului dezinflaţionist.

Soluţia unui mix optim de politici economice pentru asigurarea sustenabilităţii creşterii economice trebuie să aibă în vedere: continuarea reformelor structurale pentru

RATELE DOBÂNZILOR INTERBANCARE LA 3 LUNI ÎN 2007, SEMESTRUL 1 (S1) ŞI SEMESTRUL 2 (S2) 10

procente

procente

8

8 6

6 4

10

min - max median

4

2

2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 RO

HU

PL

SK

CZ

Sursa: site-urile băncilor centrale; Bloomberg

a creşte productivitatea şi competitivitatea externă; menţinerea restrictivităţii politicilor monetare, întărirea politicii fiscale, canalizarea resurselor bugetare în special către investiţii şi îmbunătăţirea planificării bugetare prin folosirea bugetelor multianuale şi prin asigurarea unei execuţii bugetare uniforme şi predictibile; corelarea politicii veniturilor cu câştigurile de productivitate.

Implicaţiile evoluţiei cursului de schimb asupra stabilităţii financiare Cursul de schimb a avut în 2007 evoluţii care au afectat predictibilitatea deciziilor operatorilor din economie. În dinamică, moneda naţională s-a apreciat nominal cu 8% în prima jumătate a anului 2007, apoi din august până în martie

2008 s-a depreciat semnificativ cu 18%. Volatilitatea s-a menţinut pe tot parcursul anului în banda superioară de variaţie a volatilităţilor de pe pieţele regionale, atingând maximul la sfârşitul lunii noiembrie după ce Agenţia de rating S&P a modificat perspectiva calificativului de credit de la „stabil” la „pozitiv”, generând îngrijorare în piaţă cu privire la o eventuală corecţie majoră pe leu.

Lichiditatea pieţei valutare s-a dublat, volumele tranzacţionate zilnic urcând de la 0,8 miliarde EUR (ianuarie 2007) la 1,58 miliarde EUR (martie 2008). Evoluţia s-a datorat atât interesului ridicat al investitorilor străini faţă de România cât şi creşterii necesităţilor de finanţare curente ale operatorilor economici.

Factorii care au determinat o asemenea evoluţie sunt structurali, dar şi conjuncturali.

Piaţa valutară românească are caracteristicile structurale aferente unei dezvoltări volatile. De aceea, este posibil ca efectele unor turbulenţe să fie resimţite mai puternic decât în alte ţări din regiune. În toate cele 4 caracteristici analizate, piaţa noastră prezintă trăsături care pot genera cele mai mari oscilaţii în condiţiile modificării percepţiei la risc: piaţa valutară are cel mai mic volum comparativ cu zlotul polonez, lira turcească sau forintul ungar; maturitatea operaţiunilor valutare este covârşitoare pe termen foarte scurt (81% din operaţiuni, faţă de 77% în Polonia sau Ungaria, 58% în Turcia etc.); IULIE-AUGUST 2008

17

▼

ANALIZA PERFORMANȚEI

ANALIZA PERFORMANȚEI

CORELAŢIILE CURSURILOR VALUTARE FAŢĂ DE INDICATORUL DE AVERSIUNE FAŢĂ DE RISC - VIX 0,6

ian-iul 2007 aug 2007 nov 2007

0,5 0,4 0,3 0,2 0,1 0,0

EUR/RON EUR/HUF EUR/PLN EUR/TRY

Sursa: calcule BNR, Bloomberg

PROFITABILITATEA (ROE) FIRMELOR DE COMERŢ EXTERIOR (PROCENTE) 50 40 30 20 10 0

2004

2005

Comerț exterior Importatori exclusiv Importatori prepondenți

2006

2007 S1

Exportatori exclusivi Exportatori preponderenți

Sursa: calcule BNR, INS

▼

ponderea instrumentelor financiare derivate este cea mai mică (60%), astfel că eventuale soluţii de acoperire la riscul valutar sunt mai puţin uzitate; investitorii nerezidenţi deţin 90% din piaţa derivativelor (instrumentele valutare derivate considerate sunt: contracte forward, FX swap şi currency swap, opţiuni; la nivelul pieţei româneşti, peste 90% din tranzacţiile cu instrumente derivate sunt FX swaps şi doar 7% contracte forward, peste 60% fiind pe perechea EUR/RON şi 33% pe perechea EUR/USD). Efectul de contagiune ar putea fi şi mai puternic (în condiţiile în care şi volumul este cel mai mic). Începând cu august 2007, piaţa valutară a

EVOLUŢIA MONEDELOR ÎN PERIOADA ADERĂRII procente*, cumulat RON

PLN

HUtF

SKK

CZK

Preaderare (6 luni)

3,95

0,35

4,31

2,9

1,49

Postaderare (6 luni)

7,62

10,51

2,69

1,77

2,03

Randament total

11,58

10,86

7

4,66

3,52

*apreciere (+)/depreciere (-) Sursa: calcule BNR

18

IULIE-AUGUST 2008

fost tot mai sensibilă la modificările de sentiment ale investitorilor. Corelaţiile modificărilor de curs cu cele ale indicatorului VIX (cunoscut şi sub denumirea de Chicago Board Options Exchange Volatility Index sau fear index, reprezintă aşteptările pieţei privind evoluţia volatilităţii pentru următoarele 30 de zile; este calculat pe baza volatilităţilor implicite ale opţiunilor out of money, put şi call, pe indicele S&P 500) au crescut după data respectivă şi au ajuns la un nivel similar ţărilor din regiune.

Este posibil ca reacţia pieţei noastre valutare să fie însoţită de o volatilitate superioară datorată modificării sentimentului de risc global al nerezidenţilor.

Printre factorii conjuncturali care au contribuit la dinamica semnificativă a cursului de schimb menţionăm: sentimentul optimist al investitorilor după aderarea României la UE şi disfuncţionalităţi interne.

Aderarea la UE s-a reflectat, ca şi în cazul celorlalte ţări ECE, în aprecierea monedei naţionale. În perioada pre şi postaderare (şase luni înainte şi şase luni după obţinerea statutului), cursul de schimb a acumulat o apreciere de 11,6%, comparabilă cu cea înregistrată de zlotul polonez (10,9%) sau forintul ungar (7%). Cumulând randamentul pre şi postaderare, rezultă că RON s-a apreciat în perioada intrării în UE cel mai mult dintre

STRUCTURA DETS 25

mld. €

20 15 10 5 0

2005 2006 2007 Credite intra-companii Credite financiare companii nebancare Credite comerciale Sistem bancar

Sursa: BNR

monedele luate în calcul. Este posibil să fi fost o supraapreciere care s-a remediat în a doua parte a anului 2007 (de unde şi deprecierea mai semnificativă a monedei naţionale).

Tot în prima parte a anului, unele presiuni de pe piaţa monetară (precum nesincronizarea băncilor pe finalul perioadei de RMO care a coincis şi cu plăţile către Trezorerie a impozitului pe venit) s-au translatat în aprecierea cursului. În a doua parte a anului, temerile legate de accelerarea inflaţiei şi de evoluţia economiei (lărgirea deficitului comercial în paralel cu diminuarea ratei de finanţare prin investiţii străine directe şi încetinirea economică de la sfârşitul trimestrului II) au constituit factori care au contribuit la deprecierea RON.

ANALIZA PERFORMANȚEI

Datoria externă pe termen scurt Stocul de datorie externă pe termen scurt (DETS) a înregistrat la 31 decembrie 2007 o creştere de 65%, ajungând la 20,6 miliarde EUR, al doilea ca volum din grupul EU8+2.

24

procente

procente

TRY (scala din stânga) RON HUF PLN SKK CZK

21 18

9 8 7

ian. 2008

dec.2007

oct. 2007

nov.2007

sep. 2007

iul. 2007

3

aug. 2007

4

6

iun.2007

5

9

apr. 2007

6

12

mai. 2007

15

fe b. 2007

Deficitul de cont curent s-a majorat în 2007 la 16,95 miliarde EUR, ponderea acestuia în PIB fiind de 14%. Deprecierea leului din a doua jumătate a anului 2007 şi reducerea consumului intern au permis devansarea dinamicii importurilor de către cea a exporturilor la începutul anului 2008.

Importatorii şi-au îmbunătăţit poziţia financiară în prima jumătate a anului 2007 (a crescut profitul, iar gradul de îndatorare s-a menţinut relativ constant). În aceste condiţii, aceştia sunt mai bine plasaţi în cazul unui şoc pe cursul de schimb. Pe de altă parte, restanţele bancare ale acestor companii au crescut în ultima perioadă, ceea ce ar putea indica existenţa unor vulnerabilităţi (mai ales pentru că sunt înregistrate în prima parte a anului 2007, când leul s-a apreciat). Analizele la nivel microstructural nu au relevat cauze sistemice, ci doar elemente specifice companiilor în cauză. În anul 2007, intrările din investiţii străine directe (ISD – investiţiile directe nete ale nerezidenţilor) au fost de 7,141 miliarde EUR, România clasându-se a doua între ţările EU8+2, după Polonia.

Deşi volumele din privatizări s-au diminuat considerabil în 2007, intrările au fost importante, în special în sectorul nebancar (care a înregistrat o creştere de 16,8% în 2007).

Intrările au continuat să se orienteze spre sectorul industriei prelucrătoare, dar într-un ritm uşor inferior sectoarelor non-tradable.

Deşi acest proces este firesc în cadrul procesului de recuperare a decalajelor, o eventuală concentrare a alocării resurselor către sectoarele ce produc bunuri necomercializabile poate genera evoluţii de tip creştere nedurabilă şi corecţie (boom & bust).

Companiile care au beneficiat de fluxuri de ISD în perioada 2003-2006 continuă să raporteze rezultate superioare mediei pe economie (profitabilitate şi lichiditate), ceea ce ar putea atrage în continuare şi alte asemenea fluxuri. Pentru economia României, aportul acestora este semnificativ, realizând 37% din cifra de afaceri (în prima jumătate a anului 2007). Expunerea acestor companii faţă de riscul pe rata dobânzii a crescut. Gradul de îndatorare a urcat de la 1,14 la 1,26, în timp ce rata restanţelor s-a dublat, dar rămâne la un nivel redus (0,96% de la 0,38%).

CORELAŢIILE CURSURILOR VALUTARE FAŢĂ DE INDICATORUL DE AVERSIUNE FAŢĂ DE RISC - VIX

mar. 2007

Deficitul de cont curent şi finanţarea acestuia

Sursa: calcule BNR, Bloomberg

STRUCTURA FLUXURILOR ISD 10

procente

mld. €

8

12

9

6 6 4 3

2 0

2004

2005

2006

2007*

0

Privatizări Participații la capital Profit reinvestit Credite intra-grup ISD în PIB (scala din dreapta) ISD în PIB (fără privatizare, scala din dreapta)

* date provizorii Sursa: BNR

INTRĂRILE DE CAPITAL DE TIP ISD PE CELE DOUĂ TIPURI DE SECTOARE ECONOMICE 40

mld. EUR

procente

250 30 150 20 50

10

0

-50 2004 2005 2006 Sector bunuri comercializabile Sector bunuri necomercializabile Sector bunuri comercializabile (scala din dreapta) Sector bunuri comercializabile (scala din dreapta)

Sursa: calcule BNR

Riscurile sunt în creştere pentru că: în sectorul real, majoritatea DETS este la companiile fără activitate care să genereze venituri în valută, iar sectorul bancar îşi finanţează o parte importantă din activitatea de creditare folosind asemenea resurse (care se pot diminua considerabil dacă problemele de lichiditate externe vor continua). Consecinţele s-ar translata pe piaţa valutară şi asupra finanţării liniilor de credit ale companiilor.

Sistemul financiar a contribuit la dinamica accentuată a DETS. Sectorul bancar are în continuare un aport semnificativ la acumularea de DETS (peste 43% din stocul DETS) pe fondul unui ritm susţinut (62% creştere în

2007, faţă de 57% în sectorul nebancar). Şi companiile de leasing s-au finanţat substanţial prin DETS (intrările nete s-au dublat faţă de 2005). Totuşi volumele rămân limitate: intrările nete din ultimii trei ani totalizează 455 milioane EUR (respectiv 6% din activele totale ale acestui sector, decembrie 2007). Gradul de concentrare este de asemenea ridicat: primele 4 companii de leasing totalizează 66% din fluxurile nete atrase în 2007 de companiile financiare nebancare. În sectorul companiilor nefinanciare, evoluţiile din 2007 arată că intrările nete de DETS la companii au fost de 966 mil. EUR, în uşoară scădere faţă de 2006. Volatilitatea ridicată şi primele de risc mari din a doua jumătate a anului trecut de pe pieţele financiare internaţionale au temperat creşterile spectaculoase de DETS din trimestrul al treilea, creşteri observate în anii anteriori, iar orientarea de resurse către sectorul non-tradable se menţine ridicată.

Companiile cu activitate de comerţ exterior deţin o pondere importantă în totalul fluxurilor DETS aferente sectorului nefinanciar (39% din volumul total de intrări, 35% din total ieşiri şi respectiv 23% din total stoc). Riscul în cazul unei deprecieri a monedei naţionale se situează la companiile net importatoare care: comercializează produsele şi pe piaţa internă şi pentru care elasticitatea cererii în raport cu preţul de vânzare este supraunitară (nu pot transfera în totalitate efectul unei deprecieri mai departe către client). Pentru aceste companii, volumul expunerii la riscul valutar prin DETS ar putea fi mic din punct de vedere sistemic, pentru că stocul lor de DETS reprezintă mai puţin de 50% din rezultatul net la jumătatea anului 2007.

Companiile fără activitate de comerţ exterior sunt responsabile pentru aproximativ 80% din creşterea DETS aferentă companiilor nefinanciare în 2007. Pentru acestea, riscul valutar aferent DETS este mare datorită gradului ridicat de îndatorare în valută. Un segment important al companiilor cu DETS şi fără comerţ exterior este cel imobiliar (53% din această categorie, respectiv 22% din DETS la nivelul economiei). Expunerea valutară a acestor companii este ridicată (252% din capitaluri proprii şi 48% din active totale, la un curs de schimb de 3,7 lei/euro). Aceste companii ar putea avea însă protecţie de facto la riscul valutar, întrucât elementele lor bilanţiere şi fluxurile de venituri sunt denominate în valută.

Mai mult, randamentul investiţiilor imobiliare este mare, astfel că aceste companii ar putea suporta un şoc de depreciere. ■ Sursa: BNR, Raport asupra stabilităţii financiare 2008

IULIE-AUGUST 2008

19

STRATEGIE IT

CU WEBSITE-UL LA CONSULTAŢIE Într-o piaţă online care evoluează agresiv, lansarea unui serviciu de audit al website-urilor poate fi un filon bogat de aur Gecad Net, furnizor de soluţii software şi de securitate IT, a lansat în cea de-a doua jumătate a lunii iunie un serviciu de auditare a aplicaţiilor web şi a site-urilor de companie, pentru identificarea breşelor de securitate. „Am observat că în timpul auditurilor realizate pe infrastructura IT a mai multor companii, precum şi în cursul altor proiecte de securitate, faptul că foarte multe dintre website-urile acestor firme erau vulnerabile. În unele cazuri, a fost vorba chiar de furnizorii de servicii Internet care oferă hosting pentru sute de site-uri”, a declarat pentru revista Financial Director Alexandru Molodoi, Chief Technology Officer la Gecad Net. Compania estimează că până la sfârşitul acestui an va audita peste 100 de site-uri şi aplicaţii web. Procesul de auditare poate dura 1-2 săptămâni şi trebuie repetat cel 20

IULIE-AUGUST 2008

puţin o dată pe an. „Ne-am hotarat să facem şi o scurtă cercetare de piaţă în urma căreia ne-am convins că astfel de servicii de auditare a aplicaţiilor web şi site-urilor, chiar dacă sunt servicii de nişă, vor fi tot mai căutate de către companiile implicate în mediul online”, spune Molodoi.

Din categoria unor astfel de companii, fac parte agenţiile de dezvoltare web care au ca obiectiv furnizarea de aplicaţii certificate din perspectiva securităţii IT, magazinele online, dar şi firme mari, cu un conţinut complex de informaţie online, care doresc să verifice dacă paginile de Internet sunt vulnerabile la atacuri informatice. „Toate companiile care lucrează cu date confidenţiale şi au prezenţă online ar trebui să treacă printr-un astfel de audit”, spune Molodoi.

Durata unui audit este variabilă, ca şi costul acestuia, cele două fiind determinate de complexitatea website-ului, a aplicaţiior analizate, a număurului de servere care le găzduiesc şi a număruui de puncte de acces în aplicaţie sau site. „Serviciul nu se adresează companiilor foarte mici, care dispun de un site cu câteva pagini de prezentare şi un blog. În principal, cu aceste servicii de auditare vizăm agenţii de dezvoltare web, magazine online şi companii medii şi mari”, spune oficialul Gecad Net. Costul unui serviciu de audit poate pleca de la 2.000 - 3.000 de euro, pentru auditarea unei aplicaţii mai puţin complexe, şi poate ajunge până la câteva zeci de mii de euro, pentru o aplicaţie sau un website foarte elaborat, estimează reprezentanţii furnizorului de securitate.

STRATEGIE IT

Serviciul de auditare furnizat de Gecad Net include scanarea aplicaţiilor web cu tehnologii IBM, analizarea datelor colectate şi elaborarea unui raport de audit. Raportul conţine categoriile de vulnerbabilităţi descoperite, ameninţările la care website-ul sau aplicaţia web auditată sunt expuse şi recomandări pentru remedierea vulnerabilităţilor. „Cea mai mare parte a costurilor o reprezintă achiziţionarea de licenţe pentru tehnologiile IBM utilizate pentru scanarea aplicaţiilor web.

Din această cauză nici costul unui audit nu este foarte mic”, afirmă Molodoi.

Potrivit reprezentantului Gecad Net, aproximativ 80% dintre site-urile româneşti pe care compania sa le-a auditat în ultimul an aveau cel puţin o vulnerabilitate de securitate.

Gecad Net a început deja câteva proiecte de auditare, dar pentru moment preferă să nu facă publice numele companiilor care beneficiază de aceste servicii.

Calul troian, plin cu angajaţi neinstruiţi Nu există companie care să nu aibă vulnerabilităţi la nivel operaţional şi, de regulă, cele mai multe ameninţări vin din interior organizaţiei, când „angajaţii neinstruiţi cad uşor victimele unor încercări de social engineering, spre exemplu, şi divulgă date confindenţiale sau angajaţi răuvoitori, care utilizează informaţiile accesibile în reţeaua companiei pentru propriu lor beneficiu”, spune Molodoi. „De cele mai multe ori o fac pentru obţinerea de bani sau pur şi simplu din dorinţa de a ştirbi imaginea şi încrederea în companie. Astfel de situaţii implică de regulă foşti angajaţi sau angajaţi care urmează să părăsească în curând respectivul loc de muncă”. În ceea ce priveşte aplicaţiile web, care stau în spatele paginilor de Internet, precum bazele de date accesibile online, acestea sunt vulnerabile în special la atacuri XSS (crosssite scripting) şi injecţii de interogări SQL, spun specialiştii Gecad Net. Prin XSS, atacatorii introduc un cod maliţios în website-ul vulnerabil, iar vizitatorii, fără să ştie, îl execută, facilitând astfel furtul de date confidenţiale. „Prin injecţii cu cod SQL se pot obţine informaţii din bazele de date ale aplicaţiei sau website-ului vulnerabil sau chiar se pot modifica sau şterge cu totul datele sau obţine controlul asupra aplicaţiei, de exemplu, prin crearea unui utilizator şi acordarea unor drepturi de administrare pe aplicaţia vulnerabilă”, spun consultanţii în securitate ai Gecad Net. Deocamdata, Gecad Net are doar şase angajaţi în cadrul diviziei care furnizează ser-

PIAŢA DE CONSULTANŢĂ DIN ROMÂNIA, EVALUATĂ LA 460 MILIOANE DE EURO Valoarea totală a pieţei locale de consultanţă este evaluată la aproximativ 460 milioane de euro, potrivit unei estimări realizate de firma de consultanţă strategică Roland Berger România, calcul furnizat exclusiv pentru cotidianul Business Standard.

Cea mai mare parte a pieţei, ca valoare de business, este reprezentată de segmentele de audit şi consultanţă financiară (segment estimat la 140-150 milioane de euro) şi de consultanţă juridică (aproximativ 130-140 milioane euro). „Industria consultanţei este în plină efervescenţă, în prezent.

Segmentele cu cea mai mare penetrare a serviciilor sunt auditul şi avocatura. Atât timp cât piaţa continuă să urce cu 15-20% pe an, este

încă loc pentru toata lumea, urmând ca abia apoi să trecem printr-o fază de consolidare”, a declarat Codruţ Pascu, managing partner al Roland Berger România.

Din punctul de vedere al penetrării serviciilor de consultanţă, auditul şi consultanţa juridică sunt urmate de consultanţa IT, şi abia apoi de consultanţa strategică şi de management, susţine Pascu. „Tocmai de aceea, consultanţa strategică are cel mai mare potenţial de creştere dintre toate segmentele de piaţă”, explică şeful Roland Berger. Acesta este de părere ca dimensiunea pieţei de profil locale se situează undeva la jumătatea pieţelelor similare din Ungaria sau Cehia şi la doar o treime din piaţa poloneză.

COSTUL UNUI SERVICIU DE AUDIT POATE PLECA DE LA 2.000-3.000 DE EURO, PENTRU AUDITAREA UNEI APLICAŢII MAI PUŢIN COMPLEXE, ŞI POATE AJUNGE PÂNĂ LA CÂTEVA ZECI DE MII DE EURO, PENTRU O APLICAŢIE SAU UN WEBSITE FOARTE ELABORAT viciile de audit, atât din departamentul tehnic, cât şi din cel de vânzări. „Avem câţiva concurenţi pe această nişă de piaţă, majoritatea fiind companii care mai oferă servicii de securitate IT sau de infrastructură IT. Nu intenţionăm deocamdată să extindem acest serviciu pe plan internaţional”, spune Molodoi.

Furtul de identitate, cea mai mare problemă „Cei implicaţi în activităţi de spaming şi phishing continuă să-şi îmbunătăţească abilităţile de imitare şi falsificare a caracteristicilor de identificare specifice mesajelor legitime.

Totuşi, mesajele de tip text îşi dovedesc în continuare eficacitatea, rotunjind în fiecare lună la 50.000 cifra totală a victimelor furtului de identitate”, a declarat la începutul lunii iulie şeful laboratorului de cercetare antispam al BitDefender, Vlad Vâlceanu.

Potrivit unei analize efectuate de BitDefender în perioada ianuarie-iunie 2008, mesajele ce promovează acţiuni ale unor companii listate la bursă au scăzut de la 25% la doar 2% din volumul total, în vreme ce spam-ul bazat pe imagini a urmat cursul descendent început în 2007.

Furtul informaţiilor confidenţiale rămâne în continuare strâns legat de spamul de tip text,

care a înregistrat o creştere de 70% în prima jumătate a anului 2008, în comparaţie cu 20% în perioada similară a anului trecut, spun analiştii BitDefender. Spam-ul de tip imagine a continuat să scadă, reprezentând doar 3% din totalul mesajelor nesolicitate, faţă de 60% în prima jumătate a lui 2007.

Principalele elemente de identificare falsificate aparţin cu predilecţie instituţiilor financiare din Statele Unite, iar posibilele victime provin din rândul vorbitorilor nativi de limbă engleză care au domiciliul în Statele Unite, Marea Britanie sau Canada, deşi specialiştii BitDefender au primit şi multe sesizări referitoare la atacuri ce s-au desfăşurat în Spania, Italia şi Franţa. Cele mai multe argumente invocate de mesajele nelegitime pentru obţinerea de informaţii confidenţiale sunt în continuare negative şi se referă la blocarea sau expirarea contului, dar şi la diverse solicitări de actualizare din motive de securitate. Şi în România, incidentele de phishing au devenit tot mai frecvente, acestea fiind în strânsă legatură cu dezvoltarea serviciilor de tip e-banking şi e-commerce. În acelaşi timp, în cazul în care autorii sunt identificaţi, aceştia riscă amenzi destul de mici, mai ales în cazul prelucrării datelor cu caracter personal, legislaţia fiind permisivă. ■ Pagini realizate de Tudor Chirtoacă

IULIE-AUGUST 2008

21

INTERVIU

22

IULIE-AUGUST 2008

INTERVIU

CFO ÎN COMUNICARE De peste 10 ani Gabriela Enescu resimte, din poziţia de CFO al BBDO Romania Group, toate suişurile şi coborâşurile care au loc în industria publicităţii şi comunicării din România.

Vremurile sunt tulburi. Economia mondială suferă, la intensităţi diferite, de pe urma crizei subprime din Statele Unite.

Privind către industria publicităţii poţi avea impresia că firmele din acest domeniu sunt

CURRICULUMVITAE NUME VÂRSTA

PREGĂTIRE PROFESIONALĂ:

Gabriela Enescu 38 Absolventă a Facultăţii de Finanţe şi Contabilitate din cadrul ASE Bucureşti

Ţinte financiare revizuite

EXPERIENȚĂ 1998 – prezent

Director financiar al Grupului BBDO România

1997 – 1998

Contabil şef la Coopers and Lybrand SRL

1996 – 1997

Director financiar al CHS România SRL

1994 – 1996

Director financiar al agenţiei de publicitate ROM-KU

1993 – 1994

ocupate să pună la cale campanii tot mai agresive de promovare şi comunicare, fără să fie afectate de prognozele pesimiste ale analiştilor economici. Într-o lume în care zâmbetul larg şi imaginea pozitivă sunt reinventate în fiecare zi, viziunea unui director financiar devine foarte interesantă. Ca CFO al uneia dintre cele mai mari grupuri de publicitate de pe piaţa românească, Gabriela Enescu are obiective foarte ambiţioase de atins şi înfruntă provocări pe măsură.

Economist în cadrul agenţiei de publicitate ROM-KU

Previziunile făcute la începutul anului de analişti au fost infirmate, într-o oarecare măsură, de evoluţiile înregistrate în prima jumătate a anului. „Dacă la începutul anului specialiştii din piaţa de marketing şi publicitate erau optimişti, estimând o creştere a pieţei similară cu cea din 2007 vs. 2006 – adică 30–35% – în această perioadă, ca urmare a reculului generat de situaţia macroeconomică, aceiaşi specialişti nu mai sunt la fel de optimişti şi cred că noile prognoze pe care le arată sunt realiste”, crede Gabriela Enescu. În cazul grupului BBDO Romania, „rezultatele financiare după primele şase luni sunt

în graficul prognozat, în ciuda unei pieţe fluctuante, cu suişuri şi coborâşuri de la trimestru la trimestru”, afirmă CFO-ul companiei.

Contextul financiar internaţional face ca revizuirea obiectivelor la jumătate de an să fie una firească pentru orice companie. „În prezent suntem în acest proces, spune Gabriela Enescu, însă cred că vom reuşi să ne atingem obiectivele setate la începutul anului, datorită atât capacităţii de a ne mula pe obiectivele generale ale clienţilor şi de a-i sprijini în atingerea lor, cât şi datorită flexibilităţii companiilor din grup, care sunt capabile la acest moment să-şi administreze resursele în mod optim”.

Grupul BBDO Romania şi-a propus să înregistreze la sfârşitul anului o creştere cu 15-20% a cifrei de afaceri. Procentul de creştere va fi, în acest caz, similar cu cel reuşit anul trecut. Chiar dacă BBDO Romania nu a comunicat oficial valoarea înregistrată anul trecut, aceasta este în jurul valorii de 68 de milioane de euro.

Dacă în privinţa atingerii ţintei legate de cifra de afaceri optimismul se menţine chiar şi după prima jumătate a anului, în ceea ce priveşte profitabilitatea, ţinta este mai greu de atins, din cauza presiunilor apărute în ultima vreme. „Din punct de vedere profitabilitate, obiectivele noastre sunt să o menţinem IULIE-AUGUST 2008

23

▼

TEXT BOGDAN BÂRLIGEA

INTERVIU

NE PROPUNEM SĂ CREŞTEM UŞOR PESTE CREŞTEREA GENERALĂ A PIEŢEI, PRIN OPTIMIZAREA RESURSELOR ŞI A PROCESELOR INTERNE. ASTA PRESUPUNE O EFICIENŢĂ CRESCUTĂ ÎN LIVRAREA SERVICIILOR, DAR ŞI O CREŞTERE A CALITĂŢII ▼

cel puţin la nivelul anului trecut, deşi suntem într-o piaţă în care marginile se erodează, ca urmare a creşterii bruşte a nivelului costurilor, mai ales cele ale personalului”, spune Gabriela Enescu.

La începutul anului Grupul BBDO Romania a consemnat modificări la nivelul top ma-nagementului, însă numirea unui nou CEO nu pare să fi avut vreo influenţă asupra performanţelor financiare.

Stabilitatea capitalului uman Dacă sintagma „importanţa capitalului uman” este folosită de multe ori în sens demagogic la nivelul diferitelor sectoare economice, în industria publicităţii noţiunea are o valoare foarte mare. Oamenii au, în acest domeniu, rolul determinant, dincolo de toate strategiile puse la punct de managementul organizaţiilor.

Administrarea capitalului uman într-o companie de publicitate sau de comunicare nu cade doar în sarcina departamentului de HR, ci trebuie să preocupe şi directorul financiar, având în vedere costurile tot mai mari necesare pentru păstrarea şi eficientizarea angajaţilor din aceste industrii. „Ne propunem să creştem uşor peste creşterea generală a pieţei, prin optimizarea resurselor şi a proceselor interne. Această optimizare presupune o eficienţă crescută în livrarea serviciilor, dar şi o creştere a calităţii.

Iată de ce, anii 2006 şi 2007 au fost orientaţi în aducerea de resurse valoroase, cu experienţă pe piaţă, capabile să crească standardul serviciilor şi, în acelaşi timp, capabile să administreze eficient echipele şi resursele de care dispun”, spune directorul financiar al grupului BBDO Romania.

La începutul anului trecut grupul BBDO a început un program intensiv de dezvoltare profesională. „Dacă până în 2007 am avut o platformă de dezvoltare profesională axată numai pe zona de seniori, începând cu anul trecut, am demarat un program intensiv de traininguri şi activităţi aplicate, adresate către cel puţin două treimi din personal”, declară Gabriela Enescu. Progamul presupune atât o variantă de şcolarizare internă, adică cursuri 24

IULIE-AUGUST 2008

ţinute de seniorii cu experienţă, care, la rândul lor, predau şi la facultăţi de profil, cât şi externă, prin trimiterea angajaţilor la cursuri, precum cele ale BBDO University sau aducerea unor traineri externi. „Credem că roadele acestui program nu vor întârzia să apară, pentru că programa transmite cunoştinţe în mod accelerat, iar toţi cursanţii sunt foarte dornici să asimileze şi să progreseze”mai spune CFO-ul grupului BBDO. Fluctuaţiile de personal sunt un specific al industriei locale de publicitate, fiind determinate atât de creşterea rapidă a pieţei, cât şi de schimbările de strategie ale companiilor din piaţă. Grupul BBDO nu se plânge de fluctuaţii majore ale personalului, rotaţiile şi restructurările punctuale care au loc în echipă fiind sub media actuală din piaţă. „Personalul cu experienţă de peste 5 ani din cadrul Grupului BBDO cumulează aproape jumătate din total. Dintre aceştia, 23% au peste zece ani de experienţă în domeniu. Dacă ne gândim la o industrie cu o vechime de aproximativ 20 de ani, sunt procente dorite de orice companie”, crede Gabriela Enescu.

Motivarea angajaţilor nu este privită numai din perspectiva financiară. „În ceea ce priveşte programele de fidelizare, declară Gabriela Enescu, cred că oferim pachete de compensare complexe, cel puţin la nivelul pieţei. Însă ştim cu toţii, pentru că toate studiile privind acest subiect o spun, fidelitatea nu vine numai din pachetul de compensare, ci vine mai ales din gradul de motivare, când faci cu plăcere ceea ce faci, când ai un mod sănătos de interacţiune cu colegii şi superiorii, când ştii că ai ce învăţa în fiecare zi – într-un cuvânt – când vii cu plăcere la birou. Şi simt că aici lumea vine cu plăcere la birou.”

Clienţi cu specific local Ca parte a unei puternice reţele de publicitate la nivel mondial, BBDO Romania se bucură de avantajul de a lucra pe plan local cu clienţi importanţi ai reţelei BBDO Worldwide. Însă aceştia nu reprezintă majoritatea în cadrul portofoliului. Gabriela Enescu afirmă că doar 35% dintre clienţii BBDO Romania

BBDO ROMANIA ÎN CIFRE ■ BBDO Romania este al doilea grup de pu-

blicitate de pe piaţa românească, după cifra de afaceri. Companiile din cadrul grupului au peste 200 de angajaţi.

■ Acţionariatul grupului este împărţit între BBDO Worldwide, care are o cotă de 20% din pachetul de acţiuni, restul de 80% fiind deţinut de acţionari locali.

■ În 2006 cifra de afaceri a grupului BBDO Romania a fost de 57,5 milioane de euro.

■ Din grupul BBDO Romania fac parte agenţiile Graffiti BBDO, Media Direction, divizia de PR – Pleon Graffiti şi Proximity (agenţia de CRM). Acţionarii BBDO deţin pe piaţa românească alte două companii – Prospero (agenţie de BTL) şi Cupon Pro (marketing integrat) ■ Agenţia Graffiti BBDO este cea mai veche agenţie de publicitate din România fiind înfiinţată în 1991. Graffiti BBDO a câştigat în ultimii 5 ani peste 35 de premii, dintre care cele mai importante sunt cele câştigate la Effie Awards (2004, 2005, 2006, 2007), Ad’Or (2004, 2005, 2006, 2007), PR Awards (2005, 2006), New York Festivals (2004, 2006, 2007).

■ BBDO Romania deţinea în 2007 aproximativ 15% din totalul pieţei de publicitate din România.

■ BBDO Worldwide este cea de-a doua reţea de agenţii din lume, cu 287 agenţii în 79 de ţări, făcând parte din reţeaua internaţională de comunicare Omnicom Group. sunt de reţea, restul fiind câştigaţi pe plan local. „Cred că este un mix optim şi, de asemenea, cred că arată capacitatea grupului de a răspunde la necesităţi locale de comunicare. De asemenea, mai cred că acest lucru arată şi un mod sănătos şi adaptat pieţei pe care funcţionam în ceea ce priveste pricingul, adică modul în care ne formăm preţul pentru serviciile oferite”, spune directorul financiar al BBDO Romania.

Companiile din cadrul grupului caută în continuare clienţi noi pe piaţa locală, dar şi

INTERVIU

direcţii noi de dezvoltare a activităţii. Comunicarea prin mijloace digitale creşte în volum şi în România, zona online fiind deja în atenţia companiilor de publicitate. „Este un segment care se va dezvolta şi va deveni foarte profitabil în următorii ani. Având în vedere că avem ca obiectiv să extindem domeniile de expertiză pe care le acoperă grupul în acest moment, mediul online este una din direcţiile de dezvoltare pe care le vizăm, mai ales că BBDO are competenţele necesare pentru a acoperi cu succes şi această arie”,

crede Gabriela Enescu. Telecomunicaţiile şi domeniul bancar sunt domenii în care Grupul BBDO Romania şi-a exprimat recent intenţia de a-şi extinde aria de expertiză.

Avantajele industriei Abilităţile de comunicare sunt importante pentru un director financiar care doreşte să interacţioneze cu ceilalţi în cadrul companiei. Cei zece ani petrecuţi la BBDO Romania sunt, din acest punct de vedere, clar un avantaj pentru Gabriela Enescu. „Din ce am observat, sunt mai

puţin formală decât un director financiar dintr-o instituţie financiară, pentru că şi la noi, în interiorul organizaţiei, deşi avem linii clare de raportare, oamenii sunt mai puţin formali, interacţionează mult – este clar un specific al industriei – doar lucrăm în comunicare”, spune ea.

Un alt specific al industriei, care trebuie să fie bine asimilat de orice director financiar care lucrează într-o companie de profil, este abilitatea de a anticipa şi de a reacţiona rapid la schimbările pieţei, care resimte imediat orice modificare la nivel macroeconomic. ■ IULIE-AUGUST 2008

25

CONTABILITATE

REEVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE Reevaluarea imobilizărilor corporale se efectuează de către evaluatori autorizaţi sau de către specialişti din cadrul entităţii, cu pregătire tehnică în domeniu.

Operaţiile privind reevaluarea imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate folosindu-se, în principal, două metode: Metoda valorii brute – potrivit căreia se reevaluează simultan atât valoarea brută a imobilizărilor corporale, cât şi amortizarea cumulată; Metoda valorii nete – care presupune eliminarea din valorea contabilă brută a amortizării cumulate şi ajustărilor pentru depreciere.

Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să nu difere în mod semnificativ de cea care ar fi stabilită folosind valoarea justă la data bilanţului. Activele care fac parte din aceeaşi clasă de imobilizări (terenuri, clădiri, maşini şi echipamente) trebuie să fie reevaluate simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă şi raportarea în situaţiile financiare anuale a unor sume care sunt o combinaţie de valori calculate la date diferite.

Plus valoarea care rezultă din compararea valorii juste cu valoarea contabilă netă este tratată ca o creştere a rezervei din reevaluare. Dacă rezultatul reevaluării reprezintă o descreştere a valorii contabile nete, atunci se tratează ca o diminuare a rezervei din reevaluare. Surplusul din reevaluare se capitalizează prin transferul direct în rezerve, fie la scoaterea din evidenţă a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare, fie pe măsură ce activul este folosit de entitate.În situaţia din urmă, valoarea rezervei transferate este egală cu diferenţa dintre amortitarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe baza costului iniţial al activului.

Pentru a exemplifica şi pentru a veni în ajutorul celor care sunt interesaţi de acest subiect vă propunem un studiu de caz.

26

IULIE-AUGUST 2008

Foto: Guliver/Getty Images

Reevaluarea reprezintă înlocuirea valorii contabile nete cu valoraea justă, ţinându-se seama de inflaţie, utilitatea bunului, starea acestuia şi de preţul pieţei. TEXT SEBASTIAN ALECU

Exemplu O clădire care are valoare contabilă de 20.000 lei şi durata normală de funcţionare de 20 ani. După 8 ani se reevaluează, indicele de actualizare fiind de 120 %. Înregistrarea reevaluării în contabilitate se face utilizând metoda valorii brute.Rezerva din reevaluare se încoroprează la rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare.

Valorarea contabilă actualizată = valoarea contabilă neactulizată * indicele de actualizare = 20.000 x 120 % = 24.000 lei.

Valoarea amortizării cumulate actualizate = valoarea amotizării neactualizate x indicele de actualizare (20.000 : 20) x 8 = 8.000 x 120% = 9.600 lei.

Diferenţa din reevaluare aferentă valorii contabile = valoarea contabilă actualizată – valorea contabilă neactualizată = 12.000 -10.000 = 2.000 lei Diferenţa între plusul valorii contabile şi plusul amortizării = (12.000 -10.000) - (4.800 - 4.000 ) = 2.000 - 800 = 1.200 lei.

Înregistrarea în contabilitate a operaţiei de reevaluare: 212

= 105

Construcţii

Rezerve din reevaluare

1.200 lei

212

= 2812

Construcţii

Amortizarea construcţiilor

800 lei

Transferul anual direct în rezerve a surplusului realizat din rezerva din reevaluare, reprezentând diferenţa dintre valoarea amortizării calculate pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe baza costului iniţial:(4.800 -4.000 ):12= 66,67 lei 105

= 1065

Rezerve

Rezerve reprezentând surplusul

66,67 lei

din reevaluare

realizat din rezerve din reevaluare

MEDIU

DOAR 3% DIN PIB TREBUIE SACRIFICAT Atât ar costa înjumătăţirea emisiilor de carbon până în anul 2050, adică echivalentul unui an de creştere economică mondială. TEXT GABRIEL NIȚULESCU Scala provocărilor impuse de încălzirea globală a crescut considerabil de la efectuarea ultimului studiu pe acest subiect în 2006 de către PricewaterhouseCoopers, acest lucru datorându-se în mare măsură dezvoltării economice din China şi India. Raportul din 2008 demonstrează că menţinerea aceloraşi tendinţe în business-ul actual ar însemna o dublare a emisiilor de CO2 din industria de producere a energiei la nivel global, determinând o creştere accelerată a concentraţiei de CO2 din atmosferă precum şi la dezvoltarea unor efecte adverse asupra generaţiilor viitoare în urma schimbării climei.

Adoptarea strategiei „Greener Growth + Carbon Capture and Storage (CCS)’’ prezentată în detaliu în raport ar fi fezabilă din punct de vedere tehnologic fără costuri suplimentare excesive – în cazul în care sunt luate măsuri din timp în toate ariile business-ului aici fiind incluse eficientizarea consumului de energie, a consumabilelor precum şi CCS. „Este fezabil şi ne putem permite să reducem riscul apariţiei unor severe efecte adverse în urma încălzirii globale”, afirmă specialiştii Pricewaterhousecoopers. Dar este cazul luării unor măsuri urgente şi puternice.

Este nevoie de decizie politică Lansat înaintea summit-ului G8 din Japonia, raportul elaborat de Pricewaterhousecoopers atrage atenţia guvernelor să îşi folosească puterea politică în combaterea încălzirii globale prin implementarea strategiei „Greener Growth + Carbon Capture and Storage (CCS)” care ar putea să înjumătăţească până în 2050 emisiile globale de carbon fără să reducă semnificativ creşterea economică.

Raportul subliniază ideea conform căreia pentru a reduce riscul schimbării climatice adverse şi pentru a o menţine la un nivel acceptabil este nevoie de o înjumătăţire a emisiilor de dioxid de carbon progresiv, până în anul 2050. În cazul economiilor avansate G7, acest lucru semnifică reducerea emisiilor de

carbon cu aproximativ 80% până în 2050. În cazul economiilor în curs de dezvoltare este nevoie de o atenuare a creşterii emisiilor până în jurul anului 2020 şi apoi încercarea de a le reduce treptat. Acest scenariu necesită o creştere a eficientizării producerii şi folosirii energiei în toate sectoarele economiei, o folosire mai bună a materiilor prime şi a energiei nucleare, extracţia şi stocarea cărbunelui, folosirea altor tehnici şi tehnologii de reducere a emisiilor precum şi reducerea despăduririlor. În raport se notează şi tendinţa de creştere a preţurilor petrolului şi gazelor, ceea ce va ajuta la încurajarea adoptării unei atitudini de eficientizare a consumului de energie şi de materii prime, deşi există urmări negative ale acestei tendinţe, printre care se numără creşterea suprafeţelor cultivate cu plante din care se obţin combustibili biologici, în detrimentelor uprafeţelor agricole destinate producţiei alimentare (cu efect asupra creşterii preţului acestora din urmă). Atribuirea unui preţ emisiilor de carbon prin intermediul unei combinaţii între legile comerţului de cărbune globale şi taxele pe emisii reprezintă de asemenea un punct critic.

John Hawksworth, Şeful Departamentului de Macroeconomie din cadrul Pricewater-

houseCoopers precum şi autorul principal al raportului a relatat: „Estimăm că înjumătăţirea emisiilor de carbon până în anul 2050 va însuma ca şi costuri care însă nu vor depăşi mai mult de 3% din PIB –ul global. Acest lucru semnifică în mare sacrificarea unui an de creştere a PIB-ului global începând de acum şi terminând cu 2050. Cu alte cuvinte, vom atinge acelaşi nivel în 2051 şi nu în 2050, cum s-ar fi întâmplat probabil dacă nu am aplica această strategie.”

Richard Gledhill, Şeful Departamentului de Climate Change Services din cadrul PricewaterhouseCoopers, a adăugat: “Cerinţa cheie în acest moment este ca guvernele din majoritatea statelor principale cu o economie dezvoltată să îşi folosească puterea politică şi să adopte împreună un plan de organizare si stabilizare a pieţei globale a cărbunelui prin fixarea unui preţ pentru emisiile de carbon. Acest lucru va trimite semnalele potrivite sectorului privat de investiţii precum şi clienţilor de care aceştia au nevoie pentru a livra noile tehnologii determinând astfel o schimbare în comportamentul de consum, schimbare ce va putea combate efectele încălzirii globale.” ■ Sursa: PricewaterhouseCoopers

IULIE-AUGUST 2008

27

SECURITATE IT

ATAC LA TELEFONUL MOBIL Aproximativ patru milioane de telefoane mobile din România, pe care rulează un sistem de operare, sunt posibile ţinte ale unor atacuri informatice

La sfârşitul primului trimestru din 2008, telefoanele mobile de tip smartphone sau PDA înregistrau o cotă de 17% din vânzările totale de dispozitive mobile de pe piaţa locală, a declarat pentru Financial Director Laurenţiu Prodan, product manager mobile devices în cadrul BitDefender, companie românească ce oferă programe antivirus la nivel mondial. „Aproximativ patru milioane de dispozitive mobile din România sunt potenţiale ţinte ale atacurilor informatice şi, implicit, ar 28

IULIE-AUGUST 2008

trebui protejate cu o soluţie de securitate”, spune Prodan.

Telefoanele mobile au încetat să fie simple instrumente de comunicare de voce, ajungând adevărate mini-computere la purtător. În prezent, un telefon mobil combină numeroase funcţionalităţi regăsite şi la PC-uri, precum posibilitatea de a naviga pe Internet, de a trimite e-mail-uri, de a utiliza programe multimedia, de a viziona filme sau asculta melodiile preferate, capacitatea de a procesa documente sau funcţionalităţi de calcul tabelar.

Dispozitivele mobile pe care sunt instalate sisteme de operare, precum Windows Mobile sau Symbian, pot stoca informaţii mult mai complexe decât simple numere de telefon, de tipul informaţiilor personale confidenţiale, conturi bancare sau coduri PIN, dedicate operaţiunilor mobile bancare. În mediul corporatist, telefoanele mobile au devenit instrumente de lucru utilizate pentru accesarea e-mail-ului de serviciu, pentru trimiterea sau recepţionarea de documente electronice în timpul deplasărilor, pentru sto-

SECURITATE IT

carea de informaţii despre clienţi sau fişiere provenite din companie. „Este de aşteptat ca dispozitivele mobile să devină cu timpul ţintele preferate ale atacurilor informatice, în viitorul apropiat sau pe termen mediu. Multiplele tipuri de conectare la Internet, de genul Wi-Fi (Wireless Fidelity), GPRS (General Packet Radio Service) sau Bluetooth, vor oferi în continuare oportunitatea furtului de date personale”, afirmă Prodan.

Chiar dacă mulţi utilizatori români de smartphone-uri sau PDA-uri nu iau în seamă ameninţările informatice, ar trebuie să fie conştienţi, în opinia oficialului BitDefender, că fără o soluţie de securitate telefoanele lor sunt expuse la viruşi care atacă memoria sau funcţionalităţile dispozitivului, la mesaje spam de tip SMS sau MMS, la aplicaţii spyware care pot activa camera sau microfonul telefonului fără ştirea proprietarului sau la atacuri de tip phishing, în urma cărora se fură date confindenţiale, precum numere de conturi bancare, coduri PIN sau parole personale. În România încă nu există încă date oficiale cu privire la pierderile provocate de atacurile informatice către telefoanele mobile. „Nu există o evaluare a acestor pierderi deoarece operatorii de telefonie mobilă, companiile ai căror angajaţi folosesc telefoane mobile în interes de serviciu, dar şi utilizatorii persoane fizice nu conştientizează încă riscurile la care sunt expuse dispozitivele mobile, în termeni de securitate informatică”, spune Prodan.

Piaţa românească se situează la un nivel tehnologic foarte ridicat în domeniul telefoniei mobile, nu numai în comparaţie cu ţările vecine, ci şi cu Europa Occidentală sau Statele Unite, susţine Prodan. „În România au fost implementate încă de timpuriu cele mai avansate soluţii de comunicare apărute în Europa, înaintea altor state mai avansate din punct de vedere economic”, afirmă Prodan. „Pe de altă parte însă, nivelul de informare cu privire la pericolele cărora sunt expuse dispozitivele este destul de redus”.

Potrivit oficialilor companiei, clienţii potenţiali ai soluţiei BitDefender Mobily Security sunt, în proporţie de 70%, persoanele juridice, la nivelul întregii pieţe internaţionale.

Soluţia de securitate pentru telefoane mobile furnizată de BitDefender poate fi instalată pe orice dispozitiv, telefon mobil sau PDA, care utilizează un sistem de operare Windows Mobile, versiunea 5 sau mai nouă, sau Symbian S60 şi S80, versiunile 7 sau 8. „În această categorie intră multe modele de telefoane, precum Nokia, SonyEricsson, Samsung, Motorola sau LG”, spune Prodan.

Soluţiile BitDefender sunt distribuite pe cinci continente. În România, spune reprezentantul companiei, pericolele informatice nu sunt conştientizate, de aceea soluţia Mobile Security are o răspândire redusă.

BitDefender are competitori atât pe piaţa locală, cât şi pe cea internaţională, companii precum Symantec, McAfee, Trend Micro, Kaspersky, F-Secure, Panda, sau Eset.

Potrivit companiei de consultanţă şi cercetare Information Data Corporation, piaţa totală de soluţii de securitate, în care sunt incluse şi soluţiile pentru telefoanele mobile, a fost de 12,72 milioane dolari în 2007, în creştere cu 13% faţă de anul anterior. „Soluţiile de securizare a conţinutului şi de management al ameninţărilor (antivirus, anti-spyware, VPN, anti-spam ), împreună cu soluţiile de management al identităţii au reprezentat cea mai mare parte a pieţei de securitate IT din România, cumulând o cotă de piaţă de peste 90%”, a declarat la sfârşitul lunii februarie Călin Mirea, research analyst la IDC România.

Hackerii, încă neinteresaţi de telefoanele mobile Piaţa internaţională de software pentru protecţia dispozitivelor mobile valorează câteva sute de milioane de dolari pe an, a declarat la sfârşitul lunii mai Enrique Salem, chief operating officer în cadrul companiei de soluţii informatice Symantec. „Este o piaţă în creştere, dar având în vedere numărul dispozitivelor, numărul smartphone-urilor, nu cred că piaţa creşte cu o rată foarte mare”, a declarat Salem, citat de Reuters, în cadrul unui summit de securitate. „Nu vă pot da un număr precis, însă nu creşte atât de repede precum aţi crede”, spune Salem, care a luat în considerare inclusiv creşterea vânzărilor de BlackBerryuri, produse de Research in Motion, şi de iPhone-uri, telefoanele companiei Apple.

Pentru moment, securitatea dispozitivelor mobile este văzută ca o funcţionalitate suplimentară a programelor de securitate care rulează pe computere şi notebook-uri, spune Mike Haro, senior analyst în cadrul companiei Sophos, producător privat de software pentru securitate. Dar lucrurile începe să se schimbe, spune el. În Japonia se găsesc unele dintre cele mai sofisticate produse software pentru securitatea dispozitivelor mobile, unde ope-ratori precum NTT DoCoMo oferă soluţii de securitate care pot fi descărcate direct pe telefoanele mobile.

Utilizatorii plătesc o taxă lunară pentru acest software, spune Salem.

Analiştii din piaţă spun că unul dintre motivele principale pentru care piaţa de securitate pentru telefoane mobile creşte lent este faptul că spre deosebire de lumea computerelor personale, unde Windows, sistemul de operare al Microsoft, este instalat pe majoritatea unităţilor din lume, în piaţa dispozitivelor mobile nu s-a impus încă nicio platformă software dominantă. Cu alte cuvinte, spre norocul utilizatorilor, telefoanele mobile sunt încă neatractive pentru hackeri, care nu se obosesc să dezvolte tehnologii pentru spargerea de sisteme multiple. „Dacă eşti răufăcător, care vrea să facă bani în mod ilicit, vrei să depui un efort cât mai mic pentru acest lucru. Cea mai eficientă metodă este de obicei şi cea mai rapidă”, spune Andrew Jaquith, analist în securitate în cadrul grupului The Yankee.

Mark Rash, director în cadrul firmei FTI Consulting, spune că utilizatorii ar trebui să fie mai preocupaţi să nu-şi piardă telefonul mobil, care poate conţine date confidenţiale, decât că sunt atacaţi de către un hacker.

În Europa, o locuinţă din patru se bazează numai pe telefonul mobil Europenii renunţă la telefonul fix în favoarea telefonului mobil, o locuinţă din patru bazându-se doar pe dispozitivele mobile, iar fenomenul este cel mai pronunţat în Europa de Est, potrivit AFP, care citează rezultatele unui sondaj efectuat de către Comisia Europeană. În cazul României, 32% dintre subiecţii intervievaţi au atât telefon fix, cât şi telefon mobil, media europeană fiind de 57%.

Românii folosesc în proporţie de 15% numai telefonul fix, faţă de 14% media europeană. În ceea ce priveşte telefonia mobilă, România este peste media europeană, cu o un procent de 33% dintre locuinţe care folosesc numai telefonia mobilă, faţă de 24% media Uniunii Europene.

Potrivit unui studi comandat de Comisia Europeană, în Uniunea Europeana numai unul din doi utilizatori chestionaţi (49%) dispune de acces la Internet. Aproximativ 22% dintre aceştia folosesc calculatorul personal pentru apeluri telefonice, folosindu-se de Internet. În România, numai 24% dintre locuinţe, aproape jumătate din media europeană, au acces la Internet. ■

Articol realizat de Tudor Chirtoacă

IULIE-AUGUST 2008

29

COVER STORY

30

IULIE-AUGUST 2008

COVER STORY

ÎNLĂNȚUIREA CREDITULUI Chiar dacă pentru companiile mari standardele de creditare au rămas aproape neschimbate, pentru IMM, acestea s-au înăsprit semnificativ. TEXT GABRIEL NIȚULESCU Sindromul SUA Totul a început anul trecut peste Ocean. Odată cu apariţia crizei creditelor, în SUA, în vara lui 2007, teama şi prudenţa au înlocuit exuberanţa în cadrul pieţelor financiare internaţionale. Apoi criza s-a dovedit mult mai persistentă decât s-a anticipat iniţial, iar speranţele unei rezolvări rapide a acesteia au început să pălească rapid. Mulţi analişti recunosc, în prezent, că acel pesimism acut manifestat iniţial de o minoritate, nu mai poate fi în nici un caz considerat o exagerare.

Criza creditelor „sub-prime” din SUA a fost privită iniţial ca fiind rezultatul acordării de împrumuturi de către bănci într-un mod puţin responsabil şi chiar dacă acest fapt a avut o mare amploare, el putea fi pus sub control.

Dar, criza creditelor s-a transformat foarte repede într-o criză majoră datorită creşterii abrupte a pierderilor şi a interdependenţei existente la nivel internaţional, în cadrul sectorului financiar.

Aşa cum ştim, în practica bancară modernă, multe credite nu se regăsesc în balanţa băncilor care le-au acordat. În fapt, ele sunt transformate în alte produse financiare (în cele mai multe cazuri specifice pieţei de capital) sau în „vehicule” investiţionale care sunt oferite apoi investitorilor. În momentele în care vremurile sunt favorabile afacerilor, aceste practici bancare au multe virtuţi, îm-

bunătăţind considerabil eficienţa şi profitul şi dispersând riscul. Dar, din momentul în care criza creditelor „sub-prime” a erupt - şi pierderile de multe miliarde de dolari au apărut la lumină - forţând o serie de instituţii de credit să apeleze în regim de urgenţă la finanţări de la băncile centrale şi de la fondurile suverane pentru a evita colapsul, practicile menţionate anterior şi-au arătat slăbiciunile, iar criza s-a accentuat - nimeni nu ştia unde au fost vândute creditele neperformante, cine anume le deţine, teama şi zvonurile urcând în intensitate. Băncile au devenit în aceste condiţii extrem de prudente în a oferi finanţări către alte instituţii de credit.

Vehiculele investiţionale având ca garanţii ipoteci au devenit brusc ineficiente în obţinerea de fonduri de pe piaţă. Băncile care au emis iniţial aceste instrumente s-au aflat în faţa a două opţiuni: fie lăsau respectivele titluri să se prăbuşească, permiţând să le fie puternic afectată reputaţia, fie le cumpărau înapoi, reintroducându-le în propriul bilanţ (micşorându-şi însă profitul şi lichiditatea), aşteptând ca piaţa să cearnă perdanţii şi câştigătorii.

Nevoia de lichidităţi Evoluţia abruptă legată de costul riscului a creat o problemă majoră de lichiditate la nivel global. Ca răspuns, băncile centrale din IULIE-AUGUST 2008

31

▼

„Termenii contractelor de creditare s-au înăsprit în T1 2008 (trimestrul I din 2008) faţă de T4 2007: (i) spreadul ratei medii de dobândă a creditului faţă de ROBOR 1M a crescut, (ii) prima solicitată pentru creditele mai riscante s-a mărit, (iii) plafonul maxim pentru valoarea creditului s-a redus, (iv) clauzele contractuale au devenit mai restrictive, (v) scadenţa maximă de acordare a creditelor a fost diminuată şi (vi) costurile creditării altele decât dobânzile au crescut,” se arată în sondajul publicat de BNR în mai 2008 privind creditarea companiilor nefinanciare şi a populaţiei.

Acelaşi studiu arată că: „…la nivel agregat, standardele de creditare au rămas relativ constante, fapt care însă nu este valabil şi atunci când privim în structură. Standardele de creditare au rămas relativ neschimbate pentru companiile mari, în timp ce pentru IMM s-au înăsprit într-o oarecare măsură.”

Aceasta ar fi situaţia pieţei româneşti a creditului, în prima parte a acestui an, zugrăvită chiar de instituţia care are grijă ca pe această piaţă lucrurile să se desfăşoare normal.

Cauzele care explică această evoluţie nu sunt însă exclusiv legate de piaţa românească, în ciuda faptului că rata inflaţiei şi deficitul de cont curent au exercitat influenţe negative asupra situaţiei economice generale din România.

COVER STORY

▼

principalele economii ale lumii au fost nevoite să injecteze în sistemele bancare din ţările lor uriaşe sume de bani.

Dar odată ce lucrurile au evoluat, a devenit evident că arsenalul aflat la dispoziţia băncilor centrale nu va fi îndeajuns pentru a contracara o criză de solvabilitate suprapusă peste una de lichiditate.

Totodată, stilul de management al băncilor centrale este foarte diferit de la o instituţie la alta, aflându-se de multe ori în totală opoziţie.

FED, sub presiunea evenimentelor, pentru a dovedi că ţine totul sub control a recurs la pomparea de lichidităţi în piaţă şi la reducerea agresivă a ratei dobânzii.

Banca Centrală Europeană, pe de altă parte, a refuzat să alimenteze cu cash piaţa, păstrând în acelaşi timp (o lungă perioadă de timp) rata dobânzii la acelaşi nivel cu cel de dinaintea crizei. În ciuda acestor măsuri, criza însă s-a dezvoltat. Măsurile luate de FED reflectă puternica îngrijorare din SUA cu privire la ameninţările apărute la adresa creşterii economice, dar şi eforturile pentru a contracara aceste ameninţări. În zona euro, inflaţia este cea care continuă să provoace îngrijorare. Cu toate acestea, politica economică pro-activă a autorităţilor americane a eşuat în încercarea de a opri dezvoltarea crizei. În ciuda reducerilor importante ale ratei dobânzii de referinţă a FED, costul creditelor ipotecare a crescut.

Iar acum, este greu de crezut că ar putea fi realizată o corecţie a pieţei prin astfel de metode, chiar dacă dobânda de referinţă din SUA ar coborî la 1% sau sub acest nivel. Iar dacă aceste temeri se materializează, atunci consecinţele vor fi dure.

Calcularea volumului de credite neperformante este o mare provocare, în condiţiile în care estimările cu privire la pierderile datorate acestora au evoluat de la „insignifianta” sumă de 100 miliarde USD (valoare avansată de Ben Bernanke, guvernatorul FED, vara trecută) la peste 1.000 miliarde USD, aşa cum sugerau mai mulţi reputaţi analişti ai pieţei financiare internaţionale (există şi voci care estimează pierderile la 3.000 de miliarde USD). Căderea preţurilor pe piaţa imobiliară a accentuat pierderile pentru creditele ipotecare. Declinul pe piaţa imobiliară a SUA a fost de circa 12,5% faţă de vârfurile atinse

nu cu mult timp în urmă. Iar dacă această tendinţă va continua, estimările cu privire la pierderile ce provin de la creditele ipotecare vor trebui revizuite în sens crescător. Dacă scăderea preţurilor pe piaţa imobiliară va atinge un nivel de 25-30% faţă de maxim, averea gospodăriilor din SUA se va diminua în medie cu 10%, fără a mai contabiliza şi pierderile colaterale legate de scăderea preţului unor acţiuni sau a valorii unor proprietăţi comerciale.

Spectrul Marii Crize Pe fondul acestor evoluţii a apărut şi teama că se va repeta criza din anii ’30. Lumea a intrat într-o etapă în care, la fel ca şi în anii ‘30, politica monetară poate deveni ineficientă, chiar şi în cazul unor dobânzi apropiate de zero.

Dar este puţin plauzibil că sistemul politic american va tolera o altă criză de anvergura celei din anii ’30. În realitate însă, circumstanţele care ar putea conduce la un scena-

SECTORUL BANCAR DIN ZONA EUROPEI CENTRALE ŞI DE EST (ECE) NU ESTE DELOC IMPLICAT ÎN INVESTIŢII PE PIAŢA CREDITELOR CU RISC RIDICAT SAU LEGATE DE ACEASTĂ PIAŢĂ 32

IULIE-AUGUST 2008

riu de tipul crizei din 1929 sunt mai greu de a se materializa în totalitate.

O altă Mare Criză este de neimaginat. Alte scenarii extreme, dar plauzibile includ o versiune americană a stagnării japoneze din anii ’90, o inflamare a inflaţiei care ar alimenta instabilitatea politică şi o prăbuşire a dolarului care ar afecta puternic credibilitatea sistemului financiar al SUA.

„Vaccinul” nu a fost încă descoperit Situaţia economică din SUA va avea efecte negative la nivel global. Japonia şi China vor suferi de pe urma diminuării exporturilor

nete către SUA şi este cât se poate de clar că şi Europa şi Asia vor fi afectate. Colapsul dolarului ar putea forţa China, Europa şi Japonia să facă mai multe concesii în relaţia cu SUA. Un scenariu în care economia americană ar fi devastată de criza în care a intrat ar putea afecta însă şi poziţia SUA în angrenajul economic global, lucru pe care este greu de imaginat că Aministraţia de la Casa Albă îl va lăsa să se întâmple.

Supraevaluarea preţului locuinţelor, gradul mare de îndatorare al persoanelor fizice şi ameninţările în creştere legate de obţinerea unor rezultate slabe de către instituţiile financiare sunt în mod egal puncte critice pentru economiile mai multor ţări şi nu numai pentru economia SUA. Multe bănci europene deţin în portofoliu titluri de valoare care au la bază ipoteci americane de tipul „sub-prime”.

Economiile unor ţări precum Spania, Irlanda şi Marea Britanie, unde preţurile proprietăţilor rezidenţiale sunt de asemenea supraevaluate şi se aşteaptă o scădere drastică a lor (sau o astfel de scădere tocmai s-a produs) sunt mult mai vulnerabile la o criză şi mult mai predispuse pentru o aşa zisă „hard landing” (aterizare abruptă).

De asemenea, există şi alte semne puţin încurajatoare cu privire la economiile altor ţări. În Germania, indicele de încredere privind climatul de afaceri, publicat pe 24 iulie 2008 de institutul IFO a atins minimul ultimilor trei ani (97,5) trecând astfel în jos de nivelul psi-

COVER STORY

SCENARII PESIMISTE PENTRU ECONOMIA AMERICANĂ I

hologic de 100, în condiţiile în care nivelul anterior (luna iunie), a fost de 101,2, iar progonza pentru luna curentă (iulie) estima un nivel de 100,1. Sentimentul cu privire la perspectivele sumbre legate de evoluţia economiei germane a apărut în momentul în care aceasta a început să aibă probleme în urma combinaţiei a trei factori: preţul mare al petrolului, ratele înalte ale dobânzii şi creşterea euro în raport cu alte valute importante de pe pieţele financiare internaţionale.

Germania este cea mai mare economie din zona euro, cu o contribuţie de 25% la realizarea PIB-ului acestei regiuni şi de aceea indicele de încredere IFO privind climatul de afaceri, deşi este calculat doar pentru economia germană, constituie un important semnal pentru întreaga zonă euro.

De altfel, lucrurile nu arată foarte bine nici în restul altor economii mari din zona euro.

Pe 23 iulie 2008, indicele de încredere privind climatul de afaceri din Franţa şi din Italia a scăzut abrupt, în vreme ce în Spania, rata şomajului a urcat la 10,4%, fapte care demonstrează că şi în restul ţărilor cuprinse în zona euro situaţia nu este foarte bună. Confruntându-se cu o deteriorare rapidă a condiţiilor economice este destul de greu de crezut că BCE va putea să continue politica de înăsprire a politicii monetare, riscând intrarea în recesiune pentru cea mai mare regiune economică a lumii.

Dacă ipoteza că în următoarele luni eco-

nu este atât de dramatic, comparativ cu Marea Criză, el ar reprezenta un adevărat dezastru pentru economia americană recunoscută pentru dinamismul său.

Un alt scenariu alternativ se află în totală opoziţie cu cele anterioare. Astfel, conform susţinătorilor acestuia, eforturile susţinute pentru evitarea recesiunii sau a unei perioade de stagnare, ar putea determina autorităţile din SUA să abandoneze, cel puţin într-o primă fază, măsurile destinate împiedicării creşterii inflaţiei. FED ar putea reduce rata dobânzii până aproape de zero, ar putea achiziţiona o mare parte din ipotecile aferente creditelor de tipul „sub-prime”, acceptându-le ca şi colateral atunci când furnizează cash. O astfel de măsură este

nomia din zona euro îşi va reveni se va dovedi falsă, atunci contracţia acesteia ar putea să fie mult mai serioasă decât au crezut mulţi dintre analiştii de pe pieţele internaţionale.

Ce-i nou pe „frontul de est” „Spre deosebire de mulţi dintre jucătorii americani şi vest-europeni, sectorul bancar din zona Europei Centrale şi de Est (ECE) nu este deloc implicat în investiţii pe piaţa creditelor cu risc ridicat sau legate de această piaţă şi, ca urmare, nu trebuie să îşi anuleze o parte a activelor ca urmare a pierderilor cauzate de criza pieţei imobiliare din SUA. Odată cu sezonul de raportare de la finalul trimestrului I din 2008 (T1 – 2008) însă, atenţia investitorilor s-a deplasat de la efectele directe (cum ar fi anulări de active sau suplimentări de capital) către efectele indirecte ale încetinirii creşterii economice şi creşterii costurilor de finanţare,” se arată într-un studiu al Erste Bank. În ceea ce priveşte însă finanţarea, criza a pus presiune pe lichidităţi.

Dobânda Euribor la trei luni, spre exemplu, a crescut cu 125bp (puncte de bază), ajungând la 4,97% de la 3,725% la începutul lui 2007. Ca urmare, posibilităţile de finanţare şi calitatea finanţării au devenit o problemă în

însă descrisă uneori ca “o opţiune nucleară”.

Administraţia SUA ar putea introduce de asemenea, măsuri fiscale agresive, reducând taxele şi crescând în paralel cheltuielile. Toţi aceşti paşi ar duce însă inevitabil la inflaţie, randamentele obligaţiunilor ar creşte, în ciuda ratei scăzute a dobânzii de referinţă, iar cursul dolarului s-ar prăbuşi. Atunci când nivelul inflaţiei ar deveni intolerabil, FED ar putea inversa trendul, mărind rata dobânzii and spending increases. Rezultatul s-ar putea concretiza însă într-un ciclu destul de instabil, care ar putea scăpa de sub controlul autorităţilor. Performanţa economiei SUA ar putea fi puternic afectată, iar riscul apariţiei unei perioade de stagnare economică a reapărea cu şi mai mare probabilitate.

ultimele câteva luni, pentru a asigura creşterea activelor la un preţ rezonabil. În România, o criză de lichiditate nu există în momentul de faţă. Mai mult chiar, în primele patru luni din 2008, Banca Naţională a României a continuat să dreneze excedentul de lichiditate de pe piaţa monetară exclusiv prin atragerea de depozite, în condiţiile în care interesul instituţiilor de credit pentru plasamente în certificate de depozit ale BNR a fost descurajat de anticiparea majorării în continuare a ratei dobânzii de politică monetară. Licitaţiile săptămânale cu depozite pe scadenţa de două săptămâni au fost acompaniate de operaţiuni pe scadenţe mai scurte, menite să faciliteze controlul asupra lichidităţii.

Ca urmare, aşa cum o arată sondajul publicat de BNR în mai 2008 privind creditarea companiilor nefinanciare şi a populaţiei (cu date din perioada ianuarie-aprilie 2008), “… la nivel agregat, standardele de creditare au rămas relativ constante, fapt care însă nu este valabil şi atunci când privim în structură. Standardele de creditare au rămas relativ neschimbate pentru companiile mari, în timp ce pentru IMM s-au înăsprit într-o oarecare măsură.

Aşteptările băncilor privind modificările standardelor de creditare la IMM au fost divergente faţă de realizări (se previziona la IULIE-AUGUST 2008

33

▼

O stagnare a economiei americane de tipul celei din anii ’90 din Japonia ar putea veni prin intermediul pierderilor cauzate de declinul preţurilor de pe piaţa imobiliară, care s-ar reflecta rapid în bilanţurile instituţiilor financiare.

Chiar dacă autorităţile ar face tot posibilul pentru a evita recesiunea, problemele instituţiilor financiare ar putea să se întindă pe o perioadă mai lungă de timp, astfel că băncile ar putea fi în imposibilitatea de a finanţa chiar şi afaceri profitabile. Economia SUA ar putea intra, în aceste condiţii într-o lungă perioadă de stagnare, aşa cum s-a produs în Japonia. Rezultatul ar fi o slabă productivitate a companiilor şi un declin gradual pentru multe ramuri economice. Chiar dacă acest scenariu

COVER STORY

SCENARII PESIMISTE PENTRU ECONOMIA AMERICANĂ II

▼

Ce ar însemna însă un colaps al monedei americane şi pierderea credibilităţii? Prima parte a acestui scenariu este similar cu cel în care autorităţile din SUA ar putea să abandoneze, cel puţin într-o primă fază, măsurile destinate împiedicării creşterii inflaţiei : relaxarea agresivă a politicii monetare va conduce la creşterea inflaţiei. Dar, fără a mai încerca să limiteze această creştere, autorităţile sunt gata să tolereze o inflaţie înaltă pentru o perioadă

mai lungă de timp, în speranţa de a evita recesiunea sau stagnarea. Dar o astfel de abordare ar putea duce nu doar la o simplă slăbire a dolarului, ci chiar la prăbuşirea monedei americane.

O devalorizare masivă a monedei americane va avea ca efect o sporire a exporturilor şi reducerea drastică a deficituilui comercial al SUA. Costurile sunt însă şi ele pe măsură: o pierdere ireversibilă în ceea ce priveşte încrederea investitorilor în activele americane, precum şi

un declin dezastruos în ceea ce priveşte statul de superputere mondială. Mai mult, pe termen lung, o astfel de politică poate să eşueze.

Creşterea economică ar putea să îşi diminueze amplitudinea, iar inflaţia ridicată va favoriza ineficienţa. Pe termen lung, reîntoarcerea la măsuri antiinfalţioniste ar deveni inevitabilă, SUA neputându-şi permite menţinerea unei inflaţii ridicate pentru o perioadă nedefinită de timp.

sfârşitul anului 2007 o relaxare a standardelor pentru trimestrul I din 2008). Băncile din zona euro, spre deosebire de cele autohto-

telor secundare ale şocurilor inflaţioniste ale factorilor de natura ofertei, a (ii) unei relative relaxări a politicii fiscale în perioada electorală, dar şi a (iii) unei amplificări a volatilităţii cursului de schimb şi, posibil, a incertitudinilor privind perspectivele pe termen scurt ale

riscurilor existente şi de repercusiunile turbulenţelor de pe pieţele financiare externe. În ansamblu, în 2007 vulnerabilităţile sistemului financiar au tins să crească – tendinţă

ne, au înăsprit condiţiile de creditare, într-o mai mare măsură pentru companiile mari şi într-o mai mică măsură pentru cele mici”.

Factorii care au contribuit la înăsprirea standardelor de creditare pentru companiile nefinanciare în primul trimestru din 2008 au fost, conform răspunsurilor instituţiilor de credit: (i) deciziile de politică monetară sau prudenţială ale BNR, (ii) aşteptările privind situaţia economică generală, în sensul deteriorării acesteia şi (iii) factori specifici companiilor.

Revizuirea substanţială în sens crescător a traiectoriei prognozate a ratei anuale a inflaţiei, precum şi plasarea ei temporară deasupra limitei superioare a intervalului de variaţie din jurul punctului central al ţintei – datorită prelungirii efectelor unor şocuri de natura ofertei, dar şi persistenţei presiunilor cererii – au determinat Consiliul de administraţie al BNR să accentueze trendul ascendent al ratei dobânzii de politică monetară; nivelul acesteia atingând astfel valoarea de 10%.

Deciziile de ajustare a restrictivităţii politicii monetare au fost motivate şi de riscul declanşării unei periculoase spirale salariiinflaţie (ca urmare a prelungirii sau agravării decorelării salarii-productivitatea muncii), precum şi de potenţiala producere a (i) efec-

34

IULIE-AUGUST 2008

acestuia, pe fondul persistenţei tensiunilor la nivelul mediului economic internaţional. „Similar lunilor precedente, banca centrală a continuat să implementeze politica de gestionare fermă a lichidităţii de pe piaţa monetară prin intermediul operaţiunilor de piaţă...

Continuarea întăririi politicii monetare şi menţinerea pentru o perioadă mai îndelungată a restrictivităţii accentuate a acesteia a fost şi este şi în continuare reclamată şi de creşterea faţă de proiecţia anterioară a amplitudinii şi duratei prognozate a deviaţiei pozitive a PIB de la nivelul său potenţial, ce induce riscul intensificării şi creşterii persistenţei presiunilor inflaţioniste ale cererii de-a lungul celei mai mari părţi a orizontului proiecţiei.”, se arată în documentele BNR Ca urmare, se poate afirma că factorii care au condus la înăsprirea condiţiilor de creditare sunt, într-o mare măsură, comuni celor aferenţi băncilor din zona euro: aşteptările privind evoluţia economiei, accesul mai dificil al băncilor la surse de finanţare şi factori specifici companiei sau sectorului de activitate. În a doua parte a anului 2007 şi în prima parte a anului 2008, sistemul financiar a operat în condiţii noi, date de accentuarea

determinată deopotrivă de factori endogeni şi exogeni –, context care evidenţiază necesitatea întăririi reacţiei corective a politicilor macroeconomice şi prudenţiale.

După cum rezultă din raportul anual al BNR pentru anul 2007, „Băncile româneşti nu au expuneri pe instrumentele financiare aflate la originea problemelor actuale de pe pieţele financiare internaţionale; totuşi, turbulenţele de pe aceste pieţe pot influenţa stabilitatea financiară din România indirect, pe canalul economiei reale şi pe cel al lichidităţii bancare.

Repercusiunile situaţiei internaţionale s-au manifestat limitat, sub forma creşterii costului finanţării externe, dar în viitor acestea pot fi mai ample şi mai diverse. Creşterea economică a României se prognozează a se menţine robustă în tendinţa regională, dar încetinirea activităţii economice în principalele economii partenere poate afecta poziţia financiară a firmelor româneşti de comerţ exterior. Finanţarea deficitului extern al ţării – relativ ridicat – poate fi mai dificilă dacă lichiditatea externă se va diminua, iar activitatea economică în principalele ţări în care lucrează cetăţeni români – care asigură importante intrări autonome de lichidităţi – confirmă proiecţiile de încetinire.

COVER STORY

Datoria externă pe termen scurt se majorează rapid şi, în condiţii de constrângeri de lichiditate pe pieţele internaţionale, poate să-şi menţină ritmul în detrimentul finanţărilor pe termen mediu şi lung, creând astfel o vulnerabilitate nouă economiei.

Ratele dobânzilor la creditele şi depozitele noi au continuat să urmeze mişcarea ascendentă a ratei dobânzii de politică monetară şi a randamentelor interbancare.

Media ratelor dobânzilor la creditele noi a înregistrat în ultima lună a primul trimestru din 2008, pe segmentul societăţilor nefinanciare cea de-a şasea creştere lunară consecutivă, ajungând la 14,15%.

Creşterea dobânzilor la creditele în lei a fost acompaniată şi de cea a dobânzilor la creditele în valută, pe fondul scumpirii finanţării şi refinanţării în zona euro.

Conform datelor BNR, companiile care se

finanţează în proporţie ridicată în valută – sunt expuse faţă de eventuala înrăutăţire a situaţiei lichidităţii internaţionale.

Nu în ultimul rând, mediul extern în deteriorare ar spori aversiunea la risc a investitorilor faţă de România – reflectată în evaluările agenţiilor de rating –, alimentată şi de unele evoluţii macroeconomice interne preocupante.

Companiile cu îndatorare ridicată vor resimţi cel mai mult întărirea politicii monetare. Persistenţa unor condiţii nefavorabile pe pieţele financiare externe pune în discuţie, mai mult decât înainte, probabilitatea unei ajustări a deficitului de cont curent.

Această ajustare, chiar în varianta lentă, reprezintă o provocare serioasă pentru economia românească pentru că deficitul extern este relativ mare, iar finanţarea externă este îndreptată îndeosebi spre producătorii de bunuri şi prestatorii de servicii necomercializabile, care se adaptează mai greu la noile condiţii de finanţare şi de curs de schimb.

Sectorul bancar îşi finanţează activitatea de creditare într-o măsură sporită din surse externe, dar şi companiile se împrumută pe scară largă din străinătate.

Datoria externă pe termen scurt a sec-

torului nebancar aparţine în cea mai mare parte companiilor fără activitate generatoare de valută, expunându-le riscului valutar (de exemplu, companiile din sectorul imobiliar).

Conform specialiştilor BNR, „Creşterea restrictivităţii politicii monetare, de exemplu, ar putea compensa numai parţial absenţa suportului politicilor fiscale şi de venituri, generând totodată implicaţii negative ale acestei asimetrii de politici.

Riscurile generate de companiile nefinanciare au crescut, dar performanţa financiară a acestora asigură protecţie la un şoc moderat.

Capacitatea de acoperire a serviciului datoriei s-a îmbunătăţit uşor la nivel agregat, dar cu evoluţii divergente în structură: cea mai bună situaţie se înregistrează la companiile din sectorul energetic şi de transport şi comunicaţii, iar la polul opus se află agricultura; sectorul imobiliar consemnează o înrăutăţire a capacităţii de rambursare, explicată

într-o anumită măsură prin transferul unei părţi din profit, în cadrul grupului, în ţări cu fiscalitate mai redusă.

Rata restanţelor şi datoria la risc au crescut (aceasta din urmă fiind încă relativ bine acoperită cu provizioane), fără a fi ajuns însă la niveluri preocupante.

Probabilitatea de nerambursare pentru perioada iunie 2007 – iunie 2008 a crescut faţă de precedentele 12 luni, sugerând o potenţială vulnerabilitate în creştere a sectorului real. Companiile care produc bunuri tranzacţionabile înregistrează un risc de ne-

rambursare mai mare în comparaţie cu restul economiei.

Un şoc pe lichiditate poate fi considerat, într-un scenariu de rezistenţă la şocuri, cel aferent reducerii, până la dispariţie, a finanţărilor externe pe termen scurt ale băncilor. În această ipoteză extremă, companiile afectate ar avea o pondere notabilă atât în totalul valorii adăugate, cât şi în cel al forţei de muncă din economie.

Repercusiunile, prin canalul indirect, asupra sistemului bancar ar fi importante îndeosebi ca risc de lichiditate şi mai puţin ca risc de credit.

Lichiditatea băncilor româneşti este în scădere, dar continuă să fie satisfăcătoare.

Finanţările interbancare au devenit tot mai importante şi persistente pentru unele bănci; acestea induc însă o vulnerabilitate nouă în sectorul bancar, care pe termen scurt nu este preocupantă.

Totuşi, evoluţiile de pe piaţa interbancară impun o monitorizare atentă. Pe de altă

parte, dependenţa în creştere a băncilor de finanţarea externă măreşte vulnerabilitatea acestora faţă de lichiditatea de pe pieţele internaţionale.

Această vulnerabilitate este însă apreciată ca scăzută, ştiind că, în cea mai mare parte, finanţarea externă a băncilor româneşti provine de la băncile-mamă.

Până în prezent, nici o bancă românească nu şi-a activat planul de urgenţă ca urmare a turbulenţelor de pe pieţele externe. Se impune însă revizuirea şi întărirea acestor planuri de urgenţă pentru a le spori, pe cât posibil, eficacitatea”. ■

DEPENDENŢA ÎN CREŞTERE DE FINANŢAREA EXTERNĂ A BĂNCILOR CARE ACTIVEAZĂ ÎN ROMÂNIA MĂREŞTE VULNERABILITATEA ACESTORA FAŢĂ DE LICHIDITATEA DE PE PIEŢELE INTERNAŢIONALE IULIE-AUGUST 2008

35

INVESTIȚII IMOBILIARE

CELE MAI BUNE PIEŢE PENTRU INVESTIŢII ŞI DEZVOLTARE Datele sunt foarte diferite în funcţie de locaţia din Europa unde vrei să investeşti şi în funcţie de apetitul investitorului pentru risc.

Moscova şi Istanbulul au fost clasate prima şi respectiv a doua piaţă de real-estate din Europa atât din punctul de vedere al atractivităţii investiţiilor cât şi din cel al perspectivelor de dezvoltare, după cum atestă studiul reprezentativ Emerging Trends in Real Estate Europe 2008, ce conţine previziuni asupra pieţei imobiliare europene.

Pe locurile trei şi patru în topul pieţelor de investiţii se află Hamburg şi München, iar în cel al dezvoltării cele două oraşe îşi inversează poziţiile. Parisul, ce a ocupat prima poziţie în clasament în ultimii ani s-a distanţat de locul întâi, de această dată, preluând locul cinci în 36

IULIE-AUGUST 2008

clasamentul pieţelor cu o atractivitate mare a investiţiilor şi locul 6 din punctul de vedere al perspectivelor de dezvoltare. În conformitate cu raportul, schimbarea jucătorilor de pe primele poziţii se datorează dorinţei antreprenorilor de a se dezlipi de oraşele “Vechii Europe” şi de a “investiga noi pieţe precum şi de a-şi diversifica şi dezvolta holding-urile actuale”. „Fără îndoială, Europa trebuie să facă faţă unor greutăţi mai mari în acest an decât în ultimii. Rezultatele studiului atestă modul în care pieţele europene au devenit mai interconectate la nivel global dar şi mai vulnera-

bile schimbărilor economice din alte părţi ale lumii” afirmă Richard Rosan, preşedinte ULI Worldwide. „Totuşi, faptul că mulţi respondenţi au rămas încrezători în pieţele europene arată natura liniştită a pieţei de real-estate locale.

Observăm mult optimism precaut”. „Condiţii de creditare mai riguroase, preţuri mai mari la energie, o micşorare a exportului de bunuri în euro şi o piaţă de construcţii mai austeră, toate acestea vor avea impact în lunile care vor urma”, a constatat William Kistler, preşedinte al ULI EMEA/India.“ Însă noi credem cu fermitate că majoritatea pieţelor vor suporta căderea aterizând lin, datorită

INVESTIȚII IMOBILIARE

ÎN TIMP CE INVESTITORII CAUTĂ PROFIT ÎNTR-O PIAŢĂ VOLATILĂ, EI TREBUIE SĂ ÎNŢELEAGĂ COMPLEXITATEA PIEŢELOR ÎN CARE URMEAZĂ SĂ DEMAREZE PROIECTE situaţiei relativ stabile a pieţei imobiliare şi a creşterii economice rezonabile. Cei care sunt răbdători şi prudenţi vor câştiga.”

Londra nu mai este atât de atractivă Una dintre cele mai mari căderi în topul ţărilor europene se înregistrează în cazul Londrei, o favorită dintotdeauna, care a ajuns pe locul 15 în topul investiţiilor şi respectiv pe 13 în cel al dezvoltărilor. Acest oraş, mai mult decât celelalte prezente în studiu, trece printr-o perioadă de declin economic similară celei din S.U.A., ce include de asemenea o probleme în sectorul financiar, o scădere în cheltuielile consumatorilor, o scădere a preţurilor caselor, o creştere a nivelului îndatorării populaţiei, a grijilor asupra repunerii în drepturi asupra imobilelor. Referitor la căderea vertiginoasă a Londrei, John Forbes, Real Estate Leader, PricewaterhouseCoopers, a declarat: „Mulţi investitori au comentat pe seama faptului că Londra este expusă riscurilor legate de diminuarea averii celor din industria serviciilor financiare mai mult decât alte oraşe europene. Deşi nivelul de încredere din sectorul serviciilor financiare este în pre-zent foarte scăzut, întrebarea cheie este cât de repede îşi va reveni. În timp ce această situaţie descurajează investiţiile generale din Londra, investitorii speculativi ce au plecat din piaţă în ultimii ani aşteaptă să se întoarcă. În ciuda sentimentului contradictoriu implicat de ideea de a investi sau nu în Londra, capitala Marii Britanii continuă să reprezinte un punct extrem de important ca piaţă de capital şi ca locaţie pentru management-ul investiţiilor din domeniul real estate atât din Europa cât şi din întreaga lume.”

În ceea ce priveşte perspectivele de dezvoltare principalele pieţe sunt: Moscova, Istanbul, München, Hamburg, Lyon, Paris, Praga, Varşovia, Stockholm şi Helsinki. În raport se precizează că un factor care ar putea afecta investiţiile viitoare şi deciziile de dezvoltare este „expansiunea prin definiţie” a Europei ce poate include părţi din Orientul Mijlociu şi Africa, luând în considerare faptul că mulţi dintre cei intervievaţi au menţionat Abu Dhabi şi Dubai ca potenţiale pieţe pentru afaceri. „Povestea e foarte diferită în funcţie de locaţia din Europa unde vrei să investeşti şi în funcţie de apetitul tău pentru risc”, după cum afirma Henrik Steinbrecher, lider global de real-estate, PricewaterhouseCoopers. „La un capăt al balanţei Rusia şi Turcia înfloresc, pe când la celalalt capăt Londra a decăzut din graţiile multor investitori. Asistăm la apariţia unor pieţe europene de real-estate foarte diferite. În timp ce investitorii caută profit într-o piaţă volatilă, ei trebuie să înţeleagă complexitatea pieţelor în care urmează să demareze proiecte”. În termenii pieţelor mature de investiţii, Moscova - numărul 1, a fost clasată prima sau a doua în ceea ce priveşte recomandările de tipul „cumpără” referitoare la orice tip de proprietate, în principal spaţii de birouri şi retail. „Această piaţă are o adâncime şi o amploare imensă, nimeni nu a început nici măcar să zgârie suprafaţa”, atestă raportul. Istanbul a ieşit pe acelaşi loc ca piaţă puternică de tip „cumpără”. Un respondent al studiului a declarat: „Turcia este India Europei”.

tori datorită ratelor de rentabilitatate ridicate pe care le oferă.

Conform datelor publice disponibile, anul trecut, în România, indicatorul de apreciere a ofertei de spaţii comerciale (m2/1.000 locuitori) s-a situat la niveluri de 5-6 ori mai mici decât media europeană.

Una din concluziile studiului PwC face referire la necesitatea unor corecţii pe piaţa românească de retail - piaţa spaţiilor comerciale - datorită supraofertei din unele zone (de exemplu Arad - 6 mall-uri pe aceeaşi stradă, Târgu Mureş, Oradea, etc.). De altfel, acest lucru a fost demonstrat şi de decizia unor investitori de a abandona proiecte de supermarket-uri din zonele aglomerate cu astfel de dezvoltări imobiliare.” declară Speranţa Munteanu, Director, Real Estate Leader, PricewaterhouseCoopers România.

Emerging Trends, studiu ce acoperă 27 de pieţe din toate ţările europene este bazat pe cercetări şi interviuri cu peste 500 de lideri din industrie. Raportul conţine previziuni atât pentru sectorul proprietăţilor private cât şi pentru cel al pieţelor, împreună cu informaţii legate de piaţa de capital de real estate precum şi despre economie în general. ULI este un institut global de educaţie şi cercetare dedicat utilizării responsabile a pământului, cu sediul în Washington, D.C. ULI Europa, Orientul Mijlociu, Africa şi India (EMEA-India) cu sediul în Londra are peste 2.500 de membri în toate aceste regiuni. PricewaterhouseCoopers este liderul pieţei de consultanţă.

Institutul Urban Land (www.uli.org) este un institut global de educaţie şi cercetare de tip non-profit finanţat de membrii săi. Misiunea acestuia este de a demonstra leadership în folosirea responsabilă a pământului precum şi în crearea şi susţinerea comunităţilor prospere din toată lumea. Înfiinţat în 1936, Insitutul are peste 40.000 de membri, reprezentanţi ai tuturor disciplinelor folosirii şi dezvoltării terenurilor. ■

România încă atractivă „Piaţa imobiliară din România şi Bulgaria este în continuare o piaţă atractivă pentru investi-

Sursa: PricewaterhouseCoopers

Perspective de dezvoltare la Moscova, Istanbul, München O îmbunătăţire a economiei Germaniei este reflectată de includerea a patru oraşe germane - Hamburg, München, Berlin şi Frankfurt - pe lista primelor zece pieţe de investiţii. „În ciuda tuturor turbulenţelor de pe pieţele internaţionale, piaţa proprietăţilor din Germania este încă în creştere” atestă raportul. Alte oraşe listate ca pieţe puternice pentru achiziţii sunt: Paris, Lyon, Stockholm şi Helsinki.

UNA DIN CONCLUZIILE STUDIULUI PWC FACE REFERIRE LA NECESITATEA UNOR CORECŢII PE PIAŢA ROMÂNEASCĂ DE RETAIL - PIAŢA SPAŢIILOR COMERCIALE - DATORITĂ SUPRAOFERTEI DIN UNELE ZONE IULIE-AUGUST 2008

37

Foto: Guliver/Getty Images

FISCALITATE

CE S-A ÎNTÂMPLAT CU „LOHN-UL” DUPĂ 1 IANUARIE 2007?

Structurile comerciale, cunoscute sub denumirea de lohn, cu parteneri din UE, au fost afectate semnificativ de trecerea din sfera de influenţă a codului vamal în aceea a codului fiscal, în speţă, a legislaţiei de TVA.

Nici în acest articol nu vom scăpa de infamul cliché „Aderarea României la Uniunea Europeană („UE”) a adus schimbări importante în mediul de afaceri românesc prin introducerea de structuri de afaceri noi şi restructurarea celor vechi.”

O consecinţă importantă a aderării României la UE a fost eliminarea graniţelor vamale cu celelalte 26 state membre. Implicit, sfera de acţiune a legislaţiei vamale s-a restrâns semnificativ acoperind acum doar acele tranzacţii comerciale cu parteneri din afara UE. Tranzacţiile comerciale cu parteneri din celelalte state membre au intrat în gestiunea sistemului de TVA intracomunitar implementat şi în România începând cu 1 ianuarie 2007.

Ca atare, structurile comerciale, cunoscute sub denumirea populară de lohn, cu parteneri din UE, au fost afectate semnificativ de 38

IULIE-AUGUST 2008

trecerea din sfera de influenţă a codului vamal în aceea a codului fiscal, în speţă, a legislaţiei de TVA. În termeni simpli, în sensul acestui articol, lohn-ul presupune existenţa unui contractor din UE (compania care lansează comanda şi care deţine o marcă de produse bine poziţionată pe piaţă) care angajează un executant român (de obicei o firmă care dispune de capacitatea de producţie necesară şi care are costuri scăzute cu forţa de muncă) care să realizeze lucrările necesare de prelucrare, procesare sau reparare în vedere obţinerii produselor finale, urmând ca aceste produse să fie expediate contractorului.

Ce presupunea lohn-ul înainte de 1 ianuarie 2007? Înainte de 1 ianuarie 2007, pentru operaţiunile de lohn, se folosea în general regimul vamal

de perfecţionare activă. Desfăşurarea de astfel de operaţiuni era condiţionată aşadar de obţinerea de către executant a unei autorizaţii de perfecţionare activă emisă de autoritatea vamală. În cadrul acestui regim se permitea introducerea de materii prime străine în ţară în regim de scutire de la plata taxelor vamale şi a TVA, cu condiţia ca după prelucrare, produsele finite – numite şi produse compensatoare – să fie exportate în întregime.

Pe lângă scutirile de taxe menţionate mai sus şi care se refereau strict la mişcarea bunurilor în / din România, legislaţia în vigoare prevedea şi scutirea de TVA pentru lucrările efectuate asupra bunurilor în cauză de către executant, dar şi pentru livrările de bunuri realizate de companii din România către contractor, cu scopul integrării în produsele compensatoare. În acest din urmă caz, principiul general pe

FISCALITATE

baza căruia se acordă scutirea de TVA era ca bunurile încorporate în produsele compensatoare ar fi părăsit la un moment dat România.

Bineînţeles că pentru a putea aplica scutirea erau necesare o serie de documente justificative şi nu de puţine ori în practică societăţile întâmpinau probleme administrative în strângerea acestor documente.

Cum s-a făcut trecerea din sfera legislaţiei vamale în cea a legislaţiei de TVA? Trecerea de care vorbim nu se putea face brusc începând cu 1 ianuarie 2007, întrucât la acea dată existau multe operaţiuni de perfecţionare activă încă în derulare. Pentru a se asigura o tranziţie cât mai lină, legiuitorul a implementat anumite măsuri tranzitorii privind TVA pentru regimurile de perfecţionare activă iniţiate înainte de data aderării şi finalizate după această dată.

Astfel, regimurile de perfecţionare activă cu suspendarea drepturilor de import iniţiate înainte de aderare se pot închide prin expedierea produselor compensatoare (inclusiv cele care încorporează şi bunuri de origine comunitară provenind din România sau care au fost transportate din alt stat membru în România după data aderării): în afara UE, situaţie în care se realizează un export de bunuri scutit de TVA; într-un stat membru al UE, situaţie în care, se deschide regimul vamal de tranzit. Şi pentru acest din urmă regim, se aplică scutirea de TVA. Nu de multe ori, regimurile de perfecţionare activă nu s-au închis prin expedierea produselor compensatoare în afara ţării, ci prin punerea lor în liberă circulaţie în România (import). Conform legislaţiei în vigoare până la 31 decembrie 2006, punerea în liberă circulaţie a bunurilor plasate putea fi realizată si de executant, chiar dacă la momentul importului aceste nu era proprietar al bunurilor. Mai mult, executantul avea şi drept de deducere pentru TVA plătită în vamă.

„Lohn-ul” după 1 ianuarie 2007 Începând cu 1 ianuarie 2007, legislaţia de TVA prevede ca în cazul regimurilor de perfecţionare activă, importul în România nu putea fi făcut decât de proprietarul bunurilor (contractorul) şi nu de executant. În cazul în care, executantul ar încheia regimul de perfecţionare pasivă prin importul bunurilor în România şi plata TVA aferentă acestui import, acesta nu ar fi avut drept de deducere pentru aceasta TVA. Totuşi, în virtutea inerţiei, chiar şi după 1 ianuarie 2007 au existat multe cazuri în care regimurile vamale

de perfecţionare activă inţitiate înainte de 31 decembrie 2006 au fost închise prin punerea bunurilor în liberă circulaţie în România de către executant. În aceste cazuri, executanţii nu au luat în calcul riscul de nedeductibilitate al TVA plătită în vamă la momentul importului.

Această TVA poate genera costuri semnificative pentru executanţi în eventualitatea unui control fiscal. În situaţia în care aceasta operatiune a fost iniţiată după 1 ianuarie 2007 cu parteneri din afara UE şi cu fluxuri de materii prime din afara UE şi de produse finite în afara UE, tranzacţiile se vor supune în continuare legislaţiei vamale şi se vor deschide regimuri de perfecţionare activă.

Pe de altă parte, în situaţia în care executanţi români primesc materii prime de la contractori din UE în scopul procesării, legislaţia vamală nu va mai fi relevantă aplicându-se prevederile legislaţiei de TVA. De asemenea terminologia se schimbă şi ea, iar structurile de lohn sunt denumite generic „lucrări asupra bunurilor mobile corporale”.

Există foarte multe situaţii ce trebuie analizate după metodologia „de la caz la caz”.

Pentru a asigura totuşi o practică unitară şi pentru a diminua obligaţiile privind TVA şi administrative ale companiilor române / din UE care implementează structuri de acest tip, legiuitorul a implementat o serie de mecanisme de TVA, inclusiv un set coerent de măsuri de simplificare care permite printre altele contractorului să nu se înregistreze în scopuri de TVA în România.

Din experienţa noastră, pentru a identifica tratamentul de TVA aplicabil în cazul structurilor ce implică lucrări asupra bunurilor mobile corporale după 1 ianuarie 2007 , trebuie realizată o analiză în funcţie de mai multe criterii, respectiv: numărul executanţilor în România; dacă există furnizori terţi care livrează materii prime suplimentare pentru a fi încorporate în produsele finite şi dacă aceşti furnizori sunt dintr-un stat membru UE sau sunt din România; destinaţia finală a produselor compensatoare.

De asemenea, pentru a identifica tratamentul de TVA aplicabil este necesară identificarea operaţiunilor primare, respectiv: mişcarea bunurilor (materii prime / produse compensatoare) între România şi alte state membre; prestarea de servicii de prelucrare; livrări de bunuri încorporate în produsele compensatoare.

De multe ori în practica de zi cu zi, multe aspecte nu sunt luate în calcul sau sunt ignorate în favoarea aspectelor operaţionale sau comerciale: realizarea produselor compensatoare

într-un timp scurt, costuri mai reduse, etc.

Astfel, de multe ori nu se ţine cont de un principiu fundamental în tratarea livrărilor de bunuri de către furnizori locali în scopul de a fi încorporate în produsele compensatoare. De obicei aceste bunuri sunt vândute contractorului din alt stat membru, dar sunt expediate de furnizor executantului din România. În mod normal această livrare este considerată o livrare locală supusă TVA în România. Dacă s-ar aplica măsurile de simplificare, această livrare ar putea fi asimilată unei livrări intra-comunitare de bunuri chiar dacă la momentul livrării bunurile nu părăsesc ţara, ci o fac la un moment ulterior încorporate în produsele compensatoare. Este adevarat că efortul furnizorului vis-a vis de strângerea documentelor pentru a scuti livrarea de bunuri este foarte mare şi de aceea, de multe ori furnizorul preferă să evite acest efort şi să aplice TVA pe livrare pentru a se feri de eventuale obligaţii suplimentare stabilite de autorităţile fiscale în urma unui control. În lipsa unei planificări riguroase a circuitului de documente între părţile implicate, pe de-o parte contractorii sunt puşi în situaţia să prefinanţeze TVA românească, iar pe de altă furnizorii nu au documentele necesare pentru justificarea scutirii şi se expun riscului de a avea obligaţii suplimentare de TVA pentru livrările efectuate.

Mai mult, în structurile de afaceri ce implică lucrări asupra bunurilor mobile corporale, de obicei nu se ţine cont de o regulă foarte importantă: produsele compensatoare nu se întorc în statul membru al contractorului principal ci sunt expediate din România direct în statele membre ale clienţilor contractorului. În această situaţie, mişcarea materiilor prime din statul membru al contractorului în România pe de-o parte şi mişcarea produselor compensatoare din România vor constitui achiziţii intracomunitare asimilate în România, respectiv livrări intra-comunitare de bunuri din Romania în UE. Este foarte important de precizat că pentru asmenea operaţiuni este obligatorie înregistrarea contractorului în scopuri de TVA în România. Făcând o analiză comparativă între beneficiile în ceea ce priveşte costurile logistice legate de expedierea bunurilor din România direct către clienţii finali şi costurile probabile generate de obligaţtiile administrative privind TVA în România, de multe ori contractorii din UE preferă să-şi asume riscul neînregistrării în România. ■

Sursa: Mihai Vinţu, VAT Manager / Theodor Artenie, VAT Assistant Manager / PricewaterhouseCoopers Romania Tax Advisors & Accountants

IULIE-AUGUST 2008

39

GUVERNARE CORPORATISTĂ

IMPLEMENTAREA DE PROIECTE DISTANŢA DE LA SUCCES LA EŞEC Sunteţi încrezători că beneficiile aşteptate în urma implementării unui proiect sunt corect identificate şi realizabile? TEXT ȘTEFAN VĂDUVA Mediul de afaceri actual se afla întrun continuu proces de schimbare. Pieţele încetează să mai fie delimitate de bariere geografice sau legale, permiţând companiilor să se extindă la nivel global, să colaboreze la nivel organizaţional cu alte entităţi în moduri de neimaginat cu câţiva ani în urma.

Apar noi canale de distribuţie, care permit accesarea de noi pieţe aflate în afara competenţelor tradiţionale ale organizaţiei.

Clienţi din ce în ce mai sofisticaţi cresc presiunea asupra portofoliului actual de produse şi servicii, forţând organizaţiile să caute mereu noutatea, inovaţia, avantajul competitiv.

Nu săriți etapele În acest mediu nou, capacitatea companiilor de a răspunde rapid şi eficient provocărilor a devenit un factor determinant în departajarea dintre câştigători şi învinşi în cursa pentru profitabilitate şi creştere sustenabilă.

Pentru a atinge acest nivel de flexibilitate, numeroase organizaţii se implică în iniţiative complexe. Sunt lansate proiecte de la care se asteaptă să livreze beneficii la nivel strategic şi tactic pentru numeroşi clienţi interni dar, în acelaşi timp, se doreşte conservarea integrităţii mediului de control existent precum şi respectarea cerinţelor legale. O caracteristică generală pentru astfel de proi-

PRINCIPALELE RISCURI CE POT CONDUCE LA EŞECUL PROIECTULUI 1 Riscuri de business: lipsa unei definiri clare a responsabilităţilor în cadrul proiectului, metrici neadecvate, asumpţiuni invalide folosite în definirea proiectului.

2 Riscuri de proiect: resurse insuficiente, schimbări în aria de acoperire a proiectului, comunicare inadecvată.

3 Riscuri de control: utilizarea de tehnologii nefamiliare, obiective prost înţelese, lipsa unei viziuni de ansamblu a procesului implementat, informaţii de calitate îndoielnică, interfeţe incompatibile.

40

IULIE-AUGUST 2008

ecte este criza de timp: termenele sunt foarte strânse, adeseori nerealiste. Presiunea de a livra la termen face ca, de multe ori, să se sară peste etape şi să se ignore riscuri.

Livrarea cu succes a unei astfel de iniţiative strategice poate avea un impact semnificativ asupra eficienţei, reputaţiei şi valorii de piaţă a unei organizaţii. Eşecul unui astfel de proiect poate avea însă un impact şi mai puternic.

Vedem deseori statistici despre proiecte: indiferent cine face analiza respectivă şi de domeniul din care sunt alese, întotdeauna un procent semnificativ dintre proiectele analizate arată fie depăşirea bugetului estimat, fie ratarea termenelor de livrare, fie pur şi simplu eşecul în a livra funcţionalitatile dorite.

Cum definim însă succesul unui proiect?

Cine decide dacă echipa de proiect şi-a atins scopul? Care sunt criteriile pe baza cărora se face analiza? În cele din urmă, succesul sau eşecul unui proiect va fi decis de modul în care este primit de către beneficiarii lui, direcţi sau indirecţi.

Pentru a livra un proiect de succes trebuie să ne asigurăm că au fost identificaţi toţi potenţialii beneficiari ai proiectului. Trebuie să fie luate în considerare aşteptările şi obiectivele fiecarui astfel de grup. În mod structural, în urma unei astfel de analize, reies trei tipuri de obiective: de business, de management al proiectului şi de control.

Obiectivele de business sunt, de fapt, efectele vizibile ale proiectului, sunt transformările pe care organizaţia doreşte să le vadă puse în practică. Aceste obiective de business aşteptate trebuie clar identificate, responsabilitatea pentru atingerea lor trebuind să fie atribuită fără echivoc şi progresele făcute către îndeplinirea acestor obiective monitorizate cu atenţie.

Obiectivele de proiect ţin de modul în care este organizat şi executat proiectul în sine.

Orice proiect este un compromis continuu între disponibilul de timp, bani şi resurse umane. Pentru a ţine toate aceste aspecte sub control trebuie respectată cu consecvenţă

o disciplină de management de proiect adecvată pentru a garanta că soluţia este livrată în termenul declarat, respectând bugetul şi toate specificaţiile iniţiale.

Una dintre cele mai frecvente greşeli este că echipa de proiect se concentrează pe caracteristicile pur tehnice ale proiectului şi ignoră aspectele umane ale implementării.

Nu de puţine ori proiecte au eşuat fiindcă organizaţia nu a fost pregatită în mod corect pentru a lucra cu noul sistem.

Obiectivele de control ţin de acele aspecte care urmăresc implementarea schimbării dorite fără a compromite integritatea sistemului de control intern existent. Designul şi implementarea controalelor ar trebui să poată satisface cerinţele operaţionale, statutare şi cele de raportare financiară într-un mod robust şi eficient.

Ratarea oricărui obiectiv dintre cele amintite anterior pune succesul întregului proiect sub semnul întrebării. Şi sunt o mulţime de momente în care lucrurile pot lua o întorsătură nedorită. Organizaţiile implicate în implementări de proiecte se află în faţa unei liste considerabile de riscuri ce ar putea împiedica realizarea obiectivelor.

Fiecare proiect este unic în felul lui. Dar pentru a ne da o şansă ca proiectul să fie încununat de succes, ar trebui să ne asigurăm că se face o evaluare corectă a aşteptărilor principalilor beneficiari şi a riscurilor ce pot duce la eşecul proiectului. Trebuie să recunoaştem, de asemenea, că riscurile evoluează pe măsura ce proiectul avansează în ciclul lui de viaţă. Riscurile trebuie revizuite constant pentru a furniza managementului o imagine clară a celor mai relevante aspecte în evoluţia proiectului. Un feedback constant către sponsorii proiectului este esenţial pentru a permite acestora să acţioneze proactiv şi să adreseze elementele de risc înainte ca acestea să compromită rezultatele proiectului. ■

Ştefan Văduva este Manager în cadrul Departamentului de Consultanţă al PricewaterhouseCoopers Romania

Iulie-augst 2008

Foto: Guliver/Getty Images

INSOLVENȚA EVITAREA INSOLVENȚEI FĂRĂ RISCURI SISTEMICE PREVENȚIA INSOLVENȚEI

INSOLVENȚA

ganizare, faliment, administrator judiciar, lichidator, judecător sindic reprezintă încă subiecte tabu pentru întreprinzătorii sau managerii români. De cele mai multe ori, aceştia nu ştiu care este diferenţa dintre insolvenţă şi faliment şi, pe cale de consecinţă, nu ştiu că pot folosi procedura insolvenţei pentru menţinerea şi redresarea afacerii.

Mai mult decât atât, metodele de prevenţie a insolvenţei sunt, pentru multe dintre companiile locale, o necunoscută. Practicile de management al riscului sau analizele financiare pe baza unor metode diferite, ratingul companiei sau al partenerilor de afaceri sunt încă, pentru firmele locale, „neologisme”. Până în momentul în care intervine o criză, care poate fi de ordin organizatoric, strategic sau financiar. Ce se mai poate face, atunci? Companiile pot apela la consultanţă, la managerii de criză, care, împreună cu firmele de audit, pot diagnostica starea de fapt, înainte de a se ajunge în faţa judecătorului sindic. În cazul în care firmele de recuperare de creanţe au bătut deja la uşa companiei, trebuie folosită „masa negocierilor”. În caz contrar, aceste firme pot solicita deschiderea procedurii de insolvenţă în numele clienţilor care i-au împuternicit.

Dana Dobre

SUMAR INSOLVENȚA

42

COMPANII VS BĂNCI

47

METODE DE PREVENȚIE

53

PUBLISHER Cristian Iosif REDACTOR-ŞEF - DECIZII Dana Dobre REDACTOR-ŞEF - FINANCIAL DIRECTOR Gabriel Niţulescu DTP Doru Iordache SECRETAR GENERAL DE REDACŢIE Carmen Grigore ADVERTISING GROUP DIRECTOR Iuliana Zamfirescu ADVERTISING SALES MANAGER Livia Pană MARKETING DIRECTOR Andreea Rânja ASSISTANT MARKETING Nicu Berbecelu © 2007 Incisive Media. All rights reserved. Reproduction in any manner in any language in whole or in part without prior written permission from Incisive Media is prohibited.

42 DECIZII - IULIE-AUGUST 2008

Foto: Guliver/Getty Images

Insolvenţă, reor-

FOARTE BINE LA FALIMENTE Există statistici, din păcate incorecte şi necorectate, care demonstrează că rata falimentelor a crescut, în România, cu 80%.

TEXT DANA DOBRE Aceste cifre, spun practicienii în insolvenţă, sunt popularizate mai degrabă de firme care se ocupă cu recuperări de creanţe, decât de instituţii oficiale.

La prima vedere, cifrele arată îngrijorător. În 2007, pe rolul instanţelor de judecată au existat în jur de 16.000 de dosare de faliment. În primele cinci luni din acest an, au intrat pe rolul tribunalelor aproximativ 11-12.000 de dosare. Concluzia este, la prima vedere, că rata falimentelor a crescut cu 80%.

Două mari greşeli sunt aici, spune vicepreşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR), Gheorghe Piperea. „În primul rând, rata falimentelor relativ la numărul societăţilor comerciale este infimă.

Sunt aproximativ 800.000 de societăţi în România şi încă 400.000 de alţi comercianţi.

La 1,2 milioane de comercianţi, 16.000 de falimente nu înseamnă nimic. În al doilea rând, în dosarele intrate pe rolul tribunalelor în primele cinci luni din acest an, sunt incluse şi dosare de societăţi care trebuiau să se lichideze, să dispară, ca urmare a unei legi emise în anul2004, care a dus la dizolvarea a aproximativ 250.000 de societăţi

comerciale, de genul firmelor fantomă sau a firmelor care nu mai lucrau de ani de zile”, a explicat Piperea.

Potrivit acestuia, procedura de dispariţie a acestor societăţi este foarte îndelungată, mai ales acolo unde Fiscul observă că există şi datorii scadente. „Pentru că nu există bani din care să se suporte cheltuielile de procedură legate de insolvenţă, lichidatorul, numit de judecătorul delegat, cere deschiderea procedurii falimentului, pentru a se obţine onorariul oficial plătit din fondul de lichidare de la Registrul Comerţului (n.r. – Registrul Comerţului a constituit un fond, care reprezintă 20% din taxele percepute anual, pentru a plăti onorariile lichidatorilor, în cazul firmelor fără active)”, a arătat vicepreşedintele UNPIR. Acelaşi lucru este susţinut şi de preşedintele UNPIR, Arin Stănescu, care spune că numărul de dosare în creştere aflate pe rolul tribunalelor „este o îngrijorare fără temei”. „Numărul de dosare a crescut din cauza curăţeniei care s-a făcut, prin anumite acte normative. De exemplu, legea 359/2004 a dus la apariţia a peste 100.000 de dosare de societăţi care nu au respectat anumite norme. De fapt, este vorba, într-o

FINANCIAL DIRECTOR

INSOLVENȚA

proporţie covârşitoare, despre societăţi inexistente, care nu aveau nici un fel de activitate, care fuseseră folosite şi lăsate în părăsire. Majoritatea nu au sedii, active. Se face o muncă extraordinară pentru eliminarea acestor societăţi, lucru care ne costă.

Pentru că nu există posibilitatea finanţării şi nu a fost prevăzută în buget nici o sumă pentru această operaţiune”, a explicat Arin Stănescu.

Legea spune că, dacă în şase luni nu se solicită numirea unui lichidator judiciar, atunci compania respectivă este radiată. „Doar că, Finanţele, pentru orice datorie, cât de mică ar fi ea, cer numirea unui lichidator.

Astfel, am ajuns să avem 70.000 de dosare. Dintre care 11.000 au fost transformate şi trecute pe procedura insolvenţei. Dosarele acestea se află în custodia Registrului Comerţului. Judecătorul delegat de la Registru este cel care pronunţă hotărâri în aceste dosare. Însă, datorită anumitor situaţii, în jur de 11-12.000 de dosare anual trec de la această formă în procedura insolvenţei. Practic, numărul a crescut doar datorită acestor dosare. De aceea, s-a ajuns anul trecut la aproximativ 23.000 de dosare”, a precizat preşedintele UNPIR.

Faliment vs insolvenţă Insolvenţa nu înseamnă faliment. „De aceea s-a şi schimbat titlul legii, de reorganizare şi faliment. Am preferat să folosim termenul de insolvenţă, care are o conotaţie mai puţin dură. O lungă perioadă după 1990, mai ales după apariţia legii 64, în 1995, această chestiune a fost legată de faliment. Toată lumea vedea în această procedură doar falimentul, nu şi reorganizarea”, a arătat Arin Stănescu.

Preşedintele UNPIR a precizat că foarte mult timp, chiar şi după 1995, nu s-a înţeles scopul acestei legislaţii. „Până în momentul în care Uniunea Europeană a bătut cu pumnul în masă şi a spus că aşa cum intrarea pe piaţă a companiilor trebuie foarte bine reglementată, tot aşa trebuie reglementat şi exit-ul acestora.

După doi ani de la apariţia legii 85 pot spune că avem o legislaţie destul de bună, deşi ar mai trebui operate câteva modificări. Managerii, administratorii, acţionarii încă nu au

DOMENII DE ACTIVITATE ALE SOCIETĂŢILOR AFLATE ÎN INSOLVENŢĂ

CLASAMENT DUPĂ NUMĂR DE DOSARE DE INSOLVENŢĂ DESCHISE ÎN 2007

Domeniu

Pondere (%)

1. Bucureşti

2.790

Comerţ

54,9

2. Cluj

1.024

Prestări servicii diverse

12,4

3. Bihor

918

Agricultură

1,9

4. Mureş

812

Construcţii

2,8

5. Gorj

731

Transporturi

1,2

6. Hunedoara

723

Producţie

17,3

7. Braşov

652

Industrie extractivă

0,8

8. Vrancea

639

Turism

1,6

9. Constanţa

624

Alte domenii

7,1

10. Timiş

423

Total

100

11. Dolj

415

12. Neamţ

413

13. Arad

401

14. Sibiu

401

15. Galaţi

398

16. Bacău

358

17. Vaslui

198

18. Argeş

184

19. Tulcea

167

20. Suceava

161

21. Maramureş

155

22. Brăila

119

23. Prahova

118

24. Sălaj

112

25. Iaşi

103

26. Buzău

92

27. Botoşani

91

28. Bistriţa Năsăud

78

29. Olt

61

30. Ialomiţa

9

Total

13.390

Sursa: UNPIR

înţeles că se pot folosi de acest instrument – al insolvenţei – care este unul de apărare al companiilor aflate într-o situaţie financiară oarecum dificilă”, a explicat şeful UNPIR.

Ce spune legea Din punct de vedere juridic, o companie care se află în imposibilitate de plăţi şi nu poate face faţă datoriilor sale exigibile, este obligată ca în termen de 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă să adreseze tribunalului o crere, prin care să arate intenţia de a intra în procedură simplificată sau de reorganizare, conform unui plan de afaceri, prin restructurarea activităţii ori prin lichidare totală sau parţială a averii, în vederea stin-gerii datoriilor. În acelaşi timp, orice creditor care deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, poate solicita deschiderea procedurii împotriva unui debitor. „Administratorii ar trebui să înţeleagă care este marele avantaj al deschiderii procedurii de insolvenţă la cererea lor şi nu a creditorilor. Această procedură le oferă o şansă, pot depune un plan de reorganizare. De aceea nici nu reuşesc planurile de reorganizare, în majoritatea lor, pentru că totul începe prea târziu, când s-a ajuns la datorii foarte mari, care nu mai pot fi acoperite”, a arătat Arin Stănescu. ■

Sursa: UNPIR

VALOAREA CREANŢELOR RECUPERATE DE UNPIR, ÎN PERIOADA 2000-2007 Anul

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

USD

171.707.940

317.374.060

235.400.920

261.613.260

373.026.680

427.692.500

537.601.880

613.402.000

€

158.193.889

353.994.144

248.981.742

231.614.940

300.263.451

295.367.749

427.637.859

447.617.676

Sursa: UNPIR

FINANCIAL DIRECTOR

IULIE-AUGUST 2008 - DECIZII 43

Foto: Guliver/Getty Images

INSOLVENȚA

44 DECIZII - IULIE-AUGUST 2008

FINANCIAL DIRECTOR

INSOLVENȚA

EVITAREA PROCEDURII DE INSOLVENŢĂ Companiile din România pot evita procedura insolvenţei, spun practicienii în domeniu.

Cu o singură condiţie: să acţioneze în timp util, pe baza unui business plan solid, şi să nu încerce doar o tergiversare a proceduri. TEXT DANA DOBRE

Cum se evită insolvenţa Cel mai deranjant lucru pentru un manager sau un patron de companie este să piardă controlul total sau în parte asupra afacerii. Lucru care se întâmplă o dată cu declanşarea procedurii de insolvenţă. Există însă o multitudine de metode care pot fi FINANCIAL DIRECTOR

TOP 10 FIRME CU PROBLEME DE INSOLVENŢĂ DUPĂ NUMĂRUL DE APARIŢII Nr. crt.

Compania

Apariţii în Buletinul insolvenţei

1

RAFO SA

89

2

Societatea Comercială pentru Închiderea Conservarea Minelor SA

76

3

Solventul SA

63

4

Steaua de Mare

62

5

Sofert SA

61

6

Saifcar SA

61

7

Carbid Fox SA

59

8

Morărit Panificaţie Muntenia SA

58

9

Fartec SA

57

10

Scanrom Impex SRL

56

Sursa: Vrăjitorul.ro

folosite înainte de a se ajunge în starea de insolvenţă, consideră Gheorghe Piperea. În opinia acestuia, una dintre soluţii ar fi o discuţie cu principalii creditori – bănci, furnizori de utilităţi, salariaţi, fisc – în care debitorul să solicite o perioadă de graţie pentru rezolvarea problemelor financiare, pe baza unui plan de redresare foarte bine pus la punct, din care să reiasă foarte clar sursele de finanţare. „Dacă această măsură nu este luată din timp şi dacă partenerii nu au încredere unii în ceilalţi, atunci situaţia de criză financiară se agravează, pentru că imediat creditorii vor cere falimentul debitorului. Ca să nu se ajungă la o astfel de situaţie ar trebui să existe scheme de consultanţă, sisteme de rating. Rating în România, la ora actuală, nu prea există, nu prea poţi fi sigur nici tu, ca debitor, când apare situaţia de insolvenţă. Insolvenţa nu înseamnă că nu mai ai bani sau active, ci că într-o perioadă de 30 de zile nu ai plătit datoriile scadente.

Este posibil să ai o creanţă sau mai multe, în valoare de milioane de euro, să aştepţi să recuperezi creanţele respective, iar în acelaşi timp să ai datorii care să fie scadente acum.

Ceea ce înseamnă că dacă nu le plăteşti

▼

Insolvenţa nu este decât o stare în care debitorul îşi pierde o parte din independenţă şi este sub controlul creditorilor, dar se află sub protecţia tribunalului, la adăpost de urmăririle silite ale creditorilor şi de şicanele acestora, spune vicepreşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR), Gheorghe Piperea. „Există o multitudine de metode de prevenţie a insolvenţei. Din păcate, aceste metode nu sunt popularizate şi nici nu sunt cunoscute de către mediul de afaceri. Şi asta pentru că toată lumea se sperie de ideea de insolvenţă, de faliment”, a arătat vicepreşedintele UNPIR. Acesta consideră că pentru o întreprindere care are şanse să supravieţuiască, declanşarea stării de insolvenţă ar putea fi cel mai bun lucru.

IULIE-AUGUST 2008 - DECIZII 45

INSOLVENȚA

▼

în 30 de zile eşti în insolvenţă, aşa spune legea. Chiar dacă ai active care depăşesc pasivele, dacă nu reuşeşti să plăteşti datoriile în acest termen, intri în insolvenţă”, a precizat vicepreşedintele UNPIR. Cum se poate depăşi o astfel de situaţie?

Prin metode de recuperare a creanţelor, de vânzare rapidă a activelor etc. „Important este că, în momentul acesta, nu există, în România, un sistem care să te avertizeze când eşti în insolvenţă. Ca administrator al unei societăţi, care te ocupi de cu totul altceva decât cu managementul riscului, nu poţi să-ţi dai seama când te-ai întins mai mult decât trebuia. Un exemplu în acest sens este compania RCS&RDS, care s-a tot extins şi nu mai poate face faţă acestui gen de business. Această companie se află acum într-o continuă criză financiară. În fiecare lună are câte trei-patru cereri de deschidere a procedurii de insolvenţă”, a arătat Gheorghe Piperea.

Explicaţia ar fi că marii comercianţi din România nu au datorii la stat, la bănci, în schimb îşi plătesc furnizorii la şase luni sau chiar la nouă luni. „De ce a ajuns Metro Cash&Carry în situaţia actuală? Nimeni nu îşi imaginează că Metro nu are bani sau active. Metro stă foarte bine pe zona de bănci, de fisc, de salariaţi, unde nu are nici o datorie, dar stă extrem de prost cu furnizorii. Pentru că îi plăteşte o dată la şase luni sau o dată la nouă luni de zile. Şi asta pentru că este mult mai ieftin creditul furnizor decât cel achizitor”, a precizat vicepreşedintele UNPIR. Acesta consideră că marii comercianţi obligă furnizorii să încheie contracte cu plata la şase sau nouă luni decât să contracteze un credit bancar pentru a-şi finanţa rulajul de marfă. „Asta nu înseamnă că banii se şi plătesc la termenul respectiv. Furnizorul aşteaptă şase luni, timp în care comerciantul a vândut marfa respectivului, banii îi foloseşte pentru rulajul propriu, iar furnizorul mai are de aşteptat. De aceea Metro a ajuns în această situaţie, de aceea s-a ajuns ca RCS&RDS să aibă câteva cereri de faliment în fiecare lună”, a explicat Piperea. „Din punctul meu de vedere, nu ştiu cât de mult ar trebui să ştie un director financiar ce este aceea insolvenţă. În schimb, ar trebui să apeleze la specialişti care activează în domeniul colectării debitelor, la specialişti în insolvenţă, la avocaţi, care să facă aceste lucruri pentru ei, care să le explice cum pot evita situaţiile care pot aduce compania în insolvenţă, dar şi situaţiile în care trebuie să apeleze la insolvenţă”, este de părere Iulian 46 DECIZII - IULIE-AUGUST 2008

EXISTĂ O MULTITUDINE DE METODE DE PREVENŢIE A INSOLVENŢEI. DIN PĂCATE, ACESTE METODE NU SUNT POPULARIZATE ŞI NICI NU SUNT CUNOSCUTE DE CĂTRE MEDIUL DE AFACERI Urban, preşedintele companiei de colectare creanţe Urban&Asociaţii.

Recuperatorii de creanţe Potrivit practicienilor în insolvenţă, dar şi în opinia câtorva colectori de debite, în acest moment, unii recuperatorii de creanţe practică metode mai ortodoxe. „Există companii mari care obişnuiesc să se folosească de banii furnizorilor. Recuperatorii de creanţe se duc şi îi vânează pe aceşti furnizori. Cei care sunt în situaţia de a nu-şi recupera creanţa în şase luni de zile, dar care au de plătit salariaţi în 30 de zile, pot ajunge în stare de disperare. Recuperatorii vin şi cer furnizorilor creanţele respective, pe care, de multe ori, le şi cumpără, cu un dicount de 20-30% din valoarea totală. Cu aceste creanţe, firmele de recuperare merg şi deschid procedura de insolvenţă împotriva debitorului. În mod paradoxal, banii se plătesc, chiar dacă sunt cheltuieli de judecată implicate, pentru că este mai ieftin să se plătească în buza falimentului decât dacă ar fi plătit în urmă cu şase luni.

TOP 10 FIRME CU PROBLEME DE INSOLVENŢĂ DUPĂ CIFRA DE AFACERI Nr. crt.

Compania

Cifra de afaceri

1

Metro

5.401.094.443

2

2

Lukoil România SRL

3.523.619.732

1

3

RAFO SA

719.792.556

89

4

Mechel Târgovişte

646.851.428

3

5

Mega Image SRL

265.821.372

1

6

TMUCB SA

215.719.139

-

7

Montero SA

192.711.253

-

8

Rodipet SA

163.561.290

5

9

Electroprecizia SA

150.746.074

1

10

Piritex SA

139.607.006

2

Sursa: Vrăjitorul.ro

Apariţii în Buletinul insolvenţei

Pentru că în toată această perioadă, debitorul s-a folosit de banii furnizorilor. Este mai ieftin chiar decât un credit bancar. Iată o modă, care din perspectiva recuperatorilor de creanţe nu ştiu cât este de legitimă, dar din perspectiva debitorului poate reprezenta un pericol foarte mare”, a exemplificat Gheorghe Piperea. „În România nimeni nu negociază. Se vorbeşte doar despre faptul că justiţia nu funcţionează, fără a fi popularizate hotărârile judecătoreşti favorabile care sunt date în procese. În atare condiţii, există o psihoză, se crede că tot sistemul este corupt, omul îşi pune întrebarea de ce să apeleze la aceste soluţii, cum ar fi deschiderea procedurii de insolvenţă, şi încurajează practica acelor companii care pur şi simplu în momentul în care sunt contactate de firme de colectare de creanţe refuză negocierea.

Se ajunge astfel, invariabil, la deschiderea acţiunilor în justiţie şi aşa ne explicăm faptul pentru care Metro Cash &Carry este încă sub incidenţa acestor proceduri. Sunt foarte multe companii mari care ajung în această situaţie, tocmai pentru că au o poziţie arogantă, dominantă”, susţine Iulian Urban.

Acesta afirmă că societățile mici, care sunt tratate cu aroganţă de partenerii contractuali, puternici din punct de vedere financiar, trebuie încurajate să apeleze la Justiţie. „Nu a fost încă adoptată o lege de colectare a debitelor. Acest fapt afectează destul de grav drepturile consumatorilor. Avem foarte multe cazuri în care restanţierii români sunt hărţuiţi de către colectorii de debite, care folosesc metode nelegale pentru a recupera banii. Sunt încă foarte multe carenţe legislative.

Din punctul nostru de vedere, cel puţin, pentru că ne ocupăm cu creanţe certe, lichide şi exigibile, preferăm să apelăm la procedura insolvenţei decât să mergem pe calea obişnuită a executărilor silite. Este mult mai avantajos pentru noi, întrucât se preia controlul contabilităţii debitorului, se poate vedea ce transferuri patrimoniale au fost realizate cu trei ani de zile înainte de deschiderea procedurii, se poate cere anularea acestora, deşi există încă anumite piedici etc”, a explicat Iulian Urban. ■ FINANCIAL DIRECTOR

Foto: Guliver/Getty Images

COMPANII VS BĂNCI

FALIMENTUL NU GENEREAZĂ RISCURI ÎN SISTEMUL BANCAR Procesul de faliment nu generează riscuri sistemice, este concluzia unui studiu recent al Băncii Naţionale, care precizează că numărul companiilor nou înfiinţate în 2007 a fost semnificativ mai mare decât cel al firmelor intrate în faliment. TEXT DANA DOBRE paniile aflate în faliment, doar 5% aveau datorii la bănci, iar ponderea acestora în totalul datoriilor bancare era, la finele anului trecut, de doar 0,4%. Majoritatea sumelor datorate (59%) sau restante (54%) nu este garantată, astfel că există o mică posibilitate a recuperării integrale a debitelor de către bănci. În acelaşi timp, există un număr mare FINANCIAL DIRECTOR

de companii inactive, ceea ce reflectă costul mai ridicat aferent lichidării unei companii, comparativ cu menţinerea acesteia într-o stare de inactivitate. „Dintr-un total de 1,55 milioane firme înregistrate la Registrul Comerţului, doar 0,58 milioane de companii au raportat situaţiile financiare”, se arată în studiul Băncii Naţionale.

Riscurile generate de companii Riscurile generate de companii au crescut, iar capacitatea de rambursare a datoriilor către bănci a scăzut uşor, în timp ce eficienţa alocării resurselor financiare în economie a avut evoluţii mixte, se arată în raportul BNR. Companiile din domenii precum construcţii, comerţ şi servicii, transport,

▼

Potrivit băncii centrale, dintre com-

IULIE-AUGUST 2008 - DECIZII 47

COMPANII VS BĂNCI

▼

depozitare şi comunicaţii înregistrează o rentabilitate a capitalurilor în uşoară scădere, dar valoarea acestui indicator rămâne superioară rentabilităţii din alte sectoare.

Studiul BNR relevă că firmele din aceste sectoare deţin cea mai mare parte a creditelor interne şi externe şi au un rol în creştere în producerea valorii adăugate brute, dar, în acelaşi timp, ar putea avea o capacitate mai redusă de a face faţă unui şoc pe cursul de schimb. „Companiile cu credite bancare au în continuare profitabilitate inferioară celor fără asemenea îndatorare – 14% faţă de 16%, iunie 2007 -, dar decalajul se reduce. Astfel, companiile din comerţ şi servicii, care deţineau 47% din creditele bancare în decembrie 2007, au înregistrat o scădere a rentabilităţii capitalurilor, indicator care rămâne totuşi la un nivel sensibil mai mare - 20%, iunie 2007 - decât media pe economie”, se arată în studiul băncii centrale.

Lichiditatea companiilor s-a deteriorat, iar poziţia acestora de debitor net a continuat să se majoreze, pe fondul creşterii mai rapide a creditelor decât a depozitelor bancare, ceea ce reclamă atenţie în contextul problemelor de lichiditate de pe plan internaţional.

Cele mai îndatorate sectoare sunt construcţiile, comerţul, serviciile şi agricultura, iar eventualele probleme generate de creşterea costurilor cu finanţarea ar putea fi amplificate în aceste sectoare. Efectul direct asupra sectorului bancar ar putea fi mai mic, pentru că, la nivelul întregii economii, firmele care se împrumută de la bănci au o pondere a datoriilor în capitaluri inferioară celor fără o astfel de îndatorare.

Rambursarea datoriilor bancare Capacitatea firmelor de acoperire a serviciului datoriei s-a îmbunătăţit uşor, la nivel agregat. Astfel, profitul înainte de impozitare şi de plata dobânzilor a crescut mai repede decât serviciul datoriei. În structură, cea mai bună situaţie se consemnează la companiile din sectorul energetic şi din transport, depozitare şi comunicaţii.

La polul opus se află agricultura. Sectorul imobiliar, în special segmentul dezvoltatorilor, înregistrează o importantă deteriorare a capacităţii de acoperire a serviciului datoriei.

Explicaţia ar putea consta în modificări intervenite în factorii determinanţi, cum ar fi scăderea profitului înainte de impozitare şi de plata dobânzilor, datorită transferului unei părţi din profit către ţări cu fiscalitate mai mică şi a creşterii numărului de proiecte noi (care înregistrează în faza iniţială numeroase 48 DECIZII - IULIE-AUGUST 2008

LICHIDITATEA COMPANIILOR S-A DETERIORAT, IAR POZIŢIA ACESTORA DE DEBITOR NET A CONTINUAT SĂ SE MAJOREZE, PE FONDUL CREŞTERII MAI RAPIDE A CREDITELOR DECÂT A DEPOZITELOR BANCARE POSIBILE EFECTE GENERATE DE COMPANII ASUPRA BĂNCILOR ÎN CAZUL UNUI ŞOC EXTERN DE LICHIDITATE (MILIARDE LEI) Scenariu ieşiri fonduri externe

Restanţe la nivel agregat*

Restanţe total, la paritate egală**

Deficit de resurse iniţial

Deficit total, inclusiv efect indirect

25%

0,12

0,12

-

0,12

50%

0,74

0,72

0,23

0,97

75%

2,32

2,25

0,58

2,91

100%

4,63

4,48

1,36

5,99

* Restanţele la nivel agregat reprezintă nivelul restanţelor aferent ieşirii simultane a nerezidenţilor de la toate băncile care au făcut obiectul analizei BNR. ** Restanţele totale, la paritate egală, reprezintă nivelul cumulat al restanţelor aferent ieşirilor nerezidenţilor pentru fiecare bancă în parte. Diferenţele care apar între restanţele la nivel agregat şi restanţele calculate la paritate egală ar putea reprezenta un efect sistemic: o companie care deţine linii de credit la mai multe bănci ar putea fi incapabilă să ramburseze finanţarea la toate băncile.

Sursa: BNR

cheltuieli) sau majorarea serviciului datoriei datorită uzitării pe scară mai largă a creditelor ce plătesc principalul la final.

Concentrarea creditelor bancare către companii s-a redus în 2007, însă riscul de concentrare este foarte mare în agricultură şi industria extractivă. Pe de altă parte, ponderea creditelor destinate sectoarelor cu grad mare de concentrare în totalul creditelor acordate este relativ redusă, astfel că un şoc provenind dintr-unul din sectoare nu ar genera efecte sistemice semnificative.

Prima de risc la creditele către companii s-a redus, ceea ce înseamnă că problemele externe de lichiditate nu au afectat până în prezent această finanţare. „Creşterea concurenţei între instituţiile de credit, reflectată şi prin diminuarea gradului de concentrare, şi a veniturilor altele decât din dobânzi ar putea explica aceste evoluţii”, se arată în raportul Băncii Naţionale.

Rata restanţelor a început să crească Rata restanţelor este încă la nivel benign, de 0,6% din întârzierile la plată peste 90 de zile, în februarie 2008, dar această dinamică reclamă atenţie, în opinia băncii centrale. În structură, rata restanţelor la creditele în valută este inferioară celor în lei, dar pe fondul schimbării comportamentului de evoluţie a monedei naţionale faţă de euro este posibil ca tendinţa să se inverseze.

În acelaşi timp, rata restanţelor la creditele contractate de companiile din sectoarele construcţii, comerţ şi servicii, transport, depozitare şi comunicaţii este mai mare decât în cazul creditelor luate de companiile din celelalte sectoare. „Tendinţa s-ar putea să se accentueze în cazul unui şoc extern, întrucât firmele din sectoarele ce produc bunuri netranzacţionabile - construcţii, comerţ şi servicii, transport, depozitare şi comunicaţii - se împrumută mai mult în valută, dar capacitatea lor de a obţine fluxuri în devize în condiţii adverse ar putea fi mai mică”, se precizează în studiul BNR. Ponderea datoriei la risc, calculată prin înmulţirea probabilităţii de nerambursare cu suma datorată băncii, în total credite se situează pe un trend ascendent. Creditele bancare sunt concentrate în companii cu un risc de credit peste media din economie. La nivel sectorial, comerţul şi industria concentrează 15%, respectiv 19% din totalul pierderii aşteptate în activitatea de creditare, comparativ cu nivelul resurselor bancare absorbite de 32%, respectiv 33%. Această situaţie indică o concentrare a creditelor bancare în companii cu risc de credit sub medie. În sectorul serviciilor situaţia este opusă, respectiv datoria la risc este de 29% la sută, la un volum de credite atras de 16% din totalul resurselor bancare. O contribuţie semnificativă la datoria la risc a companiilor din sectorul serviciilor o deţine sectorul FINANCIAL DIRECTOR

COMPANII VS BĂNCI

imobiliar, cu 16% din total în condiţiile unui stoc de credite contractat de 4% din total împrumuturi către companii).

Pentru un scenariu extrem de nerecuperare a colateralului cu care sunt garantate datoriile companiilor la bănci, datoria la risc aferentă perioadei iunie 2007 – iunie 2008 ar fi de 4,2 miliarde lei, în timp ce nivelul provizioanelor ar fi de patru ori mai mic. Acoperirea diferenţei ar eroda profitabilitatea şi solvabilitatea băncilor. Materializarea unui asemenea scenariu poate genera instabilitate financiară, ceea ce reclamă o monitorizare atentă a dinamicii provizioanelor şi a solvabilităţii.

IMPACTUL UNOR ȘOCURI DE CURS DE SCHIMB ASUPRA PROFITABILITĂȚII COMPANIILOR 15

miliarde RON

10

5

0

-5

Importatori exclusivi

Exportatori Importatori net Exportatori net exclusivi

-10

Profit operațional Sursa: calcule BNR, MEF

FINANCIAL DIRECTOR

Sursa: calcule BNR, MEF

Șoc - 20%RON

Șoc - 30%RON

Un şoc pe cursul de schimb poate avea implicaţii moderate asupra stabilităţii financiare, se arată în studiul BNR. Expunerea valutară a companiilor rămâne relativ constantă, dar la un nivel ridicat, de aproximativ 25% din fondurile lor proprii. În structură, sectorul comerţului şi serviciilor are cea mai mare expunere, de 136% din capitaluri.

Sectorul imobiliar înregistrează o expunere de 68%, dar impactul unui şoc valutar ar putea fi mai mic, pentru că majoritatea tranzacţiilor sunt efectuate în euro, iar părţile tranzacţiilor sunt de obicei nerezidenţi. Companiile cu credite în valută contractate de la băncile autohtone au expunerea valutară de 51% din capitalizare. Aceste expuneri au fost calculate utilizând cursul de schimb de la 30 iunie 2007, de 3,13 lei/euro.

Deprecierea monedei naţionale a mărit valoarea expunerii valutare. Pe de altă parte, este posibil ca unele active ale companiilor să fie denominate în monedă străină, ceea ce mai diminuează din valoarea netă a expunerii valutare.

Serviciul datoriei la creditele în euro a crescut cu 30% în 2007, din care efectul de curs de schimb (deprecierea leului) reprezintă opt puncte procentuale.

Liniile de credit în valută nu pot fi utilizate drept marjă de protecţie în cazul materializării unui şoc pe cursul de schimb, întrucât acestea sunt folosite de companii într-o proporţie importantă în finanţarea investiţiilor. Gradul de utilizare a acestor linii este foarte ridicat, apropiindu-se de sută la sută. Finanţarea activităţii de investiţii prin linii de credit este o metodă aparent mai rentabilă, întrucât nu presupune rambursarea principalului.

Există însă riscul ca instituţiile de credit să nu mai reînnoiască liniile de credit la

▼

Foto: Guliver/Getty Images

Canale de transmitere a şocurilor

IULIE-AUGUST 2008 - DECIZII 49

COMPANII VS BĂNCI

EVOLUȚIA RATEI RESTANȚELOR PESTE 90 DE ZILE LA CREDITELE ACORDATE COMPANIILOR

PROBABILITATEA DE NERAMBURSARE

procente 100

Credite companii nefinanciare (scala din dreapta) Restanțe peste 90 de zile (total) Restanțe peste 90 de zile (RON) Restanțe peste 90 de zile (€) Restanțe peste 90 de zile - Nontradables Restanțe peste 90 de zile - Tradables

80

21%

60 50

0,6

Credite interne valută

14%

Finanțări de la IFN-uri RON

40

0,4

Finanțări de la IFN-uri valută Credite externe instituții financiare (datorie pe termen mediu și lung) Credite externe la alte entități (datorie pe termen mediu și lung)

30 20

14%

-

3%

COMPONENENȚA ȘI EVOLUȚIA ARIERATELOR 250

CAPACITATEA DE ACOPERIRE A CHELTUIELILOR CU DOBÂNZILE LA COMPANIILE CU FINANȚARE BANCARĂ INTERNĂ

200

6

150

5

300

COMPONENENȚA ȘI EVOLUȚIA ARIERATELOR procent din total active 18 15

40 35 30

100

4

50

ian.2008

dec.2007

nov.2007

sep.2007

oct.2007

iul.2007

iun.2007

apr.2007

mai.2007

mar.2007

feb.2007

ian.2007

aug.2007

3 0

Transport, depozitare și comunicații Comerț și servicii Construcții Energie Agricultură Industrie Total

Sursa: calcule BNR, MEF

▼

scadenţă, din cauza deteriorării situaţiei financiare a debitorului sau existenţei unor probleme de lichiditate la nivelul sectorului bancar, punând astfel presiuni adiţionale pe lichiditatea companiilor. Evoluţia adversă a cursului de schimb într-o astfel de situaţie poate accentua dezechilibrele create.

Gradul de utilizare a liniilor de credit a crescut în 2007, în special pentru partea inferioară a distribuţiei, reflectând o nevoie de finanţare pe termen lung în creştere. Companiile cu un grad de utilizare a liniilor de credit de sută la sută au o performanţă financiară şi o capacitate de rambursare superioare.

Deprecierea leului Impactul deprecierii monedei naţionale asupra companiilor este foarte divergent.

Primele o sută de companii cele mai afectate de o depreciere a leului cu 20% sunt preponderent importatoare, cumulează pierderi de 6,7 miliarde lei, în timp ce primele o sută de companii care beneficiază cel mai mult de pe urma deprecierii monedei 50 DECIZII - IULIE-AUGUST 2008

Credite externe termen scurt

Sursa: calcule BNR

Sursa: calcule BNR, MEF

2

6

20

3

15

0

5

0

0 2004

2005

2006

2007H1

9

25

10 1

12

2008

EBIT (scala din dreapta) Cheltuielile cu dobânzile (scala din dreapta) Cheltuielile de acoperire a cheltuielilor cu dobânzile +50 bps RON +50 bps € +100 bps RON +500 bps €

Sursa: calcule BNR

naţionale sunt preponderent exportatoare şi însumează beneficii de 7,1 miliarde lei.

O depreciere a leului va avea două consecinţe majore asupra riscului de credit: în dinamică, o creştere a probabilităţii de nerambursare aferentă companiilor cu activitate de comerţ exterior şi în structură, o reducere a indicelui de concentrare a creditelor bancare.

O depreciere a leului cu 20%, respectiv 30%, ar genera o reducere a rezultatului operaţional al companiilor cu activitate de comerţ exterior cu 170 milioane lei (0,05% din PIB), respectiv 3,4 miliarde lei (0,99% din PIB). Companiile care au şi credite bancare generează o pierdere directă de 0,22%, respectiv 0,87% din PIB. În cazul unei deprecieri cu 20% a monedei naţionale, companiile cu activitate exclusivă de import ar înregistra reduceri ale rezultatelor operaţionale cu 2,84 miliarde lei şi una de 5,96 miliarde lei, în cazul unei deprecieri de 30%. Aceste companii deţin aproape 30% din resursele bancare acordate secto-

dec.2005

Sursa: calcule BNR

27% 8%

dec.2003

iun.2006 iul.2006 aug.2006 sep.2006 oct.2006 nov.2006 dec.2006 ian.2007 feb.2007 mar.2007 apr.2007 mai.2007 iun.2007 iul.2007 aug.2007 sep.2007 oct.2007 nov.2007 dec.2007 ian.2008 feb.2008

10

dec.2004

0,2 0,0

Credite interne RON

13%

70

iun.2007

0,8

90

dec.2006

1,0

iun.2006

1,2

STRUCTURA FINANȚĂRILOR INTERNE ȘI EXTERNE, ÎN RON ȘI ÎN VALUTĂ, ALE COMPANIILOR NEFINANCIARE, DECEMBRIE 2007

Credite bancare restante Impozite și taxe neplătite la termenul stabilit la bugete locale Impozite și taxe neplătite la termenul stabilit la bugete de stat Obligații restante față de alți creditori Obligații restante față de bugetele fondurilor speciale Obligații restante față de bugetul asigurărilor sociale Furnizori restanți

Sursa: calcule BNR, MEF

rului real, generează 26% din totalul valorii adăugate din economie şi utilizează 19,6% din totalul forţei de muncă. În cazul aceluiaşi scenariu, companiile cu activitate exclusivă de export ar înregistra beneficii suplimentare de 490 milioane lei – depreciere de 20%, respectiv de 735 milioane lei – depreciere 30%.

Importanţa acestor companii în activitatea de comerţ exterior este redusă, generând exporturi de 2,83% din total, dar contribuţia la echilibrarea pierderilor operaţionale înregistrate de către celelalte companii, în urma deprecierii leului, este semnificativă.

Companiile net importatoare ar pierde 3,94 miliarde lei la o depreciere a monedei naţionale cu 20% şi 6,84 miliarde lei, în cazul unei deprecieri cu 30%. Importanţa sistemică a acestor companii este ridicată, întrucât absorb 20% din total credite bancare, utilizează 13% din totalul forţei de muncă şi produc 27% din totalul valorii adăugate. Aceste companii pot genera implicaţii sistemice în cazul deprecierii monedei naţionale.

FINANCIAL DIRECTOR

Foto: Guliver/Getty Images

COMPANII VS BĂNCI

Indicele Herfindhal Ponderea creditului în total credite acordate companiilor nefinanciare (scala din dreapta)

Sursa: calcule BNR, MEF

FINANCIAL DIRECTOR

4,5

13 12 11 10 9 8 7 6 5 4

4,0 3,5 3,0

feb.2008

ian.2008

dec.2007

oct.2007

nov.2007

sep.2007

iul.2007

aug.2007

iun.2007

2,0

apr.2007

2,5 mai.2007

50 45 40 35 30 25 20 15 10 5 0

EVOLUȚIA PRIMEI DE RISC LA COMPANIILE NEFINANCIARE PENTRU CREDITELE NOU ACORDATE

feb.2007

Im obili are

Servicii

Com e rț

Construcții

Utilități

Industrie prelucrătoare

Industrie extractivă

4000 3500 3000 2500 2000 1500 1000 500 0

Agricultură

CONCENTRAȚIA INSTITUȚIONALĂ A CREDITELOR BANCARE LA NIVEL AGREGAT ȘI SECTORIAL (DECEMBRIE 2007)

autohtone nu ar mai fi reînnoite. Dacă băncile româneşti nu pot acoperi deficitul de lichiditate astfel creat, vor diminua sau chiar nu vor mai reînnoi unele linii de credit acordate companiilor. Valoarea acestor linii scadente până la sfârşitul anului 2008 este de 16 miliarde lei, din care 55% sunt în valută.

mar.2007

Un şoc pe lichiditate poate avea implicaţii importante asupra stabilităţii financiare.

Companiile sunt expuse semnificativ în cazul unui şoc sever de lichiditate. Acest şoc ar proveni cel mai probabil din exteriorul ţării, în cazul în care liniile de finanţare externă pe termen scurt ale băncilor

ian.2007

Lichiditatea

Prima de risc credite în RON (față ROBOR 3M) Prima de risc credite în € (față de EURIBOR 3M) Rata dobânzii la creditele nou acordate în RON (scala din dreapta) Rata dobânzii la creditele nou acordate în € (scala din dreapta)

Sursa: calcule BNR

Scenariul extrem, imaginat de BNR, presupune ca toate depozitele externe pe termen scurt să nu mai fie reînnoite la scadenţă. Acest lucru s-ar putea întâmpla cel mai probabil în două situaţii: Banca Centrală Europeană nu mai continuă politica de furnizare semnificativă de lichiditate (pe care a utilizat-o de la începutul turbulenţelor) sau conjunctura internaţională se înrăutăţeşte foarte mult, astfel că nici o bancă nu mai doreşte să furnizeze lichidităţi alteia (chiar dacă este membră a aceluiaşi grup) până ce situaţia nu se temperează.

Pe de altă parte, o pondere importantă din profiturile băncilor europene provine de la filialele din Europa Centrală şi de Est. De aceea, BNR estimează că băncilemamă vor restrânge finanţarea subsidiarelor doar în condiţiile în care criza externă de lichiditate este foarte severă. Concretizarea acestui scenariu extrem ar avea ca efect un necesar de lichiditate de 25 miliarde lei.

Efectele se vor răsfrânge asupra sectorului real, pentru că valoarea excesului de rezerve şi sumele care ar putea fi obţinute prin refinanţare de la banca centrală, în funcţie de colateralul eligibil, nu pot acoperi acest necesar de lichiditate. Companiile ar trebui să ramburseze linii de credit în valoare totală de 6,8 miliarde lei.

Lichidităţile băneşti ale firmelor care s-au finanţat în acest fel reprezintă doar 2,2 miliarde lei. Restul sumei, de 4,6 miliarde lei, se poate transforma în restanţe. Companiile vor fi afectate, pierzând lichidităţi şi o parte din activele depuse drept colateral.

Firmele care nu ar putea onora din lichidităţi, integral, liniile de credit, au importanţă economică, întrucât produc 9% din totalul valorii adăugate şi angajează 13% din totalul forţei de muncă. În acelaşi timp, impactul asupra sectorului bancar prin canalul indirect poate fi important.

Deficitul de resurse pentru bănci ar fi temporar, deoarece majoritatea liniilor de credit către companii este colateralizată cu garanţii. Acestea ar putea fi executate, însă nu pe termen scurt.

Astfel, riscul de credit ar putea fi gestionat, dar riscul de lichiditate ar presupune provocări mai mari. Majoritatea garanţiilor primite de bănci sunt sub forma ipotecilor imobiliare şi a altor tipuri de obligații.

Doar o mică parte a liniilor de credit, respectiv 2,6%, nu este garantată. La nivel sectorial, restanţele cele mai mari ar fi generate de companiile din comerţ, industria alimentară, construcţii şi producătorii substanţelor şi produselor chimice. ■ IULIE-AUGUST 2008 - DECIZII 51

Foto: Guliver/Getty Images

METODE DE PREVENȚIE

52 DECIZII - IULIE-AUGUST 2008

FINANCIAL DIRECTOR

METODE DE PREVENȚIE

METODE ŞI PROCEDURI DE PREVENŢIE A INSOLVENŢEI Compania aflată în dificultate, în căutare disperată de fonduri, este vulnerabilă, dependentă, cu un comportament dictat de către băncile refinanţatoare, de către ceilalţi creditori, de personalul salariat etc. TEXT GHEORGHE PIPEREA

prii, ce nu corespund decât rareori cu cele ale companiei aflate în dificultate. Consultanţa solicitată într-un stadiu timpuriu poate să furnizeze suficiente informaţii debitorului pentru a înţelege clar diferitele opţiuni care-i sunt disponibile. Întreprinzătorii informaţi vor putea apoi să adopte din timp măsurile necesare.

Avertizarea asupra situaţiei de criză a unei companii poate proveni din surse externe - bănci, auditori externi - sau din surse interne (informaţie contabilă, auditori interni sau cenzori). Măsurile de prevenţie a insolventei sunt opţiuni ale debitorului şi nu obligaţii. Un rol important în eforturile de prevenţie a insolvenţei şi-ar putea fi asumat de autorităţi.

Băncile şi, în general, sistemul financiar-bancar sunt o sursă importantă de informare asupra dificultăţilor financiare ale companiilor, cel puţin după implementarea Acordului Basel II. Auditorii externi, procedurile de scoring şi cele de rating (evaluarea bonităţii şi, respectiv, a gradului de risc FINANCIAL DIRECTOR

al unei afaceri) sunt, de asemenea, surse importante de informaţii pentru avertizarea timpurie.

Reorganizarea companiilor în dificulate Doar 1-1,5% din cazurile de reorganizare sunt de succes, realitate care pare să sfideze existenţa unui cadru specific legal şi de reglementare privind salvarea întreprinderilor. Cauza reală şi fundamentală a insuccesului reorganizării o reprezintă tocmai caracterul său judiciar, întrucât procedura reorganizării este una de insolvenţă care, în mod invariabil, este publică.

Elementul negativ al acestei publicităţi afectează într-o manieră covârşitoare credibilitatea debitorului. Totodată, întârzierea inevitabilă şi formalismul procedurii judiciare pot împiedica compania să iniţieze şi să implementeze cu succes procedurile de reorganizare.

Confidenţialitatea, care se poate dovedi esenţială pentru reuşita unei redresări, se poate asigura numai în cazul măsurilor pre-

ventive extrajudiciare sau de tip consensual, exterioare procedurilor judiciare.

Mecanismele guvernării corporatiste Controlul managementului în guvernarea corporatistă este principala modalitate de prevenţie a insolvenţei prin mijloacele proprii, interne, ale societăţii pe acţiuni.

Principiile şi standardele guvernării corporatiste vizează ordonarea comportamentului managerial urmărind, printre altele, limitarea abuzului şi eficientizarea activităţii societăţii. Aceste principii şi standarde propun, în esenţă, următoarele: contractualizarea raporturilor juridice, separaţia puterilor în cadrul societăţii, controlul managementului prin mecanismele contractului de mandat, ordonarea comportamentului managerial prin interesul societăţii, informarea şi transparenţa.

Societatea comercială se constituie în baza unui contract de societate dar, odată ce dobândeşte personalitate juridică, ea capătă şi caracter instituţional.

▼

Toţi aceşti parteneri au politici pro-

IULIE-AUGUST 2008 - DECIZII 53

METODE DE PREVENȚIE

▼

Caracteristica de instituţie a societăţii dotată cu personalitate juridică nu trebuie însă exagerată. Teoria instituţiei este, în general, o capcană pentru acţionarii minoritari.

Principala modalitate în care acţionarii se implică în mod colectiv în viaţa societăţii este participarea la adunările generale ale acţionarilor. Controlul prin adunarea generală este principala metoda de prevenţie a riscurilor exploatării. Posibilitatea de a vota în adunările generale ale acţionarilor este primul şi cel mai important mod de a controla Consiliul de Administraţie.

Acţionarii se pot implica în viaţa societăţii şi individual, legea conferindu-le o serie de drepturi relative la informaţie, controlul gestiunii societăţii sau chiar la declanşarea alertei.

O importanta modalitate de control al managementului societăţii este aceea care interpune un organ deliberativ între adunarea generală a acţionarilor şi acţionarii luaţi individual, pe de o parte, şi managementul societăţii, pe de altă parte.

Este vorba, în societăţile pe acţiuni, de Consiliul de administraţie sau, după caz, Consiliul de Supraveghere. Conform standardelor guvernării corporatiste, consiliul de administraţie este o interfaţă între acţionari şi management, menit în principal să controleze şi să supravegheze managementul în interesul societăţii şi al investitorilor săi, dar şi să stabilească strategia societăţii şi să aprobe sau să ratifice unele decizii majore ale managementului. Consiliul de administraţie este şi veriga de legătură între management şi toate celelalte persoane sau instituţii interesate în activitatea societăţii. În legatură cu raporturile juridice dintre acţionari şi manageri şi între societate şi manageri, guvernarea corporatistă insistă, ca şi în cazul raporturilor dintre acţionari, asupra caracterului contractual al acestora. Funcţia de manager se exercită în baza unui contract de mandat încheiat între acţionari şi manageri, de unde rezultă drepturi şi obligaţii reciproce. Ca şi contractul de mandat, funţia de administrator are un caracter intuitu personae.

Această caracteristică explică revocabilitatea ad nutum a contractului de mandat şi implicit a funcţiei de administrator, chiar dacă această funcţie ar fi exercitată în baza unui contract de administrare (management).

Procedura alertei Cenzorii şi auditorii interni, elemente de structură organizatorică şi functională a societăţii pe acţiuni, precum şi auditorii financiari (externi) pot fi instrumente utile ale prevenţiei insolvenţei societăţii în cauză. Auditul intern, 54 DECIZII - IULIE-AUGUST 2008

DOAR 1-1,5% DIN CAZURILE DE REORGANIZARE SUNT DE SUCCES, REALITATE CARE PARE SĂ SFIDEZE EXISTENŢA UNUI CADRU SPECIFIC LEGAL ŞI DE REGLEMENTARE PRIVIND SALVAREA ÎNTREPRINDERILOR. Gheorghe Piperea, fondator al casei de avocatură Piperea&Asociaţii, vicepreşedinte al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR)

prin specificul activităţii pe care trebuie să o desfăşoare, se poate constitui într-un mijloc de prevenţie a insolvenţei societăţii în cauză, ca de altfel, şi la toate instituţiile supuse obligaţiei de auditare. Cenzorii şi auditorii au atribuţia de a declanşa alerta atunci când managementul societăţii pune în pericol bunul mers al societăţii, conducând-o într-o manieră îngrijorătoare, care poate duce la faliment.

Procedura alertei poate fi declanşată şi de acţionarii societăţii, fie direct, fie prin intermediul cenzorilor.

Asigurarea de răspundere managerială După apariţia Legii nr.441/2006, administratorul societăţii comerciale pe acţiuni, privit lato sensu, nu mai este un simplu angajat, mandatar sau funcţionar al societăţii care exercită şi atribuţii de gestiune sau de reprezentare legală a societăţii.

Funcţia de administrator în societăţile pe acţiuni devine o profesie, cel puţin sub aspectul independenţei şi al asigurării de răspundere profesională. Ca orice persoană care exercită o profesie în mod independent, managerul trebuie să încheie o poliţă de asigurare de răspundere profesională, în favoarea clientului său, societatea pe care o conduce. Suma asigurată în caz de daună se poate constitui într-un mijloc eficient de prevenţie a insolvenţei, mai ales în cazul în care dauna provocată de managementul defectuos este atât de mare încât poate afecta solvabilitatea societăţii.

Redresarea financiară şi restructurarea În decursul celor 18 ani de tranziţie, legiuitorul român a experimentat mai multe măsuri de redresare financiară şi restructurare, toate cantonate la regiile autonome şi la societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat. Aceste tentative timide de redresare a unor întreprinderi insolvente au fost însoţite,

de-a lungul timpului, de grave măsuri anticoncurenţiale şi antieconomice. Încercarea de a preveni insolvenţa prin mijloace administrative, impuse unor agenţi economici privaţi, ignorarea voinţei creditorilor din zona privată a economiei, focalizarea pe societăţile din zona economiei de stat, renunţarea la creanţe fiscale etc, toate acestea erau cu totul incompatibile cu principiile liberei concurenţe, ascunzând ajutoare de stat ilegale. Strategia restructurării a fost un eşec total, marea majoritate a companiilor vizate de procedurile de restructare fiind, în prezent, în faliment sau radiate din Registrul Comerţului.

Disciplina financiară Adoptarea şi utilizarea standardelor internaţionale de raportare financiară (IFRS) asigură informaţtii de o calitate adecvată, credibile şi comparabile cu ale celorlalte ţări.

Spre deosebire de sistemul standardelor internaţionale de contabilitate, de sorginte anglo-saxonă, contabilitatea românească a întreprinderii, de sorginte franceză, este o oglindă a obligaţiilor fiscale ale contribuabilului şi nu a situaţiei economice reale a întreprinderii.

Disciplina contractuală În scopul prevenţiei insolvenţei agenţilor economici a fost adoptată Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale. Legea respectivă se constituie într-o limită a principiului libertăţii de voinţă, principiu care are o consacrare constituţională, fapt pentru care compatibilitatea acestei legi cu Constituţia este dubitabilă. Legea disciplinei contractuale se aplică tuturor contractelor incheiate pentru realizarea actelor de comerţ de către „agenţii economici comercianţi”, persoane juridice, şi comercianţii persoane fizice, denumiţi „părţi contractante”, indiferent de forma de proprietate. Din punctul de vedere al condiţiilor de valabilitate, Legea disciplinei contractuale FINANCIAL DIRECTOR

METODE DE PREVENȚIE

pare să impună forma scrisă ad validitatem.

Părţile sunt obligate să reglementeze modul în care se vor soluţiona litigiile dintre ele. Obligarea părţilor la introducerea de clauze de consolidare a preţului (exprimarea în valută convertibilă) oferă părţilor mijloace de a evita riscul devalorizării monedei naţionale. Legea disciplinei contractuale impune informarea comercianţilor în legătură cu credibilitatea contractanţilor, în prealabil încheierii contractului, inclusiv prin apel la Registrul Comerţului şi la Centrala Incidentelor de Plăţi din cadrul Băncii Naţionale.

Contabilitatea previzională Avertizarea timpurie asupra dificultăţilor financiare este posibilă atât pe baza informaţiei contabile interne, retrospective, cât şi pe baza previziunilor de natură financiar-contabilă pe care le poate realiza orice companie. De un real interes sunt conturile previzionale - de planificare, de prognoză.

Operaţiunile de hedging Pe pieţele financiare pot fi comercializate şi riscurile financiare. Prin hedging se urmăreşte transferarea riscului unor fluctuaţii viitoare ale preţului sau ratei dobânzii prin vânzarea de instrumente financiare derivate - de genul contractelor futures, forward sau options care le garantează un preţ viitor pentru activul lor. Instrumentele financiare derivate sunt uzual folosite pentru reducerea sau controlul riscului.

Medierea, concilierea şi arbitrajul În scopul prevenţiei insolvenţei, pot fi utilizate şi mijloace alternative de soluţionare a disputelor. Toate mijloacele extrajudiciare de soluţionare a disputelor, de la tranzacţia pură şi simplă, până la mediere, conciliere şi arbitraj, au la bază acordul de voinţă al părţilor, adică debitorul şi creditorii săi.

Debitorul se obligă la restructurarea întreprinderii sale în vederea redresării, prin măsuri ce ţin de schimbarea managementului, lichidarea unor active, reorientarea pe piaţă, refinanţarea sau diversificarea surselor de finanţare, asumarea unor costuri suplimentare de către acţionari sau cooptarea unor investitori care să asigure sursele de finanţare a redresării etc. Creditorii consimt la o serie de facilităţi în beneficiul debitorului, care să favorizeze redresarea, cum ar fi suspendarea sau întreruperea urmăririlor silite, îngheţarea dobânzilor şi a penalităţilor, ori chiar renunţarea la penalităţi, reeşalonarea debitelor, continuarea furnizării de utilităţi etc.

FINANCIAL DIRECTOR

Concordatul preventiv În România se impune o soluţie nouă şi radicală de tratament al dificultăţilor întreprinderii.

Debitorul a cărui întreprindere traversează o criză remediabilă trebuie să ceară creditorilor săi şansa de a se redresa, printr-un mecanism şi o procedură exterioare procedurii insolvenţei, chiar exterioare tribunalului. Reorganizarea judiciară ar putea fi înlocuită cu măsuri echivalente precum concordatul preventiv, care nu presupune o decizie a tribunalului de declarare a insolvenţei, ci un contract între debitori şi majoritatea creditorilor săi, încheiat şi executat sub medierea unui specialist în insolvenţă, contract al cărui eşec ar trebui să ducă la faliment.

Procedura franceză de salvgardare a întreprinderii Printr-o lege din 2005, legislaţia franceză a întreprinderilor în dificultate s-a împărţit în trei tipuri de procedură: proceduri de prevenţie a insolvenţei, care presupun inexistenţa încetării de plăţi, procedurile colective judiciare, care presupun încetarea plăţilor, procedura salvgardării întreprinderii.

Sprijinul acordat întreprinderilor în dificultate poate fi unul activ, constând în ajutoare de stat sau facilităţi primite de la comunităţile locale, sau un sprijin pasiv, constând în reducerea sau ştergerea datoriilor fiscale. Un rol important în prevenţia insolvenţei îl are sprijinul, acordat de stat sau de comunităţile locale, sub forma garanţiilor de stat sau publice pentru rambursarea împrumuturilor sau prin participarea la capitalul social al companiilor pe acţiuni. În Dreptul nostru, intervenţia statului în prevenţia sau tratamentul dificultăţilor întreprinderii se manifestă în cel puţin trei modalităţi: privatizarea, moratoriul legal la procedurile de insolvenţă şi ajutorul de stat.

Privatizarea Ideea de substanţă a privatizării, concordantă cu principiile dreptului comunitar european, este de a da eficienţă societăţilor de stat sau, după caz, de a le scoate din zona dificultăţilor financiare cu care se confruntă, adică de a preveni riscul de insolvenţă al acestora. Scopul reglementării multiplelor legi referitoare la privatizare îl reprezintă accelerarea şi finalizarea procesului de privatizare, problemă încă actuală în România. Principiile fundamentale ale procesului de privatizare sunt transparenţa, formarea preţului pe baza cererii şi a ofertei, egalitatea de tratament între cumpărători şi reconsiderarea datoriilor societăţilor comerciale, în vederea sporirii atractivităţii ofertei de privatizare.

Moratoriul legal la procedurile de insolvenţă Procedura insolvenţei este una concursuală (colectivă), pe care legea o instituie pentru acoperirea datoriilor debitorului aflat în insolvenţă, procedură la care toţi creditorii sunt chemaţi să participe pentru a-şi putea acoperi creanţele contra debitorului. În momentul deschiderii procedurii, debitorul „intră sub protecţia Tribunalului”, fiind astfel protejat de acţiunile creditorilor pentru recuperarea creanţelor, inclusiv de eventualele şicane sau presiuni pe care creditorii le-ar putea exercita asupra debitorului prin executări individuale.

Caracterul colectiv, concursual, al procedurii insolvenţei impune consecinţa opririi urmăririlor silite individuale ale creditorilor contra debitorului. La nivelul dreptului comunitar european privatizarea este acceptată nu ca scop în sine, ci ca unul dintre mijloacele de prevenţie a insolvenţei. Vechea reglementare a falimentului din Codul Comercial permitea evitarea falimentului sau suspendarea efectelor sale, dar o făcea în condiţii normale, pe criterii juridice şi concurenţiale, proprii unei economii de piaţă. Suspendarea efectelor hotărârii de declarare a falmentului, conform reglementării Codului Comercial putea avea loc în trei modalităţi, strict reglementate: continuarea comerţului, intervenţia unei propuneri de concordat, moratoriul.

Doctrina a considerat că moratoriul a fost conceput de legiuitor în folosul atât al debitorului cât şi al creditorilor. Cu toate intenţiile bune, în practică nu s-au obţinut rezultatele sperate de legiuitor întrucât, de cele mai multe ori, moratoriul a fost un mijloc de temporizare din partea datornicului, în scopul de a obţine concesii de la creditori, iar tribunalele nu aveau destule mijloace pentru a se pronunţa în cunoştinţă de cauză.

Instituţia a fost desfiinţată în 1929, prin Legea asupra concordatului preventiv, lege abrogată şi ea, întrucât „şi la aceastaălege debitorii au găsit mijlocul să ducă la temporizarea realizării drepturilor creditorilor”.

Ajutorul de stat Ajutorul de stat este „acel mijloc intervenţionist prin care statul sprijină întreprinderi, regiuni sau sectoare economice, în scopul realizării unor obiective de politică economică”.

Odată acordate, ajutoarele de stat sunt supuse unei proceduri de raportare şi monitorizare de către autoritatea din domeniul concurenţei.

Ajutoarele de stat ilegale şi ajutoarele de stat interzise sunt supuse rambursării. ■ Gheorghe Piperea este fondatorul casei de avocatură Piperea&Asociaţii şi vicepreşedinte al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR)

IULIE-AUGUST 2008 - DECIZII 55

XXXXXXX TREND ROMÂNIA

Producţie şi consum durabile Strategia de Dezvoltare Durabilă a României Obiectivul general al Strategiei de Dezvoltare Durabilă a României (orizonturi 2013-2020-2030) este promovarea unor practici de consum si producţie sustenabile.

O abordare realistă a acestei arii problematice presupune evaluarea modelului de producţie şi consum pe care s-a bazat evoluţia economiei româneşti în ultima perioadă de timp în scopul identificării soluţiilor pentru reducerea consumului de resurse materiale pe unitate de valoare adaugată brută (VAB) şi decuplării dinamicii produsului intern brut (PIB) de cea a consumului integrat de resurse materiale şi energetice, precum şi de impactul negativ asupra mediului.

Luând ca bază de referinţă cifrele anului 2000 (100%), producţia de bunuri şi servicii a înregistrat în perioada 20012007 o creştere de 62,3%, în vreme ce valoarea adăugată brută a sporit cu numai 52,1% ca urmare a majorării cu 71,4% a consumului intermediar (valoarea bunurilor şi serviciilor achiziţionate şi consumate, exclusiv activele fixe).

Coroborarea acestor date indică faptul că în această perioadă dinamica valorii adăugate a fost inferioară celei a producţiei (în ciuda unei dinamici pozitive a productivităţii muncii), iar plusul de producţie

s-a realizat printr-un consum mai mare de resurse. Raportul dintre dinamica VAB şi cea a consumului intermediar a fost în toţi aceşti ani negativ, înregistrând chiar o deteriorare progresivă (95,9% în 2001, 99,4% în 2002, 96,5%în 2003, 99,3% în 2004, 99,5% în 2005,98,2% în 2006 şi 99,4% în 2007).

Aceste date relevă că evoluţia economică a României în ultimii cinci ani (ca şi în perioadele precedente, de altfel) s-a bazat pe un model contrar principiilor dezvoltării durabile promovate de Uniunea Europeană din care România face acum parte.

Continuarea acestui trend prezintă un risc real pentru sustenabilitatea creşterii economice pe termen lung datorită consumului excesiv şi neraţional de resurse, cu consecinţe negative asupra stării capitalului natural şi asupra dezvoltării sociale şi umane într-un context concurenţial.

Este deci necesară modificarea, prin politici şi instrumente adecvate, în concordanţă cu principiile economiei de piaţăa şi cu reglementările UE în domeniu, a mentalităţii consumeriste şi a apetitului de a maximaliza câştigurile pe termen scurt. În acest scop se impune, în perioada imediat următoare,

o analiză de profunzime a factorilor care influenţează evoluţiile semnalate şi stabilirea, pe aceasta bază, a politicilor economice care să stimuleze creşterea semnificativă a productivităţii resurselor.

Orizont 2013 Obiectivul naţional pentru acest moment este gestionarea eco-eficientă a consumului de resurse şi valorificarea maximală a acestora prin promovarea unui model de consum şi producţie care să permită o creştere economică sustenabilă pe termen lung şi apropierea treptată de nivelul mediu de performanţă al ţărilor UE. Principala cale de majorare a productivităţii resurselor o reprezintă ajustarea structurală a economiei prin mărirea ponderii specifice a produselor, proceselor şi activităţilor care utilizează un volum redus de resurse energetice şi materiale dar generează o valoare adăugată mare.

Din acest punct de vedere cel mai eficient segment al economiei este sectorul serviciilor. Luând ca bază de referinţă anul 2005, se constată ca productivitatea totală a resurselor consumate în sectorul serviciilor a fost substanţial mai mare decât în industrie şi în construcţii.

Deşi structura şi calitatea serviciilor în România nu este încă adaptată la cerinţele unei economii moderne, acest sector de activitate este singurul în care valoarea adaugată este superioară consumului de resurse (cu 39,3%).

Perspectiva de dezvoltare şi modernizare a acestui sector, cu consecinţe economicofinanciare, sociale şi ecologice favorabile, este ilustrată de compararea cu situaţia din alte state membre ale UE. Cu o contribuţie de circa 50% în formarea produsului intern brut, sectorul serviciilor în România se aflăa încă în urma celor din Bulgaria (59%), Polonia şi Ungaria (61-65%), Slovacia, Suedia, Austria, Germania (67-69%), Italia, Portugalia, Regatul Unit, Grecia, Olanda (71-74%), Fran/a (77%), media UE situându-se la circa 70% din PIB. Pentru o ilustrare punctuală, încasările din turism ale României pe cap de locuitor au fost, în 2006, de 3 până la 8 ori mai mici decât ale Poloniei, Bulgariei, Ungariei şi Republicii Cehe.

Tot în 2006 turismul românesc a înregistrat un deficit (raportul dintre încasări şi plaţi) de 1 milion euro, în timp ce Bulgaria, de pildă, a avut un excedent de 891 milioane euro.

Dezvoltarea, specializarea şi creşterea calităţii servici-

XXXXXXX TREND ROMÂNIA

cunoscut ajustăari structurale profunde, mai ales în perioada 2000-2007. În industria extractivă au fost scoase din exploatare zăcămintele de minereuri metalifere al căror conţinut redus de substanţe utile şi costuri de producţie ridicate nu mai justificau subvenţionarea de la bugetul de stat iar subvenţiile la extracţia huilei şi a minereului de uraniu au fost reduse permanent, urmând să fie sistate până în anul 2010. În sectorul electroenergetic, creşterea producţiei (+13,9% ) a fost inferioară celei pe ansamblul industriei (+41,3%) ca urmare a reducerii intensităţii energetice. În acelaşi timp însă, productivitatea resurselor a scăzut datorită creşterii consumului intermediar (+15,6%) şi reducerii valorii adaugate. Creşterea ponderii subsectorului nuclearo-electric şi a celui hidroelectric, modernizarea tehnologică a celui termoelectric şi aportului crescând al surselor de energie reînnoibile prevăzute pentru perioada următoare vor conduce la inversarea acestei tendinţe.

Industria prelucrătoare relevă tendinţa unei dinamici superioare (51,5% în 2007 comparativ cu 2000) faţă de cea extractivă (3,1%). Productivitatea resurselor a fost influenţată pozitiv de creşterile înregistrate în producţia mijloacelor de transport rutier (188,8%), maşini şi echipamente electrice (+59,6%), mobilier (+77%) şi în industria alimentară (+77,0%), unde dinamica valorii adăugate brute a depăşit-o pe cea a consumului de resurse. Se poate aprecia că evoluţia pozitivă a acestor subsectoare se va menţine şi în perioadele următoare.

În perioada 2008-2013 şi în continuare, politicile în domeniul dezvoltării industriale vor urmări atât direcţiile strategice şi obiectivele generale ale economiei româneşti cât şi elementele fundamentale ale evoluţiilor din cadrul UE, în conformitate cu preceptele dezvoltării durabile.

Estimările preliminare conduc la concluzia că, prin aplicarea unor instrumente adecvate de politică economică, în perioada 2008-2030 productivitatea resurselor materiale şi energetice consumate poate creşte cu o rată medie anuala de 3-4% prin: ■ ajustarea macrostructurii economiei (creşterea ponderii serviciilor de la 48,8% în 2005 la circa 55% în 2013, 60% în 2020 şi 70% în 2030) precum şi a structurilor intrasectoriale (reducerea ponderii subsectoarelor energo şi material intensive în industrie); ■ reducerea cu minimum 1,21,5% pe an a consumurilor specifice de materiale şi energie şi a pierderilor în industria prelucrătoare, în sectoarele energetic şi rezidenţial, transporturi şi construcţii ca urmare a creşterii semnificative a investiţiilor destinate modernizărilor tehnologice şi a infrastructurilor precum şi a calităţii managementului energetic şi tehnologic; ■ creşterea cu 2-3% pe an a ponderii produselor cu valoare adaugata mare, bazate pe tehnologii medii şi înalte, precum şi a serviciilor, în structura exportului; ■ ameliorarea semnificativă a performanţelor tehnicoeconomice şi a calităţii

produselor şi serviciilor în scopul creşterii gradului de valorificare şi, implicit, a valorii adăugate, raportată la aceeaşi valoare a resurselor consumate; ■ îmbunătăţirea managementului comercial, a procedurilor de achiziţie a materiilor prime (în special a celor energetice), materialelor, componentelor şi serviciilor, precum şi valorificarea produselor şi serviciilor pe nişele de piaţă cele mai favorabile, în corelare cu evoluţia preţurilor pe pieţele internaţionale.

Prin realizarea acestor obiective, care sunt pe deplin fezabile, se estimează că peste 60% din creşterea economică se poate realiza fără consumuri suplimentare de resurse materiale şi energetice.

Creşterea productivităţii resurselor consumate va conduce, în acelaşi timp, la reducerea ritmului de epuizare a rezervelor la principalele categorii de materii prime şi va contribui la reducerea costurilor, ameliorarea competitivităţii şi la asigurarea sustenabilităţii creşterii economice.

Pentru reducerea impactului negativ al activităţilor umane asupra mediului în perioada de referinţă va începe implementarea Planului de Acţiune al UE privind consumul şi producţia durabile.

Implementarea măsurilor cuprinse în planul de acţiune ETAP privind introducerea tehnologiilor ecologice şi stimularea eco-inovaţiei prin aplicarea foii de parcurs naţionale va accelera sporirea cererii şi producţiei de echipamente şi procedee destinate acestui scop în toate întreprinderile şi sectoarele economice.

▼

ilor nu reprezintă un scop în sine ci un instrument specific al economiilor moderne pentru creşterea eficienţei şi competitivităţii în toate celelalte sectoare economice şi sociale.

Contribuţia adusă de serviciile de cercetare-dezvoltareinovare, informatica, transport şi comunicaţii, formarea şi perfecţionarea continuă a forţei de muncă, intermedieri financiare etc., departe de a inhiba dezvoltarea sectoarelor direct productive (industrie, construcţii, agricultură, silvicultura, pescuit şi piscicultura), le pune în valoare potenţialul de modernizare şi de eficientizare a folosirii resurselor.

Pentru perioada 2008-2013 se va stimula dezvoltarea unor categorii de servicii care pot avea un impact pozitiv major asupra creşterii productivităţii resurselor şi a ecoeficienţei, cu efect de multiplicare în alte sectoare economice: cercetarea tehnologică în scopul reducerii consumurilor materiale şi energetice pentru produse şi procese; expertiza şi consultanţa pentru utilizarea eco-eficientă a fondurilor disponibile pentru investiţiile destinate modernizării infrastructurilor şi proceselor de producţie; operaţiuni de marketing pentru creşterea eficienţei achiziţiilor, inclusiv a achiziţiilor publice pe criterii ecologice, şi valorificarea optimă a bunurilor şi serviciilor produse în România pe nişele de piaţă cele mai favorabile.

Utilizarea judicioasă a resurselor depinde în bună măsură şi de evoluţiile care survin în structurile intrasectoriale. În această privinţă industria, sectorul cu cea mai mare pondere în consumul de resurse, a

TREND ROMÂNIA

▼

Se va introduce treptat sistemul de achiziţii publice pe criterii ecologice în vederea apropierii, până în 2013, de obiectivul stabilit al UE de a se situa în 2010 la nivelul mediu atins în 2006 de statele membre cele mai performante. În acest scop, toate instituţiile publice cu atribuţii în acest domeniu vor elabora şi disemina caiete de sarcini care să stipuleze principalele cerinţe pe grupe de produse şi servicii, furnizând şi informaţii cu privire la cele mai bune practici existente în celelalte state membre ale UE în domeniul achiziţiilor ecologice.

Se va lua în considerare posibilitatea elaborării, împreună cu patronatele, a unui set de reguli şi obiective convenite voluntar pentru introducerea criteriilor ecologice în achiziţiile operatorilor economici din sectorul privat.

Se va extinde treptat, conform deciziilor UE, etichetarea produselor în funcţie de performanţele lor ecologice şi se vor realiza campanii coerente de informare a consumatorilor, cu participarea societăţilor comerciale de desfacere cu amănuntul, a organismelor de reglementare a pieţei şi a organizaţiilor societăţii civile, pentru promovarea produselor şi serviciilor eco-eficiente, inclusiv a celor rezultate din agricultura organică.

Se vor adopta reglementări specifice, dupăa cum urmează: ■ introducerea în rapoartele anuale de bilanţ şi în bugetele de venituri şi cheltuieli ale operatorilor economici a indicatorului „productivitatea resurselor”, măsurat prin raportul dintre valoarea adăugată brută şi valoarea

consumurilor materiale totale.

Introducerea acestui indicator face posibilăa stabilirea unei culturi de performanţă în rândul managerilor cu privire la eficienţa valorificarii achiziţiilor, vizând atât latura tehnologică cât şi cea comercială, precum şi evaluarea mai corectă de către acţionari a calităţii administrării şi managementului din punctul de vedere al evoluţiei durabile a afacerilor întreprinderii; adoptarea unor politici eficiente de investiţii şi a unei viziuni pe termen mediu şi lung, inclusiv prin introducerea în practica de lucru curentă a planurilor de afaceri şi a bugetelor de venituri şi cheltuieli multianuale; identificarea şi valorificarea sistematică a surselor potenţiale de reducere a consumurilor de materiale şi energie şi de creştere a productivităţii prin modernizare tehnologică şi înnoire a produselor conform cerinţelor pieţei.

■ introducerea, începând cu anul 2010, în rapoartele anuale ale societăţilor listate la bursă şi, începând din anul 2012, ale tuturor societăţilor din industrie, agricultură şi transporturi a obligaţiei de a furniza informaţii relevante cu privire la managementul resurselor, performanţă de mediu a proceselor sau activităţilor desfăşurate, precum şi la etichetarea ecologică (numărul şi ponderea produselor etichetate ecologic), ■ completarea legislaţiei privind achiziţiile publice cu prevederi referitoare la introducerea în contractele de achiziţii publice a unor obligaţii clare privind respectarea normelor de

protecţie a mediului.

■ încurajarea creării, în cadrul

centrelor de excelenţă sau în mod autonom, a unor platforme tehnologice specializate şi proiecte-pilot care să vizeze cu prioritate promovarea tehnologiilor şi proceselor de producţie ecoeficiente. Fondurile pentru realizarea unor asemenea proiecte pot fi accesate din Programul Cadru 7 al UE pentru cercetare-dezvoltare care alocă 30% din bugetul total de 32 miliarde euro pentru activităţi inovative şi implementarea rezultatelor în acest domeniu. În conformitate cu recomandările UE, aflate în curs de elaborare, se au în vedere ajustări ale sistemului fiscal prin transferarea unei părţi din impozitarea pe forţa de muncă către impozitarea consumului de resurse materiale şi energetice.

Această acţiune poate avea efecte pozitive majore asupra dezvoltării durabile prin: încurajarea direcţionarii investiţiilor spre subramurile în care productivitatea resurselor este mai ridicată şi inhibarea creşterii sectoarelor energo- şi materialintensive a căror dezvoltare excesivă pe termen lung nu poate fi susţinută de resursele disponibile; promovarea produselor şi serviciilor bazate pe tehnologii de complexitate medie şi înaltă, cu grad de prelucrare avansat şi valoare adaugată mare, precum şi creşterea ponderii acestora în export.

Folosirea instrumentelor fiscale poate determina, de asemenea, stimularea economisirii prin reducerea cotei de impozitare a profitului

reinvestit în scopul încurajării investiţiilor destinate creşterii competitivităţii şi eco-eficienţei produselor şi serviciilor şi prin modificarea reglementărilor actuale privind impozitarea dobânzilor la depozitele bancare, cu impozitarea diferenţei dintre dobândă şi inflaţie.

Orizont 2020 Obiectivul naţional pentru anul 2020 este decuplarea creşterii economice de degradarea mediului prin inversarea raportului dintre consumul de resurse şi crearea de valoare adăugată si apropierea de indicii medii de performanţă ai UE privind sustenabilitatea consumului şi producţiei. Ţinta principală este accelerarea dezvoltării în ansamblu a sectorului de servicii şi a contribuţiei acestuia la creşterea produsului intern brut astfel încât să se atingă o pondere de circa 60%.

Paralel, se va stimula, prin mijloace compatibile cu economia de piaţă si cu reglementarile UE, dezvoltarea ramurilor de producţie de bunuri şi servicii cu consumuri minime de energie şi materiale dar cu valoare adăugată ridicată.

Pentru orizontul 2030, obiectivul naţional constă în apropierea de nivelul mediu realizat la acea dată de ţările membre UE din punctul de vedere al producţiei şi consumului durabile. ■

Sursa: www.gov.ro

TREND EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST XXXXXXX

Sectorul bancar din Europa Centrală şi de Est: Ritmul va încetini uşor, ca urmare a efectelor indirecte ale crizei subprime Pieţele principale nu şi-au pierdut încă ritmul puternic, stabilit în 2007, nici în primul trimestru din 2008.

(ECE) au la activ o perioadă de creştere peste potenţial. În primul rând, creşterea trebuie să încetinească, deoarece ritmul din ultimii ani este nesustenabil şi ar conduce pe termen mediu la o supraîncălzire a economiilor. Al doilea factor este că pieţe importante de export (în special UE) urmează şi ele să îşi încetinească ritmul de creştere, deoarece criza financiară şi încetinirea creşterii economice a SUA se vor face resimţite.

Totuşi, în ansamblu, analiştii Erste Bank nu se aşteaptă la un impact puternic asupra economiei Zonei Euro. „În ansamblu, prognozăm doar o încetinire

moderată a creşterii economice, pentru că încetinirea din Zona Euro ar trebui să fie relativ modestă; în plus, considerăm că cererea internă a câştigat o dinamică suficientă pentru a compensa, cel puţin parţial, orice încetinire a comerţului exterior, în special în contextul în care avantajul competitiv al statelor-membre UE încă este semnificativ. Aceste ţări oferă o combinaţie unică de cadru politic/legal stabil şi avantaje ale costurilor cu forţa de muncă, elemente care se vor menţine încă mulţi ani şi vor continua să atragă investiţii străine.

Acestea vor susţine în continuare productivitatea şi vor conduce spre convergenţa veniturilor

CREȘTEREA ANUALĂ A CREDITELOR ȘI DEPOZITELOR (2007) 180

%

160

Total credite acordate sectorului nefinanciar (%)

140

Total depozite constituite de sectorul nefinanciar (%)

120 100 80 60 40 20 0 CZ

HU

PL

SK

SI

HR

AL

Sursa: Băncile naționale, Erste Bank Research

BA

BG

RO

RS

ME

RU

UA

cu cele ale ţărilor occidentale cu statut similar. Astfel, creşterea economică ar trebui să se menţină deasupra nivelurilor pieţelor majore, timp de mai mulţi ani de acum înainte”, analizează situaţia Günter Hohberger, analist specializat pe capital în sectorul bancar, în cadrul Erste Bank, şi co-autor al raportului. „Am examinat raportul creditedepozite pe mai multe pieţe bancare, pentru a delimita pieţele cu finanţare mai sigură de cele mai solicitate,” spune Günter Hohberger, analist specializat pe capital în sectorul bancar în cadrul Erste Bank, şi co-autor al raportului. „Am constatat că sistemele bancare cele mai solicitate se află în Rusia (cu un raport credite-depozite de 161%) şi Ucraina (150%), urmate de Slovenia (141%), Ungaria (132%) şi România (122%).” În special în Rusia (cu peste 1 200 bănci şi o concentraţie scăzută de piaţă), băncile mai mici sau mijlocii au în prezent probleme legate de finanţarea creşterii puternice a activelor. Jucătorii cu reţele extinse de unităţi au putut, ca urmare, să devină tot mai interesanţi pentru marii jucători, care trebuie să îşi dezvolte reţelele de retail în această ţară puternic sub-bancarizată (1 filială bancară acoperă 41 000 locuitori, faţă de aproximativ 1 900 locuitori, pe pieţele mature!).

Moneda străină face cu ochiul Cum nivelul ratei dobânzii este mai ridicat în majoritatea ţărilor din ECE faţă de Zona Euro, cererea pentru credite în monedă străină (FX) a crescut puternic în ultimii ani. În 2007, cea mai puternică creştere a creditelor în FX a fost înregistrată în Bulgaria (+86% faţă de anul anterior), România (+84% faţă de anul anterior) şi Ucraina (+75% faţă de anul anterior), generând o expunere FX (credite FX în cadrul creditelor totale către sectorul non-financiar) de peste 50%. Ţările cu expunere FX mai puternică se confruntă cu riscuri de neîndeplinire a obligaţiilor mai mari decât pieţele care se bazează pe credite în moneda locală, în cazul unei deprecieri a monedei locale, care duce la o creştere a ratei creditelor. Ca urmare, analiştii Erste Bank au studiat şi acoperirea expunerii la risc pentru creditele FX, pentru a demonstra diversele capacităţi de amortizare ale sectorului bancar. „După cum se poate observa în graficul de mai jos, Republica Cehă (nivel scăzut al ratei dobânzii), Slovenia (moneda euro adoptată de la data de 1.01.2007), Croaţia şi Serbia pot fi considerate refugii sigure în ceea ce priveşte expunerea FX”, afirmă Günter Hohberger.

▼

Cele mai multe ţări din Europa Centrală şi de Est

TREND EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST

▼

tot mai mari pentru bunuri de larg consum şi locuinţe.”

„Cea mai solidă creştere a creditelor în 2007 s-a înregistrat în noile state membre UE, Bulgaria şi România, precum şi în regiunea CSI, de exemplu în Ucraina şi Rusia, cu o creştere anuală de peste 50%.

Principalul factor de impulsionare în regiunea ECE au fost încă o dată creditele retail, care au crescut peste nivelul de 50% în Ucraina, România, Rusia, Bulgaria şi Serbia. Creditele corporate au înregistrat o creştere foarte puternică în Bulgaria (+77% faţă de anul anterior) şi Ucraina (+62% faţă de anul anterior)”, spune Hohberger. „În general, creşterea depozitelor a fost mai lentă decât creşterea creditelor, ridicând raportul credite-depozite peste nivelul de 100% în anumite ţări. În multe dintre ţările ECE, penetrarea scăzută a creditelor asigură baza pentru o creştere solidă a creditelor în anii viitori.Principalii vectori de impulsionare a creşterii creditelor în majoritatea ţărilor sunt creditele ipotecare şi de consum – o consecinţă a scăderii ratei şomajului, a creşterii PIB-ului pe cap de locuitor şi a cererii ulterioare

Slăbirea leului ajută economia Începând din vara lui 2007, România se confruntă cu perioade de puternice ieşiri de capital, determinate de îngrijorările faţă de vulnerabilitatea economiei româneşti şi de impactul monedei sale mai slabe asupra economiei (în special în sectorul financiar). „Noi considerăm că moneda naţională slăbită susţine economia românească şi procesul de ajustare a deficitului puternic de cont curent. De la începutul acestui an, am constatat o decelerare accentuată a deteriorării contului curent, care sugerează că deficitul de cont curent raportat la PIB ar putea intra într-o fază de stagnare în acest an (faţă de consensul general pe piaţă referitor la o creştere minoră). Deficitul de cont curent va fi parţial finanţat de influxuri de investiţii străine directe (estimate la 6% din GDP) şi creşterea în continuare a împrumuturilor externe, în principal de către sectorul privat. Estimăm

CALITATE FINANȚĂRILOR ȘI EXPUNEREA VALUTARĂ (2007) %

161

160 132

140

150

141

97

102

107

83

77

75

99

BG

104

104

100 80

124

122

120

BA

180

60

n.a.

40 20

Sursa: Băncile naționale, Erste Bank Research

UA

RU

ME

RS

RO

Adecvarea capitalului (%)

CEE-14

Expunerea valutară (%) Raportul credite/depozite (%)

AL

HR

SI

SK

PL

HU

CZ

0

că o creştere puternică a cererii interne va duce şi la o lărgire a deficitului de cont curent în Ucraina. Din fericire, Ucraina a tot atras influxuri masive de investiţii străine directe, care au acoperit în mod suficient deficitul de cont curent. Un plan de privatizare pe scară mare stabilit de Guvernul Ucrainei pentru 2008 face economia mai puţin dependentă de emiterea de noi datorii externe”, comentează analiştii Erste Bank.

Ratele de penetrare bancară în ECE Încetinirea economică estimată în regiunea ECE nu se reflectă încă în datele sectorului bancar referitoare la T1-2008.

Pieţe importante cum ar fi Polonia, România şi Ucraina încă nu şi-au pierdut ritmul puternic început în 2007. În România şi Ucraina, creşterea creditelor în T1-2008 chiar s-a accelerat la 66% şi respectiv 76% faţă de anul anterior. „Noile state-membre UE, Bulgaria şi România, precum şi Ucraina şi Rusia, vor oferi cele mai mari rate de creştere în anii următori, înregistrând o traiectorie de convergenţă cu nivelurile pieţelor mature. În ansamblu, estimăm că toate ţările ECE vor folosi potenţialul de recuperare pe care îl au, generând rate de creştere peste medie timp de mai bine de zece ani”, spune Gernot Jany, analist specializat pe capital în sectorul bancar, în cadrul Erste Bank, şi co-autor al raportului. „Dacă depozitele se situează deja la un nivel relativ ridicat în ţări precum Republica Cehă şi Croaţia, pe pieţele bancare emergente există încă mulţi bani ţinuţi la puşculiţă. Ne aşteptăm ca băncile comerciale să

înlocuiască din ce în ce mai mult aceste puşculiţe, pe măsură ce va creşte şi încrederea în piaţa bancară. De obicei, intrarea jucătorilor străini are un efect pozitiv asupra încrederii în piaţa bancară, ceea ce este deja evident în Ucraina, Bulgaria şi Bosnia & Herţegovina”, rezumă Jany.

Bănci în care putem investi În urma concluziilor evaluării grupului de ţări cu statut similar, analizei regresiei şi a modelului dividend-discount, analiştii Erste Bank atrag atenţia asupra mai multor bănci din Europa Centrală şi de Sud-Est. Astfel, Raiffeisen International, o bancă cu creştere continuă, şi OTP, un jucător valoros, prezintă cel mai bun potenţial de creştere, datorită preţurilor actuale ale acţiunilor, şi de aceea analiştii Erste Bank recomandă din nou „buy“.

BRD GSG, una dintre cele mai profitabile bănci din ECE şi Banca Transilvania, o bancă românescă în creştere, au evolut bine în ultimele luni şi datorită posibilităţii reduse de a înregistra scăderi, analiştii Erste Bank agrează acordarea ratingul „acumulare”.

PKO BP – bancă poloneză cu fundamente bune de creştere – şi Komercni banka, ambele oferind fonduri calitative la un nivel rezonabil, sunt acţiunile cele mai adecvate pentru ”acumulare”.

AIK Banka, care este banca din Serbia cu cea mai mare rată de creştere şi profitabilitate, în opinia analiştilor merită ratingul „acumulare”, condiţionat de îmbunătăţirea politicilor. ■

Sursa: Erste Bank

TREND INTERNAȚIONAL XXXXXXX

Combaterea inflaţiei primează în faţa creşterii economice În şedinţa din data de 3 iulie 2008, Consiliul guvernatorilor BCE a hotărât, pe baza analizelor economice şi monetare periodice, ca rata minimă a dobânzii acceptate la operaţiunile principale de refinanţare ale Eurosistemului să fie majorată cu 25 puncte de bază, până la 4,25%, odată cu începutul noii perioade de constituire a rezervelor minime obligatorii la data de 9 iulie 2008.

De asemenea, s-a luat decizia majorării ratelor dobânzilor la facilitatea de creditare marginală şi la facilitatea de depozit cu 25 puncte de bază, până la 5,25% şi, respectiv, 3,25%.

Data intrării în vigoare a acestor decizii coincide, de asemenea, cu începutul noii perioade de constituire a rezervelor minime obligatorii la 9 iulie 2008.

Decizia Consiliului guvernatorilor a fost adoptată pentru a evita generalizarea efectelor secundare şi pentru a contracara amplificarea riscurilor în sensul creşterii la adresa stabilităţii preţurilor pe termen mediu. Ratele inflaţiei măsurate prin IAPC au continuat să înregistreze creşteri semnificative începând cu toamna anului trecut. Se anticipează că acestea se vor menţine, pe o perioadă mai îndelungată decât s-a prevăzut anterior, la un nivel net superior celui compatibil cu stabilitatea preţurilor. De asemenea, menţinerea expansiunii foarte puternice a creditului şi a agregatelor monetare şi absenţa

până în prezent a unor constrângeri semnificative privind oferta de credite bancare în contextul persistenţei tensiunilor de pe pieţele financiare confirmă evaluarea Consiliului guvernatorilor privind riscurile în sensul creşterii la adresa stabilităţii preţurilor pe termen mediu. În acelaşi timp, deşi cele mai recente date confirmă decelerarea anticipată a ritmului de creştere a PIB real la mijlocul anului 2008, după înregistrarea unei dinamici deosebit de alerte în primul trimestru, fundamentele economice din zona euro sunt solide. În ceea ce priveşte analiza economică, informaţiile devenite disponibile după data de 5 iunie 2008 confirmă anticipaţiile Consiliului guvernatorilor privind înregistrarea unui ritm de creştere a PIB real destul de temperat în al doilea trimestru al anului 2008, parţial ca urmare a efectului statistic asociat dinamicii trimestriale robuste de 0,8% consemnate în primul trimestru. După cum a subliniat anterior Consiliul guvernatorilor, în prima jumătate a acestui an, ratele trimestriale de creştere au fost puternic influenţate de factori temporari şi compensatori, îndeosebi de efectele condiţiilor meteorologice asupra activităţii din domeniul construcţiilor.

Prin urmare, pentru a aprecia dinamica activităţii economice din zona euro şi pentru a evita erorile de interpretare în cazul unor rezultate trimestriale extrem

de volatile, este necesară evaluarea în comun a primelor două trimestre ale anului 2008.

Interpretate din acest punct de vedere, informaţiile disponibile reflectă în general anticipaţiile Consiliului guvernatorilor privind o creştere moderată susţinută.

Privind în perspectivă, se anticipează că atât cererea internă, cât şi cea externă vor susţine ritmul de creştere a PIB real din zona euro în anul 2008, deşi într-o măsură mai mică decât în anul 2007. În opinia Consiliului guvernatorilor, gradul de incertitudine asociat acestei perspective privind activitatea economică se menţine ridicat, mai ales datorită scumpirii pronunţate a materiilor prime, iar riscurile în sensul decelerării sunt predominante. În special, acestea decurg din efectul inhibitor asupra consumului şi investiţiilor exercitat de majorările suplimentare neanticipate ale preţurilor energiei şi alimentelor. De asemenea, riscurile în sensul decelerării se referă în continuare la posibilitatea ca menţinerea tensiunilor pe pieţele financiare să aibă un impact negativ mai puternic asupra economiei reale decât cel estimat. Preocupările vizând manifestarea unor presiuni protecţioniste şi eventualele corecţii abrupte determinate de dezechilibre pe plan mondial presupun, de asemenea, riscuri în sensul decelerării la adresa perspectivei privind activitatea economică.

În ceea ce priveşte evoluţia preţurilor, rata anuală a inflaţiei măsurate prin IAPC s-a menţinut la un nivel net superior celui compatibil cu stabilitatea preţurilor începând cu toamna anului 2007, situându-se la 3,7% în luna mai 2008 şi, potrivit estimării preliminare a Eurostat, la 4,0% în luna iunie. Acest nivel îngrijorător al ratelor inflaţiei se datorează mai ales majorărilor considerabile din ultimele luni ale preţurilor energiei şi alimentelor la nivel internaţional.

Majorarea ratelor dobânzilor pe termen scurt a contribuit la moderarea dinamicii împrumuturilor contractate de populaţie, deşi atenuarea tensiunilor de pe pieţele imobiliare din unele ţări ale zonei euro a avut, de asemenea, un rol important în această privinţă. Cu toate acestea, creşterea volumului creditelor acordate societăţilor nefinanciare s-a menţinut deosebit de alertă, în pofida majorării ratelor dobânzilor pe termen scurt.

Deşi este posibilă o atenuare în viitor, având în vedere înăsprirea condiţiilor de finanţare şi decelerarea creşterii economice, împrumuturile bancare contractate de societăţile nefinanciare din zona euro au înregistrat un ritm anual de creştere de 14,2% în luna mai 2008, iar volumul creditelor acordate în ultimele luni a fost semnificativ. ■

Sursa: BCE, BNR

SPECIAL Studiile Verdict apropiat lor ne arată că...

Varna sau Constanţa?

Uniunea Europeană va alege Capitala europeană de la Marea Neagră dintre oraşele Varna şi Constanţa, potrivit cotidianului bulgar Standard, citat de site-ul Novinite.com.

Potrivit sursei citate, John Murray, directorul organizaţiei growthclusters.com, a declarat că „scopul Bruxelles-ului nu este să mute estul Europei la Paris sau Londra, ci să alinieze standardele de viaţă”. Murray a mai declarat că a compara Varna cu Constanţa ar fi ca şi cum s-ar compara aeroportul din Frankfurt cu Heathrow, deoarece Varna este un oraş mult mai mare decât staţiunea din România.

Potrivit expertului britanic, în pofida avantajului Constanţei de a avea un port reconstruit recent, Varna ar avea şanse mai mari de a deveni Capitala europeană de la Marea Neagră dacă s-ar construi un centru logistic mai mare şi modern.

Franţa: desfiinţarea săptămânii de lucru de 35 de ore Parlamentul din Franţa a adoptat o lege prin care se renunţă la săptămâna de lucru de 35 de ore. Potrivit actului normativ, companiile vor putea acum să negocieze cu sindicatele ca angajaţii să muncească mai multe ore. Cel mai puternic adversar al săptămânii de lucru de 35 de ore este preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy care de când a preluat mandatul anul trecut a spus că limita de 35 de ore de lucru pe săptămână este un obstacol pentru competitivitatea economică a ţării.

Până acum în Franţa, toţi angajaţii aveau un programul de lucru de 7 ore pe zi, sau 35 de ore pe săptămână. Legea nouă le permite acum firmele să stabileasca fiecare câte zile se lucrează în companie, câte ore suplimentare şi cum se acordă zilele libere. Măsurile ar urma să intre în vigoare la sfârşitul lunii viitoare.

Sursa: BBC.ro

62

PRODUSE DE LUX Până în 2012, regiunea Asia-Pacific va egala Europa la valoarea cheltuielilor pentru produse de lux, cota sa de piaţă la nivel mondial ajungând la o pondere de

36% Sursa: Deloitte

EXPORTURI În 2008, Germania rămâne cel mai mare exportator din lume.

China reprezintă un concurent de seamă. Dacă aceasta din urma se va situa în anul 2009 pe primul loc, depinde spun specialiştii - numai de cursul euro - USD. În cazul în care acesta rămâne peste valoarea de 1,50 Germania va fi în continuare exportatorul numărul unu în lume. În 2009, valoarea exporturilor germane va atinge

1.000 mld. €

În perioada 2-19 septembrie vor avea loc audierile părţilor în procesul privind Delimitarea maritimă în Marea Neagră (România contra Ucraina), conform anunţului dat publicităţii de Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ).

Această etapă procesuală este faza orală a procesului şi constă în prezentarea publică a pledoariilor cuprinzând argumentaţia juridică a celor două părţi în faţa judecătorilor CIJ, la Palatul Păcii din Haga, sediul Curţii Internaţionale de Justiţie.

Procedurile în faţa Curţii, care au ca obiect soluţionarea problemei delimitării platoului continental şi a zonelor economice exclusive ale Romîniei şi Ucrainei în Marea Neagră, au fost iniţiate la data de 16 septembrie 2004, în urma sesizării acestei instanţe internaţionale de către România (care are calitatea de reclamant, în timp ce Ucraina are calitatea de pârât).

Finalizarea, la 19 septembrie 2008, a fazei orale a procedurilor va fi urmată de deliberările Curţii şi de pronunţarea unei hotărâri, care va avea caracter definitiv, obligatoriu şi executoriu pentru părti.

Conform practicii de până în prezent a CIJ, pronunţarea unei hotărâri într-un caz supus soluţionarii are loc într-un interval de 3 până la 6 luni de la încheierea pledoariilor, în funcţie de complexitatea cazului.

Sursa: Guvernul României

Ucraina continuă lucrările la Canalul Bâstroe Ucraina a notificat România că efectuează, începând cu luna iulie, „lucrări de dragare la braţul Chilia” în cadrul proiectului Bâstroe, a declarat, purtătorul de cuvânt al MAE, ţara vecină sfidând astfel avertismentele forurilor internaţionale şi încălcându-şi angajamentele asumate. „Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, responsabil pentru cooperarea bilaterală cu Ucraina în domeniul gestionării apelor de frontiera, a primit recent o notificare din partea instituţiei similare ucrainene, potrivit căreia intenţionează să demareze lucrări de dragare a braţului Chilia, în cadrul proiectului căii navigabile de mare adâncime Dunăre - Marea Neagră (proiectul „Bâstroe”), începând cu cel de-al treilea trimestru al anului 2008”, a declarat Cosmin Boiangiu, purtătorul de cuvânt al MAE. România a cerut Ucrainei „să se abţină” de la orice activitate care ar contrazice recomandările forurilor internaţionale sau care ar însemna încălcarea angajamentelor asumate de Ucraina în repetate rânduri.

Sursa: www.dw-world.de Sursa: NewsIn

IULIE-AUGUST 2008

NUMAI PRIN COMPLETAREA ACESTUI TALON PUTEȚI BENEFICIA DE

XXXXXXX

ABONAMENT PE ANUL 2008 LA REVISTA

TALON ABONAMENT GRATUIT FINANCIAL DIRECTOR Nume companie: .....................................................................................................................................

Adresă companie: ....................................................................................................................................

Județ: .................................... Localitate: .................................................................................................

Nume: ............................... Prenume: ..................................................Funcție: .......................................

Telefon: ........................................... Fax: ........................................ Mobil: .............................................

E-mail/web: ..............................................................................................................................................

Domeniul de activitate: Industrie

Construcții

Comerț

Servicii

Alt domeniu .........................

Vă rugăm să trimiteți acest talon completat pe adresa redacției, fax sau e-mail.

București, 060056, Str. Constantin Noica nr. 136 A Sector 6 abonamente@bpgroup.ro Tel: 021 311.94.26; 031 228.10.46-48 Fax: 021 311.94.27

Business Publishing Group se obligă să păstreze confidențialitatea datelor personale ale abonaților.

Toate datele înscrise în taloanele de abonament vor deveni proprietatea Business Publishing Group, cu toate drepturile care decurg de aici.

Abonații sunt de acord ca datele personale să fie utilizate de către editură pentru acțiuni promoționale viitoare, fără alte obligații sau plăți.

Abonații au dreptul de a solicita, printr-o cerere scrisă adresată editurii, ștergerea sau actualizarea datelor, în conformitate cu prevederile legii 677/2001.

Foarte utile

Utile

Puțin utile

Deloc utile

Foarte bună

Secțiunile revistei 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Actual Analiză Contabilitate Management Strategie IT Macroeconomie Cover story Piețe în mișcare Supliment „Decizii“ Raport financiar Trend

Foarte bună

Bună

Nu prea bună

Deloc bună

1 Calitatea informației 2 Lungimea articolelor 3 Sursele de informare utilizate 4 Maniera de redactare a articolelor 5 Raportul dintre ilustrații și text 6 Titlurile

Bună

Nu prea bună

Deloc bună

Financial Director unica revistă dedicată exclusiv directorilor financiari

Food & Bar revista tendințelor în restaurante și baruri

Pharma Business revista de management medical și farmaceutic

Piața revista bunurilor de larg consum